. A J U H I XVII. ARAI), 4/16. April 1893. Nr.

BISERICA s i SCOLA. Foia bisericescă, scolastică, literară si economică.

Iese odată în septemână: 1>T J 3-XI ISTiiO A..

PREŢUL. ABONAMENTULUI. P e n t r u A n s t r o - U n g a r i a :

Pe u n an 5 fl.—cr., pe Va a n 2 n - 6 0 c r -P e n t m România şi s t ră inătate :

Pe un an 14 fr. e juti.etate an 7 franci.

PREŢUL INSERŢIUNILOR: Pentm pnblicaţinnile de trei ori ce conţin

cam 150 cnvinte H fl.; până la 200 cuvinte 4 fl.; şi mai sus 5 fl v. a.

Corespondenţele sg se adreseze Redacţinneft „BISERICA şi ŞCOLA"

Er b a n i i de p r e n a m e r a ţ i a n e l a T I P O G R A F I A DIECESANĂ în A R A D .

La deschiderea sinodelor eparchiale. Au contribuit mult activitatea desvoltată de si-

ndde le celor trei eparchii ale metropoliei n6stre la desvoltarea şi înaintarea afacerilor bisericesei, şcolare ş i fundaţionale. Şi organismele acestor trei centre de cultură funcţionâză astădi cu bun succes la des-Toltarea culturală a poporului nostru. Acesta succedă ftincţionare este pentru noi garantă deplină, că bise­rica nds t ră , clerul şi poporul credincios va fi la înăl­ţ i m e a misiunii şi în timpul şi în grelele împreju­rări ale vieţii de astădi. Şi sfânta n6stră biserică va face de sigur un însemnat pas înainte în desvolta­r e a culturală a poporului credincios, prin sin6dele «parehiale, cari se întrunesc astădi. Avem astădi practică de ajuns în vieţa n6stră constituţională bise­ricescă, pentru ca se potem da o bună şi nimerită soluţiune cestiunilor mari ale sfintei ndstre biserici ş i ale poporului credincios.

Amintind de acostă garantă nu potem retăee p r e de altă parte împrejurarea, că aceste venerabile corporaţiuni au se lupte chiar astădi cu o însemnată g r e u t a t e . Simţul de pietate creştinescă, pentru a că­ru i alimentare şi desvoltare se întrunesc şi lucreză propriaminte t6te forurile şi corporaţiunile bisericesei, a r e şi astădi mulţi duşmani. Biserica Domnului este astădi în o aprigă luptă cu o tendinţă a „lumii" de a-se emancipa de doctrinele evangeliei Domnului. Tendinţa acesta la noi, la poporul nostru, mul-ţămită lui Dumnedeu, nu s'a aretat până acum nici pre departe în mesura, în carea ea se arată în a l t e pă r ţ i ; dar după ce ea faptice esistă în lume n u o putem trece cu vederea. De altcum acesta ten­dinţă nu este nici decât nouă. Ea a esistat dela începutul vieţii creştine; şi cu ea p6rtă luptă creş­

tinismul dela început până în dina de astăzi. A r ­mele, cu cari lucră din a sa parte acesta tendinţă, astădi, aşa ni-se pare noue, sunt mai puternice, d e ­cât în trecut. Astădi lumea, carea representeză t e n ­dinţa, de carea vorbim, este mai isteţă şi mai d i ­bace întru a făuri şi inventa forme, prin qari s& ascundă întenţiunile şi pornirile ei greş i te , -ş i se-le-dea aparinţa de adever. Şi este fapt, că este fort* greu a lupta cu acostă tendinţă.

Cu t6te acestea, aşa credem, că nu greşim, când constatăm, că precum Dumnedeu a voit, ca biserica Sa se iasă. biruitdre până în diua de astădi din lupta ei nentreruptă cu tot soiul de necazuri, tocma aşa va ieşi şi din lupta cu tendinţa lumii, de carea vorbim, dacă vom păşi şi vom remane în con­tinuitatea desvoltării sfintei n6stre biserici. în des­voltarea istorică a bisericii constatăm adecă, că a-tunci când biserica a avut se tracă prin timpuri şi împrejurări grele, totdeuna a desvoltat destulă tăria ş i putere de vieţă. Biserica s'a susţinut şi desvoltat to t ­deuna prin propriele ei forţe. Pre acest teren şi ît> acostă direcţiune lucreză biserica şi as tădi ; er orga­nele, prin cari se arată, şi esprimă acâstă lucrare, sunt adunările n6stre bisericesei. Dacă în aceste a -dunări bisericesei se va vede din an în an dominând în mesură tot mai mare spiritul şi direcţiunea bise-ricei: pacea, lucrul, iubirea de Dumnedeu, iubirea faţă de noi înşine şi iubirea faţă de deaprdpele : a-tunei este cu neputinţă, ca se-nu întărim, şi se n» contribuim dilnic la întărirea şi alimentarea simţu­lui de pietate creştinescă al poporului.

Nu esistă în lume nici un organism cu viaţă,, nici fisic, nici social, nici moral, carele se" nu aibă se lupte cu o sută şi o miiă de duşmani. Şi sunt

106 B I S E R I C A şi Ş C 6 L A Anul XVII.

•organisme, cari trăiesc, şi cari tăbăresc, şi dispar în lupta lor cu duşmanii, ce îi încunjură; âr vieţa s<m mortea acestor organisme depinde dela puterea lor <le resistinţă şi vieţă. Puterea de resistinţă şi vieţă a, bisericii Domnului s'a constatat pre deplin în de­cursul celor nouespredece veacuri ale erei creştine. Biserica Domnului este instituţiune vecinică ; şi ve-•cinicia acestei sfinte şi dumnedeiesci instituţiuni con^ sista în vecinicile ei principii de vieţă şi desvoltare.

Inspirate de aceste dumnedeiesci principii au lucrat totdeuna sin6dele n6stre eparcbiali. Şi asemă­nând starea de astădi a sfintei noste biserici cu starea de înainte de anul 1870, vom constata în tote trei eparchiale însemnate progrese nu numai în ceea ce privesce organismele eparchielor ca atari; ci la iniţiativa eparcbielor s'au făcut însemnate îm­bunătăţiri şi în parochii şi în protopresviterate.

