1.Utilitatea repez capacitatea unui bun de a satisface o nevoie, ea este data de caracteristicile intrinseci ale fiecarui bun.In teoria economica se intalnesc doua optici diferite de abordare a utilitatii ec, conceptia clasica si conceptia neoclasica.In conceptia clasica se apreciaza ca pentru personae diferite bunuri identice au aceeasi utilitate economica. In gandirea neoclasica trebuie indeplinite anumite conditii: - proprietatile bunurilor vin in intampinarea unei nevoi a cumparatorului indifferent de natura acesteia. cumparatorului bunul ec respectiv ii aduce satisfactie .Masurarea utilitatii economice se face prin doua metode: - metoda cardinal presupune ca un consummator determinat sa acorde fiecarei unitati dintr-un bun o pretuire mai mare sau mai mica exprimata printr-un numar de unitati de utilitate. Masurarea ordinal presupune asezarea diferitelor bunuri intr-o ordine in raport cu preferintele consumatorului. Utilitatea totala rezulta din consumul cumulate al dozelor dintr-un bun oarecare.1. Utilitatea marginala satisfactia suplimentara determinata de cresterea consumului cu o unitate dintr-un anumit bun. Programul de consum evideniaz cantiti anumite din bunuri diferite care i asigur unui consumator o anumit utilitate sau satisfacie.Programele de consum ale fiecrui consumator sunt influenate de factori diveri:factori generali, determinai de dezvoltarea economic, de structurile economice, de mediul economico-social i natural; statutul social i situaia familial a consumatorului;factorii ce determin fenomenul de inducere a nevoilor, de orientarea consumului prin reclam, publicitate etc. Cu toate c programele de consum sunt determinate de foarte muli factori ele rmn individuale i subiective.Dou sau mai multe programe de consum sunt echivalente dac fiecare dintre ele ofer consumatorului aceeai satisfacie sau utilitate agregat. Ansamblul combinaiilor de consum echivalente ce furnizeaz consumatorului aceeai utilitate agregat se numete curb de indiferen sau curba de isoutilitate. i spunem astfel deoarece aducnd aceeai satisfacie sau utilitate total consumatorului i este indiferent dac alege una sau alta din combinaiile echivalente. 1. Proprietatile curbelor de indiferenta: 1. Doua curbe de indiferenta nu se pot intersecta. 2 O curba de indiferenta mai inalta exprima un nivel de utilitate mai mare. 3 Curbele de indiferenta sunt descrescatoare. 4 Panta curbei de indiferenta este rata marginala de substitutie intre bunuri. 5 Curbele de indiferenta sunt convexe cu inclinatie negativa. Formele C de indiferenta pot fi sub forma unor drepte paralele atunci cand bunurile sunt sustituibile sau pot avea o forma aparte atunci cand bunurile sunt perfect complementare. In cazul bunurilor neutre C de indiferenta este dreapta iar in cazul bunurilor daunatoare curbele de indiferenta au panta pozitiva. Dreapta Bugetului reprezinta alocare venitului total disponibi pentru procurarea bunurilor necesare. V=xPx+yPy

2. Capitalul ca factor de productie exprima totalitatea bunurilor economice utilizate in producerea altor bunuri materiale sau servicii destinate pietei. Capitalul nominal reprez ansamblul patrimoniului intreprinderii format din bunuri bani creante. Capitalul social reprez suma subscrisa de proprietarul societatii pe actiuni. Capitalul fix este aceea parte a capitalului tehnic format din bunuri de lunga durata ce servesc ca instrumente ale muncii oamenilor participand la mai multe cicluri de productie, care se consuma treptat si se inlocuiescu dupa mai multi ani. Participarea capitalului fix la mai multe cicluri de productie are ca efect pierderea treptata a capacitatii lui de functionare ca urmare a uzurii.. Uzura poate fi fizica sau morala. Uzura fizica consta in pierderea treptata a capacitatii de functionare a capitalului fix datorita folosirii lui in procesul de productie sau datorita agentilor naturali Uzura morala apare sub incidenta progresului tehnic (apar elemente de capital fix mai ieftine).2.Modalitati de amortizare Amortizarea liniara se utilizeaza aceiasi cota anuala de amortizare pentru toata durata de functionare a capitalului fix. Amortizarea progresiva cotele de amortizare sunt crescatoare frecventa reparatiilor si gradul de uzura marindu-se spre finalul perioadei. Amortizarea regresiva cote de amortizare descrescatoare,se recupereaza ce mai mare parte a cheltuielilor de achizitionare. Amortizarea accelerata este o forma de recuperare rapiuda a pretului capitalului fix achizitionat prin stabilirea unor cote de amortizare mai mari intr-o durata scurta de timp. Capitalul circulant este aceea parte a capitalului tehnic reprezentat de stocurile de materii prime materiala combustibil care participa la un singur ciclu de productie. 