Uniunea Europeană pentru profesori și elevi - · PDF fileDe asemenea, în ceea ce...

Marius Lupşa MATICHESCU (Coordonator)

UniuneaEuropeanăpentruprofesorișielevi

UniuneaEuro

peanăpentrupro

feso

rișielevi

Timişoara 2014

Editarea acestui volum a fost realizată pe baza finanţării oferite de Education,Audiovisual&CultureExecutiveAgency, Brussels, Belgium prin Programul LifelongLearning Programme – Call for Proposals 2013 (EAC/S07/12) Jean MonnetProgramme,KeyActivity1–“LearningEUatSchool” şi Universitatea de Vest din Timişoara în cadrul proiectului IncreasingthevisibilityoftheEUintheschoolsfromdisadvantagedregions, codul proiectului: 542933-LLP-1-2013-1-RO-AJM-ICS

ISBN 978-606-711-090-6 9 786067 110906

Ioan PĂŞCUŢĂ Marian D. ILIE Liliana BUNOIU Paul SÂRBESCU Cătălin FLOREA


Uniunea Europeană pentru profesori şi elevi

Ioan PĂŞCUŢĂ

Marian D. ILIE

Liliana BUNOIU

Paul SÂRBESCU

Cătălin FLOREA

© Editura EIKON

Cluj‐Napoca, str. Mecanicilor nr. 48

Redacţia: tel 0364‐117252; 0728‐084801; 0728‐084802

e‐mail: [email protected]

Difuzare: tel/fax 0364‐117246; 0728‐084803

e‐mail: [email protected]

web: www.edituraeikon.ro

Editura Eikon este acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din

România (CNCS)

Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Naţională a României

ISBN 978-606-711-090-6

Editori: Valentin AJDER

Vasile George DÂNCU

Tipar: Tipografia PARTOŞ

Timişoara, Str. Zugrav Nedelcu nr. 5

tel. 0734-993020

e-mail: [email protected]

web: www.tipografiapartos.ro

mailto:[email protected]


Uniunea Europeană pentru profesori şi elevi

Ioan PĂŞCUŢĂ

Marian D. ILIE

Liliana BUNOIU

Paul SÂRBESCU

Cătălin FLOREA

Cluj-Napoca, 2014

Aprecieri

Editarea acestui volum a fost realizată pe baza finanţării oferite de Education, Audiovisual & Culture Executive Agency, Brussels, Belgium prin Programul Lifelong Learning Programme – Call for Proposals 2013 (EAC/S07/12) Jean Monnet Programme, Key Activity 1 – “Learning EU at School” şi

Universitatea de Vest din Timişoara în cadrul proiectului Increasing the visibility of the EU in the schools from disadvantaged regions, codul

proiectului: 542933-LLP-1-2013-1-RO-AJM-ICS

Prezentul volum reprezintă compilaţia unui set de lucrări pe tema Uniunii

Europene realizate de către cadre didactice. Echipa de management nu îşi

asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Responsabilitatea

privind conţinutul materialelor revine în totalitate autorilor acestora, în

conformitate cu prevederile legii.

Echipa de management Increasing the visibility of the EU

in the schools from disadvantaged regions 542933-LLP-1-2013-1-RO-AJM-ICS

Cuvânt înainte Lucrarea Uniunea Europeană pentru profesori şi elevi este o compilaţie de

materiale menită să furnizeze într-o manieră sistematizată informaţii esenţiale

despre istoricul şi specificul Uniunii Europene. Aşa cum însăşi titlul o

sugerează, lucrarea este concepută pentru uzul cadrelor didactice şi al elevilor

de la nivel gimnazial fiind structurată pe cinci capitole prin intermediul cărora

sunt prezentate pe lângă istoricul, populaţia şi geografia, aspecte precum

simbolurile, instituţiile sau drepturile şi libertăţile fundamentale existente la

nivelul Uniunii Europene.

Prin conţinutul informaţional al acestui volum, ca de altfel prin toate

materialele realizate în cadrul acestui proiect, ne-am propus să oferim un

suport pentru creşterea calităţii procesului instructiv-educativ în şcolile unde

numărul de material didactice despre Uniunea Europeană este unul redus, iar

accesul la informaţie este adesea limitat. Mai mult decât atât, prin demersul

nostru ne dorim să susţinem şi să contribuim la formarea unor reprezentări

pozitive asupra Uniunii Europene.

Cu distinsă consideraţie,

Timişoara Asistent univ. dr. Marius Lupşa MATICHESCU

08 Iunie 2014

CUPRINS

Capitolul I: Istoricul şi Tratatele Uniunii Europene .................................. 9 Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană ................................................ 9 Tratatul de la Amsterdam ........................................................................................................ 2 Tratatul de la Nisa ....................................................................................................................... 4 Tratatul de la Lisabona .............................................................................................................. 7

Capitolul II: Populaţia şi Geografia Uniunii Europene ........................... 21 Geografia Uniunii Europene .................................................................................................. 21 Populaţia Europei ...................................................................................................................... 26 Statele membre ale Uniunii Europene .............................................................................. 31

Capitolul III: Simbolurile Uniunii Europene ............................................. 34 Simbolurile Uniunii Europene .............................................................................................. 34 Ziua Europei ................................................................................................................................. 37 Unitate în Diversitate ............................................................................................................... 41 Euro ca Simbol ............................................................................................................................ 45

Capitolul IV: Instituţiile Uniunii Europene ................................................ 49 Parlamentul European ............................................................................................................. 49 Comisia Europeană ................................................................................................................... 54

Capitolul V: Drepturile, libertăţile fundamentale, organizarea internă şi politica externă în Uniunea Europeană .................................. 56

Cele patru Libertăţi de circulaţie în Uniunea Europeană .......................................... 56 Economia U.E. - piaţa internă, competiţia, uniunea monetară, supravegherea financiară ...................................................................................................................................... 61

9

Capitolul I: Istoricul şi Tratatele Uniunii Europene

TRATATUL DE LA MAASTRICHT PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ

Cătălin FLOREA

Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est, europenii devin din ce în

ce mai apropiaţi. În 1993, Pieţei unice i se adaugă cele „patru libertăţi”: libera circulaţiei a

mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor. De asemenea, în ceea ce priveşte istoria

Uniunii Europene, anii ’90 sunt reprezentativi pentru semnarea a două tratate, unul dintre ele

fiind Tratatul privind Uniunea Europeană sau Tratatul de la Maastricht, despre care voi detalia

mai multe în rândurile ce urmează, iar şase ani mai târziu, în 1999, Tratatul de la Amsterdam,

ce va fi de asemenea abordat în cadrul prezentului volum într-un capitol ulterior. Este o

perioadă în care oamenii devin preocupaţi de protecţia mediului şi de luarea unor măsuri

comune în materie de securitate şi apărare. Un moment important al anilor ’90 este acela când

un mic oraş din Luxemburg, Schengen, va da numele său acordurilor care le vor permite,

treptat, cetăţenilor europeni, să călătorească fără a li se verifica paşapoartele la graniţă.

Milioane de tineri pleacă la studii în alte ţări cu ajutorul UE. Comunicarea se face din ce în ce

mai uşor pe măsură ce încep să fie folosite telefoanele mobile şi internetul (www.europa.eu).

Mai departe voi vorbi însă despre Tratatul privind Uniunea European (TUE).

Acesta reprezintă o nouă etapă în procesul de integrare europeană, întrucât prin

intermediul său este demarat procesul de intregrare politică. Acest tratat întemeiază o Uniune

Europeană fondată pe trei piloni: Comunităţile Europene, politica externă şi de securitate

comună (PESC) şi cooperarea în domeniul poliţienesc şi judiciar în materie penală (JAI). De

asemenea, prin intermediul acestui tratat îţi face apariţia cetăţenia europeană, se consolidează

puterile Parlamentului European şi se lansează Uniunea Economică şi Monetară (UEM). De

asemenea, CEE devine Comunitatea Europeană (CE).

Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992,

a intrat în vigoare un an mai târziu, la 1 noiembrie 1993. Acest tratat este rezultatul atât al unor

elemente externe, cât şi interne. Pe plan extern, prăbuşirea comunismului în Europa de Est şi

perspectiva reunificării Germaniei au condus la luarea angajamentului privind consolidarea

poziţiei internaţionale a Comunităţii. La nivel intern, statele membre doresc să continue

progresele înregistrate prin Actul Unic European prin intermediul altor reforme.

Aceste elemente au dus la convocarea a două Conferinţe inter-guvernamentale, una

privind UEM şi cealaltă privind uniunea politică. Consiliul European de la Hanovra din 27 şi

28 iunie 1988 a încredinţat unui grup de experţi, al cărui preşedinte a fost Jacques Delors,

misiunea de a elabora un raport care să propună etape concrete pentru realizarea uniunii

economice. Consiliul European de la Dublin din 28 aprilie 1990, pe baza unui memorandum

belgian privind relansarea instituţională şi a unei iniţiative franco-germane care invita statele

membre să ia în considerare accelerarea construcţiei politice a Europei, a decis să examineze

necesitatea modificării Tratatului CE pentru a avansa în procesul integrării europene

(http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_maastricht_ro.htm).

10

În ceea ce priveşte obiectivele acestui tratat, se pot identifica cu uşurinţă două motive

principale ce au dus la semnarea Tratatului de la Maastricht, şi anume: motivul economic

iniţial al Comunităţii, având ca principal scop realizarea unei pieţe comune, pe de o parte, şi

vocaţia politică exprimată, pe de cealaltă parte, care a depăşit chiar scopul economic al

tratatului.

Sintetizând deci, pot fi conturate cinci obiective principale ce urmau a fi atinse prin

intermediul Tratatului de la Maastricht:

consolidarea legitimităţii democratice a instituţiilor;

creşterea eficienţei instituţiilor;

introducerea unei uniuni economice şi monetare;

dezvoltarea dimensiunii sociale a Comunităţii;

instituirea unei politici externe şi de securitate comune.

(http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_maastricht_ro.htm).

Laffan (1992 în Priemus et.al., 1994) este de părere că semnarea Tratatului de la

Maastricht din luna noiembrie a anului 1991 a avut un impact semnificativ asupra politicii şi

economiei din spaţiul european. Aceasta deoarece în ultima jumătate a anilor ’80 se poate

observa o creştere semnificativă a procesului economic european şi a integrării monetare.

Scopul Uniunii Economice şi Monetare (UEM), ce părea a fi intangibil cu un deceniu mai

devreme dintr-odată părea, cel puţin pentru elita politică a Europei accesibil, chiar inevitabil.

Încă de la semnarea acestui tratat, pasul a fost făcut cu stângul. Aceasta deoarece, pe de o

parte, procesul de ratificare a fost unul de durată şi a inclus nevoia a două referendum-uri în

Danemarca, precum şi unul cu balanţa puţin îndreptată spre implementare în Franţa. Uniunea

Economică şi Monetară (UEM) a fost zguduită şi de evenimentele din toamna anului 1992,

respectiv vara anului 1993, acestea ducând la punerea la îndoială a viitorului acestui tratat. Cu

toate acestea, se poate observa că elitele politice s-au îndreptat mai mult spre a îndeplini

obiectivele Uniunii Europene, şi mai puţin spre interesele populaţiilor naţionale pe care le

reprezintă. Însă, odată ce Europa face trecerea de la creştere economică la recesiune, pe

agenda europeană îşi fac apariţia tot mai multe probleme naţionale, ce iau locul viziunii

europene. În orice caz, în luna iulie a anului 1993, 11 din cele 12 state membre aveau ratificat

acest tratat (Priemus et.al., 1994).

Tratatul de la Maastricht şi noile implementări pe care le pune în discuţie pentru statele

membre, în special cea cu privire la „cetăţenia europeană” vor domina agenda europeană a

anilor ’90, însă nu sunt neglijate şi celelalte aspectele importante ale acestui tratat, cum ar fi

Uniunea Economică şi Monetară (UEM) pe de o parte, şi o mai mare unitate politică, pe de

cealaltă parte (Priemus et.al., 1994).

Goldstein (1992) este de părere că era inevitabil ca Tratatul de la Maastricht să nu se

confrunte cu dificultăţi. Aceasta deoarece, după spusele autorului, acesta a fost conceput

prematur şi a fost prea ambiţios pentru a putea supravieţui în totalitate în forma în care a fost

conceput. Goldstein (1992) vorbeşte despre aceeaşi problemă ce va fi mai târziu analizată în

detaliu de Priemus et.al. (1994), şi anume încetarea „Euro-foriei” prin trecerea de la creştere

economică la recesiune. Visul ce stătea la baza Tratatului de la Maastricht era de a face loc

unei uniuni politice şi economice ce avea să edifice într-o zi „Statele Unite ale Europei”

(Goldstein, 1992).

Liderii europeni au descoperit nouă luni mai târziu că sincronizarea acestor evenimente

a fost greşită. Aceste 12 state, ce făceau parte din Comunitatea Europeană în perioada în care

Tratatul de la Maastricht a fost elaborat, s-au dovedit a fi prea divizate pentru a se putea

supune unei integrări monetare şi indispuse să renunţe la o parte din puterea lor în favoarea

autorităţilor „federale” de la Bruxelles. Însă, odată cu refendumurile eşuate din Danemarca,

respectiv rezultatul marginal favorabil din Franţa au scos la iveală susţinerea scăzută pentru

unificare între statele membre CE. Pieţele financiare europene s-au prăbuşit odată cu creşterea

11

incertitudinii ratificării acestui tratat. Speculatorii au prăbuşit pieţele în cele două zile de

panică din septembrie, vânzând foarte ieftin lirele sterline până când Marea Britanie şi Italia

au fost forţate să renunţe la mecanismul de schimb valutar fix. Încercarea statelor Comunităţii

Europene de a impune o disciplină financiară comună a fost subminată. Pieţele au câştigat

putere în detrimentul guvernelor statelor membre ale CE, iar Tratatul de la Maastricht a fost

pus în pericol (Goldstein, 1992).

Unul dintre părinţii fondatori a unei Europe unite, Jean Monnet, ne-a avertizat în timp

ce îşi scria memoriile, în urmă cu aproximativ patru decenii: „Construirea Europei, similar

revoluţiilor paşnice, necesită timp – timp să convingă, timp să se adapteze gândirii oamenilor

şi timp să se conformeze marilor transformări” (în Goldstein, 1992)

În concluzie, Tratatul de la Maastricht a încercat să facă prea multe mult prea devreme.

Un efort de reînnoire al cauzei europene spre unitate ar putea avea succes dacă am urma o cale

mai realistă în anii ce urmează (Goldstein, 1992).

BIBLIOGRAFIE

1. Goldstein, W. (1992). Europe after Maastricht. Foreign Affairs, 71(5), 117-132;

2. Priemus, Hugo, Kleinman, Mark. (1994). Maastricht Treaty: Consequences for national

housing policies, Housing Studies;

3. http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_maastricht_r

o.ht, ultima accesare 1 mai 2014.

4. http://europa.eu/about-eu/eu-history/index_ro.htm, ultima accesare 6 iulie 2014.

Cătălin Florea este licenţiat în Ştiinţe Politice şi a absolvit masteratul de Studii şi

dezvoltare internaţională organizat de Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale

Comunicării a Universităţii de Vest din Timişoara. Interesele sale sunt în domeniul studiilor

de gen, feminismului şi ale politicilor legate de învăţământul superior.

12

TRATATUL DE LA AMSTERDAM

Florin Nicuşor GREŞEA

Imediat după implementarea Tratatului de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 şi

intrat în vigoare mai mult de un an mai târziu, pe 1 noiembrie 1993, s-a convenit că va fi

organizată o conferinţă în anul 1996, cu scopul de a revizui Tratatul privind Uniunea

Europeană.

Această Conferinţa inter-guvernamentală s-a desfăşurat însă pe o durată mai vastă

decât s-au aşteptat organizatorii: a fost deschisă la Torino pe 29 martie 1996 şi s-a încheiat la

Amsterdam pe 17 iunie 1997 printr-un acord politic la înalt nivel cu privire la un nou Tratat,

semnat pe 2 octombrie 1997. Tratatul de la Amsterdam a intrat în vigoare aproape doi ani mai

târziu, la 1 mai 1999.

Tratatul de la Amsterdam are patru obiective generale :

- să plaseze ocuparea forţei de muncă şi drepturile cetăţenilor în centrul atenţiei Uniunii

Europene;

- să suprime ultimele obstacole pentru libera circulaţie a persoanelor şi să consolideze

securitatea;

- să permită Europei să îşi consolideze poziţia pe plan mondial;

- să eficientizeze arhitectura instituţională a Uniunii în vederea viitoarei extinderi.

(http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_24.pdf)

Scopul principal al Tratatului de la Amsterdam era creşterea legitimităţii democratice a

Instituţiilor Europene prin creşterea puterii Parlamentului European, a Reformelor în

Securitate şi Justiţie, inclusiv prin introducerea unei politici de securitate, reconstrucţia celor

trei „stâlpi” ai Uniunii Europene, precum şi reformarea instituţiilor pentru a face posibilă

expansiunea ce urma să aibe loc.

(http://testpolitics.pbworks.com/w/page/20734325/The%20Treaty%20of%20Amsterdam)

Tratatul de la Amsterdam este construit din 13 protocoale şi 3 secţiuni importante,

ambele introducând noi articole şi renumerotând pe cele precedente. Articolul 1 îmbunătăţeşte

Tratatul privind Uniunea Europeană şi aduce în discuţie politici de cooperare, printre care şi

Politica de Securitate Comună. Următoarele patru articole modifică Tratatul Comunităţii

Europene şi Tratatul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (care acum este expirat),

Tratatul EURATOM şi actele ce acoperă alegerea şi funcţionarea Parlamentului European.

Precizările finale conţin alte patru articole. Tratatul doreşte să simplifice Tratatele Comunităţii

prin înlăturarea articolelor scoase din uz şi renumerotarea celorlalte pentru a face ca masivul

document să fie mai uşor de citit. Alte capitole ale tratatului abordeaza probleme ce afecteaza

Cetăţenii Europeni, discutând despre securitatea lor personală şi legală, imigraţia şi prevenire a

fraudelor. UE poate acum să legifereze imigraţia şi procedurile civile, pentru a putea asigura

libertatea de circulaţie a persoanelor, una dintre cele patru libertăţi fundamentale ale

Comunităţii Europene


Alte două reforme se petrec la nivel instituţional. Procedura Co-deciziei, ce includea

Parlamentul European şi Consiliul European a suferit schimbări la nivelul obiectivului, rolul

13

principal fiind acum deţinut de Parlamentul European. Acest tratat permite de asemenea

statelor membre să coopereze mai îndeaproape.

De asemenea, pentru a asigura o mai bună vizibilitate a Uniunii Europene în afara

acesteia, a fost creat postul de Înalt Reprezentant al Politicii Externe a Uniunii Europene,

astfel încât actorii din afara UE să poată aborda o singură persoană în probleme de politică

externă. Aceasta permite asocierea politicii externe a UE cu „o faţă şi un nume” şi, deşi

Tratatul de la Amsterdam nu discută despre o poziţie comună a defensivei în cadrul UE, a

încercat să crească reponsabilităţile şi posibilităţile pacifiste prin crearea unor legături mai

puternice cu organizaţiile Europei de Vest.


Tratatul de la Amsterdam a stabilit fundaţia revizuirilor viitoare ale acestui tratat, fiind

urmat de Tratatele de la Nice şi apoi cel Constituţional, ce a fost abandonat şi înlocuit de

Tratatul de la Lisabona.

Tratatul de la Amsterdam a atrans însă şi critică, în special atunci când vine vorba de

deficitul democratic precum şi neajunsurile reformelor sale. Deficitul democratic al UE nu a

fost însă stabilit de acest tratat. Negocierile precedente acestui tratat s-au desfăşurat între

guverne şi state, fără participare publică, iar negocieri s-au desfăşurat în spatele uşilor închise

fără nicio transparenţă a discuţiilor. Puterea Parlamentului European, chiar dacă a fost extinsă

prin intermediul acestui tratat, aceasta nu a acoperit o arie suficient de vastă. Aceasta avea însă

să fie corectată de Tratatul de la Nice.

Tratatul nu a făcut nimic pentru a pregăti Uniunea Europeană pentru expansiunea ce

avea să se întâmple, iar instituţiile au fost slab adaptate pentru a face faţă acestei expansiuni.

Multe state considerau că instituţiile existente nu îşi făceau treaba nici măcar pentru cele 15

state membre, fără a lua în considerare expansiunea ce urma.

A fost de asemenea foarte criticat atunci când a intrat în discuţie pasul către o uniune

politică. Compenţa în alte arii decât sfera economică nu a fost extinsă, iar Cooperarea Juridică

şi Poliţienească, precum şi Politică Comună de Securitate Externă, a rămas slabă şi prematură.


Europa mereu a fost prinsă între două dimensiuni, pe de o parte cea economică, în care

este o uniune economică şi de schimb, iar pe de cealaltă cea socială, unde Europa se implică

mai profund în afacerile tuturor. (http://www.europeanlawmonitor.org/treaties/eu-treaties-

treaty-on-european-union-maastricht-treaty-of-nice-lisbon-treaty.html)

BIBLIOGRAFIE

1. http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_24.pdf, ultima accesare 20 mai

2014;

2. http://testpolitics.pbworks.com/w/page/20734325/The%20Treaty%20of%20Amsterdam,

ultima accesare 20 mai 2014;

3. http://www.europeanlawmonitor.org/treaties/eu-treaties-treaty-on-european-union-

maastricht-treaty-of-nice-lisbon-treaty.html, ultima accesare 20 mai 2014.

Greşea Florin Nicuşor este absolvent al Universităţii Eftimie Murgu din Reşiţa – este

maistru instructor la Liceul Tehnologic Dacia din Localitatea Caransebeş, Judeţul Caraş-

Severin.Pe parcursul activităţii didactice a participat la diverse programe de perfecţionare,

precum şi coordonarea/organizarea activităţilor realizate in cadrul proiectului de colaborare

între unitatea şcolară la care activez şi Asociaţia Viitorul din Elveţia.

14

TRATATUL DE LA NISA

Ioan BICA

Problemele nesoluţionate de Tratatul de la Amsterdam trebuiau rezolvate prin Tratatul

de la Nisa. Cu toate acestea, tratatul a pregătit doar parţial Uniunea Europeană pentru

extinderile importante spre est şi sud de la 1 mai 2004 şi 1 ianuarie 2007. Prin urmare, ca

răspuns la întrebările ridicate în Declaraţia de la Leaken din 15 decembrie 2001, Convenţia

privind viitorul Europei a încercat să elaboreze un nou temei juridic pentru Uniune, sub forma

Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa. În urma referendum-urilor cu rezultate

negative organizate în două state membre, acest tratat nu a fost ratificat.

(http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_1.1.4.html)

Tratatul de la Nisa a fost redactat în luna decembrie a anului 2000 în cadrul Conferinţei

Interguvernamentale 2000 şi a fost semnat 2 luni mai târziu. Având ca scop extinderea UE,

acesta a găsit o soluţie în ceea ce priveşte reformele instituţionale şi procesele de luare a

deciziei, probleme ce au fost ridicate de Tratatul de la Amsterdam.

(http://testpolitics.pbworks.com/w/page/20734326/The%20Treaty%20of%20Nice

În ceea ce priveşte obiectele acestui tratat, punctul de plecare a fost reprezentat de

Concluziile Consiliului European de la Helsinki din 1999, ce prevedeau că UE trebuia să fie

capabilă să primească, de la sfârşitul anului 2002, noile state membre pregătite pentru aderare.

Întrucât doar două dintre statele solicitante aveau o populaţie mai mare decât media statelor

membre de la vremea respectivă, ponderea politică a ţărilor cu o populaţie mai mică trebuia să

crească considerabil. Prin urmare, Tratatul de la Nisa viza să sporească eficienţa şi

legitimitatea instituţiilor UE şi să pregătească UE pentru următoarea sa mare extindere.

O altă problemă ce trebuia rezolvată prin intermediul acestui tratat erau cele ridicate

odată cu Conferinţele interguvernamentale (CIG) de la Maastricht şi Amsterdam (1.1.3.), unde

au fost abordate o serie de probleme instituţionale, fără ca ele să fie însă rezolvate în mod

satisfăcător (problemele nesoluţionate de Tratatul de la Amsterdam): dimensiunea şi

componenţa Comisiei, ponderarea voturilor în Consiliu şi extinderea votului cu majoritate

calificată. Pe baza unui raport al Preşedinţiei finlandeze, Consiliul European de la Helsinki a

decis, la sfârşitul anului 1999, ca problemele nesoluţionate de Tratatul de la Amsterdam şi

toate celelalte modificări necesare pentru pregătirea extinderii să fie abordate în cadrul unei

CIG.