Ceştiunile de cultură sunt înse, şi remân tot­deuna cestiuni deschise, cestiuni cari în conformitate cu tendinţa omului spre progres totdeuna reclamâză noue şi noue îmbunătăţiri.

Aceste îmbunătăţiri le reclamă după timp îm­prejurările, dar la noi le reclamă cu deosebire fap­tul , că suntem o biserică şi un popor, carele nu din Tina n6stra am pâşit şi am potut paşi numai de curând pre terenul desvoltării n6stre culturale.

Avem multe de făcut mai cu seamă în paro-chiele mai serace, unde poporul nostru din propriele sale puteri nu este în stare, seau nu are până a-«um destulă îndemânare spre a desvolta şi ridica •organismul bisericii şi şc6lei la acel nivou, carele se p6tă satisface tuturor trebuinţelor. Vom trece înse, ş i vom pote trece de sigur şi preste acest stadiu, dacă Dumnedeu va ajuta sin6delor n6stre eparchiale şi în genere organismului sfintei n6stre biserici a face din an în an tot mai mult şi în acesta di­recţiune.

Totul depinde dela modul, în carele se va lucra, şi se va pote lucra de organismul bisericei n6stre, pentru ca prin conclusele lor şi prin direcţiunea, ce o vor da mersului desvoltării culturale a poporului, — cât şi cu ce succes vor pote" contribui la desvolta-rea simţului de pietate crestinescă.

Un popor inspirat în mesură deplină de cre­dinţa în Dumnedeu, află totdeuna calea şi mijl6cele pentru întărirea şi înaintarea sa.

1 *Mi<-11<> 1 o<>• i M sensurilor. [Continuare si fine.]

Dacă vibraţiunile se succed r e g u l a t în in­tervale periodice, prin ele se produc sensaţiuni de sonuri şi tonuri. Dacă înse succesiunea vibrărilor e neregulată, din ele rezultă sensaţiuni confuse de z g o m o t e ş i s v o n u r i . Dintre tote modificările sunetelor cele mai însemnate sunt s o n u r i l e l i m b e i o m e n e s c i ş i t o n u r i l e m u s i c a l e .

Tonul este un sunet simplu, ce se produce prin vibraţiuni cu periodă deplin egală. Sunetele rezultă din combinarea mai multor tonuri singulare, a căror numeri de vibraţiune sunt multipli comuni ai unui t o n f u n d a m e n t a l . Părţile constitutive ale unui sunet se numesc t o n u r i p a r ţ i a l e . Tonurile mai î n a l t e , cari se raportează la acelaşi ton fun­damental, se numesc t o n u r i l e s u p e r i 6 r e ale acestuia. Tonurile, cari le dau instrumentele mu­sicale, t6te sunt nu tonuri simple, ci tonuri compuse în modul susamintit.

Organul audlului propagă cu deosebire numai astfel de vibraţiuni, cari posed amplitudine paralelă cu direcţiunea longitudinală a tubului extern, şi cari prin urmare cad vertical pe timpană. Aceste vibra­ţiuni pun apoi în mişcare, asemenea vibrăt6re, sis­tema o i ţ e l o r aurului, precum şi fluidul labirintului. H e l m h o l t z a constatat, că organul audului este capabil de a aduce la conştienta n6stră s i m u l t a n d i f e r i t e s u n e t e s e p a r a t e u n e l e d e a l ­t e l e . Mai nainte se credea, că to"te fibrele primi­tive ale nervului acustic sunt în tot timpul în una şi aceeaşi stare de excitaţiune, cercetările mai noue înse au demonstrat, că sensaţiunile tonurilor, cari în privirea înalţimei difer unele de altele, se mijlocesc prin fibre diferite. A c o r d a r e a acestor fibre este diferită, corespundând unei succesiuni regulate a to­nurilor după gama musicală. Cu fibrele Cortiane stau în legătură capetele nervului acustic. Prin un anu­mit sunet, carele străbate până la claviatura Cortiană, numai acele fibre se vor pune în vibraţiune, a că­ror acordare corespunde tonurilor parţiale a acelui sunet. E probabil, că fiesce-care ton musical îşi are participarea sa deosebită pe organul Cortian. De-aici vine apoi, că tonuri simultane se pot percipiâ prin sensul audului separate unele de altele. Cunoscinţa despre direcţiunea şi distanţa, ce pare a-se distinge după cum sunetul este mai intensiv sau mai debil, în realitate nu se câştigă prin sensul audului, ci prin simţirile musculare. Numai indirect se cun6sce distanţa prin aud.

Mijlocind sensaţiunile despre sunete, auclul este, se p6te dice, sensul cel mai apropiat de vieţa psi-chică a omului.

6J Sensaţiunile gustului şi ale mirosului. Aceste sensaţiuni se produc prin reacţiuni che-

I mice. Gustul se raporteză la materii f l u i d e , I mirosul la materii a e r i c e.

• In organele gustului şi ale mirosului pelea de pre suprafaţa corpului ni-se presintă ca o peliţă mucosă-umedâ, carea face posibilă disolvarea mate­riilor gustutise şi mirosittire, şi astfel mijlocesce in­fluenţarea chemică a acelor materii asupra capetelor periferice ale nervilor respectivi.

Membrana sau peliţa limbei în privirea organi-saţiunei sale se asâinenă cu membrana stomacului. De-aiei vine, că substanţele, pe cari numita mem­brană le percipieză ca gustu6se, sunt şi pentru sto­mac digerabile şi nutrit6re.

Sensaţiunile gustului în totdeauna, er cele ale mirosului uneori sunt imbinate cu sensaţiuni tactile de ale limbei şi membranei nasului, şi încă imbinate atât de intim, încât la unele din aceste sensaţiuni este dificil, ba adesea chiar imposibil de a isolâ a-cea parte, carea se p6te consideră ca şi calitate pur gustativă sau olfactorică. în cât privesce sensaţiunile gustului, putem distinge ş a s e calităţi, şi anume : a c r u , d u l c e , a m a r , s ă r a t , m e t a l i c şi a 1 c a 1 i c. Aceste sensaţiuni obvin şi a m e s t e ­c a t e u n e l e c u a l t e l e în cele mai diferite moduri.

