S TAT DIN MOLDOVADE28 februarie, 2012. Nr.7 (130).

UNIVER ITATEAE în firea lucrurilor ca, la fiecare început de an, omul

să-şi adune în gând toate cele bune, câte a reuşit să le înfăptuiască pe parcursul timpului ce ţine deja de trecut, fă-cându-şi planuri şi schiţându-şi obiective noi pentru timpul care vrea să vină. Doar spune un străvechi şi înţelept proverb: „Nu aduce anul, cât aduce ceasul”. Cu alte cuvinte, timpul nu te aşteaptă la răspântii.

Ori , cum spunea şi marele dramaturg Eugen Ionesco:”O oră bine folosită e mai valoroasă decât secole şi secole de uitare şi nepăsare”.

Nu încape îndoială că de aceste pre-cepte instructive şi învăţăminte profunde, lăsate nouă, ţine cont şi marea majoritate a tinerilor noştri studioşi, care, pe lângă multele şi tumultoasele griji şi preocupări cotidiene ce i le aduce zilnic încărcatul pro-gram de studii, mulţi dintre ei îmbrăţişează şi alte activităţi – cele extracurriculare şi extraauditoriale. Aşadar, este vorba despre acele porniri şi energii interioare ale tine-reţii ce nu pot fi stăvilite de nicio „regulă” sau restricţie anacronică a unei birocraţii perimate şi depăşite de timp, precum se mai întâmplă pe ici- colo. Şi acest caracter, cu adevărat combativ, ofensiv, con-structiv, se manifestă destul de pronunţat şi în mediul nostru universitar.

Zilele acestea, pe adresa Rectorului Universităţii de Stat din Moldova, a fost expediat un document cu următorul conţinut:

Mult stimate domnule Rector Gheorghe Ciocanu!Prin prezenta, BC „Victoriabank” SA are onoarea să vă anunţe că au fost desemnaţi

câştigătorii Burselor de Studii Victoriabank, ediţia a II-a, lansată în cadrul Programului de Responsabilitate Social Corporativă „Deschide uşile spre viitor”.

În cadrul acestui concurs, deja al doilea an consecutiv, 100 cei mai sârguincioşi şi talentaţi studenţi ai Universităţilor din Republica Moldova beneficiază de burse în va-loare de 650 de lei lunar pe parcursul ultimului an de studiu.

În acest context, ţinem să vă anunţăm că următorii studenţi ai Universităţii de Stat din Moldova au devenit bursieri Victoriabank:

Victoria BIVOL – Facultatea de Istorie şi Filosofie, anul IIIInna CEVDARI – Facultatea de Ştiinţe Economice, anul III

Nu mai sunt poeţi care ar scrie po-

ezia de iubire aşa cum a făcut-o Shakespeare sau Eminescu. Însă despre iu-bire, în toate formele sale – posibile şi imposibile, reale şi virtuale, morale

şi sexuale – se vorbeşte încontinuu. Este o temă inepuizabilă. De ce? Să fie prea multă iubire? Sau e prea puţină? Cert e că oamenii iubesc să iubească, iubesc să fie iubiţi. Ce sărbătorim? Ziua Îndrăgostiţilor? Sau... Dragobetele? Pentru unii, nu e o problemă – se ”îmbată” de două ori, însă alţii ar putea avea o problemă – dragostea se sărbătoreşte de ziua ei, însă când e? Am făcut câteva cercetări despre rădăcinile Zilei Îndră-gostiţilor şi ale sărbătorii Dragobete.

Originile Zilei Îndrăgostiţilor sunt ambi-gue. Anumite scrieri amintesc Sfântul Valentin ca fiind la origine o sărbătoare catolică şi care, înaintea Evului Mediu, nu era sinonimă cu săr-bătoarea îndrăgostiţilor. Cel puţin trei sfinţi, pur-tând numele Valentin, au fost martirizaţi, data comemorării lor fiind fixată în jurul anului 498, pe 14 februarie. Unul dintre ei a trăit în timpul Împăratului roman Claudiu al II-lea, în sec. III.

În acea epocă, Roma era angajată în campa-nii militare sângeroase, iar împăratul, numit şi Claudiu cel Crud, le interzicea soldaţilor lui să se căsătorească, considerând că bărbaţii nu mai vroiau să plece la luptă din cauza ataşamentului pentru soţiile lor. În ciuda ordinelor Împăratului, preotul Valentin a continuat să celebreze căsăto-rii, în secret, motiv pentru care a fost decapitat.

tELEgRAMĂDistinse doamne şi

domniţe!În pragul acestui

mirific anotimp vă adu-cem cele mai sincere urări de bine şi împliniri în toate.

Frumuseţea, dragos-tea şi tandreţea – aceste flori alese ale omenirii – să vă însoţească pre-tutindeni.

Vă dorim multă, multă sănătate, pros-perare, dragoste, pace, bucurii şi tot farmecul vieţii.

… Să aveţi doar zâmbet şi nobleţe

Pe-ntreg itinerarul vieţii.

Comitetul sindicalal angajaţilor USM

Generaţia sec.XXI

SUS PÂNZELE PE CAtARg!În această ordine de idei este elocventă decizia Rectoratului

USM de a introduce în sistemul administrativ o unitate nouă, dar necesară şi oportună – cea de prorector pentru probleme studenţeşti care i-a fost încredinţată domnului Tudor Arnăut,

doctor, conferenţiar universitar. N-a trebuit să treacă mult timp ca primele efecte ale acestei decizii administrative să iasă în evidenţă. Drept rezultat, a prins rădăcini Alianţa Studenţilor USM, s-au activizat organizaţiile primare sindicale studenţeşti

de la toate facultăţile, au intrat pe rol şi au început să dea re-zultate scontate diverse proiecte în care s-au implicat cei mai energici tineri studioşi, drept exemplu servindu-ne aspectul îngrijit al campusului central universitar. Au fost lansate şi

primele două numere ale Revistei NEXT a Asociaţiei „Tinerii din Moldova pentru Dez-voltare”, la a cărei editare o bună parte de contribuţie le revine şi viitorilor jurnalişti de la facultatea respectivă.

Prin urmare, începutul a fost pus. El, bine-înţeles, cere continuare. Pentru aceasta s-au şi întrunit acum două săptămâni, în sala Senatu-lui USM, reprezentanţii Alianţei Studenţeşti, ai sindicatului studenţesc, membrii Senatului USM, delegaţi câte unul de la fiecare faculta-te, care au pus, cum s-ar spune, ţara la cale, trasând câteva repere esenţiale, menite să di-namizeze activismul tineretului studios, ori-entându-l spre o nestăvilită ofensivă.

Dat fiind faptul că la şedinţa respectivă (vezi imaginea alăturată) au fost lansate mai multe idei, iniţiative, propuneri, acestea urmând să fie definitivate pe parcurs, vom re-veni la subiectul nostru în ziarul „Universita-

tea” din luna martie.Până atunci, sus pânzele pe catarg!

Mihai MORĂRAŞ

NE ÎNDRĂgOStIM SAU ÎNDRĂgIM? PRIMĂVARA NE BAtE LA

gEAM...Sfăntul Valentin a fost îndelung celebrat nu

ca sărbătoare a îndrăgostiţilor, ci a celor singuri. În această zi, tinerele necăsătorile se ascundeau în împrejurimile satelor lor cu speranţa de a-şi găsi perechea. Cuplurile care se formau trebuiau să se căsătorească în acelaşi an.

Abia în epoca medievală, spre secolul al XVI-lea, ziua Sfântului Valentin capătă o cono-taţie amoroasă în Franţa şi în Anglia. În aceas-tă zi îndrăgostiţii schimbau bilete (ilustrate cu simboluri cum ar fi Cupidon sau inimioare) şi îşi spuneau Valentini.

* * *Sărbătorit de obicei pe data de 24 februa-

rie a fiecărui an, Dragobetele este o tradiţie populară românească de celebrare a primă-verii şi un rit de fertilitate, specific renaşterii anuale a vieţii şi naturii. Nu întâmplător, Dra-gobetele, un cupidon folcloric românesc, fiu al babei Dochia, stăpâneşte nu numai peste amorul oamenilor, ci şi peste cel al animalelor şi al pă-sărilor. Potrivit tradiţiei, în ziua de 24 februarie, păsările îşi aleg perechile, pregătindu-se astfel al să aducă pe lume noi generaţii.

Nicolae Constantinescu, etnolog al Universi-tăţii din Bucureşti, a afirmat că nu există atestări documentare ale acestei sărbători decât în seco-lul al XIX-lea, „ceea ce nu înseamnă mare lucru pe scara timpului”. Profesorul presupune că, eti-mologic, Dragobetele provine din derivarea cu-vântului „drag-dragul”, adăugând că „nu putem şti sigur, pentru că în domeniul etimologiei eşti tot timpul pe nisipuri mişcătoare”.

”goana din ziua de Dragobete” debuta cu o adunare de dimineaţă a băieţilor şi a fetelor,

îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, într-un loc în-afara satului. Acest loc putea fi o pădure din ve-cinătatea satului, prilej cu care se culegeau cele dintâi flori de primăvară. După câteva ceasuri de glume şi snoave, se dădea startul ”zburătoritu-lui”, o cursă atletică şi rituală a dragostei: fetele o luau la fugă către casele lor, urmărite în goană de către băieţi. Cei care reuşeau să îşi ajungă din urmă aleasa inimii, îi puteu pretinde o sărutare, în acest fel oficializând legătura lor de dragoste sau

DE ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR

angajându-se într-o logod-nă simbolică. Trebuie să menţionăm că unele fete nu se străduiau să îşi iuţească prea tare pasul.

Dacă e să judecăm din punct de vedere istoric, Ziua Îndrăgostiţilor sau Sf. Valentin are prioritate, însă dacă vom judeca din punctul de vedere al con-stituţiei noastre ca neam, Dragobetele va fi mai aproape de tradiţia şi de sufletul poporului nostru.

Important e să nu ui-tăm să iubim în fiece zi, cu toată fiinţa, din toată ini-ma, căci sărbătoarea iubi-rii reprezintă doar ziua în care trebuie să mulţumim pentru ocazia de a trăi acest miraculos sentiment – iubirea!

Lia CULEV,anul I, Facultatea de

Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării(Continuare în pagina 7)

Imaginea USMMUNCA BUNĂ ROD ADUNĂRodica gROSU– Facultatea de Ştiinţe Economice, anul IIIDoina MARINESCU – Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, anul IIIDiana POPA– Facultatea de Ştiinţe Economice, anul III Diana RANgA– Facultatea de Ştiinţe Economice, anul IIIIlie CRECIUN– Facultatea de Drept, anul VMarina CROItORU – Facultatea de Ştiinţe Economice, anul IIIAliona RĂU – Facultatea de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrare, anul IIIVictoria ROtARI – Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale ComunicăriiMariana VACARCIUC – Facultatea de Drept, anul VVă felicităm pentru instruirea de calitate şi motivarea pe care o acordaţi tinerilor studioşi,

fapt pentru care instituţia Dumneavoastră se bucură de rezultate relevante în cadrul proiecte-lor lansate de noi.

Natalia POLItOV-CANgAŞPreşedinte BC „Victoriabank” SA

UNIVERSITATEA2 28 februarie 2012, nr.7 (130) Actualitatea la zi

O problemă foarte dificilă în relaţiile student-profesor este copiatul. Din

păcate, această practică vicioasă devine tot mai răspândită, mijloacele de copiere sunt tot mai sofisticate şi profesorii trebuie să facă mari eforturi pentru a lupta cu această molimă. În afară de faptul că orice copiat la examene este o fraudă, o asemenea formă de furt distorsionează într-un mod alarmant relaţiile student – profesor, dar şi relaţiile

dintre studenţi, deformează, în general, scara valorilor. Profesorul care nu permite copiatul, care îi prinde şi îi dă

afară de la examen pe cei ce copiază intră în mod automat în categoria de ”profesor rău”, iar cei care închid ochii la toate şmecheriile de la examen sunt, desigur, ”profesori tare buni”. Au şi studenţii destule frustrări în legătură cu această situaţie: cei care nu copiază se pot pomeni cu note mai mici decât de-lapidatorii şi se simt chiar ei victime ale furtului. Când un stu-dent care pe parcursul anilor de studii nu a ieşit din ”5” şi ”6” obţine la examenul de licenţă nota ”9”, iar cei care au mers pe ”8” şi ”9” se pomenesc la licenţă cu nota ”6” sentimentul de nedreptate îi poate marca foarte puternic pe unii absolvenţi şi cu aceasta nu-i de glumit. Credem că, în asemenea cazuri, ar trebui să aibă dreptul de a face contestaţie nu doar studentul, ci şi preşedintele comisiei sau poate chiar decanul, care are tot

Care ar fi căile de redresare a acestei probleme ce atinge prestigiul şi calitatea în-văţământului universitar, al profesorului, dar şi nivelul de pregătire al specialistului de mâine? În ce măsură acest fenomen reprobabil, adică copiatul, afectează imaginea instituţiei, dar şi cea a cadrelor didactice, în ce mod situaţia la acest capitol ar putea fi diminuată, apoi lichidată definitiv? E posibil aşa ceva?

Cam acestea ar fi gândurile ce o frământă pe doamna profesor universitar Iraida

CONDREA, specialist şi cadru didactic de notorietate în sistemul şcolii superioare de în-văţământ din Republica Moldova. Domnia sa ne îndeamnă să căutăm împreună soluţia, adică răspunsul adecvat la toate aceste întrebări. Ne-am dori ca în discuţiile ulterioare pe marginea acestui subiect să se includă nu numai cadrele noastre didactice universi-tare, dar şi studenţii înşişi.

