V V m u I X V I I . ARAD, 10/22 Iannariu 1893. Nr. 3 .

BISERICA ş i SCOLA. Foia bisericescă, scolastică, literară şi economică.

Ies© odată în septemână: D I I M I I V l - O C .

PREŢUL. ABONAMENTULUI. PREŢUL INSERŢIUNILOR : Corespondenţele se se adreseze Redacţiunei P e n t r n Ă u s t r o ^ U n g a r i a : Pentru publicaţiunile de trei ori ce conţin „BISERICA Şl ŞCOLA."

Pe nn an 5 fl.—cr., pe Vg an 2 fl. 50 cr. c a B l 150 cuvinte 3 fl.; până la 200 cuvinte 4 fl.; Er b a n i i de p r e n u m e r a ţ i u n e la P e n t r u România ş i s t ră inăta te : i m a i s u s 5 fl v. a. TIPOGRAFIA. DIECESANĂ în A R A D .

Pe nn an 14fr., pe jumetate an 7 franci. _

INVITARE DE PRENUMERAŢIUNE LA

„BISERICA şi SCÓLA." JToiă bisericescă scolastică, literară şi

economică.

Cu începutul a n u l u i 1893 stilul vecinii deschidem a b o n a m e n t n o u la „Biserica şi Scola."

Rugăm pre toţi domnii abonenţi de până a-cuma, cari doresc a ave fòia nòstra şi pe viitoriu, se binevoiescă a tramite la „Tipografia diocesana" preţul de prenumeraţiune care e :

"PENTRU /̂CUSTRO-JJNGARIA :

P E U N A N 5 fl. — cr. „ 7 * „ 2fl.S0cr.

CENTRU ROMÂNIA ŞI STRĂINETATE :

P E U N A N le franci. » 7. » V fr.

Sprijinul moral şi material, de care până acuma s'a bucurat fòia nòstra, ne îndreptăţeşte a spera, că şi în viitoriu vom fi îmbrăţişaţi de aseminea simpatii căldurose precum şi de bunăvoinţa nestrămutată a On. Public cetitorii.

Bedacţiunea.

Sinodele parochiale ordinarie. După dispuseţiunile statutului organic, în luna

lui Ianuarîu se întrunesc sin6dele parochiale ordi-narie. Obiectul acestor sin6de este între a l te le : revisiuneă listei membrilor sinodului parochial, esa-minarea raţiociniului bisericei şi al cultului, pre cum şi esaminarea raportului comitetului parochial despre activitatea desvoltată în decursul anului espirat în interesul bisericei, şc6îei şi fundaţiunilor.

între aceste obiecte unele sunt de natură curentă, er altele sunt aşa numite a f a c e r i d e t r ă i n i c i a , în cari se vede activitatea p r o d u c t i v a şi îngrijirea parochiei pentru asigurarea vii-toriului ei şi pentru desvoltarea religi6să-morală şi intelectuală a poporului.

în categori'a din urma cad cu deosebire cum-perarea de realităţi şi respective înfiinţarea de fonduri pentru asigurarea organismului bisericesc şi şcolariu al parochiei, precum şi dispuseţiunile luate din partea organelor parochiei pentru ridicarea simţului de pietate crestinescă al poporului.

Şi precum seim noi în multe parochii cei chiă-maţi s'au ocupat cu succes de aceste afaceri şi de astfel de dispuseţiuni. De aceea este necesitate, ca rap6rtelor despre activitatea, desvoltată de comitetele parochiale în decursul anului trecut, se-li-se dee în sin6dele parochiale publicitate, şi însemnătate cât mai mare, şi obştea crestinescă a parochiei se aibă cunoscinţă cât mai amenunţită despre tot ceea ce se lucreză în biserică şi de biserică întru interesul asigurării şi desvoltării bisericei şi poporului.

Acesta este un puternic mijloc după vederile ndstre pentru stimularea şi alimentarea interesului întregului popor faţă de biserică.

Tdtă averea biserieescă şi tdte instituţiunile re-ligidse-morale şi culturale ale ndstre s'au ridicat din micile contribuiri, din denariul poporului. Şi astfeliu este neapărat de trebuinţă, ca aceşti contribuitori se aibă deplină cunoscinţă, că ce s'a făcut cu denariul contribuit de densii, cum s'a întrebuinţat acest de-nariu pentru biserică şi sc6lă şi pentru înaintarea poporului; §r oeasiunea cea mai nimerită pentru a-cesta sunt sinddele parochiale.

Este de lipsă, ca contribuitoriul se aibă cunoscinţă. de acesta, pentru ca vedend buna şi nimerita întrebuinţare a denariului seu, se-se desvdlte întren-sul tot mai mult plăcerea şi spiritul de a contribui pentru biserică si sc6lă; şi apoi mai este încă o împrejurare, carea nu trebue lăsată din vedere şi anume: biserica, şc61a şi fundaţiunile ndstre biseri-cesci scolarie au scopul de a înlesni vieţa şi desvol-tarea poporului. Acesta trebue se-se vedă, şi să-o cun6scă creştinii noştri din dările de semă, pre cari le fac organele din paroehiă sintfdelor parochiale. Se-se vedă, că toţi cei ce lucreză în afaceri biseri-cesci, lucră din iubire şi din semţul lor de pietate creştinescă; şi în acelaşi timp se sîmtă fie-care creştin, că biserica este o mamă bună, carea lucră cu tdte puterile şi mijldcele, de cari dispune, la înaintarea poporului.

Epistolele parochnlni betrân. I.

Iubite Nepdte ! Cu ajutoriul lui Dumnedău am trecut cu bine şi cu pace preste sfintele sărbători. Şi eu, care port o grea sarcină a anilor asupra umerilor mei, mă semt f6rte bine de acesta; şi me întreb, că 6re ee am câştigat eu ca preot şi poporul din aceste sfinte dile ? Me întreb adecă, dacă eu şi poporul am învăţat ceva, dacă am înaintat în credinţă şi în faptele cele bune ?