Sensaţiuni p u r g u s t a t i v e ar fi numai a-ceste doue : d u l c e şi a m a r . La cele de sărat, acru, astringent, afară de gust mai conlucra şi sensa­ţiunile tactile.

Nu se p6te presupune, că există c ă i s p e ­c i f i c e d e p e r e i p i a r e ş i c o n d u c e r e pentru diferitele impresiuni gustative, căci precum ne demonstra fisiologia, în părţile cele mai sensibile ale limbei, î n s p a ţ i u l c e l m a i m i c , diferitele ca­lităţi ale gustului se percipieză distincte unele de altele. Cu multă probabilitate putem înse afirma, că diferitele specii de materii gustuCse produc în orga­nele gustului d i f e r i t e f o r m e d e e x c i t a-t i u n e. »

Sensaţiunile mirosului se produc prin impresiu-nile, ce vaporii corpurilor fac, prin descompunerea lor chemică, venind în atingere cu umiditatea disei membrane. Materiile, cari impresioneză acest sens, aunt numai în formă de gazuri, şi t6te au m a r e s f i n i t a t e p e n t r u o x i g e n , cu care se com­bină în interiorul nasului, pentru a-se pute produce sensaţiuni olfactorice. Dacă oxigenul lipsesce, sensa­ţiuni de ale mirosului nu se produc.

Cunoscinţa ce o avem despre sensaţiunile olfac­torice este ftfrte defectu6să. Numerul sensaţiunilor aici se pare a fi ftrte mare, şi cu t6te aceste dife­ritele calităţi nu-se pot aduce în raport determinat unele cu altele. De aci vine, că în vorbire nu posedem termini de sine stătători pentru sensaţiunile diferite ale mirosului, ci suntem avisaţi de a-le numi după diversele materii, dela cari ele emaneză. Aceste materii sunt înse în totdeauna g a z u r i s'au v a ­p o r i . Substanţele solide ori fluide au miros numai dacă vaporeză, şi atunci intensitatea sensaţiunilor ol-

fatice şe modifică parte după cantitatea evaporării,, parte după puterea proprie a materiilor de a influenţi asupfa nervilor mirositori. D i n t r e t d t e g a z u -r i l e p r o b a b i l n u m i a e r u l a t m o s f e ­r i c ş i p ă r ţ i l e s a l e c o n s t i t u t i v e s u n t t o t a l m e n t e f ă r ă m i r o s .

încercarea de a clasifică calităţile olfactice, nu succede. Diferitele mirosuri c e l m u l t se pot grupa» dupa asemenarea lor. S'a constatat înse, c ă s u b ­s t a n ţ e 1 e, c a r i î n p r i v i n ţ a c h e m i c ă aus c e v a a f i n i t a t e u n e l e c u a l t e l e , p r o ­v o c ă ş i s e n s a ţ i u n i a s e m e n a t e . Excep-ţiune dela acesta regulă se p6te observa numai în? caşuri, când sensaţiunile mirosului se combină ca excitări gustative ori tactile ale membranei.

Sensibilitatea nervilor olfactori este f 6 r t e m a r e . Mirosul este capabil de a percipiâ o canti­tate de excitaţiune c â t d e m i c i Şi e de obser­vat, că dintre t6te sensaţiunile nici unele nu exer­cită influenţă atât de penetrantă asupra organismului nostru, ca tocmai sensaţiunile olfactice.

La animale acest sens este cu mult mai ager decât la om. Prin miros instinctul animalic se con­duce la aflarea nutrimentului priincios, precum şi la distingerea fiinţelor ce le sunt amice ori duşmane.

Atât gustul cât şi mirosul pot se producă îa om plăcere ori neplăcere, înse din domeniul lor este eschis elementul estetic.

După-ce nervii mirosului şi ai gustului în întin­derea lor în multe locuri sunt fdrte apropiaţi de ner (-vii simţirei proprii şi de cei tactili, ba fisiologiei nici până adi nu i-a succes de a constata, dacă într 'a-dever există nervi specifici pentru gust, este uşor a înţelege, pentru-ce sensaţiunile olfactice şi gustative sunt f6rte adesea însoţite de simţiri comrne tactile şi termice. Tot din acesta causă este delicii de % distinge c a l i t a t e a p u r ă a sensaţiunilor miro­sului şi gustului, şi ele în totdeauna au în sine ceva s u b i e c t i v . Una şi aceeaşi substanţă pentru un> individ p6te să aibă miros sau gust plăcut, pentra altul înse neplăcut sau chiar respingetor.

7) Sensaţiunile vederii.

Prin sensul vederii se produc sensaţiuni despre l u m i n ă şi c o l o r i . Subnumirea de „1 u m i n ă* este de a-se înţelege nu numai sensaţiunea visuală. ca atare, ci totodată şi causa ei obiectivă.

Organul, prin care se mijlocesc aceste sensa­ţiuni, este o c h i u l , partea relativ cea mai de sine stătătore a corpului. Ochiul e compus din mai multe substanţe transparente, cari după diferitele lor cur-bături, formeză o sistemă de linii optice, înse făr& centralisaţiune perfectă. Partea principală a ochiului este r e t i n a , ţesută din fibrele nervului optic, ca­rele placă din creer şi ajungând în ochiu, îşi extinde capetul seu periferic în formă de membrană. Eet ina învelesce interiorul ochiului, şi se excită prin vibra-

^ţiunile unui mediu imponderabil, numit „eter." Din contactul retinei cu aceste excitaţiuni, se produce a-fecţiunea nervdsă, carea se transpdrtă pe nervul op­tic până la mezocefal. Aci se produc apoi sensa­ţiunile despre lumină şi colori.

Tdte radele luminei, cari venind dela un punct visibil, întră în oehiu, la vederea normală, se îm­preună în un punct al retinei, aşa încât pe acâsta se desemneză ic6na obiectului în miniatură. înse li-uiele de vedere ale diferitelor puncte înainte de a ajunge la retină se strătaie unele pe altele într'un anumit punct, de-aceea icdna ce se proiectâză pe re­tină este în posiţie î n t d r s ă.