Redacţia ziarului Universitatea

CE FACEM CU COPIAtUL?

tabloul în faţă. Suspiciunile că un anumit profesor ar fi implicat în fraudă trebuie înlăturate (sau, de ce nu, confirmate cu probe), iar cei ce se fac vinovaţi trebuie să suporte consecinţele. O situ-aţie asemănătoare este şi atunci când studenţii se plâng că ”Toţi au copiat, dar m-a prins şi m-a dat afară numai pe mine”. Şi în acest caz aria suspiciunilor se extinde, iar morbul neîncrederii otrăveşte relaţiile dintre studenţi şi profesori, şi când asemenea lucruri se întâmplă la examenele de licenţă, toţi vor pleca din universitate cu gustul amar al înşelăciunii – fie că au fost sau nu au fost implicaşi personal în comiterea delapidării.

Nu este deloc de neglijat aspectul etico-moral al problemei: şmecherii care se descurcă la copiat se simt adevăraţi eroi şi îi consideră proşti pe toţi ceilalţi, inclusiv pe profesorii care nu i-au prins, iar în mediile studenţeşti copiatul se pare că nici nu este considerat un viciu, ci, mai degrabă, o virtute – aceasta-i cea mai mare problemă şi este, de fapt, problema întregii societăţi. E un lucru, pur şi simplu, anormal când societatea se ”solidarizează”, toţi oamenii, prietenii, rudele, ca să-i ajute pe tineri să copieze la examene: fie că dau BAC-ul, fie că-s la licenţă, fie la alte exame-ne. Dispare orice urmă de morală sau de teamă de păcat.

Credem că ”patima copiatului” nu va putea fi înlăturată prin metode poliţieneşti – percheziţii corporale, camere de suprave-ghere, detaşamente de asistenţi, săli necunoscute, feţe crispate ş.a., pentru că orice măsură va genera imediat ”contramăsuri”. Atâta timp cât cei ce susţin examenul şi cei ce îl primesc se con-

cep ca două tabere beligerante, care caută şi elaborează arme cât mai sofisticate una împotriva alteia, escaladarea ostilităţi-lor va fi una iminentă şi războiul niciodată nu se va termina cu bine.

Copiatul, ca furt, trebuie descurajat, în primul rând, prin-tr-o schimbare de mentalitate, susţinută de acţiuni adminis-trative cât mai maleabile. Examenele, în genere, dar mai ales cele de absolvire, au fost în ultimii ani tot mai impersonalizate şi mai dezumanizate şi asta a condus la o nesiguranţă totală a celor examinaţi, care au înţeles că, dacă se vor afla în difi-cultate, nimic nu-i mai poate salva şi nici ajuta – nici pereţii cu care s-au obiţnuit, nici privirea încurajatoare a profesorului care-i cunoaşte, nici paşii directorului pe hol. Deci, unicul scut împotriva sistemului rămâne copiatul. Nici chiar cel mai bun absolvent nu poate fi sigur că nu va face o cât de mică greşea-lă, care s-ar putea să-l coste prea scump, aşa că recurge la cel mai accesibil remediu – pregătirile pentru copiat şi punerea la punct nu a materiei din programă, ci a „arsenalului tehnic” pentru copiere – fiţuici, copiuţe, stilouri, rulouri şi „armoni-ce”, căşti, telefoane, locuri „convenabile” în sală ş.a.m.d.

Iar frauda la examene este, se pare, o experienţă bună pen-tru a „rezolva” şi alte situaţii din viaţă.

Iraida CONDREA,şef Catedra Limba Română,

doctor habilitat în filologie, profesor universitar

La data de 27 ianuarie 2012, în incinta Centrului de Excelenţă pentru Educaţie Modernă (CEEM), Universitatea de Stat din Moldova, a avut loc Şedinţa republicană cu inspectorii responsabili de predarea fizicii, în cadrul căreia s-a discutat despre oportunităţile şi perspectivele didacti-co-ştiinţifice în domeniul fizicii la USM, în particular, şi în republică, la general.

Şedinţa a fost deschisă de către Decanul Facul-tăţii de Fizică, dr. hab., conf. univ. Florentin

Paladi, cu o scurtă prezentare a Facultăţii de Fizică. A continuat discursul domnul Victor Pagânu, Consultant Principal al Ministerului Educaţiei, care a vorbit despre rezultatele sondajului privind blocajele implementării Curriculumului modernizat la fizică la finele anului 2011.

Acest seminar a avut drept scop prezentarea celor mai noi tendinţe şi tehnologii educaţionale destinate modernizării continue a procesului de învăţare-predare, precum şi perfecţionarea cunoştinţelor cadrelor didactice în folosirea tehnologiilor moderne. Această tematică a fost desfăşurată de către dr. hab., conf. univ., șef LCŞ „FMF”, conducă-torul CEEM, Igor Evtodiev, care şi-a centrat discursul pe importanţa Învăţământului interactiv şi rolul Laboratoarelor multimedia asupra calităţii învăţământului universitar, preuniversitar şi preşcolar.

Au avut loc şi discuţii referitoare la Formarea Continuă a Profesorilor din învăţământul preuniversitar, utilizând tehnologiile şi resursele educaţionale moderne, discurs susţinut de doamna Elena Muraru, dr., conf. univ., şef secţie Formare Continuă, USM. La şedinţa re-spectivă au participat profesori de fizică, inspectori școlari şi specialişti principali în Direcţia Generală Învăţămînt, Tineret şi Sport din raioanele Republicii Moldova: Anenii-Noi, Basara-beasca, Briceni, Cahul, Cantemir. Călăraşi, Criuleni, Donduşeni, Drochia, Dubăsari, Făleşti,

Floreşti, Hânceşti, Ialoveni, Nisporeni, Orhei, Râşcani, Sângerei, Ştefan Vodă şi Teleneşti.Şedinţa a fost încoronată cu prezenţa şi implicarea directă a elevilor, membri ai Loturilor

Naţionale la Fizică şi Ştiinţe, Nicoleta Colibaba, clasa a IX-a, LT „Gheorghe Asachi”, şi Că-tălin Rusnac, clasa a X-a, LT „Orizont”, care au argumentat importanţa utilizării tehnologiilor şi a resurselor educaţionale moderne din cadrul CEEM.

Cu ocazia desfăşurării acestui eveniment a fost înaintat în discuţie subiectul reiniţierii Şcolii duminicale, la care pot participa elevi din diferite regiuni ale Republicii Moldova pentru a fi instruiţi în cele mai noi tehnologii, resurse şi softuri educaţionale interac-tive din domeniul fizicii.

În acest context, menţionăm că, în urma deciziilor lu-ate în cadrul şedinţei, la data de 05.02.2012, dl Igor Evto-diev a organizat prima lecţie „Şcoală duminicală”, la care s-au prezentat elevi din Liceele Teoretice „Gaudeamus”, „Olimp”, „Ion Creangă”, „Mihail Sadoveanu”, „Negu-reni”, „Lucian Blaga” din Anenii-Noi, Călăraşi, Teleneşti, municipiul Chişinău.

Şedinţa republicană s-a încheiat cu discuţii referitoa-re la planificarea organizării Conferinţei Internaţionale pentru educaţie modernă, care va avea loc la 10-13 aprilie 2012, organizată de USM, în comun cu Ministerul Edu-

caţiei, la care vor participa directori generali, producători de produse didactice şi mobilier şcolar de talie mondială.

În final, rectoratul, Secţia studii USM a oferit participanţilor la şedinţă planşe informative şi educaţionale despre Facultăţile Universităţii de Stat din Moldova.

Silvia EVtODIEV,lector universitar, cercetător ştiinţific în cadrul LCŞ „FMF”,

administrator CEEM, Facultatea de Fizică, USM

La ora actuală, se poate observa cu ochiul neînarmat un fenomen social care, pe zi ce trece, devine tot mai pronunţat în mediul tineretului nostru universitar, dar şi preuniversitar:

tendinţa de a se implica în diverse activităţi extracurriculare, în lansarea unor iniţiative şi idei oiginale de consolidare şi propulsare a preocupărilor şi intereselor celor tineri, atitudinea lor tot mai accentuata faţă de fenomenele care ating interesele întregii societăţi.

Bineînţeles că aceste procese nu poartă un caracter spontan, izolat. Ele se află în concordanţă directă cu ceea ce se numeşte astăzi Integrarea europeană pe toate direcţiile. În ultimul timp se observă că un rol decisiv în afirmarea acestui fenomen integraţional îl joacă tineretul. Probabil, aceste împrejurări au şi condus la fondarea, în anul 1987, a Parlamentului European al Tinerilor, cu sediul central la Berlin, care, la ora actuală, este prezent în 37 de ţări din Europa. În activitatea lui sunt implicaţi anual peste 20 de mii de tineri. Este îmbucurător faptul că, în circuitul acestor valori, s-au inclus şi tinerii din Republica Moldova. Evenimentul aderării acestora la numita structură europeană s-a produs la finele anului trecut. Iar pe data de 12 februarie 2012 a avut loc un alt eveniment, legat de consolidarea rândurilor acestei Asociaţii Obşteşti a tineretului european: Adunarea generală a Sesiunii Parlamentului European al tinerilor din R. Moldova.

Întrunirea în cauză s-a desfăşurat în sala Senatului Universităţii de Stat din Moldova, reprezentând delegaţiile tineretului studios al instituţiilor de învăţământ superior şi preuniversitar. Printre cei invitaţi la acest for s-au aflat Tudor Darie, consilier guvernamental pe probleme de

PE ORDINEA DE ZI:FORMAREA CONtINUĂ A CADRELOR DIDACtICE

Traseele învăţământului

educaţie şi politici de tineret, Igor Boţan, director al Asociaţiei pentru Democraţie Participativă „Adept”, apreciat comentator politic, Dmitri Honcearenco, reprezentantul Consiliului de Administrare a stafului central al Parlamentului European al Tinerilor, Daria Popelniuc, președintele Sesiunii Regionale Centru, membru al Parlamentului European al Tinerilor din

Ucraina ş.a.Din dialogul pe care l-am avut cu Ion

Butmalai, student în anul III la ASEM, preşedinte al Parlametului European al Tinerilor din R. Moldova, şi cu Constantin Butnaru, viece-preşedinte, student în anul IV, Facultatea de Drept, USM, am reţinut că întrunirea în cauză, de fapt, a fost o sesiune de lucru, care a pus în dezbatere mai multe chestiuni, inclusiv adoptarea a opt rezoluţii ce ţin de cercul de probleme cu care se confruntă tineretul din tânărul nostru stat european.

Luările de cuvânt ale delegaţilor s-a axat pe ideea că scopul primordial

pe care şi-l propune Parlamentul European al Tinerilor din R. Moldova

este consolidarea rândurilor generaţiei în creştere, oferindu-i fiecărui tânăr un spaţiu deschis de afirmare, o platformă educaţională bine conturată şi argumentată, prin mijlocirea căreia tinerii din ţara noastră ar putea să-şi dezvolte abilităţile de autori de proiecte, de organizatori, de moderatori, de oratori etc.

Nu ne rămâne decât să le dorim tinerilor parlamentari moldoveni „Drum bun” în atingerea tuturor obiectivelor pe care şi le-au propus.

Mihai MORĂRAȘImagini: Mariana GRAID (CEBOTARI), fotoreporter „Universitatea”.

DRUM BUNPARLAMENTULUI EUROPEAN AL TINERILOR DIN R. MOLDOVA

La tribună – Ion Butmalai, preşedintele Parlamentului European al Tinerilor din R.

Moldova; în prezidiu: invitaţii de onoare Dmitri Honcearenco şi Daria Popelniuc

Generaţia sec. XXI

În căutarea soluţiei

Momentul solemn al Adunării: intonarea Imnului Uniunii Europene şi al Imnului R.Moldova

UNIVERSITATEA 328 februarie 2012, nr.7 (130)Calendar

Problema „variantelor” poeziei lui Grigore Vieru este una de

importanţă şi absolut necesară nu nu-mai din cauza că n-a fost abordată până în prezent, ci, mai ales, la ora actuală, când Academia de Ştiinţe a Moldovei lucrează asupra editării Opera Omnia a lui Grigore Vieru în 4 volume: două volume de poezie şi două volume de publicistică şi aforisme (Atât?).