CIG a fost deschisă la 14 februarie 2000 şi şi-a încheiat activitatea la Nisa la 10

decembrie 2000. Aceasta a ajuns la un acord asupra chestiunilor instituţionale menţionate mai

sus, precum şi asupra altor puncte, printre care o nouă repartizare a mandatelor în Parlamentul

European, o cooperare consolidată mai flexibilă, monitorizarea drepturilor şi valorilor

fundamentale în UE şi consolidarea sistemului judiciar al UE.

(http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_1.1.4.html)

În Tratatul de la Nisa şi-au făcut apariţia cele mai importante dezvoltări ce aveau să

ducă la extinderea Uniunii Europene. Acest tratat a fost scris având în vedere numărul

crescând al membrilor comunităţii ca rezultat direct al expansiunii şi reformelor la nivel

instituţional şi birocratic ce trebuiau să se desfăşoare la nivelul UE.

Tratatul de la Amsterdam nu a reuşit să vină cu soluţia corectă cu privire la mărimea şi

formarea Consiliului, distribuirea voturilor în Consiliu şi expansiunea sferei de implementare

http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_1.1.4.html

15

în favoarea principiului majorităţii. De aceea, toate aceste probleme trebuiau să fie rezolvate

prin intermediul Tratatului de la Nisa. Conferinţa Interguvernamentală ce s-a întrunit în 14

februarie 2000 dorea să rezolve toate problemele ce au fost iscate de Tratatul de la Amsterdam

şi să facă loc unei Uniunii Europene mai eficiente ca instituţie.

Tratatul de la Nisa a fost ratificat în 1 februarie 2003, şi aducea mai multe reglementări

cu privire la distribuirea voturilor statelor membre şi numărul de membrii reprezentaţi în

Consiliul European, după expansiune. Tratatul a prevăzut ca după expansiune, numărul de

scaune din Parlamentul European să fie extins la 732, care depăşea limita maximă prevăzută

de Tratatul de la Amsterdam. Numărul maxim de voturi ce puteau veni din Consiliul European

a fost şi el la rândul lui extins de la 87 la 287.

(http://www.trtenglish.com/trtworld/en/newsDetail.aspx?HaberKodu=9c947bc6-9fa7-445b-

bbaa-452f1681efe0

Tratatul de la Nisa a extins ariile acoperite de necesitatea unui vot majoritar calificat să

includă: libera circulaţie, cooperarea în materiile legale şi civice, înţelegeri internaţionale cu

privire la dimensiunea comercială a serviciilor şi proprietăţii intelectuale, politici industriale,

cooperare tehnică şi economică cu alte state, precum şi principiile Curţii de Justiţie, pe lângă

altele.

Cea mai importantă schimbare adusă de Tratatul de la Nisa a fost extinderea ariei

procedurilor de decizie comună. Necesitatea unui vot prin majoritate calificată ce a înlocuit

votul unanim a intrat în vigoare pentru 29 din cele 70 de articole ale acestui tratat.

Mecanismele Uniunii Europene de luare a deciziei au devenit mult mai eficiente odată cu

implementarea Tratatului de la Nisa Acest tratat a oferit mai multă putere Uniunii Europene în

mai multe sectoare, în special în cele de securitate şi apărare, ceea ce a fost interpretat de unele

state membre drept o ameninţare împotriva structurilor naţionale. Una dintre motivele ce a dat

naştere acestei percepţii a fost tructurarea armatei UE, ce era prevăzută în acest tratat.

Necesitatea ca acest tratat să fie implementat de fiecare dintre parlamentele statelor

membre a ridicat însă probleme. Irlanda a trebuit să organizeze un referendum, ca parte a

sistemului legal intern iar, spre surpriza Guvernului Irlandez şi a celorlalte state membre,

cetăţenii nu au fost de acord cu implementarea Tratatului de la Nisa. Aceasta a fost cauzată de

cantitatea scăzută de informaţii la care au avut acces cetăţenii irlandezi. Primul refendum din

Irlanda a adus o rată a refuzului implementării acestui tratat de 53,87%, însă în al doilea

referendum pe aceeaşi temă, 62,89% dintre irlandezi au fost de acord cu implementarea

Tratatului de la Nisa.

Astfel, putem concluziona că principalul obiectiv al Tratatului de la Nisa este să

pregătească Uniunea Europeană pentru a include noi membri într-un nou val de extindere.

Puterea votului consiliului, implementarea majorităţii absolute şi reformele Comisiei sunt cele

mai importante aspecte ale acestui tratat. Tratatul de la Nisa a reprezentat o reformă la nivel

instituţional, modernizând instituţiile Uniunii Europene prin intermediul unui aranjament la

nivel autorităţii lor şi prin eliminarea dreptului la veto al membrilor săi în aproximativ 30 de

sectoare. Tratatul de la Nisa a fost considerat un punct culminant al procesului de extindere a

Uniunii Europene şi este un pas important spre elaborarea unei Constituţii a Uniunii Europene.

Uniunea Europeană îşi concentrează acum atenţia pe implementarea unei Constituţii

având la bază acest tratat, iar aceste discuţii stau la baza Conferinţelor Interguvernamentale ce

se desfăşoară. Tratatul de la Nisa nu este nici primul, şi nici ultimul care va reprezenta o

reformă a eforturilor Uniunii Europene de a-şi restructura propriile instituţii. Aflată într-un

proces constant de evoluţie la nivel structural, adaptare şi renovare, Uniunea Europeană şi-a

păstrat eforturile de reformă instituţională chiar şi după semnarea Tratatului de la Nisa.

(http://www.trtenglish.com/trtworld/en/newsDetail.aspx?HaberKodu=9c947bc6-9fa7-445b-

bbaa-452f1681efe0)

http://www.trtenglish.com/trtworld/en/newsDetail.aspx?HaberKodu=9c947bc6-9fa7-445b-bbaa-452f1681efe0


16

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.trtenglish.com/trtworld/en/newsDetail.aspx?HaberKodu=9c947bc6-9fa7-

445b-bbaa-452f1681efe0

2. http://testpolitics.pbworks.com/w/page/20734326/The%20Treaty%20of%20Nice

3. http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_1.1.4.html

Bica Ioan este absolvent al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a

Banatului, Regele Mihai I al României din Timişoara - Facultatea de Management Agricol -

este profesor de învăţământ preuniversitar la Liceul Tehnologic „Sf. Dimitrie”, Teregova.

Definitivatul în învăţământ l-a obţinut în anul 2011. Pe parcursul activităţii didactice a

participat la diverse programe de perfecţionare, precum şi la implementarea proiectelor : „A

doua şansă – O nouă şansă”, „Azi practicant mâine angajat”.



http://testpolitics.pbworks.com/w/page/20734326/The%20Treaty%20of%20Nice

http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_1.1.4.html

17

TRATATUL DE LA LISABONA

Loredana LELEŞAN

Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a

Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, cunoscut ca Tratatul de la Lisabona, a fost

semnat în 2007 şi a intrat în vigoare în 2009, la 8 ani după ce liderii Uniunii Europene au decis

crearea unei Uniuni mai democratice, mai transparente şi mai eficiente. Tratatul a apărut ca

urmare a eşecului adoptării Tratatului Constituţional; cu toate acestea, el reprezintă un pas

important în vederea construcţiei europene şi a promovării valorilor europene.

Tratatul este format din două părţi: Tratatul Uniunii Europene şi Tratatul asupra

funcţionării Uniunii Europene; acesta intenţiona să reformeze funcţionarea Uniunii, ca urmare

a celor două valuri de extindere care au avut loc din 2004 şi care a determinat creşterea

numărului membrilor de la 15 la 27. (www.lisbon_treaty.org).

Din textul Tratatului dispare conceptul de Constituţie, iar simbolurile Uniunii Europene

nu mai sunt menţionate. Carta Drepturilor Fundamentale nu mai e parte integrantă a noului

tratat, fiind publicată distinct şi având aceeaşi valoare ca şi Tratatul de la Lisabona.

(Alexandrescu, 2010). Tratatul aduce o serie de modificări în raport cu documentele

precedente: reducerea numărului comisarilor (aplicabil din 2014), schimbarea ponderii de

voturi de către statele membre, extinderea domeniului de aplicare a majorităţii calificate

pentru noi zone. (www.lisbon_treaty.org). De asemenea, Tratatul stabileşte modalitatea de

desemnare a preşedintelui Consiliului European şi limitele mandatului acestuia: preşedintele

va fi ales cu majoritate calificată de către Consiliul European pentru o perioadă de 2 ani şi

jumătate, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată; acesta nu îşi va putea asuma

roluri naţionale. Rolul său este de a fi o voce a Uniunii Europene, de a o reprezenta în relaţiile

internaţionale şi de a coordona activitatea Consiliului European. Textul Tratatului prevede şi

modificări în procesul de luare a deciziilor la nivelul Consiliului de Miniştri: a fost modificat

sistemul de vot şi s-a introdus “dubla majoritate” (se calculează în conformitate cu

următoarele criterii: 55% din numărul statelor membre şi 65% din numărul populaţiei). Acest

sistem de vot nu este încă în vigoare, el va fi introdus începând cu 2014 sau cel mai târziu în

2017. Votul cu majoritate calificată este extins şi la alte domenii: controlul graniţelor externe,

azil, imigraţie (The Lisbon Treaty, 2007).

Tratatul introduce un Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politici

de Securitate. Acesta îşi păstrează vechea titulatură şi funcţia de vicepreşedinte al Comisiei

Europene şi secretar general al Consiliului de Miniştri; dispare în schimb funcţia de comisar

pentru relaţii externe (Alexandrescu, 2010).

În ceea ce priveşte Parlamentul European, dimensiunea sa este redusă la un număr de

750 membri; se consolidează însă puterea acestuia în termeni de legislaţie, buget şi control

politic. Modificările introduse preconizează o democratizare la nivelul Uniunii; astfel, Tratatul

prevede o implicare activă a parlamentelor naţionale – dacă 1/3 din parlamentele naţionale

afirmă că o iniţiativă a Comisiei încalcă principiul subsidiarităţii, pot cere Comisiei să renunţe

la proiect. Dacă aceasta refuză, proiectul poate fi oprit de 55% dintre statele membre în

Consiliul de Miniştri şi care deţin 50% în Parlamentul European (Alexandrescu, 2010). În

domeniul legislativ, se extinde procedura de co-decizie, care îi dă Parlamentului puteri

legislative similare cu ale Consiliului de Miniştri. Iniţiativele legislative ale Parlamentului s-au

18

concentrat pe securizarea graniţelor, azilul politic şi lupta împotriva imigraţiei ilegale. În ceea

ce priveşte bugetul Uniunii, Parlamentul a primit, alături de Consiliul de Miniştri, drepturi

largi în ceea ce priveşte adoptarea bugetului anual, cu precizarea că acesta din urmă are rol

decizional, în special în ceea ce priveşte cheltuielile agricole (The Lisbon Treaty, 2007).

Curtea de Justiţie a rămas responsabilă pentru respectarea legislaţiei europene şi pentru

rezolvarea conflictelor între statele membre, între acestea şi Uniune, între cetăţeni şi diferite

instituţii (The Lisbon Treaty, 2007).

Tratatul introduce Uniunea ca personalitate juridică; aceasta devine moştenitoarea Comunităţii

Europene. Tratatul este încheiat pentru o perioadă nedeterminată, însă introduce posibilitatea ca

oricare stat membru să iasă din Uniune, în baza unui acord de retragere. (Pop, 2010).

Procesul de luare a deciziilor la nivelul Uniunii cunoaşte şi el o serie de modificari;

astfel, articolul 22 al acestui tratat accentuează caracterul inter-guvernamental al luării

deciziilor – deciziile privind obiectivele şi interesele strategice ale Uniunii în domeniul extern

sunt luate în unanimitate în Consiliul European. Votul cu majoritate calificată se aplică în

cazul cooperării structurale permanente şi în ceea ce priveşte misiunile din afara Uniunii

Europene: dezarmare, misiuni umanitare, consiliere şi asistenţă pe probleme militare, misiuni

de prevenire a conflictelor, de menţinere a păcii. (Versiune consolidată a Tratatului privind

Uniunea Europeană şi a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene).

O noutate impusă de Tratat o constituie clarificarea distribuţiei de putere la nivelul

Uniunii, între Uniunea Europeană şi statele membre. Textul tratatului introduce trei tipuri

principale de competenţe: cele care aparţin exclusiv Uniunii (uniune vamală, stabilirea normelor

privind concurenţa, politica monetară pentru statele cu monedă euro, conservarea resurselor

biologice ale mării, politici comune în domeniul comerţului), competenţe partajate – aparţin atât

Uniunii, cât şi statelor membre (piaţă internă, politică socială, coeziune economică, agricultura şi

pescuitul, mediul, protecţia consumatorului, transporturi, reţele transeuropene, spaţiul de

libertate, securitate, justiţie, energie, etc) şi competenţe exclusive ale statelor membre (sănătate,

educaţie, cultură, turism, tineret şi sport, formare profesională, etc.). (Versiune consolidată a

Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene.)

Stabilirea rolului parlamentelor naţionale şi a raporturilor acestora cu instituţiile europene

reprezintă un alt element cheie al textului Tratatului, în măsura în care clarifică limitele cedării

de suveranitate de către statele membre şi delimitează zonele de competenţă la cele două niveluri

– naţional şi comunitar: astfel, revine parlamentelor naţionale rolul de a verifica în ce măsură

competenţele partajate sunt respectate - acest tip de verificare este ceea ce se numeşte

“mecanism de avertizare timpurie”. Această prevedere se traduce în fapt prin aceea că fiecărui

stat membru i se dă posibilitatea de a semnala situaţii de încălcare a principiului subsidiarităţii;

parlamentele au un termen de 8 săptămâni pentru a-şi susţine cauza; dacă o treime dintre

parlamentele naţionale semnalează o astfel de problemă, Comisia este obligată să îşi revizuiască

propunerea. De asemenea, fiecare cameră a parlamentelor naţionale se poate adresa justiţiei în

situaţia în care consideră că principiul subsidiarităţii a fost încălcat. (The Lisbon Treaty, 2007).

Pe de altă parte, statele naţionale îşi pierd dreptul de veto în ceea ce priveşte lupta împotriva

schimbărilor climatice, securitatea energetică, ajutor de urgenţă.

Tratatul defineşte clar obiectivele şi valorile Uniunii Europene, enumerate şi dezvoltate

în preambul, dar şi în tratatul propriu – zis şi care sunt reconfirmate prin Carta Drepturilor

Fundamentale.

Uniunea Europeană nu îşi propune doar să realizeze o uniune economică şi politică

durabilă, ci doreşte să construiască o identitate europeană în jurul unor valorile europene, care

reprezintă numitorul comun al tuturor statelor membre şi al tuturor cetăţenilor statelor

membre. Uniunea Europeană recunoaşte rolul primordial al valorilor sale comune, dovadă că

ele sunt enunţate în Titlul 1 al Tratatului: “Uniunea se întemeiază pe valorile respectării

demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea

drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor. Aceste valori

19

sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare,

toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între femei şi bărbaţi.” (Art. 2 Versiune consolidată a

Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind funcţionarea Uniunii

Europene). Construită pe fundamentul unui ideal de libertate şi respect pentru celălalt,

Uniunea Europeană are ca preocupare permanentă şi centrală drepturile şi libertăţile

cetăţenilor săi, astfel încât precizează în art. 6 că: “Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi

principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie

2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeaşi valoare

juridică cu cea a tratatelor.”

Tratatul subliniază şi detaliază triada valorilor europene: libertate, egalitate,

solidaritate. Este garantată libertatea de circulaţie a persoanelor, bunurilor, ideilor, serviciilor,

informaţiilor. Garanţia acestor libertăţi, la care se adaugă libertăţile tradiţionale: religioasă, de

gândire, de întrunire, de asociere, oferă cetăţenilor europeni posibilitatea de a se raporta critic

la societatea în care trăiesc (Bindar, 2010).

Dreptul cetăţenilor de a adresa petiţii Parlamentului European, instituţiilor şi organelor

consultative ale Uniunii Europene contribuie la consolidarea democraţiei în cadrul Uniunii. Astfel,

li se oferă dreptul cetăţenilor europeni să îşi facă auzită vocea la cel mai înalt nivel: este nevoie de 1

milion de persoane – trebuie să avem în vedere că populaţia Uniunii se ridică la peste 500 milioane

de locuitori – care să ceară iniţierea unor noi procese legislative. Procedeul este totuşi îngreunat

deoarece după ce s-a strâns un număr de 300.000 de semnături, acestea trebuie înaintate Comisiei

pentru a confirma dacă subiectul iniţiativei este în concordanţă cu atribuţiile sale; Comisia trebuie

să dea răspunsul în maxim 2 luni. Comisia recomandă verificarea autenticităţii datelor persoanelor

care au semnat –procedură foarte greoaie, dar care nu este obligatorie. Toate aceste proceduri pot

contribui la un interes scăzut al cetăţenilor Uniunii în lansarea unor iniţiative cetăţeneşti. Un al

aspect care ii poate dezamăgi pe cetăţeni este acela că o iniţiativă formulată într-un anumit sens

poate fi adoptată de Parlament în sens opus (Jiglău, 2010).

Egalitatea, ca valoare asumata de Uniunea Europeană, în linia unei întregi tradiţii a gândirii

occidentale moderne, stă la baza raporturilor dintre cetăţeni (membri ai aceluiaşi stat sau ai spaţiului

comun european) şi dintre statele membre: egalitatea cetăţenilor în faţa legii, egalitatea statelor

membre în materie de drepturi şi îndatoriri. Pentru ca acest principiu să fie respectat, lupta

împotriva discriminării a devenit un obiectiv strategic al Uniunii în vederea creării unui mediu în

care nici un cetăţean european să nu se simtă umilit, marginalizat, nedreptăţit.

Uniunea Europeană promovează solidaritatea, coeziunea economică, socială,

teritorială, solidaritatea între statele membre; aceasta trebuie să se manifeste sub forma

sprijinului reciproc între state, ajutor militar sau financiar acordat statului care a fost victima

unui atac din exterior, asistenţă şi ajutor umanitar în caz de catastrofe naturale sau provocate

de om. (Bindar, 2010).

Democraţia reprezentativă este o valoare de o covârşitoare importanţă la nivelul Uniunii:

Parlamentul European este ales pentru 5 ani, prin vot universal, egal, secret şi liber exprimat de

cetăţenii fiecărui stat membru, iar parlamentele naţionale au posibilitatea de a aduce contribuţii

esenţiale la procesul de luare a deciziilor. Votul cu majoritate calificată şi posibilitatea ca

parlamentele naţionale să poată verifica dacă Uniunea nu îşi depăşeşte atribuţiile sau să semnaleze

probleme referitoare la proiectele de legi se înscrie, alături de cele menţionate anterior, în procesul

de formare a unei conştiinţe politice şi la dezvoltarea spiritului civic.

La nivelul Uniunii Europene este promovată ca valoare esenţială şi cooperarea: fie ea

instituţională (între Parlamentul European şi parlamentele naţionale), diplomatică, o cooperare

la nivelul diferitelor servicii, între cercetători din statele membre, etc. De asemenea, Uniunea

colaborează cu ţări din afara ei, cu organizaţii internaţionale şi sprijină menţinerea unui dialog

cu societatea civilă. (Bindar, 2010)

Tratatul subliniază că realizarea unui spaţiu al libertăţii, securităţii şi justiţiei este vital

pentru cetăţenii europeni; menţinerea păcii, combaterea terorismului, a traficului de fiinţe

20

umane, de droguri, arme, spălarea banilor, corupţia, criminalitatea reprezintă tot atâtea

domenii de cooperare şi coordonare a strategiilor şi politicilor statelor membre.

Securitatea şi justiţia sunt alte valori înscrise în Tratat. Parlamentul European şi

Consiliul de Miniştri trebuie să elaboreze un set minimal de legi pentru pedepsirea unor crime

care trec dincolo de graniţele statale: terorism, trafic de arme, droguri, fiinţe umane; legile

astfel elaborate vor fi adoptate cu majoritate calificată. De asemenea se instituie poliţia

europeană (Europol), care are rolul de a sprijini acţiunile poliţiei din statele membre.

Tratatul de la Lisabona oferă cetăţenilor europeni posibilitatea unei largi implicări în

construcţia europeană; acum nu mai vorbim de “Europa pentru cetăţeni”, ci mai degrabă de

“Europa cetăţenilor”; acesta nu trebuie să rămână un simplu slogan, ci trebuie să

responsabilizeze cetăţeanul european, să îl facă pe deplin conştient de valorile comune care stau

la baza civilizaţiei europene şi care îi conferă identitate şi unicitate: libertate, democraţie, respect

pentru drepturile omului şi pentru libertăţile fundamentale, stat de drept, diversitate, solidaritate.

Cetăţenii europeni trebuie să fie conştienţi că pot să se dezvolte conform propriilor

tradiţii şi că trebuie şi stă în puterea lor să îşi păstreze identitatea europeană, aceea care are la

bază spiritualitatea iudeo-creştină, raţionalismul grec şi spiritul juridic şi organizatoric roman.

BIBLIOGRAFIE

1. Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind

funcţionarea Uniunii Europene,

http://www.presidency.ro/static/Versiunea_consolidata.pdf

2. The Lisbon Treaty 10 easy to read fact sheets în http://www.robert-

schuman.eu/en/dossiers-pedagogiques/traite-lisbonne/10fiches.pdf December 2007

(Updated in December 2009 at the time of the entry into force of the Lisbon treaty)

3. http://www.lisbon-treaty.org/wcm/the-lisbon-treaty.

4. http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/6901353.stm

5. Alexandrescu, M. (2010). Procesul decisional în Uniunea Europeană după Tratatul de la

Lisabona, în ed. S. Gherghina, G. Jiglău, O.Pecican, F.Pop, Ce aduce nou Tratatul de

la Lisabona, Ed. Presa Universitară Clujeană

6. Pop F. (2010). De la Roma la Lisabona; tratatele în ordinea juridică a Uniunii Europene:

câteva consideraţii de rutină, ed. Gherghina S., Jiglău G., Pecican O., Pop F., Ce

aduce nou Tratatul de la Lisabona, Ed. Presa Universitară Clujeană

7. Herlea, A. (2010). Identitatea europeană şi extinderea spre Est a Uniunii Europene.

Cazul României, în coord. Puşcaş V. Şi Sălăgean M, România şi Uniunea Europeană

post Tratatul de la Lisabona, Ed. Eikon, Cluj Napoca

8. Bindar, I. (2010). Tratatul de la Lisabona şi valorile Uniunii Europene, în coord. Puşcaş

V. Şi Sălăgean M, România şi Uniunea Europeană post Tratatul de la Lisabona, Ed.

Eikon, Cluj Napoca

9. Jiglău, Ghe. (2010). Iniţiativa legislativă cetăţenească, în în coord. Puşcaş V. Şi Sălăgean M,

România şi Uniunea Europeană post Tratatul de la Lisabona, Ed. Eikon, Cluj Napoca

Loredana – Liliana LELEŞAN este absolventă a Universităţii “1 Decembrie 1918”,

Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie, profesor la Şcoala Gimnazială Densuş, consilier

educativ la nivelul şcolii. Domenii de interes sunt relaţii internaţionale în sec. XX, dominaţie

ideologică şi represiune politică în perioada totalitară, regimuri comuniste postbelice. A

publicat articole în revista “Perspective istorie” referitoare la colectivizare în zona Haţeg,

Organizaţia Pionierilor.

http://www.presidency.ro/static/Versiunea_consolidata.pdf

http://www.robert-schuman.eu/en/dossiers-pedagogiques/traite-lisbonne/10fiches.pdf

http://www.robert-schuman.eu/en/dossiers-pedagogiques/traite-lisbonne/10fiches.pdf

http://www.lisbon-treaty.org/wcm/the-lisbon-treaty.html#structure

http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/6901353.stm

21

Capitolul II: Populaţia şi Geografia Uniunii Europene

GEOGRAFIA UNIUNII EUROPENE

Mihai Valeriu TOMESCU

Evoluţia a ceea ce astăzi numim Uniune Europeană, de la o înţelegere economică

regională între şase state vecine, din 1951, până la modelul interguvernamental supranaţional,

a 28 de ţări europene, cum este la ora actuală, reprezintă un fenomen fără precedent în istoria

lumii, cu un impact major asupra evoluţiei statelor membre şi nu numai.

Leagăn şi exportator de cultură, civilizaţie, prosperitate, dar mai ales democraţie,

Uniunea Europeană deţine o importantă listă a unor mari reuşite culturale şi economice,

facilitate şi de o mare diversitate de forme de relief – munţi, podişuri, dealuri şi câmpii –

unele foarte tinere, cum sunt deltele, altele foarte vechi, precum Munţii Scoţiei.