Sub microscop descoperim, că retina are o con-•stituţiune f<5rte compusă. Ea este alcătuită din vre-o •dece pături diferite, dintre cari cea penultimă este „p ă-t u r a b a s t o n a ş e l o r , " care e acoperită de un -strat de pigment. După cele mai noue cercetări, ex-«citaţiunile produse în retină prin radele luminei este un proces f o t o c h e m i c . Aşa dar iritamentul op­t ic , înainte de a influenţa asupra bastonaşelor, se transformâză î:>. o a c ţ i u n e c h e m i c ă. Icdnă ob­iectelor pe retină se produce, întocmai ca şi la fo­tografie, pe cale cheniică.

La impresiunile optice deosebim doue momente, ^i anume i n t e n s i t a t e a şi c o l d r e a luminei. <3ea dintâiu atârnă dela amplitudinea, er a doua dela numerul vibraţiunilor eterice. După-cum demonstra fisică, coldrea provine dela f r a n g i b i l i t a t e a radelor luminei. Lumina albă se p6te descompune în următdrele colori prismatice: r o ş u , p o r t o c a l i u , g a l b e n , v e r d e , v e n e t şi v i o l e t . Sadele roşii posed frangibilitate mai mică, din contră «ele violete mai mare. Spectrul colorilor core­spunde gamei tonurilor muzicale. Până când inse î n ă l ţ i m e a t o n u l u i ne vine la cunoscientă în mod subiectiv, şi urcărei înălţimei tonurilor îi corespunde potenţarea sensaţiunilor după legea p s i c h o - f i s i c ă : până-atunci prin sensaţiu-n i l e , ce se produc prin lumina roşie şi vio­letă, indică limitele s e n s i b i l i t ă ţ i i c r o m a -t i c e a o m u l u i . Roşul şi violetul, stând la mar­ginile externe ale spectrului solar, ne dau ameste­cate col6rea p u r p u r i e . Aceste doue colori se ra-porteză una cătră alta ca şi doue colori spectrale învecinate. Ee-aci se vede, că seria colorilor nu-se pdte representa prin o linie dreptă, ca scara tonu­rilor, ci prin o linie curbată, a cărei capete se a-propie unele de altele, adecă ca o curbă închisă, carea se pdte numi; c e r c u l c o l o r i l o r . După-ce •diferitele colori în spectrul solar nu ocupă distanţă •egală, în cercul colorilor asemenea li vor corespunde arcuri sau sectori inegali.

Suprafeţele sectorilor se determină prin nume­rul nuanţelor, ce se pot observa la coldrea respec­tivă. Numerul nuanţelor este mai mare la g a l b e n •şi v e n e t , mai mic înse la r o ş u şi v i o l e t .

între colorile simple sunt unele, cari se disting prin aceea, că posed 6re-care cararter de-sine stă­tător, pre când cele-lalte se pot privi numai ca grade de transiţiune. Aceste se numesc c o l o r i p r i n ­c i p a l e şi sunt t r e i : r o ş u , g a l b e n , v e n e t . E de observat înse, că ochiul nu e capabil de a analisa, dacă cutare coldre este homogenă sau ames­tecată, căci sensaţiunea luminei este în totdâuna c a-l i t a t i v m e n t e s i m p l ă .

Modul, cum aficiâză radele luminei bastonaşele retinei, după starea de adj a fisiologiei nervilor, încă nu e cunoscut pe deplin. F e c h n e r afirmă, că funcţiunea nervilor provocată prin iritamente optice, este de a-se cugeta ca şi un proces de vibraţiune. Y o u n g susţine hipoteza, că pe retină sunt părţi susceptibile pentru anumite colori, şi anume deose­bite fibre sensibile pentru roşu, altele pentru verde, şi altele pentru violet.

Unii dmeni nu pot distinge colorile spectrale, fie total ori în parte. Acest defect al vederii se <Jice a c r o m a t o p s i e . Causa probabilă a acromatop-siei totale ar fi, că retină nu posede decât nu­mai u n . f e l d e f i b r e n e r v d s e pentru perci-piarea colorilor.

La acromatopsia parţială lipsesc pdte n u m a i u n e l e din bastonaşe, din a căror funcţiune com­binată resultă diferitele colori.

în seria animalelor sensibilitatea pentru colori se urcă gradat până la om. Unii susţin, că omul î n g e n e r e la început se nu fi distins tdte colorile spectrului solar, ci numai încetul cu încetul s'a în-veţat a-le cundsce, după-ce şi-a înmulţit experienţele, şi şi-a agerit sensibilitatea optică, prin exerciţii con­tinue.

Apreţierile ndstre despre figura, situaţiunea, starea şi mişcarea obiectelor în spaţiu atârnă nu-numai dela vedere, ci şi dela s i m ţ i r i l e m u ­s c u l a r e , ce se prov6că prin mişcările ochilor. Putem afirma, că simţirile musculare pentru orien­tarea vederii în spaţiu sunt hotărîtdre. Ochiul trebue se-se încline, pentru-ca cutare punct al retinei si­tuat mai adânc, se pdtă ajunge la posiţiunea ve­derii clare.

Ce atinge v e d e r e a s i m p l ă cu a m â n ­d o i o c h i d e o d a t ă , este de observat, că a-ceea se pdte întâmpla numai atunci, când iednele unuia şi aceluiaşi punct din spaţiu se desemueză pe retinele ambilor ochi în l o c u r i corespondente a-decă în locuri, cari pe sferoidele ochilor posed lun­gime şi lăţime egală. Reducerea duor iritamente re-tinale corespondente la unul şi acelaşi punct din spaţiu, resultă firesce din îndătinare.

Sensul vederii, sensul cel mai superior al omu­lui, se distinge de celelalte, căci dintre sensaţiunile, ce se produc în conscienţă, cele mai multe se mijlo­cesc prin el. Sfera vederii este cu mult mai mare decât Sfera tuturor celoralalte sensuri, şi sensaţiunile

Anul XVn. B I S E R I C A şi Ş C O L A 109

visuale sunt dintre t6te cele mai clare. Prin sensul vederii se presentă conscienţei n6stre miracolele şi frumseţele naturei şi ale artei.

Arad, în 2 April st. n. 1 8 9 3 . Dr. P. Pipoş.

Adunarea generală <z reuniunii districtuale a înveţătorilor gr. or. români din protopresbiteratele aparţînetdre la

jurisdicţiunea consistoriului eparchial aradan.