În cele ce urmează ne vom limita doar la un singur caz, foarte edificator. Criticul şi poetul Andrei Ţurcanu (au-tentic în ambele ipostaze – o mărturie

proaspătă este recenzia-model la cartea „Polemici „incorec-te” politic” de Theodor Codreanu, apărută în „Literatura şi arta” din 29 septembrie 2011), tot acelaşi săptămânal (din 15 aprilie 2010) a publicat o intervenţie provocatoare despre o poezie-crez artistic a lui Vieru, pe care autorul, chipurile, nu ar fi inclus-o în nici una din cărţile lui ulterioare, „lăsând-o să zacă” în culegerea colectivă anuală „Cartea poeziei ’69”, unde a văzut lumina tiparului pentru prima şi ultima dată. Poezia se numeşte „Poetul” (nu aceea ce începe cu versul „Ciudată-alcătuire …”, ci alta, mai puţin sau deloc cunoscu-tă), pe care criticul o publică integral, bucurându-se sincer de „găselniţă” şi însoţind-o cu nişte scurte note explicative de natură mai mult ideologică decât estetică. La început şi eu am dat crezare criticului şi mă aşteptam să „gust” cu im-pacienţă noutatea. Iată cum arată poezia cu pricina (o repro-ducem integral, pentru că, în continuare, o să avem nevoie de ea):

Poezia este, într-adevăr, „excepţională” (până la un punct!), dar, paradoxal lucru, îmi era cunoscută: tocmai pe atunci efectuam o hermeneutică a poeziei Făptura mamei şi mă interesa versetul biblic pe care fiecare creştin îl are pe buze la sfintele sărbători de Paşte: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Îl găsesc şi în poezia Poetul de Grigore Vieru, care este inclusă în „Scrieri alese”, apărute în anul 1984 la editura „Literatura artistică” (p. 94), reluată, la rân-du-i, dintr-un volum anterior – „Versuri” din 1971. Este un poem scris în vers liber, nerimat, prin care autorul realizează o splendidă analogie între propriul „cântec” născut şi învi-erea din morţi a lui Iisus Hristos, creaţia lui orfică împru-mutând astfel cam aceeaşi putere de înviere, de credinţă şi de sărbătoare a sărbătorilor ca şi mitul Mântuitorului. S-ar putea spune chiar că „lucrarea în cuvânt” a poetului echi-valează, într-un fel, cu „lucrarea în credinţa divină a Mân-tuitorului: „Cântecul a înviat! – tainic / la miezul nopţii să zici. / Adevărat c-a înviat! – tainic să zică bătrâna ta mamă!.. / Iar cântecul să treacă pe pământ / cu moarte pre moarte

CUM CIOPLEA gRIgORE VIERU ÎN CUVÂNt

călcând” (Poetul).Spuneam mai înainte că criticul alătură şi câteva observaţii,

după mine neverificate: cum că bucata reţinută din „Cartea poeziei ’69” „la sigur, nu a mai fost republicată”, „rămâ-nând să zacă acolo”, adică pe paginile sus-numitei „Cărţi”, căci, mărturiseşte el, „a încercat s-o găsească în plachetele de mai târziu ale lui Grigore Vieru, şi n-a dat de ea, de poezia „Poetul”. După care adaugă remarca: „Mi-e greu să presupun de ce autorul a neglijat-o. Mai degrabă e că a uitat de ea, după ce, posibil, a fost cenzurată din următoarea sa carte „Aproape”. Cu părere de rău pentru critic, dar, spre binele poetului Vieru, lucrurile nu s-au întâmplat aşa, adevărul adevărat fiind cu totul altul.

Mai întâi, autorul „Tainei care mă apără” nu a fost nici-odată un „uituc”, el îşi supraveghea cu multă atenţie şi cu o rigurozitate aproape exemplară întreg avutul poetic creat. Dacă noi n-am dat dovadă de insistenţă să „descoperim” „Poetul” în vreuna din cărţi, asta încă nu înseamnă că scriitorului i-a scăpat din vedere bu-cata în discuţie, cu atât mai mult că ţinea mult la ea (să publici în plin ateism sovietic demola-tor o poezie propriu-zis religioasă, în care să pui semnul egalităţii în-tre misiunea Poetului şi misiunea lui Iisus Hris-tos, era, într-adevăr, o dovadă de mare curaj civic, estetic şi ideo-logic!), chiar dacă, în adânc de suflet, nu era pe deplin satisfăcut de realizarea artistică din prima variantă (puţin mai încolo vom demon-stra bănuiala noastră). Nu în volumul „Aproape” din 1974, cum se presupune, ar fi vrut s-o înglobeze autorul (chipurile, ar fi fost „cenzurată”), ci chiar peste doi ani de la apariţie: în placheta „Versuri” din 1971. Pe urmă, respectivei piese lirice „Poetul” i se găseşte loc neapărat în volumul selectiv al autorului „Scrieri alese”, editat în 1984 la „Literatura artistică” (vezi p. 94). Ea, bucata la care ne referim, a „răzbătut” până şi la Bucureşti, în una din cele mai reprezentative cărţi totalizatoare „Rădăcina de foc” (Edi-tura „Univers”, 1988, p. 189-190; selecţie şi îngrijire de ediţie: Arcadie Donos). Despre această antologie cuprinzătoare însuşi Grigore Vieru a ţinut să specifice: „Rădăcina de foc, aşa cum a fost concepută, ar fi imaginea a ceea ce sunt azi în cuvânt şi, mai ales a ceea ce năzuiesc să fiu. Dacă viitorul, care este supremul judecător, mă va lua în seamă, l-aş ruga să mă caute în acest volum”. Prin urmare, supoziţiile criticului A.Ţurcanu privind „Poetul” lui Vieru s-au dovedit „la sigur”, vorba dum-nealui, certate cu adevărul, mai exact spus, contravin adevăru-lui. (Precizăm în paranteze că în întreaga creaţie a lui Vieru în-tâlnim de 5 ori unul şi acelaşi titlu: „Poetul” – prezenta bucată, apoi cea care începe cu versul „Ciudată-alcătuire …”, apoi cea dedicată lui Alghimantas Baltakis, apoi cea închinată lui Vasile Romanciuc, apoi cea care-l evocă prin două versuri pe Nicolae Labiş: „Stropit de slavă / Ca de sânge”).

De mare importanţă pentru noi trebuie să fie faptul cum a lucrat Vieru la perfectarea în continuare (ca şi cum pe ascuns, pe neobservate) a poeziei în cauză, cum a şlefuit-o, cum a ame-liorat-o în plan stilistic, imagistic şi ideatic – în raport cu prima variantă din 1969. Este o experienţă deosebit de instructivă şi plină de învăţăminte în planul autoperfecţionării autorului me-reu în acţiune.

Mai întâi, poetul a mers pe linia comprimării la maximum a tot ce e „corp străin”, „umplutură”, oţios, inexact chiar, ca fiind un adversar declarat al gonflării textului. Astfel, formula din prima variantă „poetul a stat legănându-se (pe ramura pa-triei”) e înlocuită cu vocabula mai laconică şi mai adecvată „a stat” (supără într-un fel chiar logica: cum să stai şi, în acelaşi timp, să te legeni pe ramura patriei?!); precizarea cam întinsă şi nedictată de context „copiii să-şi spele obrajii, fruntea” e înlă-turată în favoarea cuvântului scurt şi exact „faţa” („copiii să-şi spele faţa”); apoi se omite în întregime versul inutil „spre-a fi rumeni şi tari” (aşa trebuie să devină copiii, când se spală pe

Zilele acestea s-au împlinit 77 de ani de la naşterea celui de care s-a prins pentru vecie metafora singulară, precum singulară i-a fost întreaga creaţie lite-rară – Lacrima Basarabiei. Desigur, este vorba de cel mai mare poet al plaiurilor noastre – Grigore Vieru. L-a iubit, l-a admirat ca poet inegalabil, dar şi ca Om al Cetăţii o lume întreagă – de la mic la mare. Drept dovadă au fost funeraliile sale care s-au transformat într-o zguduitoare Mare Adunare Naţională, deplângându-i subita dispariţie lumea îndurerată din tot spaţiul românesc.

Articolul pe care-l inserăm în acest număr de ziar vine să aducă un pios oma-

giu poetului nostru naţional Grigore Vieru. Vom preciza că autorul acestui profund eseu, domnul academician Mihail Dolgan, timp de 15 ani predă studenţilor noş-tri filologi un curs special (unicul în instituţiile de învăţămînt universitar) intitulat „Dimensiunile omenescului şi esteticului în creaţia lui Grigore Vieru”. Or, analiza profundă pe care o face distinsul autor pe marginea doar unui a singur poem din creaţia viereană este o încercare de pionierat de a pătrunde în laboratorul universu-lui poetic al celui care, parafrazându-l, mai simplu ca iarba nu a putut fi...

Mihai MORĂRAŞ

Cinstirea clasicilor

faţă cu oul roşu) ca fiind o explicaţie ordinară care se înţele-ge de la sine; în sfârşit, se renunţă la finalul tânguios, cu aer de văicăreală: „O, tu, poetule!”.

Se merge apoi pe linia adecvării unor metafore care nu-l prea mulţumesc, sporindu-le veridicitatea şi naturaleţea. De exemplu, imaginea aproximativă „dimineaţa, când soarele ciocneşte (?) cerul albastru” devine metafora „îmblânzi-tă” şi mai logică pe plan poetic „dimineaţa, când soarele / ciocneşte coaja / albastrului cer”; se adaugă un epitet su-gestiv pentru „inelul de logodnă: „… şi cu-adâncul inel de logodnă”.

Concretizarea şi rotunjirea continuă a mesajului de idei, punerea de noi accente, evidenţierea unor semnificaţii deci-sive este o altă preocupare neîntreruptă a autorului. Aşa se face că neutrul „propriul sânge” devine „propriul tău sân-ge”; „fruntea o baţi – „fruntea îţi baţi”; „inelul de logodnă al părinţilor” – „inel de logodnă / al părinţilor tăi”.

Revenirea asupra poeziei de faţă va continua şi mai târ-ziu, poetul având mereu grijă să îmbunătăţească textul şi să găsească o poantă mai miezoasă, mai revelatorie. Lucrul acesta îl va face în ediţia definitivă publicată la Bucureşti în 1988. Iată ce modificări mai întreprinde autorul şi de aceas-tă dată, ultima. Lui Grigore Vieru i se pare gratuit versul „între fratele tău” (de ce nu şi „între sora ta?!”); de aceea el va spune: „Între bătrâna ta mamă şi copiii tăi mici”, fără a pierde nimic din substanţă. Totodată, această comprimare va atrage după sine şi omiterea de mai încolo a sintagmei „fra-tele tău”. Acum ne apropiem de noua poantă descoperită. În variantele de până la 1988 finalul poeziei se prezenta astfel: „Iar cântecul să treacă pe pământ / cu moarte pre moarte călcând”. E bine? E exact spus? Nu cumva ceva „zgârie”, ceva distonează, ceva aduce a nonsens, dacă ne-am gândi mai mult? În adevăr, poporul nostru creştin cântă de Sfinte-le Paşte după cum urmează: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Anume de aici a preluat Vieru formula sacra-mentală „cu moarte pre moarte călcând”, dar a preluat-o „fragmentar”, incomplet. În contextul poeziei lui ea exprimă insuficient pivotul ideii urmărite, îl sugerează doar parţial şi, în cele din urmă, nu aceasta a fost ţinta efectului produs. Poetul cu majusculă, de fapt, nu calcă „cu moarte pre moar-te” (altfel nu şi-ar putea îndeplini misiunea!). Dimpotrivă, pe unde păşeşte poetul („cântecul” său), pe unde ajunge slova lui fermecătoare, totul învie, totul prinde viaţă, totul se îno-meneşte şi se înveşniceşte. Iată ce a vrut să comunice meta-foric Grigore Vieru, şi nu faptul că îndrăgitul lui „cântec viu” ar trece pe pământ „cu moarte pre moarte călcând” (ar fi aşa o logică fără logică!). E cu totul altceva când spui: „Iar cântecul să treacă pe pământ / cu viaţă pre moarte călcând”. Şi poetul a făcut această norocoasă modificare, care a umplut întreaga poezie cu o nouă şi profund filozofică semnificaţie. (De altfel, cam tot aşa s-a întâmplat când, mult mai târziu, în poezia „Formular”, autorul s-a decis să preschimbe ver-surile: „ – Profesiunea? / – Îmi iubesc plaiul” prin: „ – Pro-fesiunea? – Ostenesc în ocna cuvintelor”, metaforă care se încadrează mai organic în sistemul de imagini al poemului).

Ideea-concept despre rostul creaţiei poetice în genere, văzută ca o sursă inepuizabilă de viaţă în poezie şi de poezie în viaţă, este exprimată în piesa lirică „Poetul” cu o putere de convingere absolută …

La capătul acestor confruntări şi interpretări privind cla-rificarea unor lucruri deloc simple, ţin să mulţumesc criticu-lui Andrei Ţurcanu, care, într-un fel, m-a provocat să caut nişte adevăruri, ce puteau să rămână nedezvăluite.

P.S. Grigore Vieru nu prea stăruia să editeze frecvent poezia „Poetul” şi din alte motive deloc secundare: în pri-mul rând, identificarea „cântecului” său orfic şi mesianic cu învăţătura mereu vie a Mântuitorului („Hristos a înviat! / Cu adevărat a înviat” – „Cântecul a înviat”! – Adevărat c-a înviat!”) i se părea autorului, în adânc de suflet, prea făţişă, prea nemodestă, într-un fel, prea ostentativă (doar mai sunt şi alţi poeţi, poate chiar şi mai mari decât el. De ce să se bată pe umeri cu … însuşi Iisus Hristos?!). În rândul al doilea, metafora ouălor de privighetoare boite de Paşti cu roşu, chiar dacă e frumoasă poeticeşte, până la urmă e prea convenţio-nală, convenţionalul ei învecinându-se, în cele din urmă, cu artificialul. Or, Grigore Vieru a fost, înainte de toate, un poet al firescului, al veridicului, al simplităţii profunde.

Acad. Mihail DOLgAN

„Apoidin verdele pomde sus de sub cer,cu oul privighetorii pe buzecoboară-te. Cu propriul sângeBoieşte-l în roşu.El,care a stat legănându-sepe ramura patriei. Şi pune-l pe sfânta masă a ta,de care în zorifruntea o baţi.Între bătrâna ta mamă,între fratele tăuşi copiii tăi mici.

„Cântecul a înviat!”Tainic la miezul nopţii să zici. „Adevărat c-a înviat!” tainic să zică bătrâna ta mamă, fratele tău, copiii tăi mici.Apoi dimineaţa, când soareleciocneşte cerulalbastru,spre-a fi rumeni şi taricopiii să-şi spele obrajii, frunteacu oul roşu de privighetoare şi cu inelul de logodnăal părinţilor. Iar cântecul să treacă pe pământcu moarte pre moarte călcând.O, tu, poetule!”.