O analiză pertinentă a geografiei acestei entităţi sociale, politice şi economice

presupune pătrunderea şi înţelegerea, până la fondul elementelor ireductibile a structurilor

constituente, a geografiei ţărilor componente. Doar parcurgând aceste etape putem lua în

calcul, la final, date cu caracter general, demne de altfel, de un continent.

Astfel, statele membre ale Uniunii Europene acoperă un teritoriu de peste 4,4 milioane

de kilometri pătraţi, Uniunea Europeană având a doua cea mai lungă coastă din lume, după cea

a Canadei. Combinate, statele membre au frontiere terestre cu 19 state ne-membre, pe un total

de 12441 kilometri, adică a cincea cea mai lungă frontieră din lume. Incluzând teritoriile de

peste mări alea statelor membre, Uniunea Europeană are cele mai multe tipuri de climă, de la

clima arctică, din nord-estul Europei, la clima tropicală, din Guyana Franceză. Majoritatea

locuitorilor, trăiesc însă în zone cu climat mediteranean, larg răspândit în sudul Europei,

temperat-maritim în nord-vestul Europei sau temperat-continental, în Europa Centrală şi de

Est. Populaţia Uniunii Europene este puternic urbanizată, aproape 75% din locuitori locuind în

zone urbane, procentul fiind în creştere, continuu modificat prin noile aderări. Astfel, numărul

statelor membre ale Uniunii a crescut de la cele şase state fondatoare - Belgia, Franţa,

Germania ( de Vest ), Italia, Luxembourg şi Olanda – la actualul număr de 28 de state

membre, prin extinderi succesive. Aceste noi state, pe lângă toate implicaţiile sociale, politice,

culturale şi economice au adus, odată cu aderarea lor noi varietăţi geografice şi forme de relief

pe harta Uniunii Europene (Cornel, Andreescu şi Carata, 1993).

Relieful Uniunii Europene este foarte variat pe zone relativ mici. În regiunile sudice

predomină caracterul muntos, în timp ce mergând spre nord, terenul coboară dinspre Alpi,

Pirinei şi Carpaţi, prin teritorii deluroase şi continuă către câmpiile joase din nord şi est. Alte

zone, cum ar fi de pildă Peninsula Iberică şi Peninsula Italică au propriile caracteristici, aşa

cum însăşi Europa Centrală dispune de multe platouri sau văi şi bazine. Din punct de vedere

tectonic, se distinge apartenenţa statelor membre ale Uniunii la Placa Euroasiatică, 60% din

suprafaţa acestora fiind foarte veche (unităţile de platformă şi munţii paleozoici). Pe parcursul

evoluţiei timpului istoric, s-au conturat o mulţime de formaţiuni de relief, unele foarte vechi,

precum Munţii din Arhipelagul Spitzbergen, Munţii Scoţiei (Grampieni) şi Ţării Galilor

(Cambrieni). În Paleozoicul Superior, orogeneza hercinică a dus la formarea unui lanţ de

22

munţi care începea de la Oceanul Atlantic şi se termina la Marea Neagră. În prezent se

păstrează în fundamentul unor câmpii din Vestul Europei, dar mai ales printr-o serie de masive

joase: Podişul Castiliei, Masivul Armorican, Masivul Central Francez, Munţii Vosgii, Munţii

Pădurea Neagră, Masivul Şistos Renan, Masivul Boemiei, Podişul Lysa Gora şi Podişul

Dobrogei de Nord. Orogeneza alpină, care a avut loc în erele mezozoică şi neozoică a dus la

cutarea stratelor din fostul Ocean Tethis, în urma coliziunii dintre continentul nordic Laurasia

şi cel sudic, Gondwana. A luat astfel naştere lanţul alpin alcătuit din: Cordiliera Betica, Munţii

Pirinei, Munţii Alpi, Munţii Apenini, Alpii Dinarici, Munţii Carpaţi, Munţii Balcani (Stara

Planina ). Tot astfel s-a format şi cel mai lung lanţ de munţi vulcanici din Europa, şi deci din

Uniunea Europeană, Harghita-Oaş-Vihorlat, din erupţiile vulcanice neogene, precum şi

vulcanii mediteraneeni, Etna în Sicilia, Vezuviu în Italia, Stromboli în Insulele Lipari

(Dumitraşcu, 2008).

Uniunea Europeană dispune de majoritatea tipurilor genetice de relief, determinate de

morfostructurile majore:

- câmpiile, cele mai întinse, fiind suprapuse peste primul nucleu continental. Ariile

depresionare apar sub forma unor câmpii de acumulare (fluviale, fluvio-lacustre, fluvio-

glaciare) sau depresiuni interioare. Unităţile de podiş se suprapun peste substraturi diferite:

Podişul Ardeni, Podişul Boemiei, Podişul Podolic şi Podişul Dobrogei pe structuri hercinice,

iar Podişul Finlandei, Podişul Norland şi Podişul Smaland pe structuri caledonice

- relieful glaciar şi anume relieful glaciar de calotă, cu aliniamente de morene, sandre, blocuri

eratice şi depresiuni presărate de lacuri, în sud-estul Peninsulei Scandinave, Câmpia Nord

Europeană şi jumătatea nordică a Câmpiei Est-Europene şi relieful glaciar montan, cu circuri

glaciare, creste alpine, văi glaciare, morene, în special în lanţul Munţilor Alpi şi Pirinei.

- relieful litoral, cu o mare varietate de structuri: fiorduri în Peninsula Scandinavă, riass în

nordul Spaniei şi nord-vestul Franţei, delte, precum Delta Dunării şi Delta Padului, estuare la

gurile de vărsare ale fluviilor Sena, Tamisa, Severn, Elba, limane, la Marea Neagră şi Marea

Baltică, ţărm antropic, precum polderele olandeze

- relieful carstic, diversificat în funcţie de condiţiile locale, cuprinzând lapiezuri, uvale, doline,

ponoare, poduri naturale, cele mai reprezentative fiind Podişul Karst din Slovenia şi cele din

Munţii Alpi din Austria

- relieful de loess sedimentar: Câmpia Germano-Polonă

- relief vulcanic: vulcani semiactivi şi activi, cu relief vulcanic alcătuit din conuri şi cratere, în

Italia şi un lanţ vulcanic neogen stins în Carpaţi

- relieful piemontan, cel mai bine reprezentat în nordul Munţilor Pirinei, în regiunea

Piemontului şi în Piemontul Getic, în sudul Carpaţilor Meridionali

- suprafeţele de eroziune, apărute în masivele vechi, sub forma unor peneplene, cât şi în munţii

de tip alpin, sub forma unor nivele de creste sau platouri largi şi fragmentate

- relieful insular, format din munţi alcătuiţi din roci eruptive sau cristaline cu înălţimi de până

la 1500 de metri, şi din câmpii litorale înguste, ca in insulele Arhipelagului Britanic

- relieful eolian, format din câmpuri de dune, frecvent în sud-vestul Franţei şi Danemarca

- terasele şi luncile, desfăşurate în lungul văilor din Europa Centrală şi de Sud, cuprinzând 3-8

trepte de terasă. Toate râurile mari şi fluviile din Europa prezintă lunci largi şi culoare de

vale.

Uniunea Europeană, cadru variat de dezvoltare din numeroase puncte de vedere se

distinge şi din punct de vedere al unităţilor majore de relief, fiind şi o entitate marcată de

întinderea unor lanţuri muntoase importante ale continentului european. Munţii Grampieni, cu

vârful Ben Nevis (1343 metri), Munţii Penini din Marea Britanie, Masivul Central Francez,

având ca altitudine maximă a866 metri, Meseta Spaniolă, cu ale sale vârfuri cu relief glaciar

(Sierra de Gredos – 2592 metri), Munţii Vosgi (Pădurea Neagră), Masivul Şistos Renan,

Munţii Jura cu al său Crete de Neige (1723 metri), Patrulaterul Boemiei, se adăugă Munţilor

Alpini Tineri şi Munţilor Pirinei, cu altitudini de peste 3000 de metri (Vârful Aneto cu 3404

23

metri). În privinţa Munţilor Alpi, aceştia sunt situaţi între Marea Ligurică şi Câmpia Panonică,

pe o lungime de 1200 kilometri, fiind formaţi în orogeneza alpină, prin încreţirea scoarţei

terestre, dominante fiind rocile metamorfice. Înălţimea maximă este de 4810 metri, în Vârful

Mont Blanc, cel mai înalt vârf al Uniunii Europene, dar şi de pe continentul european. Munţii

Carpaţi, întinşi din Bazinul Vienei până în Valea Timocului, s-au format în orogeneza alpină,

prin încreţire, dominante fiind rocile metamorfice. Au altitudinea maximă de 2655 metri în

Vârful Gherlakovka, din Munţii Tatra. Munţii Apenini din Peninsula Italică sunt dominaţi de

relief vulcanic şi vulcani activi precum Vezuviul. Peninsula Balcanică e dominată de Munţii

Balcani, cu un relief mai puţin variat, ce se continuă cu Munţii Pindului, în partea vestică a

Greciei, cu Vârful mitologic Olimp, de 2911 metri (Păun, 1999).

Podişurile, un alt element esenţial al reliefului Uniunii Europene se pot divide în

podişuri vechi, cu fundament hercinic, precum Podişul Castilian şi Podişul Boemiei,

înconjurat de Munţii Pădurea Boemiei, Munţii Metaliferi, Munţii Sudeţi şi Colinele Ceho-

Morave şi podişuri Noi, precum Podişul Finlandei şi Podişul Bavariei, situat în sudul

Germaniei.

Pe teritoriul Germaniei şi Poloniei se întinde Câmpia Germano-Polonă, o câmpie de

subzistenţă, modelată de gheţari cuaternari, vălurită, acoperită cu loess şi presărată cu morene

şi sandre. Spre Olanda, ea capătă altitudini negative, care au fost închise cu diguri numite

poldere. Câmpiile noi s-au format în cuaternar, precum Câmpia Padului, ce separă Munţii

Apenini de Alpi şi Câmpia Panonică, dispusă între Munţii Dinarici, Munţii Alpi şi Munţii

Carpaţi. Câmpia Română se desfăşoară de-a lungul Dunării, sub formă de fâşii paralele,

reprezentate de Lunca Dunării, terasele Dunării, câmpia de loess, câmpiile de subzistenţă şi

câmpiile piemontane.

Uniunea Europeană este dispusă în mijlocul zonei temperate de nord, întinzându-se pe

mai bine de 3000 de kilometri, temperatura medie anuală oscilând între -5 grade Celsius şi 18

grade Celsius în insula Creta. Centrul şi Estul dispune de o climă continentală contrastantă, cu

ierni reci şi veri foarte calde, dar în apus şi miazăzi se manifestă respectiv influenţele atlantice

şi mediteraneene care moderează contrastele termice. Dinspre Atlantic bat vânturile de apus

care aduc umezeală şi menţin temperaturile deasupra mediei mondiale la latitudinile

corespunzătoare, fapt datorat apelor calde aduse de curentul Nord-Atlantic, numit şi Curentul

Golfului (Mexic). Spre Est, marile presiuni de iarnă formează bariere de aer rece, în calea

fluxului vestic de aer oceanic, provocând ninsori abundente. Spre sud, în Italia, Grecia,

Spania, clima mediteraneană se caracterizează prin ierni călduţe, ploioase şi veri uscate şi

însorite, astfel încât această climă a fost definită ca fiind temperată iarna şi subtropicală vara.

Uniunea Europeană, ca entitate geografică, este situată în spaţiul de acţiune dinamică a

vânturilor de vest şi a vânturilor polare, influenţa centrilor barici situaţi în afara continentului

sau pe marginile acestuia (Anticiclonul Azorelor, Anticiclonul Groenlandez, Anticiclonul

Siberian, Ciclonul Islandez, Ciclonul Central Asiatic), determinând deplasarea pe continent a

unor mase de aer diferite: polare – foarte reci şi relativ continentale – reci sau calde, atlantice –

călduroase şi umede, mediteraneene sau nord africane – calde şi umede.

Astfel, în Uniunea Europeană, se disting mai multe tipuri de climă, cu o succesiune

predominant latitudinală, cu o dispunere deformată, de la sud-vest spre nord-est. Zonalitatea

este dublată de etajarea pe verticală a elementelor climei, succesiunea tipurilor de climă

începând din Peninsula Iberică, pe fondul climatului mediteranean. Tipurile climatice ce se pot

distinge sunt:

- climat subtropical secetos în zonalitatea Peninsulei Iberice

- climat mediteranean subtropical în Peninsula Iberică, Peninsula Italică şi sudul Peninsulei

Balcanice, cu existenţa a două sezoane, iarna răcoroasă şi umedă şi vara foarte caldă şi

secetoasă. Temperaturile medii ale lunilor extreme sunt de 10 grade Celsius în ianuarie şi 25

de grade Celsius în iulie. Precipitaţiile medii anuale sunt de 600-900 mm/an, predominant în

aprilie şi octombrie.

24

- climat de tranziţie, în centrul Spaniei, Europa Centrală şi de Sud-Est, caracterizat prin

slăbirea treptată a circulaţiei maselor de aer vestice, interferenţa acestora cu masele de aer

provenit din nord, sud sau est, temperaturi medii negative timp de 1-3 luni. Vara,

temperaturile medii cuprind 15-18 grade Celsius, precipitaţiile medii anule scăzând de la vest

(800 mm/an) la est (500 mm/an)

- climat temperat-continental, în Europa de Est şi Sudul Peninsulei Scandinave, caracterizat

prin influenţa maselor de aer nordice şi est-continentale, rece şi umed la nord (500 mm/an),

mai cald şi arid în sud (200-300 mm/an).

Precipitaţiile acestor tipuri de climă depind şi influenţează reţeaua hidrografică a

Uniunii Europene. Cele mai importante fluvii se varsă în Oceanul Atlantic, Marea Baltică,

Marea Nordului, Marea Mediterană şi Marea Neagră. Regimul de scurgere al râurilor variază

în cursul anului în funcţie de climă şi relief. În spaţiul european există râuri cu regim complex

şi râuri cu regim simplu de scurgere, diferenţiate în funcţie de variaţia debitului, precum

Loara, Sena, Tamisa, Meusse, Tibru, Segura, Alfios, Salso. Pe toată întinderea Uniunii

Europene sunt distribuite numeroase lacuri, variate ca mod de formare, întindere şi volum.

Lacurile glaciare sunt numeroase, mai impostante fiind Geneva, Constanza, Bodensee (peste

600 de kilometri pătraţi), Como, Garda şi Magiore. Suprafeţe apreciabile au şi lacurile de

origine tectonică, precum Balaton.

Zona mediteraneană este alcătuită predominant din formaţiuni arbustive

semperviriscente: maquis, garrig, în sudul Franţei, tomillares în Spania, Frigana în Grecia. În

Spania se întâlneşte singura specie de palmier pe sol european. Zona pădurilor de foioase se

întinde din nordul Spaniei şi din arhipelagul britanic, până la sud de Varşovia, spre est, până la

bazinul superior al Prutului, iar spre sud până la limita Munţilor Alpi. Pădurile sunt relativ

sărace în specii, fiind dominate de fag şi stejar. Zona pădurilor de răşinoase, în care predomină

molidul, bradul, zada şi mesteacănul, este cea mai masivă unitate forestieră, ocupând o arie

vastă, până la latitudinea oraşelor Stockholm sau Oslo. Stepa este alcătuită din vegetaţie

ierboasă xerofilă, fiind specifică unor zone din estul Câmpiei Române, Podişul Dobrogei,

Câmpia Tisei şi Peninsula Iberică. O vegetaţie asemănătoare celei de tundră, vegetaţia alpină,

se întâlneşte în partea superioară a munţilor înalţi, fiind formată printre altele de graminee,

afin, merişor şi smardar (Marin şi Marin, 2005).

Fauna, din cauza marii densităţi a populaţiei, a fost profund afectată, numărul de specii

şi de exemplare ale animalelor sălbatice reducându-se simţitor, precum ursul sau lupul. În

zona mediteraneană a Uniunii Europene se mai păstrează câteva elemente caracteristice

precum şacalul, pisica sălbatică, la care se adaugă numeroase specii de reptile, broasca

ţestoasă de uscat, scorpionul, iar în Gibraltar magotul, singura specie de maimuţă din Europa.

Specifică prin elementele faunistice este stepa, tipică pentru mulţimea rozătoarelor precum

popândăul, hârciogul, iepurele şi răpitoare ca lupul, vulpea sau viezurele. Dintre păsări pot fi

menţionate dropia, ciocârlia, prepeliţa sau cocorul. Fauna alpină este si ea reprezentată prin

antilopa de munte europeană şi capra neagră, mai ales în Munţii Alpi.

Ca o consecinţă a varietăţii reliefului, climei şi vegetaţiei, în Uniunea Europeană,

solurile sunt foarte variate, predominând argiluvisolurile şi cambisolurile în Europa de Vest,

terra rossa, specific pădurilor xelofile şi tufişurilor de arbuşti, în zona mediteraneană. În partea

centrală şi estică există cea mai mare desfăşurare de soluri zonale, precum podzolurile şi

solurile cenuşii podzolice, tipice pădurii de conifere; spre sud, în Câmpia Română, Podişul

Dobrogei, Câmpia Tisei, predomină cernoziomurile, strâns legate de formaţiunile de stepă şi

silvostepă. Toate aceste soluri adăpostesc în adâncuri resurse importante de subsol, precum:

- minereuri de fier în bazinul francez Lorena, Munţii Banatului, Munţii Poiana Ruscă şi

Harghita

- minereuri neferoase în Munţii Apuseni şi grupa nordică a Carpaţilor Orientali

- petrol şi gaze în Marea Nordului, Marea Neagră, Subcarpaţii Getici, Câmpia Română,

Dealurile de Vest

25

- cărbuni, în Wales şi Northumberland, Rhur în Germania, Silezia în Polonia şi Cehia, Asturia

în Spania

- granit în Scoţia şi Munţii Măcinului, bazalt în Masivul Central Francez şi Irlanda, marmură

în Grecia, Italia, Munţii Poiana Ruscă

- sare, în Polonia, Germania, Spania şi Podişul Transilvaniei

BIBLIOGRAFIE 1. Cornel A., Andreescu E. & Carata V. (1993): Piaţa comună şi perspectiva anului 2000:

62-66;

2. Groza A., (2008): Comunitatile europene si cooperarea politica europeana. Emergenta

unei identitati europene: , Editura C.H. Beck;

3. Păun N., (1999) - Istoria constructiei europene. EFES, Cluj-Napoca;

4. Dumitraşcu C., (2008): Europa – geografie fizică, umană şi economică. Editura Fundaţiei

România de Mâine, Bucureşti;

5. Marin I., Ielenicz M., Marin M., Tişcovschi A. (2007): Europa – enciclopedie

geografică. Editura Corint, Bucureşti;

6. Marin I., Marin M., (2005): Europa – geografie regională. Editura Universitară,

Bucureşti;

Mihai Valeriu Tomescu a fost student al Universităţii din Craiova, Facultatea de

Istorie, Geografie şi Filozofie, specializarea Istorie - Limba engleză, pe care a absolvit-o în

anul 2007.

Începând cu anul 2007 a intrat în sistemul de învăţământul preuniversitar, mai întâi ca

profesor suplinitor pentru disciplina Limba Engleză, la Colegiul Tehnic, Dl. Tudor din

Drobeta Turnu Severin, apoi ca profesor titular, la Şcoala Gimnazială Brezniţa-Ocol, judeţul

Mehedinţi. În anul 2009 a obţinut definitivarea în învăţământ, în 2013 a reuşit să obţină gradul

al II lea ca profesor de limba engleză.

Permanent a fost preocupat pentru dezvoltarea profesională şi personală. În acest sens a

publicat articole de specialitate în numeroase reviste cu tematică educaţională şi a participat la

numeroase cursuri de formare, ultimul şi cel mai relevant pentru dezvoltarea sa profesională

fiind Profesionalizarea carierei didactice, desfăşurat în parteneriat cu Universitatea de Vest

din Timişoara.

A fost mereu interesat să se implice în derularea unor proiecte, dintre cele mai

importante: Model de consiliere centrat pe educarea şi consilierea carierei didactice,

Prevenirea şi combaterea părăsirii timpurii a şcolii.

http://www.europeana.ro/comunitar/bibliografie/groza%20-%20comunitatile.htm

http://www.europeana.ro/comunitar/bibliografie/groza%20-%20comunitatile.htm

26

POPULAŢIA EUROPEI

Ionela Ramona MARIN

Europa, din cele mai vechi timpuri, a contribuit la cultura, economia şi mişcările

sociale din întreaga lume. Cele mai semnificative evenimente şi descoperiri ce au revoluţionat

lumea îşi au originea, în principal, în Europa şi Statele Unite. Cunoaşterea populaţiei Europei

e importantă pentru înţelegerea evenimentelor istorice, dar şi a înţelegerii actualelor relaţii

internaţionale şi probleme de ordin social-economic. Problemele relevante pentru demografia

Europei se referă la emigraţia religioasă, relaţiile inter-rasiale, imigraţia economică, un declin

al natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei.

Din ultimele date referitoare la populaţia Europei,în 2005 aceasta a fost estimată la 731

de milioane de locuitori de către Naţiunile Unite, care reprezintă puţin peste a noua parte din

populaţia lumii. Cu un secol în urmă, Europa adăpostea aproape un sfert din populaţia lumii.

Populaţia Europei a crescut în ultimul secol, dar potrivit estimărilor şi cercetărilor în domeniu,

populaţia Europei va suferi un declin până la 7% din populaţia planetei în 2050, sau 653 de

milioane de locuitori.

Începând cu secolul al III-lea a avut loc o creştere lentă a populaţiei Europei.

continentul având 40 de milioane de locuitori. În anul 1500 populaţia cunoştea cifra de 80 de

milioane de locuitori, iar în anul 1759 populaţia însuma 140 de milioane de locuitori. Se poate

observa că evoluţia demografică a fost lentă şi acest lucru a fost cauzat de factori, printre care

ar putea fi enumeraţi: epidemiile, invaziile popoarelor migratoare, războaiele, lipsa resurselor

alimentare datorită perioadelor de secetă.

O evoluţie pozitivă a demografiei ,,bătrânului continent,, s-a produs în perioada

Revoluţiei Industriale din Anglia, Franţa, Germania şi Ţările de Jos, de progresele în domeniul

medical, de creşterea nivelului de trai, astfel între secolele XIX şi XX, populaţia Europei a

crescut de la 203 milioane de locuitori la 408 de milioane de locuitori, pentru ca in 2011 să se

înregistreze 738.271.800 de locuitori (cu populaţia Rusiei inclusa, însă cu populaţia Turciei

exclusă). Începând cu anul 1950 ritmul de creştere al populaţiei s-a redus treptat. Din populaţia

totală a Europei actuale, circa 500.729.000 de locuitori aparţin Uniunii Europene, care include

în prezent 27 de state membre.

Distribuţia inegală a populaţiei Europei fiind determinată de diferiţi factori, sociali,

economici, tehnologici etc, au favorizat o densitatea medie a populaţiei de 71 loc./km²,

plasând Europa pe locul 2, după Asia. Statele Europei cunosc densităţi diferite: state cu

densităţi medii de peste 200 loc./km² (Germania, Olanda, Belgia, Regatul Unit); cu densităţi

între 150-200 loc./km² (Italia, Elveţia), între 100–150 km² (Danemarca, Franţa, Portugalia,

Ungaria, Polonia), între 50-100 loc./ km²(Irlanda, Spania, Austria, România, Bulgaria, Grecia)

şi sub 50 loc./km² (Islanda, Norvegia, Finlanda, Letonia sau Rusia-27 loc./km²). Cea mai mare

densitate de populaţie o cunoaşte Monaco (16.000 loc./km²), iar cea mai mica densitate se

găseşte în Islanda (2,81 loc./km²).

În ceea ce priveşte evoluţia demografică a populaţiei Europei determinată de factori

naturali este cunoscut faptul că acest continent este spaţiul unui dramatism demografic

deoarece natalitatea a coborât la 11-12%, iar mortalitatea a urcat la 11%, rezultând un bilanţ

natural cuprins intre 0-1%. Referitor la evoluţia demografică pe state, în ultimii ani s-au

http://ro.wikipedia.org/wiki/Emigra%C8%9Bie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Natalitate

http://ro.wikipedia.org/wiki/Na%C8%9Biunile_Unite

27

înregistrat rate ale natalităţii între 15 si 20% în Albania, Turcia, Islanda şi Irlanda; rate reduse

ale natalităţii în jur de 10% şi sub 10%, în Austria, Germania , Ungaria, România şi Rusia, şi

chiar de 8-9% în Bulgaria şi Ucraina. De aici, se poate constata uşor că bilanţul natural al

populaţiei Europei este negativ în ţări ca: Letonia (-7,1%), Ucraina (-6,2%), Rusia (-4,8%),

Belarus (-4,7%) şi România (-1,5%).