S'a ţînut Joi şi Yineria trecută în sala mare a seminariului diecesan din Arad sub presidiul dlui profesor preparandial T e o d o r C e o n t e a şi a pertractat şi resolvit t6te punctele luate în pro­gramă. Adunarea a fost f6rte bine cercetată de dnii înveţători, er din voluminosul raport al comitetului, pre cum şi din desbaterile şi disertaţiunile ţînute cu acostă ocasiune ne-am convins, că coipul nostru în-veţătoresc lucrâză şi desvoltă multă activitate pre terenul educatiunii si instrucţiunii.

Impresiunea, cu carea ne-am despărţit din a-cestă adunare, este, fost o adeverată sc6lă practică, în carea dnii înveţători au venit, ca se-şi espună unul altuia esperiinţele câştigate pre terenul educatiunii şi instrucţiunii.

Lucrul acesta este de o deosebită importanţă pentru viitoriul scalelor n6stre elementare, — pen­tru că pre de o parte vom ajunge la o uniformitate în metod, er pre de altă parte se deschide înveţă­torilor un frumos teren de emulaţiune, de gândire şi scrutare şi în genere de înaintare pre terenul cel mănos al învăţământului poporal.

Acest spirit de înaintare şi studiu continuu l'am vedut dominând în decursul şedinţelor ţînute, — aşa încât potem constata, că înveţătorii noştri fac şi lucrâză cu zel şi diliginţă pentru a pute satisface tot eu mai mult succes grelei lor misiuni întru desvol-tarea culturală a poporului nostru.

Noul comitet s'a constituit astfel: Preşedinte : Teodor C e o n t e a profesor, vice-preşedinte: Dr. Pe­tru P i p o ş profesor, secretariu I : Nicolae Ş t e f u , secretariu al I I - l ea : Iosif M o l d o v a n u , biblio-otecariu: Mihaiu 0 1 1 e a n u, casariu: Valeriu M a g d u, controlor: Dimitriu R o m a n u junior — Membrii în comitet: Augustin H a m s e a , Ioan I i i c a , Ioan Y a n c u, Protasiu Gr i v u 1 e s c u, Ioan E f-t i c i, Ioan A r d e l e a n u, Dimitrie E o m a n u sen., Samson L u g o ş i a n u , Emilia C i o r o g a r i u , Ioan B o g d a n u , Iuliu G r r o f ş o r e a n u şi Mihaiu C h i c i n.

în cele ce urmeză publicăm „ C u v e n t u l de deschidere," rostit de Domnul profesor Teodor Ceontea, .preşedinte.

Onorată adunare generală! Onoraţi Domni şi fraţi !

înveţăţii vechimei atribuiau lumea şi t6te schim­bările dintrânsa la patru factori principali, cari erau:

pământul adecă materia, aerul, apa şi focul. Dânşii erau de convingerea, că cu cât vor conlucra mai multe din aceste părţi principali, cu atâta vor crea un product mai de vaiere. Pământul aerul şi apa înse cu timpul au fost reduse şi numite cu t o t dreptul simpluminte m a t e r i e , er focul recunoscut de un fanomen, ce provine din căldură. Asupra ma­teriei acum s 'au făcut fel şi fel de studii, dari în fine omenimea a trebuit se se mulţumâscă a con­stata, că materia esistă în 67 forme cunoscute sub numirea de elemente chemice, din cari forme origi­nali se compun în nenumerate moduri alte forme noue si er noue, dar mai t6te sub înfluinta căldu-rei. S'au făcut apoi studii adânci şi asupra căldu-rei, dar până astădi nime nu p6te înregistra alt resultat, de cât se considere căldura de o forţă, ce resultă din vibraţiune, ca şi lumina, electricitatea, magnetismul şi sunetul. Acesta se înţelege eşa, că corpul, despre care dicem că are căldură, se afla într'un fel de tremurare f6rte repede, vibreză forte des, şi vibraţiunile acele străplăntându-se prin aether până la nervii noştri motori, produc în noi o simtî-ţiune plăcută, adecă ne încăldesc. — Dar de unde a ajuns corpul acela în tremurare sau vibraţiune ? — Aici On. DD. şi fraţi! se topesc aripile celei mai încordate fantasii şi omul, rentornându-se întru ale sale, se mulţumeşce cu sine şi cu cele ce stau cu dânsul în 6reşi-care legătură şi, admirând gran-diositatea infinitului, vrend-nevrând recun6sce nece­sitatea esistinţei unei fiinţe supreme, din care ema-nâză t6te.

Cuprinşi de o pietate adâncă faţă de acea fiinţa aflăm, că nici nu este de lipsă a concede sburdal-nicei fantasii aşa escursiuni imaginare, căci omul retras în sine, vede chiar în microcosmosul seu, ceea-ce a vedut ' în nesfîrşîtul macrocosmos. Şi acest micro­cosmos este compus dîn doue părţi principali, adecă din materia şi încă din una, care într'un mod sau altul pole fi considerată, ca şi eflusul unor vibraţiuni, şi care ne-am îndătinat a o numi spirit.

Cu materia şi cu căldura de o parte se ocupă naturalistul, er de alta parte cu materia şi cu spi-

I ritul se ocupă psichologul. Şi precum naturalistul | scruteză cu entusiasm lumea cea mare, sau macro-I cosmosul, şi raporturile multifarii dintre nenume-

raţii medulari ai acestuia ; chiar aşa face şi psicho­logul cu fiinţa omenescă, cu microcosmosul acesta, pe cari toţi înveţăţii moderni lu-numesc enigma crea-torelui.

Naturalistul cuntfsce materia şi f6rţele, ce lu-creză dintrensa, potenţeză după trebuinţă pre un ra­port, sau pe celalalt, sumisând sau desmembrând mai multe părticele materiali ; cu un cuvânt el este în feliul sen stepân aici preste creaturile Domnului ; dânsul înţelegând granditfsa technică a creatoriului se sîmţesce fericit, căci l'a învrednicit Dumnedeu se înţelegă ceva din preaînalta lui înţelepciune !

