ANEXA IV: EXPERTI CHEIE Numele expertului Pozitia propusa ...
UNIVERSITATEA „HYPERION” DIN BUCURESTI · PDF fileOrganizarea activitatii de...
116
UNIVERSITATEA „HYPERION” DIN BUCURESTI FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE ANCA GHEORGHIU CORINA ENE
Transcript of UNIVERSITATEA „HYPERION” DIN BUCURESTI · PDF fileOrganizarea activitatii de...
UNIVERSITATEA „HYPERION” DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
ANCA GHEORGHIU
CORINA ENE
2
CUPRINS:
INTRODUCERE........................................................................................ 4
CAPITOLUL I:
ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND ACTIVITATEA DE
EVALUARE.................................................................................... 7
1.1. Concepte si fundamente ...................................................................... 7
1.1.1. Activitatea de evaluare ........................................................... 7
1.1.2. Evaluatorul ........................................................................... 10
1.2. Organizarea activitatii de evaluare ....................................................... 13
1.3. Sarcinile evaluarii întreprinderii ............................................................. 15
1.4. Principii generale de evaluare ............................................................... 17
1.5. Necesitatea, motivul si momentul evaluarii întreprinderii ........................ 21
1.6. Scopul si functiile evaluarii întreprinderii ............................................... 28
1.7. Standarde interne si internationale de evaluare ..................................... 32
CAPITOLUL II:
METODE DE EVALUARE A ÎNTREPRINDERILOR. METODA
ACTIVULUI NET CORECTAT ....................................................... 37
2.1. Metode de evaluare a întreprinderilor .................................................... 37
2.2. Problematica metodei activului net corectat ........................................... 39
2.3. Principii si metode de evaluare a elementelor de activ ............................ 41
CAPITOLUL III:
PREZENTAREA DE ANSAMBLU A S.C. COMART S.A. ................... 45
3.1. Istoricul societatii ................................................................................ 45
3.2. Obiectul de activitate si misiunea întreprinderii ....................................... 46
3
CAPITOLUL IV:
ANALIZA DIAGNOSTIC ............................................................... 51
4.1. Diagnosticul juridic ............................................................................... 51
4.2. Diagnosticul comercial .......................................................................... 54
4.2.1. Produsele. Analiza ramurii ........................................................ 54
4.2.2. Clientii. Concurentii. Furnizorii .................................................. 56
4.3. Diagnosticul tehnic .............................................................................. 62
4.3.1. Organizarea productiei ............................................................ 62
4.3.2. Managementul productiei ........................................................ 66
4.3.3. Sistemul de asigurare a calitatii ............................................... 67
4.4. Diagnosticul resurselor umane ............................................................. 69
4.4.1. Structura si dinamica resurselor umane .................................... 69
4.4.2. Structura organizatorica a firmei ............................................. 71
4.5. Diagnosticul financiar ........................................................................... 73
4.5.1. Rezultatele economico-financiare ............................................. 73
4.5.2. Indicatori de structura si de echilibru financiar .......................... 83
4.6. Concluzii ale analizei diagnostic ............................................................ 86
CAPITOLUL V:
EVALUAREA SOCIETATII FOLOSIND METODA ACTIVULUI NET
CORECTAT ................................................................................ 89
5.1. Evaluarea terenurilor ......................................................................... 89
5.2. Evaluarea constructiilor ..................................................................... 91
5.3. Evaluarea echipamentelor .................................................................. 93
5.4. Sinteza evaluarii societatii prin metoda activului net corectat ................. 95
CONCLUZII SI PROPUNERI .............................................................. 100
BIBILIOGRAFIE ................................................................................ 106
ANEXE ............................................................................................... 108
4
INTRODUCERE
Evaluarea întreprinderilor a început din momentul în care comerciantii au
dorit sa stie marimea averii lor din cadrul unitatilor economice si întreprinderilor ,
sau ce parti din proprietatea lor au fost vândute, donate, mostenite, expropriate
sau supuse impozitarii. În aceste situatii, averea personala s-a despartit definitiv
de averea societatii.
Prin prisma exclusiva a scopurilor financiare, valoarea unei întreprinderi
este definita de însusirea patrimoniului material sau imaterial, de a produce
surplusuri de venit. Modul de gândire al evaluarii se bazeaza pe calculul
investitional - o metoda pentru aprecierea rentabilitatii absolute si relative ale
unei investitii.
Teoretic, valoarea reala a unei întreprinderi este egala cu valoarea
actualizata a viitoarelor excedente financiare. Valoarea definita mai sus este
foarte greu de evidentiat în practica, în principal, din urmatoarele motive:
- din contabilitatea întreprinderii se pot deduce, cu greutate si exactitate,
surplusurile de venituri complete;
- pentru prognoze, exista incertitudini referitoare la fluxurile de venituri si
cheltuieli;
- stabilirea ratei de capitalizare, care sta la baza calcului valorii
întreprinderii, se face cu dificultate;
-valorile unei întreprinderi difera în functie de obiectivele care se
urmaresc în continuarea activitatii.
Prin transpunerea elementelor esentiale ale calculului surplusului de
venituri, spre veniturile si cheltuielile care pot fi deduse din evidenta contabila, se
ajunge la o valoare orientativa din punct de vedere practic, apropriata de
valoarea reala.
Estimarea rezultatelor pentru viitor are o mare importanta în stabilirea
excedentelor posibile. Toate evaluarile legate de viitor se bazeaza pe asteptari
incerte. Greutatile sunt generate de:
5
-nesiguranta prognozelor referitoare la reusitele viitoare;
-capitalizarea veniturilor asteptate în viitor.
Eliminarea incertitudinii prognozelor este practic imposibila, însa aceasta
poate fi limitata prin:
- evident¡erea si evaluarea riscurilor si sanselor;
- evaluarea si limitarea dificultatilor la stabilirea adaosurilor de valoare;
-descompunerea intervalului de planificare în mai multe faze, cu
probabilitati diferite de realizare.
În fapt, demersul va urmari diminuarea importantei anilor din viitorul
îndepartat în stabilirea valorii la zi a realizarilor. În afara de aceasta, este posibil
ca diminuarea influentei unor elemente izolate de nesiguranta sa aiba ca rezultat
efecte compensatorii. Ideea, conform careia, problema prognozelor se poate
rezolva, printr-o combinatie, prezumtiv mai sigura, dintre valoarea substantiala si
valoarea de randament, poate fi retinuta, urmând sa fie analizata si în cadrul
acestei lucrari de diploma.
În general, întreprinderile se straduiesc sa se gospodareasca de o
asemenea maniera încât sa obtina cele mai bune rezultate în activitatile viitoare,
motiv pentru care sunt obligate sa se adapteze conditiilor economico-sociale, în
continua schimbare, prin actiuni si reactii corespunzatoare. Aceste masuri de
adaptare, care nu pot fi prevazute, în mod concret, în cazurile individuale,
genereaza o abundenta de factori care influenteaza valoarea de randament. Din
acest motiv, valoarea de randament se poate stabili, numai ca o notiune
complexa de valoare, în cadrul unor aprecieri de viitor, prin prognoze.
Nesiguranta prognozelor nu poate constitui un argument care sa se foloseasca
împotriva principiului general al valorii de randament, deoarece acestea, nu
contin alte incertitudini, în afara celor specifice tuturor procedeelor de evaluare,
raportate la viitor.
Incertitudinile din prognoza se împart, în principal, în doua grupe:
„incertitudini masurabile”, legate în cele mai multe cazuri de specificul
6
întreprinderii; „ incertitudini nemasurabile”, care, de cele mai multe ori sunt de
ordin general.
Exemple de factori de incertitudine masurabili: situatiile concurentiale;
managementul, calificarea lui; contracte de vânzare sau cumparare deosebite;
situatia financiara; tendinte ale unor schimbari structurale; modificarea
considerabila a marimii întreprinderii; inovatiile si alte elemente de proprietate
industriala; dinamica dezvoltarii tehnice; protectia mediului înconjurator.
Caracterizarea si evaluarea factorilor de incertitudine vor contribui la cunoasterea
influentei lor individuale. Evaluarea riscurilor se realizeaza, fie prin reducerea
ponderii acestora în stabilirea rezultatelor de viitor sau, daca aprecierea lor este
îngreunata de grade de incertitudine diferentiate, prin anexarea unor intervale de
incertitudine care diferentiaza asteptarile optimiste de cele pesimiste. Elementele
de incertitudine, care nu pot fi evaluate decât pe anumite intervale de
nesiguranta - în masura în care nu se prevad mai multe moduri de calcul a
veniturilor - trebuie cântarite dupa importanta lor si incluse într-o judecata de
valoare definitiva. Incertitudinile generale, care privesc evenimente cu caracter
de „forta majora“ si pot influenta pozitiv sau negativ evaluarea întreprinderii
respective, pot fi: dezvoltari conjuncturale neprevazute; evenimente politice
externe sau interne; fenomene naturale.
7
CAPITOLUL I:
ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND ACTIVITATEA DE
EVALUARE
1.1. Concepte si fundamente
Activitatea de evaluare presupune calcularea si stabilirea unui pret care sa
poata fi utilizat într-o tranzactie între vânzator si cumparator.
Procesul de evaluare este un proces complex care necesita respectarea
unor metode, principii, standarde în stabilirea unei valori pentru firma sau
difeirtele categorii de active evaluate.
Caracterul complex al activitatii de evaluare este determinat de mai multi
factori:
- natura si marimea firmei;
- patrimoniul firmei si posibilitatea de valorificare;
- reflectarea în contabilitatea firmei a patrimoniului ei;
- capacitatea echipei de conducere de a gestiona si elabora strategia firmei.
În ceea ce priveste momentele în care este necesara evaluarea unei firme,
acestea sunt:
- la schimbarea dreptului de proprietate asupra firmei;
- la schimbarea marimii si structurii capitalului;
- la schimbarea numarului si componentei asociatilor si actionarilor;
- în actiuni juridice cu scop patrimonial ( faliment, succesiune, etc );
- în caz de litigii.
1.1.1. Activitatea de evaluare
Evaluarea este o activitate din sfera serviciilor profesionale cum ar fi:
consultanta, proiectarea, avocatura. Consultanta în evaluare se finalizeaza
printr-o lucrare de evaluare rezultata în urma unui proces complex, prin
8
respectarea unor metode si standarde prin care se atribuie o valoare unor
proprietati, intreprinderi etc.
O alta remarca importanta care trebuie facuta în legatura cu activitatea de
evaluare este diferenta dintre valoare si pret. În urma acestei activitati,
întreprinderii i se atribuie o valoare, care este o calitate conventionala atribuita în
urma unei judecati, unor calcule, unei expertize.
Pretul este o suma concreta rezultata în urma unei tranzactii, apare între
vânzator si cumparator si poate fi diferit de valoare care este o marime estimata
având o doza de subiectivism.
Calitatea unei lucrari de evaluare consta în acuratetea prin care
evaluatorul reuseste prin opinia sa asupra valorii sa se apropie de pretul
tranzactiei, pret ce apare pe piata caracteristica.
Evaluarea este o activitate efectuata de profesionisti care respecta niste
principii, metode si standarde specifice prin care se determina o valoare pentru
proprietate sau intreprinderea respectiva, care sa fie cât mai apropiata de cea pe
care recunoaste piata în urma tranzactiilor.
Evaluarile pot fi clasificate în functie de anumite criterii astfel:
a) în functie de obiectul lor:
- evaluari de bunuri ( mijloace fixe, stocuri etc. );
- evaluari de active intangibile ( licente, brevete, marci, investitii în resurse
umane etc.);
- evaluari de active economice ( sectii, magazine, depozite etc.);
- evaluari de firme, întreprinderi.
b) în functie de metoda utilizata pentru evaluare:
- evaluari patrimoniale;
- evaluari bazate pe actualizarea profiturilor;
- evaluari bazate pe actualizarea cash flow-urilor;
- evaluari bursiere;
- evaluari mixte.
c) în functie de scopul urmarit:
9
- evaluari economice care urmaresc stabilirea valorii de piata a unei
afaceri în vederea vânzarii ei ;
- evaluari administrative care urmaresc de regula stabilirea masei
impozabile si sunt cerute de catre organele fiscale.
d) în functie de beneficiarii evaluarii se disting:
- evaluari pentru proprietarii afacerii pentru stabilirea unei baze de
negociere în vederea vânzarii firmei;
- evaluari pentru institutiile publice;
- evaluari pentru institutiile financiar – bancare;
- evaluari pentru instante judecatoresti în cazul existentei unor litigii legate
de marimea, miscarea sau lichidarea patrimoniului firmei;
- evaluari pentru persoane fizice ( mostenitori, salariati etc.).
Evaluarea nu este un exercitiu simplu, dar nici o stiinta exacta. Pentru a
avea o imagine cât mai apropiata de realitate a valorii întreprinderii este
necesara o evaluare a acesteia. Valoarea rezultata în urma unei evaluari nu
trebuie confundata cu pretul de vânzare al întreprinderii sau a unei parti din
actiunile ei.
Problematica valorii a fost abordata în permanenta de o serie de specialisti
în domeniu, care au formulat diferite curente. Indiferent de curentul abordat în
stabilirea valorii firmelor, exista diferite tipuri de valoare care sunt folosite în
practica economica.
Valoarea de piata poate fi definita ca fiind (conform Asociatia Nationala a
Evaluatorilor din România - ANEVAR) “marimea estimata pentru care o
proprietate ar fi schimbata la data evaluarii, între un vânzator hotarât si un
cumparator hotarât, într-o tranzactie echilibrata, dupa un marketing adecvat, în
care fiecare parte a actionat în cunostinta de cauza, prudent si fara
constrângeri”.
Valoarea de utilizare reprezinta valoarea unei proprietati, din punctul de
vedere al utilizatorului.
10
Valoarea din nou (valoarea de înlocuire) reprezinta costul producerii si
procurarii din nou a proprietatii respective. În varianta în care pentru diferite
proprietati nu se pot prezenta devize sau expertize se recomanda stabilirea
valorii în baza unor metodologii stabilite de specialistii din diferite domenii.
Valoarea ramasa reprezinta valoarea din nou din care se scade uzura. În
cazul în care evidentele contabile nu ofera toate datele pentru determinarea
gradului de uzura, aceasta se determina astfel:
- pe baza de expertiza tehnica prin experti autorizati;
- pe baza de analiza tehnica, luându-se în calcul vechimea, starea de întretinere,
numarul de reparatii capitale, regimul de utilizare, calificarea personalului de
deservire etc.
Valoarea de impozitare reprezinta valoarea unei proprietati, conform
definitiei data de reglementarile legale cu caracter fiscal.
Valoarea de lichidare reprezinta suma lichiditatilor rezultate prin vânzarea
activelor unei societati, în cazul în care aceasta îsi înceteaza activitatea.
Valoarea lichidativa reprezinta valoarea rezultata din estimarea minimului
sumelor ce se pot obtine prin vânzarea activelor unei firme.
Valoarea bursiera reprezinta valoarea firmei cotate la bursa, în urma
aplicarii metodelor de evaluare bursiere.
Valoarea de asigurare reprezinta valoarea acceptata de asigurator pe baza
evaluarii proprii, si în baza unui contract de asigurare.
Valoarea de continuitate reprezinta valoarea determinata pe baza
însumarii cash flow-urilor actualizate, generate de desfasurarea activitatii firmei.
1.1.2. Evaluatorul
Definitia de baza si cerintele minime pentru un evaluator, responsabil
pentru elaborarea si supervizarea evaluarilor, pentru care poarta
responsabilitatea includerii acestora în documentele financiare, este ca acesta sa
fie o persoana cu o buna reputatie, care poate demonstra ca:
11
- a obtinut o diploma universitara sau postuniversitara adecvata, la un
institut de învatamânt superior recunoscut, are cel putin doi ani de experienta
dupa absolvire si poate demonstra ca si-a mentinut si sporit cunostintele sale
profesionale printr-un program relevant de pregatire continua;
- are suficiente cunostinte si experienta locala în evaluarea activelor
corporale aflate în zona si categoria respectiva;
- îndeplineste toate cerintele legale, regulamentare, etice si contractuale
legate de lucrare.
Definitia evaluatorului de active, potrivit conceptiei europene1, este dupa
cum urmeaza: „Un evaluator de active este o persoana cu buna reputatie care a
obtinut o calificare adecvata, are o experienta adecvata si este competent în
evaluarea activelor corporale din locul si categoria respectiva. Daca într-unul din
statele membre nu exista calificari academice adecvate, evaluatorul de active
trebuie:
• sa fie membru al unui organism profesional recunoscut care se ocupa de
probleme ale evaluarii de active;
• sa fie desemnat de catre instantele sau autoritatea cu statut echivalent;
• sau sa aiba minim un certificat recunoscut de absolvire al unui liceu si o
perioada suficienta de cel putin trei ani de experienta practica în evaluarea de
terenuri si cladiri din acea localitate. ”
Comunicatul adauga ca "evaluatorul trebuie sa fie independent în
desfasurarea lucrarii sale, adica autoritatile publice nu vor avea dreptul de a
emite ordine cu privire la rezultatul evaluarii" si ca Birourile de evaluare ale
statului, functionarii publici sau angajatii sunt priviti ca independenti atâta timp
cât este exclusa o influenta a lor".
În anumite state, functionarii publici nu vor fi considerati în mod normal
ca fiind capabili de a combina cerintele functiei publice pe care o detin ca
angajati ai statului cu un rol de verificare, o atributie care se regaseste ca cerinta
1 asa cum a fost adoptata de catre Comisia Europeana, urmareste textul editiei din 1988 al Principiilor Directoare cu Privire la Evaluarea Activelor Fixe.
12
pentru obiectivitate si independenta. Astfel, ei nu trebuie sa aiba acreditarea
necesara ca sa accepte instructiuni pentru o meserie care necesita independenta.
Evaluatorul poate fi intern, extern sau independent.
Evaluatorul extern nu are un interes financiar semnificativ în compania
clientului, nici direct, nici indirect ( prin asociati, coadministratori sau rude
apropiate ).
Evaluatorul independent este un evaluator extern care, în plus, nu a avut
în ultimele 24 de luni si nu are nici în prezent o relatie pecuniara cu clientul, cu
exceptia platii evaluarii si a declarat în scris orice implicare trecuta sau prezenta
cu proprietatea evaluata sau cu partile interesate sau legate de proprietate
pentru ultimele 24 de luni.
Evaluatorul poate fi evaluator intern, fie ca administrator, director sau
functionar, daca este calificat corespunzator si daca nu are un interes financiar
sau politic semnificativ.
Evaluarea este un serviciu profesional fiind o activitate complexa realizata
în general de o echipa de specialisti cu pregatire din domenii variate: constructii,
specialisti în echipamente, economisti, contabili, juristi etc.
În ceea ce priveste responsabilitatea evaluatorului, aceasta poate fi:
profesionala, civila sau penala.
Responsabilitatea profesionala se refera la modul în care evaluatorul
cunoaste si aplica procedurile, metodele si tehnicile specifice, precum si normele
de comportament etic.
Responsabilitatea civila rezulta din obligatiile mentionate în contractul civil
încheiat între client si evaluator, acesta din urma obligându-se sa presteze un
serviciu de calitate.
Responsabilitatea penala apare atunci când evaluatorul a încalcat legea
penala în legatura cu activitatea sa.
13
1.2. Organizarea activitatii de evaluare
Procesul de evaluare cuprinde trei etape distincte: etapa de ofertare,
etapa de contractare si etapa de evaluare. Acestea au drept scop:
- identificarea punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunitatilor si amenintarilor;
- aprecierea fezabilitatii transferului de proprietate;
- stabilirea unui interval de valori de referinta pentru procesul de negociere al
firmei.
a) Etapa de ofertare
În aceasta etapa evaluatorul prezinta oferta sa sub forma unui document
firmei care doreste evaluarea. Pentru elaborarea ofertei trebuie luate în
considerare urmatoarele aspecte:
- oferta trebuie sa fie astfel conceputa, elaborata în asa fel încât sa atraga
clientul;
- exprimarea ofertei sa fie simpla si clara;
- sa reiasa din continutul ei info rmatiile necesare pentru activitatea de evaluare;
- sa prezinte costul activitatii de evaluare;
- sa cuprinda informatii referitoare la eventualii colaboratori de care sunt nevoie
în procesul de evaluare;
- sa prezinte conditiile de realizare a lucrarii pentru ambele parti.
b) Etapa de contractare
Daca ambele parti (evaluatorul si clientul) cad de acord asupra tuturor
aspectelor prezentate în oferta de evaluare, se va trece la etapa de contractare.
Contractarea lucrarii de evaluare trebuie sa respecte standardele
europene de evaluare precum si conditiile prezentate în oferta.
Elementele esentiale ale unui contract de evaluare sunt:
- denumirea partilor contractante;
- scopul evaluarii;
14
- termenul de evaluare;
- drepturile si obligatiile evaluatorului;
- drepturile si obligatiile clientului;
- costul lucrarii de evaluare;
- modul de aplicare si calculare a unor eventuale penalitati;
- clauza de modificare sau reziliere a contractului;
- semnaturi autorizate.
c) Etapa de evaluare
În cadrul procesului de evaluare, etapa cea mai importanta o constituie
etapa de evaluare.