Speranţa de viaţă, în Europa, este de 70 de ani, dar precizarea acesteia pe state se

constată apar diferenţieri mari, astfel , în Islanda 79 de ani la bărbaţi şi 83 de ani la femei iar

în Elveţia speranţa de viaţă la femei este de 84 de ani. În ultimii ani, speranţa de viaţă, la

nivelul celor 27 de state din UE, este de 76,4 ani pentru bărbaţi şi 82,4 de ani pentru femei, iar

creşterea speranţei de viaţă constituie factorul care conduce la o îmbătrânire a populaţiei

europene. Totuşi, în statele situate în Europa de Est s-a produs o scădere a speranţei medii de

viaţă, consecinţă a degradării nivelului de trai, a accidentelor, a crimelor, a consumului de

alcool etc. Se poate spune că Europa se încadrează în tipul demografic modern, cu deficit

natural de populaţie.

Unul dintre factorii care determină o schimbare a demografiei europene îl reprezintă

mobilitatea populaţiei, care după marile descoperiri geografice o mare parte a populaţiei

europene a părăsit continentul şi a contribuit decisiv la colonizarea lumii noi.

Începând cu secolul al XX lea, evoluţia demografică determinată de mobilitate

cunoaşte un parcurs invers, constând în faptul că locuitorii altor continente se îndreaptă către

Europa ca forţă de muncă , cele mai multe sosiri fiind din fostele colonii din Africa, Orientul

Mijlociu sau din Asia către ţări europene precum, Marea Britanie, Franţa, Olanda , care au si

adoptat o legislaţie favorabilă. Din anul 1989, s-a înregistrat un flux de emigranţi dinspre ţările

est-europene spre Europa occidentală, datorită decalajelor de dezvoltare economică, respectiv

a diferenţei nivelului de trai.

La nivelul continentului, se constată că bilanţul migratoriu este predominant negativ

cu excepţia unor state ca Marea Britanie, Germania, Franţa, Suedia etc. Principalele ţări

furnizoare de emigranţi sunt cele foste comuniste, iar ţările gazde pentru imigranţii trimişi

sunt Franţa, Spania, Germania, Marea Britanie, Grecia, Italia, Belgia si Olanda.

Pe grupe de vârste, structura populaţiei cunoaşte influenţe ce privesc mobilitatea

populaţiei, comportamentul demografic şi nivelul de trai. Europa grupează populaţia în funcţie

de vârstă, astfel, pondere mare (15%) populaţia de peste 60 de ani, fiind continentul cu cea

mai îmbătrânită populaţie. Italia reprezintă ţara cu cea mai îmbătrânită populaţie de pe glob, cu

19,7 % din totalul populaţiei cu vârste de peste 60 de ani, pe când ţări precum Germania,

Grecia, Belgia şi Suedia deţin populaţia întinerită.

Populaţia tânără (sub 15 ani) reprezintă doar 17% din întreaga populaţie a Europei.

Există şi ţări cu pondere mare a populaţiei tinere: Albania, Islanda, Irlanda, Cipru.

În ceea ce priveşte repartizarea demografică europeană determinată de profesiile

exercitate de populaţie, prezintă mari diferenţe: valorile medii plasează Europa între

continentele cu un nivel de dezvoltare economica ridicată, cu o importanta forţă de munca

ocupata în servicii (60%), industrie (23%) sau agricultura (17%).

Evoluţia demografică, implicaţiile sale sau situaţia persoanelor vârstnice sunt câteva

dintre problemele ce au frământat forurile superioare ce se ocupă pentru rezolvarea acestor

probleme ce vizează continentul. Comunitatea europeană joacă un rol important în rezolvarea

problemelor îmbătrânirii populaţiei, a cauzelor, efectelor fenomenului pe termen lung, precum

şi măsurile ce se impun în vederea stopării fenomenului.

Îmbătrânirea populaţiei este un fenomen mondial. Conform datelor ONU, proporţia

populaţiei de vârsta a treia se va mări chiar în ţări care nu se confruntă în acest moment cu o

astfel de problemă. Fenomenul îmbătrânirii este mai accentuat în Europa şi Japonia, conform

statisticilor ONU. Se constată faptul că Europa cunoaşte chiar un stadiu critic, după un secol

de creştere a natalităţii. O parte din ţările europene au cunoscut această problemă, altele o vor

cunoaşte în viitorul apropiat. Ca un caz particular, este cunoscut faptul că ţările orientale

28

europene, unde schimbările economice şi politice ce au urmat căderii regimurilor comuniste,

au favorizat apariţia acestui fenomen.

Îmbătrânirea populaţiei are un mare impact asupra generaţiilor şi tuturor domeniilor de

activitate economică şi socială: piaţa muncii, protecţie socială, educaţie, cultură, politică.

Principalele schimbări la nivel demografic vizează structura pe grupuri de vârstă a

populaţiei. Este vorba de creşterea populaţiei de peste 65 de ani. Acesta este un fenomen

prezent în toate regiunile importante ale Europei. Această problemă, se aşteaptă să fie

accentuată pe doi factori importanţi: prelungirea duratei de viaţă şi diminuarea numărului de

tineri, ca urmare a unei rate de fertilitate inferioare celei de înlocuire.

Declinul populaţiei active şi îmbătrânirea forţei de muncă reprezintă alte caracteristici

importante ale evoluţiei demografice din Europa. Consecinţele acestor probleme le constituie

dificultăţile structurale pe piaţa muncii, ceea ce va reduce, progresiv, resursele umane de pe

piaţa muncii.

Obiectivul principal al protecţiei sociale devine garantarea prosperităţii unei societăţi

care îmbătrâneşte, ceea ce constituie o veritabilă provocare pentru autorităţile abilitate în

realizarea acestui deziderat.

Adaptarea la o societate îmbătrânită presupune revizuirea strategiilor şi politicilor în

domeniul social. Reformele vor viza transferul resurselor către persoane vârstnice care să nu

creeze tensiuni sociale şi economice. Populaţia vârstnică nu trebuie lăsată să cadă în sărăcie

deoarece transferuri au existat şi vor exista întotdeauna. În acest sens trebuie avute în vedere,

ca posibile soluţii, solidaritatea între generaţii şi echitatea între generaţii.

Dezbaterile ce vizează prelungirea vieţii active sunt orientate către reforma sistemului

de protecţie socială şi a sistemului fiscal, considerate parte importantă a strategiilor ce vizează

soluţionarea problemelor impuse de îmbătrânirea populaţiei.

Tendinţele demografice şi cele de pe piaţa muncii încurajează o politică de susţinere a

celor mai în vârstă ca să rămână în activitate, lucru ce trebuie coroborat cu sprijinul

întreprinzătorilor care să adapteze calificările vârstei şi necesităţilor lucrătorilor.

Îmbătrânirea populaţiei active presupune noi abordări privind raportul între vârste,

productivitate, organizarea muncii, stimularea motivaţiei, prezervarea stării de sănătate,

reducerea stresului şi a riscului producerii bolilor profesionale.

Participarea activă a femeilor pe piaţa muncii presupune abordări ce vizează

reconcilierea muncii cu responsabilităţile familiale, egalitatea şanselor pentru educaţie,

formare, remunerare şi oportunitatea carierei.

Europa, principala regiune care se confruntă cu un astfel de fenomen al îmbătrânirii

populaţiei, s-a preocupat pentru găsirea unor măsuri politice care să prevină fenomenul şi

efectele sale. Comisia europeană a eliberat documente ce privesc, în general, patru tipuri de

probleme: o abordare politică generală, prilej cu care se expun măsurile ce se impun în acest

sens, identificarea ţintelor comune de acţiune ale statelor membre, ocuparea şi forţa de muncă,

îngrijirile de sănătate şi de lungă durată pentru persoanele vârstnice.

Măsurile pe care UE le întrevede pentru soluţionarea fenomenului îmbătrânirii vizează

componente, precum:

- îmbătrânirea populaţiei prezintă o abordare politică complexă, ce presupune aspecte

economice, ocupare şi probleme sociale. Societăţile trebuie să garanteze un cadru adecvat

pentru persoanele vârstnice, viabilitate economică şi socială, într-o lume îmbătrânită.

- în realizarea unor politici de succes, în acest sens, este necesar un efort colectiv şi o bună

colaborare internaţională.

- măsurile trebuie să fie aplicabile la o scară largă şi pe termen lung.

- statele trebuie să implementeze măsuri într-un timp scurt, întrucât soluţiile se vor complica

pe măsură ce timpul trece, iar costurile vor creşte.

29

- această problemă implică atât măsuri de schimbare cât şi de adaptare. E necesară o adaptare

a societăţii la evoluţia demografică cu care se confruntă, cât şi o modificare a factorilor

demografici pentru a obţine efectele dorite de populaţie şi o compoziţie de vârste echilibrate.

- politicile ce vizează îmbătrânirea trebuie să se bazeze pe cursul întregii vieţi şi pe ansamblul

societăţii. Această problemă vizează persoanele de toate vârstele, prin urmare toate generaţiile

trebuie să contribuie la căutarea soluţiilor şi găsirea mijloacelor de adaptare.

- politicile şi practicile referitoare la îmbătrânirea activă presupun educaţie şi formare

continuă, retragerea cât mai târziu şi progresiv din muncă, practicarea activităţilor ce vizează

prezervarea sănătăţii.

- acceptarea şi implementarea politicilor de egalitate între bărbaţi şi femei.

Această problemă a antrenat atenţia comunităţilor internaţionale care au stabilit o serie

de ţinte comune ce se referă la sistemul de protecţie socială , adaptarea sa la marea problemă

a îmbătrânirii populaţiei. Aceste ţinte vizează:

– Sistemul de protecţie socială necesită adaptări pentru a deveni viabil pe termen lung.

Modernizarea protecţiei sociale trebuie să garanteze prosperitatea unei societăţi care

îmbătrâneşte.

– Sistemele de pensionare care există în Europa trebuie revăzute şi adaptate la evoluţia

demografică. Ele trebuie să fie echitabile şi să ţină cont de prelungirea duratei de viaţă.

Reforma pensiilor va trebui să se înscrie într-o politică integrată, incluzând politicile

demografice şi reformele protecţiei sociale şi ale pieţei muncii.

– Reformele să fie astfel încât transferurile resurselor către un număr crescut de persoane

vârstnice să nu creeze tensiuni economice şi sociale majore.

– În afara măsurilor organizaţionale şi financiare, îmbătrânirea populaţiei va necesita o

schimbare în comportamente, în speţă, o mai mare solidaritate între generaţii, menţinerea sau

ameliorarea egalităţii de şanse şi de opţiune, între generaţii. Menţinerea sau restabilirea

echităţii inter generaţionale este o ţintă comună importantă.

– Îmbătrânirea populaţiei, datorată creşterii longevităţii trebuie să facă obiectul politicilor

flexibile de adaptare a instituţiilor şi proceselor sociale la noua structură a populaţiei. Anumite

politici trebuie modificate, pentru a permite

„tinerilor seniori” să se integreze în viaţa activă şi în societate, în general. Imigraţia nu este

considerată un instrument adecvat pentru compensarea îmbătrânirii populaţiei, decât, eventual

pentru o stabilizare pe termen scurt.

– Dacă se optează pentru politici demografice de creştere a fertilităţii (doar Franţa are politici

explicite de creştere a fertilităţii), atunci sunt necesare politici de emancipare şi egalitate a

sexelor, pentru familie şi copil, promovarea unor valori axate pe copil şi familie, regândirea

locului de muncă, a rolului de părinte şi a pensionării, pe ansamblul unei vieţi.

– Se recomandă o mai mare armonizare a vieţii profesionale şi familiale, în special în favoarea

femeilor, inclusiv prin crearea de structuri necesare creşterii copiilor.

– Dacă se optează pentru politici demografice axate pe longevitate, atunci trebuie ţintite

promovarea bătrâneţii active, reconsiderarea pensionărilor anticipate, revederea vârstei de

pensionare, revalorizarea rolului social al noilor generaţii de „tineri seniori”.

– Cooperarea mai directă între structurile internaţionale de cercetare, dispersate în Europa,

pentru analiza şi urmărirea evoluţiei demografice şi a politicilor de orientare demografică.

– Sprijinirea Comitetului european asupra populaţiei (CAHP) al Consiliului Europei, în

organizarea şi extinderea majoră a cercetărilor demografice comparative în Europa. Este

necesară punerea în practică a unei mai bune baze de informaţii pentru politica autorităţilor

publice în domeniul îmbătrânirii. Tendinţa universală de îmbătrânire a populaţiei, cuplată cu o

mare diversitate de situaţii, reclamă intensificarea cooperării internaţionale, pentru a stabili un

stoc de cunoştinţe şi un cadru analitic adecvat, în raport cu diversele provocări.

– Rolul familiei şi diferitele tipuri de transferuri financiare, materiale, non-materiale care au

loc aici, în ambele sensuri, trebuie menţinute şi, pe cât posibil, încurajate. Trebuie să se

30

conteze pe o importanţă crescândă a societăţii civile şi a capacităţilor ei de furnizor de servicii

sociale.

– Într-o societate pentru toate vârstele, se încurajează integrarea persoanelor vârstnice în toate

domeniile vieţii economice şi sociale. Politicile vor trebui evaluate în funcţie de aptitudinea de

a încuraja strategiile de integrare sau segregare fondate pe vârstă.

– O longevitate sănătoasă se bazează pe întreaga viaţă. Ea poate fi asociată cu sănătatea şi

bunăstarea. Promovarea sănătăţii şi prevenirea bolilor se impun pentru a face faţă provocărilor

unei societăţi îmbătrânite.

– O direcţie de acţiune este educaţia tuturor, în vederea conştientizării aspectelor foarte diverse

ale longevităţii. Este un mijloc esenţial şi puţin costisitor de promovare a unor moduri de viaţă

sănătoase şi de a reduce invalidităţile şi dependenţa persoanelor vârstnice. Dacă guvernele

trebuie să creeze un mediu favorabil promovării sănătăţii şi bunăstării persoanelor vârstnice,

este sarcina indivizilor să adopte un mod de viaţă sănătos.

– Ţările trebuie să integreze, în priorităţile lor, necesitatea de a prezerva calitatea vieţii şi

integrarea socială a persoanelor vârstnice, cu deosebire a celor de „vârsta a patra”.

– Va fi nevoie să se pună în practică structuri de servicii formale de îngrijire. Familiile şi

menajul suportă, în multe ţări, schimbări profunde. Ele nu mai sunt în stare să facă faţă

responsabilităţilor legate de membrii lor dependenţi şi fragili.

BIBLIOGRAFIE:

1. www.wikipedia.org

2. Politique sociale en faveur des personnes âgées et leur autonomie, Asamblée

parlamentaire, 1993.

3. -Politique du viéillissement, Commission Europeènne, 1998.

4. Vers une societé pour tous les âgées, Commission Europeènne, 1999.

5. Scenariu demografic al Naţiunilor Unite, varianta medie, 2001.

Din anul 2001 a fost studentă a Colegiului de Institutori din Drobeta Turnu Severin,

filială a Universităţii din Craiova. A urmat continuarea studiilor în domeniul Pedagogiei

pentru Învăţământul Primar şi Preprimar la Universitatea din Craiova, precum şi absolvirea

Facultăţii de Litere în cadrul Universităţii din Craiova.

Începând cu anul 2004 a intrat în sistemul de învăţământul preuniversitar, mai întâi ca

profesor pentru învăţământul primar, în 2008 ca profesor titular de limba franceză, iar din

2010 ca profesor de limba şi literatura română, la Şcoala Gimnazială Brezniţa-Ocol, judeţul

Mehedinţi. În anul 2006 a obţinut definitivarea în învăţământ, în 2011 a reuşit să obţin gradul

al II lea ca profesor de limba franceză.

Permanent a fost preocupată pentru dezvoltarea profesională şi personală. În acest

sens a publicat articole de specialitate în numeroase reviste cu tematică educaţională şi a

participat la numeroase cursuri de formare, ultimul şi cel mai relevant pentru dezvoltarea sa

profesională fiind Profesionalizarea carierei didactice, desfăşurat în parteneriat cu

Universitatea de Vest din Timişoara. A fost mereu interesată să se implice în derularea unor

proiecte, dintre cele mai importante: Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate, Model de

consiliere centrat pe educarea şi consilierea carierei didactice, Prevenirea şi combaterea

părăsirii timpurii a şcolii.

31

STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

Maria CIOVIRNACHE

Uniunea Europeana este o uniune politică şi economică, dezvoltată în Europa, ce

cuprinde 28 de state membre, printre care şi România.

Statele membre ale U. E. ocupă o suprafaţă de 4,4 mil. Km². Relieful ţărilor este variat,

cuprinde toate formele de relief. Munţi vechi, ce aparţin orogenezei caledoniene, prezintă sub

forma unor peneplene si anume: Munţii Scandinaviei, Munţii Penini, Munţii Caledonici.

Orogeneza hercinica si-a lăsat ampreenta în Munţii Harz, Pădurea Neagra, Masivul Ardeni,

Munţii Pădurea Turingiei, Masivul Dobrogei de Nord. Înalţi si masivi sunt munţii din

orogeneza alpina; Alpii, Carpaţii, Pirineii, Caucazul,Apeninii,Balcanii. Câmpiile ocupa nordul

si estul continentului unde gheţarii cuaternari au lăsat urme, iar podişurile apar printre aceste

forme. Cel mai înalt vârf este Mont Blancul ce măsoară 4807 metri, iar cel mai jos punct din

U. E. este in Olanda, la 7 metri sub nivelul marii. Peisajul, clima si economia U.E. sunt

influenţate de coasta care măsoară 65.993 km. Pe de altă parte, potenţialul reliefului este

reprezentat de ţărmurile de abraziune, înalte şi erodate de valuri, drepte sau sinuoase. Este

vorba de: ţărmul cu fiorduri din Irlanda, Scotia, Iutlanda: ţărmul de acumulare, jos, care

înaintează pana la selful continental din M. Nordului, spaţiul olandez, german şi danez; ţărmul

cu lagune, pe litoralul pontic cat si al M. Negre; ţărm cu delte, generat de fluviile Dunărea,

Vistula, Ebru, Tibru.

Potenţialul climatic influenţează, facilitează sau limitează dezvoltarea turismului,

temporar sau permanent, dar si alte componente ale spaţiului geografic cu valoare turistică,

precum apele, vegetaţia si fauna. Spaţiul Uniunii Europene se defineşte, în totalitate, prin

clima temperată, fiind încadrat de izotermele anuale de -15 grade C, in nordul Finlandei şi

20,4 grade C la Larnaca în Cipru. Condiţiile climatice influenţează zonalitatea turistică,

marcată prin două sezoane de vârf ce corespund perioadelor de vara si de iarna. Prin urmare

spaţiul Uniunii Europene se încadrează in limitele unui potenţial turistic satisfăcător în nord şi

nord-vest şi un potenţial turistic ridicat în sud si sud-est (Ilinca, 2008).

Apele curgătoare, lacurile şi mările au un rol deosebit in potenţialul turistic al U. E.,

prin valoarea peisagistică, în care se includ cascadele, pragurile, cheile, defileurile, meandrele,

ostroavele, deltele, apoi posibilitatea de a le valorifica pentru pescuit sportive, agrement,

sporturi nautice, baie, plaje, picnic etc.

Vegetaţia se reprezintă prin diversitate, de la tundră la pădurile de conifere si foioase,

silvostepa si stepa, asociaţii mediteraneene, montane si de lunca.

La acestea se adăuga spatiile verzi, parcurile si grădinile botanice având rol socio-

recreativ pentru odihnă şi recreere. De asemenea, parcurile si grădinile botanice având rol

socio- recreativ pentru odihna si recreere. De asemenea, parcurile naţionale si naturale,

rezervaţiile biosferei sunt areale de protecţie, valorificate in turism si pentru recreere.

Fauna în spaţiul U.E. se înscrie în funcţiile turistice, în gradul de atractivitate pentru

turişti, în funcţie de densitatea speciilor si distribuţia spaţiala a acestora, pentru importanţa

pentru vânat, pescuit, estetica şi ştiinţifica.

Populaţia UE este puternic industrializată, 75% din locuitori locuind in zone urbane,

(acest procent este î creştere ş se estimează ca va ajunge la 90% in 7 state pana in 2020). raşele

32

sunt răspândite î întreaga Uniune, cu un grup mare de oraşe in jurul Benelux. În unele cazuri,

această creştere urbană a fost datorită afluxului de fonduri U.E. într-o regiune (Velcea, 2008).

Numărul de state membre fondatoare a crescut de la şase state fondatoare ( Belgia,

Franţa, Germania, Italia, Luxembourg si Olanda) la actualul număr de 28 de ţări.

Pentru a adera la U.E., o ţară trebuie să respecte criteriile de la Copenhaga, stabilite de

Consiliul European de la Copenhaga din 1993.Criteriile spun că pentru ca un stat sa adere la

U.E. trebuie sa aibă o democraţie stabilă care să respecte drepturile omului şi domnia legii, o

economie de piaţă funcţională capabilă să facă competiţie în cadrul U.E. şi acceptarea

obligaţiilor de membru, inclusiv legislaţia U.E.

Evaluarea îndeplinirii criteriilor este responsabilitatea Consiliului European. Nici un

stat membru nu a părăsit vreodată Uniunea, deşi Groenlanda (o provincie autonoma) s-a retras

in 1985. Tratatul de la Lisabona prevede modalităţile de părăsire a uniunii de către un stat

membru.

Uniunea Europeana a dezvoltat o piaţă unica în cadrul unui sistem standardizat şi

unificat de legi care se aplică tuturor statelor membre U.E . şi state non-U.E.

În cadrul spaţiului Schengen, controalele vamale au fost desfiinţate. Politicile U.E.

sprijină şi garantează libera mişcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi a capitalului, au fost

emise legi în domeniul justiţiei şi afacerilor interne şi se păstrează politici comune în domeniul

comerţului, agriculturii, turismului, pescuitului şi dezvoltării regionale. A fost înfiinţată o

uniune monetară: zona euro, care este compusa în prezent din 17 state. Prin Politica Comună

pentru afaceri externe si securitate, U.E şi-a dezvoltat un rol limitat în relaţiile internaţionale şi

de securitate. Au fost înfiinţate şi Misiuni Diplomatice Permanente in mai multe state din

lume, iar U.E. este reprezentata in cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţia Mondiala

a Comerţului, G8 si G-20. Una din problemele importante ale ţărilor membre este cea legată

de mediul înconjurător.

Prima problema de mediu a Comunităţii Europene a fost lansata in 1972. De atunci

comunitatea s-a ocupat de mai multe aspecte şi probleme de mediu precum, ploile acide,

subţierea stratului de ozon, poluarea fonică, deşeuri şi poluarea apei. Directiva cadru pentru

Apă este un exemplu de politică în domeniul apei, cu scopul ca râurile, solul şi apele de coastă

să fie de calitate bună până în anul 2015. Directiva pentru păsări şi Directiva Habitate sunt

parţi ale legislaţiei europene pentru protecţia bio-diversităţii şi habitatelor naturale (Ilieş,

2004). Aceste politici de protecţie acoperă doar protecţia plantelor si animalelor.

Un alt aspect al menţinerii mediului înconjurător curat este legat de folosirea surselor

de energie nepoluante. În 2007, statele membre au convenit ca 20% din energia electrică

folosită de U. E. va proveni din sursele regenerabile şi că emisiile de carbon vor fi reduse cu

cel puţin 20% până în 2020, în comparaţie cu nivelul din 1990. Acest lucru include măsuri de

scădere a cantităţii de combustibili utilizate de autoturisme şi camioane cu până la 10% şi că el

ar trebui să folosească biocombustibili. Aceasta este considerată a fi una din cele mai

ambiţioase acţiuni a unei regiuni industrializate împotriva încălzirii globale (Matei, Neguţ şi

Nicolae, 2001).

Prin componentele spaţiului natural, România se află într-o strânsă interdependenţă cu

statele U.E. Prezenta lanţului carpatic în Slovacia, Ungaria şi România contribuie la unitatea

cadrului natural prin regăsirea aceloraşi structuri geologice, a aceloraşi tipuri de roci, resurse,

prin etajarea biopedoclimatică. În acelaşi mod, Câmpia Dunării de Mijloc se întinde pe

teritoriul Ungariei şi al României, constituind un spaţiu jos, neted, favorabil agriculturii,

drenat de o reţea hidrografică ce porneşte de pe teritoriul României şi este colectată în Ungaria

de Tisa. Cea mai strânsă şi mai dinamică legătură dintre ţara noastră şi ţările U.E. este

asigurată prin intermediul Dunării. România este prezentă în ţările UE. prin specialişti in

domenii economice şi prin forţa de muncă necalificată sau calificată.