Psichologul în micul seu cerc de activitate face

aşişderea; şi densul studiază mai întâiu materialul fiinţei omenesci şi raporturile dintre acest material şi forţele fisice emanate din materie. Dar, decă lumea supusă cercetărilor sale este restrînsă în privinţa spa­ţiului, ea este abundantă în alta privinţă; acesta lume deschide psichologului nou teren, şi încă in­finit, de scrutare asupra forţelor noue, ce provin din conlucrarea împreunată a atomilor materiali şi a for­ţelor fisiee eşite din partea materială. Eflusul acestei acţiuni complicate dar împunet6re este D-lor şi fra­ţilor spiritul, a cărui esistenţă o p6te nega d6ră numai acela, carele ar voi se se nege pre sine însuşi.

Precum la întrebarea despre originea căldurei n 'am potut respunde esenţial, ci numai ne-am mul­ţumit a constata esistenţă ei şi apoi a admira pre acela, carele a compus lucrurile ca se p6tă încăldî, etc. ; astfel ne aflăm şi acum strîmtoraţi şi nu po-tem da alta solutiune întrebărei după definitiunea spiritului, de cât constatăm că esistâ şi că este a-cel întreg, prin carele omul devine ceea-ce este, adecă om şi stăpân preste celealalte creaturi ale lui Dumnedeu.

Spiritul încă-şi are agenţii sei, şi dela agilita­tea acestora atârnă fără îndoelă şi val6rea intrinsecă a fiinţei omenesci; căci precum pot fi promovate forţele naturei şi de aici şi resultatele dintre ele şi materie, astfeliu pot fi nutrite sau adăpate şi forţele spiritului, prin urmare înă ţaţă şi val6rea omului. Şi decă naturalistul sîmţesce fericire, potend străbate în tainele laboratoriului ceresc ; atunci câtă fericire va umple" inima psichologului când vede, că sub nemij­locita sa înfluinţă s'au potenţat agenţii spirituali ai fiinţei sieşi concreduîă ! Da D-lor şi fraţilor ! fericire însemneză a vede, cum se desvoltă din nimica o fiinţă înaintea ntistră, şi cum se avântă de îndrăs-neţ spre câmpiile eterice, ca se-şi câştige hrana prin parcul cel îmbelşugat al nemorirei!

Şi cine e psichologul poporului român, cine este omul, carele-şi sacrifică eul seu, pentru ca se potenţeze agenţii spirituali, decă nu acela, căruia i-este concredută şcola română ? ! DV. Domnilor şi fraţilor sunteţi aceia cari, studiând neîncetat pre om dintr'amend6ue punctele de vedere, ve nisuiţi dîlnic a mijloci, ca fenomenele isvorite din vibraţiunile fiin­ţei omenesci se fie tot mai valor6se, tot mai împu-net6re şi mai vrednice de cel ce a binevoit a în­zestra fiinţa omenescă cu acel talant de vibratiune enigmatică !

Sarcina este plăcută, căci imităm în miniatură pre făcătoriul lumilor; dar sarcina este şi uşoră, căci e sprijinită de scutul cel puternic, ce ni-1 o-feră legătura cea sfântă dintre om şi Dumnedeu, adecă religiunea strămoşescă !

Se studiam dar neîncetat fragedele mlădiţe noue concredute ! Se căutăm a le cuntisce fundamental t6te însuşirile trupeşei şi sufletesci! Se desvoltăm cu plan atât părţile corpului, cât şi agenţii spiritului, căci

numai prin desvoltarea proporţiunală şi raţională a ambilor factori vom fi în stare se resolvim con-sciinţios problema cea sublimă a şc6lei poporale !

La drapelul acestei probleme s'a angageat juna nostră reuniune şi dupre cum veţi ave ocasiune se ve convingeţi, începutul promite a fi urmat de suc­cese netăgăduite. Atârnă totul numai dela bunăvoinţa şi bunaînţelegere a n6stră a tuturor, ca se aretăm poporului român, că nu jertfesce în dar denariul seu pentru şc61a română confesională. Ţineţi dară Dior şi fraţilor cu mândrie la. frumosul nostru stin­dard ! Lucraţi cu ardore şi luptaţi vigoros cu arme spirituali pentru isbânda stegului şi ne va însoţi re­cunoştinţa şi binecuvântarea posterităţii! Lupte-se-alţii în feliul lor, căci aceea li-este chiemarea ; noi se îemânem pe câmpul muselor româneşti, şi stîr-pind neghina şi polomida, ce împedecă desvoltarea spirituală a neamului românesc, se crescem poporu­lui român 6meni religioşi, adecă luminaţi şi cu ca­racter firm, şi aderenţi sinceri, er nu speculanţi, dar tot odată se dăm şi patriei cetăţeni adeveraţi, cari se contrastee toturor ispitelor, provină acele ori si de unde !

Astfel de sîmteminte nutrind eu fată de DV. şi faţă de frageda n6stră reuniune, Ve salut pre toţi de buna-venire <Jîcendu-Ve

Christos a înviat!

Christos, lumina din lumină, carele s'a jertfit pe sine, pentru ca se ţină lumea în lumină, ajute-ne ca se potem constata odată, ca şi poporul român vieză întru lumină !

Şi cu aceste rogându-Ve se partecipaţi şi asta-dată cu demnitate la obiectele ce Vi-le presentâză comitetul DV. în programă, declar a treia adunare generală a reuniunei n6stre districtuali de deschisă !

Adunarea generală a fondului preoţimei din eparchia Aradului.

A r a d , 3/15. Aprilie 1893.

Dle Redactor! Este o plăcere a face raport despre o adunare de bărbaţi inteligenţi şi conscii de chiămarea şi interesele lor.

Adunarea preoţilor representanţi aleşi de con­fraţii lor pentru supravegherea fondului preoţesc din diecesa Aradului.

Acest fond n'are altă chemare, decât a sprijini materialicesce pe preoţii reu dotaţi şi a ajutora pe cât se p6te familiele lor remase fără de subsistinţă.

Pre Sânţitul Episcop diecesan Ioan Meţianu în cuvinte pline de instrucţiune morală deschide adu­narea, şi între altele comunică, ca se ocupă cu ideia de a da desvoltare meniţiumi fondului prin sistemi-sarea ajutoriului pentru preoţi şi în cas de defi­cienţă, şi pentru familiile lor în cas de m6rte a preotului, adecă prin formarea unui fond de pensiune.

Bărbaţi inteligenţi, toţi au cuprins ideia stadiu­lui de trecere dela decidere din cas în cas la sta­diul de definitivitate, au primit cuvintele Archiereului cu v i i : „se trăiască" cari în decursul desbaterilor s'au repeţit de nenumerate ori.