Aceasta este constituita din trei faze care se deruleaza succesiv: faza
initiala de pregatire a activitatii de evaluare, faza de evaluare propriu zisa si faza
rezultatelor si concluziilor.
Faza de pregatire a activitatii de evaluare urmareste:
- planificarea activitatii de evaluare ( fazele necesare lucrarii de evaluare si
durata acestora, stabilirea personalului care se va ocupa de evaluare etc. );
- culegerea informatiilor cu privire la situatia economica nationala si a domeniului
în care îsi desfasoara activitatea firma evaluata, precum si a informatiilor despre
firma în cauza;
- subcontractarea unor lucrari cu colaboratorii.
În aceasta etapa are loc primul contact cu personalul firmei care va
furniza informatiile necesare procesului de evaluare.
Echipa de consultanta trebuie sa-si formeze o vedere de ansamblu asupra
firmei si asupra problemelor cu care se confrunta: afaceri desfasurate, furnizori si
clienti, retele de distributie, tehnologii utilizate, situatia economico-financiara,
organizarea si conducerea firmei. Vor fi contactati cenzorii si auditorii interni si
externi, se vor consulta rapoartele încheiate, se vor cere informatii de la Camera
de Comert si Industrie, Registrul Comertului etc., pentru culegerea de informatii
referitoare la firma evaluata.
15
În faza evaluarii propriu zise se realizeaza un diagnostic, si evaluarea cu
ajutorul metodelor patrimoniale, metodelor de rentabilitate sau a metodelor
combinate.
Pe parcursul fazei rezultatelor si concluziilor se întocmeste raportul de
evaluare pe baza informatiilor obtinute în a doua faza si se prezinta acest raport
clientului.
Raportul de evaluare trebuie întocmit în conformitate cu standardele de
evaluare si trebuie sa tina cont de cerintele clientului. Acesta trebuie sa fie
redactat clar si concis si sa dea posibilitatea clientului sa înteleaga datele
prezentate în raport.
Raportul de evaluare trebuie sa contina:
- prezentarea obiectului evaluat;
- prezentarea obiectivului si scopului evaluarii;
- prezentarea bazelor lucrarii de evaluare;
- prezentarea diagnosticului de evaluare, a metodelor de evaluare utilizate;
- concluzii si recomandari.
1.3. Sarcinile evaluarii întreprinderii
Produsul evaluarii consta în stabilirea unor „preturi potentiale“ pentru
întreaga întreprindere, subunitati independente sau participatii.
Prin preturi, vom întelege sumele de bani care vor fi obtinute de cel care
înstraineaza, si cheltuielile consumate, de cel care achizitioneaza.
Ca „pret potential“ nu trebuie sa întelegem aici numai pe cel posibil de
obtinut la o vânzare - cumparare, ci si fiecare valoare care ar aparea, în „ziua de
referinta“ (ziua la care se refera evaluarea), ca un venit de pe urma înstrainarii.
Prin urmare, misiunea unei evaluari de întreprindere consta într-o
apreciere, sau, în sens comercial, calculatie.
16
În legatura cu aceste „preturi potentiale“ se pune întrebarea: în ce masura
poate fi vorba de valoare într-un asemenea pret? Aceasta problema este tratata
de Viel/Bredt/Renard sub forma valorii obiective si subiective a întreprinderii.
Moxter, a formulat notiunea „preturilor potentiale“, definite ca preturi
limita (pret maxim de cumparare) ale unor achizitori rationali, iar preturile de
„întelegere“, sunt cele efectiv propuse de un judecator corect.
Pentru cazurile mentionate mai sus, Moxter, deosebeste „valori subiective“
de întreprindere, care rezulta din conditii specifice si valori tipice, obiective de
întreprindere, asa cum rezulta ele pentru un mare numar de cazuri concrete,
care se pot numi tipice.
Pe baza acestor premize sunt însarcinati expertii autorizati sa evalueze
întreprinderile.
Persoanele fizice sau juridice, care dau mandat evaluarii întreprinderilor,
stabilesc, întotdeauna, perspectiva din care se va efectua aceasta evaluare.
În ultima instanta este vorba de aprecierea unui pret individual de
înstrainare al unei întreprinderi, care poate fi obtinut, cel mai usor în „ziua de
referinta“ a evaluarii, pe baza situatiei economice specifice a întreprinderii.
Aceasta valoare care este dedusa din proprietatile obiectului de evaluat,
pe de-o parte si din posibilitatile de înstrainare existente, pe de alta parte, se
apropie de ceea ce, în mod obisnuit, se numeste valoarea „obiectiva“ a
întreprinderii. Daca am stabilit o asemenea valoare, atunci nu este deloc greu sa
deducem diverse „valori subiective“, în functie de diferitele motive sau momente
de evaluare.
În vederea realizarii acestui scop, avem nevoie de informatii legate de
calitatile întreprinderilor si ale mediului economic al acestora din momentul
respectiv, din care sa se poata stabili preturile maxime sau minime de întelegere.
Daca în practica obtinerea valorii obiective a întreprinderii are un grad de
dificultate ridicat, valorile maxime sau minime de vânzare, din punctul de vedere
al anumitor subiecte, sunt stabilite, de regula, fara probleme.
17
Este important sa se retina ca misiunea evaluarii întreprinderilor, poate fi
rezolvata prin aprecieri si calculatii, fiind vorba întotdeauna numai de un folos, pe
care o întreprindere sau o participatie, îl creeaza, si de costurile care trebuiesc
suportate, pentru a obtine folosul respectiv.
Din acest punct de vedere, sarcina evaluarii întreprinderii ar putea fi :
stabilirea limitelor, avantajelor si dezavantajelor unei întreprinderi sau participatii
pentru proprietarul ei si, pe baza predominantei avantajelor fata de dezavantaje,
în limitele date, fundamentarea unei judecati de valoare sub forma unei sume de
bani, pe care un achizitor ar urma sa o plateasca pentru subiectul în cauza.
1.4. Principii generale de evaluare
Evaluarile de întreprinderi se bazeaza pe anumite principii generale de
evaluare, dintre care cele mai importante sunt:
1. Principiul evaluarii unitare
a) valoarea unei societati nu este determinata de suma valorilor partilor
componente folosite pentru construirea ei;
b) nici evaluarea partilor componente bazata pe cheltuieli de reconstructie
nu duce principial la valoare;
c) întreprinderea trebuie evaluata global ca entitate economica;
d) întregul nu este suma partilor componente;
e) valoarea întreprinderii poate fi mai mare sau mai mica decât cea a
partilor componente.
De exemplu, o unitate comerciala, care îsi desfasoara activitatea în spatii
închiriate, de altfel ea detine un patrimoniu redus, pe baza calitatilor angajatilor
sai si a managementului, obtine venituri foarte mari. În aceasta situatie valoarea
firmei se afla peste valoarea elementelor componente ale patrimoniului din care
s-au scazut datoriile.
2. Principiul referirii la viitor
18
Valoarea unei întreprinderi este functie de foloasele pe care le poate
produce în viitor.
Cumparatorul nu va plati, numai pentru trecut. Daca se poate constata ca
în viitor, comparativ cu trecutul si prezentul, vor actiona alti factori care vor
influenta, într-un mod important, dezvoltarea societatii, va trebui sa se tina cont
de acestia la aflarea valorii.
La stabilirea valorii se vor lua în considerare:
a) daca în momentul evaluarii se poate presupune ca preturile de
procurare vor creste sau vor scade;
b) piata va cere adaptarea conditiilor de vânzare - cantitati, preturi,
sortimente;
c) parti din întreprindere care în trecut erau integrate direct în procesul de
productie pot în viitor sa nu mai participe (sau sa fie utilizate numai partial).
Consecintele acestor fenomene vor fi luate în considerare la evaluare;
d) posibilitatea modificarii regimului fiscal al agentilor economici
(schimbarea bazei de impozitare, introducerea de noi impozite, orice alte
informatii fiscale).
3. Principiul analizei trecutului si a situatiei actuale
Prognozele despre dezvoltarea viitoare, considerate întotdeauna ca
nesigure, nu pot fi înlaturate în procesul de evaluare; credibilitatea lor trebuie
marita prin analiza temeinica a factorilor de influenta.
Prognoza credibila a viitorului nu poate fi efectuata fara analiza temeinica
a trecutului si prezentului societatii care va fi evaluata.
Studiul trecutului si prezentului se face pe baza „analizei diagnostic“ a
principalelor functiuni ale întreprinderii:
- juridica;
- comerciala;
- productie;
- management si organizare;
- financiar - contabila.
19
În masura în care nu exista cunostinte si informatii referitoare la viitor,
rezultatele trecutului si prezentului pot fi folosite ca referinta pentru prognozarea
viitorului.
Exemplu:
O prognoza a vânzarilor presupune analiza structurii acestora în trecut si
prezent. Daca analiza nu evidentiaza modificarea tendintelor de dezvoltare în
viitor, atunci pot fi luate în considerare vânzarile prognozate prin calculele
efectuate pe baza datelor din trecut.
4. Principiul luarii în considerare a „asteptarilor medii“
La evaluarea dezvoltarii viitoare a întreprinderii (firmei), se vor elimina
punctele de vedere optimiste sau pesimiste care nu pot fi fundamentate.
În principiu, trebuie pornit de la previziunile medii; scenariile de viitor
„pesimiste“ sau „optimiste“ vor trebui folosite pentru evidentierea sanselor si a
riscurilor.
Principiul prudentei din contabilitate nu poate fi folosit la evaluarea
societatii, deoarece tine cont numai de interesele unei parti. Atunci când, la
evaluarea societatii, se iau în considerare posibilitati suplimentare de dezvoltare,
pe lânga sanse, trebuie avute în vedere si riscurile aferente.
5. Principiul celei mai avantajoase valorificari a patrimoniului
existent
La evaluare se va porni de la cea mai avantajoasa folosire a patrimoniului,
în masura în care valorificarea partilor componente este posibila din punct de
vedere legal si realizabila în mod practic.
De exemplu:
- un teren, nu este necesar societatii si aduce, în folosinta actuala, numai
venituri mici. La evaluare se va calcula valoarea de circulatie (valoarea unui bun
economic în ziua evaluarii, se stabileste pe baza preturilor de pe piata sau a
opiniei expertilor);
- un teren, în centrul orasului, folosit pentru depozitarea marfurilor;
depozitarea poate fi facuta si într -un spatiu închiriat la marginea orasului; va
20
trebui sa se calculeze daca vânzarea terenului si diminuarea sumei încasate cu
cheltuielile pentru chirie, nu ar conduce la o valoare totala mai mare;
- la întreprinderi nerentabile este de analizat daca încetarea activitatii este
eficienta, scotându-se în evidenta si costurile aferente; dacå scoaterea din
functiune este fezabila (toate costurile fiind luate în calcul), se va lua în
considerare acest lucru la evaluare;
- o centrala electrica este în situatia de a fi scoasa din functiune pe baza
unor asteptate norme de protectie a mediului înconjurator; în aceasta situatie
este de analizat data când scoaterea din functiune a vechii centrale este eficienta
si o investitie într-o noua centrala, care sa corespunda din punct de vedere al
normelor de protectie, este fezabila.
6. Principiul delimitarii obiectului evaluarii
Obiectul evaluarii trebuie strict delimitat din punct de vedere al timpului si
al elementelor materiale. În principiu, sunt de stabilit care din partile
întreprinderii apartin obiectului de evaluat, cât si din ce moment rezultatele
apartin noului investitor.
Obiectul de evaluat îl constituie toate elementele de patrimoniu detinute
de societate, legal, inclusiv sarcinile care greveaza pe ele. Sarcinile fiscale care
greveaza patrimoniul nu vor fi atribuite investitorului. Ziua de referinta a evaluarii
este o anumita zi calendaristica în care, din motive ce tin de tehnica evaluarii, (în
mod obisnuit data ultimului bilant) se va începe procesul de evaluare.
7. Principiul esentialitatii si rentabilitatii evaluarii
Aflarea valorii unei întreprinderi se face într-o perioada de timp si cu
costuri limitate, motiv pentru care, în interesul calitatii evaluarii, trebuie analizati
factorii esentiali de influenta asupra valorii ei. Evaluatorul trebuie sa tina seama
de principiul rentabilitatii lucrarilor de evaluare: în virtutea principiului „referirii la
viitor“, evaluatorul trebuie sa-si consacre o parte a timpului sau pentru a se
ocupa de elementele de planificare ale întreprinderii, ceea ce înseamna
renuntarea la analiza prea amanuntita a situatiei din trecut; faptul ca prognozele
nu sunt sigure nu este un argument care sa-i permita evaluatorului sa se ocupe
21
în exclusivitate de trecut; în interesul economiei de timp se pot face rotunjiri în
functie de marimea întreprinderii de evaluat.
8. Principiul efectuarii controlului de plauzibilitate
Valoarea unei întreprinderi reprezinta o exprimare economica ce rezulta
numai din deduceri contabile si împletiri de marimi de calcul. Presupunerile care
au fost luate în calcul la stabilirea valorii trebuie verificate prin controale de
plauzibilitate, în conditiile date, trebuie stabilit prin calcule alternative modalitatile
prin care diversele presupuneri actioneaza asupra valorii. Independent de aceste
verificari valoarea este necesar sa fie analizata si apreciata luându-se în calcul
marimi comparabile cum ar fi:
- preturi platite pentru întreprinderi asemanatoare;
- compararea valorii întreprinderii cu valori rezultate din proceduri derivate
ale ramurii, bransei respective, (indicatori si indici).
1.5. Necesitatea, motivul si momentul evaluarii întreprinderii
Motivele pentru care se efectueaza evaluarile de întreprinderi sunt foarte
importante si ele depind de scopul urmarit.
În general evaluarea se efectueaza când se schimba proprietarul. Aceasta
devine obligatorie pentru orice societate când se schimba proprietarul unic -
statul.
Principalele ocazii când se face evaluarea sunt:
1. Vânzarea – cumpararea întreprinderilor, a partilor de
întreprinderi (active), a actiunilor sau participatiilor
La vânzare-cumparare are loc schimbarea proprietarului si este necesara
stabilirea unui pret care sa satisfaca, deopotriva, atât pe vânzator cât si pe
cumparator.
Pretul de vânzare poate fi considerat acceptabil daca se situeaza între
limita minima sub care este dispus sa vânda vânzatorul (sub aceasta limita
vânzarea n-ar mai fi eficienta) si limita maxima pe care cumparatorul este dispus
22
sa o plateasca. Pentru vânzator, valoarea obiectiva ar fi limita minima de pret,
deoarece la stabilirea acesteia s-a pornit de la veniturile realizate în conditiile
activitatii, în forma actuala.
Având în vedere ca la vânzarea – cumpararea actiunilor sau a titlurilor de
participare are loc o schimbare a proprietatii, stabilirea preturilor se face conform
regulii de mai sus.
Baza de pornire o constituie valoarea întregii întreprinderi. Valoarea
participarii nu este egala întru-totul cu ponderea ei în valoarea totala. Valoarea
actiunilor si a titlurilor de participare difera în functie de gradul de influenta care
poate fi exercitat de cumparatori, ceea ce înseamna ca achizitionarea unui
pachet de control se va face la un pret mai ridicat decât cumpararea unor actiuni
care nu permit nici o influenta asupra actului de conducere.
La vânzarea - cumpararea actiunilor sunt de luat în considerare cursurile
bursiere ale actiunilor asemanatoare si situatiile bursiere ale momentului.
2. Fuziunea întreprinderilor
Fuziunea se face prin absorbtia unei societati de ca tre alta sau prin
contopirea a doua sau mai multe societati comerciale, pentru a forma o noua
societate.
La fuzionare trebuie stabilit în ce masura proprietarii întreprinderilor
implicate participa la capitalul întreprinderii rezultate din fuzionare. Stabilirea
cotei de participare se bazeaza pe valorile întreprinderilor care fuzioneaza.
Fuzionarea este profitabila daca noile parti rezultate din fuziune le
depasesc pe cele anterioare. Acest lucru este posibil când se realizeaza efecte
pozitive de cooperare. Contributia întreprinderilor care fuzioneaza, la efectul de
cooperare poate fi foarte importanta prin valoarea rezultata ca urmare a acestui
proces.
Daca în fuzionare sunt implicate întreprinderi la care acelasi proprietar
detine participari, problema valorii nu are relevanta. Valoarea devine relevanta
daca întreprinderile care fuzioneaza au asociati diferiti, ceva de genul „joint-
venture“ si, de asemenea, daca se vând parti unor terti.
23
3. Divizarea întreprinderilor
Divizarea rezulta din împartirea întregului patrimoniu al unei societati,
care-si înceteaza activitatea, între doua sau mai multe societati existente sau
care se înfiinteaza prin acest mod.
Daca la divizarea de întreprinderi mari în mai multe entitati economice
independente, tertii, în calitate de detinatori de participatii sau proprietari - sunt
participanti, atunci pentru mentinerea drepturilor de proprietate, este necesara
evaluarea întreprinderii.
Fuziunea si divizarea au ca efect dizolvarea, fara lichidare a societatii care
îsi înceteaza existenta si transmiterea în întregime, a patrimoniului catre
societatile beneficiare.
4. Restituirile
La exproprierile fara compensatii, evaluarea în cazul unei restituiri
integrale ulterioare, trebuie sa se faca de doua ori, adica în momentul
exproprierii si în cel al restituirii, pentru a preveni cresteri de valori sau
devalorizari.
5. Participatii în cadrul joint - ventures
La înfiintarea sau asocierea de întreprinderi în cadrul „joint-ventures“ se
aplica aceleasi proceduri de stabilire a valorii ca si la fuzionari. Împartirea corecta
a drepturilor de proprietate se poate face numai prin evaluarea partilor cu care
participa fondatorii, respectiv asociatii.
6. Marirea capitalului social/înfiintare prin aport în natura
Daca o întreprindere este folosita ca aport în natura, pentru marirea
capitalului social al unei societati, atunci trebuie stabilit câte actiuni se emit ca
urmare a respectivului aport în natura. Acest lucru se realizeaza si prin evaluarea
aportului în natura si al societatii primitoare.
În ipoteza ca la înfiintarea unei societati, pe lânga bani ori aport în natura,
se aduce si o intreprindere, aceasta va trebui evaluata, pentru a stabili corect
noile drepturi de proprietate.
7. Emisiunea de actiuni. Cotarea la bursa
24
În acest caz este vorba de vinderea de actiuni, în cantitati mari, de catre
terti privati. Premisa pentru cotarea la bursa este dovada capacitatii productive a
întreprinderii în cauza în conditiile competitiei de piata. Baza stabilirii cursului de
emisiune îl reprezinta evaluarea întreprinderii. Evaluarea nu poate conduce direct
la valoarea cotatiei bursiere deoarece mai sunt de luat în calcul si alti factori,
cum ar fi: cursurile la bursa, raporturile curs-profit la întreprinderi comparabile
cotate la bursa etc.
Evaluarile rezultatelor societatii constituie puncte de sprijin referitoare la
aprecierea viitoarelor dividende de încasat si posibilele cresteri de curs ale
actiunilor pentru eventualii cumparatori si care, în ipoteza introducerii la bursa,
capata noi valente pentru actionariatul diversificat care are noi posibilitati de
analiza.
8. Arendarea
Evaluarea întreprinderii trebuie facuta la începutul si sfârsitul arendarii
pentru a diminua riscurile modificarilor, în plus sau în minus, ale patrimoniului
arendat.
9. Evaluarea ca baza a deciziei de redresare sau lichidare a
întreprinderii
Evaluarea unei întreprinderi cu rezultate slabe poate constitui argumentul
esential în alegerea alternativelor de redresare sau lichidare.
10. Oferirea de informatii preliminare pentru flexibilitate în
vânzari de întreprinderi sau cooperari
Evaluarile preliminare scurteaza fazele pregatitoare pentru vânzari de
întreprinderi si cooperari, si maresc flexibilitatea factorilor de decizie.
11. Evaluarea unui obiect din motive concrete
În principiu se pot face distinctii între motive de evaluari care depind sau
nu de o decizie care urmeaza sa se ia. Motivele de evaluare în care modificarea
conditiilor de proprietate este conditionata de o anumita decizie, pot fi împartite
în:
25
a) Prilejuri de evaluari în care modificarea situatiei proprietatii nu se poate
face de o parte împotriva vointei celeilalte parti.
Concret, în acest caz, este vorba de: vânzarea sau cumpararea de
întreprinderi, domenii de afaceri, grupe de produse, marci sau parti de
întreprinderi; fuzionari sau divizari de întreprinderi efectuate pe baza liberei
întelegeri între parti; intrarea unui asociat într-o întreprindere care fiinteaza deja.
În literatura de specialitate cazurile în care niciuna din parti nu poate sa
efectueze singura modificari ale situatiei proprietatii (însemnând ca, nu se poate
impune) fara colaborarea si împotriva vointei declarate a partii celeilalte, - se mai
numesc situatii conflictuale nestapânite sau nedominate.
b) Cazuri în care una din parti poate efectua modificari ale situatiei
proprietatii împotriva vointei celeilalte.