Eu aşa am fost crescut din pruncia mea, în datina şi îndătinarea: că omul este datoria se nu lase nici unu minut de timp nefolosit, şi se nu facă nimic fără un câştig. Folosul şi câştigul omului este de mai multe feliuri. Omul sporesce în avere materială, în inveţătură, sau în înmulţirea cunos-cinţelor minţii şi în bunătatea inimii, şi prin acestea în virtutea şi tăria de a-se sci, se-se stepânescă, şi se-se poveţuiâscă pre sine în acesta lume după voinţa şi legea lui Dumnedeu.

Socot, că este bine, se gândim astădi şi tot-deuna asupra acestor întrebări nu numai pentru că este bine; dar şi pentru altcev'a. Eu am audit a-decă încă din betrâni că omenii sunt câ a p a ; precum adecă apa, ori cum o vei arunca, îşi-iea faţa

e i : tocmai aşa este şi cu 6menii, ei se străduiesc, şi se luptă unul cu altul, ca toţi se fie de o pă-nură. Ba chiar şi certurile şi nenţelegerile dintre 6meni se nasc, şi se hrănesc din acăstă pricină, pre carea Dv6stră cei tineri o numiţi p r o c e s u l d e a s s i m i l a r e d i n t r e d m e n i . Din acesta pricină între 6menii buni şi cu frica lui Dumnedeu, şi omul mai puţen bun se înalţă, şi se ridica, şi se face cu timpul mai bun ; er între omenii rei şi o-mul bun perde pre nesimţite din bunătatea lui.

Acesta este aşa, precum ţi-o spun eu. Şi pentru că acesta este aşa, este bine, ca cu deosebire în serbători se fim noi preoţii şi învăţătorii cu multă grijă, că ce facem noi, şi ce face poporul. Preotul şi înveţătoriul îşi-au chiămarea şi învăţătura lor, şi au de bună semă şi mai multă învăţătură şi o vieţă mai erestinescă, de cum pot se aibă creştinii, cari n'au învăţat carte. Poporul îşi are şi el vederile şi datinele şi gândul său. Şi dupa r6nduiela sfintei n6-stre biserici, preotul şi înveţătoriul ţin s^mă de gândirea şi datinele poporului pentru seopul sciut şi cunoscut, ca prin învăţătură, prin vieţa lor erestinescă şi prin slujba lor bine împlinită, se p6tă ridica pre credincioşi la o vieţă, din carea se-se vedă, că sunt întru tdte stăpâniţi tot de mai multă creştinătate.

La sărbători nefiiind dmenii cuprinşi cu lucru, pot se cadă uşor din cele bune, dacă nu se cuprind în • mintea şi în vorbele lor cu gândiri evlavi6se. Pentra a fi scutiţi de acesta cădere sunt de mare preţ datinele din betrâni, datinele religidse. Crăciunul îl-asceptă pruncii cu multă bucuria, pentru că umblă la colindat, umblă cu steua magilor, cu Vifie-emul, şi cu Irodii. Nu se bucură de acesta umblare pruncii întru atâta, că primesc dela părinţi, rudenii şi cunoscuţi: bani ? mere, nuci şi colaci ; ci eu aşa am băgat de semă, că denşii se bucură mai mult, pentru că li-se dă prilejul, ca se arate, că ce au învăţat la sc6lă, si ce sciu. Este o frum6să bucuria spirituală acesta pentru prunci, şi o însemnată mângâiere pentru părinţi şi dmenii mari, de6rece colindele şi cântările dela Crăciun sunt bogate în învăţături evlavi6se. Acesta la noi, la Români, este bine cu atât mai vertos, cu cât, precum se scie, în vremurile bătrâne, pre când n'aveam şc6le, poporul nostru s'a luminat, şi s'a povăţuit prin datinele reli-gidse rămase din bătrâni.

Şi eu acum la sfintele sărbători, cari au trecut, acesta am vedut, şi am înveţăt, că poporul meu ţine mult la datinele sale religidse. Suni vesel de lucrul acesta, dedrece mie aşa mi-se pare, că noi numai aşa vom pote se înaintăm pre calea cea bună, dacă noi şi poporul vom ţine la datinele re-ligidse rămase din bătrâni, în cari găsim multă învăţătură.

>

Cântările la sfintele sărbători au mers f M e bine, şi laud pentru acesta pre înveţătoriul, că şi-a

dat în adever multă silinţă. Aşa se cuvine, şi numai aşa este bine.

Mi-a plăcut apoi, şi m'am bucurat mult, eând am vedut cu câtă luare aminte a ascultat poporul frumuşele înveţături din pastoralele arebieresci la nascerea Domnului şi în diua de anul nou. Acesta luare aminte a po^ ru lu i la înveţăturile Archiereului seu m'a întărit şi me întăresce mult în credinţa, că poporul nostru este însetat după înveţătură, mai cu semă când înveţătură i-se dă în limba lui frum6să şi înţelesă de toţi. Este apoi acesta luare aminte a poporului la înveţăturile din pastoralele archieresci şi o bună înveţătuiă pentru noi, ca adecă în predicele n6stre se dăm poporului înveţături de seina lui şi amesurat trebuinţelor lui. Acesta este înveţătură bună şi câştig pentru noi preoţii. Dar mai este încă una, şi anume : eu aşa am băgat de semă, ca rugăciunile şi şi cântările bisericesci fiind sc6se din sfânta scriptură şi din istoria bisericei, au multe părţi tainice şi greu de înţeles ; dar cetindu-le şi cântându-le omul mai des, p6te se petrundă mai uşor în înţelesul adeverat al lor, carele este f6rte edificatorii!. Apoi pentru a înainta în credinţă omul nu face, şi nu p6te face nici odată de ajuns. Alt câştig şi mai mare, pre carele îl are preotul, dacă severşesce cu t6tă inima sfintele slujbe este, că îşi câştigă acea bucuria şi mângâiere sufletâscă, pre carea o p6te ave numai omul, carele sîmte, şi este deplin convins, că ş i-a î m p l i n i t c u t6tă inima datorinţa.