3.Productivitatea se poate defini ca raport rezultatele obtinute (productia) si eforturile depuse pentru a le obtine (cantitatea de factori de prod utilizati). Modalitati de abordare a productivitatii- 1 dupa maniera de masurare a rezultatelor productivitate fizica exprimate in unitati fizice productivotate masurata valoric se masoara in termeni financiari monetari. 2 O alta tipologie a poductivitatii are in vedere notiunile de : - productivitate bruta apreciaza ansamblul productiei in raport cu factori care sunt utilizati. productivitate neta are in vedere eliminarea din productia finala a valorii achizitiilor exterioare si a costului utilizarii capitalului fix. Productivitatea globala se refera la eficenta tuturor factorilor de productie. Productivitatea partiala se refera la analizarea unui factor de productie si determinarea eficentei. Productivitatea muncii exprima forta productiva a factorului munca adica capacitatea de a crea intr-o perioada de timp un anumit volum de bunuri,Productivitatea marginala reprez sporul de productie care se obtine prin utilizarea unei unitati suplimentare din factorul respectiv, ceilalti factori ramanand constanti. Pragul de rentabilitate. El indica volumul de productie de la care producatorul obtine profit. Metoda liniara costul variabil total evolueaza direct proportional cu volumul productiei. Metoda neliniara are loc in sitatia in care costul variabil total are o evolutie neproportionala fata de volumul productiei.

4. Combinarea factorilor de prod Teoria Producator Combinarea factorilor de productie reprezinta un mod specific de unire a factorilor de productie atat din punct de vedere cantitativ cat si din perspectiva calitativa. Din punct de vedere tehnic combinarea factorilor de productie este specifica fiecarui proces de productie presupune unirea resurselor de munca cu elemente de capital tehnic.Din punct de vedere economic combinarea factorilor de productie duce la minimizarea costurilor de productie respectiv maximizarii profitului. Divizibilitatea unui factor de productie reflecta posibilitatea de a se imparti in unitati simple omogene fara a fi afectata calitatea factorului respectiv. Adaptabilitatea reprezinta capacitatea de asociere a unei unitati dintr-un factor de productie cu mai multe unitati din alt factor . Complementaritatea reprezinta procesul prin care se stabilesc raporturile cantitative ale factorilor de productie care participa la producerea unui bun ec.Substituibilitatea posibilitatea de a inlocui o cantitate data dintr-un factor de productie printr-o cantitate data dintr-un alt factor de prod.4.Calculul economic al prod Elasticitatea substituirii exprima masura in care productia poate fi mentinuta cand un factor este inlocuit cu altul Costul de productie -reprezinta expresia valorica a consumului de factori de productie pentru obtinerea de bunuri si serviciinecesare pietei si se regaseste in pretul de vanzare. 5.Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor corespunzatoare consumului de factori de productie pe care agentii economici le efectueza pentru producerea si vanzarea bunurilor materiale. CP este forma baneasca de exprimare a consumului de factori material si uman pentru producerea de bunuri, - include toate cheltuielile suportate de producator atat pentru producerea efectiva de bunuri cat si pentru desfacerea lor. Costul explicit consta in acele cheltuieli necesare facute pentru procurarea factorilor de productie din afara intreprinderii necesare la fiecare ciclu de productie.Costul implicit se refera la acele cheltuieli inerente productieii. 5.In functie de procesul tehnologic elem de cost se grupeaza astfel a) costuri de baza sau tehnologice b) costuri de regie de organizare si de conducere. Dupa gradul de omogenitate a) c simple b) c complexe In functie de purtatorul de cost a) costuri directe b) costuri indirecte In functie de momentul consumului a) costuri curente b) costuri preliminate c)costuri anticipate Dupa natura activitatii economice a) costuri productive b) costuri neoproductive In functie de locul care le genereaza a) materii prime b) salarii directe c) chelt de intretinere si functionare a utilahului d) chelt generale de sectie e) cheltuieli generale ale intreprinderii f) chelt de desfacere. Costul global cuprinde ansamblul costurilor unui volum de productie dat .Costul fix sunt acele cheltuieli independente de volumul productiei . Costul variabil reprezinta acele cheltuieli care depind de cantitatea de produse obtinute. Costul total insumeaza costurile fixe si cele variabile. Costul marginal reprez sporul de cost necesar obtinerii unei unitati suplimentare de produs. Costul mediu reprezinta costul pe unitate de produs. CFM= CF/Q CVM = CV/Q