Printre acestea se pot aminti: iesirea unui asociat prin rezilierea
contractului de societate; eliminarea unui membru incomod, suparator dintr-o
societate de persoane; stabilirea platilor de compensatie la încheierea unui
contract de asociere sau a unei asocieri în participatiune; despagubirea
asociatilor minoritari în cazul unor transformari transmisibile; exproprieri. Acestea
se mai numesc si situatii conflictuale aflate sub control.
Împartirea motivelor de evaluare care depind de o decizie în situatii
conflictuale nestapânite si situatii aflate sub control, nu este suficienta deoarece
nu cuprinde toate cazurile în care se face evaluarea, ca de exemplu: introducerea
pentru prima oara de actiuni la bursa; participari la capital ale salariatilor, cazuri
în care se poate spune numai partial ca este vorba de o situatie conflictuala
aflata sub control, pentru ca aceste acte nu pot fi asimilate integral cumpararii de
parti din întreprindere.
De asemenea, în cazul: partajului intervenit dupa divort; împartirii masei
succesorale la mostenire; iesirii unui asociat din societate prin moarte sau
faliment; încadrarea în categoria situatiilor conflictuale aflate sub control, se
poate face numai în anumite limite.
26
Pentru motive de evaluare care nu sunt dependente de o anumita decizie,
nu este prevazuta o modificare a raporturilor de proprietate. A ici se pot avea în
vedere evaluarile legate de impozitarea patrimoniului; la stabilirea limitei de
creditare la verificarea garantiei creditului; la redresarea (asanarea)
întreprinderilor.
12. Evaluarea întreprinderii proprii sau a unor elemente(active)
strategice din acestea
În afara de situatiile concrete amintite mai înainte, poate sa apara si
necesitatea evaluarii propriei întreprinderi sau a unor unitati strategice de afaceri
(active strategice) ale acesteia.
O asemenea evaluare se face tot în vederea luarii unei decizii fara ca prin
aceasta sa se schimbe relatiile de proprietate.
Motive pentru asemenea evaluari le-ar putea constitui:
- compararea diferitelor concepte strategice cu cel actual;
- stabilirea valorii efectelor de sinergie în propria întreprindere în cazul
cumpararii unei alte întreprinderi;
- intentia înfiintarii unui joint - venture.
a) Evaluarea conceptelor strategice.
În cazul conceptelor strategice, decizia corecta se poate lua numai daca
acestea sunt cuantificate, ceea ce implica ca, pentru fiecare, sa fie facuta o
evaluare de întreprindere.
Intreprinderile sunt constituite, de regula, din diferite unitati de afaceri
productive strategice. Pe scurt, o unitate productiva de afacere strategica
reprezinta, o activitate antreprenoriala (combinatie produs-piata), pentru care
este posibila o strategie proprie sau mai pe larg, o totalitate de combinatie
produse/piata, linii de productie, s.a.m.d., care îndeplinesc împreuna o functie si
care se disting clar de alte combinatii produse/piata.
Rapaport defineste unitatea de afacere strategica (activul strategic) ca
„cea mai mica unitate organizatorica pentru care are rost si este posibila o
27
planificare strategica integrala, în legatura cu un anume produs, pentru o piata
precis stabilita“.
O strategie pentru o asemenea unitate poate fi, prin urmare, conceputa ca
o adunare (acumulare) de investitii legate de o combinatie de produse/piata, iar
întreprinderea, ca un portofoliu de investitii alese pe baza strategiilor, în care se
apreciaza viitoarele cash-flow-uri, care intra odata cu o anumita strategie.
Valoarea economica a unei întreprinderi poate fi apreciata în functie de
strategiile luate în calcul.
Strategiile de afaceri se apreciaza în functie de rentabilitatea pe care o
asigura posesorilor de titluri de participatie, iar în cazul unor societati, care se
negociaza la bursa, prin intermediul platilor de dividende si a modificarilor de
curs al actiunilor.
Daca conducerea societatii judeca sau selecteaza anumite strategii, atunci
acestea trebuie sa fie cele care asigura cel mai mare avantaj detinatorilor de
actiuni.
De cele mai multe ori, elementele strategice de afaceri din cadrul unei
întreprinderi necesita conceptii si strategii diferite. Din cauza marimii, a
dezvoltarii diferite si a conceptelor strategice variate, este necesar ca fiecare
element de strategie de afacere sa fie evaluat separat si apoi reunit într -o sinteza
globala a întreprinderii.
b) Evaluarea efectelor de sinergie din propria întreprindere la cumpararea
unei alte întreprinderi.
Elaborarea diferitelor concepte strategice poate conduce la concluzia ca
este adecvat sa se achizitioneze alte întreprinderi, parti din alte într eprinderi,
grupe de produse straine, produse sau marci.
Numai dupa analiza si evaluarea elementelor strategice proprii de afaceri
(active strategice) vor fi selectionati sistematic candidatii adecvati.
Limita superioara de pret pentru întreprinderea evaluata va cuprinde si
efectele de sinergie care vor apare în propria întreprindere.
28
Existenta prospectului de vânzare permite evaluarea la timp a propriilor
elemente strategice de afaceri în legatura cu evaluarea provizorie ale
candidatelor la achizitionare, pe baza surselor de date publice accesibile si a
propriilor cercetari; de exemplu analiza concurentei, implica noi întrebari puse
vânzatorului în vederea modificarii rapide si sigure a limitei superioare de pret
pentru întreprinderea evaluata, inclusiv calcularea efectelor de sinergie a ambelor
întreprinderi.
c) Alte motive.
Evaluarea fiecarei unitati productive strategice (activ strategic) din
întreprinderea proprie, poate:
- sa permita o reactie rapida la o eventuala cerere de preluare;
- sa stabileasca forma potrivita de plata (schimburi de actiuni, achizitie cu
plata de numerar) pentru întreprinderea achizitionata;
- sa fie baza pentru controlul, planificarea si coordonarea investitiilor.
1.6. Scopul si functiile evaluarii întreprinderii
Evaluarile de întreprinderi se desfasoara în cadrul unor functiuni diferite.
În cadrul functiunii „neutrale“, expertul - evaluator, folosindu-se de o baza
de date sigura si pornind de la anumite premize de evaluare, obtine o „valoare
obiectiva“ asiguratorie, care poate fi folosita ca baza de pornire pentru viitoarele
negocieri de pret.
Functiunea de „consiliere“ îi permite expertului - evaluator stabilirea unei
valori de decizie. Valoarea de decizie indica - luând în considerare scopurile
subiective(strategice) si posibilitatile existente - cât ar putea da maximum, un
investitor pentru o întreprindere (limita superioara de pret) sau cât trebuie sa
ceara minimum un vânzator (limita inferioara de pret).
În cadrul functiunii „de mediere“ expertul - evaluator mediaza între
valorile subiective ale partilor si propune un pret considerat de el, de întelegere,
de acord, având în vedere ca este necesar un acord între valorile subiective
29
prezentate si pornind de la premiza ca valorile de decizie vor fi calculate pâna la
realizarea acestui lucru.
Valorile obiective se calculeaza în cadrul functiunii neutrale ale analizei
efectuate de expertul - evaluator. Ele pot fi folosite ca baza de plecare pentru
negocierile care au loc în diversele situatii când se efectueaza evaluarea
întreprinderilor, din care amintim, cele mai importante: vânzari - cumparari de
întreprinderi, parti de întreprinderi, ca si a actiunilor sau participatiilor; fuziuni de
întreprinderi; restituiri de întreprinderi sau de parti din acestea; participari la joint
- ventures; majorari de capital, participare în natura; introduceri la bursa;
arendari; evaluari în vederea restructurarii si lichidarii de întreprinderi; obtinerea
de informatii ca masura de precautie si pentru mai multa flexibilitate la vânzari
de întreprinderi si cooperari.
Chiar daca si în aceste situatii, se folosesc de foarte multe ori, în cadrul
tratativelor directe, valorile subiective bazate pe valori de decizie, totusi practica
a demonstrat-o ca nu este lipsit de sens sa se porneasca de la valorile obiective.
Valoarea obiectiva, impartiala,are o dimensiune stabilita pornind de la
ideea continuarii activitatii întreprinder ii si se bazeaza pe anumite premize si
conventii de evaluare.
Pe baza acestora, expertul - evaluator enunta asteptarile de venituri,
raportate la obiectul de evaluat si stabileste o valoare, care poate fi interpretata
ca interna si în care au fost luati în calcul toti factorii de reusita din cadrul
întreprinderii.
Pornind de la aceste valori obiective, se poate, ca în faza de negociere,
luând în considerare si factorii subiectivi, sa se ajunga la un acord concretizat
într-un pret de întelegere.
Drumul stabilit de practica de evaluare poate fi împartit în doua faze si
anume:
I. faza de constatare - în care expertul – evaluator vazând „cum
sta“ întreprinderea, îi atribuie o valoare obiectiva si
II. faza de tratative
30
Influentele subiective deosebite vor fi evidentiate de expertul - evaluator
neutru înca din faza de constatare.
În cadrul evaluarii în „pasul doi“ expertii - evaluatori pot lua în considerare
si situatii deosebite urmare carora valoarea obiectiva poate fi dezvoltata în
continuare într-o valoare de decizie.
Prin valoare de decizie întelegem pretul maxim pe care îl poate plati un
potential cumparator, respectiv pretul minim pe care un potential vânzator
trebuie sa-l obtina.
Stabilirea valorii de decizie se face din perspectiva unui anumit
cumparator, respectiv vânzator si se raporteaza la punctele lor de vedere
specifice.
În principiu, în cazul motivelor dependente de o decizie, valoarea
întreprinderii poate fi calculata pentru urmatoarele scopuri:
a) Stabilirea unei valori de decizie în scopul unei investitii de capital
Caracteristic acestei valori sunt: „ detinatorul de participatii nu are sau are
numai o influenta neînsemnata asupra conducerii întreprinderii; „ valoarea este
mai putin sau mai mult egala pentru fiecare depunator de capital ; „ valoarea se
stabileste prin comparatie cu întreprinderi asemanatoare (valoarea de piata).
b) Stabilirea unei valori de decizie în scopul desfasurarii unei activitati
antreprenoriale (sau renuntari).
Caracteristic pentru aceasta valoare sunt: „ detinatorul de participatii are o
influenta hotarâtoare în conducerea întreprinderii; „ valoarea întreprinderii va fi
influentata hotarâtor de actionar si se situeaza, de regula, peste cea pe care un
investitor o atribuie întreprinderii; „ valoarea subiectiva este limita superioara de
pret a unui cumparator interesat, respectiv limita inferioara a vânzatorului;
„ valoarea întreprinderii se va stabili pe baza calculului investitional (valoarea de
randament).
Se porneste de la principiul ca pentru aflarea valorii, numai scopurile si
posibilitatile acelui cumparator, respectiv vânzator, sunt decisive.
31
În cazul stabilirii valorii este vorba despre un calcul investitional individual
care, în prima faza, poate porni de la o valoare obiectiva.
La stabilirea valorii, pentru un cumparator sunt de luat în considerare,
printre altele, si urmatoarele aspecte: scopuri strategice legate de piata, urmarite
de cumparator în perioada respectiva; efectele de cooperare, care pot fi realizate
numai de cumparatorul din momentul respectiv.
Spre exemplificare am considerat urmatoarele situatii:
- Un cumparator doreste ca prin achizitonarea unei întreprinderi sa-si faca
intrarea într-o noua piata. El va fi dispus, din acest motiv, sa plateasca mai mult
pentru acest obiect decât ar rezulta daca nu am lua în considerare acest obiectiv
strategic al lui. În acest caz, valoarea lui de decizie depaseste valoarea obiectiva.
- Cumparatorul doreste ca o parte din produsele proprii sa fie finisate în
noua întreprindere cumparata, deoarece obtine, în acest mod, avantaje concrete,
care conduc la diminuarea costurilor de fabricatie. Aceste avantaje, legate de
costuri, trebuie avute în vedere la stabilirea valorii.
Modificarea situatiei fiscale personale poate constitui un element care
trebuie luat în considerare la calculul investitional individual. Acest lucru este
valabil mai ales în cazul investitorilor straini care beneficiaza de reduceri fiscale.
Toate acestea sunt foarte actuale în tara noastra în procesul de reforma.
Deosebirea fata de evaluarea obiectiva consta, înainte de toate, în faptul ca
veniturile asteptate de pe urma întreprinderii depind de proprietarul din
momentul respectiv. Acest fapt se refera atât la veniturile financiare cât si la
avantajele nefinanciare. În legatura cu aceasta, veniturile vor fi apreciate diferit,
în functie de cumparator, tinându-se cont de siguranta lor si avându-se în vedere
înclinatia spre risc a investitorului.
La stabilirea valorilor de decizie, în prim plan se afla „principiul
subiectivitatii“ care tine cont de pozitiile factorilor direct implicati în situatiile
respective.
Pentru realizarea scopurilor evaluarii trebuie sa se porneasca de la
urmatoarele ipoteze:
32
a) cumparatorul imaginar tinde exclusiv spre câstig;
b) cauzele obtinerii rezultatelor din anii trecuti se perpetueaza si în viitor.
Aceste presupuneri se refera atât la deciziile proprietarului cât si la factorii care
se sustrag influentelor sale (mediul înconjurator);
c) dupa retinerea substantei, rezultatele se varsa integral în favoarea
actionarului;
d) cel mai favorabil plasament alternativ al câstigului prognozat îl
constituie o achizitie a unei alte întreprinderi din tara care aduce cel mult acelasi
profit si prezinta o structura de risc - sansa asemanatoare;
e) veniturile ambelor surse sunt supuse aceleiasi fiscalitati;
f) cresterile de pret ale bunurilor investite aferente obiectului de evaluat si
ale alternativei comparabile pot fi repartizate integral asupra preturilor de
desfacere.
1.7. Standarde interne si internationale de evaluare
A devenit din ce în ce mai evident ca proprietatea imobiliara are un rol
vital ca o componenta semnificativa a pietelor globale de capital si ca un element
esential care afecteaza investitiile directe în strainatate.
Cererea pentru Standarde Internationale si Europene este foarte clar
stabilita în acest context si va fi de o importanta crescânda în viitor.
Revolutia din tehnologia informatiilor si comunicatiilor si integrarea
financiara aproape ca a provocat o prabusire a ordinii existente a Statelor
Nationale care îsi organizau afacerile fara sa tina seama de structurile financiare
stabilite, modelele de comert, fluxurile de capital sau de schimbarile legislative
care se produc în alte tari. Ca o forma de aparare împotriva dinamicii schimbarii
globale, chiar si cele mai puternice state au format cluburi politice sau de afaceri
regionale, printre care se numara si Uniunea Europeana.
Paralel cu dezvoltarea pietelor globale si cu liberalizarea fluxurilor
comerciale de bunuri, servicii si capital, a aparut necesitatea stabilirii principiului
33
transparentei ca o baza pentru crearea unui climat de încredere si pentru
eliminarea potentialelor practici de coruptie, si de aici, nevoia de standarde
coerente pentru stabilirea metodologiei si a modului de realizare a rapoartelor de
evaluare, atât în scopuri publice cât si private.
Comitetul pentru Standarde Internationale de Evaluare (IVSC), fondat în
anul 1981, are responsabilitatea de a raspunde nevoilor comerciale ale
corporatiilor transnationale si fondurilor de investitii prin elaborarea de
metodologii si metode de întocmire a rapoartelor de evaluare consistente; aceste
nevoi sunt cauzate si de presiunile institutionale derivate din acordurile GATT, a
Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) de la 1 ianuarie 1995. Rolul
proprietatii imobiliare, ca element cheie care sustine investitiile interne, atât
pentru economiile dezvoltate si în curs de dezvoltare, cât si pentru cele aflate în
situatii limita, a fost recunoscut si de organizatii internationale cum ar fi Natiunile
Unite, OECD si BERD.
Pâna în prezent, au fost publicate patru Standarde Internationale de
Evaluare si se asteapta ca, sub conducerea lui Philippe Malaquin - expert atestat,
Comitetul sa puna la punct o specificatie mai cuprinzatoare, cu baze largi, prin
care sa poata fi stabilite standarde mai detaliate pe plan global.
Concentrarea crescânda asupra importantei evaluarii în afacerile din afara
granitelor nationale, în finante si investitii în cadrul pietei unice a Uniunii
Europene si a tarilor din Europa Centrala si de Est, a generat presiuni asupra
Grupului European al Asociatiilor de Evaluatori pentru a elabora standarde cu o
larga aplicabilitate generala. Domeniile de afaceri unde au fost exercitate presiuni
în mod particular cuprind domeniul bancar, finantele publice si sectoarele
asigurarilor.
Publicare unei editii revazute total a "Standardelor Profesionale Europene
Aprobate pentru Evaluarea Proprietatilor Imobiliare", cunoscute în vorbirea
curenta sub denumirea de Ghidul Albastru si comandata de TEGOVA (Grupul
European al sociatiilor de Evaluatori) marcheaza punctul cuminant al unei
perioade de 20 de ani de claborare de asociatii profesionale europene,
34
reprezentând pe evaluatorii de proprietati din 33 de tari, pentru a elabora si a
aviza aceste standarde.
Cu toate ca activitatea de evaluare nu e reglementata de catre institutiile
guvernamentale, ea se desfasoara dupa standarde si proceduri profesionale si
etice specifice elaborate de catre aceste asociatii profesionale. De exemplu,
Societatea Americana a Evaluatorilor a introdus noua standarde de evaluare a
firmelor care privesc urmatoarele aspecte:
- terminologia evaluarii;
- continutul raportului de evaluare;
- cerintele evaluarii firmei;
- evaluarea pe baze patrimoniale;
- metoda comparatiilor;
- metoda de estimare a valorii de piata;
- metode de evaluare bazate pe profit;
- analiza rezultatelor evaluarii si opinia evaluatorului;
- corectia documentelor financiare.
Uniunea Europeana a Expertilor Contabili si Financiari a introdus
standardul de evaluare a firmei, TRC-1 cu privire la urmatoarele aspecte:
- pozitia evaluatorului fata de client;
- evaluarea prin metoda fluxurilor financiare actualizate;
- evaluarea prin metoda capitalizarii profitului;
- principii generale de evaluare a firmelor;
- recomandari catre evaluator;
- limitele raportului de evaluare;
- responsabilitatea evaluatorului.
Obiectivul principal al standardelor de evaluare este îmbunatatirea si
mentinerea calitatii lucrarilor atât în beneficiul evaluatorilor cât si al celor care
folosesc rezultatul acestor evaluari.
În Europa, calea preferata este adoptarea Standardelor Europene si,
numai în mod suplimentar, dezvoltarea de cerinte specifice la nivel national.
35
În primul rând, standardele nu au caracter obligatoriu. TEGOVA nu are nici
o putere de a impune aceasta obligativitate, iar acest lucru nici nu este un
obiectiv practic. Pe principiul subsidiaritatii, guvernele nationale vor continua sa
stabileasca reglementari detailate. În mod similar, asociatiile membre vor elabora
în multe cazuri standarde nationale bazate pe standardele europene sau identice
cu acestea, modificând anomaliile ramase din reglementari. Calea preferata este
de a adopta Standardele Europene si a dezvolta cerinte specifice la nivel national
în mod suplimentar.
Marea Britanie este unica tara din Europa care are standarde foarte
dezvoltate si obligatorii. Cartea Rosie se refera în Standardul nr. 1 (Practice
Statement - PS 1.2.2) la statutul curent al Standardelor Europene si
Internationale si stipuleaza ca "Daca o proprietate din afara granitelor Regatului
Unit formeaza subiectul unui raport de evaluare pentru un client care nu este
britanic sau nordirlandez (inclusiv o filiala înregistrata în strainatate a unei firme
britanice sau nord-irlandeze), evaluatorul poate alege sa aplice regulile publicate
de Comitetul pentru Standarde Internationale de Evaluare (IVSC), de Grupul
European al Asociatiilor de Evaluatori (TEGOVA) sau de cerintele/liniile directoare
ale oricarui corp profesional national din tara în care este situata
proprietatea..."2. Prin extensie, unui client ne-britanic ce solicita o evaluare de la
un expert atestat al Regatului Unit, în viziune mea, îi este interzis de standardele
obligatorii din Cartea Rosie de a adopta Ghidul Albastru sau standardele
nationale aplicabile în jurisdictia unde se face evaluarea.
Trebuie reflectat în ce masura o evaluare care, în Marea Britanie, este
considerat un serviciu cu oferta excedentara este elementul principal pentru
viitorul profesiei de evaluator. Exista o mare apropiere între evaluare si munca de
consultanta. Facând o paralela exacta cu profesia de contabil care a trecut de la
oferirea unui produs de audit traditional la furnizarea de consultanta manageriala
care produce o valoare adaugata considerabila, evaluatorii au o noua
2 Standardul nr. 1 (Practice Statement - PS 1.2.2) în Cartea Rosie – ghid de evaluare în Marea Britanie, având caracter obligatoriu pe teritoriul acestei tari.