Draga i-a fugit cu altul.S-a ascuns în codru. Uuu!El a smuls pădurea toată,Însă n-a găsit-o, nu.El a smuls pădurea toată

Netrecătoare rânduri de dragoste

Şi s-o are începu.Şi-a arat pădurea toată...Însă n-a găsit-o, nu.Semănă pădurea toată,Din grâu azime-a gătit

Şi-o corabie-şi cioplise Din stejarul prăvălit.Şi-o corabie-şi ciopliseŞi-n amurgul greu, de stânci,A plecat pe mări, s-o uite,

Clătinat de ape-adânci.A plecat pe mări, s-o uite, Dar sub lună, dar sub stea,Răsărea la loc pădurea,Iar corabia-nfrunzea.

Grigore VIERU

PĂDURE, VERDE PĂDURE

UNIVERSITATEA4 28 februarie 2012, nr.7 (130) Roza vânturilor

Un profesor universitar concepe cercetarea ca pe una din activităţile sale prioritare alături de cele academi-

ce; aceasta cere să trăim cu gândul nu numai la responsabilită-ţile pedagogice, ci şi la ideile ce constituie obiectul nostru de cercetare. E firesc faptul că activitatea mintală a unui profesor e mereu preocupată de lecţia de mâine, care, din fericire, te aşteaptă şi cere să fie nouă prin conţinutul şi consistenţa ei, prin caracterul interactiv, atractiv, prin efectul ce-l are asupra studenţilor. Lecţia implică necesitatea de a o ţine în aşa mod încât, ieşind din sală, să trăieşti clipe de satisfacţie .

Ca formă de realizare a profesorului, lecţia are legităţile sale, una din ele e cea a forţei modificatoare a conştiinţei şi sufletului studentului, a necesităţii de a-i da zilnic o informaţie nouă, actuală şi utilă, o informaţie ce s-ar adiţiona la ansam-blul de cunoştinţe, necesare pentru formarea specializată a viitorului cetăţean. Dacă am resimţit că în ochii studentului a apărut o licărire încurajatoare, e rezultatul efectului produs asupra acestuia.

A participa la un colocviu înseamnă a efectua o autoevalu-are a comunicării făcute, a modalităţii de prezentare a ideilor, a accentelor şi caracteristicilor prozodice de care te-ai servit în timpul expunerii textului. Există, desigur, şi evaluarea ce vine de la auditoriu. E vorba de reacţia colegilor la cele enunţate, reacţie pe o citeşti pe chipul lor, exprimată de numărul şi tipul întrebărilor puse în timpul dezbaterilor şi în timpul pauzelor, de caracterul dezbaterilor asupra temei, de judecăţile de va-loare asupra comunicării, de analiza internă şi critică, toate acestea permiţându-ţi să-ţi vezi neajunsurile comunicării tale.

Considerăm că avantajul Colocviilor internaţionale rezidă în alimentarea materiei psihice a fiecărui participant cu infor-maţii, cu idei, cu viziuni noi asupra fenomenului şi a temei tra-tate, în cazul nostru, a celei lingvistice. Ideile expuse asigură producerea altor idei. Finalmente, eficacitatea întrunirilor ştiinţifice constă în cunoaşterea a ceva nou, a ceva în care găseşti un răspuns la întrebările ce ţi le pune conştiinţa. Un colocviu de acest gen e o formă de schimb de idei, în care găseşti parţial nu numai un răspuns la preocupări-le tale ştiinţifice, dar şi o confirmare sau dezaaprobare a unei legităţi identificate şi formulate în timpul cercetării. Colocviile ştiinţifice exercită, incontestabil, o influenţă modificatoare asupra fiecărui participant. Ele au efectele scontate şi asupra procedeelor metodologice, a tehnicilor de predare, pe care le aplică profesorul la lecţiile sale şi asupra conţinuturilor acestora. Anume această dimensi-une a cercetării îţi aduce plăcere, dar cu condiţia că ea facilitează procesul de receptare, de conştientizare şi de asimilare a materiei.

Aşadar, unul din ultimele colocvii la care am participat e cel organizat de Asociaţia „Zola şi Naturalismul

în arte”, Preşedinte profesorul Anna gural-Migdal, Uni-versitatea Alberta, Edmonton, Canada. Colocviul a fost organizat şi susţinut financiar de instituţia sus-numită şi de Universitatea Naţională din Pusan, Coreea de Sud.

Asociaţia respectivă, care anul trecut şi-a sărbătorit cea de-a 20-a aniversare, reprezintă o comunitate ştiinţifică fran-cofonă şi anglofonă ce manifestă un interes vădit faţă de na-turalism şi față de formele de aplicare ale tezelor principale ale curentului dat în operele literare, în montarea filmelor cu contexte noi sociale, toate având drept punct de plecare şi de realizare principiile naturalismului. În realitate, asociaţia este o echipă de entuziaşti care şi-a pus scopul să cerceteze opera fondatorului naturalismului Emile Zola şi noile forme pe care le atribuie scriitorul şi reprezentanţii celorlalte arte acestui cu-rent. Cercetările au, în bună parte, un caracter literar, cu toate că şi cele de natură lingvistică ocupă şi ele un loc important în numărul total de studii. Comunicarea noastră a avut un ca-racter lingvistic; ea a fost consacrată problemei agentului, acţiuni, aceste două entităţi fiind raportate la fenomenul de eveniment. Corelaţia şi interacţiunea între cele trei entităţi nu-

mite sunt examinate pe baza operei lui Emile Zola. Din echipa de cercetare fac parte profesori cercetători de pe

majoritatea continentelor. Colocviul a întrunit cercetători din Canada, SUA, Argentina, Marea Britanie, Brazilia, Franţa, Fin-landa, Rusia, China, Japonia, Maroc, Tunisia, Columbia, Repu-blica Moldova.

Obiectivul major al simpozionului a fost identificarea for-melor noi de actualizare a tezelor fundamentale ale naturalis-mului în opera lui Emile Zola şi definirea tendinţelor noi ale curentului. Comunicările participanţilor au reflectat modalităţi-le de interpretare şi de aplicare a tezelor acestui curent în operele scriitorilor contemporani din diferite colţuri ale lumii. Apropo, specificul de aplicare a tezelor naturalismului se examinează nu numai în opera literară, ci şi în filmele create în baza operei lui Zola.

Un interes vădit au prezentat comunicările colegilor din Co-reea de Sud şi din Japonia. Gazdele au vorbit despre impactul literaturii franceze asupra scriitorilor din Coreea de Sud şi, în particular, asupra scriitorilor ce reprezintă romantismul, natura-lismul, realismul şi simbolismul în Franţa la începutul anilor 20 ai secolului trecut, despre influenţa acestor curente asupra operei scriitorilor sud-coreeni şi japonezi.

Ţara şi cetăţeanul eiE firesc să ai curiozitatea de a admira cu propriii ochi un

oraş dintr-o ţară de la capătul lumii, să-i cunoşti pe oa-menii acestei ţări, în particular, să cunoști studentul, să observi mai multe faţete ale realităţilor unei a dintre cele mai dezvoltate ţări pe planetă, care nu beneficiază de bogăţii naturale. E tentant pentru un european să savureze plăcerea unui peisaj necunoscut, diferit de cel naţional, ce ţi se deschide în faţă ca un miracol.

Oraşul montan Pusan, în care s-au derulat lucrările colocviu-lui, numără mai mult de 6 milioane de locuitori. Are o arhitectură

modestă, simplă şi confortabilă, clădiri cu 25-30 de etaje. Pentru a ajunge la numeroasele şi maiestuoasele blocuri de studii ale Universităţii e necesar să tot urci un drum ce şerpuieşte printre versanţii munţilor, beneficiind de o privelişte încântătoare. E de la sine înţeles, că în ţara noilor tehnologii, toate sălile universi-tăţii sunt echipate cu aceste suporturi tehnice ultramoderne. În interiorul şi în curţile blocurilor de studii ale universităţii domi-nă liniştea, nu vezi studenţi gălăgioşi prin holurile spaţioase. Cei pe care îi întâlneşti se disting prin comportamentul şi ţinuta lor ireproşabilă, prin cultura interioară pronunţată. Afirm cu mare plăcere că nu am văzut nici în curtea universităţii, nici în stradă, nici in cafenele (nu numai în cele universitare), nici în transpor-tul comun tineri îmbrăţişându-se sfidător, aşa cum se întâmplă la noi la orice pas. Tânărul îşi permite să ţină foarte modest nu-mai mâna, şi nu braţul domnişoarei.

Mare mi-a fost mirarea să văd numeroşi studenţi în zilele de duminică şi sâmbătă la universitate, în sălile de lectură, în laboratoare. Or, munca este principiul prioritar al acestui popor, care îşi duce excepţionalul destin în condiţii geografice extrem de dificile: partea de şes ce le-a dat coreenilor Tatăl Ceresc e

argilos şi nisipos, din care motiv nu se pot bucura de cerea-le, adică de pâinea cea de toate zilele, ea fiind importată din SUA; atâta doar că coreenii cultivă şi practică făina de orez. Prânzul studenţilor constă dintr-o gustare foarte modestă şi o ciorbă cu tăiţei de orez, dar cu multe condimente.

Am avut ocazia de a mă convinge şi de preţul ce-l prezintă o parcelă de pământ pentru coreeni: în ograda unei case indi-viduale am văzut o porţiune de pământ foarte mică, împărţită în câteva fâşii uniforme pe care creşteau vinete, ceapă, mază-re, salată, iar pe gard se căţăra tija câtorva bostănei. Imediat mi-am imaginat lanurile noastre înţelenite, neprelucrate, sim-ţind cum inima mi se strângea de durere. În acele clipe îmi închipuiam ce minuni ar face un coreean, dacă ar avea norocul să aibă în folosinţă o bucăţică de pământ ca al nostru...

* * *

Pentru ultima zi a colocviului ni se pregătise o surpriză – o călătorie pe bordul unei luxoase ambarcaţiuni pe

Marea Coreea de Est, unde a şi avut loc omagierea, adică faza finală a colocviului nostru jubiliar.

Cu acest prilej pregătisem câteva suvenire naţionale: un strugure confecţionat din ghindă de stejar ( se vinde la piaţa din centrul oraşului nostru), o garafă de coniac, câţiva stru-guri de poamă pe care i-am transportat cu mare grijă, câteva plăcinte, un prosop ţesut încă de Mama. Adică doream să le demonstrez coreenilor câte ceva din cele ce ne marchează pe noi, moldovenii, ne distinge, ceva ce ţine de tradiţiile noastre bogate şi frumoase, adică ceva din ceea ce ne exprimă identi-tatea naţională. Aveam emoţii, fiindcă ceilalţi veniseră cu ca-douri cu adevărat moderne. Mi s-a oferit cuvântul. Nu era uşor să ajungi la tribuna improvizată pe corabie, fiindcă marea în acele momente era destul de agitată, dar mi-a venit în ajutor un coleg din Africa. Le-am vorbit participanţilor la colocviu despre ţara noastră, am descris toamna cu lanurile noastre mă-noase, pieţele cu tarabele pline de fructe şi legume, despre fertilitatea pământului nostru şi, bineînţeles, despre universi-tatea noastră, despre colegii catedrei care au transmis mesajul lor sincer colegilor coreeni de limbă franceză, de limbă engle-ză şi de limbă germană. Pungile mele cu cadouri şi platoul cu poamă au fost o adevărată revelaţie pentru toţi cei prezenţi în jurul mesei improvizate. Am făcut un scurt comentariu fi-ecărui suvenir în parte: strugurii de poamă simbolizează una din bogăţiile plaiului nostru; stejarul ce creşte faimos în pădu-rea satului meu reprezintă puterea şi frumuseţea bărbatului basarabean; coniacul este cartea de vizită a ţării mele peste mări şi ţări, iar prosopul, ţesut de Mămica mea, simbolizează ospitalitatea moldovenilor când îşi întâmpină oaspeţii dragi, dar şi arta şi munca migăloasă a ţărancei noastre, cu mâinile ei trudite şi iscusite. În acele clipe o onoram pe mult stimata şi draga noastră preşedintă a Asociaţiei şi preşedintă a Coloc-viului, dna Anna Gural – sufletul şi imaginea acelei faimoase echipe de cercetători veniţi din toate colţurile lumii. Aveam emoţii de nedescris: asistenţa se ridicase în picioare, toţi apla-udau momentul în care am „ornamentat-o” din creştet până-n picioare cu prosopul amidonat, colorat cu „sineala” noastră tradiţională şi călcat cu migală, aşa cum făcea şi mama. Am văzut cum pe faţa doamnei Anna Gural i se cotileau lacrimile. Probabil că emoţiile au copleşit-o şi pe ea, la fel ca şi pe cei-lalţi colegi aflaţi pe navă. Dar mai ales atunci când a răsunat şi muzica noastră lăutărească, prinzându-se cu toţii în inconfun-dabila horă moldovenească.

Aşa s-a încheiat Colocviul internaţional din Coreea de Sud, care ne-a alimentat cu multe cunoştinţe, cu un preţios bagaj de idei constructive, cu planuri de perspectivă în activi-tatea noastră didactică şi ştiinţifică, dar şi cu nesecate energii sufleteşti.

Ana BONDARENCO,profesot universitar,

doctor habilitat, Catedra Limbi Străine Aplicate,Facultatea de Matematică şi Informatică

ŞI SAVANŢII POt FI SENtIMENtALI ...Notiţe de călătorie

Meridianul colaborărilor internaţionale

Articolul de mai jos, pe care ni l-a propus spre publicare o distinsă personalitate din mediul nostru universitar, doamna Ana Bondarenco, de fapt sunt nişte inspirate notiţe de călătorie, care au fost acumulate cu prilejul desfăşurării, în anul trecut, a unui important

Colocviu ştiinţific internaţional la Universitatea din marele oraş Pusan, Coreea de Sud.Credem că impresiile puternice, pe care le-a avut doamna profesor universitar şi pe

care le-a descris cu multă inspiraţie, vor trezi interesul cititorilor noştri.