Una din problemele esenţiale legate de aderarea ţării noastre la U.E. este legată de

păstrarea identităţii naţionale. Procesul de globalizare, atât de activ la nivel mondial, este cel

33

care determină o modificare a stilului de viaţă, a concepţiilor, conducând la “occidentalizarea”

unor teritorii întinse. De remarcat este faptul că includerea în U.E. nu coincide cu anularea

identităţii naţionale şi impunerea alteia noi, aşa cum nici cetăţenia europeană nu o exclude pe

cea română, ci o completează prin adăugarea unor drepturi noi, civile şi politice. Mai mult

decât atât, există programe care stimulează, facilitează dialogul cultural, schimbul de idei

dintre diferitele regiuni ale U.E precum programele Kaleidoscope, Raphael, Ariane, şi care nu

numai că încurajează conservarea elementelor de identitate, dar participă şi la mediatizarea lor.

BIBLIOGRAFIE

1. Ilinca N.( 2008). Didactica Geografiei. Editura Didactica si Pedagogica,Bucureşti

2. Ilieş Al.(2004). Romania ,Euroregiuni. EdituraUniv.Oradea

3. Matei, H., Negut, S., & Nicolae, I.(2001). Enciclopedia Europei. Editura Meronia,

Bucureşti

4. Velcea, I.(2008). Geografia Economica Mondiala si turism internaţional. Editura

Academiei, Bucureşti

CIOVIRNACHE MARIA este professor titular la Şcoala Gimnazială ‘ Mihai Viteazul-

Strehaia-Liceul Industrial ‘Matei Basarab Strehaia. Este absolventă a Facultăţii de Geologie

Geografie Bucureşti Anul 1979, a obţinut definitivatul trei ani mai târziu, gradul didactic II în

anul 1990 iar gradul I in anul 1994 cu lucrarea “Studiul geografic al bazinului hidrografic al

Huşniţei’.

34

Capitolul III: Simbolurile Uniunii Europene

SIMBOLURILE UNIUNII EUROPENE

Olga Elena ORZA

Conform dicţionarului explicativ al limbii române, simbolul poate fi definit în felul

următor: semn, obiect, imagine etc., care reprezintă în mod convenţional sau în virtutea unei

corespondenţe analogice un obiect, o fiinţă, o noţiune, o idee , o însuşire, un sentiment.

În ‘‘ dicţionarul de simboluri‘‘ al lui Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant, ‘‘simbolul

reprezintă raportul existent între imagini, idei, credinţe şi emoţii‘‘ şi conform celor doi ‘‘

simbolul reprezintă o realitate care satisface numeroase exigenţe ivite din dorinţa de a

cunoaşte, de a iubi, de a duce o viaţă tihnită.‘‘

Simbolul face apel la emoţie şi devine un instrument foarte util pentru uniformizarea

mulţimilor. Puse în scenă în diferite ceremonii, simbolurile au rol de comunicare între

indivizi care îţi dau iluzia constituirii intr-o comunitate.

Sunt întâlnite frecvent în simboluri, sentimente individuale cum ar fi: dragostea,

ura,onoarea, mândria. Aceste sentimente individuale se pot transforma , uneori , în motorul

principal al istoriei.

Simbolurile politice sunt formate atât din cuvinte cât şi din sloganuri, steaguri, saluturi

, simboluri sonore. Steagurile reprezintă entitatea statală a populaţiei de pe un anumit teritoriu,

unele evenimente istorice, obiceiuri, acte de cultură, evocate şi recunoscute de întreaga

populaţie de pe acel teritoriu. ‘‘Toate statele au nevoie de simboluri nationale pentru ca se

resimte nevoia unei identităţi naţionale, unei apartenenţe la anumite valori.‘‘ (Chevalier &

Gheerbrant, 2006)

Acceptate de comun acord, simbolurile au devenit ‘‘averea‘‘ fiecărei naţiuni. Secole

întregi, cetăţenii Europei s-au recunoscut prin semnele emblematice ale patriei (monedă, steag,

stemă) , acestea fiind considerate principalele moduri de constituire a unei identităţi. Nevoia

de noi simboluri a apărut când cele vechi au rămas ‘prea mici‘ în multiplicitatea de noi

experienţe , sentimente, convingeri. Este adevărat că ele nu s-ar fi ivit fără marile transformări

ale mediului social, politic şi natural. Simbolurile politice au fost create ‘‘de sus în

jos‘‘ :steagul, imnul, moneda impuse de conducători şi acceptate de popor au devenit

simboluri culturale. Europenii zilelor noastre au nevoie de simboluri ,care să-i facă să-şi

înţeleagă identitatea în cadrul noilor parametrii (Ghica, 2007).

După întemeierea Uniunii Europene , Comisia Europeană a găsit necesară identificarea

unor simboluri ‘‘ care să apropie popoarele , dându-le putinţa de a se identifica în Europa şi în

Uniunea Europeană‘‘

Construcţia europeană este unul din fenomenele istorice cele mai importante care a

urmat celui de-al doilea razboi mondial. Pornind de la proiectele federaliste născute în mintea

unor gânditori europeni, proiectul unificării Europei a luat forma integrării.Europa are acum,

prin acest proces integrator, simboluri comune, politici comune, instituţii comune, o istorie

comună (Sfez, 2000).

35

Simbolurile Uniunii Europene sunt specificate în proiectul de constituţie al UE, în

Partea IV, Dispoziţii Generale şi Finale, articolul 1. Majoritatea acestor simboluri au fost

create de Consiliul Europei între anii 1950 - 1960 fiind adoptate de Uniunea Europeană.

Simbolurile Uniunii Europene sunt drapelul Uniunii, moneda, imnul european, ziua Europei şi

deviza europeană,

Steagul European

Cele 12 stele aurii pe fond albastru sugerează unitatea şi identitatea comună a

popoarelor europene, neavând nici o legătură cu numărul de state membre ale Uniunii

Europene, cercul reprezentând armonia şi solidaritatea, iar stelele perfecţiunea. La 29 mai

1986,steagul european a fluturat pentru prima dată alături de cele ale statelor membre.

Drapelul european este nu numai simbolul Uniunii Europene, ci şi al unităţii şi identităţii

Europei în sens mai larg. Drapelul Europei este folosit atât de Uniunea Europeană cât şi de

Consiliul Europei.‘ Trebuie reţinut faptul că existenţa celor douăsprezece stele pe drapel nu

are nici o legătură cu faptul că în acel moment (1986) erau douăsprezece state membre în

Comunitate.‘‘

Imnul European

Ca şi steagul Uniunii, imnul Uniunii Europene a fost mai întâi adoptat de Consiliul

Europei. La 5 mai 1972 această organizaţie a ales ca imn “Odă bucuriei”-‘‘Ode an die

Freude‘‘,parte a ultimului act al Simfoniei a 9-a compusa in 1823 de Ludwig van Beethoven

,pe un text scris in 1785 de Friedrich von Schiller. Sefii de stat si de guvern prezenti la

summit-ul de la Milano din 1985 au adoptat imnul ca unul din însemnele oficiale ale

Comunităţilor Europene, nu pentru a înlocui imnurile statelor membre, ci pentru a exprima

valorile de libertate, pace si solidaritate pe care se întemeiază instituţiile.A fost interpretat

oficial prima dată la 29 mai 1986, cu prilejul înălţării drapelului european, în faţa clădirii

Comunităţii de la Bruxelles.

Ziua Europei

Iniţial a fost aleasă ziua de 5 mai, data semnării Tratatului de la Londra, în 1949.Însă

în amintirea declaraţiei ministrului francez de externe Robert Schuman,care,la 9 mai

1950,in prezenţa presei internaţionale, cerea Franţei si Germaniei să cedeze unui organism supra-

naţional european dreptul de gestionare a industriei cărbunelui şi oţelului, această dată a fost

aleasă pentru a marca Ziua Europei. Decizia a fost luată la summitul de la Milano din 1985,în

cadrul căruia au mai fost adoptate ca simboluri oficiale steagul si imnul european. Uneori această

zi mai este numită ‘ Ziua Schuman‘‘Pentru a marca Ziua Europei, instituţiile UE îşi deschid

porţile pentru public, la începutul lunii mai, la Bruxelles şi la Strasbourg. Birourile locale ale UE

din Europa şi din întreaga lume organizează diverse activităţi şi evenimente, pentru toate

vârstele. În fiecare an, mii de oameni participă la vizite, dezbateri, concerte şi alte evenimente,

pentru a sărbători ziua Europei şi pentru a sensibiliza opinia publică în legătură cu UE

Moneda Europeană

Moneda unică folosită in 17 state membre ale Uniunii Europene este euro. Aceasta a

înlocuită in 1999 moneda scripturală, comună ECU(unitatea monetară europeană)ce fusese

creată în cadrul Comunitatii in 1979.Spre deosebire de ECU insă,ce putea fi folosit doar în

tranzacţii ce nu implicau bani gheaţă, euro este, incepând din 2002, moneda folosită de

majoritatea cetăţenilor Uniunii Europene prin voinţa guvernelor statelor şi a populaţiei, fapt

fără precedent in istoria continentului. Numele monedei a fost stabilit la Consiliul European de

la Madrid(decembrie 1995).În mai 1998,in cadrul summit-ului de la Bruxelles, şefii de stat şi

de guvern prezenţi au decis că doar 11 state europene(Austria, Belgia, Finlanda, Franţa,

Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania) îndeplinesc criteriile

pentru adoptarea unei monede unice. Acestea formează aşa numita ‘‘zonă euro‘‘. De la 1

ianuarie 1999,euro a devenit noua monedă a celor 11 state, moment in care a fost adoptată şi

politica monetară comună sub autoritatea unei Bănci Centrale Europene. Această instituţie a

fost înfiinţată in iunie 1998 pentru a gestiona problemele legate de integrarea monetara a

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constitu%C8%9Bia_european%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Consiliul_Europei

http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Consiliul_Europei

36

statelor membre. Unele muzee ale băncilor naţionale din statele membre ale Uniunii Europene

au expus temporar documente si proiecte privind unificarea monetara europeana. Unul dintre

succesele sale majore este că aproximativ 330 milioane de cetăţeni europeni folosesc moneda

unică şi se bucură de avantaje care se vor extinde pe măsură ce şi alte ţări vor adopta moneda

euro. Sigla monedei unice europene ( € ) este un semn stilizat, inspirat din litera greceasca

epsylon ( ε ) si din prima litera a cuvântului Europa, intersectat in plan orizontal de doua linii

paralele (Tartler, 2006).

Deviza

Uniunea Europeană şi-a desemnat in anul 2000 propria deviză: “Unitate în diversitate”.

Pentru alegerea ei s-a organizat un concurs în şcolile din Uniune, la care au participat

aproximativ 80000 de tineri cu vârste cuprinse intre 10 si 20 ani. În final au fost selecţionate

şapte propuneri, iar Parlamentul European a decis care dintre ele va fi adoptată. Naţionalitatea

creatorilor devizei câştigătoare a rămas până în prezent secretă. În anul 2000 a fost adoptat

drept motto al Uniunii Europene In varietate concordia (Unitate in diversitate).În Constituţia

Europeană şi pe este-ul oficial al UE apare însă forma Uniţi în diversitate, care tinde deci să

înlocuiască varianta anterioară. Acesta arată că europenii s-au unit pentru a promova pacea şi

prosperitatea, acceptând totodată să-şi deschidă spiritul către culturile, tradiţiile şi limbile atât

de diverse ale continentului nostru.

Limbile Oficiale

‘‘Gânditorii , care au făcut cu secole în urmă planuri pentru unificarea Europei, au

propus o limbă comună pentru federaţia ce urma să se nască.‘‘ Totuşi, limbile europene sunt

prea vechi , sunt legate de o bogată cultură şi sunt înrădăcinate în viaţa noastră şi în istoria

noastră ca să poată fi înlocuite sau abandonate.

Limbi oficiale ale Uniunii Europene sunt toate limbile oficiale ale statelor membre si in

prezent sunt in număr de 24: bulgara, ceha, croata, daneza, engleza, finlandeza, franceza,

germana, greaca, irlandeza (de la 1 ianuarie 2007), italiana, letoniana, lituaniana, olandeza,

potugheza, suedeza, estoniana, maghiara, malteza, polona, romana, slovaca, slovena si

spaniola.

Simbolurile europene continuă să existe, dar într-o formă limitată. Mai trebuie parcurs

un drum lung până când aceste simboluri vor fi în conştiinţa colectivă şi vor reprezenta intr-

adevăr o parte a identităţii europene.

BIBLIOGRAFIE:

0. Chevalier, J., & Gheerbrant, A. (2006). Dictionar de simboluri, vol.III. Bucureşti:

Artemis.

1. Sfez, L. (2000). Simbolistica politică. Iasi: Institutul European.

2. Tartler, G. (2006). Identitatea europeană. Bucuresti: Cartea Românească.

3. Marian Stefănescu ‘‘ Ideea şi integrarea Europeană‘‘,2007,

4. http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/index_ro.htm accestat 30.03.2014

5. Ghica, L.A. (2007). Enciclopedia Uniunii Europene, ed. a III-a. Bucuresti: Meronia.

Olga Orza Elena este absolventă a Universităţii Babes Bolyai Cluj Napoca,

Facultatea de Biologie si Geologie, profilul – geografie, specializarea geografie-limba

franceza. Autoare a studiul monografic ”Rosia montana trecut si prezent”, Actualmente

activează ca profesor cu gradul I la Liceul tehnologic „Petre Mitroi” Biled judeţul Timiş.

http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/index_ro.htm%20accestat%2030.03.2014

37

ZIUA EUROPEI

Diana Victorina IOZSA

Istoricul UE

Uniunea Europeana ( UE) este o organizaţie a ţărilor europene dedicată creşterii

integrării economice şi întăririi cooperării între state. Uniunea Europeana are sediul in

Bruxelles, Belgia.

Încă din secolul al XVII-lea au fost elaborate proiecte de tratate pentru crearea unei

federaţii europene. Cu toate acestea, ideea de Europa unită s-a concretizat abia după cel de-al

Doilea Război Mondial, având la bază dorinţa de a menţine pacea pe continent. În jumătatea

de secol de construcţie europeană, statele membre au beneficiat de stabilitate, pace şi

prosperitate economică. Principalele rezultate au fost: creşterea nivelului de trai, crearea

pieţei unice, a uniunii economice şi monetare.

Uniunea Europeana a fost înfiinţată oficial la 1 noiembrie 1993. Este cea mai recentă

organizaţie de cooperare europeană. Uniunea este fondată pe respectul pentru demnitatea umană,

libertate, democraţie, egalitate, stat de drept şi respectarea drepturilor omului, inclusiv a

minorităţilor. Valorile sunt comune statelor membre într-o societate în care prevalează pluralismul,

nediscriminarea, toleranţa, justiţia, solidaritatea şi egalitatea între femei şi bărbaţi (din Constituţia

Europeana). Simbolurile UE sunt: steagul, imnul, moneda unică şi ziua de 9 Mai.

UE este un parteneriat economic şi politic unic în lume, care reuneşte 28 de ţări

europene şi acoperă aproape tot continentul. UE a fost creată în perioada care a urmat celui de-

al Doilea Război Mondial. În prima etapă, s-a pus accent pe consolidarea cooperării

economice: ţările implicate în schimburi comerciale devin interdependente din punct de

vedere economic şi astfel se evită riscul izbucnirii unui nou conflict. În 1958 este creată

Comunitatea Economică Europeană (CEE), care, iniţial, contribuie la intensificarea cooperării

economice între şase ţări: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos.

Urmează crearea unei pieţe unice de mari proporţii, care continuă să se dezvolte către

valorificarea întregului său potenţial.

9 Mai – Ziua Europei

Pe continentul european, Ziua Europei este o sărbătoare anuală a păcii şi unităţii în

Europa. Sunt două date pentru sărbătorirea acestei zile: 5 mai pentru Consiliul Europei şi 9

mai pentru Uniunea Europeană (UE).

În fiecare an, la data de 9 mai se sărbătoreşte Ziua Europei, un eveniment care

promovează pacea şi unitatea pe continentul european. Ziua de 9 mai a fost recunoscută drept

,,Ziua Europei” de către Parlamentul European în octombrie 2008 şi de atunci este sărbătorită

în majoritatea statelor membre ale UE, dar şi în Turcia.

Tratatul de la Lisabona, care a înlocuit Constituţia Europeană, are o declaraţie a

şaisprezece membri care susţin simbolurile europene. Parlamentul European a recunoscut

oficial ziua de 9 mai ca sărbătoare oficială în octombrie 2008. Data 9 mai este celebrată în

diferite forme în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene şi în ţările din jur. Datorită

naturii politice a zilei, au fost văzute încercări de a educa oamenii despre Uniunea Europeană

şi discursuri în sprijinul integrării europene. Deşi există preferinţa de a sărbători ziua Europei

în 9 mai, având în vedere vizibilitatea mai mare a Uniunii Europene, 5 mai este încă celebrată

38

în unele state europene datorită rolului Consiliului în apărarea drepturilor omului, democraţiei

parlamentare şi a statului de drept.

An de an, la 9 mai, se serbează Ziua Uniunii Europene, pentru a marca istorica

declaraţie de la 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, prin care

propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania, pentru eliminarea

rivalităţilor seculare dintre cele două state.

La 9 mai 1950, Robert Schuman şi-a prezentat propunerea privind crearea unei Europe

organizate, indispensabilă pentru menţinerea relaţiilor de pace. Această propunere, cunoscută

sub numele de „Declaraţia Schuman”, a stat la baza creării Uniunii Europene de astăzi. În

prezent, ziua de 9 mai a devenit un simbol european (Ziua Europei) care, alături de drapel,

imn, motto şi moneda unică (euro), identifică entitatea politică a Uniunii Europene. Ziua

Europei este o ocazie de a organiza activităţi şi festivităţi menite să aducă Europa mai aproape

de cetăţenii săi şi să alăture naţiunile europene (Avram, Radu şi Gaicu, 2006).

Declaraţia Schuman a stat la baza amplului proces de construcţie a unei Europe unite.

Statele Beneluxului şi Italia s-au alăturat Franţei şi Germaniei şi, la 18 aprilie 1951, a fost semnat

Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între

Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. Aceste state au semnat, la 25 martie

1957, Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE).

UE nu a avut întotdeauna dimensiunile pe care le are astăzi. Când s-au pus bazele

cooperării economice la nivel european, în anul 1951, ţările participante au fost Belgia,

Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. De-a lungul timpului, tot mai multe ţări au

hotărât să adere. Ulterior, la acest complex proiect de construcţie europeană s-au alăturat Irlanda,

Marea Britanie şi Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Suedia, Austria

şi Finlanda (1995), iar la 1 mai 2004, noi zece state: Cehia, Ciprul, Estonia, Letonia, Lituania,

Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia şi Ungaria şi la 1 ianuarie 2007 Bulgaria şi România. În

prezent, Uniunea Europeană numără 28 de state membre, după aderarea Croaţiei, la 1 iulie 2013.

Dacă pentru europeni ziua de 9 mai reprezintă ziua Europei, pentru români ziua de 9

mai are, o triplă semnificaţie. Ziua de 9 mai reprezintă pentru noi, românii, o dată cu multiple

valenţe şi victorii istorice şi anume, ziua de 9 MAI are în conştiinţa poporului român, o triplă

semnificaţie: proclamarea independenţei de stat a României la 9 mai 1877; Victoria Coaliţiei

Naţiunilor Unite în cel de - al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945 şi Ziua Europei.

Proclamarea independenţei statale la 9 mai 1877 nu a fost un act spontan ci o

încununare a strădaniilor tot mai numeroase din acei ani, o aruncare peste bord a ultimei verigi

a suzeranităţii otomane. În acea zi memorabila, Mihail Kogalniceanu, declara în Parlamentul

ţării: ,,Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Independenţa astfel

proclamată trebuia consfinţită şi apărată pe câmpul de lupta spre a putea fi impusă forţelor

militare turceşti şi recunoscută apoi de puterile europene.

Al doilea eveniment se refera la ziua de 9 mai 1945, zi în care Aliaţii din cel de-al

doilea război mondial au obţinut victoria împotriva Germaniei naziste, punând astfel capăt

celei mai pustiitoare conflagraţii din istoria continentului european. În data de 9 mai 1945, la

cartierul general sovietic din Berlin a fost semnat actul de capitulare necondiţionată a

Germaniei, act care a marcat sfârşitul celui de–al doilea război mondial pe teatrul european de

război, considerat a fi cel mai mare şi mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii. Al

Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de

oameni, aproximativ 3% din populaţia mondială de la acea vreme, alte zeci sau sute de

milioane de oameni fiind răniţi sau rămânând infirmi.

Cel de-al treilea eveniment este ZIUA EUROPEI când declaraţia rostită la 9 mai de

1950 de Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, a rămas înscrisă în istoria

construcţiei europene drept „declaraţia Schuman” în care se spunea: ,, Pacea mondială nu

poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă.

Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă

http://europa.eu/internet/ec.europa.eu/enlargement/policy/from-6-to-27-members/index_en.xml

http://europa.eu/internet/ec.europa.eu/enlargement/policy/from-6-to-27-members/index_en.xml

39

pentru menţinerea unor relaţii paşnice.... Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am

confruntat cu războaie”.

În ceea ce priveşte Ziua Europei totul a început când Robert Schuman, ministrul

afacerilor externe al Franţei a primit de la omologii din Statele Unite ale Americii din Marea

Britanie, în primavara anului 1950, o misiune istorică, aceea de a crea un plan care să ducă la

reintegrarea Germaniei Federale în familia europeană. În problema pe care o avea de rezolvat

va cere sprijinul unui cunoscut diplomat al vremii, Jean Monnet. (Viziunea lui Jean Monnet

asupra Europei a influenţat profund întreaga generaţie de oameni de stat care i-a urmat şi a

schimbat în bine istoria. Dacă la început, obiectivul esenţial, imediat era acela al cooperării

paşnice dintre statele europene, astăzi, ambiţia este diferită: construcţia unei Europe care

respectă libertatea şi identitatea tuturor popoarelor ce o compun. Uniunea Europeană este în

slujba cetăţenilor săi, aceştia păstrându-şi propriile valori, tradiţii si propria limbă .)

Astfel, în dimineaţa zilei de 9 mai, un emisar secret înmânează cancelarului german

Konrad Adenauer un document confidenţial care cuprindea o copie a proiectului vizând

reintegrarea Germaniei Federale. Acordul lui Adenauer a venit imediat, Germania dorind să

devină partener al Franţei în acest proiect ce-şi propunea să schimbe soarta Europei.

În aceeaşi zi de 9 mai, la ora 16:00, în Salonul Orologiului din Quai d’Orsay, Robert

Schuman citea Proclamaţia care avea să schimbe destinul Europei. Franţa şi Germania

decideau să pună în comun rezervele de cărbune şi oţel invitând toate ţările europene

interesate să li se alăture. Pentru unii planul Schuman era utopia unui „aventurier politic”,

pentru alţii un vis nebunesc dar azi, o realitate.

Puţini ştiu, probabil, că la 9 mai 1950 s-a făcut primul pas în direcţia creării Uniunii

Europene de astăzi. În acea zi, la Paris, pe fundalul pericolului izbucnirii unui al treilea război

mondial în Europa, ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, a citit în faţa presei

internaţionale o declaraţie prin care chema Franţa, Germania şi alte state europene să-şi pună în

comun producţiile de cărbune şi oţel, aşezând astfel piatra de temelie a unei federaţii europene.

De fapt, ministrul francez a propus crearea unei instituţii europene supra-naţionale, care să

gestioneze industria cărbunelui şi oţelului - sector care constituia baza întregii puteri militare. Iar

ţările cărora le fusese adresat apelul aproape că se distruseseră reciproc într-un conflict ce a lăsat

în urma sa pagube materiale imense şi un sentiment de dezolare (Avram, Radu, Pîrvu şi Gruescu,

2007). Prin urmare, totul a început în acea zi. Iată de ce, în 1985, liderii UE întruniţi la summit-ul

de la Milano au decis ca la data de 9 mai să fie sărbătorită Ziua Europei.

Orice ţară care alege în mod democratic să adere la UE preia şi valorile fundamentale

de pace şi solidaritate ale Uniunii. Aceste valori prind contur prin dezvoltarea economică şi

socială (care însă ţine cont de dimensiunile de mediu şi regională) şi prin garantarea unui nivel

de viaţă decent pentru toţi cetăţenii. În anul 1985, când proiectul construcţiei europene era deja

clar conturat, cele zece state membre care formau la acea dată Comunitatea Europeană, au

hotărât ca ziua de 9 mai să devină Ziua Europei, iar simbolurile Uniunii Europene să fie :

drapelul, imnul, deviza şi moneda unică euro.