36
oportunitate deschisa catre ei printr-un produs de valoare mare. În trecutul
recent, evaluatorii din Marea Britanie au fost preocupati de evaluarea achizitiilor
de actiuni si au încercat sa faca evaluari la costuri mai mici, omitând, cu unele
exceptii notabile, oportunitatea de se concentra mai mult pe îmbunatatirea
nivelului rapoartelor lor pentru a întruni cerintele clientilor.
Cei mai atenti se concentreaza acum pe piata internationala si sporesc
tranzitia potentiala din cadrul modelelor de valori asa cum au fost introduse
odata cu aparitia Uniunii Monetare Europene.
Existenta unei piete comune a proprietatilor din cadrul Uniunii Europene
va face mai intensa necesitatea existentei unei baze consistente de evaluare pe
plan european si international.
Principalele modificari ale editiei a sasea a Standardelor Internationale de
Evaluare 2003 (IVS) includ introducerea unui Standard nou, Raportarea Evaluarii.
De asemenea, au fost publicate trei noi Standarde Internationale pentru Practica
în evaluare: GN5-Evaluarea bunurilor mobile, GN10-Evaluarea proprietatilor
agricole si GN11-Verificarea evaluarilor.
Important de subliniat este faptul ca potrivit Comitetului pentru Standarde
Internationale de Evaluare – IVSC, standardele se împart în: Standarde
Internationale de Evaluare (IVS), Standarde Internationale de Aplicatie în
Evaluare (IVA), respectiv Standarde Internationale de Practica în Evaluare (GN).
Comitetul pentru Standarde Internationale de Evaluare – IVSC a adoptat
aceste standarde în vederea îmbunatatirii continutului si calitatii evaluarilor de
întreprinderi în cadrul comunitatii internationale, în beneficiul orientarii
utilizatorilor situatiilor financiare si ai evaluarilor de întreprinderi.
37
CAPITOLUL II:
METODE DE EVALUARE A ÎNTREPRINDERILOR. METODA
ACTIVULUI NET CORECTAT
2.1. Metode de evaluare a întreprinderilor
Conform opiniei diferitilor specialisti în domeniu, valoarea unei firme este
data de valorile actuale ale investitiilor care au format patrimoniul existent, dar si
de valoarea din prezent a CFW-rilor viitoare pe care investitiile le vor aduce. În
mod fundamental, nu exista decât trei modalitati de a ajunge la valoarea unei
întreprinderi:
1. Abordarea pe baza de active ( patrimoniala );
2. Abordarea pe baza de venit;
3. Abordarea prin comparatie.
Asadar, exista mai multe metode de evaluare, aferente fiecarui tip de
abordare.
Metodele de evaluare patrimoniale au un grad înalt de complexitate
deoarece este nevoie de un numar mare de specialisti în domenii variate, dar si
de un volum mare de munca. Elementele de pornire în evaluarile patrimoniale
sunt componentele bilantiere de activ si pasiv.
Abordarea pe baza de venit reprezinta calea generala de estimare a valorii
unei întreprinderi prin utilizarea uneia sau mai multor metode prin care valoarea
este determinata pe baza convertirii veniturilor anticipate. Metodele înscrise în
abordarea pe baza de venit sunt:
- metoda capitalizarii venitului ( prin multiplu de rezultate );
- metoda actualizarii cash-flow-ului net.
Evaluarea prin multiplu de rezultate are ca principiu determinarea valorii
întreprinderii prin rentabilitatea ei. Aceasta se realizeaza pornind de la rezultatul
Valoarea întreprinderii = Valoarea Activelor - Valoarea Datoriilor
38
(net, de exploatare, marja bruta) care se multiplica cu rata câstigurilor din
domeniul de activitate al societatii.
Metoda are ca punct de plecare al evaluarii, determinarea rezultatului ce
se considera a fi relevant. Se poate porni de la beneficiul net: aceasta abordare
are avantajul simplicitatii, dar acest beneficiu net sau rezultat net este influentat
de rezultatele exceptionale ale societatii. Se poate porni în determinarea valorii
de la rezultatul de exploatare care elimina veniturile si cheltuielile financiare si
exceptionale sau de la rezultatul curent (rezultat de exploatare plus rezultat
financiar). Daca consideram valabile criteriile anglo-saxone, atunci rezultatul de
pornire va fi EBIT (earnings before interest and tax) respectiv, rezultatul fara
venituri si cheltuieli financiare si exceptionale si impozit sau EBITDA (earning
before interest, tax, depreciation and amortization) respectiv rezultatul precedent
la care se adauga amortizarea.
În cazul evaluarii prin fluxuri de trezorerie (cash-flows), o întreprindere
poate fi evaluata prin lichiditatile pe care urmeaza sa le generaze în viitor.
Valoarea ei este data de fluxurile de trezorerie (cash-flows) previzionale
susceptibile a fi obtinute în urmatorii ani.
În primul rând trebuie definita metoda de masurare a fluxurilor de
trezorerie. Armonizarea reglementarilor contabile românesti cu cele europene si
cu standardele internationale de contabilitate retin prin ultimul Regulament
Contabil din februarie 2001 metoda din Standardul International de Contabilitate
IAS7. Cele doua metode, cea directa si cea indirecta, fac distinctia între fluxurile
din activitati de exploatare, activitati de investitii, activitati de finantare.
Metoda indirecta porneste de la profitul net înainte de impozitare la care
se adauga amortizarile, cheltuielile si pierderile financiare si se scad veniturile din
investitii financiare si se ajusteaza cu + sau - diferentele de stocuri si datorii sau
creante pentru obtinerea fluxului din activitati de exploatare, la care se adauga
sau scade fluxul din activitatile de investitii si de finantare.
Valoarea întreprinderii = N x Rezultat
39
Fluxurile de trezorerie determinate prin metoda directa se bazeaza pe
încasarile de la clienti, din care se scad platile catre furnizori, angajati,
comisioane bancare, impozit pe profit, la care se adauga sau scade numerarul
rezultat din activitati de investitii (achizitia de cladiri, echipamente sau vânzarea
lor) si numerarul rezultat din activitati de finantare ( emisiuni de actiuni,
cumpararea de actiuni, împrumuturi pe termen lung, plata dividendelor ).
Fluxul de trezorerie sau de lichiditati se exprima în bani, la puterea de
cumparare a zilei. Actualizarea sau exprimare în preturi constante necesita
ajustari ale valorilor previzionate. Aceasta ajustare se face în primul rând din
cauza inflatiei, în al doilea rând, banii pe care urmeaza sa-i primim sunt bani ce
nu pot fi investiti acum pentru a produce alte lichiditati imediat.
Actualizarea se poate face plecând de la rata investitiilor fara risc
( împrumuturi de stat ) la care se adauga o prima pentru riscul de tara, riscul
întreprinderii si o prima suplimentara pentru riscul datoriilor întreprinderii. Daca
aceste riscuri sunt mari se poate ca investitorul (cumparatorul) sa considere
investitia (achizitia) nerentabila.
Abordarea prin comparatie reprezinta calea generala de estimare a valorii
unei întreprinderi prin utilizarea uneia sau mai multor metode care compara
subiectul de evaluat cu întreprinderi care au fost tranzactionate.
2.2. Problematica metodei activului net corectat
Dupa modul de prelucrare a bilantului contabil valorile folosite în
evaluarea patrimoniala sunt:
a) valori patrimoniale determinate pe baza activului si pasivului:
- Activul Net Contabil (A.N.C.)
Valoarea întreprinderii = Suma fluxurilor de trezorerie previzionate pentru anii
viitori
40
- Activul Net Contabil Corectat (A.N.C.C.)
- Valoarea de Lichidare (V.L.)
b) valori patrimoniale determinate pe baza activului utilizat în exploatare:
- Activul Brut Contabil (A.B.C.)
- Valoarea substantiala (V.S.)
- Capitalurile Permanente Necasare Exploatarii (C.P.N.E.)
Diferenta dintre cele doua categorii de valori patrimoniale este data de
partile participante la tranzactia de vânzare - cumparare a firmei evaluate.
Prima categorie de metode corespunde opticii vânzatorului firmei, care
este interesat de vânzarea activelor si recuperarea investitiilor, motiv pentru care
aceste valori sunt cunoscute si sub denumirea de valori matematice.
A doua categorie de metode corespunde opticii cumparatorului, interesat
de reconstructia firmei sau de folosirea unor anumite active, fiind denumite si
valori functionale.
În cadrul metodelor de evaluare patrimoniale, evaluatorul analizeaza si
prelucreaza fiecare post de activ si pasiv în vederea eliminarii influentelor unor
factori care nu dau o valore reala firmei.
Asadar, putem spune ca abordarea patrimoniala reprezinta modalitatea de
estimare a valorii unei întreprinderi si/sau unui pachet de actiuni, prin utilizarea
metodelor de estimare a valorii de piata a activelor individuale ale întreprinderii
din care se scade valoarea de piata a datoriilor totale ( deci active totale
corectate la valoarea de piata minus datorii totale corectate ).
Aceasta metoda încearca evaluarea întreprinderii prin patrimoniul ei.
Valoarea este egala cu activul ( imobilizari, stocuri, creante, clienti, disponibilitati
banesti ) din care se scad datoriile exigibile (împrumuturi, furnizori, impozite, alte
datorii ).
Evaluarea se realizeaza pe baza bilantului. Limitarea metodei consta în
faptul ca ea nu reflecta cu exactitate realitatea economica. Bilantul contine date
istorice, asa cum de altfel se gasesc în toata contabilitatea întreprinderii. Daca
disponibilitatile banesti au o valoare reala identica cu cea înscrisa în bilant,
41
valoarea unui imobil, a unor utilaje, masini sau a unui stoc de marfa poate diferi
foarte mult de ceea ce este înscris în bilant.
De asemenea, creantele si obligatiile în alte monede, în conditii de inflatie
au alta valoare fata de cea înscrisa în bilant. Ajustarea valorilor din bilant este
uneori favorabila vânzatorului ( reevaluarea cladirilor sau terenurilor) alteori
favorabila cumparatorului ( stocuri greu vandabile sau utilaje vechi sau chiar hale
industriale vechi). Pentru ajustari, fie se tine cont de indicele de inflatie existent
de la data achizitiei pâna la data curenta, fie se considera valorile de înlocuire ale
activelor ( achizitia de noi active pentru înlocuirea celor vechi).
Vânzatorul nu trebuie sa uite ca valoarea activelor unei societati nu este
data numai de cea înscrisa în bilant ca activ tangibil. Întreprinderea cumuleaza în
timp un anumit nivel de cunostinte, îsi cladeste o reputatie si o clientela solida
sau, într -un cuvânt, are ceea ce se numeste goodwill. Valorizarea goodwill - ului
este bine a fi încredintata unui specialist. Renumele sau fondul comercial
(goodwill) poate fi mai important decât activele existente într-un anume moment
al existentei întreprinderii.
Aceasta metoda este retinuta si de Legea 31 art. 133 pentru cazul
actionarilor ce vor sa se retraga din societate, legea numind valoarea contabila
neta, activ social net, pentru societatile ce nu coteaza pe piata bursiera sau
extrabursiera. Legea nu prevede si ajustarile valorilor din bilant, care ar trebui sa
faca obiectul negocierii cu ceilalti actionari.
Prin urmare, esenta metodei poate fi rezumata astfel:
Activul Net Corectat = Activ total corectat – Datorii totale corectate
2.3. Principii si metode de evaluare a elementelor de activ
Activul net contabil corectat se determina ca diferenta între activul
corectat si pasivul corectat. Ambele parti ale bilantului sunt supuse unor corectii,
datorate influentei unor factori economici (fluctuatii valutare, regimuri de
amortizare, evolutia preturilor etc.). În cazul acestei metode activul sufera cele
42
mai multe corectii, iar elementele de pasiv sunt foarte putin sau chiar deloc
corectate (eventual datoriile). Elementele din activ care se înlatura sunt
considerate nonvalori.
Pentru a se corecta activele unei firme se urmareste determinarea valorii
lor de utilitate. Valoarea de utilitate reprezinta pretul care trebuie platit pentru a
achizitiona la un anumit moment, un activ având aceleasi conditii de folosinta,
aceleasi performante, destinatii de folosire si durata prezumata de utilitate
reziduala.
Corectiile care se aplica activelor se refera la:
a) active necorporale - în cadrul acestei categorii de active:
- cheltuielile de constituire sunt considerate nonvalori si se elimina;
- cheltuielile de cercetare, dezvoltare sunt considerate nonvalori daca se
refera la produsele existente, serviciile oferite, iar în caz contrar se iau în calculul
A.N.C.C.;
- alte elemente (licente, brevete, marci, clientela etc.).
Daca acestea nu pot fi evaluate separat de celelalte active ale firmei, sunt
eliminate din calculul A.N.C.C., calculându-se global prin metoda goodwill-ului.
Aceste elemente ar putea fi evaluate (daca exista date suficiente) în
functie de redeventele la care acestea dau dreptul de încasare, dupa formula:
( )∑= +
×=n
tn
arrV
1 11
V- valoarea unei marci din C.A.;
r- redeventa (%);
ra -rata de actual izare;
t - numar de ani.
ex.: r = 3%, ra = 10%; t = 7 ani, deci V = 14,5% din C.A.
Clientela se evalueaza la valoarea de înlocuire, adica la costul de
reformare a retelei de distributie, recrutare, specializare, motivare etc.
b) active corporale se refera la:
43
- terenuri care sunt evaluate în functie de amplasare, caracterul lor
construibil sau nu etc.
Exista doua categorii de terenuri:
• în exploatare (evaluatorul tine seama de faptul ca firma foloseste
terenurile în desfasurarea activitatii);
• în exces (terenul nu e folosit în scop productiv).
Evaluarea tine cont de pretul pietei pe metru patrat al terenului, respetiv
cu constructia aferenta, la care se aplica o diminuare procentuala pentru a se
obtine valoarea terenului neconstruit.
- cladiri
În vederea evaluarii unei cladiri se tine cont de caracterul de nou al
acesteia. În cazul în care cladirea este noua se poate tine seama de nivelul
costurilor ocazionate de ridicarea si finisarea acesteia. Pentru constructiile mai
vechi, se tine cont de suprafata construita (m.p.), costul din nou al unui metru
patrat de cladire, coeficientul de functionalitate si un coeficient de vechime.
Rationamentul celor doi coeficienti este dat de faptul ca vechimea
influenteaza valoarea cladirilor, dar si faptul ca folosirea cladirii în anumite
scopuri poate genera o uzura mai mare sau mai mica a acesteia.
vflmpmp cccSV ×××=
- masini, utilaje, mijloace de transport - sunt evaluate la pretul de vânzare
pe piata de ocazie sau la valoarea neta contabila înmultita cu raportul dintre
valoarea actuala noua si valoare de intrare.
- imobilizari în leasing - se includ în valoarea activelor firmei evaluate chiar
daca acestea se afla în proprietatile firmei de leasing.
Aceste imobilizari sunt reflectate la valoarea lor neta (în acest caz se ia în
considerare si amortizarea aferenta). Amortizarea se scade din suma datorata
lunar, fiind trecuta la cheltuieli de exploatare, iar diferenta dintre redeventa si
amortizare este cheltuiala financiara. În pasiv este introdusa contrapartida
acestei imobilizari, reprezentând o datorie pe termen lung.
44
c) Imobilizari financiare (I.F.)
În ultimii ani, foarte multe firme au investit în alte firme în anumite cote
de participare, în scopul obtinerii unor avantaje. Când participatia este
importanta, se considera ca filialele apartin companiei parinte, nefiind necesara
evaluarea suplimentara a acestora. Pentru participatii minoritare se poate folosi
valoarea bursiera, valoarea de capitalizare a dividendelor, a profitului net.
d) Activele Circulante pot fi evaluate la nivelul costurilor de achizitie (în cazul
stocurilor de materii prime), la nivelul costurilor de productie (pentru stocurile de
productie în curs si produse finite), la pretul de vânzare (creante clienti).
Evaluarea elementelor de pasiv conduce la determinarea valorii actuale a
acestora.
e) provizioane pentru riscuri si cheltuieli
Acele provizioane care se vor utiliza în mod cert se retin ca datorii latente
si se scad din pasiv.
f) provizioane reglementate - sunt luate în calcul la valoarea actuala din care se
scade impozitul viitor. Aceasta deoarece introducerea acestor cheltuieli în suma
impozabila a profitului ofera economii fiscale.
g) impozite latente se refera la impozitul datorat pentru plusvaloarea otinuta din
vânzarea activelor si din impozitul continut de subventiile pentru investitii si
provizioanele reglementate.
Astfel,
A.N.C.C. = Activ Corectat – Pasiv Corectat = A.N.C. +/- corectii
activ/pasiv
45
CAPITOLUL III:
PREZENTAREA DE ANSAMBLU A S.C. „COMART ” S.A.
3.1. Istoricul societatii
Denumirea societatii: S.C.COMART S.A.
Sediul social: Str. Radu Cristian, Nr. 5, Sector 2 - Bucuresti
Sediul operational: Str. Radu Cristian, Nr. 5, Sector 2, Bucuresti
Telefon/ Fax: 315.98.16 / 315.96.52
Forma juridica de organizare: societate comerciala pe actiuni, persoana
juridica româna
Documentul de constituire: Decretul Lege 66/1991: Cooperativa Arta
Încaltamintei se reorganizeaza în Societatea pe Actiuni Comart S.A. (conform
Hotarârii nr. 1/26 aprilie 1991 al consiliului UCECOM).
Numar de înregistrare la Registrul Comertului: J40/1078/1991
Cod fiscal: R3678
Sector de activitate: Industria pielariei si încaltamintei
Numar de amplasamente: 4
În anul 1949 a luat fiinta cooperativa de productie mestesugareasca
“Cismarii Progresisti”, având ca obiect de activitate cismaria, conform art. 7,
Legea 133/1949.
În anul 1961, trei cooperative: “Cismarii Progresisti” , ”Tehnica
Încaltamintei” si “Meseriasii Cismari” se comaseaza sub denumirea de “Arta
Încaltamintei” care avea ca obiect de activitate pe lânga activitatea de cismarie si
activitatea de mase plastice.
În anul 1973, se reunesc alte trei cooperative: “Meseriasii Cismari”,
“Staruinta” si “Arta Încaltamintei” sub denumirea de “Arta Încaltamintei”, având
sediul în strada Radu Cristian nr. 5, Bucuresti. Având în vedere hotarârea
Adunarii Generale a Actionarilor din data de 11 octombrie 1991 si conform
46
Decretului Lege nr. 66/1991, Cooperativa „Arta Încaltamintei” se reorganizeaza
în Societatea pe Actiuni „Comart” S.A. .
Nu exista un actionar majoritar. Persoana care detine cel mai mare numar
de actiuni nu reprezinta nici 10% din capitalul social.
În momentul reorganizarii societatii sub denumirea de COMART S.A.,
capitalul social era de 261.101.000 lei, ulterior majorat prin recapitalizare, în
1996, prin repartizarea din profitul net, an de an, a diferentelor din reevaluare.
În prezent capitalul social al firmei este de 6.615.585 mii lei.
Conform organigramei, în cadrul societatii S.C.COMART S. A. exista:
• 8 compartimente functionale;
• compartimente operationale: casierie, gestiune-gestionari, depozite, 4 unitati
de productie, un compartiment creatie, 5 unitati prestari-servicii,8 magazine.
Numarul total de salariati este de 185 persoane din care:
- direct productivi: 135 persoane;
- administrativ: 30 persoane ( 15 functionari, 10 lucratori, 5 cadre de
conducere );
- Vânzari - distributie: 20 persoane.
3.2. Obiectul de activitate si misiunea întreprinderii
Obiectul de activitate al societatii este:
- fabricarea încaltamintei:
• fabricarea manuala a încaltamintei: productie serie mica;
• fabricarea încaltamintei cu ajutorul liniei tehnologice destinata exportului.
- produse, servicii: cu ajutorul liniei tehnologice se executa produse de masa, în
schimb, productia manuala se adreseaza în special segmentului de clienti care
opteaza pentru o linie eleganta. Societatea COMART este specializata în
fabricarea întregii game de încaltaminte din piele pentru barbati si femei:
sandale, pantofi, ghete, cisme etc.
Principalii furnizori de materii prime ai societatii sunt:
47
Furnizor Procent
ESVIC 55%
ASTOR 20%
COMEXRO 10%
Surse principale / furnizori de utilitati (electricitate, apa, gaze, etc):
Nume furnizor Tipul sursei Procent %
Electrica Energie electrica 59%
Apa Nova Apa rece 2%
Radet Termoficare/apa calda 38%
Distigaz gaze 1%
A S T O R20% al t i fu rn izor i
15%
C O M E X R O10%
ESVIC5 5 %
D i s t r i g a z1 %
A p a N o v a2 %
R a d e t3 8 %
E l e c t r i c a5 9 %
48
Informatii despre piata:
Retea proprie
de magazine
40%
Export 18%
Altele 17%
En-gross 25%
Produsele societatii sunt destinate atât pietei interne, cât si celei externe:
Italia.
Pe piata interna societatea livreaza un procent de 82% cu o valoare de
15.444.408 (mii lei), iar pe piata externa, un procent de 18% , dar cu valoarea
de 2.906.643 (mii lei).