Acesta este mare mângâiere crestinescâ a unui p reo t ; er la acesta se mai adauge încă una şi mai mare, şi anume dacă noi preoţii ne severşim cu evlavia, cu inimă adeverat crestinescă şi preoţescă da-torinţele, acesta se sîmte, se vede, şi se cundsce în popor.

A fost din betrâni poporul nostru un popor bun, şi care a ţînut morţişi la datine, limbă şi biserică, pentru că a fost tare în credinţa în Dumnedeu ; er daca acum se semte pre ici, pre colo, că poporul se abate dela unele datine ale sale, — atunci urmarea fîrescă este, că a perdut din credinţa sa în Dumnedeu, şi ehiămarea nostră este, ca se'-i redăm aceea ce a perdut din credinţa în Dumnezeu prin sfintele slujbe, prin predică şi prin reînoirea disciplinei bisericesci şi a puterii pr'e carea a avut-o odinioră disciplina biserice'scă asupra poporului. Credinţa în Dumnedeu şi ţinerea poporului cu rig6re la datinele religi6se, este cel mai mare capital pentru desvoltarea poporului nostru.

O m i l i e pentru Dumineca fiului rătăcit.

Iubiţilor creştini!

Cei mai mari vrăjmaşi ai fericirei n6stre vremelnice şi vecinice sun t : u ş u r i n ţ a şi n e a s c u l t a r e a . — Aceşti doî vrăjmaşi ai ' noştri ne fac

adesea se lăsăm binele şi se gustăm reul cu care ne imbie. Protopărinţii nostri încă din neascultare calcara porunca lui Dumnezeu - care atrase după sine drept resplată, suferinţa şi mórtea. Astfel pecătuim şi noi, călcând poruncile lui Dumnedeu şi lunecând în pe-cate cari ne duc la peire şi noi — slabi, cu mintea întunecată şi fără poteri — sub povara grea a pecatelor, nu suntem în stare a ne ridica îndreptân-du-ne paşii spre calea mântuirei.

Se nu desperăm înse, şi sé nu dîcem ca Cain: „ M a i m a r e e s t e p é c a t u l m e u , d e c â t s e m i - s e i e r t e m i e " (Gen. 4. 3.) ci sé ne încredem în bunătatea nemărginită alui Dumnedeu - căci lui tòte i-sunt eu putinţă şi vom dobândi iertare.

Mare este pécatul — dar uşiră vindecarea lui; petra grea este, şi uşoră ridicarea ei. — Voinţă trebue sé avem numai spre îndreptare şi Dumnedeu carele ridică pécatul lumei, va ridica şi ale nòstre. Un singur cuvènt cere numai dela noi : sé dicem din inimă ca fiul rătăcit din s-ta ev. de adì : „ D o m n e p ă c a t u i t ' a m î n a i n t e a T a . "

I.

Ca se vedeţi I . C. cât de uşor potè omul luneca în pècate prin uşorinţa minţii, şi cât de uşor de pe calea cea drépta în curènd potè ajunge în în* tunerecul, unde numai strebate nici o radă de feri-ciré, — în cuvèntarea mea voiu desfăşura cuvintele s-tei ev. de adi rogându-ve sé fiţi cu luare a minte.

„ U n o m a v e a d o i f i i . " (Luca XV. 11.) Ce bucurie sîmte un părinte în inima sa, avènd

fii buni, înţelepţi şi crescrţi întru frica lui Dumnedeu, — căci părintele adese-ori ajuns fiind de mâna sorţii, în necasul séu îşi caută mângăerea în fiii sei. — Din contră un părinte, cu fii rei, n'are nici o bucurie, şi în tot minitul, ca nuori grei şi ameninţători în timpuri viscolòse se ridică téma şi i-se întunecă fruntea, cugetând la vre-o nenorocire sau ruşine ce-i pot aduce.

Óre fiii, despre cari ne vorbeşce s-ta ev. au fost ei buni de cari s'au bucurat, ori au fost rei, de cari s'a întristat părintele lor ?

Şi a dis cel mai tiner :

„ P ă r i n t e , d ă - m i p a r t e a d i n a v e r e a c e m i s é c a d e . "

Etă cu ce cuvinte nemulţamitore întimpină fiul pe părintele séu şi ce săgeta infipsă în înima sa, etă cum î-resplăteşce pentru-că Fa crescut şi păzit de tòte.

Aceşti doi fraţi, trăiau în cea mai mare fericire în casa părinţilor lor, unde poteau sé remână până la morte. înse ce s'a întâmplat ? Fiiul cel mai tinér cerù partea ce i-sé cade din avere ; şi părintele rănit de cuvintele nemulţemitore, eu care-1 în-

timpină fiiul seu, nu s'a opus, ci şi-a împărţit a-verea între fiii sei, lăsându-i liberi stăpâni peste ea.

Si ce au făcut aceşti doi fii cu averea lor? S-ta Ev. de adi ne spune că, „ d u p ă p u

ţ i n e d i l e a d u n â n d t o t e f i i u l c e l m a i t i n e r s'a d u s î n t r ' o ţ e r ă d e p a r t e ş i a c o l o a r i s i p i t a v e r e a s a v i e ţ u i n d î n d e s f r â n ă r i . " (Luca XV. 13.)