6.Oferta reprezinta cantitatea totala dintr-un anumit bun pe care vanzatori sunt dispusi sa o ofere spre vanzare intr-o perioada determinata de timp la un anumit pret. Factorii ofertei 1 Costul productiei reprezinta cel mai important factor care determina modificarea ofertei la acelasi nivel de pret. 2. Pretul altor bunuri daca pretul bunului x se reduce o parte mai mare din volumul de resurse va fi folosita pentru producerea bunului y al carui pret nu s-a schimbat sau este in crestere. 3. Numarul firmelor care produc acelasi bun daca noi firme intra in industria respectiva oferta va creste. 4 Taxele si subsidiile majorarea impozitului pe profitul firmelor dintr-o anumita industrie va determina o reducere a ofertei iar reducerea impozitului o crestere a ofertei. 5 Previziunile privind evolutia pretului In situatia in care una sau mai multe firme dintr-o anumita industrie prevede ca in viitor pretul bunului va creste oferta prezenta se va reduce iar daca se asteapta ca pretul sa scada oferta pe piata prezenta va creste.Elasticitatea Ofertei exprima gradul de modificare a ofertei unui bun in functie de schimbarea pretului sau a oricareia din conditiile ofertei. Elasticitatea ofertei in functie de pret se masoara cu coeficentul de elasticitate al ofertei determinat ca raport intre modificarea relativa a cantitatii oferite dintr-un bun si modificarea relativa a pretului. Piata poate fi definita ca locul de intalnirea dintre oferta vanzatorilor si cererea cumparatorilor . Rolul pietei 1. Intermediaza relatiile dintre agentii ec si actiunile lor de schimb de vanzare cumparare. 2verifica concordanta dintre volumul structura si calitatea ofertei si volumul structura si calitatea cererii, 3. Ofera informatii obiective ieftine si usor transmisibile cu privire la pret si dinamica raportului cerere-oferta tuturor agentilor economici participanti la piata.Tipuri de piata 1. Dupa natura economica -piata satisfactorilor si piata prodfactorilor. 2. Dupa forma obiectelor piata bunurilor omogene si eterogene. 3. Dupa starea obiectelor supuse vanzarii - piata reala si piata fictive 4. Dupa cadrul desfasurari ratelor de schimb piete locale, regionale , nationale , international si mondiale. 5 Dupa timpul in care se transfera obiectul piete la termen si piete la vedere 6. Dupa numarul si importanta relative a participantilor - piata cu concurenta perfect si piata cu concurenta imperfect 7 In functie de raportul cerere si oferta avem piata vanzatorului si piata cumparatorului.6. Pretul reprezinta cantitatea de bani pe care cumparatorul o plateste in schimbul unei unitati de bun economic. Este deci suma de bani incasata platita pentru transferarea definitive a atribulelor dreptului de propiretate de la o persoana la alta Functiile preturilor Functia de calcul si masurare a cheltuielilor si rezultatelor prin intermediul preturilor capata expresie baneasca indicatorii ce caracterizeaza activitatea economico-sociala. Pretul explirma si masoara tensiunile de raritate a bunurilor si serviciilor ca si a factorilor de productie. Functia de stimulare a intereselor agentiilor economici producatori orienteaza activitatile economice spre acele ramuri si sectoare in care prin prt se incaseaza profituri relative mari pe produs. Functia de recuperare a costurilor de distribuire a veniturilor. Asigurarea compensarii cheltuielilor si obtinerea unui profit de catre agentul economic.. Formarea pretului. se realizeaza sub influena a doua grupe de factori interni si externi a) Factori interni actioneaza atat din spre cerere consumatorilor cat si dispre oferta producatorilor De asemenea exista si factori interni care actioneaza pe ansamblul pietei.b) Factori externi interventia indirecta guvernamentala atat in planul ofertei cat si al cererei - masurile specific adoptate de stat pentru mentinerea unor echilibre social economice Preturile liberesunte acelea care se formeaza in conditiile concurentei deschise in care nici unul dintre agentii pietei nu poate influenta sau decide in mod unilateral nivelul si dinamica preturilor. Preturile administrate sunt considerate acele preturi care se formeza si se modifica sub influenta firmelor cu pozitie cheie.