Poarta de intrare la Templul de munte Beomeosa/Pomosa

Participanţii la Colocviul Ştiinţific Internaţional din Pusan, Coreea de Sud

Un peisaj montan al Coreei de Sud

O ţară – miracol la capătul lumii

Sud- coreence la o manifestație culturală

UNIVERSITATEA 528 februarie 2012, nr.7 (130)Caleidoscop

Studiile Europene în Republica Mol-

dova demult au devenit o necesitate, practic, odată cu declararea cursului şi orientării europene a ţă-rii. Ceva s-a întreprins în această direcţie, în special, ne referim la fostul Institut de Studii Politice şi Relaţii

Internaţionale – ISPRI, instituţie iniţial afi-liată Universităţii de Stat din Moldova, care acumulase o anumită experienţă în dome-niul dezvoltării Studiilor Europene. Totuşi, până în prezent, Studiile Europene rămân a fi un deficit şi un gol ce nu pot fi neglijate în eforturile care se depun în direcţia integră-rii noastre europene, eforturi greu de realizat fără de specialişti bine pregătiţi în acest do-meniu. Iată de ce sunt îmbucurătoare şi promiţătoare recentele decizii luate la Uni-versitatea de Stat din Moldova vizavi de dezvoltarea Studiilor Europene.

Este vorba, în primul rând, de decizia de a începe pregătirile pentru deschiderea, noul an universitar 2012-2013, a specialităţii Stu-dii Europene la nivelul de licenţă, specialita-te care în prezent lipseşte completamente din programele universitare din republică. (Pen-tru informaţie: în România specialitatea re-spectivă este prezentă în calitate de facultate la multe universităţi, cum ar fi cele din Cluj-Napoca, Bucureşti, Iaşi, Timişoara etc.). Se prevede ca specialitatea să fie deschisă în ca-drul Facultăţii Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative. Dar, întrucât pro-grama va cuprinde principalele arii de forma-re europeană – începând cu Istoria europeană, Geografia politică şi economică europeană, Economia europeană, Sistemul politic euro-

Integrarea interuniversitară

pean, Dreptul european, terminând cu Filosofia europeană, Cultura şi civilizaţia europeană, re-spectiv noua specialitate va fi una interdiscipli-nară şi, la pregătirea specialistului în Studii Eu-ropene, îşi vor da concursul cadre didactice de la diferite facultăţi. Cea mai importantă sarcină constă acuma în elaborarea curriculumului, a unui Plan de învăţământ la această specialita-te, care ar corespunde necesităţilor, cerinţelor, standardelor, ar fie interesant şi atractiv pentru cei ce vor veni să-şi facă studiile la această specia-litate.

O altă deci-zie importantă, luată de Senatul USM în decem-brie 2011 prin respectivul ordin semnat de Rec-tor, este crearea Centrului de Studii Europene la Universitate în cadrul Facultăţii Relaţii Internaţionale, Şti-inţe Politice şi Administrative. Este o decizie mult aşteptată, mai ales din cauza că, până în prezent, în R. Moldova nu există vreo structură universitară care să organizeze şi să coordone-ze activităţile în domeniul Studiilor Europene. Noua structură, care în prezent se află în proces de constituire şi punere în funcţiune( dat fiind faptul că, din punct de vedere conceptual, Stu-diile Europene contemporane au un caracter multiaspectual, multidimensional şi multidisci-plinar), este concepută ca una multidimensio-nală şi va avea mai multe obiective şi direcţii de activitate.

Scopul principal al Centrului de Studii

Europene este de a contribui substanţial la dez-voltarea de mai departe a Studiilor Europene în republică ca parte strict necesară şi deosebit de importantă a procesului general de pregătire a ţării noastre pentru rezolvarea obiectivelor de integrare europeană. Centrul va avea o misiune mai largă: a contribui la dezvoltarea culturală, ştiinţifică, educaţională a Republicii Moldova, a servi drept suport în procesul de integrare eu-

ropeană a acesteia, de pregătire a ţării noas-tre pentru viitoarea aderare la Uniunea Europeană.

Obiectivele prin-cipale ale Centrului sunt următoarele:

1) Dezvoltarea Studiilor Europene în republică ca do-meniu de învăţământ universitar la ambele niveluri ale educaţiei – licenţă şi masterat,

precum şi la nivelul superior de pregătire a ca-drelor prin doctorantură;

2) Dezvoltarea Studiilor Europene ca do-meniu de cercetare ştiinţifică a proceselor care au loc în Europa de azi, a problemelor cu care aceasta se confruntă, punându-se accent atât pe aspectele generale, teoretice, metodologice, cât şi pe cele practice ale proceselor de integrare şi unificare europeană, inclusiv şi pe cele ce ţin de integrarea europeană a Republicii Moldova;

3) Dezvoltarea Studiilor Europene ca do-meniu de activitate social-politică, de lucru cu populaţia, inclusiv din perspectiva europe-nizării, a pregătirii ţării noastre, a populaţiei republicii pentru viitoarea aderare la Uniunea Europeană, pentru rezolvarea multiplelor pro-

bleme economice, politice, sociale, culturale ale integrării şi unificării europene.

Centrul de Studii Europene de la Universitatea de Stat din Moldova are o misiune deosebit de importantă. Activita-tea Centrului va fi comparabilă cu aceea desfăşurată de alte Centre similare de la universităţile din România, Ucraina şi alte ţări din spaţiul european. Centrul va funcţiona şi ca o structură de conexiune între mediul universitar, academic, cel ce ţine de deciziile politice, sectorul asociativ şi mediul de afaceri, orientându-se la cre-area unor parteneriate inter-instituţionale dirabile din perspectiva integrării europe-ne a ţării.

A fost elaborat deja un plan de lucru al Centrului pentru acest an şi pentru perspec-tivă. Din activităţile mai apropiate ale Cen-trului pot fi menţionate o serie de acţiuni de-dicate Zilei Europei, printre acestea fiind ac-ţiunea de inaugurare oficială a Centrului; un seminar internaţional de integrare europeană „România şi Republica Moldova în context regional”, ediţia a 3-a; Conferinţa studenţilor şi tinerilor cercetători „Europa ne susţine pe noi, noi susţinem Europa”. Sunt preconizate alte activităţi interesante şi importante. Evi-dent, pentru realizarea obiectivelor trasate, pe lângă eforturi organizatorice, sunt necesare anumite fonduri, o bază materială respectivă, direcţie asupra căreia se lucrează în prezent. Centrul rămâne deschis pentru colaborare cu toate persoanele şi structurile care manifestă interes în domeniul Studiilor Europene.

grigore VASILESCU,doctor habilitat, profesor universitar

profesor Jean Monnet în integrare politică europeană, Directorul Centrului

de Studii Europene, USM

Acum o lună, pe 27 ianuarie 2012, Bibliote-ca „Maramureş” a fost gazda conferinţei

ştiinţifice a studenţilor USM, anul III, cu generi-cul „ Sentimentul şi conotaţiile lirice în creaţia lui Traianus”, organizată de către dna Victoria FO-NARI, doctor în filologie, conferenţiar universitar la Catedra „Literatură română şi teorie literară”.

Conferinţa a fost deschisă de către Vitalie RĂ-ILEANU, cercetător ştiinţific superior la Institutul de Filologie al AŞM, Sectorul Literatură Contem-porană, critic literar, care a făcut o prezentare de ansamblu a operei poetului, menţionând că: „ Tra-ianus este autorul care te împrumută, te trimite la modalităţile de concepere a poeziei, reuşind să nu se repete. Traianus este un autor care ştie ce vrea să spună şi care a reuşit s-o spună”. În completare, poetul a afirmat că se bucură de faptul că este citit, iar aceasta îi dă imbold să scrie în continuare.

La conferinţă au fost invitaţi elevii de la Lice-ul „Litterarum”, pe care studentele anului III, Fa-cultatea de Litere, au încercat să-i familiarizeze cu creaţia poetului prin intermediul unor comuni-cări. În cadrul discuţiei, poetul ne-a mărturisit că scrie atunci când are timp, îşi notează ideea, apoi scrie poezia. Tot el ne-a spus că într-o zi poate recupera tot universul său poetic, poezia domi-nându-l.

„Elementul credinţei în ope-ra lui Traianus” a fost tema comu-nicării subsemna-tei, iar atunci când l-am întrebat des-pre acest aspect, poetul ne-a spus că poezia religi-oasă o scrie vrând – nevrând, căci astfel îi este sufle-tul, nedespărţit de Dumnezeu. Poe-mele cu aspecte religioase au menirea de a ne trezi conştiinţa re-ligioasă şi de a ne îndemna mai mult spre apro-pierea de Dumnezeu, ne reînvie credinţa, aduce cititorului o poezie care să-l ajute şi să-l îndru-meze duhovniceşte, încercând să-şi înmulţească talentul pe care l-a primit de la Dumnezeu şi pe care maică-sa l-a ajutat să-l păstreze, l-a îndrumat cum să-l aleagă şi cum să nu-l piardă:

„Crucificam cuvântul ne-ncetat ,Urcându-l pe Golgota fără teamă.Memoria se dă-n spectacol , mamă ,Şi întâlnirea-n Domnul am ratat.”

Acest catren ne scoate în evidenţă plânsul şi durerea poetului în faţa faptului că învăţătura creştină pe care a sorbit-o din gura mamei sale, iar mai apoi întărită fiind prin lecturi Biblice şi frământări morale, a fost stârpită din cauza gri-jilor şi preocupărilor sale de zi cu zi, precum şi

din cauza tendinţei sale de a creşte intelectual, în plan profesional. Astfel, poetul îşi spune plânsul său lăuntric, dorind a trezi în noi instinctul de a fi mai buni, mai râvnitori întru dobândirea şi păs-trarea armoniei sufleteşti, a acelei armonii care ne vine din legătura strânsă a noastră cu Dum-nezeu. Mergând pe firul textelor biblice, textele, ce conţin elemente creştine, au drept scop trezirea conştiinţei noastre că Iisus Hristos a venit în lume pentru a ne îndrepta, a ne mântui sufletele, suge-rându-ne, totodată, cum să punem un început bun al pocăinţei, sugerate prin textul poeziei „Psalm continuu”

„Doamne,Tu potir cu steleCeruit, monastiresc,Pune lacăt gurii mele,Urii mele, când hulesc ”

Mişcarea vieţii poetului e concentrată în do-bândirea absolutului Dumnezeirii. Ajungând, în acest sens, la o trezire şi luciditate duhovnicească, poetul afirmă:

„În testamentul meu pentru vecie ,Un drept mai vreau , ramâne neînfrânt :Să pot trăi exclus din poezie ,Dincolo de cuvinte – în Cuvânt !”

Această dorinţă arzândă se întâlneşte la fi-ecare suflet creştin care c o n ş t i e n t i -zează că „de-şertăciunea, deşertăciuni-lor, toate sunt deşertăciune” şi nu merită a ne lipi inima de lucrurile p ă m â n t e ş t i , căci în aşa fel nu ne vom putea bucura de frumuseţi-le şi bunurile

cereşti, căci doar în puterea Bibliei stă Cuvântul-Dumnezeu, capabil să schimbe viaţa oamenilor, iar un poet atât de deosebit, precum este şi Tra-ianus, poate schimba viaţa oamenilor, le poate direcţiona corect calea, deoarece este un mare iubitor de Dumnezeu. Acest lucru îl demonstrea-ză prin poezia sa, care este o cale a sufletului, o educaţie spirituală şi un îndemn vădit de a-L iubi pe Dumnezeu şi pentru a-I cere iertare şi viaţă veşnică, prin mântuire.

Acestea fiind spuse, aş dori să aduc sincere mulţumiri dnei Victoria FONARI, moderatoarea conferinţei, care ne-a întrunit în cadrul acestei discuţii de suflet, iar poetului Traianus îi doresc o cale lungă, un urcuş duhovnicesc şi profesional fără primejdii.

Victoria gAIDĂU, anul III, Facultatea de Litere

Fiecare generație are valoarea ei. Generația douămiistă este ancorată, realmente, în pasiunea timpului – tehnologiile

informaționale. Pentru unii existența și interesul IT este certitudinea că e un tip modern, evoluat, la modă. Sunt totuși tineri care mai cred în sloganul tradițional, clasic, argumentat și de perspectivă „cine are carte, are parte”, fără să creeze impresia perimată a unui tip demodat. Mijloacele informaționale, care la ora actuală sunt la îndemâna ori-cui și pot fi găsite din opulență, pot crea o puternică mișcare culturală condusă de omul divers, cult, doct, întrucât are un mediu de instruire oportun evoluției sale, urmează doar să discearnă ce să aleagă.