Deşi, de facto, Europa exista de secole, în absenţa regulilor şi a instituţiilor, elementele

care o uneau nu au fost suficiente pentru a preveni, în trecut, tragediile cele mai îngrozitoare,

iar eforturile făcute în direcţia unificării Europei se bazau, deseori, pe dominarea unui grup de

către altul. Aceste încercări nu puteau continua, pentru că cei învinşi nu doreau decât un singur

lucru: redobândirea libertăţii. În prezent, ambiţiile sunt complet diferite: construirea unei

Europe care respectă libertatea şi identitatea tuturor naţiunilor care intră în alcătuirea sa. Doar

astfel Europa poate deveni stăpână pe destinul său şi poate juca un rol pozitiv în lume.

Integrarea Europei nu va avea loc nici într-o zi, nici în câteva decenii. Mai există

numeroase deficienţe şi imperfecţiuni evidente, inclusiv pentru că proiectul început după cel

de-al Doilea Război Mondial este încă unul nou în istorie. Dar Uniunea Europeană se află în

slujba cetăţenilor săi. Cetăţeni care, păstrându-şi valorile, obiceiurile şi limba, ar trebui să se

simtă - şi se simt! - în Europa ca acasă.

40

Ziua Uniunii Europene nu înseamnă numai data de naştere a proiectului european, ci şi

o zi a bucuriei de a fi împreună, o zi a voinţei de solidaritate, o zi a marii comunităţi din care

fac parte toţi cetăţenii UE. Poate fi definită, astfel, ca ziua cetăţenilor unei ,,Europe Unite”,

care s-a construit de-a lungul deceniilor ca o unitate în diversitate.

Concluzii

Data de 9 Mai 1950 va rămâne un reper în istoria mondială ca fiind data care a

schimbat pentru totdeauna faţa bătrânului continent, ziua în care ţările Europei au hotărât să se

ridice şi să facă faţă puterilor mondiale, prin crearea unei uniuni care să sprijine dezvoltarea

economică, socială şi culturală a membrilor săi.

Lumea de astăzi, într-o continuă şi rapida evoluţie, are nevoie de Europa. UE este

dovada vie a ceea ce pacea, stabilitatea şi prosperitatea pot aduce unui continent altădată

măcinat de războaie. Modelul european arata lumii ca o uniune mereu mai strânsă a

popoarelor este posibilă în măsura în care se bazează pe valori şi obiective comune. Şi nu în

ultimul rând, trebuie, de asemenea, să ne amintim de ideea care a însoţit permanent demersul

lui Monnet: „Noi nu coalizam state, ci unim oameni!”.

Data de 9 Mai şi importanţa acesteia pentru istoria României, a Europei şi Uniunii

Europene şi, de ce nu, a întregii lumi, simbolizează în esenţă lupta de facto a cetăţenilor pentru

respectarea drepturilor omului, pentru democraţie şi pentru menţinerea păcii la nivel mondial,

mai ales prin crearea unui mecanism fundamental menit să stabilească un numitor comun între

statele Europei. Celebrarea Zilei Europei are ca scop aproprierea Uniunii Europene de cetăţenii

săi prin celebrarea valorilor comune. Ziua Europei reprezintă, de asemenea, o şansă de apropiere

a culturilor europene prin intermediul activităţilor educaţionale şi de divertisment.

Putem conchide că ziua de 9 mai a devenit un simbol european (Ziua Europei) care,

alături de drapel, imn, motto si moneda unica (euro), identifică entitatea politică a Uniunii

Europene, numeroase manifestări fiind organizate cu aceasta ocazie la Bruxelles, dar şi în

toate capitalele europene.

BIBLIOGRAFIE:

1. Arvatu, C., Ionescu, D., Lucinescu, I.C., Cinca, S., Luca, R., & Câmpean, C. ( 2004).

România şi Uniunea Europeana. Cronologie istorica, Editura Institutului de Ştiinţe

Politice şi Relaţii Internaţionale, Bucuresti.

2. Avram, C., Radu, R., & Gaicu, L. (2006 ). Uniunea Europeană. Trecut şi prezent, Editura

Universitaria, Craiova.

3. Avram, C., Radu, R., Pîrvu, G., & Gruescu, R. (2007). România şi exigenţele integrării

europene, Editura Alma, Craiova.

4. http://www.regioadrbi.ro/media/45800/Brosura%20Ziua-Europei-9-mai-2013.pdf

5. http://www.agerpres.ro/externe/2013/05/09/documentar-9-mai-ziua-europei-08-20-46

6. http://europa.eu/about-eu/index_ro.htm

Iozsa Diana Victorina este profesor psiholog titular cu gradul I, la CJRAE

HUNEDOARA- locaţie Şcoala Gimnazială ,, I.G.DUCA” PETROŞANI. A absolvit

Universitatea Bucureşti, Facultatea de Sociologie – Psihologie (1999), are un masterat în

Managementul educaţional şi comunicarea instituţională (2007), în prezent doctorandă la

specializarea psihologie la Universitatea Babeş – Bolyai Cluj Napoca. Domenii de interes mai

sunt si IT şi filologia, absolvind şi Facultatea de Automatică şi Informatică (2006), şi

Facultatea de LIMBA ŞI LITERATURA ROMANĂ specializarea : Limba şi literatura

română – Limba şi literatura engleză (2007)

http://www.europeana.ro/comunitar/bibliografie/arvatu%20-%20romania%20si%20ue.htm




http://www.regioadrbi.ro/media/45800/Brosura%20Ziua-Europei-9-mai-2013.pdf

http://www.agerpres.ro/externe/2013/05/09/documentar-9-mai-ziua-europei-08-20-46

http://europa.eu/about-eu/index_ro.htm

41

UNITATE ÎN DIVERSITATE

Maria GIVADĂ

Introducere

Uniunea Europeană este un organism inter-statal, o entitate distinctă între forurile

internaţionale care decid şi organizează mecanismul politic şi economic, punct de referinţă în

ordinea mondială. Dar, înainte de toate, Uniunea Europeană este o instituţie a cetăţenilor, a

oamenilor, încrezători în moştenirea comună culturală, religioasă, umanistă, care au dezvoltat

valori universale, drepturi inalienabile şi inviolabile ale fiinţei umane, precum demnitatea,

libertatea, democraţia, statul de dpret, solidaritatea, egalitatea şi pacea.

Integrarea europeană, cei peste 20 de ani de cetăţenie europeană, politicile regionale,

programele operaţionale de dezvoltare europeană au înregistrat progrese remarcabile, care au

modelat cursul vieţii a mii de oameni. Fiecare cetăţean european a beneficiat de călătorii la

preţ mai redus, cu o simplificare a trecerii graniţelor, de asistenţă medicală, de tarife

preferenţiale de telefonie, de inserţie facilă pe piaţa muncii, de oportunităţi educaţionale

specifice nevoilor de formare, de consiliere privind cooperarea intituţională. Sunt câteva dintre

facilităţile oferite de Uniunea Europeană.

Asumarea diversităţii etnice, lingvistice, confesionale, sociale şi acceptarea

reprezentărilor multiple asupra orientărilor societăţii de azi sunt valori promovate la nivel

macrostatal şi naţional. Cetăţenii europeni se confruntă cu diversitate şi unitate, echitate,

egalitate şi discrepanţe sociale, diferenţieri istorice şi similitudini, conservarea tradiţionalului

şi a specificului naţional şi construirea şi apărarea identităţii europene. Dacă la origine,

Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului a răspuns unui ideal comun economic,

datorită dezechilibrelor provocate de a doua conflagraţie mondială, astăzi sensul Uniunii

Europene se întemeiază pe solidaritate şi conştientizarea apartenenţei de la un sistem de valori

comune, la o identitate europeană. Idealului unităţii economice i s-a adăugat cel al unităţii

culturale şi civice, unde oricare persoană aptă a-şi exercita dreptul constituţional poate

participa activ la iniţiativele europene, poate influenţa politicile europene şi se poate implica în

procesul decizional european. Deşi sceptici au existat, ”o hartă mentală cu frontiere variabile

şi la răsărit şi la apus”, afirmă Jacques Le Rider (Le Rider, 2001, p. 20), Uniunea Europeană a

demonstrat posibilitatea construirii unităţii prin diversitate.

Unitate în diversitate – valoare europeană

Unitatea europeană este o valoare, un ideal, o motivaţie, un concept, o actualitate?!

Simbolurile europene, politicile, cadrul instituţional, valorile comune sugerează unitate.

Variate proiecte de unificare a continentului european au încercat a da coeziune de-a lungul

timpului, pe motive de asigurare a păcii, a prosperităţii sau de a satisface ambiţii personale.

Ideea unităţii europene este veche; de la expediţiile de cucerire şi organizare administrativă

romană, la expediţii medievale comune creştine contra musulmanilor, la comunitate culturală

şi ştiinţifică renascentistă, la ideea unionistă napoleoniană, la proiecte de pacificare şi coeziune

interbelice, până la organisme economice postbelice. O listă exhaustivă de valori comune

42

europene nu există, dar se poate discuta de o reconsiderare continuă a lor, proces bazat pe

educaţie, religie, aport diferenţiat la cultura europeană, drepturi şi responsabilităţi europene,

adaptabilitate la trend-ul mondial, unitate în gândire şi în idei.

Tratatul constituţional şi Tratatul de la Lisabona reafirmă valorile comune, baza

unităţii europene. ”Uniunea se bazează pe valorile respectării demnităţii umane, a libertăţii, a

democraţiei, a egalităţii, a statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului; aceste

valori sunt comune statelor membre, într-o societate caracterizată prin pluralism, toleranţă,

justiţie, solidaritate şi nediscriminare” (Tratatul de instituire a unei constituţii penrtu Europa,

2004) Scopul Uniunii este de a păstra pacea, valorile sale şi bunăstarea popoarelor, oferind un

spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, acţionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei,

bazată pe o creştere echilibrată, pe o economie socială competitivă, vizând progresul social,

ştiinţific şi tehnic. Combate discriminările, inegalităţile, excluderea, promovând coeziune şi

solidaritate. Unitatea este dată şi de bogăţia diversităţii culturale şi lingvistice şi veghează la

păstrarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural european. Respectul între popoare, concurenţa

economică principială, garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, apărarea drepturilor

copiilor, diminuarea sărăciei, eliminarea corupţiei sunt obiective comune pe termen lung.

Diversitatea este punct forte al democraţiei, al creativităţii şi al inovaţiei. Diversitatea

se regăseşte în interiorul statelor membre: delimitări teritoriale, istorie particulară, traseu

lingvistic diferenţiat, economie regională inegală, inechităţi sociale, trepte diferite de

maturizare politică, religie, demografie, cultură.Unitatea este greu de atins din pricina

deosebirilor sistemelor economice şi politice ale statelor membre: încadrarea pe piaţa muncii,

şomajul, PIB-ul, dezvoltarea durabilă, investiţii, productivitate, cetăţenie activă, cercetare,

educaţie (standarde europene atinse mai mult sau mai puţin în statele mebre sau în cele în curs

de aderare). Uniunea Europeană semnifică unitate a democraţiei, a încrederii în valori politice

comune, însă despre uniune politică nu poate fi vorba (a se vedea preambulul tratatului de la

Roma). Diversitatea mecanismelor de conducere a Uniunii se bazează tocmai pe dinamism,

participare, eficienţă, colaborare, proporţionalitatae, coerenţă, rigoare între regional, naţional

şi european. Identitatea culturală/civică nu coincide cu identitatea politică/de guvernare.

Existenţa patrimoniului cultural comun european reprezintă cheia continuării încrederii

cetăţenilor în valorile europene. Dialogul intercultural, proiecte educative şi culturale

interstatale, cercetări ştiinţifice comune, sustenabiliate în inovare şi redimensionare, accentul

pus pe aşteptările şi motivaţiile cetăţeanului de a se implica în funcţionarea şi permanenţa

instituţiilor europene generează încredere în unitate prin diversitate.

UNITĂ ÎN DIVERSITATE (deviză culturală)

Deviza uniunii Europene este ”Unitate în Diversitate” şi este rodul unui concurs la care

au participat peste 80 000 de tineri între 10 şi 20 de ani. Pentru prima dată a fost folosită în

anul 2000 şi introdusă şi recunoscută oficial în ”Tratatul de instituire a unei constituţii pentru

Europa” în 2004. ”Unitate în diversitate” este un concept cultural, care propune trecerea de la

individualism la unitate complexă, bazată pe înţelegerea şi aprecierea diferenţelor şi

interacţiunilor umane. Conceptul funcţionează printr- o diversitate fără fragmentare şi pe o

unitate fără uniformizare.

43

Motto-ul Uniunii Europene în limbile oficiale:

44

Diversitatea culturală, dialogul intercultural, impactul economic pe care îl are cultura

joacă un rol important în promovarea identităţii, a cetăţeniei şi unităţii europene.

Conştientizarea identităţii culturale proprii permite valorizarea şi schimbul creator de idei la

nivel european. ”Diversitatea de practici şi tradiţii culturale a ţărilor europene trebuie

percepută ca bogăţie şi nu ca sursă de divizare şi conflicte” (Raportul Rufollo – Unity of

diversities, 2001). Diversitatea, toleranţa, dialogul între naţiuni şi persoane din Europa se

respectă. Politicile culturale nu se pot realiza fără stabilitatea economică şi socială: ”Să nu ne

îmbătăm cu vorbe mari...fiindcă nu se poate face cultură în foame, în frig, în mizerie, fără un

anumit confort şi securitate materială. Europa a fost, este şi trebuie să rămână, deopotrivă, din

acest punct de vedere, foarte simplu, dar şi energic spus, un model, dar şi un ideal de bunăstare

şi dezvoltare economică, de organizare şi productivitate” (Marino, 1995, p. 14.)

Europenii promovează pacea, securitatea, integrarea, pluralismul, justiţia, echitatea,

drepturile minorităţilor, apărarea societăţii civile, transparenţa, implicare în procesul

decizional european. Uniunea europeană rămâne o comunitate de valori umane: greceşti,

romane, creştine, iudaice, umaniste, iluministe, contemporane, deschisă spre cultură şi

cunoaştere ”mare aventură, care îşi găseşte aici un spaţiu privilegiat de speranţă umană”

(Tratat de instituire a unei constituţii pentru Europa, 2007, p. 28)

BIBLIOGRAFIE

1. Marino, Adrian (1995). Pentru Europa. Integrarea României. Aspecte ideologice şi

culturale. Iaşi: Editura Polirom.

2. Rider, Jacques Le (2001). Europa Centrală sau paradoxul fragilităţii. Iaşi: Editura

Polirom.

3. Visual aid. Tratatul de instituire a unei constituţii pentru Europa, 2007. Online:

http://europa.eu/scadplus/constitution/index_en.htm; Online:

http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_1.pdf

4. Visual aid. Raportul Rufollo – Unity of Diversities - Cultural Co-operation in the

European Union, 2001. Online:

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=/EP//NONSGML+REPORT+A

5-2001-0281+0+DOC+PDF+V0//EN

Maria GIVADĂ lucrează în prezent ca profesor de istorie la Şcoala „Romul Ladea”

din Oraviţa, Caraş-Severin, România. A obţinut diploma de licenţă la Universitatea de Vest

din Timişoara, Facultatea de Litere, specializarea Istorie şi Teologie, promoţia 2007, şi

diploma de master în Management şi Marketing Educaţional, la Universitatea „Eftimie

Murgu” din Reşiţa, în anul 2010. Începând cu acest an, ocupă poziţia de director adjunct, iar

anul trecut a coordonat mai multe programe educaţionale şi proiecte. A publicat mai multe

lucrări în reviste de Istorie iar unul din interesele ei principale este legat de metode de predare

participativ-active şi de învăţatul online.

http://europa.eu/scadplus/constitution/index_en.htm

http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_1.pdf

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=/EP//NONSGML+REPORT+A5-2001-0281+0+DOC+PDF+V0//EN

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=/EP//NONSGML+REPORT+A5-2001-0281+0+DOC+PDF+V0//EN

45

EURO CA SIMBOL

Laurenţiu Daniel POPOVICI

Euro este moneda unică adoptată (până în acest moment) de 17 state membre ale

Uniunii Europene care, împreună, formează zona euro. Introducerea monedei euro în 1999 a

reprezentat un pas important pentru integrarea europeană. A fost, de altfel, şi unul dintre

succesele sale majore: aproximativ 330 milioane de cetăţeni europeni folosesc moneda unică

şi se bucură de avantaje care se vor extinde pe măsură ce şi alte ţări vor adopta moneda euro.

În momentul lansării, la 1 ianuarie 1999, euro a devenit noua monedă oficială a 11 state

membre, înlocuind, în două etape, vechile monede naţionale – precum marca germană şi

francul francez. La început, euro a fost introdus ca monedă virtuală pentru efectuarea de

operaţiuni de plată care nu implicau bancnote şi monede, precum şi în scopuri contabile, în

timp ce vechile monede, considerate subunităţi ale euro, continuau să fie folosite pentru

efectuarea de plăţi în numerar. Ulterior, la 1 ianuarie 2002, euro a fost introdus sub formă de

bancnote şi monede (Diaconescu, 2004).

Euro nu este moneda tuturor statelor membre. Două ţări (Danemarca şi Regatul Unit)

au optat pentru clauza de neparticipare prevăzută în Tratat, iar restul (majoritatea noilor state

membre şi Suedia) nu au îndeplinit criteriile stabilite în vederea adoptării monedei unice. În

momentul în care le vor îndeplini, monedele lor naţionale vor fi înlocuite de euro. Toate

statele membre ale UE fac parte din Uniunea Economică şi Monetară (UEM), care poate fi

considerată o etapă avansată a integrării economice bazate pe o piaţă unică. UEM presupune

coordonarea strânsă a politicilor economice şi fiscale, iar în cazul ţărilor care îndeplinesc

anumite condiţii existenţa unei politici monetare unice şi a unei monede unice – euro. Odată

cu apariţia monedei euro, responsabilitatea politicii monetare a revenit Băncii Centrale

Europene (BCE), entitate independentă creată în acest scop, şi băncilor naţionale ale statelor

membre care au adoptat euro. Împreună, acestea formează Eurosistemul. Politica fiscală

(impozitarea şi cheltuielile) rămâne atribuţia guvernelor naţionale – deşi acestea pot adera la

reguli comune privind finanţele publice, cunoscute sub denumirea de Pact de Stabilitate şi

Creştere (Ignat, 2002).

De asemenea, guvernele naţionale îşi menţin competenţele în domeniul politicilor

structurale (ocuparea forţei de muncă, pensiile şi piaţa capitalurilor), dar acceptă să le

coordoneze în scopul realizării obiectivelor globale de stabilitate, creştere şi creare de noi

locuri de muncă. Euro este moneda a 330 milioane de persoane care locuiesc în cele 17 ţări din

zona euro. De asemenea, este folosit, fie ca mijloc legal de plată, fie din motive practice, de o

serie de alte ţări, cum ar fi statele vecine sau fostele colonii. De aceea, nu este surprinzător că

moneda euro a devenit rapid a doua monedă internaţională, ca importanţă, după dolar, iar în

unele privinţe (de exemplu, numerarul aflat în circulaţie) chiar a depăşit moneda

americană. Pe lângă faptul că facilitează călătoriile, o monedă unică este un element pozitiv şi

din punct de vedere economic şi politic. Cadrul în care este administrat euro face din moneda

europeană o monedă stabilă, cu un nivel scăzut al inflaţiei şi cu rate ale dobânzilor reduse,

contribuind la soliditatea finanţelor publice. De asemenea, moneda unică este un complement

logic al pieţei unice, a cărei eficienţă creşte. Folosirea unei monede unice măreşte transparenţa

preţurilor, elimină costurile de schimb monetar, pune în mişcare mecanismele economiei

46

europene, facilitează comerţul internaţional şi consolidează poziţia UE pe scena internaţională.

Dimensiunea şi forţa zonei euro oferă o mai bună protecţie împotriva şocurilor economice

externe, precum creşterile neprevăzute ale preţului petrolului sau turbulenţele de pe piaţa

valutară. În acelaşi timp, trebuie să menţionăm că moneda euro reprezintă pentru cetăţenii

Uniunii un simbol tangibil al identităţii lor europene, de care se pot simţi din ce în ce mai

mândri, pe măsură ce zona euro se extinde şi îşi multiplică avantajele pentru statele membre

actuale şi viitoare. Statele membre au hotarat ca fiecare moneda euro sa aiba o fata comuna,

iar cealaltă faţă să fie specifică fiecărei ţări în parte. Singurul lucru care a fost obligatoriu

pentru toate monedele au fost cele 12 steluţe dispuse în cerc. Pentru faţa comună, au fost alese

trei hărţi ale Europei, desenate de Luc Luycx, de la Monetaria Regală a Belgiei. Pentru

monedele de 1, 2 şi 5 eurocenţi, Europa este reprezentata în context mondial.

Harta pentru monedele de 10, 20 si 50 de eurocenti simbolizează Europa ca uniune de

naţiuni individuale. Pentru a sublinia unitatea, monedele de 1 si 2 euro au aceeaşi harta

reprezentând uniunea ţărilor. Dimensiunile, greutatea, materialul, culoarea şi grosimea sunt

diferite pentru fiecare moneda în parte, astfel încat să poată fi recunoscute şi de persoanele cu

deficiente de vedere. Pentru bancnote (care sunt la fel pentru toate statele care folosesc euro)

s-a hotărât să fie ilustrată istoria arhitecturală a continentului. Pe una din fete este reprezentat

un pod ce simbolizează legătura între popoare si ilustrează esenţa unei perioade arhitecturale

(Szas, 2002).

Astfel:

- pe bancnota de 5 euro este desenat un apeduct antic;

- pe bancnota de 10 euro - un pod roman;

- pe bancnota de 20 euro - un pod gotic;

- pe bancnota de 50 euro - un pod renascentist;

- pe bancnota de 100 euro - un pod din secolul XVII (in stil baroc);

- pe bancnota de 200 euro - un viaduct metalic (în stilul secolului al XIX-lea);

- pe bancota de 500 euro – un pod modern (în stilul arhitectonic al secolului XX).

Pe cealaltă faţă sunt desenate un portic sau o poartă ornată cu motive aparţinând unei anumite

epoci arhitecturale. Aceasta faţadă ilustrează deschiderea Europei către lume:

- pe bancnota de 5 euro – un arc de triumf;

- pe bancnota de 10 euro - o arcadă romană;

- pe bancnota de 20 euro - un vitraliu în stil gotic;

- pe bancnota de 50 euro – o faţadă clasică în stil renascentist;

- pe bancnota de 100 euro – un portic în stil baroc;

- pe bancnota de 200 euro – o sera botanică din sticlă şi oţel;

- pe bancnota de 500 euro – faţadă modernă din sticlă şi beton.

Bancnotele Euro sunt toate la fel, dar cu monedele… e altă poveste! Cele 13 state care

au adoptat Euro au hotărât ca una din feţele monedelor să arate valoarea nominală a acestora,

iar cealaltă faţă sa fie diferita de la tara la tara. Ca urmare, statele şi-au ales pentru “faţa

naţională” a monedei imagini şi simboluri care definesc identitatea culturală a fiecărui stat în

parte. Şi încă ceva! ştiaţi că, în afară de cele 13 ţări din Zona Euro, moneda europeană a fost

adoptată şi de alte trei state? Acestea sunt Monaco, Vatican si San Marino. Dacă aveţi cumva

asemenea monede prin buzunare păstraţi-le cu mare grijă, pentru că sunt “piese de colecţie”!

Germania: În Germania, mai multe personalităţi si numismaţi au ales trei ilustraţii

pentru “faţa naţională” a monedei. Vulturul este simbolul tradiţional al suveranităţii germane.

El apare, înconjurat de cele 12 stele, pe monedele de 1 şi 2 euro. Poarta Brandenburg, care

simbolizează în acelaşi timp divizarea şi reunificarea Germaniei, apare pe monedele de 10, 20

şi 50 de cenţi. Pentru monedele cele mai mici de 1, 2 şi 5 cenţi a fost aleasă ramura de stejar,

care se găsea şi pe vechii pfeningi.

Austria: În Austria s-a decis ca fiecare moneda să aibă un alt desen, pe teme diverse:

flori, arhitectura şi personaje istorice. Cel mai celebru compozitor austriac, Wolfgang

47

Amadeus Mozart, este reprezentat pe moneda de 1 euro. Pentru a ilustra naşterea stilului Art

Nouveau în Austria, pe moneda de 50 de cenţi este desenată clădirea Secession din Viena.