Etă I. C. fiiul cel uşor la minte şi nepăsător, cum pleca pe calea rătăcirii, — nu-1 pot reţine cuvintele blânde, lacrímele ferbinţi şi amare ale părintelui seu — care-i prevede peirea. El cu partea sa de avere, merge în ţeră străină, unde trăind în desfrânări, în curând singur se desbrăcâ de tote bunurile, cu cari Fa înbrăcat bunul seu părinte. Vedeţi la ce duce patima, şi cum se jocă cu aceia cari se pun în servitul ei. Şi câte deasemenea triste exemple putem vedé în vieţă, cum anume se jocă patima şi amăgesce pe cei slabi, ba adese şi pre cei tari îi-ispitesce, şi decă nu se luptă cu destulă tărie şi energie contra ei, le răpeşce poterile, celor mai a-vuţi bunurile şi celor mai de frunte chiar şi cinstea. — Şi când acest vrăjmaş îşi vede triumful seu, nu-i va fi greu a-i arunca nici în cele mai mari şi adânci miserii. Şi atunci cum se va bucura de plânsul amar al acelora, cari odinioră dulce rîdeau !

ore fiiul cel tiner, din S-ta Ev. de adi, n'a ris când în casa părintelui seu era hrănit şi sub aripele lui părintesd scutit de tote ? De sigur da. Şi ore a şciut acest fiiu, cât pote fi de amară vioţa în neajunsuri ? De sigur nu. Uşorinţa şi patima înse l'a îndemnat se părăsescă pre părintele seu, care-1 hrănea şi-1 înbrăca, şi după cum ne spune St. Ev. s'a dus incurând cu totă averea sa într'o ţeră străină si — „c h e 11 u i n d u-o s ' a f ă c u t f ó m e t e î n ţ e r a a c e e a , ş i e l a î n c e p u t a s u f e r i d e l i p s ă . "

Acum e lipsit cel-ce mai nainte ave de tote în înbelşugare; acum va gusta din paharul amar al neajunsurilor.

Şi ce a făcut acest fiiu, vedendu-se în străinătate gol şi flămând şi desbrăcat de tote bunurile primite dela părintele seu ?

Eătăcind în străinătate „ s e d u s e l a u n c e t a ţ e n d i n a c e a ţ e r ă ş i l ' a t r i m i s l a ţ a r i n ă s e p a z e s c ă p o r c i i . " (Luca XV. '15.)

Vedeţi I. Ase. cum uşurinţa şi patima, din cel ce mai nainte era stăpân, a făcut serv ; din cel ce era îmbrăcat şi sătul — gol şi flămând. El era stăpân, — avea servitori şi poruncea; — acum e servitor, are stăpân şi sé supune. Era înbrăcat şi sub aripele îngrijitore ale părintelui seu scutit de tote, acum e gol şi espus tuturor calamităţilor.

O, fiule, ore ce te-a îndemnat la acest pas greşit, care te-a dus la peire ? Tu, care erai stăpân, adi eşti slugă ; tu, care erai drept, adi esti perdut ;

tu, care erai sătul, adi „ d o r i n d s e - ţ i s a t u r i p â n t e c e l e , m â n c i r ă d e c i n i cu p o r c i i . 4

(L. 15 . 16.) Tu, care te bucurai şi rideai dulce în braţele părintelui teu, adi esti trist şi plângi amar în braţele suferinţelor! La părintele téu erai cinstit, acum pazesţi porcii; la părintele tea erai desmerdat, acum în miseria ta cine te va mângâia ? Aveai pat şi te odihneai, pâine şi te sa turai ; aveai amici şi te iubeau, — acum pământul îţi este pat, rădeeinele buruenilor nutremânt, şi porcii prietini!

Acesta e fericirea la care ai alergat ? O, fiule, amară parte ţi-ai ales.

Iată I. C. partea celui nepăsător, iată resplata faptelor sale şi paharul ce i-sé imbie.

Şi ce credeţi, ore cu putinţă e un asemenea rătăcit se mai afle calea cea dreptă ?

Da, e cu putinţă, trebue numai se spereze, t re-bue se o caute şi o va afla, trebue se se îndrepte şi părintele '1 va erta. Un cuvânt trebue numai se diică, un cuvânt de pocăire, c ă c i p ă r i n t e l e n u v o e ş c e p e r d e r e a , ci î n d r e p t a r e a f i i u l u i ş e i i . Şi atunci sinul părintelui érasi sé va deschide şi-1 va primi cu bucurie, cu mai multă bucurie decât pe cei ce n'au rătăcit, căci şi p ă s t o r i u l , o r e n u s e b u c u r ă m a i m u l t d e ó i a c e a p e r d u t ă, d a c ă o a a f l a t , d e c â t d e c e l e c e n u s ' a u p e r d u t ? .

Şi ore fiiul rătăcit din s-ta Ev. de adi a căutat calea cea dreptă ? Da, căci s-ta Ev. ne spune că, - V é d é n d u - s e î n s i n e a d i s : „ C â ţ i a r -77 * > 77 y

g a ţ i a i p ă r i n t e l u i m e u a u p r i s o s i n ţ ă î n p â n e , é r e u p e r d e f ó m e . M e v o i u s c u l a ş i m e v o i u d u c e l a p ă r i n t e l e m e u ş i - i v o i u d i c e : P ă r i n t e , p ă c ă t u i -t ' a m l a c e r ş i î n a i n t e a T a , ş i n u s u n t v r e d n i c a m e c h e m a f i i u a l T e u , f ă-m é c a p e u n u l d i n t r e s l u g i l e T a l e . " (Luca 15 . 17 — 19).

In starea miseră în care se afla acest fiiu, i-a părut réu de faptele sale şi se gândi sé se rentorcă la părintele seu şi se-i dică: p ă r i n t e , p é c ă-t u i t 'a m n a i n t e a t a , si gândind acesta a început a sé îndrepta. Şi recunoscându-şi peeatele sale şi mustrat în sufletul seu, s'a decis se mérga la părintele séu se-i dică: p e c ă t u i t ' a m . Şi ore bine crede? Da, căci recunóscerea pecătului, părerea de réu pentru comiterea lui, este medicament ce şterge şi vindecă pécatul.