Exista numeroase firme producatoare de articole de încaltaminte. Dintr-un
studiu efectuat de Centrul Român de Comert Exterior, la sfârsitul anului 2003, în
industria pielariei si încaltamintei existau peste 1000 de producatori. Pe lânga
producatorii autohtoni de încaltaminte au patruns pe piata tot mai multe articole
de încaltaminte de peste hotare (mai ales din Italia).
Principalii concurenti ai societatii sunt:
Denumire Forma de proprietate
Corilius Privat
Rodema Privat
Danovi Privat
49
Pe piata interna, produsele societatii se adreseaza în special segmentului
de clienti care opteaza pentru o linie eleganta, clasica. Societatea produce
încaltaminte din piele naturala pentru femei si barbati.
Pe piata extena, contractele cu partenerii italieni au avut ca obiect
executarea de fete de încaltaminte încadrate în categoria: încaltaminte de masa.
Pretul produselor fabricate este strâns legat de calitatea acestora, precum
si de segmentul de piata caruia îi sunt adresate produsele respective. Societatea
COMART dispune de un personal bine pregatit, cu o calificare superioara,
capabila sa execute o gama variata de articole de încaltaminte, în functie de
cerintele pietei.
În relatiile cu clientii sai, societatea încheie contracte le termen, în care se
prevede plata unui avans de 20 – 30% din valoarea totala, decontare
saptamânala si achitarea integrala a facturii în termen de 45 zile.
Distributia pe piata interna este de tip: PRODUCATOR – INTERMEDIAR –
CONSUMATOR ( CLIENT FINAL ), iar principalii clienti ai societatii sunt:
a) Reteaua proprie de magazine: Societatea are o retea formata din 8 magazine
situate în zone ultracentrale ale Bucurestiului: Unirii, Mosilor, Piata Romana,
Dorobanti. Toate magazinele au fost renovate.
b) Marile en–gross-uri: Selgross, Cash & Carry, Carrefour, Metro.
c) Diverse firme din Bucuresti si din tara, cu care socitatea are încheiate
contracte.
Pe piata, calitatea si designul produselor COMART sunt apreciate de catre
clienti, aceasta rezultând atât din vânzarile înregistrate de magazinele proprii, ce
reprezinta 50% din totalul vânzarilor, cât si din cererile clientilor din tara.
În anul 2003, societatea COMART a avut relatii pe linie de tip lohn cu
firme din Italia: Trend, Tanceria Monticeli, contracte ce au avut ca obiect
executarea de fete de încaltaminte cu ajutorul liniei tehnologice de pregatit –
cusut.
50
Propunerile de a colabora pe o linie de export vin atât din partea Camerei
de Comert a României, ( firme interesate de colaborari din Italia si Belgia ), cât si
direct din partea firmelor straine, cu ocazia, participarii la târguri, expozitii etc.
51
CAPITOLUL IV:
ANALIZA DIAGNOSTIC
4.1. Diagnosticul juridic
În cadrul diagnosticului juridic, am investigat aspectele juridico – legale
referitoare la activitatea societatii si la capitalul acesteia, care urmeaza a fi
evaluat.
Am elaborat diagnosticul juridic al societatii pe baza urmatoarelor
documente: actul de înfiintare al societatii, situatia financiara a acesteia, titlurile
de proprietate asupra terenurilor si cladirilor, situatia creditelor, contractele de
închiriere, principalii indicatori economico-financiari ai societatii, forta de munca
angrenata în activitatea societatii, lista marcilor si brevetelor apartinând
societatii, situatia stocurilor, alte documente cu caracter juridic.
În cadrul diagnosticului juridic am facut referire la urmatoarele domenii
specifice dreptului: comercial, civil, fiscal, al muncii, al mediului si al societatilor
comerciale.
Asa cum am mentionat în prezentarea istoricului societatii, Comart S.A. a
luat fiinta în baza Decretului Lege nr. 66/1991, prin reorganizarea Cooperativei
„Arta Încaltamintei” în Societatea pe Actiuni „Comart” S.A. . Societatea a intrat în
posesia tuturor mijloacelor fixe si a investitiilor în curs, detinute de Cooperativa
„Arta Încaltamintei”
Nu exista un actionar majoritar. Persoana care detine cel mai mare numar
de actiuni nu reprezinta nici 10% din capitalul social.
În momentul reorganizarii societatii sub denumirea de COMART S.A.,
capitalul social era de 261.101.000 lei, ulterior majorat prin recapitalizare, în
1996, prin repartizarea din profitul net, an de an, a diferentelor din reevaluare.
În prezent capitalul social al firmei este de 6.615.585 mii lei.
De la reorganizare pâna în prezent societatea a achizitionat mijloace fixe
care au fost înregistrate în evidentele contabile ale societatii.
52
Societatea utilizeaza în locatie de gestiune câteva spatii utilizate drept
magazine de desfacere.
Societatea Comart S.A. detine drepturi imobiliare asupra urmatoarelor
terenuri si constructii, înregistrate în evidenta contabila astfel:
Nr.
Crt
.
Specificatie
Valoare de
inventar ( mii lei ) Pondere (%)
1 Complex Barbu Lautaru 7527147 72.37
2 Spatiu de productie Sos. Pantelimon 255964 2.46
3 Spatiu de productie Sos. Vergului 197550 1.90
4 Spatiu comercial Bibescu Voda 471250 4.53 5 Magazii 225478 2.17 6 Anexe tehnice 240157 2.31 7 Anexe administrative 678125 6.52 8 Magazii si depozite exterioare 120745 1.16 9 Instalatie alimentare gaz metan 74280
0.71 10 Instalatie tratare pielarie 89457
0.86 11 Statie epurare 39457
0.38 12 Punct termic 235470
2.26 13 Finisaj si anexe 178450
1.72 14 Retele exterioare 67890
0.65 Total constructii 10401420
100
Conform certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra
terenurilor ( patru la numar ), eliberate de Ministerul Industriilor în perioada
1968 – 1990, societatea detine în proprietate exclusiva suprafata de teren de
4004 mp.
Societatea poseda imobilizari necorporale de natura marcilor de fabrica, a
caror evolutie este urmatoarea:
53
Specificatie U.M. 2000 2001 2002 2003
Marci mii lei 175,325 180,121 174,306 130,729
Societatea înregistreaza urmatoarele datorii:
Nr.
crt.
Specificatie U.M. 2000 2001 2002 2003
1
Datorii ce trebuie platite
într-o perioada mai mica
de 1 an mii lei 4798254 5772466 6746081 5462352
2
Datorii ce trebuie platite
într-o perioada mai mare
de 1 an mii lei 0 0 0 2908739
Societatea este înregistrata la Administratia Financiara a sectorului 2,
Bucuresti, având codul unic de înregistrare 3678, atribut fiscal R. Impozitele,
taxele si celelalte contributii datorate statului au fost achitate la termenul legal ,
exceptie facând anul 2003, când se înregistreaza restante la plata.
Societatea dispune de regulament de ordine interioara si contract colectiv
de munca încheiat conform reglementarilor Codului Muncii.
De asemenea, societatea detine autorizatie de mediu, iar materiile prime
si materialele folosite la fabricarea încaltamintei nu au în componenta lor
substante poluante. Apele reziduale rezultate din procesul tehnologic sunt neutre
din punct de vedere ecologic, fiind deversate în reteaua de canalizare a orasului.
Societatea nu are filiale sau sucursale nici în tara, nici în strainatate.
54
4.2. Diagnosticul comercial
4.2.1. Produsele. Analiza ramurii
Cu ajutorul liniei tehnologice de care dispune societatea, se executa
produse de masa. Productia manuala se adreseaza în special segmentului de
clienti care opteaza pentru o linie eleganta.
Societatea COMART este specializata în fabricarea întregii game de
încaltaminte din piele pentru barbati si femei: sandale, pantofi, ghete, cisme.
În perioada 2000-2003, activitatile ce compun industriile textila/
pielarie/încaltaminte au cunoscut o scadere, cu exceptia confectiilor de
îmbracaminte, asa cum reiese din tabel:
Activitati
2000...2001
2002
2003
Textile si produse textile 47,14 26,7 30,33
Confectii din textile 32,86 57,0 50,45
Finisarea pieilor si
fabricarea încaltamintei
20,0 16,3 19,22
Total 100 % 100 % 100 %
Pe totalul industriilor textila/pielarie/încaltaminte, capacitatile de productie
sau redus comparativ cu anul 2000, singura exceptie apartine confectiilor textile
care au înregistrat o crestere substantiala ajungând sa reprezinte 175,5%, dupa
cum rezulta din tabel:
55
Produsul U.M. Capacitate în
2003
% fata de
2000
Fire mii tone 130 46,1
Tesaturi mii mp. 450 35,5,
Tricotaje mil.buc. 80 42,1
Confectii textile mil.buc 258 175,5
Confectii din piele si blana mii buc 1500 58,1
Marochinarie mil.buc 1,7 5,6
Încaltaminte mil.per. 63 52,5
Reducerea capacitatilor de productie este direct legata de nivelul tehnic si
de gradul de înnoire al acestora care la sfârsitul anului 2000 a fost de 52% pe
total ramura si de 56% la încaltaminte.
Pe total ramura se resimte mai puternic nevoia modernizarii aparatului de
productie decât a extinderii acestuia. Urmare a gradului ridicat de privatizare în
industriile textile/pielarie/încaltaminte, raporturile concurentiale s-au intensificat
iar activitatea economica a înregistrat atât o crestere cantitativa, cât si mutatii de
ordin calitativ.
56
4.2.2. Clientii. Concurentii. Furnizorii
Principali furnizori de materii prime sunt:
Furnizor Tip materie prima Procent
ESVIC box, mesina, etc. 55%
ASTOR talpi 20%
COMEXRO mesina 10%
• Box: Esvic, Italpel, CentroModa;
• Mesina: ComexRo, Pelmark;
• Talpi: Astor, Shahriyar, Accesorii Italia, Terra2000;
• Talpina: Sivaj, Comex;
• Cutii: Euro pack;
• Solutie: Sivaj
• Calapoade: Rosada Lugoj, etc;
Situatia stocurilor:
Materii prime
Tip Cantitatea anuala Perioada de rotatie (zile)
box 6.000 m.p. 14
talpi 33.000 per. 25
A S T O R20%
al t i fu rn izor i15%
C O M E X R O10%
ESVIC5 5 %
57
Clienti:
Retea proprie
de magazine
40%
Export 18%
Altele 17%
En-gross 25%
Denumire Forma de
proprietate
Procent în total
vânzari
Selgros Cash &
Carry
Privat 8%
Primex Privat 6.7%
Carefour Privat 5.4%
Vitacos Privat 4.9%
Selgross - 8% Primex - 6.7% Carrfour - 5.4% Vitacos - 4.9%
Retea proprie demagazine
Export
Altele
En-gross
40% Retea proprie de magazine
18% Export
17% Altele
En-gross 25%
58
Societatea Comart are relatii cu peste 70 de societati comerciale din
Bucuresti si celelalte judete ale tarii. În ultima perioada Comart si-a orientat
desfacerea produselor proprii spre marile en-gross-uri, de genul: Selgross,
Carrfour etc.
Produsele societatii sunt destinate atât pietei interne: Bucures ti si
celorlalte orase ale tarii, cât si pietei externe: Italia.
Pe piata externa societatea desface un procent de 82% din productia
totala, cu o valoare de 15.444.408 (mii lei), iar pe piata interna, un procent de
18%, dar cu valoarea de 2.906.643 (mii lei).
Exista numeroase firme producatoare (în tara) de articole de încaltaminte.
Dintr-un studiu efectuat de Centrul Român de Comert Exterior, la sfârsitul anului
2000, în industria pielariei si încaltamintei existau peste 1000 de producatori. Pe
lânga producatorii autohtoni de încaltaminte au patruns pe piata, tot mai multe
articole de încaltaminte de peste hotare (mai ales din Italia).
Principalii concurenti ai societatii sunt:
piata interna18%
piata externa82% piata externa
piata interna
59
Denumire Forma de proprietate
Corilius Privat
Rodema Privat
Danovi Privat
Pe piata interna, produsele societatii se adreseaza, în special segmentului
de clienti care opteaza pentru o linie eleganta, clasica. Societatea produce
încaltaminte din piele naturala pentru femei si barbati.
Pe piata extena, contractele cu partenerii italieni au avut ca obiect
executarea de fete încaltaminte încadrate în categoria: încaltaminte de masa.
Societatea executa atât încaltaminte eleganta destinata pietei interne, cât
si încaltaminte de masa, în special pentru export.
Executarea încaltamintei cu ajutorul liniilor tehnologice recent
achizitionate, va asigura o crestere a nivelului calitativ al produselor astfel încât,
societatea COMART va devenii competitiva, fiind cautata de populatie si de
partenarii de afacerii.
Un alt deziderat al executarii încaltamintei cu ajutorul liniei tehnologice
este cresterea volumului productiei executate, concomitent cu reducerea
substantiala a costurilor,ceea ce va permite societatii sa desfaca produsele la un
pret competitiv. Cu ajutorul liniei de tras-talpuit, societatea poate executa
produsul final cu care va patrunde pe piata externa, comparativ cu anii
precedenti, când putea executa numai fete de încaltaminte, având cu partenerii
externi contracte de lohn .
Iesind pe piata cu produse de calitate si la preturi competitive, societatea
va fi preferata de partenerii de afaceri, putând patrunde pe pietele externe,
diminuând astfel consecintele situatiilor nefavorabile generate de inflatie.
Stabilirea preturilor se face în functie de costuri, plecându-se de la
premisa ca pretul trebuie sa acopere integral costurile si sa permita obtinerea
unui beneficiu net, tinându-se seama totodata de preturile concurentei ( este
practic imposibila ignorarea preturilor acestora ).
60
Se întocmeste calculul pretului pentru fiecare model în parte, care
cuprinde: costuri directe pe articole de calcul + costuri indirecte ( cheltuieli
comune ale sectiei si cheltuieli generale ale societatii ) + marja de profit.
1. Valoare materiale
2. Cheltuieli aprovizionare
3. Manopera
4. CAS + somaj + sanatate ( 33,33 din valoare manopera ).
5. Cheltuieli de sectie ( 60-70% din valoare manopera ).
6. Cost sectie ( 1+2+3+4+5 ).
7. Regie generala ( 20% din cost sectie ).
8. Pret fabrica ( 6+7 ).
9. Beneficiu ( minim 20% din pret fabrica ).
10. Pret productie ( 8+9).
11. T.V.A (19%).
12. Pret vânzare ( 10+11 ).
Pretul este strâns legat de calitatea produselor, precum si de segmentul
de piata caruia îi sunt adresate produsele respective. Societatea COMART
executa articole din piele naturala si dispune de un personal bine pregatit, cu o
calificare superioara, capabil sa execute o gama variata de articole de
încaltaminte, în functie de cerintele pietei.
Societatea practica reduceri de pret în functie de:
- Sezon: în fiecare an, societatea acorda reduceri de preturi în luna
august, la încaltamintea de vara, iar în lunile februarie – martie, la încaltamintea
de iarna, cu procente între 20 – 40%.
- Preturi promotionale: Socitatea practica preturi promotionale la
dechiderea unor mari en–gross-uri ( gen: Selgross, Carrfour ), la târguri si
expozitii.
- Calitatea: Sosietatea acorda rabat la produse vândute, în functie de
calitatea solicitata de client.
61
De asemenea, societatea face donatii de încaltaminte catre orfelinate,
azile de batrâni, persoane sinistrate.
Modalitatile de desfcere pentru produse/servicii sunt:
Retea proprie de magazine – 40% ( din vânzari )
Distribuitori – 0
En-gross – 25% ( din vânzari )
Export – 18% ( din vânzari )
Altele – 17% (vânzari)
Distributia pe piata interna este de tip: PRODUCATOR – INTERMEDIAR –
CONSUMATOR ( CLIENT FINAL ).
Pentru anul 2004, societatea a alocat pentru activitatea promotionala un
buget de 150 mil. lei. Referitor la strategia de promovare a produselor societatii,
acestea se fac cunoscute clientilor:
§ Din vitrinele magazinelor din reteaua proprie de desfacere;
§ Prin editarea de pliante, cataloage, cu produsele societatii;
§ Pagina Web;
§ Prin participarea la târguri, expozitii, saloane de profil, contractari;
§ Prin diferite obiecte promotionale, personalizate cu datele societatii
(sacose de plastic, calendare, agende, pixuri, etc.);
§ Prin spatii publicitare în diferite reviste de specialitate.
Pe piata, calitatea si designul produselor COMART sunt apreciate de catre
clienti, aceasta rezultând atât din vânzarile magazinelor proprii ( cele mai mari
vânzari au fost înregistrate le magazinele din Piata Romana, Calea Victoriei,
Mosilor ), ceea ce reprezinta 50% din totalul vânzarilor.
În anul 2003, societatea COMART a avut relatii pe linie de tip lohn cu firme din
Italia: Trend, Tanceria Monticeli, contracte ce au avut ca obiect
62
4.3. Diagnosticul tehnic
4.3.1. Organizarea productiei
Societatea comerciala îsi desfasoara activitatea productiva în directia
fabricarii de încaltaminte din piele naturala pentru barbati si femei, într-o gama
sortimentala diversificata, destinata pietei interne si externe.
În cazul societatii COMART, fabricarea încaltamintei este împartita în doua
categorii:
• fabricarea manuala a încaltamintei : productie serie mica;
• fabricarea încaltamintei cu ajutorul liniei tehnologice, destinata exportului.
Procesul tehnologic parcurge urmatoarele faze:
1) Receptia materiilor prime si a materialelor;
2) Croitul fetelor;
3) Cusutul fetelor;
4) Croitul pieselor pentru partea de jos a încaltamintei;
5) Tras-talpuit;
6) Finisat-ambalat;
7) Livrarea si depozitarea încaltamintei pe culori si marimi.
În cadrul atelierelor de productie, unde se executa productie manuala,
amplasarea locurilor de munca se face pe grupe omogene de utilaje: masini de
cusut; masini de egalizat piele; masini de subtiat; masini de cambrat piele; presa
de încaltaminte etc.
În sectia în care este amplasata linia tehnologica de pregatit – cusut, cu
ajutorul careia se executa productie “lohn”, utilajele sunt amplasate în flux
tehnologic astfel: banda de transport; stante; masina subtiat piele; masina
cambrat; masina întins; masina de aplicat bombleu; masina de cusut; masina de
bordurat; masina de capsat; masina de curatat surplus.
Gradul de utilizare a capacitatii de productie existente este de 89%.
În cadrul societatii se desfasoara urmatoarele activitati principale:
63
I. Activitati functionale:
• Activitatea comerciala vizând prospectarea pietei interne si externe
de materii prime si materiale necesare activitatii de productie prin
participarea la târguri si expozitii interne si internationale;
• Activitatea de transport si aprovizionare;
• Activitatea de conceptie si design privind creatia produselor,
proiectarea lor în ton cu tendintele modei, precum si modernizarea
tehnologiilor si asigurarea calitatii;
• Activitatea de întretinere, reparatii si modernizare masini si
instalatii;
• Activitatea de organizare si planificare a productiei;
• Activitatea de personal.
II. Activitati direct productive:
• fabricarea manuala a încaltamintei : productie serie mica;
• fabricarea încaltamintei cu ajutorul liniei tehnologice, destinata
exportului.
Descrierea sistematica a fluxului tehnologic propriu-zis este prezentat în
schemele care urmeaza:
Confectionarea fetelor de încaltaminte:
64
Coaserea fetelor:
Pregatirea pieselor
- Egalizarea pieselor
- Subtierea marginilor
- Arderea, pârlirea si vopsirea marginilor
- Dantelare, întoarcere si alte prelucrari ale
marginilor pieselor de fete
- Însemnarea pieselor de feTe
- Perforarea pieselor de fete
- Lipirea captuselii interioare sau de
întarire
- Pregatirea marginilor pentru îndoire
- Lipirea siretului de întarire
- Îndoirea marginilor pieselor de fete
- Asamblarea pieselor pentru fete
Coaserea fetelor
Tipuri de cusaturi
Acele si ata de cusut
Asamblarea pieselor pentru fete
Sistematizarea introducerii acului Lipirea siretului de întarire
65
Finisarea talpii si a tocului:
III. Activitati direct productive cu caracter de activitati – suport:
- activitatea de reparatii curente si capitale, transformari, modernizari
de utilaje si instalatii;
- activitatea de logistica interioara si exterioara.
Finisare mecanica
Finisare chimica
Frezarea marginii talpii
Slefuirea tocului
Slefuirea suprafetei talpii si a capacului de toc
- Calcarea naturala a marginilor talpii; - Vopsirea suprafetei talpii si a tocului; - Vopsirea suprafetei talpii si a
capacului de toc; - Lustruirea talpii si a capacului de toc; - Marcarea emblemei firmei; - Finisarea fetelor încaltamintei:
- Spalarea fetelor
- Spalarea captuselii
- Repararea defectelor
- Calcarea fetelor
- Apretarea fetelor
66
4.3.2. Managementul productiei
Productia realizata în perioada 2000 – 2003 se prezinta astfel:
2000 2001 2002 2003
Nr.
crt.