Palatul Belvedere este unul dintre cele mai frumoase palate construite în stil baroc iar

imaginea sa a fost aleasa pentru moneda de 20 de cenţi. Pe moneda de 10 cenţi se afla

Catedrala Sfântul Ştefan, o opera de artă în stil gotic şi unul dintre cele mai vizitate locuri din

Viena. Monedele de 5, 2 şi 1 au ca ornamente o floare de ciuboţica-cucului, o floare de colţ şi

o floare de genţiana.

Belgia: Faţa naţională a monedelor belgiene reia elementele de pe monedele naţionale

folosite înainte de introducerea euro. Ele îl reprezintă pe Regele Albert al II-lea şi monograma

sa “A” cu o coroana deasupra, printre cele 12 stele simbolizând Europa.

Spania: Efigia Regelui Juan Carlos I de Bourbon este reprodusă pe monedele de 1 şi 2

euro. Scriitorul Miguel de Cervantes este reprezentat pe monedele de 10, 20 şi 50 de cenţi,

pentru a simboliza “universalitatea omului şi a operei sale”. Pe monedele de 1, 2 şi 5 cenţi este

imprimată catedrala Santiago de Compostella, unul dintre cele mai celebre locuri de pelerinaj.

Finlanda: Finlanda a optat pentru trei motive grafice, care figurau şi pe monedele

naţionale. Moneda de 1 euro reprezintă două lebede zburând, iar pe celelalte monede (de 1, 2,

5, 10, 20 şi 50 cenţi) se află leul heraldic, reproducerea operei sculptorului Heikki Häiväoja.

Franţa: Simbolul vieţii, al continuităţii şi al creşterii – un arbore – reprezentat într-un

hexagon şi înconjurat de deviza Republicii “libertate, egalitate, fraternitate” apare pe

monedele de 1 şi 2 euro. Pe monedele de 1, 2 şi 5 cenţi este gravată o tânără Mariana

(personificarea Republicii).

Grecia: Pe moneda de 2 euro este reprodus un mozaic spartan, ce o înfăţişează pe

Europa răpită de Zeus, metamorfozat într-un taur alb. Moneda de 1 euro prezintă o bufniţă,

imagine inspirată din vechea monedă ateniană de 4 drahme.

Irlanda: Irlanda a optat pentru o singură imagine pentru faţa naţională a monedei euro.

Este vorba de harpa celtică, un simbol tradiţional irlandez. De asemenea, pe fiecare monedă

este inscripţionat anul emiterii şi denumirea ţării în irlandeză (Eire).

Italia: Moneda de 2 euro reproduce un portret al lui Dante Aligheri realizat de Rafael

şi care se găseşte la căpătâiul mormântului Papei Iulius al II-lea din Palatul Vatican. Moneda

de 1 euro redă celebrul desen al lui Leonardo da Vinci, reprezentând proporţiile ideale ale

corpului uman. Moneda de 50 cenţi reprezintă statuia împăratului Marcus Aurelius; moneda

de 20 cenţi ilustrează o sculptură a lui Boccioni, iar moneda de 10 cenţi reda una dintre cele

mai celebre opere a lui Botticelli “Naşterea lui Venus”.

Luxemburg: Pa faţa naţională a monedei euro din Luxemburg este batută efigia

Alteţei Sale Regale, Marele Duce Henri. Pe monede este indicat anul emisiunii şi numele ţării

în luxemburgheză (Lëtzebuerg).

Olanda: Două desene reprezentând-o pe regina Beatrix ilustreză faţa olandeză a

monedei euro. Astfel, regina apare din profil, cu inscripţia “Beatrix, regina ţărilor de Jos”.

Portugalia: În Portugalia, monedele au 3 feţe naţionale diferite. Pe monedele de 1 şi 2

euro sunt reprezentate castelele şi blazoanele ţării, înconjurate de cele 12 stele europene în

mijlocul monedelor este reprodus sigiliul regal din 1144. Tot sigilul regal, de data aceasta din

1142, este reprezentat pe monedele de 10, 20 şi 50 de cenţi. Primul sigiliu regal, datând din

1134, împreuna cu cuvântul “Portugalia” este reprodus pe monedele de 1, 2 şi 5 cenţi.

Slovenia: Slovenia a introdus moneda Euro pe 1 ianuraie 2007. Monedele slovene de 1

şi 2 Euro, precum şi cele de 10, 20 si 50 de cenţi au, în premieră, pe faţă ce indică valoarea lor,

o harta a Europei.

48

BIBLIOGRAFIE

1. Andrew Brociner, Europa monetara. SME, UEM, moneda unica, Institutul European,

Iasi, 1999;

2. Christian N. Chabot, Euro, moneda europeana, Editura Teora, Bucuresti, 2000;

3. Nicolae Darie, Uniunea Europeana. Constructie. Institutii. Legislatie. Politici comune.

Dezvoltare, Editura MATRIX ROM, Bucuresti, 2001;

4. Mirela Diaconescu, Economie europeana, Editura Uranus, Bucuresti, 2004;

5. Gilles Ferréol, Dictionarul Uniunii Europene, Editura Polirom, Iasi, 2001;

6. Christian Hen, Jacques Léonard, Uniunea Europeana, Editura C.N.I., „Coresi” S.A.,

Bucuresti, 2002;

7. Ion Ignat, Uniunea Europeana. De la Piata Comuna la moneda unica, Editura Economica,

Bucuresti, 2002;

8. Dumitru Miron, Laura paun, Alina Dima, Violeta Bajenaru, Ovidiu Savoiu, Economia

integrarii europene, Editura ASE, Bucuresti, 2001;

9. John Pinder, Uniunea Europeana. Foarte scurta introducere, Editura BIC ALL, Bucuresti,

2005;

10. André Száz, Calea unificarii monetare a Europei, Editura Pandora-M, Târgoviste, 2002;

11. http://ec.europa.eu

Daniel – Laurentiu POPOVICI este profesor metodist la Casa Corpului Didactic din Tg

Jiu. Operaţiunile specifice postului sunt cele legate de organizarea şi desfăşurarea unor

programe de formare continuă pentru cadrele didactice din judeţul Gorj. A absolvit Facultatea

de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii din Bucureşti specializarea Teologie Pastorală.

Urmează absolvirea Facultăţii de Istorie, Filosofie, Geografie cu specializarea Istorie din

cadrul Universităţii din Craiova. Continuă cu studiile masterale în domeniul ,,Managementul

Educaţional’’, ,, Cercetarea şi Conservarea Mărturiilor Istorice - Istorie’’, ,, Religie, Cultură,

Societate – Teologie.’’. Este autorul unor articole şi publicaţii pentru specialităţile din

domeniile mai sus amintite.

http://ec.europa.eu/

49

Capitolul IV: Instituţiile Uniunii Europene

PARLAMENTUL EUROPEAN

Emilia-Semenica DRĂGAN

Termenul de “Uniune Europeană” este utilizat începând cu 1992, când Tratatul de la

Maastricht a denumit astfel ansamblul hibrid format din Comunităţile europene şi formele de

cooperare inter-guvernamentală între statele membre ale Comunităţilor europene.

Este imposibil de dat o definiţie a Uniunii Europene, tocmai datorită “ambiguităţii

constructive” pe care o sugerează această sintagmă.

Uniunea europeana nu dispune, deocamdată, de personalitate juridică. Ea este mai

degrabă un concept politic decât unul juridic, deoarece nu substituie Comunităţile europene, ci

le înglobează într-un ansamblu mai larg.

Ca mijloace de realizare a obiectivelor Uniunii Europene se înscrie şi sistemul

instituţional unic, format din cele cinci instituţii comunitare:

- Comisia Europeană, care iniţiază politici şi le pune în aplicare;

- Consiliul U. E. – organul legislativ, de decizie comunitară, care acţionează pe baza

propunerilor Comisiei;

- Parlamentul european, cu rol iniţial consultativ, însă în ultimul timp tot mai important în

procesul de luare a deciziilor comunitare;

- Curtea Europeană de Justiţie, care are sarcina de a interpreta actele comunitare şi tratatele

institutive, în caz de conflict juridic;

- Curtea de conturi, instituţie cu rol de control financiar, al administrării bugetului comunitar.

Acestea sunt instituţiile comunitare care au funcţionat în temeiul tratatelor institutive

(C.E.C.O., C.E.E. şi EURATOM); ele au continuat să funcţioneze şi după crearea Uniunii

Europene, iar în plus, Uniunea Europeană a dobândit competenţe noi, care nu intră în sfera de

atribuţii a instituţiilor comunitare, ci sunt rezolvate pe baze inter-guvernamentale – politica externă

şi de securitate, respectiv cooperarea în justiţie şi afaceri interne. (Munteanu, Roxana, 1996)

Scurt istoric al parlamentului din Europa

Parlamentul European (Europarl sau P.E.) este o instituţie legislativă a Uniunii

Europene, aleasă prin scrutin direct, odată la cinci ani. Împreună cu Consiliul Uniunii

Europene şi cu Comisia Europeană exercită puterea legislativă a UE.

În istoria politică a Europei au existat diferite organe, foruri, care au avut ca atribuţie

adoptarea legilor, a deciziilor de drept public cele mai importante dintr-un stat. Aceste foruri

au fost denumite adunare legislativă, adunare naţională, adunare de stat, parlament sau au

purtat denumiri specifice unui singur stat sau unei zone geografice (de ex. “Duma” în Rusia,

“Sejm” în Polonia, “Riksdag” în ţările scandinave). (Duţu, 1999)

Precizări terminologice

Denumirea oficială a Parlamentului european, în tratatele institutive, a fost „Adunarea

generală”; doar in 1962 instituţia a decis să se numească “Parlament”, cu toată opoziţia

Consiliului U.E., care-şi vedea ameninţate atribuţiile de legislator european. De atunci, noua

50

denumire a fost folosită şi în actele comunitare, în final fiind legiferată prin Actul Unic

European. (Wikipedia, Parlamentul European)

Parlamentul European a fost ales pentru prima dată prin vot universal direct în iunie

1979, când au fost aleşi 410 parlamentari.

Functiile exercitate de Parlament sunt numai simbolice, comparativ cu cele exercitate

de un Parlament veritabil, naţional, aşa cum există ele într-o democraţie parlamentară.

Caracterul simbolic al acestuia rezultă, în primul rând, din faptul că Parlamentul nu are dreptul

să desemneze un Guvern. (Duţu, 1999)

Desemnarea parlamentarilor europeni

Nu există procedură electorală uniformă. Fiecare stat îşi determină liber regimul

electoral pentru alegerea europarlamentarilor, adoptând, în acest sens, legi electorale proprii.

Desemnarea membrilor Parlamentului European se face prin sufragiu universal direct,

pentru un mandat de 5 ani (nu există clauze de dizolvare înainte de termen). Candidaturile pot

fi depuse fie independent, fie pe listele unor partide, în conformitate cu legislaţia naţională a

fiecărui stat.

Alegerile au loc timp de 3-4 zile şi participă orice persoană peste 18 ani; statele au avut

până la Tratatul de la Maastricht, puterea discreţionară de a limita votul exercitat pe teritoriul

lor la proprii cetăţeni sau, dimpotrivă de a-l extinde. După 1992 însă, s-a eliminat criteriul

naţionalităţii, orice rezident putând vota sau candida în statul în care trăieşte.

În baza Tratatului de la Amsterdam (1997), Parlamentul European a adoptat, în 1998, o

Rezoluţie cuprinzând o serie de principii comune pentru toate statele membre:

- alegerea deputaţilor europeni să aibă loc pe baza scrutinului de listă, proporţional;

- constituirea de circumscripţii electorale în statele membre cu peste 20 milioane de

locuitori;

- stabilirea unui prag de maximum 5% din sufragiile exprimate;

- începând cu alegerile din 2009, 10% din mandatele în Parlamentul European vor fi

alocate pe baza scrutinului de listă proporţional în cadrul unei circumscripţii unice, formată

din teritoriul statelor membre ale UE;

- mandatul de deputat în Parlamentul European este incompatibil cu mandatul de

deputat sau senator în Parlamentul Naţional (începând cu 2004). Au obţinut derogări Irlanda şi

Marea Britanie, până în 2009.

Deputaţii europeni nu pot exercita, simultan, anumite profesii şi nu pot ocupa anumite

funcţii (magistrat, ministru, conducator al unei intreprinderi de stat, ş.a.).

Ei sunt remuneraţi la fel ca membrii parlamentului naţional din ţara respectivă.

Remuneraţiile sunt plătite de fiecare stat membru. (www.europarl.eu)

Structura Parlamentului european

Parlamentul european este format din reprezentanţi ai popoarelor statelor membre.

Până în 2004 a avut 626 de membri, iar din 2004 sunt 732 de membri, reprezentând al doilea

electorat democratic în lume (375 milioane de votanţi eligibili în 2009). (Wikipedia,

Parlamentul European)

Numărul minim necesar de europarlamentari pentru formarea unui grup parlamentar

este de:

- 29, dacă aparţin unui singur stat;

- 23, dacă aparţin la două state membre;

- 18, dacă aparţin la 3 state membre;

- 14, dacă aparţin la 4 state membre.

Conducerea instituţiei este asigurată de un preşedinte, 14 vicepreşedinţi – care

împreună cu cei 5 chestori formează Biroul Parlamentului European, organ executiv – şi de un

51

secretariat general. Preşedintele şi vicepreşedinţii sunt aleşi de membrii Parlamentului, pe o

perioadă de doi ani şi jumătate. (Munteanu, 1996)

Preşedintele este reprezentantul instituţional al PE. El asigură relaţiile externe,

prezidează sesiunile plenare şi reuniunile Biroului şi Conferinţei preşedinţilor.

Actualul preşedinte al Parlamentului European, ales în ianuarie 2012 este Martin

Schulz (S&D). El prezidează o cameră multi-partid, cele mai mari grupuri fiind: Grupul

Partidului Popular European (PPE), Alianţa Progresistă a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D)

şi Alianţa Democraţilor şi Liberalilor pentru Europa (ALDE). (Wikipedia, Parlamentul

European)

Ultimele alegeri la nivel european au fost cele din 2009, iar viitoarele alegeri vor fi în

mai 2014.

Fiecare membru al Parlamentului European este membru de drept într-una din cele 17

Comisii parlamentare şi membru supleant într-altul.

Fiecare comisie îşi alege un birou format din: preşedinte şi 2-3 vicepreşedinţi.

Mandatul acestora este de doi ani şi jumătate.

Comitetele parlamentare sunt formaţiuni specializate de lucru ale instituţiei, care

pregătesc decizia luată de plenul Parlamentului european.

În structura organizatorică a Parlamentului, un loc important îl ocupă organele

directoare care sunt date de birou şi de biroul lărgit:

a) Biroul este organismul de coordonare regulamentară a PE, având competenţe în

ceea ce priveşte bugetul PE şi problemele administrative şi este format dintr-un preşedinte, 14

vicepreşedinţi şi cinci chestori, membri ai biroului cu drept de vot consultativ. Membrii

Biroului sunt aleşi pentru un mandat de 2,5 ani;

b) Biroul lărgit – format din biroul propriu-zis, plus preşedinţii grupurilor politice din

Parlament. Acesta asigură funcţionarea politică a Parlamentului European;

Parlamentul mai cuprinde şi diverse formaţiuni cum ar fi: grupurile politice, comisiile

şi delegaţiile.

c) grupurile politice reunesc deputaţii de aceeaşi orientare politică, indiferent de statul

în care au fost aleşi ;

d) comisiile pot fi: permanente, temporare şi de anchetă;

e) delegaţiile parlamentare au o componenţă hotărâtă de grupurile politice, iar

competenţa le este stabilită de Parlament. (Dragoş, 2005)

Statutul parlamentarilor europeni Membrii Parlamentului European pot cumula mandatul de parlamentar european cu cel

de parlamentar naţional, însă nu pot fi membri în guvernele naţionale sau în alte instituţii

comunitare.

Parlamentarii beneficiază de imunitate în ceea ce priveşte exprimarea opiniilor şi

voturilor în exerciţiul funcţiei şi nu pot fi arestaţi sau urmăriţi judiciar pe teritoriul altui stat; pe

teritoriul propriului stat se aplică legislaţia naţională, deci ei pot fi arestaţi dacă nu sunt şi

parlamentari naţionali. Imunitatea europeană durează pe toată durata mandatului parlamentar,

aceasta fiind interpretarea care se degajă din deciziile Curţii Europene de Justiţie.

Parlamentarii votează individual, personal, neputând fi legaţi prin mandat sau instrucţiuni ale

statelor. (Wikipedia, Parlamentul European)

Funcţionarea Parlamentului european

Parlamentul se întâlneşte în sesiuni ordinare, lunare, de câte o săptămână (cu excepţia

lunii august) şi în sesiuni extraordinare. De asemenea, o mare parte a activităţii se desfăşoară

în Comitete parlamentare, câte două săptămâni pe lună. Cea de-a patra săptămână a lunii este

dedicată reuniunilor grupurilor politice.

52

Statele membre nu şi-au îndeplinit încă obligaţia prevăzută în tratate de a stabili un

singur sediu pentru Parlament, eficienţa acestuia fiind diminuată de fragmentarea geografică a

activităţii sale; sesiunile plenare au loc la Strassbourg, Comitetele parlamentare se întâlnesc la

Bruxelles, iar Secretariatul general este la Luxemburg. Lucrările se desfăşoară în cele 23 de

limbi oficiale, cu traducere simultană, iar documentele oficiale trebuie traduse, de asemenea,

în toate aceste 23 de limbi, fapt ce îngreunează destul de mult activitatea curentă şi creşte

costurile de funcţionare ale instituţiei.

Şedintele sunt publice, la ele participă membrii Comisiei europene, în timp ce prezenţa

membrilor Consiliului UE este obligatorie la sesiunile plenare.

Deciziile sunt adoptate, în principiu, cu majoritatea absolută a membrilor şi au forma

unor rezoluţii. De regulă, Consiliul UE solicită opinii Parlamentului European; opinia este

redactată de către Comitetul parlamentar specializat în problema ce face obiectul solicitării şi

este înaintată spre adoptare plenului Parlamentului, în urma dezbaterilor devenind rezoluţie.

(Dragoş, 2005)

Atribuţiile Parlamentului european

a) atribuţia de supraveghere şi control. În conformitate cu dreptul de supraveghere

asupra activităţii comunitare şi a instituţiilor comunitare, Parlamentul:

- poate adresa interpelări Comisiei europene sau Consiliului U.E.;

- dezbate raportul anual general al Comisiei europene;

- dezbate orice problemă de politică generală;

- poate sesiza Curtea Europeană de Justiţie şi pentru alte aspecte decât aplicarea

propriilor prerogative, cum ar fi ilegalitatea unor acte comunitare sau a unor omisiuni de a

acţiona din partea instituţiilor comunitare;

- participă la desemnarea preşedintelui Comisiei şi aprobă prin vot componenţa

acesteia, după audierea candidaţilor la postul de Comisar. Parlamentul European poate adopta

o moţiune de cenzură care să ducă la demiterea în bloc a Comisiei europene. Pentru aceasta, e

nevoie de votul a 2/3 din voturile exprimate de membrii Parlamentului, voturi care să

reprezinte, în acelaşi timp, majoritatea membrilor Parlamentului, condiţie destul de restrictivă,

greu de întrunit şi care, din acest motiv, rămâne mai mult o ameninţare teoretică la adresa

Comisiei.

b) atribuţii legislative. Tratatele de la Maastricht (1992) şi Amsterdam (1997) au

conferit Parlamentului European atribuţii sporite în sfera deciziilor legislative, marcând

transformarea lui dintr-o adunare cu rol consultativ într-o adunare legislativă ale cărei puteri

sunt comparabile, în bună măsură cu cele ale parlamentelor naţionale.

Procedura co-deciziei pune pe acelaşi plan al adoptării legislaţiei, Parlamentul

european şi Consiliul U.E. În acest caz, o decizie nu poate fi luată decât prin acordul celor

două instituţii comunitare. Ca urmare, în legile comunitare se regăsesc un număr important de

propuneri şi amendamente parlamentare. Conform acestei proceduri, toate textele de lege

trebuie să întrunească acordul formal al Parlamentului European şi al Consiliului UE.

Domenii în care se aplică procedura co-deciziei: libertatea de circulaţie a forţei de

muncă, stabilitatea pieţei interne, cercetarea şi dezvoltarea tehnologică, mediul, protecţia

consumatorului, dreptul de stabilire, educaţia şi cultura, sănătatea. Rămân însă domenii

importante în care Parlamentul European dă numai un aviz (fiscalitate, preţurile agricole, ş.a.).

c) atribuţii bugetare. Bugetul comunitar este adoptat de Consiliul U.E., la propunerea

Comisiei europene, cu avizul Parlamentului european. În final însă, Parlamentul european este

cel care aprobă bugetul, refuzul unei astfel de aprobări însemnând reluarea procedurii

bugetare. În 1979 şi 1985, Parlamentul European a respins bugetul Uniunii.

În fine, tot Parlamentul european este cel care aprobă descărcarea de gestiune a

Comisiei, după încheierea exerciţiului bugetar. (Filipescu şi Fuerea, 1994)

53

BIBLIOGRAFIE: 1. Dragoş, D. C. (2005). Uniunea Europeană. Instituţii. Mecanisme, Ediţia 2. Bucureşti: Ed.

C.H. Beck.

2. Dutu, A. (1999) - Ideea de Europa si evolutia constiintei europene. Bucureşti: Editura

All.

3. Filipescu, I. P. & Fuerea, A. (1994). - Drept Instituţional Comunitar European.

Bucureşti: Editura Actami.

4. Munteanu, R. (1996). Drept European; evolutie, institutii, ordine juridica.

5. “Welcome to the European Parliament”, site-ul oficial al Parlamentului European:

http://www.europarl.eu/int

6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_European (2014)

Drăgan Emilia-Semenica a absolvit în anul 2002 Facultatea de Chimie-Biologie-

Geografie, specializarea Geografie, iar în anul 2007, Cursurile Postuniversitare de Conversie

Profesională, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Din anul

2002 şi până în prezent este profesor de geografie-istorie la Şcoala Gimnazială Parţa.

Este autoarea lucrării “Studiu monografic al comunei Parţa”, în curs de publicare, care

i-a servit drept lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului didactic I.

http://www.europarl.eu/int

http://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_European

54

COMISIA EUROPEANĂ

Ana RAESCU

Comisia Europeană este organismul executiv al Uniunii Europene. Ea reprezintă şi

susţine interesele Europei în ansamblul său (şi nu pe cele ale vreunui stat membru). Este o

instituţie independentă politic de guvernele statelor membre şi reprezintă interesele Uniunii în

ansamblu. În cadrul orientărilor politice generale stabilite de Consiliul European, pregăteşte şi

implementează deciziile Consiliului Uniunii Europene şi ale Parlamentului European.

Termenul „Comisia” desemnează atât colegiul comisarilor, cât şi instituţia în sine.

Aceasta are sediul la Bruxelles (Belgia) şi anumite servicii la Luxemburg, pe care le voi

enumera mai târziu. Comisia deţine reprezentanţe în fiecare stat membru al Uniunii Europe.

Aceasta îndeplineşte următoarele roluri:

stabileşte obiective şi priorităţi de acţiune la nivel european;

propune proiecte legislative pe care le supune aprobării Parlamentului şi Consiliului;

gestionează şi pune în aplicare politicile şi bugetul UE;

asigură respectarea legislaţiei europene (alături de Curtea de Justiţie);

reprezintă interesele UE pe plan extern (negociază acorduri comerciale între Uniune

şi alte ţări etc.).

(http://ec.europa.eu/about/index_ro.htm)

Comisia este numită pe un mandat de cinci ani, după alegerile pentru Parlamentul

European. Aceasta răspunde în faţa Parlamentului European, care poate dizolva colegiul

comisarilor prin intermediul unei moţiuni de cenzură. Comisia participă la toate şedintele

Parlamentului, în care trebuie să ofere explicaţii şi să-şi justifice acţiunile. De asemenea,

trebuie să ofere în mod regulat răspunsuri verbale sau scrise la întrebarile adresate de

parlamentarii europeni. (http://www.euroavocatura.ro/dictionar/457/Comisia_Europeana)

Comisia Europeană este compusă din câte un comisar desemnat din fiecare ţară

membră a UE. Fiecare dintre aceştia se ocupă de un domeniu separat, îndeplinind oarecum

funcţia de minstru dintr-un guvern naţional. Comisarii au obligaţia de a reprezenta interesele

comune ale Uniunii Europene şi nu interesele naţionale ale statului din care face parte. Unul

dintre cei 28 este Preşedintele Comisiei. Acesta este propus de Consiliul European şi ales de

către Parlamentul European. Consiliul nominalizează ceilalţi 27 de membri ai Comisiei în

acord cu preşedintele nominalizat, iar ulterior cei 28 de membri ca un singur corp sunt supuşi

votului de investitură a Parlamentului European. În prezent Preşedintele Comisiei este Jose

Manuel Barroso, aflat la al doilea mandat, ultimul. (http://www.paginaeuropeana.ro/comisia-

europeana/)

Lista comisarilor este trimisă spre aprobare (cu majoritate calificată) Consiliului de

Miniştri şi Parlamentului. La finalul procedurii, Consiliul desemnează oficial noua Comisie.