Starea în care sé afla el era mai misera decât se pote închipui şi s'a decis sé morgă la părintele seu, se-1 róge ca se-1 facă ca pe unul dintre argaţii sei.

„ Ş i s c u l â n d u - s e a v e n i t l a p ă r i n t e l e s e u . " (L. 15. 20-a) .

Aici se manifesteză în el dorul ardând pentru re'ntorcere şi tăria voinţei pentru îndreptare.

Ore cum se va apropiia acest fiiu de părintele

seu pe care l'a părăsit, ducendu-şi şi averea şi chel-tuindu o în desfrânări ? Ore cum va sta acest fiiu a-cum gol si flămând înaintea părintelui seu, la care era sătul şi imbrăcat ?

Dar părintele?! O ! 6re va pote el deschide braţele celui ce singur le-a părăsit? 6re i-va fi milă de 'plânsul amar al aceluia, care l'a părăsit ridind de plânsul seu? Da I. 0. l'a primit şi nu l'a alungat, căci dorul ardend al părintelui după fiiul seu nu s'a stins şi acest dor il mână în totă diua se iese la calea pe care a plecat fiul seu, şi iată l'a vedut venind „ f i i n d î n c ă d e p a r t e , ş i v e d e n d u - 1 p ă r i n t e l e s e u , i - s ' a f ă c u t m i l ă ş i a l e r g â n d î n c a l e a l u i i-a c ă ^ u t î n g r u m a z i ş i l a s ă r u t a t . (L. 15 . 20 b). Părintele dar, nu-numai nu l'a alungat dela sine, ci din contră s'a bucurat de re'nt6rcerea lui înbrăţişându-1 şi sărutându-1.

O, bunule părinte, cum deschidi braţele tale celui ce te-a părăsit, cum te bucuri de re'nt6rcerea celui ce în mâhnire te-a lăsat, cum iţi este milă şi depui sărutări pe faţa celui ce nu i-a fost milă de plânsul teu ?

Vedeţi I. creştini, cum se bucură părintele ve-dend renttfrcerea şi îndreptarea riiului seu rătăcit. Cum se bucură, căci vine se se pocăescă, se se îndrepte şi se-i dică: „ P ă r i n t e , p ă c ă t u i t ' a m l a c e r i u ş i i n a i n t e a t a ş i n u s u n t v r e d n i c a m e c h e m a f i i u a l t e u . " (L. 15 . 21) .

Acum, părintele, pe cât era nainte de mâhnit, pe atât se bucura vedend că fiiul vine se se indrepte, vine se se pocăescă. A uitat durerea cumplită şi şi-a şters lacrimele amare. Se bucură şi „p o r u n c e s c e s l u g i l o r s a l e : a d u c e - ţ i î n b r ă c ă m i n -t e a c e a m a i b u n ă ş i - l i n b r ă c a ţ i p e e l , ş i - i d a ţ i i n e l î n m â n ă ş i î n c ă l ţ ă m i n t e î n p i c i 6 r e 1 e l u i ; ş i a d u c e ţ i v i ţ e l u l c e l m a i î n g r ă ş a t ş i-1 j u n g h i a ţ i , 'ca s e m â n c ă m ş i s e ne v e s e l i m , c â a c e s t f i i u m a r t a f o s t ş i a i n v i a t , p e r d u t s i s 'a a f l a t . " (Luca XV. 22 —24-a ) .

O, părinte, mare e mila ta şi nemărginită bunătatea ta. Pe fiiul teu, ce te-a părăsit, cu sărutări îl primesci, te bucuri de re'ntdrcerea lui, uiţi t6te şi nu-i amintesci fără delegile lu i ; nu-1 înfrunţi pentru desfrânările lui în cari şi-a prădat t6tă averea, nu pentru că şi-a părăsit ţera, părintele seu, şi a mers în străinătate, unde cheltuindu-şi tote ale sale, a ajuns în miseria cea mai mare, unde corpul nu-1 putea inbraca şi sătura şi în durerea lui nimenea nu-1 mangăia.

Acest părinte, nu-şi int

întră şi rămâne înpreună cu cei drepţi întru împărăţia lui Dumuedău şi vieţă de veci. Amin !

D. Voniga, candidat la preoţie

I&efl ecţiuni.

Prea Onorate Domnule Redactor !

Publicând observările colegului Grofşorean — ca păreri individuale — asupra manualului meu de Gramatică elementară, a-Ţi binevoit a face observarea, că veţi reveni şi PODv. asupra cărţii.

Voiu fi f6rte ruulţumitoriu pentru acésta, dér' cred că şi până atunci nu va fi fără de nici un folos şi chiar fără de interes pentru colegii învăţători, decă veţi binevoi a-ini permite şi mie se-'mi fac u-nele reflecţiuni la observările dlui Grofşoreanu.

Din capul locului esprim mulţumită colegului Grofşoreanu, pentrucă şi-a dat ostenéla a ceti manualul meu — si încă a-i face şi o critică în public.

Acesta am dorit'o şi eu, numai-cât diferind părerile nôstre despre modul de propunere al gramaticei în scdla poporală, după cele dôuë direcţiuni din lumea pedagogică, d. Grrofşorean putea dice pre scurt : mie nu-mi convine, pentrucă eu aparţin di-recţiunei acelora, cari propun Gramatica în şcdla poporală numai pe basa cărţii de cetire, — ori nu o propun de loc !

în parantesă fie dis, între învăţătorii noştri mai este o a treia direcţiune. Anume sunt unii de părerea, că Gramatica n'are loc în şcdla poporală, căci ce folos va avé omul în vieţa practică de cunoştinţa subiectului, a predicatului, substantivului etc. mai departe pe Istoria naturală asemenea n'are se pună pond, pentrucă vaca, calul etc. şi aşa le va cundsce copilul mai târdiu, iar cunoştinţa elefantului, a girafei etc. de ce folos e, dacă în vieţă nu le va Tedé ?