Asemenea opțiuni de formare intelectuală oferă și cursurile de masterat, un spațiu deschis pentru oricine găsește o portiță de a crește intelectual, sfidând lipsa ori clepsidra timpului. Pentru tinerii studioși Facultatea de Litere (decan doamna Claudia Cemârtan, doctor în filologie) a propus un nou concept pentru maste-ranzi „Literatura română în context european”, adică studierea literaturii române pen-tru recunoașterea ei în spațiul european. Concentrați pe cunoaștere și însușire, discuția pe pretins statut de cercetător, anul I, masterat profesional, s-a orientat la cursurile profesoarei Tamara Cristei, doctor în filologie, spre „Modernitatea literaturii române de specific național” în sfera deschisă spre europenizare. Pornind de la această pre-miză, profesoara susţine că „tot ce se statornicește devine pasiv”, modernitatea unei literaturi a fost relevată prin funcționalitatea câtorva factori și actanți care au schimbat esențialmente mentalitatea și ritmul acțional al omului: publicul – care devine cult, elitist, elevat, întrucât se substanțializează datorită procesului de instruire al școlii, al presei etc; scriitorul – care marchează modelul, prototipul creator modern prin faptul că proclamă literatura ca artă autonomă. Modelul valoric al profesoarei ne-a convins că „modern nu înseamnă absoluta noutate, ci calitate, spiritul libertății”

Un dialog pertinent întru cultivarea și promovarea spiritului critic a reprezentat cursul „Temelie folclorică și spiritul european al literaturii române”, conceput de pro-fesorul Nicanor Țurcanu, lector superior. Materia studiată ne-a îndemnat să privim studiul și evoluția literaturii cu ochii minții, așa cum au iradiat literatura română oame-nii de cultură în perioada Iluminismului. El însuși un exeget al învățământului elitist, profesorul ne-a adus suficiente argumente să apreciem intelectualii adevărați care au contat pe rolul culturii în eliberarea neamului pentru recunoașterea literaturii române de către străini. Tot aici am aflat că adevărata substanță a creației originale este folclo-rul valorificat de marii clasici M.Eminescu, I.Creangă, G.Coșbuc ș.a.

Un nou mod de gândire și de sensibilitate insolită, o nouă gândire romantică, eli-berată de convenții și de reguli am însușit-o la cursul profesoarei, căreia i-am apreci-at cu toată considerația dexteritatea tinereții sale, Dorina Balmuș, lector universitar. Cu „Eminescu și romantismul european” ambiția tinereții noastre a mers în căutarea „ieroglifei lumii”, fiind stăpâniți de calea coborârii în interior „la ce să cutreieri lu-mea celor vizibili?” pentru a păstra o lume mai pură în noi. În căutarea adevărului și a cunoașterii, pe urmele „Modelelor integratoare ale modernismului” am călăto-rit cu profesoara Ana Ghilaș doctor, conferențiar, datorită căreia am făcut un periplu pe urmele lui Eugen Lovinescu, „pentru a înțelege depășirea unui spirit provincial și necesitatea de înnoire”. Ușoara ironie a profesoarei, imprimată în spiritul modern al veacului, pentru a destrăma inhibițiile rigide ale trecutului, a certificat convingerea noastră că literatura română se poate încadra în spiritul europen pe criteriul estetic în judecata de valoare a operei.

Curcul susținut de profesoara dr. Ludmila Usatâi ne-a demonstrat că, „deși suntem o țară emergentă, am rămas receptoare la personalitățile din toate timpurile: D.Cantemir, N.M.Spătaru. Ludmila Usatâi ne-a determinat să-l cunoaștem mai bine pe europeanul Dimitrie Cantemir, a cărui pregătire a atins dimensiuni cerebrale majore.

Semestrul II, care coincide cu începutul unui an nou de studii și de excelare a dorințelor masteranzilor spre descoperire, spre studiere, spre cercetare, se va funda-menta prin modelul convingător și aerisit al profesorilor Adriana Cazacu, Carolina Carauș si Marin Postu. Masteratul profesional ne ajută să urmărim elemente creatoare de noutate, „să asigurăm continuitatea respectând idealul uman”.

Silvia StRĂtILĂ-COCIERU, masterandă

Sărbători literare Treptele afirmării

MAStER – UN DIALOg ÎN SPIRItUL EPOCII

StUDII EUROPENE LA USM

UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL CREDINŢEI

UNIVERSITATEA6 28 februarie 2012, nr.7 (130)

LOgOSPagina de gândire şi sPiritualitate a asociaţiei

studenţilor creştini ortodocşiIcoana

Sfântului Apostolşi EvanghelistIoan teologul

Responsabil de pagină Protoiereu Octavian MOŞIN

Lumina din Lumină

”… Cu fiecare bucăţică ruptă din mine muream şi eu. Medicul scoatea din minte câte un membru al copilaşului meu. Durerea era oribilă, nu am ţipat – conştiinţa mă du-rea mai mult…”

Maria locuieşte într-un sat din raio-nul Ungheni. S-a măritat la 18 ani, din dragoste, după cum afirmă ea. Maică-sa a plecat în Rusia cu alt bărbat pe când ea avea doar cinci ani. Din acel moment, tatăl ei nu s-a mai dezlipit de sticlă.

- De la şase ani am locuit la o soră de-a mamei, apoi, la 17 ani, l-am întâlnit pe vii-torul soţ.

Peste un an ne-am căsătorit. Îl iubeam, aşa credeam, însă de unde să ştiu ce e dra-gostea? Plus la toate sora mamei nu mă mai putea întreţine. După nuntă m-am mutat la părinţii lui. Peste o lună am aflat că sunt însărcinată. La început am crezut că sunt bolnavă. Idee nu aveam ce simptome are o sarcină, nu aveam de unde să ştiu…

- Cum a reacţionat el?- A spus că încă nu putem creşte un co-

pil. Nu avem destui bani, nici casă, nici gaz, nici baie, nici maşină. M-a trimis la avort. I-am explicat că nu vreau, că mi-e frică.

A spus că vom face altul când va reveni din Moscova. Atunci vom avea bani, vom mai scăpa din datorii. În dimineaţa urmă-toare eram la ginecolog…Când am ajuns acasă, îmi era greaţă de mine, mă uram. Soţul m-a luat în braţe şi mi-a spus că mă iubeşte… . Am intrat în baie şi am început să plâng în hohote. De Crăciun, după ce a plecat din nou la Moscova, am înţeles că

Slujba prilejuită de praznicul Întâmpinării Dom-nului a reunit la Biserica cu acelaşi hram din

incinta Universităţii de Stat din Moldova numeroşi studenţi şi profesori din cadrul instituţiei noastre de învăţământ dar şi credincioşi care au venit să împartă bucuria sărbătorii cu enoriaşii sfântului locaş.

După Liturghie, soborul preoţesc a săvârşit un Te-Deum de mulţumire, iar mai apoi slujitorii au sfinţit lumânările conform unei vechi tradiţii bisericeşti.

La final, părintele paroh Octavian Moşin s-a adresat

cu un cuvânt de felicitare către binecredincioşii creştini, urându-le ca sărbătoarea Întâmpinării Domnului să le fie prilej de înnoire sufletească şi întărire întru credinţă, pentru că acest măreţ eveniment semnifică întâlnirea omului cu Dumnezeu şi acceptarea Acestuia ca Împărat şi Mântuitor.

Părintele a menţionat că această biserică este unica din ţară care poartă hramul “Întâmpinarea Domnului” şi a mul-ţumit tuturor celor care contribuie la îngrijirea şi susţinerea sfântului locaş, fiind şi un important monument de arhitec-tură, datat cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

BISERICA „ÎNtÂMPINAREA DOMNULUI” ŞI-A SĂRBĂtORIt HRAMUL

Tinereţea este cea mai dinamică şi cea mai frumoasă perioadă a vieţii noastre. Cuprins de avânt şi de en-

tuziasm, fiecare tânăr îşi imaginează că poate cuprinde necuprinsul şi are puterea de a răsturna munţii. De mul-te ori, mânaţi de idealuri, junii merg cu pieptul înainte, încercând să înfrunte pericole şi provocări care le depă-şesc puterile. Iar după înfrângerile care, de altfel, nu se lasă mult aşteptate, urmează amărăciunea deziluziei.

Dar oare este obligatoriu ca fiecare tânăr să treacă prin aceste experienţe amare şi să nu existe nicio cale de a le ocoli? Soluţia pentru această problemă o aduce Biserica; aceasta îndeamnă tinerii să fie curajoşi şi te-merari şi să înfrunte pericolele, oricât de mari ar fi ele, dar cu o singură condiţie – să facă toate acestea spre slava Domnului şi cu încredere în El.

La 15 februarie Biserica a celebrat Ziua Tineretu-lui Ortodox, cate a însemnat un prilej foarte bun de reflecție asupra comportamentului şi scopurilor tânăru-lui contemporan.

Cugetând asupra tendinţelor moderne, nu e greu să ne

dăm seama că, spre marele nostru regret, Biserica are tot mai puţin loc în sufletele tinerilor, iar creştinismul practicat de

aceştia este superficial şi chiar deformat. Cu toţii ştim care sunt motivele acestei stări a lucrurilor – influenţa internetu-

De la suflet la suflet

lui, a televizorului, a publicităţii şi aşa mai departe. Tine-rii sunt acuzaţi de indiferenţă şi de comportament imoral.

Această atitudine, în general, negativistă şi de respingere a societăţii faţă de aceştia, provoacă repulsie, iar fisura socială devine şi mai mare.

Nu este nevoie de teorii şi de formule pentru a depă-şi această criză, pentru a determina tinerii să-şi revadă standardele de viaţă. Unicul lucru care trebuie făcut este promovarea exemplelor şi a experienţelor Bisericii. Or-todoxia are numeroase modele de oameni care au ştiut să trăiască şi să se jertfească pentru credinţa lor încă din timpul tinereţii.

Aceste modele trebuie promovate activ atât de pe am-von, cât şi prin activitate misionară. Iar cei care susţin că exemplele Bisericii sunt depăşite şi nu pot răspunde necesităţilor tinerilor secolului XXI greşesc din start, de-oarece pun la îndoială sau nu cunosc caracterul universal şi veșnic al Învăţăturii Evanghelice.

Preot Octavian MOȘIN

„EL MĂ RUgA SĂ NU-L OMOR… „(MĂRtURISIRILE UNEI tINERE CARE A FĂCUt AVORt)

Din motive etice nu voi face public numele adevărat al persoanei intervievate. O voi numi simplu, Maria.sunt însărcinată. A reacţionat ca prima dată. I-am spus că la avort nu mă duc. De atunci n-am mai discutat normal, urla să mă duc la spital. Eu îi închideam mereu telefonul. Aveam aproape patru luni, am trecut toate investigaţii medica-le, sarcina decurgea normal. Era băie-ţel, deja se mişca în mine. La ecografie părea atât de micuţ, ca un ghem. Știam că-l voi numi Ma-tei, ca pe bunelul meu. Am auzit cum îi bătea inimioara, medicul mi-a spus că e un copil perfect sănătos. Peste câteva săptămâni soţul meu s-a întors acasă. În acea seară era beat. Cum a intrat în cur-te a început să ţipe. Striga să mă duc dimineaţa să avortez. Eu am refuzat. Atunci a luat un lemn de lângă sobă şi a început să mă lovească. Eu mi-am acoperit abdomenul, dânsul continua să-mi tragă peste mâini, spa-te, cap. Mama lui a fost cea care m-a scos din bătaie.

Dimineaţa, când s-a trezit, a venit la mine şi mi-a spus că, dacă nu scap azi de copil, mă alungă din casă, că n-are nevoie acum de ”plozi”. Am început să plâng, să îi spun că vom avea un băieţel, că deja se mişcă în mine,

că l-am văzut la ecografie, că i-am auzit bă-taile inimii.

Nu m-a ascultat…m-a impus să aleg între el şi copil. Peste câteva ore eram din nou la ginecolog…

- Dar avorturile după 4 luni sunt in-terzise prin lege!

- Aici el a găsit banii care îi lipseau. A intrat în cabinet, a vorbit cu medicul 5 minute, apoi m-au chemat şi pe mine.

(Maria a început să plângă, am în-cercat să o liniștesc, însă timp de câteva minute nu m-am pu-tut apropia de ea).

- Când m-am ur-cat pe scaunul bles-temat, mi-am simţit băiatul cum se mişcă, sărmanul încerca să-

mi aducă aminte că e viu, că vrea să trăias-că….

Doctorul mi-a spus că fătul e prea mare pentru vacuum, aşa că e nevoie să-l scoată pe bucăţele. Îţi închipui? A început din nou să plângă.

Mi-a dat câteva pastile. Mateiaş a început a se mişca disperat în mine, se zbătea, era în ghearele morţii, apoi nu l-am mai simţit. Me-

dicul a început să-l zdrobească în mine. Cu fiecare bucată ruptă – muream, scoatea din minte câte un membru al copilaşului meu. Durerea era oribilă, însă nu am ţipat, conşti-inţa mă durea mai mult. La sfârşit, împreună cu o asistentă trebuia să verificăm dacă toate membrele au fost chirutate.

Mă uitam la băieţelul meu, la Mateiaş al meu, aruncat pe o tavă metalică. (Maria își înghițea lacrimile în sec). Uterul meu era gol, la fel ca sufletul. Uite, vezi aici, se lovi de două ori cu pumnul în piept, aici nu mai e nimic, eu sunt un nimeni. Nici şerpii, nici scorpiile nu-şi omoară puii, eu l-am omo-rât.

(Plângeam împreună cu acei doi ochi albaștri. Nu am puterea, nici dreptul de a-i judeca. Nu pot. Maria e femeia care a renunțat la tot pentru bărbatul ce-l iubea. Acum locuiește din nou la mătușa ei. Vrea să divorțeze).

- El mi-a spus că mă omoară când vine acasă…

(Câte femei au fost în situația Mariei? Câte și-au rupt de la inimă pruncii.

Pentru o mobilă mai bună la bucătărie? Pentru o mașină?

Pentru o reparație în casă? Cum poți să-ți trimiți femeia cu pruncul tău, mișcând în ea, la moarte? Cum poți să-ți lași copilul schingiuit? Carne din carnea ta, sânge din sângele tău? Cum?)