Se aleg notarii receruţi de statute. Se constată, •că din 51 de representanţi sunt presenţi 32 , şi că prin urmare adunarea e capace de a lua concluse valide.

Din raportul comisiunii alese încă din anul trecut pentru esaminarea socotelilor, purtate de ofi­ciul consistorial, se constată că t6te socotelile sunt purtate în mod corect şi că fondul, care la finea a-nului 1891 era în sumă rotundă de 197800 fi., a sporit în 1892 cu 19000 fi., caprin urmare fondul la finea anului 1892 face 2 1 6 8 0 0 fi. Aplause fără sfârşit adressate capului Bisericii.

S'a raportat şi despre unele scăderi, cari înse n 'au putut conturba împresiunea resultatului general, ba şi acestea au fost resolvate cu o scrupulositate, care dă garantă pentru viitoriul fondului.

Trecând peste disposiţiunile privit6re la regu-larea afacerilor fondului în înţeles strict, se comu-nică întenţiunea Consistoriului diecesan a crea un fond de pensiuni, atât pentru preoţimea diecesanâ şi familiile ei, cât şi pentru profesorii dela institutul theologic-preparandial şi oficianţii consistoriali.

• Adunarea apreţiând nobila intenţiune din tdte punctele de vedere, declară că cu bucurie şi încre­dere aşteptă proiectul de pjnsiunare al venerabilului Sinod eparchial iniţiat de Consistoriul diecesan sub preşedinta bunului seu archiereu, declarând, că e gata a aduce ori ce jertfă pentru redicarea statului preoţesc diecesan.

Preoţimea poporului român la înălţimea misiu­nii ! E drept că sunt şi mulţi tineri, cari vor trage beneficii din aceste disposiţiuni, dar am vednt în-sufleţindu-se mulţi preoţi betrâni, cari după legile firii cu greu vor mai ajunge a se folosi de ele ; şi ei accentuau acesta împrejuiare, adăugeau înse că vor pleca mângăeţi din astă lume, decă au pus o petricică în vârsta lor de 6 0 — 7 0 de ani la fun­damentul Bisericii căreia îi servesc de 40 — 48 de ani.

Se putea însufleţi şi pesimistul cel mai în­carnat.

După şedinţă, iubitul archipăstor a întrunit la masă pe toţi muncitorii.

Timpul acesta de odihnă încă s'a folosit de membrii presenţi spre a esprima sentimente de re-cunosciinţă cătră archipăstoriu pentru buna îngrijire de interesele bisericii nunumai pentru present, ci şi pentru viitoriu.

Archipăstoriul a respuns, că nici un conduce-toriu fără ajutoriul împregiurului seu nu pote isprăvi nimic. E mândru că are preoţime, care în maiori-tatea ei scie se pună interesele bisericii si ale po­porului ce o formâză peste interesele Individuale.

Mesenii cu intonarea cântării usuate în aceste

părţi „întru mulţi ani stăpâne" şi „Christos a în­viat" a dat espresiune mulţămitei sale şi ca omeni şi ca bisericani.

Se dea Dumnedeu succes şi acestei ndue măreţe zidiri diecesane !

X> I - V EJ R, S E. t Necrolog. înregistrăm cu durere, că unul dintre

bărbaţu noştri fruntaşi din Lipova, d-lu comerciante D a-v i d P S i m e n a încetat din vieţă a 26 Martie v. a. c. — lăsând în cel mai profund doliu neconsolabila sa so­ţie Măria născută Marienescu, fiica sa Iulia măr. Dogee şi numeroşi consângeni şi amici. Keposatul precum aflăm a lăsat prin testament una miiă de fiorini v. a. sfintei ndstre biserici din Lipova, 100 fl. v. a. corului vocal din Lipova, şi 100 fl. v. a. casirei române de acolo. Rămă­şiţele pamentesci ale defunctului s'au depus spre odichnâ\ eternă cu solemnitatea meritată în fyiua. antâi a sfintei învieri. Esprimându-ne condolenţa faţă de familia remasa" în doliu, rugăm pre Dumnedeu, ca sufletul lui se-1 aşeze în locaşurile drepţilor.

în veci amintirea lui! * Mulţămltă. Neputend răspunde în special nu-

merdselor manifestaţiuni de condolenţa urmate prin tele­grame, scrisori şi pe alte căi cu ocasia marei nenorociri, ce ne-au ajuns prin pierderea prea iubitului nostru tată, îmi permit a esprima pe acesta cale mulţumitele sincere ale întristatei nostre familii, tuturor stimaţilor şi iubiţi­lor amici şi cunoscuţi, cari au cercat să aline în aceste <ple grele cruda nostră durere, rugând pe Atotputernicul Dumnedâu, se le resplătesoă însutit mângâierea, ce an revărsat asupra sfâşiatelor nostre inimi. Siria, în 2/14 Aprilie 1893. — Dr. I. T. Mera.

j \ . I> O 1 pentru ajutorarea celor nenorociţi prin focul dela

Pecica-română.

Vineri în Săptămâna patimilor, Comuna ndstră a fost greu încercată şi lovită prin un foc teribil, carele a mistuit 99 case, multe apartenenţe şi In­strumente economice, cum şi o cantitate colosală de bucate şi vesminte, lăsând sub ceriul-liber 106 de familii, dintre cari 83 nu-şi vor mai vede reedeficate casele lor în veci fără de concursul publicului mare român, — apelăm deci la caritatea tuturor Români­lor noştri, ca se concurgă cu obolul lor la alinarea suferinţelor celor nenorociţi prin foc şi resultatul colectărei se-1 comunice — pe lângă trimiterea su­melor încurse şi a c6lei de eontribuire — subscri­sului oficiu parochial, până la 1 Maiu cal. v. a. c. pentru a se pote la timpul seu face socdtâ publică despre sumele încurse.

Oficiul parochial român gr. or.

Pecica-română, (Cottul Arad) la 30 Martie (11 Aprilie) 1 8 9 3 .

Ioan Ardeleanu, m. p. Ioan Evuţianu, m.p. preş. corn. par. preot ort. român.

Nr. 374/1893.

E R > I O T .