Productia
fizica Mii
perechi
% Mii
perechi
% Mii
perechi
% Mii
perechi
%
1 Încaltaminte
femei
24000 82.76
24300 80.73 26400 80.00 28200 80.57
2 Încaltaminte
barbati
5000 17.24 5800 19.27 6600 20.00 6800 19.43
Din datele prezentate rezulta ca productia de încaltaminte pentru femei a
înregistrat un trend crescator. Cresterea nivelului productiei a fost determinat de
cresterea cererii pe piata interna.
Realizarile anuale, precum si comenzile primite si contractele încheiate
pâna în anul 2003 previzioneaza o crestere a productiei si la încaltamintea pentru
barbati, crestere estimata la 10%.
Este de mentionat faptul ca scaderea cererii de încaltaminte pentru
barbati pe piata interna a fost compensata în mare masura de productia livrata la
export.
Nivelul exportului a fost de:
- în anul 2000: 30%;
- în anul 2001: 37%;
- în anul 2002: 40%;
- în anul 2003: 45%.
Valoarea productiei realizate în perioada 2000-2003 se prezinta astfel:
67
Nr.
crt.
Productia
valorica 2000 2001 2002 2003
1 încaltaminte femei 3368237.4 4744964.73 7853712.8 11442721.5
2 încaltaminte barbati 7859220.60 8079264.27 11780569.20 13985548.50
3 TOTAL 11227458.00 12824229.00 19634282.00 25428270.00
0
5000000
10000000
15000000
20000000
25000000
30000000
2000 2001 2002 2003
Productiavanduta
4.3.3. Sistemul de asigurare a calitatii
De modul cum este organizat controlul activitatii agentului economic
depinde în mod direct si nemijlocit cresterea rentabilitatii si valorificarea
superioara a materiilor prime, asigurarea unei eficiente sporite din punct de
vedere al tuturor indicatorilor utilizati si realizati.
Toti angajatii societatii, indiferent de activitate si functie, au atributii si
raspunderi pe linia calitatii produselor.
Organizarea controlului se materializeaza într -un compartiment ale carui
atributii specifice acopera toate etapele vietii produsului (bucla calitatii).
Functiile principale ale controlului tehnic al calitatii ( CTC ) sunt:
1.Functia de control propriu-zis, care consta în executia controlului cu
mijloace si metode adecvate:
68
-depistarea cauzelor care au dus la dereglari ce au generat rebuturi,
defecte;
-stabilirea masurilor necesare pentru prevenirea si eliminarea aspectelor
negative.
2.Functia de ameliorare a nivelului calitatii care consta în:
-cercetarea si analiza reclamatiilor;
-efectuarea de studii comparative cu produse similare fabricate în tara si
în strainatate;
-efectuarea de analize tehnice referitoare la eventualele rebuturi obtinute.
Asigurarea unui înalt nivel calitativ al produselor începe cu:
I.Etapa de conceptie si proiectare:
În aceasta etapa se asigura o documentare larga asupra produselor
similare realizate pe plan mondial si se determina prin calcul o previziune asupra
calitatii pentru alegerea variantei optime de proiectare.
Tot în aceasta etapa sunt necesare studiul de piata si studiul capacitatii
produselor de a satisface cerintele beneficiarilor, stabilirea tehnologiei de
fabricatie, proiectarea fabricatiei.
II.Pregatirea materiala a fabricatiei care are ca obiective:
-asigurarea competentei profesionale a personalului;
-efectuarea unor reglaje, reamplasari;
-aprovizionarea tehnico-materiala ritmica, în cantitatea si calitatea ceruta
de o buna desfasurare a procesului de productie;
-realizarea unor produse cu un înalt nivel calitativ.
III.Asigurarea concordantei între calitatea conceptiei si calitatea fabricatiei prin :
-executarea stricta a produselor si operatiilor prevazute în documentatia
tehnica;
-obtinerea de produse cu indicii calitativi proiectati;
-realizarea randamentelor, productivitatii si consumurilor normate.
69
IV.Controlul produselor finite:
-masurarea caracteristicilor de calitate ;
-verificarea preciziei determinarilor pentru a stabili gradul de încredere în
acestea;
-verificarea gradului de protectie a ambalajului;
-comportarea în timpul depozitarii, transportului, manipularii.
V.Calitatea produselor la beneficiari, comportarea lor în exploatare, colectarea de
critici, observatii, tendinte.
4.4. Diagnosticul resurselor umane
4.4.1. Structura si dinamica resurselor umane
Numarul total de salariati existenti în evidenta întreprinderii, în baza unui
contract de munca, la sfârsitul anului 2003, se prezinta, în structura, astfel:
nr.
crt.
Personal Numar Procent
TOTAL 185 100.00
1
Personal de
conducere 5 2.70
2
Personal
administrativ 15 8.11
3 Maistri 5 2.70
4 Creatie 5 2.70
5 Distributie 20 10.81
6 Muncitori 135 72.97
Din analiza datelor se poate observa ca personalul productiv ( muncitori,
maistri, personal creatie ) reprezinta 78% din total personal. Acest lucru
70
înseamna ca personalul indirect productiv este urmarit si controlat în ceea
priveste încarcarea timpului de munca, desi, pentru aceasta categorie de
personal, nu exista norme riguros stabilite.
Nivelul actual al personalului este conform nevoilor, acesta fiind
dimensionat în functie de productia prognozata.
Analizând în ansamblu pregatirea profesionala a personalului se constata
ca acestia sunt specializati în domeniul în care îsi desfasoara activitatea, în marea
lor majoritate, muncitorii fiind absolventi ai unor scoli profesionale cu specific,
femeile având o pondere de 75%.
Ponderea personalului cu studii superioare este de doar 2,7% din total
personal.
În perioada 2000-2003 structura personalului se prezinta astfel:
nr.
crt.
Personal 2003 2002 2001 2000
TOTAL 185 180 139 127
1
Personal de
conducere 5 5 4 4
2
Personal
administrativ 15 10 10 6
3 Maistri 5 5 5 4
4 Creatie 5 5 5 3
5 Distributie 20 20 15 10
6 Muncitori 135 135 100 100
71
0
50
100
150
200
2000 2001 2002 2003
Personal
Se constata ca numarul de personal a cunoscut un trend ascendent,
corelat cu productia fizica realizata. Rezulta ca societatea si-a redimensionat
periodic numarul de personal, în stricta concordanta cu necesitatile productiei. Se
poate afirma ca personalul este bine dimensionat, iar timpul de munca este
utilizat corespunzator de catre toti salariatii.
Din datele prezentate este de observat dinamica personalului muncitor
care înregistreaza cea mai mare crestere în perioada analizata, în comparatie cu
personalul de conducere care este foarte stabil.
4.4.2. Structura organizatorica a firmei
Întreaga activitate a societatii este subordonata Directorului General al
Societatii Comerciale S.C. COMART S.A., având în subordine urmatoarele
departamente:
-Biroul A provizionare;
-Serviciul Desfacere;
-Compartimentul import-export;
-Compartimentul Transporturi;
-Compartimentul corespondenta – livrari.
La rândul lor, Biroul Aprovizionare si Serviciul Desfacere au în subordine
depozitele specifice fiecarei activitati.
Conform organigramei, în cadrul societatii S.C.COMART S.A. exista:
72
• 8 compartimente functionale:
• compartimente operationale: casierie, gestiune-gestionari, depozite, unitati de
productie, un compartiment creatie, unitati prestari-servicii, magazine.
Structura managementului societatii pe nivele ierarhice se prezinta astfel:
− nivel ierarhic 1. Adunarea Generala Actionarilor.
− nivel ierarhic 2. Consiliul De Administratie.
− nivel ierarhic 3. Directorul General.
− nivel ierarhic 4. Directori Executivi.
− nivel ierarhic 5. Compartimentele Functionale.
− nivel ierarhic 6. Compartimentele Operationale.
Începând cu anul 2000 societatea si-a întocmit programe prin intermediul
carora s-au stabilit obiectivele de maxima importanta. Aceste obiective au avut în
vedere probleme de natura organizatorica, tehnica, de calitate, eficienta
economica, investitiile, asigurarea de resurse materiale si financiare etc.
Prin transpunerea în practica a unor proiecte, societatea a achizitionat
utilaje moderne, de mare productivitate, care au permis extinderea activitatii fara
a reduce numarul personalului, diminuarea pierderilor la materii prime si
scaderea semnificativa a rebuturilor, concomitent cu majorarea salariilor.
În anii urmatori, politica de personal a societatii se va concentra asupra
urmatoarelor obiective:
A.G.A.
Consiliul de Administratie
Director General
Directori Executivi
Compartimente functionale
Compartimente operationale
73
- organizarea salariatilor în concordanta cu nivelul de productie preconizat a
se realiza;
- încadrarea de personal;
- redistribuirea personalului, în functie de necesitati;
- recrutarea de personal specializat în domeniul marketingului;
- ocuparea posturilor „cheie” din întreprindere numai pe baza de concurs.
Se poate aprecia ca startegia adoptata de conducerea societatii este una
de crestere. Metoda de conducere abordata este cea a managementului prin
obiective, care se bazeaza pe ideea ca participarea comuna a angajatilor si
conducerii la transpunerea obiectivelor întreprinderii în obiective individuale are o
influenta pozitiva asupra rezultatelor angajatilor.
4.5. Diagnosticul financiar
4.5.1. Rezultatele economico-financiare
Pentru a prezenta câteva aprecieri în legatura cu situatia economico-
financiara a societatii voi realiza o scurta analiza economico-financiara a acesteia,
bazându-ma pe datele înscrise în bilanturile contabile si conturile de profit si
pierdere din anii 2001, 2002 si 2003.
Analizând patrimoniul societatii, evolutia elementelor de activ si pasiv
poate fi reprezentata grafic dupa cum urmeaza:
74
0 20000000 40000000 60000000
2001
2002
2003
Active circulante
Active imobilizate
0 5000000 10000000 15000000
2001
2002
2003
Stocuri
2600000 2800000 3000000 3200000 3400000
2001
2002
2003
Creante
75
0 10000002000000300000040000005000000
2001
2002
2003
Disponibilitatibanesti
0
10000000
20000000
30000000
40000000
50000000
60000000
2001 2002 2003
Capital totalDatorii
0
1000000
2000000
3000000
4000000
5000000
6000000
7000000
2001 2002 2003
Datorii < 1 an
76
0
500000
1000000
1500000
2000000
2500000
3000000
2001 2002 2003
Datorii > 1 an
Din prezentarea anterioara rezulta urmatoarele:
• activele imobilizate au scazut în anul 2003 fata de anul anterior ca urmare
a casarii unor mijloace fixe. De mentionat ca în acesta perioada societatea
a achizitionat mijloace fixe moderne a caror valoare s-a situat sub nivelul
casarilor. În total activ, activele imobilizate au reprezentat circa 66% în
2001, 69% în 2002 si 58% în anul 2003.
• Activele circulante au înregistrat în perioada 2001-2003 un trend
crescator. În cadrul acestora o crestere continua au înregistrat stocurile,
creantele au crescut în 2003 fata de 2002, dar în anul 2002 fata de 2001
acestea au scazut destul de mult. Ponderea activelor circulante în total
active a fost în medie, în cei trei ani analizati, de 36%.
• Imobilizarile necorporale si cele financiare se mentin în perioada 2001-
2003 la un nivel destul de scazut, chiar foarte putin semnificativ.
Din analiza activelor circulante rezulta:
- ponderea crescuta a stocurilor în totalul activelor circulante: 61% în 2001,
65% în 2002, respectiv 64% în 2003;
- tendinta de scaderea a creantelor în perioada 2001-2003: 24% în 2001,
19% în 2002, 15% în 2003.
77
- Disponibilitatile banesti în totalul activelor circulante au o pondere relativ
redusa pe perioada de analiza, nivelul acestora situându-se la 15% în
2001, 16% în 2002 si, respectiv 22% în 2003.
În perioada analizata, ponderea activelor circulante în total active s-a
mentinut aproximativ la acelasi nivel.
Graficele prezentate anterior evidentiaza dinamica stocurilor, a creantelor,
a surselor financiare, precum si evolutia datoriilor.
Facând o analiza a stocurilor rezulta ca societatea are valori însemnate de
stocuri de produse finite si marfuri ( 5.261.275 mii lei în 2001, 7.638.337 mii lei
în 2002 si 9.898.912 mii lei în 2003 ), acestea urmând o tendinta de crestere.
Aceste stocuri sunt fie stocuri destinate exportului pentru care livrarea s-a
facut în primele luni ale anului urmator, fie stocuri care nu au desfacere pe piata
interna.
Creantele nu au ponderi mari în total active circulante ( 24%, 19%, 15% )
si se refera în mare parte la decontarile cu clientii. Asa cum se poate observa, în
perioada analizata creantele au înregistrat un trend descrescator.
Disponibilitatile banesti sunt relativ scazute ca valoare si pondere în
activele circulante. Gradul de acoperire cu disponibilitati banesti a fost la un nivel
considerat usor sub cel normal.
În ceea ce priveste pasivul, ponderea capitalului permanent în total capital
reprezinta stabilitatea financiara a societatii. Rata stabilitatii financiare se
situeaza la un nivel aproape de 5%.
Rata autonomiei financiare globale este de 35% în 2001, comparativ cu
86% si 85% în 2002 si 2003, ceea ce înseamna ca întreprinderea a renuntat în
2002 si 2003 la contractarea unor credite mari, orientându-se spre diferite
programe de finantare.
Rata de îndatorare globala ( 14% în 2002, 15% în 2003 ) semnifica faptul
ca întreprinderea este foarte putin îndatorata.
78
Gradul de acoperire a dobânzilor, care înregistreaza valori foarte bune,
peste 60%, constituie o garantie a rambursarii creditelor primite de la diferite
institutii financiare si de credit.
Capitalurile proprii sunt pozitive pentru perioada analizata, chiar ridicate,
deoarece societatea si-a mai reevaluat capitalul în anul 2002, diminuându-si
profitul cu cheltuielile aferente amortizarii si impozitului pe cladiri dupa
reevaluare.
Analiza capitalurilor se efectueaza cu ajutorul categoriilor de capital:
capital social, capital propriu, capital permanent, capital strain:
0 2000000 4000000 6000000 8000000
2001
2002
2003
Capital social
0
10000000
20000000
30000000
40000000
50000000
2001 2002 2003
Capital propriu
79
0 2000000 4000000 6000000 8000000
2001
2002
2003
Capital imprumutat
Se observa ca sursele de finantare a mijloacelor economice sunt asigurate
în principal de capitalul propriu.
Constituie surse de finantare a activelor circulante urmatoarele:
- societatea a recurs la credite sub forma emisiunilor de obligatiuni;
- obligatiile catre bugetul statului;
- împrumuturi datorate institutiilor de credit.
Venituri în preturi curente ( mii lei ):
Evolutie
2001=100%
Specificatie 2001 2002 2003
2002 2003
I.Venituri totale, din care: 19658509 28171484 35815494 143.30 182.19
1. Venituri din exploatare 18700165 27300867 33275090 145.99 177.94
2. Venituri financiare 338544 527967 1383193 155.95 408.57
3. Venituri extraordinare 619800 343650 1157211 55.45 186.71
II. Structura veniturilor
totale (%):
100.00 100.00 100.00
Venituri din exploatare 95.13 96.91 92.91
Venituri financiare 1.72 1.87 3.86
Venituri extraordinare 3.15 1.22 3.23
80
0
5000000
10000000
15000000
20000000
25000000
30000000
35000000
2001 2002 2003
V din exploatare
V financiareV extraordinare
Veniturile totale în perioada 2001-2003 au avut o evolutie crescatoare în
preturi curente. Veniturile totale realizate în anul 2003 sunt rezultatul
contractelor si comenzilor înregistrate de societate.
Cea mai mare pondere în total venituri este data în întreaga perioada de
analiza de veniturile din exploatare. Celelalte venituri sunt nesemnificative ca
pondere în total venituri si se refera la diferente de curs favorabile aferente
încasarilor în devize si la vânzarea unor mijloace fixe.
Cheltuieli în preturi curente ( mii lei ):
Evolutie
2001=100%
Specificatie 2001 2002 2003
2002 2003
I.Cheltuieli totale, din
care:
19658509 28171484 35815494 143.30 182.19
1. Cheltuieli din
exploatare, din care:
16481406 24738073 31411743 150.10 190.59
cheltuieli privind marfurile 3307036 5433171 3355119 164.29 101.45
81
cheltuieli materiale 4722218 6975081 9198336 147.71 194.79
cheltuieli cu personalul 4693204 7401142 10383080 157.70 221.24
2. Cheltuieli financiare 10735 860409 1088672 8014.99 10141.33
3. Cheltuieli extraordinare 476787 511739 1228769 107.33 257.72
II. Structura cheltuielilor
totale (%):
86.32 92.68 94.17
Cheltuieli din exploatare 83.84 87.81 87.70
Cheltuieli financiare 0.05 3.05 3.04
Cheltuieli extraordinare 2.43 1.82 3.43
0
5000000
10000000
15000000
20000000
25000000
30000000
35000000
2001 2002 2003
C de exploatareC financiare
C exceptionale
În perioada 2001-2003, cheltuielile totale au avut o evolutie crescatoare în
valori nominale, ca si veniturile din exploatare. Cea mai mare pondere în total
cheltuieli o au cheltuielile pentru exploatare.
Cheltuielile financiare se refera la constituirea de provizioane pentru
diferente de curs valutar aferente datoriilor în valuta si au pondere foarte mica în
total cheltuieli.
82
Cheltuielile exceptionale sunt nesemnificative atât ca valoare, cât si ca
pondere si rezulta din nedecontarea la termen a unor datorii fata de furnizori sau
amortizarea aferenta mijloacelor fixe casate.
Pentru perioada analizata, cea mai mare pondere în total cheltuieli de
exploatare au avut-o cheltuielile materiale ( materii prime, utilitati ). Se remarca
totodata ca ponderea cheltuielilor salariale în total cheltuieli de exploatare se
situeaza la un nivel înalt, fiind peste media sectorului de activitate. Celelalte
categorii de cheltuieli au ponderi mai reduse.
Nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri:
U.M. Specificatie
2001 2002 2003
Venituri totale mii lei 19658509 28171484 35815494
Venituri din exploatare mii lei 18700165 27300867 33275090
Cheltuieli totale mii lei 16968928 26110221 33729184
Cheltuieli din
exploatare
mii lei 16481406 24738073 31411743
Cheltuieli la 1000 lei
venituri
lei 863.18 926.83 941.75
Cheltuieli din
exploatare la 1000 lei
venituri din exploatare
lei 881.35 906.13 944.00
83
820
840
860
880
900
920
940
960
2001 2002 2003
C la 1000 lei V
C exploatare la1000 lei Vexploatare
În fiecare din cei trei ani analizati nivelul de cheltuiala din exploatare la
1000 lei venit din exploatare, precum si nivelul de cheltuiala la 1000 lei venit, s-
au situat sub valoarea de 1000 lei, ceea ce înseamna ca societatea a înregistrat
profit, atât din activitatea de baza, cât si pe total activitate.
4.5.2. Indicatori de structura si de echilibru financiar
SEMNIFICATIA / Anul Anul Anul Anul
2001 2002 2003
1.SITUATIA NETA -20464350 42525397 44294136
(Activ - Datorii totale)
2.FONDUL DE RULMENT FINANCIAR 6819978 8386004 19595835
(Capital permanent-Active imobilizate)
3.FOND DE RULMENT PROPRIU 6819978 8386004 16687096
(Capitaluri proprii-Imobilizari nete)
4.RENTABILITATEA ECONOMICA 0.4 0.5 0.5
84
( Rezultat economic / Activ total )
5.INDICELE DE FINANTARE
PERMANENTA 1.28 1.25 1.64
(Capitaluri permanente/Activ imobilizat)
6.INDICATORUL DE LICHIDITATE
RELATIVA 0.22 2.24 2.65
(Total active curente/Total pasive curente)
7.INDICATORUL DE LICHIDITATE
CURENTA 0.22 2.24 4.05
(Active curente/Datorii curente)
8.GRADUL DE INDATORARE 184.37 15.86 17.73
(Capital imprumutat/Capital angajat x 100)
9.GRADUL DE ACOPERIRE A
DOBANZILOR
( Profit inainte de plata impozitului si
dobanzii/ 119.29 7.58 -
Cheltuieli dobanzi)
10.VITEZA DE ROTATIE ACTIVE
IMOBILIZATE 0.67 0.74 0.95
(Cifra de afaceri/Active imobilizate)
11.VITEZA DE ROTATIE ACTIVE
CIRCULANTE 1.29 1.67 1.31
(Cifra de afaceri/Active circulante)
12.VITEZA DE ROTATIE ACTIVE
TOTALE 0.44 0.51 0.55
(Cifra de afaceri/Active totale)
13.RENTABILITATEA CAPITALULUI
ANGAJAT
(Profit inainte de plata impozitului si 0.02 0.02 0.03
85
dobanzii/ Capital angajat)
14.MARJA BRUTA DIN VANZARI 0.00 0.01 0.01
(Profit brut din vanzari/Cifra de afaceri)
15.RATA MARJEI NETE 0.01 0.01 0.01
(Rezultat net al exercitiului/Cifra de
afaceri)
16.RATA MARJEI DE EXPLOATARE -0.01 0.03 0.00
(Rezultatul exploatarii/Cifra de afaceri)
0.00 0.00 0.00 17.RENTABILITATEA FINANCIARA
NETA
(Profit net/Capitaluri proprii)
18.RATA SOLVABILITATII PE TERM.