Interviu realizat de Elena BRICIUC

TINERII ȘI MISIUNEA LOR

UNIVERSITATEA 728 februarie 2012, nr.7 (130)Vibrații sufletești

DE ZIUA ÎNDRĂgOStIŢILOR

14 FEBUARIE – SĂRBĂTOAREA VALENTINE’S DAY- ZIUA SF. VALENTIN24 FEBRUARIE - DRAGOBETELE, O STRĂVECHE SĂRBĂTOARE POPULARĂ

Acela care nu a iubit niciodată Înseamnă că nu a trăit niciodată.

John Gay

ÎN REZONANŢĂ CU MIRACOLUL NATURII

Pe vremuri, în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii ţineau sau făceau Dragobetele (Ziua În-

dragostiţilor, Cap de primăvară, Logodnicul Păsărilor). Probabil că luna februarie era considerată lună de primăvară, iar ziua de 24 era începutul anului agricol (uneori ziua ieşirii ursului din bârlog). Este momentul în care natura se trezeşte, păsarile îşi caută cuiburi, iar oamenii, în special tinerii, intră şi ei în rezonanţă cu ea.

Înainte vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: “Dragobe-tele sărută fetele!”.

Credinţa populară românească spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul. Aşadar, dimineaţa, îmbrăcaţi în cele mai bune haine, tinerii se întâl-neau în centrul satului sau în faţa bisericii. Dacă timpul era favorabil, porneau căntând în grupuri către pădure sau prin lunci în căutarea ghioceilor şi a altor plante miracu-loase (folosite pentru descântece de dragoste); dacă vremea era urâtă, se adunau la unii dintre ei acasă şi se ţineau de jocuri şi de poveşti.

De Dragobete se făceau logodne simbolice pentru anul următor (uneori le urmau logodnele adevărate) sau fetele şi băieţii făceau frăţii de sânge.

Adaptare: Doina BRAgARI,bibliotecar, Oficiul Publicaţii Periodice

DRAgOStEA ÎN POEZIE

Scrisă de toţi mânuitorii de condei, cântată de toţi muzicienii, pictată de toţi maeştrii culorii, plânsă de toate inimile, trăită de

toată suflarea – Dragostea .După ce conştientizăm universalitatea acestui sentiment, mi se

pare bizar să-i acordăm doar o zi din an pentru a-l proslăvi.Putem să dăm valoare dragostei în fiecare zi cu aceeaşi intensitate.

Însa, mai cu seamă, este bine să determinăm modul în care ne putem exprima Dragostea. Şi dacă tot românul e poet şi tot studentul, cel puţin o dată pe zi, îndrăzneşte să ţină “pana” în mână…de ce nu am

scrie Dragostea în Poezie?! Chiar fiind ,,necoaptă”, poezia din mintea unui îndrăgostit e capabilă să cucerească şi să înmoaie materia vie. Chiar dacă societatea tinde să se de-baraseze de lirismul incomod la prima vedere, oricum cedează tentaţiei de a murmura, măcar o dată pe an, cuvântul în ritm şi rimă.

Singurul lucru de care avem nevoie pentru a ne bucura de mireasma caldă a unui vers proaspăt “copt” este Sinceritatea, calitate ce se împleteşte perfect cu Dragostea. Nu ne rămâne decât să avem curajul să scriem pentru a ne înveşnici sentimentul, doar Poezia e veşnică la fel ca Dragostea, care “ acoperă totul, crede totul, speră totul, suferă totul… şi nu va pieri niciodată”, cuvinte pecetluite în Biblie.

Găsiţi un colţ de foaie, “ în miez de noapte sau la răsărit de soare “ şi scrieţi poezia, ca să căpătaţi Iubirea.

Mihaela POStORONCAanul II, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării

... ŞI CU ACEAStA E SPUS tOtUL! Ce este dragostea? Nevoia de a ieşi din tine însuţi.

Charles Baudelaire

Trăim într-o lume plină de oameni care iubesc şi care sunt iubiţi. Oameni care cred că ştiu ce înseamnă dragostea, dar totuşi nu o pot

explica. Atunci mi-am pus întrebarea: “ Ce înseamnă totuşi dragostea?”DRAGOSTEA este un sentiment complex, manifestat prin afecţiune

puternică. Tot ce ne bucură privirea, tot ce ne alină ascultarea, tot ce ne înconjoară este dragostea: dragostea faţă de natură, dragostea maternă, dragostea faţă de frumos, dragostea faţă de Univers - de infinit. Dra-

gostea este atât de multilaterală, încât fiecare o poate dărui. O viaţă fără dragoste este asemenea unui an fără primăvară, unei flori fără petale, unui arbore fără veşmânt. După părerea mea, un om trăieşte acest sentiment cel puţin o dată în viaţă, deoarece anume ea, dragostea, ne defineşte; fără ea suntem pustii, adică goi su-fleteşte.

Din câte am văzut mai sus, dragostea se poate manifesta diferit. Noi ne vom referi, în primul rând, la iubirea dintre o femeie şi un bărbat. Este sentimentul cel mai larg descris în operele multor scriitori şi poeţi, este pictată în muzică şi cântată în sculpturi, tablouri şi... în viaţă.

În Republica Moldova există două sărbători (“Sfântul Va-lentin” şi „Dragobetele”) care semnifică, în mare parte, acelaşi lucru, adică dragostea dintre cei doi – el şi ea. Cei ce nu au reușit să-și manifeste iubirea de Sfântul Valentin pe 14 februa-rie, pot profita de o a doua șansă – Dragobetele, pe 24 februarie. În aceste zile îndrăgostiții își pun creativitatea în funcțiune și inventează cele mai impre-sionante moduri de expresie a iubirii – de la buchete din sute de flori, dedicații de dra-goste desenate pe asfalt sau pe zăpadă sub fereastra iubitei și până la inele de logodnă.

Fiecare are nevoie de dragoste, fiecare are nevoie de un suflet alături, de echilibru, linişte sufletească, fiindcă anume ea ne dă tăria să trecem peste obstacole, să triumfăm, să fim mai toleranţi, adică este unirea a două fiinţe îndrăgostite într-un singur suflet. Se ştie că, atunci când iubeşti, primeşti iubire. Aşa este acest sentiment – magnific şi seducător, pentru că atunci când spui DRAGOSTE te gândeşti, în primul rând, la ceva curat, luminos şi înălţător, la ceva ce-ţi înaripează şi-ţi purifică întreaga ta fiinţă, fiindcă destinul ţi-a dăruit-o pe cea pe care o iubeşti. Şi cu acestea e spus totul...

Roman CODREAN,anul I, Facultatea de Litere

ACEST PARFUM DIVIN...Ce dulce sună! Armonioasă și plină de duioșie, caldă ca și cafea-

ua de dimineață, rece ca ploaia de toamnă și dulce ca prăjitura preferată... Indispensabilă ca aerul, ca apa și tot ce înseamnă trăiri și fiori necesari pentru viață – dragostea.

E cea cu care te trezești zi de zi dimineața și cu care adormi seara, vi-sând frumos la viitor... E cea care te umple de cele mai tari senzații, emoții și care știe să te copleșească, să te uimească și să te fericească...

Deși ne aflăm în secolul XXI, în care tehnologiile moderne apar în fiecare secundă și inovațiile se scurg cu o viteză amețitoare, inima îţi bate

fără să fii nevoit să învârţi vreo cheiţă fermecată, gândeşti fără a fi conectat la un compu-ter de ultimă clasă, zâmbești şi iubeşti fără a fi programat.

Suntem născuți din, cu și pentru ea... Suntem făcuți pentru ca s-o trăim, s-o avem și să ne-o împărțim cu alții. Şi nu e neapărat vorba de dragostea cea cu ochelarii roz, când totul pare atât de magic şi fantastic. E vorba de acel sentiment care te face să crezi, în primul rând, în tine, în forțele tale, în viața ta, în ziua de mâine și în toate celelalte care vor urma. E ca hrana și ca apa fără de care nu exiști, ca somnul de care ai nevoie. Ea este cea care te lumi-nează și care te duce ușor în lumea viselor, a dorințelor și sentimentelor înaripate.

E un miracol să simți și să trăiești o dragoste adevărată. Ea vrea să fii mereu purtat pe aripile ei uşoare, să fii copleșit de micile bucurii pe care ți le dăruiește, dar sunt atât de mari, dacă știi să le preţuieşti. Ea te face să vezi lumea ce te înconjoară cu alți ochi și s-o simți cu vibrații sufletești copleşitoare.

Dragostea e acel buton roșu care este mereu aprins, care muncește fără să ostenească. Ea nu are nevoie de concedii, prime sau alţi factori motivanţi – ea slujește fiecăruia din noi, dar nu și pentru cei care nu știu s-o ocrotească. E acel parfum divin cu care trăiești, pe care îl simți și-l savurezi ca aerul, ca apa, ca viaţa însăşi.

Acum relaxează-te şi dă frâu liber imaginaţiei tale, simte că a sosit clipa în care poţi face orice ţi-ai propus. Pentru că o simți cu adevărat și ea e sursa cea mai bogată de ener-gie și tot ce înseamnă Viață, este cea care te propulsează până la cele mai adânci simțiri și trăiri posibile...

Trăieşte dragostea! Trăieşte-o din plin!Olga CIUgUREANU,

masterandă, Facultatea de Sociologie și Asistenţă Socială

Nu voi încerca să explic ce este dra-gostea sau despre ce sau cum sim-

ţi. E un sentiment omniprezent. La unii. Poţi fi etern îndrăgostit de soare, de viaţă, de un oraş, de oameni, de artă… Cel mai interesant e însă cum poţi să-ţi păstrezi acest sentiment aproape nealterat pe tot parcursul vieţii? Te simţi îndrăgostit de o carte, până o găseşti pe alta, mai captivan-

tă ori mai profundă. Prima rămâne undeva, acolo, într-o părticică de suflet, dar parcă mai departe, mai ştearsă. O ţii minte, te-a marcat cumva, dar mergi mai departe, mai ai multe de descoperit. Cu oamenii e altfel. Unii spun că dragostea adevărată nu există. Sunt studii care demon-strează că, de fapt, dragostea adevărată durează o săp-

tămână, uneori câteva luni, maximum doi ani. Pentru că psihicul uman nu poate iubi mai mult decât atât. Ceea ce urmează e doar dragoste transformată: în respect, necesi-tate, confort, obişnuinţă, laşitate etc. Iar exemplele con-trare reprezintă devieri.

Ţin minte că am citit undeva un articol frumos, poate cel mai frumos la această temă. Era despre doi bătrâni, ambii trecuţi de 80 de ani, dintr-un sat aproape uitat de lume din Bucovina. Se mai ţineau de mână şi se înţele-geau dintr-o privire după mai mult de 60 de ani de căsni-cie. Puteau să nu vorbească ore în şir. Le era suficient un zâmbet, un gest. Ştiau ce simt şi ce gândesc. Întreg satul putea să confirme că nu i-a auzit niciodată certându-se. El era meşter popular. A pictat-o şi a sculptat-o în lemn, dar nu când erau tineri, ci mult mai târziu, doar de câteva ori,

pentru că mai înainte era prea frumoasă pentru a o imor-taliza. Era conştient că ea s-a schimbat, dar el o vedea aşa cum a văzut-o prima dată. Ea nu i-ar fi ieşit din cuvânt doar din considerentul să nu-l întristeze. Aveau aceleaşi tabieturi de zeci de ani: se plimbau împreună prin câmp, admirau stelele, vorbeau o limbă alcătuită din silabe pe care doar ei doi o înţelegeau. Cei de-o vârstă cu ei, câţi ar mai fi rămas, spuneau că parcă anii nu au trecut peste cei doi. Erau aşa cum i-au ştiut de tineri. Numai că de acum cărunţi şi aduşi din spate. Şi asta pentru că se iubesc. În rest, e magie…

Dumitriţa BOLOgANabsolventă USM, Promoţia 2009,

magistru în drept, Universitatea Oxford, Marea Britanie

SĂ IUBEȘTI ȘI SĂ FII IUBIT – ÎN REST E MAGIE...

Redactor-ºef: Mihai MORÃRAªDesign ºi machetare computerizatã: Maria BONDARI

Corector: Viorica MOleAOperatoare: Doina BRAGARIFotoreporteri: Marina CeBOTARI ºi Karim GRAID

editor: USM. Tiraj 1000 ex.Comanda: 45

Adresa: str. A.Mateevici 60, MD 2009Blocul II (Anexa), bir.15, tel. 57-76-39Versiunea electronicã: www.usm.md/ziar

Sportul universitar

Echipa naţională de handbal Under - 23 a Republicii Moldova a cucerit, în premieră, Cupa Federaţiei Europene de Handbal Challenge Trophy.

Turneul semifinal, desfăşurat în oraşul Msida din Malta, a întrunit echipele naţionale ale R.Moldova, Scoţiei, Maltei şi Azerbaijanului.

Tricolorii, dornici de afirmare, au repurtat două victorii clare în meciurile directe cu echipele Scoţiei - 47:20 şi Maltei – 41:20. În meciul decisiv, pentru accedere în finala Cupei, sportivii noştri au întâmpinat o rezistenţă acerbă din partea echipei azere. Prima parte a întâlnirii s-a încheiat cu scorul de 17:15 în favoarea noas-tră. Repriza a doua a început cu o avalanşă de atacuri la poarta echipei tricolore. În această perioadă dificilă a meciului, ai noştri au dat dovadă, în primul rând, de calităţi volitive. Se ştie că voinţa depăşeşte cele mai grele obstacole, învinge şi asigură sportivilor stăpânirea de sine şi perseverenţa necesară în concurs.

Tocmai de aceste calităţi au dat dovadă tinerii handbalişti din R.Moldova şi au învins puternica echipă a Azerbaijanului cu sco-rul de 34:31.