în urma căruia M ă r i a Y a s i l e s c u de religiunea gr. or. română, carea şi-a părăsit cu ne­credinţă pe bărbatul seu I o s i f P o p o v i c i n din Arad de 10 ani, fără a-i se sci locul întreţinerii sale, se citeză prin acesta a se presenta înaintea subsemnatului for matrimonial în termin de trei lun i dela datul subsemnat , după care termin procesul mairimonial încaminat de actorele Iosif Po-poviciu conform resoluţiunei consistoriale dto 29 De-c^tnvre Nr. 5790 din 1892 se va pertracta şi de­cide şi în absenţă ei.

Scaunul protopopesc al Aradului ca for de prima instanţa.

Arad, 31 Martie (12. Aprilie) 1 8 9 3 .

protopopul Aradului:

Moise Borşanu, m. p.

V o I I « u r s e .

Se escrie concurs pe p- rochia vacantă după m6rtea paroehului Elia Dogariu în Arad, cu termin de alegere pe 23 Maiu v. a. c

Emolumintele: a) Una SESIUDE paroi h lă. b) în competinţa de u prefăcută în bani 300 fl.

v. a. dela biserică. c) Tot în atare comp' : nţă dela magistratul orăşe­

nesc din loc 285 fl. d) Stolele conform tisului de aici, pe basa normei

stelari. Recurenţii au să produ ă documentele pretinse de

statutul organic şi regi:l*n•• • ui de parochii; dar vor fi primite şi recursele a le oţilor binemeritaţi pe tere­nul bisericesc, decă aceia înaintat în etate cu conduită neeşcepţionată până acum • superioritate şi pe terenul serviciului preoţesc au dat obe satisfacătdre pentru po­porul ce au păstorit.

Recursele astmod a<j 4ate, până înainte cu opt dile de alegere se le aşU" adresate comitetului paro­chial, la protopopul con< er- i te Moise Bocşan în Arad ; şi tot în acest termin pe , t presenta recurenţii într'o Duminecă sau serbătdre pn . tu a-şi arăta desteritatea în ritualele bisericeşci.

Arad, din şedinţa mm . parochial rom. gr. or. ţi­nută în 14/26 Martie 1893

Constantin Donu, m. p. Iosif Moldovanv, m. p. preşed. notarin.

în conţeles cu : MOI.-E BOCŞAN, m. p. protoiereu.

Conform dispu^âţiui •• Venerabilului Consistor dto 18/30 Martie a. c. Nrul ! »'9 prin acesta se escrie de nou concurs pentru rlepl i i a parochiei a ddua vacantă din comuna S.-Mihau-r t mân, protopresbiteratul Timi-şorii, clasificată de clasa a Il-a, cu termin de 30 de dile dela prima publicare.

Emolumentóle anuale, împreunate <:n acesta paro-chiă, se pot vedé în nrii 34, 35 şi 36 al acestei foi din a. tr.

Recursele instruite cu documentele originale de cvalificaţiune, adresate comitetului paroihial din St.-Mi-haiul-rom., sè se astenia oficiului protopresbiteral din Timişora (Fabric) ; având recurenţii a se presenta în vre-o duminecă sau serbatóre. înse numai o unică dată, şi cu observarea §-ului 18, din reg. pentru parochii, în comuna susatinsă, spre a-şi arata în s biserică de acolo desteritatea omiletica şi rituală.

Comitetul parochial. In conţelegere cu : Dr. TR. PUTICI, m. p. protopresbi-

terul Timişorii. — •—

Pentru deplinirea postului de învăţătoriu, eventual-minte înveţătore la scóla paralelă gr or. rom. confesio­nală înfiinţată de nou în ChisetSu, se escrie concurs cu termin de alegere pe 9/21. Maiu a c.

Emolumintele sunt : a) salariul anual 300 fl. v. a. ; b) pentru coferinţe 10 fi. ; c) pentru scripturistică 5 fl. ; d) pentru cortei 50 fl. ; e) pentru încăldirea şcolei 10 me­trii de lemne.

Doritorii de a ocupa acest post se-şi trimită re­cursele până la 8/20 Maiu a. c. părintelui protopresbiter George Créciunescu în Bélincz p. u. Kiszetó ; şi sé se presenteze în vre-o Duminecă ori serbatóre în biserica locală, spre a-şi areta desteritatea în cele rituale.

Chisetău, în 30. Martie 1893. Comitetul parochial.

în conţelegere cu : G. CRÉCIUNESCU, m. p. protopres­biter şi inspector şcolar.

—•— Pentru vacanta parochie gr. or. de clasa III. din

Voivodeni prin acésta sé deschide concurs până la 30 de dile dela prima publicare.

Venitele sunt : 1 / 2 sesiune de pământ arătoriu ; bir câte o mesura cucuruz dela 60 case şi stolele înda­tinate, cari tote produc un venit de peste 400 fl.

Recurenţii sub decursul concursului se vor presenta vre-odată în biserica din loc, ca prin cântare, ori even­tual prin funcţionare sé se facă cunoscuţi înaintea ale­gătorilor şi apoi pe calea P. On. Oficiu protopresbiteral din Buteni (Butyin) îşi-vor subşterne recursele.

Voivodeni, la 12 Martiu 1893. Comitetul parochial.

în conţelegere cu mine: CONSTANTIN GURBANÜ, m. p. protopresbiter.

—•— Conform ordinaţiunei Venerabilului Consistor gr. or.

Oradan dtul 15/27 Faur Nr. 184/16 B. 1893 să escrie concurs pentru deplinirea definitivă a parochiei din Vă-răşeni, a cărei beneficii computate dau un venit pentru parochia de clasa a IlI-a, cu termin de alegere pe du­mineca din 18/30 Apriiie.

Doritorii de a ocupa acesta parochia au a-şi sub­sterne recursele prevedute cu documentele recerute şi adresate comitetului parochial din „Vărăşeni" subsemna­tului protopresbiter în Răbăgani (Robogany) până la 15 27 Aprilie a. e. având recurenţii a-să presenta în vre-o Duminecă în s-ta biserică din Vărăşeni până la terminul susindicat, pentru de-a-şi arăta desteritatea în cele rituale.

Comitetul parochial. în conţelegere cu : ELIA MOGA, m. p. protopresbiter.