Acésta merge tot gradat până la cetire şi scriere, căci — după disa poporului — cum a trăit moşii şi strămoşii noştri fără carte, şi noi putem trăi !

De dre-ce şi eu mă alătur cătră aceia, cari pretind a se da elevului şi manule din obiectele de în-veţăment ; afară pdte de cel al matematicei, — şi acésta pentru-ca copilul se mai aibă ocupaţiuni variate, dedându-se prin aceste şi la o vieţa permanent activă, de aceea dic, am adus la finea cărţii şi părerea pedagogului nostru V. Petri, c ă : „Gramatica formeză şi în şcdla poporală un obiect de sine stătător cu ore proprii, şi acésta pentru a se evita ori ce confusiune la predarea ei."

Dacă sciam, că cartea va fi criticată de un représentant din céta celor ce propun Gramatica elementară pe basa lecturelor din Legendariu, séu nu o propun de fel, apoi mai adăugam şi părerea dlui Dr. P . Pipoş, care dice : Regulele şi definiţiunile de

gramatică trebue s e s e î n v e ţ e d e r o s t . " (Prin urmare) : „ E s t e f o l o s i t o r i u a d a ş c o l a r i l o r ş i m a n u a l d e g r a m a t i c ă , în care se află regulele formulate c â t m a i p e s c u r t şi precis."

Astfel, pdte d-1 Grofşoreanu nu se determina a me critica nefavorabil.

Dar' se vedem totuşi ce dice d-1 coleg Grrofşorean.

Mai întâiu laudă zelul unor membri ai corpului didactic (profesori, învăţători) pentru-că au edat diferite cărţi menite pentru şcdla poporală. Voiesce se pună înse stavilă acestui zel, dacă cineva se apucă de un lucru fără a fi în curat cu ceea ce voesce se lucreze.

De dre ce toţi autorii de gramatici pentru şcdla poporală, pe câţi îi cunosc eu, şi-au compus manualele lor anume pentru elevi, (d-.l V. Mândreanu are unnl pentru elevi şi altul pentru învăţători,) trebue se deduc, fă tot ce s'a făcut până la d-1 Grofşoreanu în acesta materie, — deşi până acum nu s'a pus stavilă — e lucru zadarnic şi păgubitoriu.

Din norocire înse nu e aşa. Numai un viitoriu fdrte depărtat va arăta, care direcţiune e mai bună în privinţa acesta.

D. Grofşoreanu îmi atribue o greşelă contra cutărui principiu pedagogic, că am contras tot materialul de gramatică în 60 de lecţiuni.

Sunt curios se sciu, ce ar dice d-1 Grofşoreanu despre alte manuale de acest soiu, cari — fie-care — nu sunt mai mult estinse decât al meu. Deosebit aşi dori se sciu, ce părere şi-ar da asupra manualului d-lui I. Dariu din Braşov, care îndată în §. 3 . — aşa dară intr'o singură lecţiune — face cunoscut din şese exemple: predicatul, verbul, adiectivul şi substantivul ? (Verbul si adiectivul ca noţiuni noue).

Şi cu tdte acestea, manualul d-lui Dariu a apărut în a 3-a ediţie, un semn, că s'a folosit în şc6le.

De ce n'a pus d. Grofşoreanu stavilă, când a apărut în a 3-a ediţie manualul de gramatică al d-lui T. din diecesa ndstră, în care manual verbul predicativ: am, am avut (posed) se confundă cu verbul ajutătoriu, am, ai, a. Dicerea contrasă a nu-mesce compusă, er la dicerile principale şi secundare autorul se arată, că nici nu scie sintacsa elementară !

D. Grofşoreanu nu pdte admite materialul pentru cl. I I I . în 16 lecţii, pentrucă fie-care lecţie e o prelegere, şi aşa cu tot materialul din cl. I I I . suntem gata în 4 săptămâni.

D. Grofşoreanu precum sciu din spusele d-sale, nu folosesce în scolă alt manual afară de cartea de cetire. Prin urmare îmi stă în voia se presupun, că d. e. la religie nu folosesce manual. Mi-ar place a-

| cum se sciu, în câte ore pdte pestrece cu succes 1 peste o biografia sau peste o întâmplare din isto-

ria biblică ca d. e. nascerea, patimile şi m6rtea lui Isus Christos, apoi Ioy e t c , cari fie-care ar trebui se corespundă unei lecţii, dacă voim se dăm elevului deodată ceva complet ? Şi dacă gată tot materialul, de câte ori repeteză pană la examen ?

D. Grofşoreanu află că contragend materialul pentru cl. III . in 16 lecţii, se propune prea mult într'o lecţie, dar nu spune că în cari anume ?

Presupun, că d. Grofşorean n'a făcut probă cu elevii dsale, ca se vedă, la care lecţie întimpină o greutate aşa de mare, dar eu pe basa esperinţei a-firm, că în clasa a I II nu întimpin o greutate precum şi-o în chipuiesce d. Grofşorean.

Trecând în analisa specială, d. Grofşorean e-răşi află greşelă în aceea, că eu mai întâiu v o r b e s c despre fiinţe şi lucruri, apoi le fac cunoscute băeţilor.

Trebue se premergă i n t u i ţ i u n e a despre şcolariu, tablă etc. Cred că toţi înveţătorii au trecut peste aceste încă în cl. I. şi dacă eu mai fac o de-finiţiune despre fiinţe şi lucruri, acesta e numai o repetiţie pentru mai buna pricepere a ocupaţiunei, ce urmeză în lecţia 1-iă.

Ori d. coleg Grofşorean e de părerea, că un manual sistematic de gramatică se se începă cu lec-ţiunile din eserciţiile intuitive menite pentru cl. I ?