***Celălalt turneu semifinal a fost găzduit de Irlanda şi a adunat

la start echipele naţionale ale Angliei, Georgiei (campioana din 2009), Insulelor Feroe şi ţării-gazdă.

Învingătoare a acestui turneu a devenit echipa Insulelor Feroe, care a reuşit să-şi învingă toţi adversarii. Insularii participă în cam-pionatul Danemarcii, care este unul dintre cele mai puternice campionate din lume, şi au la timonă antrenori danezi. Aceste lucruri şi-au lăsat amprenta şi asupra stilului de joc al celui de al doilea finalist.

***Beogradska Arena din capitala Serbiei, oraşul Belgrad, a găzduit finala Challenge Trophy,

ediţia 2011-2012. Protagonistele acestui act decisiv, selecţionatele Republicii Moldova şi Insulelor Feroe, au captat atenţia celor 20 000 de spectatori, care au asistat la această întâlnire plină de dramatism şi cu un înalt nivel tehnico-tactic, demonstrat de ambele echipe.

VISE REALIZAtE PE BEOgRADSKA ARENAArbitrii sârbi Marco Boricic şi Dejan Marcovic, după 60 de minute de joc, au consemnat

victoria cu scorul de 30:28 în favoarea echipei naţionale Under-23 a R.Moldova. Această vic-torie constituie cel mai mare succes al handbalului moldovenesc, ceea ce ne permite să privim

cu optimism în viitor.Menţionăm că la această victorie au contribuit şi trei stu-

denţi de la Universitatea de Stat din Moldova. E vorba de Ser-giu Costin ( anul I, Facultatea de Biologie şi Pedologie) şi Artiom Raţă şi Igor Jidobin, ambii de la Facultatea de Ştiinţe Economice. La timona echipei învingătoare s-a aflat dl Iurie Popşa, lector la Catedra Cultură Fizică şi Sport a USM, antre-nor emerit al R.Moldova.

Cel mai bun jucător în formaţia noastră a fost desemnat Sergiu Costin, viitor specialist în domeniul geografiei. Hand-baliştii noştri niciodată n-au avut posibilitate să evolueze într-o arenă cu o capacitate de 20 000 de locuri, care a fost arhiplină în acea zi. Cu atât mai semnificativă devine această victorie, care este una istorică a handbalului naţional.

Pentru această realizare studenţilor noştri li s-a conferit titlul de Maestru în sport, iar dlui Iurie Popşa i s-a acordat ti-tlul onorific de ,,Lucrător Emerit în domeniul culturii fizice şi sportului”. Această victorie a calificat echipa naţională U-23 a

Republicii Moldova pentru Cupa Intercontinentală ,,Interconti-nental IHF Trophy”, care reprezintă Europa în turneul câştigă-

torilor Trofeelor Challenge de pe alte continente.Cu prilejul acestei performanţe, Rectoratul şi Senatul USM, Catedra Cultură Fizică şi Sport

,,V.Plângău” transmit învingătorilor sincere felicitări şi urări de bine, precum şi o evoluţie reu-şită la Cupa Intercontinentală.

Boris BOgUŞŞeful Catedrei Cultură Fizică şi Sport „V. Plângău”,

Antrenor Emerit al R. Moldova, doctor în psihopedagogie, conferenţiar universitar, Lucrător Emerit al Culturii Fizice şi Sportului

Echipa naţională de handbal Under -23 a R.Moldova – deţinătoarea Cupei Federaţiei Europene de Handbal.

Recent a văzut lumina tiparului car-tea profesorului universitar Timo-

tei Melnic Teoria literaturii, primul studiu de acest fel în spaţiul basarabean. Autorul este specialist cu renume în acest domeniu, doctor habilitat în teoria literaturii. A pre-dat decenii la rând cursuri de teorie a lite-raturii în instituţiile de învăţământ superi-or din Moldova (USM, Universitatea „Ion Creang㔺.a.). A publicat lucrările Conţinut şi formă în opera literară (1972), Frumo-sul artistic şi valoarea lui educativă (1972), Semnificaţia social-estetică a literaturii (1980), Imaginea artistică şi procesul de creaţie (1989) ş.a.

Teoria literaturii se ocupă de cercetarea bazelor teoretice ale ştiinţei literare (meto-dologia literară, istoria literară, critica lite-rară, stilistica, textologia şi analiza textu-lui literar, studierea comparată a literaturii române în contextul literaturii europene şi universale, problematica comunicării lite-rare în contextul teoriilor contemporane ale

Ex LibrisDESPRE TEORIE ŞI TEORII ALE LITERATURII

comunicării umane, ale limbajului artistic în contextul filosofiei şi al teoriei generale a lim-bajului, inclusiv informatica, teoriile lingvis-tice şi semiotice ş.a.).

Prezentul Manual de Teoria literaturii, elaborat de-a lungul multor ani de activitate didactică, se adresează, în primul rând, stu-denţilor de la facultăţile de filolo-gie, anul III de studiu, dar îi poate interesa şi pe masteranzi, elevi, profesori de liceu.

Conceput pe o dimensiune pronunţat didactică, cursul se caracterizează prin simplitatea expresiei şi prin accesibilitatea conţinutului. Autorul îşi propune examinarea unor concepte, cate-gorii, principii, forme literare esenţiale pentru înţelegerea ideii de literatură şi de operă ar-tistică.

Manualul domnului T.Melnic pledează mai mult pentru o orientare teoretică tradiţi-

onală. El are ca scop iniţierea într-o proble-matică şi nu impunerea unor formulări sau explicaţii definitive. Spune aceasta autorul

însuşi într-o scurtă introducere: „Reieşind din caracterul funcţiilor de ansamblu ale Teoriei literatu-rii şi sprijinindu-ne pe ordonarea problemelor luate în dezbatere, pe principiile nominalizate (onto-logic, gnoseologic şi axiologic), am conceput prezentul suport de curs în felul în care ne-am permis să abordăm consecutiv particu-larităţile literaturii ca gen al artei (Imaginea artistică sau specificul literaturii), statutul ontologic al operei (Modul de existenţă a ope-rei literare), problema valorii lite-

rar-estetice (Condiţii şi principii ale valorii literar-estetice), legile procesului creator şi cele ale actului de receptare a creaţiei (Pro-cesul creator şi receptarea artistică )”. În ul-timele două capitole din cele şapte, exegetul

(La apariţia unui valoros Manual universitar)

Una dintre personalităţile marcante ale învăţământului universitar şi a mana-

gementului activităţii de cercetare este dom-nul Leonid gorceac, doctor conferenţiar în ştiinţe fizico-matematice, care, zilele acestea, a ajuns la un respectabil popas aniversar – 70 de ani trăiţi cu rost şi demnitate.

Din 1984 activează în cadrul Universităţii de Stat din Moldova, la început în calitate de şef al Laboratorului de Cercetări Ştiinţifice “Fizica semi-conductorilor”, iar din 1991 – şef al Departamentului Cercetări Ştiinţifice (din 2000 – Departamentul Cercetări Ştiinţifice şi Studii Postuniversitare, iar din 2 ianuarie 2006 – Departamen-tul Cercetare şi Inovare). Este membru al Senatului şi al Consiliului de Admi-nistraţie al USM.

A publicat peste 140 de lucrări me-todico-didactice şi ştiinţifice în reviste naţionale şi internaţionale. Este autorul şi coau-torul a 7 brevete de invenţie. Deţine mai multe menţiuni (medalii, diplome de excelenţă ş.a.) la diferite foruri naţionale şi internaţionale. În 1996 a fost decorat cu medalia Meritul Civic.

În condiţiile extrem de dificile ale perioadei de tranziţie, domnul Leonid Gorceac a ştiut şi ştie să demonstreze că în orice circumstanţe se pot obţine rezultate bune. Prin câştigarea nume-roaselor proiecte elaborate cu energia şi talentul dumnealui a fost înnoită baza tehnico-materială a laboratoarelor de cercetare ştiinţifică şi a Cen-trului Editorial-Poligrafic din cadrul universităţii. Pune accent pe valoarea umană, pe verticalitatea spirituală. Niciodată nu se opreşte la jumătate de cale. Este perseverent şi inventiv. Posedă o

capacitate de muncă de invidiat. Are o pregăti-re profesională ireproşabilă. Ajuns la venerabila vărstă de 70 de ani rămâne tânăr si viguros în tot ce face.

Traseul vieţii pe care l-a parcurs marchează o etapă importantă din carieră. Realizările pe care le-a obţinut până acum sunt expresia vie a stimei şi respectului din partea generaţiilor de studenţi,

care au devenit buni profesionişti, practicieni şi profesori. Este înzestrat cu talent profesoral, pe care îl aplică, în decursul a mai multor ani, într-o manieră inteligentă, savantă, elegantă şi creativă.

Este un bun prieten şi coleg, care ştie să se apropie sufleteşte de oa-meni. Oamenii îl preţuiesc pentru verticalitatea, bunătatea şi inteligenţa dumnealui.

Fericirea cea mai mare a omagi-atului nostru este feciorul Leonard,

căruia i-a dat o educaţie aleasă şi acum se bucură de succesul lui.

Cu ocazia deosebitei aniversări, noi, cei care Vă iubim şi Vă respectăm, Vă mulţumim pentru bogăţia spirituală ce ne-aţi dăruit-o. De la Dum-neavoastră am învăţat bunătatea, cumsecădenia, înţelepciunea, profesionalismul. Să aveţi parte de ceea ce-i mai scump pentru om: sănătate, dra-goste şi spor bun în toate.

Mult stimate domnule Gorceac, la frumosul jubileu de 70 de ani, colectivul nostru Vă urează să aveţi parte de multe realizări; acelaşi abundent izvor al energiei să vă alimenteze încă mulţi ani înainte vitalitatea şi spiritul creativ, iar bucuriile să se înmulţească la nesfârşit.

Departamentul Cercetare şi Inovare

Se spune, pe bună dreptate, că Patria a fost şi rămâne

cea mai de preţ valoare a unui om.R. Moldova, raionul Soroca,

satul Rubleniţa... aici s-a născut, a crescut şi s-a format sufleteşte profesorul universitar, înţeleptul şi bunul nostru prieten Vladimir La-vric, personalitate ilustră a juris-prudenţei secolelor XX-XXI.

Savantul, dascălul şi omul Vladi-mir Lavric rămâne a fi un model şi pentru cei care vor veni după noi. Este un om de mare curaj ştiinţific, convingând comunitatea academică de faptul că la noi se poate vorbi de suve-ranitate, de constituţionali-tate, de stat de drept. Sub aripa lui ocrotitoare, disci-polii se simt protejaţi.

Profesorul Vladimir Lavric este o personalitate de excep-ţie. A desfăşurat şi o bogată activitate ştiinţifică, în calitate de autor şi în colaborare cu alţi colegi, publicând un număr impunător de lucrări şi stu-dii în presa ştiinţifică a vremii. Con-tribuţiile sale ştiinţifice în domeniul jurisprudenţei l-au plasat definitiv în rândul celor mai importanţi savanţi şi jurişti de frunte ai republicii, palmare-sul profesional al dumnealui cuprin-zând multe fapte onorabile.

Prin tot ce face, Vladimir Lavric este o personalitate demnă de urmat,

un luptător neînfricat pentru valorile naţionale, care, în condiţii vitrege, a optat pentru un stat de drept în R. Moldova.

Specialist cu profunde cunoştinţe în domeniu, octogenarul nostru este şi în prezent membru al Seminarului Ştiinţific Specializat USM la Specia-litatea 12.00.01

Pasionat om de ştiinţă, Vladimir Lavric, dispunând de un real har

pedagogic, a fost îndrumător a sute de licenţiaţi în drept. Astfel a întemeiat una din cele mai mari şcoli ştiinţifice a savanţilor în domeniul ju-risprudenţei din Moldova, ai cărei membri se află astăzi în cele mai diferite structuri ale organelor de ocrotire a nor-melor de drept.

La frumoasa vârstă de 80 de ani, dl Vladimir Lavric

posedă aceeaşi capacitate de muncă, schiţându-şi noi planuri îndrăzneţe pentru viitor.

Participarea noastră sufletescă la această suită dedicată savantului, juristului şi omului Vladimir Lavric este încărcată de o emoţie pe care cuvintele nu o pot spune toate înde-ajuns.

La mulţi ani!!!Catedra de teorie şi Istorie

a Dreptului, Colectivul Facultăţii de Drept ale Universităţii

de Stat din Moldova

O PERSONALItAtE NEECLIPSAtĂ DE tIMP OMUL SFINŢEŞtE LOCUL

se referă la unele legi şi legităţi generale ale procesului de dezvoltare ale literaturii naţi-onale şi universale prin prisma corelaţiilor naţional-general-uman şi tradiţie-inovaţie.

Fără a avea pretenţii exagerate de origi-nalitate, fiind mai mult o sinteză teoretică superioară a unor definiţii, accepţii, princi-pii din ce în ce mai numeroase în ultime-le decenii, adesea foarte dificile pentru cel care se interesează de problemele literaturii, cursul Teoria literaturii rămâne o apariţie singulară la noi în acest domeniu ingrat, în care , după o justă observaţie, astăzi nu mai putem vorbi despre o teorie a literaturii, ci despre diferite teorii ale literaturii. Fe-licitări domnului Timotei Melnic cu ocazia publicării acestei valoroase lucrări – cel mai frumos cadou pe care, după ani de căutări febrile, şi l-a putut face sie şi unei catedre universitare care se numeşte Li-teratura Română şi teorie Literară.

Nicanor ŢURCANU, lector superior universitar

ANIVERSĂRI