LUNG 0.64 7.30 6.29
(Activ total/Datorii totale)
19.EFECTUL DE LEVIER 1.84 0.16 0.18
(Datorii totale/Capital propriu)
20.RATA AUTONOMIEI FINANCIARE
GLOBALE 35.17 86.31 84.94
(Capital propriu/Pasiv total x100)
21.RATA DE INDATORARE GLOBALA 64.83 13.69 15.06
(Datorii totale/Pasiv total x100)
22.DUR.DE ROTATIE GLOBALA A
CAPITALULUI 829.71 710.37 662.21
(Active totale/Cifra de afaceri x365)
23.RENTABILITATEA FINANCIARA
ANTE IMPOZIT 0.00 0.00 0.00
(Rezultat curent/Capital propriu)
24.COSTUL INDATORARII 0.00 0.13 0.13
(Cheltuieli financiare/Imprumuturi totale)
86
Aprecieri:
- analizând evolutia situatiei nete si a fondului de rulment financiar putem
spune ca societatea are o situatie economica pozitiva, fiind caracterizata
de echilibru si gestiune economica corecta;
- capitalurile proprii sunt suficiente finantarii activitatii, iar rentabilitatea
economica este buna;
- indicele de finantare permanenta pune în evidenta o situatie economica
pozitiva, societatea fiind pe o pozitie financiara puternica;
- cu toate ca societatea are câteva datorii, nu prezinta nici o problema plata
dobânzilor aferente, societatea fiind solvabila;
- rentabilitatea capitalului angajat denota eficienta.
4.6. Concluzii ale analizei diagnostic
Simptome Pozitive:
1. Cresterea cifrei de afacer i, în sistem actualizat, în 2002 fata de 2001 si
în 2003 fata de 2002;
2. Nu exista mijloace specializate mecanizate suficiente .
Simptome Negative:
1. Inexistenta informatiilor sau a unui sistem de calcul a volumelor de afaceri
(cantitative/calitative) aferente pe piata de catre concurenta, precum si
lipsa cotei de piata a societatii la intern si/sau extern, astfel încât nu se
pot tine sub observatie evolutia si fluctuatiile cotei de piata;
2. Cresterea taxelor si impozitelor;
Puncte Forte:
1. Urmarirea si controlul modului de desfasurare a serviciilor prestate.
87
2. Dorinta conducerii societatii de completare si diversificare permanenta a
activitatii.
3. Aplicarea si respectarea unor tarife stimulative pentru personalul angajat.
4. Respectarea clauzelor contractuale, privind prestarea de servicii.
5. Cunoasterea cerintelor clientilor de pe piata .
Puncte Slabe:
1. Mentinerea în lucru a unor echipamente cu uzura fizica si morala ridicata.
2. Stil de conducere autoritar, care blocheaza angajatii în exprimarea
punctelor de vedere precum si în aplicarea unor idei personale pentru rezolvarea
diferitelor probleme care apar în cadrul societatii.
3. Gestionarea deficitara a resurselor financiare.
4. Dificultati în obtinerea indicatorilor financiari la nivelul preconizat.
5. Cheltuileli ridicate cu întretinerea si repararea utilajelor prin apelarea la
terti.
6. Utilaje specializate insuficiente pentru acoperirea integrala a activitatilor
pe perioade optime.
Oportunitati:
- Existenta unor cereri mari privind prestarea unor activitati .
- Existenta unor programe internationale de finantare-program PHARE.
- Cerinte calitative pe piata.
Pericole:
1. Instabilitatea mediului economico-social national.
2. Venituri insuficiente pentru dezvoltarea productiei urmatoare.
3. Aplicarea unor preturi si tarife diferentiate, fara fundamentari economice.
4. Practicarea sistemului de intermediere cu materii prime.
5. Lipsa capacitatii de plata a unor beneficiari si furnizori de produse.
88
6. Sistem financiar contradictoriu si defavorabil pentru producatori (taxe,
impozite).
89
CAPITOLUL V:
EVALUAREA SOCIETATII FOLOSIND METODA ACTIVULUI NET
CORECTAT
5.1. Evaluarea terenurilor
Legea nr. 54/1998 reglementeaza circulatia juridica a terenurilor.
Terenul supus evaluarii este reprezentat de o incinta industriala, pe care
sunt amplasate diverse constructii si retele de utilitati , deci teren amenajat.
Conform SEV 4.06 „Evaluarea proprietatii imobiliare”, metodele de
evaluare a terenurilor sunt:
- tehnica comparatiei vânzarilor;
- repartizarea;
- extractia;
- tehnica parcelarii;
- tehnica reziduala a terenului;
- capitalizarea rentei financiare.
În toate cazurile este necesara o descriere completa a terenului de
evaluat. Aceste informatii sunt cuprinse în fisa de date pe care am anexat-o
(Anexa 3).
Terenul este reprezentat de o suprafata de 2739 mp situat pe str. Turda
nr. 48, unde se desfasoara activitatea de productie a societatii.
Evaluarea terenului a fost realizata pe baza metodei comparatiei directe:
Date comparabile Elemente de
comparatie
Terenul de
evaluat Teren 1 Teren 2 Teren 3
Pret/data
vânzarii
??? 8370 mii lei /
mp
mai 2002
10079 mii lei /
mp
sept. 2002
11802 mii lei /
mp
dec. 2002
Curs valutar 33480 lei/USD 33597 lei/USD 33721 lei/USD
90
Dreptul de
proprietate
liber liber liber liber
Corectie 0 0 0
Pret corectat 8370 10079 11802
Conditii de
finantare
La piata La piata Mai favorabila
decât
conditiile
pietei
La piata
Corectie 0 - 278 0
Pret corectat 8370 9801 11802
Conditii de
vânzare
independent independent independent constrâns
Corectie 0 0 -500
Pret corectat 8370 9801 11302
Conditii de
vânzare
- 5 luni
4 luni
2 luni
Corectie
diferenta curs
valutar
(+10) (+15) (+5)
Pret corectat 8380 9816 11307
Restrictii de
utilizare
Conform
planului
urbanistic
Conform
planului
urbanistic
Conform
planului
urbanistic
Conform
planului
urbanistic
Corectie 0 0 0
Pret corectat 8380 9816 11307
Localizare Zona 1 Zona 1 Zona 1 Zona 1
Corectie 0 0 0
Pret corectat 8380 9816 11307
Echipare da nu da da
91
tehnica
Corectie
(9816-
8380=1436 )
+1436 0 0
Pret corectat 9816 9816 11307
Vecinatati civilizat civilizat Foarte
favorabil
Corectie
11307-9816=
1491
-1491
Pret corectat 9816 9816 9816
valoare
absoluta
1446 263 1986 Corectie totala
bruta
% din pret de
vânzare
+17% -3% -17%
Numar de
corectii
2 2 3
Am considerat ca baza comparabila terenul numarul 2, care are numar
minim de corectii. Valoarea terenului estimata prin aceasta metoda este de 9816
mii lei / mp, adica 9.816.000 lei/mp. Terenul valoreaza 26.886.024.000 lei.
5.2. Evaluarea constructiilor
Evaluarea constructiilor existente în cadrul unei societati comerciale
depinde în cea mai mare masura de utilitatea lor.
Am evaluat hala de productie a S.C. Comart S.A., hala situata pe terenul
evaluat anterior. Evaluarea a fost realizata prin metoda comparatiilor unitare, iar
datele au fost extrase din cataloagele de reevaluare.
92
1.Denumirea obiectivului: hala de productie încaltaminte – Complex Barbu
Lautaru
2.Date de identificare:
- data punerii în functiune: 1968
- destinatia: hala productie
- numar de inventar: 10
- numar cadastral: 1032/3
- suprafata: 2500 mp
3.Date tehnice:
- Descriere:
- cladire parter + 3 etaje
- fundatii beton armat
- stâlpi si grinzi din beton armat
- acoperis din beton armat prefabricat cu izolatie termica
- compartimentari: zidarie din caramida
- pardoseala: beton armat
- finisaje
- instalatii functionale: electrice, sanitare, de conditionare a aerului
- Stare tehnica: buna
4.Evaluare:
- Catalog/fisa:
- constructia: 500 lei/mp Adc
- instalatii electrice: 60 lei/mp Adc
- instalatii sanitare: 20 lei/mp Adc
- TOTAL: 580 lei/mp Adc
- Termeni de corectie:
- pentru acoperis cu izolatie termica se adauga 100 lei/mp Adc
- pentru iluminare cu corpuri fluorescente 10 lei/mp Adc
- pentru instalatii de aer conditionat 1000 lei/mp
93
- Valoarea de înlocuire la nivelul anului 1968 = ( 580 + 100 + 10 + 1000 ) lei/mp
Adc x 2500 mp = 4.225.000 lei.
- La acestea se mai adauga:
- cheltuieli de organizare santier ( 3,9% ) = 164.775 lei
- valoarea proiectarii = 55.000 lei
- Valoarea de înlocuire = 4.225.000 + 164.775 + 55.000 = 4.444.775 lei.
Indicele de actualizare conform Expertizei Tehnice nr. 213/12.12.2003
este k=7.233.145
Pentru cursul de schimb de 33.750 lei / USD, k=1,119
Valoarea de înlocuire actualizata = 4.444.775 x 7.233.145 x 1.119 =
35.975.516.613 lei
- Determinarea deprecierii cumulate:
Pondere în total cladire Depreciere (%)
Structura de rezistenta 60 24
Anvelopa 20 35
Finisaje 8 65
instalatii 12 70
Total depreciere ( % ) 35
- Valoarea deprecierii cumulate = 35% x 35.975.516.613 = 12.591.430.815
lei.
- Valoarea ramasa actualizata = 35.975.516.613 - 12.591.430.815 =
23.384.085.798 lei.
5.3. Evaluarea echipamentelor
Prin metoda patrimoniala se poate determina valoarea de înlocuire pentru
fiecare bun din componenta activului la care se aplica deprecierea fizica si
functionala a acestora, rezultând astfel valoarea ramasa actualizata.
94
Mijlocele fixe aflate în patrimoniul S.C. Comart S.A. au fost evaluate pe
baza datelor înscrise în listele de inventar, dupa cum urmeaza:
Nr.
crt.
Nr.
inv.
Den
um
irea
mij
locu
lui
fix
Du
rata
de
fun
ctio
nar
e
Va
loa
re d
e i
nve
nta
r
Va
loa
re r
am
asa
Co
st d
e in
locu
ire
Dep
reci
ere
cum
ula
ta
Co
st d
e i
nlo
cuir
e n
et
Constructii speciale 1 1001 Pielarie/incaltaminte 50 1639987731 980979228 43509502181 35 28281176418 2 1002 magazii 50 272168687 219392179 2527258802 40 1516355281 3 1003 anexe 50 577413696 235045914 17916709698 30 12541696789
Echipamente 0 4 1004 masina egalizat piele 50 725084005 394688692 1815000000 65 635250000
5 1005 masina subtiat marginea pielii 50 659312855 347148246 1650000000 65 577500000
6 1006 masina combiat piele 50 728573846 467501549 1815000000 60 726000000 7 1007 masina cusut fete 50 425897451 347894124 1000324157 50 500162078.5 8 1008 masina presat talpa 50 321457124 145720100 978451327 45 538148229.9 9 1009 masina scamosat 50 125000000 25000000 250000000 65 87500000
Mijloace de transport 0 10 1010 autoturism Cielo 5 182259647 56328489 280000000 80 56000000 11 1011 autocamion Iveco 5 602605459 291259307 860000000 60 344000000 12 1012 autoutilitara Citroen 5 375000000 125000000 200000000 70 60000000
Aparatura birotica 0
13 1013 Calculator PC Pentium IV 5 23550000 11390000 25000000 20 20000000
14 1014 Xerox Minolta 5 30264960 15132478 32000000 70 9600000
15 1015 Calculator PC Pentium III 5 12390000 8545351 11000000 80 2200000
16 1016 Imprimanta Lexmark 5 4504600 0 4100000 85 615000 17 1017 Imprimanta Lexmark 5 4504600 0 4100000 85 615000 18 1018 Telefon mobil Nokia 5 3500000 0 3000000 85 450000 19 1019 Masa de birou 15 1250000 0 1250000 70 375000 20 1020 Masa de birou 15 1250000 0 2000000 70 600000 21 1021 Dulap metalic 14 550000 0 1250000 70 375000 22 1022 Dulap lemn 14 2550000 0 3000000 50 1500000
TOTAL GENERAL 6719074661 3671025657 72888946165 45900118796
95
5.4. Sinteza evaluarii societatii prin metoda activului net corectat
Valoare
Ajustari Valoare
actualizata
Elemente de activ 2003 2003
A.I. IMOBILIZARI
NECORPORALE
1.Cheltuieli de constituire si de cercetare - dezvoltare 0 0 0
2.Cheltuieli de dezvoltare 0 0 0
3.Concesiuni, brevete, licente, marci si valori similare si
alte imobilizari necorporale
130,729
0
130,729
4.Fond
comercial
0
0 0
5.Avansuri si mobilizari necorporale
in curs
0
0 0
TOTAL 130,729 0 130,729
II. IMOBILIZARI
CORPORALE
1.Terenuri si constructii 27,937,185 22,332,925 50270110
2.Instalatii tehnice si
masini
1,839,759
1,684,801 3524560
3.Alte instalatii, utilaje si mobilier 81,212 -117,542 36330
4.Avansuri si mobilizari corporale in curs 0 0 0
TOTAL 29,858,156 23,900,184 53831000
III. IMOBILIZARI
FINANCIARE
526,402
0
526,402
1.Titluri de participare detinute la societatile din cadrul 0 0 0
96
grupului
2.Creante asupra sociatatilor din cadrul grupului 0 0 0
3.Titluri sub forma de interese de participare 0 0 0
4.Creante din interese de
participare
0
0 0
5.Titluri detinute ca imobilizari 0 0 0
6.Alte creante 0 0 0
7.Actiuni proprii 0 0 0
TOTAL 526,402 0 526,402
ACTIVE IMOBILIZATE
- TOTAL
30,515,287
23,900,184 54,488,131
B.ACTIVE CIRCULANTE
I.STOCURI
1.Materii prime si materiale consumabile
4,207,573
0
4,207,573
2.Productia in curs de executie 0 0 0
3.Produse finite si marfuri 9,898,912 0 9,898,912
4.Avansuri pentru cumparari de marfuri (ct.4091) 0 0 0
TOTAL 14,106,485 0 14,106,485
II.CREANTE
1.Creante comerciale
3,250,748
0
3,250,748
2.Sume de incasat de la societatile din cadrul grupului 0 0 0
3.sume de incasat din interese de participare 0 0 0
4.Alte creante 0 0 0
Creante privind capitalul subscris varsat si nevarsat 0 0 0
TOTAL 3,250,748 0 3,250,748
III.INVESTITII FINANCIARE PE TERMEN SCURT
1.Titluri de participare detinute de societati din cadrul
grupului
0
0 0
97
2.Actiuni proprii 0 0 0
3.Alte investitii financiare pe termen scurt 0 0 0
TOTAL 0 0 0
IV.CASA SI CONTURI LA BANCI 4,792,215 0 4,792,215
ACTIVE CIRCULANTE -
TOTAL
12,250,536
0
12,250,536
C.CHELTUIELI IN
AVANS
492
0 492
D.DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O
PERIOADA DE 1 AN 1.Imprumuturi din emisiune de
obligatiuni
1,408,064
0
1,408,064
2.Sume datorate institutiilor de
credit
4,028,575
0
4,028,575
3.Avansuri incasate in contul comenzilor 25,713 0 25,713
4.Datorii comerciale 0 0 0
5.Efecte de comert de
platit
0
0 0
6.Sume datorate societatilor din cadrul grupului 0 0 0
7.Sume datorate privind interesele de participare 0 0 0
8.Alte datorii, inclusiv datorii fiscale si alte datorii
pentru asigurari sociale
0
0 0
TOTAL 5,462,352 0 5,462,352
E.ACTIVE CIRCULANTE,RESPECTIV DATORII
CURENTE NETE
6,788,676
0
6,788,676
F.TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 35,977,147 23,972,844 59,949,991
G.DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O
PERIOADA MAI MARE DE 1 AN
0
0 0
1.Imprumuturi din 0 0 0
98
obligatiuni
8.Alte datorii, inclusiv datorii fiscale si alte datorii
pentru asigurari sociale
2,908,739
0
2,908,739
TOTAL 2,908,739 0 2,908,739
I.VENITURI IN AVANS 0 0
J.CAPITALURI SI
REZERVE
6,615,585
0
6,615,585
I.CAPITAL din
care
0
0
capital subscris nevarsat 0 0
capital subscris varsat 6,615,585 0 6,615,585
patrimoniul
regiei
0
0
II.PRIME DE CAPITAL 0 0
III.REZERVE DIN
REEVALUARI
12,866,463
0
12,866,463
Sold creditor 0 0 0
Sold debitor 0 0 0
IV.REZERVE 27,720,827 0 27,720,827
1.Rezerve
legale
13,772,927
0
13,772,927
2.Rezerve pentru actiuni proprii 0 0 0
3.Rezerve statutare sau
contractuale
0
0 0
4.Alte rezerve 13,947,900 0 13,947,900
V.REZULTATUL
REPORTAT
0
0 0
Sold creditor 0 0 0
99
Sold debitor 0 0 0
VI.REZULTATUL EXERCITIULUI 1,641,053 0 1,641,053
Sold creditor 0 0 0
Sold debitor 0 0 0
Repartizarea profitului 1,641,053 0 1,641,053
TOTAL CAPITALURI
PROPRII
47,202,875
0
47,202,875
Patrimoniu
public
0
0
TOTAL
CAPITALURI
47,202,875
0
47,202,875
ACTIV NET CONTABIL 33,068,408 X
ACTIV NET CONTABIL CORECTAT X 57,041,252
Asadar, valoarea de 57.041.252 mii lei a activului net corectat reprezinta o
valoare de control a capitalului actionarilor deoarece un eventual cumparator are
posibilitatea de a hotarî vânzarea unor active sau a tuturor activelor
achizitionate.
100
CONCLUZII SI PROPUNERI
Prin prisma exclusiva a scopurilor financiare, valoarea unei întreprinderi
este definita de însusirea patrimoniului material sau imaterial, de a produce
surplusuri de venit. Modul de gândire al evaluarii se bazeaza pe calculul
investitional - o metoda pentru aprecierea rentabilitatii absolute si relative ale
unei investitii.
Teoretic, valoarea reala a unei întreprinderi este egala cu valoarea
actualizata a viitoarelor excedente financiare. Valoarea definita mai sus este
foarte greu de evidentiat în practica, în principal, din urmatoarele motive:
- din contabilitatea întreprinderii se pot deduce, cu greutate si exactitate,
surplusurile de venituri complete;
- pentru prognoze, exista incertitudini referitoare la fluxurile de venituri si
cheltuieli;
- stabilirea ratei de capitalizare, care sta la baza calcului valorii
întreprinderii, se face cu dificultate;
-valorile unei întreprinderi difera în functie de obiectivele care se urmaresc în
continuarea activitatii.
Evaluarea este o activitate din sfera serviciilor profesionale cum ar fi:
consultanta, proiectarea, avocatura. Consultanta în evaluare se finalizeaza
printr-o lucrare de evaluare rezultata în urma unui proces complex, prin
respectarea unor metode si standarde prin care se atribuie o valoare unor
proprietati, intreprinderi etc.
O alta remarca importanta care trebuie facuta în legatura cu activitatea de
evaluare este diferenta dintre valoare si pret. În urma acestei activitati,
întreprinderii i se atribuie o valoare, care este o calitate conventionala atribuita în
urma unei judecati, unor calcule, unei expertize.
Aceasta valoare care este dedusa din proprietatile obiectului de evaluat,
pe de-o parte si din posibilitatile de înstrainare existente, pe de alta parte, se
apropie de ceea ce, în mod obisnuit, se numeste valoarea „obiectiva“ a
101
întreprinderii. Daca am stabilit o asemenea valoare, atunci nu este deloc greu sa
deducem diverse „valori subiective“, în functie de diferitele motive sau momente
de evaluare.
În vederea realizarii acestui scop, avem nevoie de informatii legate de
calitatile întreprinderilor si ale mediului economic al acestora din momentul
respectiv, din care sa se poata stabili preturile maxime sau minime de întelegere.
Din acest punct de vedere, sarcina evaluarii întreprinderii ar putea fi :
stabilirea limitelor, avantajelor si dezavantajelor unei întreprinderi sau participatii
pentru proprietarul ei si, pe baza predominantei avantajelor fata de dezavantaje,
în limitele date, fundamentarea unei judecati de valoare sub forma unei sume de
bani, pe care un achizitor ar urma sa o plateasca pentru subiectul în cauza.