Dar' se urmărim pe d-1 Grofşorean până la sfârşit.

D-sa dice, că nu e bună defmiţiunea despre fiinţe, de 6re-ce eu dic că fiinţă numim tot ce e însufleţit în loc de : tot ce are vieţă.

Fie sigur d. coleg, că şi eu am meditat aci, şi de 6re-ce căutând am aflat prin manuale de Istoria naturală, că şi plantele au vieţă — fără a fi fiinţe — căci cresc, se nutrese etc. am luat definiţiunea cum am vedut că o folosesce şi I. Manliu, care e premiat de Academia română pentru cărţile sale de şc6lă. Er spiritul în care e scrisă cartea ' dovedesce, că sunt şi un bun creştin.

D. coleg Grofşorean se bagă — cred, că fără voie — şi în Logică, bagsema pentru că e în ceva legătură cu gramatica.

Las ' că eu n'am înveţăt Logica în preparandie, nu şciu, au înveţat'o colega G. ori ba, dar după manualele de Logică ce le-am cetit eu aflu, că : »r a c e m, d i c e m sunt d6ue noţiuni cu sfere ordinate. Anume „ f a c e m " e o noţiune supra ordinată er „ d i c e m " , . s c r i e m " sunt noţiuni sub-ordinate Caci totdeuna când „dicem", „facem" ceva, dar nu totdeuna când „facem" - si „dicem" ceva. Deci ori „dicem" ori „scriem" — „facem" ceva. "

D. coleg Grofşorean a aflat multe lucruri bune

în manualul meu, dar — după dsa — şi f 6 r t e multe erori şi totuşi nu merge mai departe dela pag. 1. De aci lectorul va conclude, că t6tă cartea e numai erori, dacă chiar pe pag. primă se află o aşa

'. mulţime, — er afirmaţiunea că „a aflat multe lucruri bune" e numai o graţie.

Lucru greu de înţeles !

Cuvin 5/17 Ian. 1 8 9 3 .

1. Ilica,

r> i "v E S JE.

* Felicitări. în diua sântului Ioan Botezătoriul, din incidentul dilei onomastice a Pré Saflţiei Sale, părintelui Episcop al Aradului I o a n M e ţ i a n u s'a présentât la Pré Sanţia Sa membrii Consistoriului, preoţimea paro-chială din loc şi comuna bisericescă Arad sub conducerea părintelui protopresviter tractual Moise Bocşan, corpul profesoral dela seminariul diecesan, corpul profesoral dela şcola superieiă de fetiţe din Arad, şefii autorităţilor civile şi militare şi mulţi onoraţiori din oraş, — dorind Pré Sânţiei Sale ani mulţi fericiţi!

* Serbarea patronului seminariului diecesan. în preséra sărbătorii sântului Ioan Botezătoriul, carele este patronul seminariului nostru diecesan, s'a ţ i nut şi în anul acesta serbatérea scolastică îndatinată în sala mare a seminariului în fiinţa de faţa a corpului profesoral, a elevilor institutului şi a unui public ales şi numeros. Cu acesta ocasiune directorul seminarial a ţinut discursul festiv, ér corul tinerimei a esecutat mai multe cântări potrivite cu însemnătatea dilei.

* Mulţămită publică. Magnificenţa Sa, d-lu V i n c e n t i u B a b e ş , născut în comuna Hodoni, depărtat din comuna natală aprépe de 60 de ani, ca se lupte pentru binele naţiunei, acum locuitor în Budapest'a, şi membru al acad. rom. de sciinţe, a donat pe séma cultului nostru gr. or. rom. în anul 1889— 10 fl., în 1890 — 5 fl., în 1892— 10 fl., şi pe anul 1893 încă 10 fl. v. a. ca sëmn de recunoscinţă, că e născut în comuna Hodoni şi că părinţii sëi odihnesc aici, şi de 6re-ce în oraşul Budapesta nu esistă biserică gr. or. română. Densul şi cei doi fii ai sëi : d-nii Dr. E m i l B a b e ş advocat şi Titu Babeş oficer în réserva şi candidat de advocat, încă se declară a-se ţine de biserica din Hodoni. Comitetul parochial îi primesce cu bucuria în sînul sëu, şi le esprimă mulţămită, pentru binevoitoriul don. Dum-nedëu se înalţe şi pe fiii M. Sale, câ pre părintele dên-şilor, ca se fie membrii aleşi ai naţiunei nostre, ér domnului donator se-i dea Dumnedëu dile de bătrâneţe uşore. — Hodoni, 1. Ianuar 1893. — Pentru comitetul parochial : M o i s e P e p a, înveţătoriu.

* Sinod bisericesc sêrbesc. „Branik" află, că sinodul dieceselor sêrbesci de Buda si Bacica se vor î n -

tr 'uni în curând la Neoplanta. Cu .prilejul acesta se va efeptui şi alegerea noilor episcopî pentru scaunele vacante ale acestor diecese. Diecesa Budensă nu se va desfiinţa, cum se credea la inceput. După înfdrmaţiunile lui „Bra-nik," pentru diecesa de Bacica e designat protosincelul E m i l i a n R ă d i c i , de present administratorul mă-năstirei Mesici. Pentru diecesa Budensă sunt mai mulţi candidaţi, între alţii şi mandatarul actual d-1 G. Petrovici.

* Junimea romană din Arad va aranja în sera de 18 Februariu st. n. a. c. în sala hotelului „Crucea albă" un bal în favorul şcolarilor români lipsiţi de mij-ldce. începutul la 9 dre sera. Bilete de persdnă 2 fl. bilete de familie 5 fl. bilete de galerie rîndul prim cu 2 fl. rîndul al doilea cu 1 fl. se pot căpeta pre lângă pre-sentarea invitării cu 2 dile înainte de bal la „Crucea albă" er sera la cassă.