7. Concurenta reprezinta confruntarea dintre agentii economici, in vederea obtinerii unor conditii mai bune de productie si desfacere in scopul obtinerii mai multor avantaje. Tipuri de concurenta . 1. Concurena perfect, denumit i concurena pur, presupune un asemenea raport de pia, n care toate firmele pot s vnd ntreaga producie pe care o au la preul pieei, fr a-l influena mpreun sau fiecare n parte, iar toi cumprtorii s poat cumpra la preul pieei, ceea ce doresc i au nevoie dintr-un bun, fr a-l putea modifica. Concurena perfect se definete prin urmtoarele condiii:a) atomicitatea participanilor la tranzacii, b) omogenitatea bunurilor aparinnd aceleiai ramuric) libera intrare pe pia a productorilor care doresc acest lucru,d) perfecta transparen a pieei, deci cunoaterea de ctre cei interesai a cantitilor oferite i cerute, a calitii, a preurilor, a tranzaciilor ncheiate, etc.;e) adaptarea fr restricii a ofertei la cerere i invers, deci fluiditatea perfect a cererii i ofertei la modificarea preului; f) perfecta mobilitate a factorilor de producie.

7. 2. Concurena imperfect desemneaz acea situaie de pia n care agenii economici, n confruntarea dintre ei, sunt capabili, prin aciunile lor unilaterale sau concertate, s influeneze raportul dintre cerere i ofert, ca i preul bunurilor i serviciilor, n scopul obinerii unui profit ct mai ridicat.Concurena imperfect cunoate mai multe forme de manifestare:a) Concurena monopolistic, este o form de concuren imperfect care se apropie destul de mult de concurena perfect. Ea se caracterizeaz ns, prin diferenierea produselor ce aparin aceleiai ramuri. Productorii sunt n numr suficient de mare, astfel nct exist condiii pentru o bun satisfacere a cererii datorit posibilitii mari pe care cumprtorii o au de a alege din multitudinea de vnztori, n conformitate cu dorinele i posibilitile lor.b) Concurena oligopolist, se caracterizeaz prin existena ctorva productori, ns nu mai puin de trei. Fiecare firm productoare este destul de puternic ca aciunile ei s aib efecte importante asupra rivalilor. Piaa cu 7. concuren oligopolist este cea mai rspndit n rile cu economie de pia.Concurena oligopolist se caracterizeaz n principal prin urmtoarele: existena unui numr redus de productori-vnztori, care dein o parte nsemnat din ofert; diferenierea produselor; dificulti la intrarea n ramur;- un anumit grad de control al preurilor.n cazul oligopolului preul nu poate fi controlat de nici unul din cei civa productori din ramur, dar prin ponderea ridicat a fiecruia n oferta total apare posibilitatea influenrii individuale a situaiei de pia, ct i de adaptare la reaciile concurenilor. Deciziile de pre i volum de producie a fiecrei firme sunt puternic influenate de deciziile celorlalte firme din ramur. Fiecare firm are convingerea c rivalii pot s-i schimbe preurile sau producia ca rspuns la propriile decizii. Noile firme foreaz intrarea pe pia, iar firmele existente caut s previn i s stopeze aceast intrare. De regul, pe piaa cu concuren oligopolist, cererea i pstreaz caracterul de atomicitate, deci exist numeroi cumprtori. Dac i cumpartorii pentru produsele unei industrii sunt puini ca numr, concurena se prezint sub form de oligopol bilateral.

7.c) Concurena de monopol este o form a concurenei imperfecte n care piaa unei industrii este dominat de un singur productor - vnztor, care n relaiile cu consumatorii i impune condiiile de pre sau de calitate.Existena monopolului se explic prin prezena urmtoarelor premise:1. Raritatea unor resurse care pot fi exploatate numai dintr-un singur loc. Nimeni nu poate avea acces la ele dect o singur firm.2. Existena unor patente (licene) care pentru anumite produse sunt deinute de ctre o singur firm3. n anumite domenii, existena mai multor firme ar nsemna risip.4. Concentrarea i centralizarea capitalului i deci i a produciei, care are ca efect eliminarea de ctre o firm a celorlali concureni din industrie.Firma care se afl n situaia de monopol stabilete preul pentru bunul sau bunurile pe care le produce, pre care vizeaz obinerea unui profit maxim. Acest pre este denumit pre de monopol i, de regul, este mai ridicat dect n cazul cnd n ramura respectiv ar fi fost situaia de oligopol sau de pia monopolistic. Dac monopolul poate controla preul, nu acelai lucru se poate spune despre cantitatea vndut care depinde n mare msur de disponibilitile de cumprare ale consumatorilor.