Conform opiniei diferitilor specialisti în domeniu, valoarea unei firme este
data de valorile actuale ale investitiilor care au format patrimoniul existent, dar si
de valoarea din prezent a CFW-rilor viitoare pe care investitiile le vor aduce. În
mod fundamental, nu exista decât trei modalitati de a ajunge la valoarea unei
întreprinderi:
1. Abordarea pe baza de active ( patrimoniala );
2. Abordarea pe baza de venit;
3. Abordarea prin comparatie.
Asadar, exista mai multe metode de evaluare, aferente fiecarui tip de
abordare.
Metodele de evaluare patrimoniale au un grad înalt de complexitate
deoarece este nevoie de un numar mare de specialisti în domenii variate, dar si
de un volum mare de munca. Elementele de pornire în evaluarile patrimoniale
sunt componentele bilantiere de activ si pasiv.
Abordarea pe baza de venit reprezinta calea generala de estimare a valorii
unei întreprinderi prin utilizarea uneia sau mai multor metode prin care valoarea
este determinata pe baza convertirii veniturilor anticipate.
În cazul evaluarii prin fluxuri de trezorerie (cash-flows), o întreprindere
poate fi evaluata prin lichiditatile pe care urmeaza sa le generaze în viitor.
102
Valoarea ei este data de fluxurile de trezorerie (cash-flows) previzionale
susceptibile a fi obtinute în urmatorii ani.
În cadrul metodelor de evaluare patrimoniale, evaluatorul analizeaza si
prelucreaza fiecare post de activ si pasiv în vederea eliminarii influentelor unor
factori care nu dau o valore reala firmei.
Asadar, putem spune ca abordarea patrimoniala reprezinta modalitatea de
estimare a valorii unei întreprinderi si/sau unui pachet de actiuni, prin utilizarea
metodelor de estimare a valorii de piata a activelor individuale ale întreprinderii
din care se scade valoarea de piata a datoriilor totale ( deci active totale
corectate la valoarea de piata minus datorii totale corectate ).
Aceasta metoda încearca evaluarea întreprinderii prin patrimoniul ei.
Valoarea este egala cu activul ( imobilizari, stocuri, creante, clienti, disponibilitati
banesti ) din care se scad datoriile exigibile (împrumuturi, furnizori, impozite, alte
datorii ).
Evaluarea se realizeaza pe baza bilantului. Limitarea metodei consta în
faptul ca ea nu reflecta cu exactitate realitatea economica. Bilantul contine date
istorice, asa cum de altfel se gasesc în toata contabilitatea întreprinderii. Daca
disponibilitatile banesti au o valoare reala identica cu cea înscrisa în bilant,
valoarea unui imobil, a unor utilaje, masini sau a unui stoc de marfa poate diferi
foarte mult de ceea ce este înscris în bilant.
De asemenea, creantele si obligatiile în alte monede, în conditii de inflatie
au alta valoare fata de cea înscrisa în bilant. Ajustarea valorilor din bilant este
uneori favorabila vânzatorului ( reevaluarea cladirilor sau terenurilor) alteori
favorabila cumparatorului ( stocuri greu vandabile sau utilaje vechi sau chiar hale
industriale vechi). Pentru ajustari, fie se tine cont de indicele de inflatie existent
de la data achizitiei pâna la data curenta, fie se considera valorile de înlocuire ale
activelor ( achizitia de noi active pentru înlocuirea celor vechi).
Vânzatorul nu trebuie sa uite ca valoarea activelor unei societati nu este
data numai de cea înscrisa în bilant ca activ tangibil. Întreprinderea cumuleaza în
timp un anumit nivel de cunostinte, îsi cladeste o reputatie si o clientela solida
103
sau, într -un cuvânt, are ceea ce se numeste goodwill. Valorizarea goodwill - ului
este bine a fi încredintata unui specialist. Renumele sau fondul comercial
(goodwill) poate fi mai important decât activele existente într-un anume moment
al existentei întreprinderii.
În anul 1973, se reunesc alte trei cooperative: “Meseriasii Cismari”,
“Staruinta” si “Arta Încaltamintei” sub denumirea de “Arta Încaltamintei”, având
sediul în strada Radu Cristian nr. 5, Bucuresti. Având în vedere hotarârea
Adunarii Generale a Actionarilor din data de 11 octombrie 1991 si conform
Decretului Lege nr. 66/1991, Cooperativa „Arta Încaltamintei” se reorganizeaza
în Societatea pe Actiuni „Comart” S.A. .
Obiectul de activitate al societatii este:
- fabricarea încaltamintei:
• fabricarea manuala a încaltamintei: productie serie mica;
• fabricarea încaltamintei cu ajutorul liniei tehnologice destinata exportului.
- produse, servicii: cu ajutorul liniei tehnologice se executa produse de masa, în
schimb, productia manuala se adreseaza în special segmentului de clienti care
opteaza pentru o linie eleganta. Societatea COMART este specializata în
fabricarea întregii game de încaltaminte din piele pentru barbati si femei:
sandale, pantofi, ghete, cisme etc.
În urma analizei diagnostic a societatii am tras urmatoarele concluzii:
- din punct de vedere juridic, societatea functioneaza în conformitate cu
legislatia în vigoare;
- fiecare salariat are încheiat contract de munca individual;
- exista personal calificat; se remarca stabilitatea personalului cheie;
- exista un programminutios gândit pentru organizarea, retehnologizarea si
modernizarea societatii;
- cladirile sunt bine întretinute si au o destinatie bine determinata;
- exista preocupare pentru realizarea de produse noi;
- exercitiul financiar a fost încheiat cu profit;
- solvabilitatea este buna.
104
Simptome Pozitive:
3. Cresterea cifrei de afacer i, în sistem actualizat, în 2002 fata de 2001 si
în 2003 fata de 2002;
4. Nu exista mijloace specializate mecanizate suficiente .
Simptome Negative:
Inexistenta informatiilor sau a unui sistem de calcul a volumelor de afaceri
(cantitative/calitative) aferente pe piata de catre concurenta, precum si
lipsa cotei de piata a societatii la intern si/sau extern, astfel încât nu se
pot tine sub observatie evolutia si fluctuatiile cotei de piata;
Cresterea taxelor si impozitelor;
Puncte Forte:
6. Urmarirea si controlul modului de desfasurare a serviciilor prestate.
7. Dorinta conducerii societatii de completare si diversificare permanenta a
activitatii.
8. Aplicarea si respectarea unor tarife stimulative pentru personalul angajat.
9. Respectarea clauzelor contractuale, privind prestarea de servicii.
10. Cunoasterea cerintelor clientilor de pe piata .
Puncte Slabe:
7. Mentinerea în lucru a unor echipamente cu uzura fizica si morala ridicata.
8. Stil de conducere autoritar, care blocheaza angajatii în exprimarea
punctelor de vedere precum si în aplicarea unor idei personale pentru rezolvarea
diferitelor probleme care apar în cadrul societatii.
9. Gestionarea deficitara a resurselor financiare.
10. Dificultati în obtinerea indicatorilor financiari la nivelul preconizat.
11. Cheltuileli ridicate cu întretinerea si repararea utilajelor prin apelarea la
terti.
105
12. Utilaje specializate insuficiente pentru acoperirea integrala a activitatilor
pe perioade optime.
Oportunitati :
- Existenta unor cereri mari privind prestarea unor activitati .
- Existenta unor programe internationale de finantare-program PHARE.
- Cerinte calitative pe piata.
Pericole:
7. Instabilitatea mediului economico-social national.
8. Venituri insuficiente pentru dezvoltarea productiei urmatoare.
9. Aplicarea unor preturi si tarife diferentiate, fara fundamentari economice.
10. Practicarea sistemului de intermediere cu materii prime.
11. Lipsa capacitatii de plata a unor beneficiari si furnizori de produse.
12. Sistem financiar contradictoriu si defavorabil pentru producatori (taxe,
impozite).
În urma evaluarii prin metoda activului net corectat s-a ajuns la valoarea
de 57.041.252 mii lei a activului net corectat, valoare care reprezinta o valoare
de control a capitalului actionarilor, iar un eventual cumparator va avea
posibilitatea de a hotarî vânzarea unor active sau a tuturor activelor
achizitionate.
106
BIBILIOGRAFIE
1. Stan, Sorin V. Evaluarea întreprinderii,
Ed. Iroval, Bucuresti, 2003
2. Stan, Sorin V. Ghid practic de evaluare,
Ed. Iroval, Bucuresti, 2003
3. Dumitrescu, D.
Dragota, V.
Evaluarea întreprinderilor. Lucrari aplicative si studii
de caz
Ed. Economica, Bucuresti, 2002
4. Isfanescu, A.
Robu, V.
Evaluarea întreprinderii,
Ed. Tribuna economica, Bucuresti, 2001
5. Stan, Sorin V. Evaluarea activelor necorporale,
Ed. IROVAL, Bucuresti, 1999
6. Cabariu, L. Analiza si evaluarea societatilor comerciale,
Ed. Expert, Bucuresti, 2002
7. Stan V. S., Anghel I. Evaluarea activelor corporale, Editura IROVAL,
Bucuresti, 1998
8. Toma M., Chivulescu M. Ghid pentru diagnostic si evaluare a întreprinderii,
editat CECCAR, Bucuresti, 1994
9. Mihailescu, Nicolae Analiza activitatii economico-financiare, Editura
Victor, Bucuresti, 2001
10. Margulescu D.,
Niculescu M., Robu V.
Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart,
Bucuresti, 1994
11. Stanescu C., Isfanescu
A., Baicusi A.
Analiza economico-financiara, Editura Economica,
Bucuresti, 1996
12. Stela Mariana - Coban "Analiza-diagnostic in strategia financiara a firmei",
Bucuresti, 1999
13. Maria Niculescu Diagnostic global strategic, Editura Economica,
Bucuresti, 1997
107
14. Vintila, Georgeta Diagnosticul financiar si evaluarea întreprinderilor,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997;
15. xxx Asociatia Nationala a Evaluatorilor din România-
ANEVAR – Culegere de standarde, 2001
16. xxx H.G. 403/2000 privind reevaluarea imobilizarilor
corporale, M.O. 252/2000
17. xxx IROVAL – Colectia de buletine informative 1997-
2002
18. xxx Standarde internationale de contabilitate 2002, Ed.
Economica, Bucuresti, 2002
19. xxx Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a
terenurilor
20. xxx Colectia „Adevarul economic” 2002 - 2003
108
ANEXE
Anexa 1: Bilant contabil
Nr. rd
Denumirea indicatorilor 2001 (mii lei) 2002 2003
A.I. IMOBILIZARI NECORPORALE 1
1.Cheltuieli de constituire si de cercetare - dezvoltare
2.Cheltuieli de dezvoltare 2
3.Concesiuni, brevete, licente, marci si valori similare si alte imobilizari necorporale
3 0 174,306 130,729
4.Fond comercial 4
5.Avansuri si mobilizari necorporale in curs 5
TOTAL 6 0 174,306 130,729
II. IMOBILIZARI CORPORALE
7 23,649,174 31,267,701 27,937,185
1.Terenuri si constructii
2.Instalatii tehnice si masini 8 85,697 2,078,392 1,839,759
3.Alte instalatii, utilaje si mobilier 9 238,038 195,114 81,212
4.Avansuri si mobilizari corporale in curs 10
TOTAL 11 23,972,909 33,541,207 29,858,156
III. IMOBILIZARI FINANCIARE
12 245,763 423,880 526,402
1.Titluri de participare detinute la societatile din cadrul grupului
2.Creante asupra sociatatilor din cadrul grupului 13
3.Titluri sub forma de interese de participare 14
4.Creante din interese de participare 15
5.Titluri detinute ca imobilizari 16
6.Alte creante 17
7.Actiuni proprii 18
TOTAL 19 245,763 423,880 526,402
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL
20 24,218,672 34,139,393 30,515,287
B.ACTIVE CIRCULANTE I.STOCURI 1.Materii prime si materiale consumabile
21 2,328,000 2,218,849 4,207,573
2.Productia in curs de executie 22
3.Produse finite si marfuri 23 5,261,275 7,638,337 9,898,912
4.Avansuri pentru cumparari de marfuri (ct.4091) 24
TOTAL 25 7,589,275 9,857,186 14,106,485
109
II.CREANTE 1.Creante comerciale
26 974,934 2,828,246 3,250,748
2.Sume de incasat de la societatile din cadrul grupului 27
3.sume de incasat din interese de participare 28
4.Alte creante 29 2040316
Creante privind capitalul subscris varsat si nevarsat 30
TOTAL 31 3,015,250 2,828,246 3,250,748
III.INVESTITII FINANCIARE PE TERMEN SCURT 1.Titluri de participare detinute de societati din cadrul grupului
32
2.Actiuni proprii 33
3.Alte investitii financiare pe termen scurt 34
TOTAL 35 0 0 0
IV.CASA SI CONTURI LA BANCI 36 1,937,919 2,446,653 4,792,215
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL
37 12,542,444 15,132,085 22,149,448
C.CHELTUIELI IN AVANS 38 492
D.DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA DE 1 AN 1.Imprumuturi din emisiune de obligatiuni
39 1,734,264
1,918,143
1,408,064
2.Sume datorate institutiilor de credit 40 1,862,337 2,588,924 4,028,575
3.Avansuri incasate in contul comenzilor 41 26,250 32,279 25,713
4.Datorii comerciale 42
5.Efecte de comert de platit 43 3294 492
6.Sume datorate societatilor din cadrul grupului 44
7.Sume datorate privind interesele de participare 45
8.Alte datorii, inclusiv datorii fiscale si alte datorii pentru asigurari sociale
46 2,096,321 2,206,243
TOTAL 47 5,722,466 6,746,081 5,462,352
E.ACTIVE CIRCULANTE,RESPECTIV DATORII CURENTE NETE
48 6,819,978 8,386,004 16,687,588
F.TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 49 31,038,650 42,525,397 47,202,875
G.DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR -O PERIOADA MAI MARE DE 1 AN
50
1.Imprumuturi din obligatiuni
8.Alte datorii, inclusiv datorii fiscale si alte datorii pentru asigurari sociale
57 2,908,739
TOTAL 58 0 0 2,908,739
I.VENITURI IN AVANS 62
J.CAPITALURI SI REZERVE 63 6,601,401 6,615,585 6,615,585
I.CAPITAL din care
capital subscris nevarsat 64 6601401
capital subscris varsat 65 6,615,585 6,615,585 6,615,585
patrimoniul regiei 66
II.PRIME DE CAPITAL 67
110
III.REZERVE DIN REEVALUARI
68 9,202,553 9,202,553 12,866,463
Sold creditor
Sold debitor 69
IV.REZERVE 70 24,437,249 26,707,259 27,720,827
1.Rezerve legale 71 11,314,788 13,320,955 13,772,927
2.Rezerve pentru actiuni proprii 72
3.Rezerve statutare sau contractuale 73
4.Alte rezerve 74 13,122,461 13,386,304 13,947,900
V.REZULTATUL REPORTAT 75
Sold creditor
Sold debitor 76
VI.REZULTATUL EXERCITIULUI 77 1,716,972 1,610,091 1,641,053
Sold creditor
Sold debitor 78
Repartizarea profitului 79 1,716,972 1,610,091 1,641,053
TOTAL CAPITALURI PROPRII
80 31,038,650 42,525,397 47,202,875
Patrimoniu public 81
TOTAL CAPITALURI
82 31,038,650 42,525,397 47,202,875
111
Anexa 2: Cont de profit si pierdere:
Denumirea indicatorilor Nr.rd Realizari aferente perioadei de raportare
2001 2002 2003 1.Cifra de afaceri neta 1 16,171,643 25,316,364 29,028,318 Productia
vanduta 2 12,824,229 19,634,282 25,428,270
Venituri din vanzarea marfurilor
3 3,347,414 5,682,082 3,600,048
Venituri din subventii de exploatare aferente CA nete
4 0
2.Variatia stocurilor Sold debitor
5 0
Sold creditor
6 2,449,438 1,875,895 1,866,460
3.Productia imobilizata 7 0 4.Alte venituri din
exploatare 8 79,084 108,608 2,380,312
I Venituri din exploatare - Total
9 18,700,165 27,300,867 33,275,090
5.a) Cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile
10 4,722,218 6,975,081 9,198,336
Alte cheltuieli cu materialele
11 0
b) Cheltuieli din afara (energia si apa)
12 362,115 427,033 2,489,324
Cheltuieli privind marfurile
13 3,307,036 5,433,171 3,355,119
6.Cheltuieli cu personalul
14 4,693,204 7,401,142 10,383,080
a) Salarii 15 3,268,345 5,121,573 7,573,481 b) Cheltuieli cu
asigurarile si protectia sociala
16 1,424,859 2,279,569 2,809,599
7.a) Ajustarea valorilor imobilizarilor corporale si
necorporale
17 0 0 0
a1) Cheltuieli 18 0 a2) Venituri 19 0
112
b)Ajustarea valorii activelor circulante
20 0 0 0
b1) Cheltuieli 21 0 b2) Venituri 22 0 8.Alte cheltuieli de
exploatare 23 1,725,742 2,613,629 3,346,257
8.1.Cheltuieli privind prestatiile externe
24 1,261,965 1,884,686 2,358,160
8.2.Cheltuieli cu alte impozite taxe si varsaminte asimilate
25 463,777 728,943 988,097
8.3.Cheltuieli cu despagubiri, donatii si active cedate
26 0
Ajustari privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli
27 1,671,091 1,888,017 2,639,627
Cheltuieli 28 1,671,091 1,888,017 2,639,627 Venituri 29 0
II Cheltuieli pentru exploatare - Total
30 16,481,406 24,738,073 31,411,743
A Rezultatul din exploatare Profit
31 2,218,759 2,562,794 1,863,347
Pierdere 32 -2,218,759 -2,562,794 -1,863,347 Venituri din interese de
participare 33 0 8,687
Din care in cadrul grupului
34 0
10.Venituri din alte investitii financiare si creante ce fac parte din activele imobilizate
35 0
Din care in cadrul
grupului 36 0
Venituri din dobanzi
37 323,319 470,885 740,916
Din care in cadrul grupului
38 0
Alte venituri financiare
39 15,225 56,082 633,590
III Venituri financiare - Total 40 338,544 526,967 1,383,193 12.Ajustarea valorii
imobilizarilor financiare si a investitiilor financiare detinute ca active circulante
41 0 0 0
Cheltuieli 42 0
113
Venituri 43 0 13.Cheltuieli privind
dobanzile 44 5,951 139,001 109,295
Din care in cadrul grupului
45 0
Alte cheltuieli financiare 46 4,784 721,408 979,377 IV Cheltuieli financiare - Total 47 10,735 860,409 1,088,672 B Rezultatul financiar
Profit 48 327,809 -333,442 294,521
Pierdere 49 -327,809 333,442 -294,521 C Rezultattul curent
Profit 50 2,546,568 2,229,352 2,157,868
Pierdere 51 -2,546,568 -2,229,352 -2,157,868 V 15.Venituri
extraordinare 52 619,800 343,650 1,157,211
VI 16.Cheltuieli extraordinare
53 476,787 511,739 1,228,769
D Rezultatul extraordinar Profit
54 143,013 -168,089 -71,558
Pierdere 55 -143,013 168,089 71,558 VII Venituri totale 56 19,658,509 28,171,484 35,815,494 VIII Cheltuieli totale 57 16,968,928 26,110,221 33,729,184 E Rezultatul brut Profit 58 2,689,581 2,061,263 2,086,310 Pierdere 59 -2,689,581 -2,061,263 -2,086,310 Impozitul pe profit 60 972,609 451,172 445,257 F 19.Alte cheltuieli cu impozite ce
nu apar in elementele de mai sus
61 0 0 0
20.Rezultatul net al exercitiului financiar Profit
62 1,716,972 1,610,091 1,641,053
114
Anexa 3:
FISA DE DATE
TEREN DE EVALUAT
Adresa: str. Turda nr. 48, Bucuresti, Complex Barbu Lautaru
Suprafata: 2739 mp
Proprietar: S.C. COMART S.A.
Sarcini asupra proprietatii: nu
Data ultimei tranzactii: 1968
Utilizare: activitate de productie
Data evaluarii: 2003
Scopul evaluarii: cunoasterea valorii de piata
Amplasare:
- intravilan, municipiul Bucuresti
- localizare: în apropierea B-dului I. Mihalache
- distanta fata de centrul orasului: cca.3 km
- acces la proprietate: direct, deschidere la strada principala
- acces la mijloacele de transport în comun: metrou, tramvai,
autobuze;
- perspectiva zonei: în dezvoltare continua
- poluare: gaze esapate
- grad seismic al zonei: 5
115
Utilitati:
- retele publice ale orasului si acces direct la ele
Caracteristici:
- fizice:
- topografie: teren plan;
- suprafata: 2739 mp;
- drenaj: bun;
- poluare: gaze esapate;
- împrejmuit;
- vecinatati: civilizat
- fara posibilitati de extindere;
- economice: spatiu destinat productiei
Detinere:
- proprietar: S.C.Comart S.A.
- document proprietate: act de vânzare – cumparare, documente
de carte funciara si cadastru
- sarcini: nu.
116