* Concurs. „Victoria" Institut de credit şi economii în Arad, publică concurs pentru ocuparea postului de cassar la acel institut. Salariul anual este fl. 1000 şi tantiemele statutare. Alesul va fi îndatorat se depună fl. 1000 cauţiune. Confirmarea definitivă a alesului pdte arma numai după un an de servit. Concurenţii cu studii academice comerciale vor fi preferiţi. Terminul concursului se fixeza până la 28 1. c. Alesul va intra în funcţiune la 1. Pebruariu a. c. st. n.

f Necrolog. Subsemnaţii cu inimă pătrunsă de eea mai adâncă durere anunţăm tuturor consângenilor, amicilor şi cunoscuţilor, încetarea din vieţă a mult iubitului şi în veci neuitatului nostru ; şoţ, tată, moş şi socru: V a s i l i u O l a r i u, învăţătoriu ort. rom. în Zărand, care după grele suferinţe şi-a dat nobilul şi blândul suflet în manile Creatorinlui adj la 6 dre după amedădi în anul 65 al etăţii şi 45 al activităţii sale învăţătoresci. Remăşiţele pămentesci ale decedatului s'au aşedat spre odihnă eternă după ritul bisericei române ortodocse în 6/18 Ianuar a. c. Fie-i ţerîna uşdră şi memoria eternă. Zărand, la 4/16 Ianuar 1893. Terezia Popoviciu sotiă, Vasiliu Olariu preot ort. rom. în Arad-Gaiu, Ecaterina Olariu măritată Mişcoiu, Miron Olariu învăţătoriu ort. rom. în Otlaca, Iustin Olariu călciunar în Arad ca fii dela prima soţie, luliana Petran ; Silvi'a şi Măria ca fiice dela 2-a soţie. Elisa, Cristina şi Ana Olariu, ca nurori. Cornelia, Sofia şi Cornel ca nepdte şi nepoţi. Simeon Mişcoiu

«a ginere.

f Necrolog. Dumnedeu a chiămat la vieţă eternă, pe binefacătoriul săracilor, ajutătoriul nepotincioşilor şi făcătoriul de pace al celor scârbiţi. Epitropul bătrân al sântei biserice din Hodoni, carele cu nisuinţele lui, a acoperit s. biserică cu petră. Dânsul a înfluinţat şi la rădi-carea şcdlei, pe carea de asemenea a acoperit-o cu petră. Virilistul comunal: C o n s t a n t i n C o c o ş u , carele în întregă vieţa sa a fost pe deplin sănătos, după un scurt morb, în presera anului nou 1893 şi-a dat sufletul seu Creatoriului în etate de 62 de ani. Pe acel bărbat la ono

rat cu petrecerea până la mormânt: antistia comunală din loc, rudeniile şi cunoscuţii din alte comune străine, precum şi întreg poporul gr. or. rom. din loc. In fine '1 deplâng socia, fiiul, fiica, nepoţi şi nepdte, pe cari tdte le-a lăsat în o stare materială bună. — în veci amintirea lui! — Hodoni, 4 Ianuar 1893. — M o i s e P e p a , învăţător.

* Invitare. Corul bisericesc din Cuvin, arangeză Duminecă în 17/29 Ianuarie, în sala hotelului din Gio-roc, în favorul şcdlelor din Cuvin, Concert împreunat cu Dans, la care cu tdtă ondrea învită Comitetul arangia-tor. — Preţul de intrare: pentru familie 1 fl., pentru persdnă 50 cr. — începutul la 7 dre sera. — Ofertele marinimdse să se trimită învăţătorului lom Roman, în Cuvin p. u. Gyorok, cari împreună cu suprasolvirile, se vor chita pe cale jurnalistică. — Damele sunt rogate a se presenta în costume cât mai simple. — Programa: 1. „Cu vrednicie" esecutat de corul mixt sub cond. înv. Ioan Roman. 2. „Trei colori" de Porumbescu, cor bărb. 3. „Toporul şi pădurea" poesie declamată de Mea Tripa. 4. „Etă diua" cor mixt. 5- „Imnul" cor bărb. 6. „Moş Martin* poesie declamată de Georgiu Cicireanu. 7. „Opinca" cor bărb. 8. „O ce veste" cor mixt. 9. „Şoldan Vitezul" canţonetă, predată de Todor Cicireanu. 10. „Cisla" cor bărb. 11. „Marşul român" cor bărb. — în pausă se vor esecuta jocurile naţionale „Bătuta şi Căluserul."

* Avis. Rogăm pre toţi domnii, cari nu şi-au reînnoit abonamentul, se binevoescă a ne îuşcîinta cu reîntdreerea poştei, decă voesc se mai aibă fdea ndstră, de 6re-ce acesta este numerul ultim, ce se trimite toturor abonenţilor din anul trecut! A d m i -n i s t r a t i u n e a f 6 ei .

C o n c u r s e . Pentru deplinirea parochiei Sârbeşti cu Verzariul

de jos, conform conclusului consistorial gr. or. din Ora-dea-mare de sub Nr. 1472 a. c. Se escrie concurs cu termin de 30 de dile.

Dotatiunea este: 1. în S â r b e ş t i : birul preoţesc câte 1 fl, dela

casă şi stdlele usuate. 2. în V e r z a r i u: aşişderea câte 1 fl, dela număr

şi stdlele preotesei. Numărul caselor în ambele comune e 135. Fiitoriul preot va avea a locui în comuna Sârbeşti. Recursurile vor fi a-se trimite la subscrisul până

la 6 Februar v. 1893. în Beiuş. Beiuş, 31. Dec, v. 1892.

Pentru comitetele paroch.:

Vasiliu Pap, m. p. protop. Yaşconlni.

Tiparinl şi editura tipografiei diecesane din Arad. — Redactor respnndetoriu: August in Hamsea.