1.1. 7.d) n afara acestor forme de concuren imperfect, n realitate, se ntlnesc i alte situaii. De pild, cnd numai dou firme domin piaa unei industrii, situaia pieei este de duopol; cnd exist un singur cumprtor pentru produsele unei industrii, situaia pieei este de monopson; cnd exist un numr redus de cumprtori (civa), situaia pieei este de oligopson etc. Pe o pia cu concuren perfect , preul se formeaz la nivelul punctului de echilibru dintre curbele cererii i ale ofertei, situaie n care cantitile cerute sunt egale cu cele oferite. In condiiile unei asemenea piee, productorul este un primitor de pre el neputnd infuena preul; orice productor i poate vinde toate mrfurile la preul iniial al pieei ntruct se presupune c cererea este perfect elastic. De pild, el i poate dubla preul i s nu vnd nimic, sau poate prsi piaa fr ca prin aceasta s influeneze preul bunurilor respective Echilibrul firmei pe termen lungPentu abordarea echilibrului pe termen lung pornim de la dou ipoteze: -condiii identice de producie pentru toate firmele din ramur - deci identitate a curbelor costului; - condiii difereniate de producie deci condiii de cost difereniate. 8.Monopolul Prin definiie, ntreprinderea n situaie de monopol furnizez totalitatea produciei ramurii luate n considerare; mai precis, monopolul poate fi caracterizat ca fiind situaia n care un productor unic al unui bun omogen este n prezena unei infiniti de cumprtori.In situaie de concuren, ncasrile totale (I) ale firmei se obin prin nmulirea cantitii vndute (q) variabil, cu preul (p) fix, adic I = pq.Incasarea medie sau ncasarea pe unitatea de produs vndut este identic cu preul: IM = I/q = pq/q = p.Incasarea marginal (Im), sau ncasarea suplimentar care decurge din vnzarea unei unitii suplimentare de produs, este, n ipoteza de concuren, egal cu preul i, deci, cu suma medie incasat:

.8.In cazul existenei unui monopol, ncasarea marginal nu mai este identic cu ncasarea medie. Echilibru producatorului monopolist Productorul monopolist este considerat n situaie de echilibru atunci cnd nu are interesul s modifice preul i cantitatea bunului produs. Aceast poziie de echilibru depinde ns de criteriul reinut, de modul de gestiune preferat de ntreprinderea respectiv. Maximizarea profitului Profitul total al ntreprinderii (P) reprezint prin definiie diferena ntre ncasarea total (I) i costul total de producie (CT); avnd n vedere c I i CT variaz, n mod evident, o dat cu nivelul produciei, trebuie deci gsit acel nivel mediu al produciei care s permit obinerea celui mai mare profit cu putin; avem deci: P = I(q) CT(q) 8. Cteva modalitii alternative de gestiune n condiii de monopol .Maximizarea cifrei de afaceri. n anumite cazuri, monopolistul poate avea drept obiectiv obinerea celei mai mari ncasri posibile, realizarea celei mai ridicate cifre de afaceri; acest lucru se poate petrece mai ales atunci cnd ncearc s evite apariia unor concureni; el prefer, n aceast situaie, s aib profituri imediate, mai puin ridicate, i uneori chiar s rite pierderi pentru a-i proteja poziia de monopolist i a putea lua msuri de precauie mpotriva apariiei unor eventuali concureni Gestiunea n stare de echilibru (astfel nct profitul global s fie nul) poate fi luat n considerare de un productor dornic s-i sporeasc producia pentru a se proteja mpotriva apariiei unor eventuali concureni, dar care urmrete, n acelai timp, s evite, riscul unor pierderi. Acesta poate fi, n egal msur, un criteriu de gestiune interesant pentru o ntreprindere n poziie de monopol, administrat de puterea public i care dorete s suprime supraprofiturile i s evite pierderile care ar urma s fie suportate de contribuabili. Stabilirea preului la nivelul costului marginal este o modalitate frecvent ntlnit atunci cnd monopolul este administrat de puterea public. Gestiunea n condiii de echilibru nu rezolv toate problemele; ea suprim, desigur, supraprofiturile caracteristice gestiunii capitaliste, evitnd, de asemenea, povara unor taxe abuzive asupra finanelor publice, dar este n acelai timp generatoare de risip, nu financiar, ci economic, n sensul c determin o utilizare deficient a resurselor.