Mandatul colegiului actual este valabil până la 31 octombrie 2014.

Personalul Comisiei numără 23.000 de angajaţi, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul

diverselor direcţii generale (DG-uri) sau servicii ale Comisiei. Fiecare DG răspunde de un

anumit domeniu de politică şi este condusă de un director general care îi raportează direct

preşedintelui.

http://ec.europa.eu/about/index_ro.htm

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/457/Comisia_Europeana

http://www.paginaeuropeana.ro/comisia-europeana/


55

DG-urile elaborează propunerile legislative, însă acestea nu au caracter oficial decât din

momentul în care colegiul comisarilor le adoptă în cadrul reuniunilor săptămânale.

Comisia administrează şi o serie de agenţii executive.

(http://ec.europa.eu/about/index_ro.htm)

La Luxemburg se află următoarele servicii ale Comisiei:

Direcţia generală de traduceri (DGT);

Direcţia generală pentru sănătate şi protecţia consumatorilor (SANCO);

Direcţia generală de personal şi administrativă (ADMIN);

Direcţia generală pentru societatea informaţiei (INFSO);

Direcţia generală pentru afaceri economice şi financiare (ECFIN);

Direcţia generală pentru muncă şi afaceri sociale (EMPL);

Direcţia generală pentru energie şi transporturi (TREN);

Secretariatul general (SG)

Serviciul juridic (SJ)

Educaţie şi Cultură (biblioteca)

Oficiul Infrastructură şi Logistică (OIL)

Oficiul pentru Gestiune şi Lichidare dropturi individuale (PMO)

Oficiul de control al securităţii Euratom (OCSE);

Oficiul european de luptă împotriva fraudei (OLAF)

Serviciul de presă şi comunicaţie (PRESS)

Eurostat, Oficiul de statistică al Uniunii Europene (ESTAT)

Reprezentanţa Comisiei europene la Luxembourg

Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene (OPOCE)

(http://luxemburg.mae.ro/node/228)

BIBLIOGRAFIE

1. http://ec.europa.eu/about/index_ro.htm

2. http://www.euroavocatura.ro/dictionar/457/Comisia_Europeana

3. http://luxemburg.mae.ro/node/228

4. http://www.paginaeuropeana.ro/comisia-europeana/

Ana Raescu a absolvit în anul 1991 Şcoala Normală C.D. Loga din Caransebeş,

specializarea învăţător-educatoare. Din anul 1998 şi până în prezent este profesor în

învăţământul primar la Şcoala Gimnazială Luncaviţa, anterior fiind încadrată ca educatoare la

PN Teregova.


http://luxemburg.mae.ro/node/228


http://www.euroavocatura.ro/dictionar/457/Comisia_Europeana

http://luxemburg.mae.ro/node/228


56

Capitolul V: Drepturile, libertăţile fundamentale, organizarea internă şi politica externă în Uniunea

Europeană

CELE PATRU LIBERTĂŢI DE CIRCULAŢIE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Anton Nicoleta

Uniunea Europeană adoptă măsurile pentru instituirea sau asigurarea funcţionării

pieţei interne, în conformitate cu dispoziţiile incidente ale tratatelor.

Piaţa internă cuprinde un spaţiu fără frontiere interne, în care libera circulaţie a

mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalurilor este asigurată în conformitate cu

dispoziţiile tratatelor.

Consiliul European, la propunerea Comisiei, defineşte orientările şi condiţiile

necesare asigurării unui progres echilibrat în toate sectoarele vizate.

Libera circulaţie se referă la libertatea fundamentală din cadrul pieţei interne şi a

politicilor comunitare la nivelul Uniunii Europene, şi avem:

a) libera circulaţie a persoanelor;

b) libera circulaţie a mărfurilor;

c) libera circulaţie a serviciilor;

d) libera circulaţie a capitalurilor.

Libera circulaţie a persoanelor

Prin libera circulaţie a persoanelor se înţelege-înlăturarea tuturor discriminărilor între

cetăţenii unui stat membru şi cetăţenii celorlalte state membre, ce stau sau muncesc pe

teritoriul statului respectiv. Ca discriminări, putem aminti: condiţiile de intrare, deplasare,

recunoaşterea pe bază de reciprocitate a calificărilor şi a diplomelor dobândite pe teritoriul

statului a cărui cetăţeni sunt, precum şi condiţiile de muncă, angajare sau remuneraţie. Prin

asigurarea unui asemenea regim ne-discriminatoriu se realizează libera circulaţie a

persoanelor. Şederea liberă a unui cetăţean european şi a membrilor săi de familie într-un alt

stat al UE durează maxim trei luni. Dacă doresc să stea mai mult de trei luni, atunci trebuie

îndeplinite condiţiile de la Art.7 al directivei 2004/38/EC. Acesta prevede că au drept de

şedere cetăţenii Uniunii care îndeplinesc unul din punctele a), b), sau c) şi membrii lor de

familie, conform punctului d):

a) cei care muncesc( legal, adică având drept de muncă) sau sunt self-employed

(persoană fizică autorizată) în statul respectiv;

b) au suficiente resurse materiale pentru ei şi membrii lor de familie pentru a nu

constitui o povară pentru sistemul de asistenţă socială al statului respectiv şi au totodată o

asigurare medicală cuprinzătoare;

57

c) sunt înscrişi ca studenţi la o unitate de învăţământ publică sau privată acreditată sau

finanţată de statul respectiv, inclusiv în învăţământul profesional şi au o asigurare medicală

cuprinzătoare şi asigură statul respectiv printr-o declaraţie sau alt mijloc echivalent că au

suficiente resurse pentru ei şi membrii lor de familie;

d) sunt membrii de familie ai unui cetăţean al Uniunii care îndeplineşte condiţiile de

la punctele a), b) sau c).

Totodată, statele Uniunii Europene pot interzice intrarea pe teritoriul lor a cetăţenilor

din alte state UE care reprezintă un pericol pentru sănătatea publică, siguranţa publică sau al

căror acces este interzis printr-o măsură de administraţie publică.

Pentru a-şi dovedi cetăţenia europeană, cetăţenii trebuie să prezinte paşaportul sau

buletinul de identitate ci nu permisul de conducere sau documentele de şedere. Documentul

de şedere se poate folosi pentru legitimare doar în statul în care a fost emis, în restul ţărilor

Uniunii Europene el poate avea doar valoare de viză de intrare în statul care l-a emis sau de

viză Schengen în cazul emiterii de către un stat membru al Acordului de la Schengen.

Cei care au permis de rezident pe termen lung al Uniunii Europene îl pot preschimba

pe un nou permis de rezident pe termen lung al Uniunii Europene, emis de statul în care se

mută, cu condiţia să aibă un scop de şedere permanentă recunoscut de lege. Acest permis

conferă drept de muncă şi drept la ajutor social în statul care l-a emis. Ţări ca Danemarca,

Irlanda şi Marea Britanie nu participă la preschimbarea acestor permise.

„Baza legală a liberei circulaţii a persoanelor este constituită de:

- Articolul 14 (7A) din Tratatul de la Roma, ce stabileşte piaţa internă, aceasta

incluzând libera circulaţie a persoanelor;

- Articolul 18 (8A) din Tratatul de la Roma, ce statuează dreptul cetăţenilor Uniunii

de a circula şi de a rezida liber pe teritoriul statelor membre;

- Articolul 61 (73I) din Tratatul de la Roma şi următoarele, cuprinse sub Titlul IV (III

A) „Vize, azil, imigraţie şi alte politici legate de libera circulaţie a persoanelor;

- Articolul 45 din Carta Uniunii Europene privind drepturile fundamentale”(Centrul

de resurse juridice, 2002, p.15-16).

„ Cristalizarea şi consacrarea libertăţii de circulaţie în sistemul drepturilor omului,

exercitarea dreptului la libera circulaţie, limitele, obligaţiile şi restricţiile în exercitarea

dreptului la liberă circulaţie în beneficiul ordinii publice sunt conceptele care prezintă cadrul

legal de garantare, asigurare a dreptului fundamental al libertăţii de circulaţie.

Libertatea de circulaţie a persoanelor favorizează comunicarea directă dintre oameni,

mai buna cunoaştere între popoare, contribuind efectiv, atât la susţinerea dezideratelor de

pace şi securitate mondială, cât şi la consolidarea drepturilor omului”(Ozden şi Schiff , 2007,

p. 37).

Datorită aderării României la UE, libertatea de circulaţie a devenit unul dintre cele

mai importante şi actuale drepturi pe care cetăţenii români îl exercită pe teritoriul celorlalte

state membre. Condiţiile exercitării şi restrângerile impuse dreptului de liberă circulaţie

reprezintă interes pentru fiecare cetăţean care se deplasează pe teritoriul altui stat UE, pentru

muncă, studiu sau în scop turistic.

Circulaţia persoanelor, prin dinamismul şi diversificarea pe care o cunoaşte în ultimul

timp, a devenit un factor important pentru desfăşurarea şi chiar impulsionarea relaţiilor

internaţionale.

Libera circulaţie a mărfurilor

Mărfurile care traversează frontierele interne ale Comunităţii Europene nu mai sunt

supuse controalelor de la 1 ianuarie 1993. Libera circulaţie a mărfurilor în Uniune

presupune:

- interzicerea taxelor vamale la import şi la export şi a taxelor cu efect echivalent între

statele membre-această interdicţie se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal;

58

- adoptarea unui tarif vamal comun în schimburile comerciale dintre statele membre şi

ţările terţe-în această situaţie taxele prevăzute de Tariful Vamal Comun se stabilesc de către

Consiliu, la propunerea Comisiei;

- eliminarea restricţiilor cantitative la import şi la export şi a măsurilor cu efect

echivalent;

- reorganizarea monopolurilor de stat-asigură excluderea oricărei discriminări între

resortisanţii statelor membre cu privire la condiţiile de aprovizionare şi comercializare.

Dacă avem un monopol cu caracter comercial care facilitează desfacerea sau

valorificarea produselor agricole, trebuie asigurate garanţii echivalente pentru ocuparea forţei

de muncă şi pentru nivelul de trai al producătorilor în cauză.

Aceste măsuri sunt menite să contopească cele 25 de pieţe naţionala ale statelor

membre într-o zonă economică unică, în care mărfurile Comunităţii să circule liber, în

condiţiile similare celor de pe pieţele naţionale.

Eliminarea documentului administrativ unic a determinat luarea unei serii de măsuri

menite să definească noile reguli de guvernare a liberei circulaţii a bunurilor, şi anume:

- redefinirea modalităţilor de controlare a taxelor (TVA şi accize);

- colectarea de date statistice a fost înlocuită de datele obţinute din rapoartele

financiare ale firmelor.

Regulile se aplică tuturor produselor, dar sunt însoţite de un set de reguli speciale care

se referă la circulaţia, controlul şi comercializarea anumitor produse. Din această categorie

fac parte produsele agricole (animale, carne, plante, seminţe), pentru că implică aspecte

legate de protecţia sănătăţii oamenilor, animalelor şi plantelor. Au fost adoptate şi măsuri

privind returnarea obiectelor culturale transferate ilegal într-un alt stat membru, comerţul cu

droguri şi transferul de deşeuri. „De la adoptarea Noii Abordări de armonizare şi

standardizare tehnică în 1985, armonizarea standardelor industriale a devenit instrumentul

principal în îndeplinirea acestui obiectiv. Elementele fundamentale ale noii abordări sunt

reprezentate de cerinţele esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească produsele (nivele de

protecţie în domeniul sănătăţii şi securităţii valabile în întreaga comunitate) şi de procedurile

de evaluare a conformităţii (Centrul de resurse juridice, 2002, p.15-16).

Libera circulaţie a serviciilor

Prin libera circulaţie a serviciilor se elimină restricţiile privind libertatea de a presta

servicii în cadrul Comunităţii cu privire la resortisanţii statelor membre stabiliţi într-un alt

stat al Comunităţii decât cel al beneficiarului serviciilor.

În Tratatul de la Roma, sunt considerate servicii-prestaţiile furnizate în mod obişnuit

în schimbul unei remuneraţii, în măsura în care nu sunt reglementate de dispoziţiile

referitoare la libera circulaţie a mărfurilor, a capitalurilor şi a persoanelor.

Serviciile pot fi:

- activităţi cu caracter industrial;

- activităţi cu caracter comercial;

- activităţi meşteşugăreşti;

- activităţi prestate în cadrul profesiunilor liberale.

Prestatorul poate să îşi desfăşoare temporar activitatea în statul membru în care

prestează serviciul, în aceleaşi condiţii care sunt impuse de acest stat propriilor resortisanţi.

„ Libera circulaţie a serviciilor este prin natura sa trans-frontalieră şi pune în discuţie

două legislaţii naţionale, aceea a statului de unde emană prestaţia şi cea a statului

destinatarului prestaţiei”(Centrul de resurse juridice, 2002, p.12).

Putem vorbi de libera circulaţie a serviciilor active, precum şi de cea a serviciilor

pasive. Libera circulaţie a serviciilor active este cea mai des întâlnită, în cadrul acesteia

furnizorul trebuie să fie „activ” - să se deplaseze la clientul care locuieşte în alt stat membru

decât acela unde se află el stabilit, pe când cea a serviciilor pasive determină clientul să se

59

deplaseze în statul membru unde se află stabilit prestatorul pentru a lua contact cu el sau

pentru a încheia un contract. Însă, există şi o variantă intermediară în care nici furnizorul de

servicii, nici destinatarul lor nu se deplasează într-un alt stat membru al UE, dar furnizarea

serviciilor se face prin poştă, telegramă, fax, terminale de computer, transmitere de

publicitate.

Tratatul de la Roma stabileşte că beneficiarii liberei circulaţii a serviciilor sunt

persoane fizice şi persoane juridice care prin specificul sau activitatea lor se plasează în

câmpul de aplicare al dreptului comunitar. Faţă de oricare alte subiecte de drept, libera

circulaţie a serviciilor nu se aplică.

Libera circulaţie a capitalurilor

Pentru o bună funcţionare a pieţei comune, statele participante elimină treptat în

relaţiile dintre ele, restricţiile impuse circulaţiei capitalurilor aparţinând rezidenţilor statelor

membre, precum şi „tratamentul” discriminatoriu în privinţa cetăţeniei, a naţionalităţii, a

reşedinţei, a sediului social al părţilor sau a locului plasamentului de capital. La terminarea

perioadelor de tranziţie solicitate de statele aderente, nu se mai aplică nici un fel de restricţii

plăţilor curente aferente circulaţiei capitalurilor între statele membre.

Prin Actul Unic European se prevede liberalizarea operaţiunilor de plăţi, împrumuturi

şi investiţii, suprimându-se astfel, restricţiile privind mişcarea capitalurilor-din punct de

vedere cantitativ, al operaţiunilor bancare şi al instrumentelor de plată.

Libera circulaţie a capitalurilor a fost întărită prin adoptarea Tratatului de la

Maastricht, din 1993, prin care au fost eliminate toate restricţiile legate de libera circulaţie a

capitalurilor şi plăţilor atât între statele membre, cât şi între acestea şi ţări terţe. Parlamentul

European şi Consiliul ţinând cont de procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile care se

referă la circulaţia capitalurilor având ca destinaţie ţări terţe sau provenind din ţări terţe, în

cazul în care acestea implică investiţii directe, chiar şi investiţii imobiliare, precum şi

stabilirea, prestarea de servicii financiare sau admiterea de valori imobiliare pe pieţele de

capital.

Circulaţia liberă a capitalurilor le oferă cetăţenilor posibilitatea de a realiza operaţiuni

în afara graniţelor, cum ar fi: deschiderea de conturi bancare, cumpărarea de acţiuni ale

firmelor străine, investiţii în domeniile care asigură cel mai bun profit şi tranzacţii imobiliare.

P e când firmele au dreptul să investească în companii străine şi să ia parte la managementul

acestora.

Piaţa unică reprezintă cea mai importantă realizare a Uniunii Europene, având la bază

cele patru libertăţi de circulaţie fundamentale.

Eliminarea „barierelor” din calea celor patru libertăţi este un demers care continuă şi

în momentul de faţă, Comisia Europeană monitorizând constant noile reglementări şi practici

naţionale pentru a se asigura că ele nu impun noi restricţii în calea acestor libertăţi.

Bibliografie:

1. Centrul de resurse juridice, Bucureşti (2002). „Libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor

serviciilor şi capitalurilor”.

2. OZDEN & SCHIFF (ed.), Banca Mondială Washington DC (2007). „International

migration economic development and policy”.

Anton Nicoleta este absolventă a Universităţii de Vest din Timişoara-Facultatea de

Sociologie şi Psihologie-Ştiinţele Educaţiei-specializarea Pedagogia învăţământului primar şi

preşcolar.

60

Profesor învăţământ preşcolar la Seminarul Teologic Ortodox „Episcop Ioan Popasu”-

Structură Grădiniţa PP1 Caransebeş, a obţinut gradul didactic I în învăţământ, în sesiunea

2010-2012.

Pe parcursul activităţii didactice a participat la diverse programe de perfecţionare (ex.

programul de perfecţionare, pentru ocupaţia- mentor; programul de dezvoltare şi îmbunătăţire

a competenţelor profesionale ale cadrelor didactice din grădiniţe), precum şi la

coordonarea/organizarea de proiecte educaţionale din cadrul unor programe (ex. „Să citim

pentru mileniul III), etc.

61

ECONOMIA U.E. - PIAŢA INTERNĂ, COMPETIŢIA, UNIUNEA MONETARĂ, SUPRAVEGHEREA FINANCIARĂ

Alina Camelia MÎLCOMETE

Uniunea Europeană este una din puterile economice la nivel mondial, ea funcţionând ca

piaţa unică a celor 28 de ţări componente. Unul din obiectivele principale ale politicii

economice ale Uniunii Europene îl reprezintă realizarea unei creşteri durabile cu ajutorul

investiţiilor în cercetare, energie şi transporturi, ţinând cont şi de impactul pe care toate

acestea l-ar putea avea asupra mediului. “ Uniunea economică şi monetară(UEM) reprezintă

un pas major în procesul de integrare a economiilor Uniunii Europene. UEM presupune

coordonarea politicilor economice şi fiscale, o politică monetară comună şi o monedă comună-

euro” (http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/emu/index_ro.htm). Deşi toate statele

membre formează uniunea economică, nu toate statele au terminat procesul de integrare şi de

adoptare a monedei unice. Formarea Uniunii economice şi monetare este prevăzută în Tratatul

privind Uniunea Europeană(Tratatul de la Maastricht). Uniunea economică şi monetară

presupune: coordonarea elaborării politicilor economice între statele membre, o politică

monetară independentă coordonată de Banca Centrală Europeană, coordonarea politicilor

fiscale, moneda unică şi piaţa unică. Nu există o singură instituţie care să fie responsabilă de

politica economică a Uniunii Europene, ci responsabilitatea este împărţită între diverse

instituţii şi statele membre. Astfel, Consiliul European are rolul de a stabili orientările de bază

ale politicii economice şi monetare, statele membre îşi stabilesc bugetele naţionale, cu

respectarea limitelor pentru deficit şi datoria publică, dar şi diverse politici structurale proprii

cu privire la piaţa muncii, a pensiilor şi a capitalurilor. Stabilirea politicii monetare este

atributul Băncii Centrale Europene, iar Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

au obligaţia de a formula legislaţia şi de a supune guvernanţa economică scrutinului

democratic.

Integrarea economică presupune următoarele etape: zona de comerţ preferenţial, zona

de liber schimb, uniunea vamală, piaţa unică(cu norme comune privind produsele şi libera

circulaţie a mărfurilor, a capitalurilor, a persoanelor şi a serviciilor), uniunea economică şi

monetară(o piaţă unică cu o monedă şi o politică monetară comune) şi integrarea economică

completă.

“Existenţa resurselor proprii este una dintre caracteristicile principale ale Comunităţii

europene şi consacră, în domeniul bugetar, originalitatea integrării europene, realizarea pieţei

interne, punerea în operă a politicilor comune şi afirmarea personalităţii autonome a

comunităţii vizavi de ţările terţe, implică într-adevăr mijloace de finanţare proprii şi

independente ale statelor membre “(Brezeanu, 2007).

Piaţa internă este un spaţiu care nu are frontiere interne şi care face posibilă libera

circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor. Bazele pieţei unice au fost puse

prin semnarea Tratatului de la Roma, în anul 1957. Cauzele pentru care piaţa unică nu a fost

finalizată sunt considerate a fi alegerea unei metode de armonizare legislativă prea detaliată,

dar şi impunerea unanimităţii ca modalitate de vot pentru deciziile Consiliului. Relansarea

procesului de finalizare a pieţei unice a însemnat modificarea şi completarea Tratatului de la

Roma, prin Actul Unic European, document ce a intrat în vigoare la 1 iulie 1987, şi care a

stabilit 31 decembrie 1992 ca termen pentru finalizarea pieţei unice. “Teoretic vorbind, în

62

interiorul pieţei unice toate impozitele şi taxele fiind amestecate, atât concurenţa, cât şi

armonizarea comunitară, nu au putut sa realizeze o convergenţă a sistemelor fiscale şi a ratelor

de impunere. Din acest motiv, în funcţie de tipul de ipozit, gradul de convergenţă atins rămâne

unul destul de inegal”(Drăcea, Mitu şi Drăcea, 2010).

Importanţa pieţei unice este dată de faptul că, este cel mai mare spaţiu de acest fel din

lume, ea reunind peste 500 de milioane de consumatori şi contribuind la prosperitatea şi

integrarea economiei europene. “Piaţa internă a condus la intensificarea schimburilor

comerciale în cadrul UE cu cca 15% pe an în ultimul deceniu; a crescut productivitatea şi a

redus costurile prin eliminarea formalităţilor vamale, armonizarea sau recunoaşterea reciprocă

a normelor tehnice şi a preţurilor reduse ca rezultat al concurenţei; a generat o creştere

suplimentară a 1,8% în ultimii 10 ani şi a creat aproximativ 2,5 milioane de locuri de muncă în

plus, reducând, în acelaşi timp, diferenţele dintre nivelurile de venituri din statele

membre”(http:www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro). Procesul de extindere şi de

integrare nefiind terminat, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia depun în permanenţă

eforturi pentru relansarea pieţei interne. În comunicarea sa intitulată ”Europa 2020: O strategie

europeană pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii”, Comisia a prezentat

şapte iniţiative emblematice în cadrul cărora Uniunea Europeană şi statele membre vor depune

eforturi pentru a scoate Europa din criză şi a transforma Uniunea Europeană “într-o economie

inteligentă, durabilă şi favorabilă incliziunii, caracterizată prin niveluri ridicate de ocupare a

forţei de muncă, productivitate şi coeziune socială”. Măsurile ce vizează piaţa unică se referă

la mobilitatea întreprinderilor, economia digitală, încrederea consumatorului.

Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede anumite reguli privind

concurenţa pe piaţa internă, la articolele 101-109. Ca obiectiv principal al acestor reguli se află

protejarea concurenţei de orice formă de denaturare, concurenţa fiind o condiţie pentru

realizarea unei pieţe interne libere şi dinamice şi nu un scop în sine. Concurenţa apare ca fiind

inclusă în conceptul de piaţa internă şi în Protocolul nr. 27 privind piaţa internă. În principal,

acesta se referă la interzicerea totală a acordurilor de restrângere a concurenţei, la abuzul de

poziţie dominantă, la procedura de control al concentrărilor economice, la interzicerea

ajutorului de stat şi la serviciile publice, serviciile de interes general şi serviciile de interes

economic general.

Astfel, sunt interzise toate acordurile între întreprinderi care au drept obiectiv sau efect

influenţarea concurenţei şi pot aduce atingere comerţului intra-comunitar. Anumite tipuri de

acorduri, cele referitoare la fixarea preţurilor şi la clauze de protecţie teritorială, sunt

considerate ca fiind dăunătoare concurenţei şi sunt interzise fără excepţie.

Prin poziţie dominantă se înţelege „o poziţie de putere economică deţinută de o

întreprindere care are capacitatea de a împiedica menţinerea unei concurenţe eficiente pe piaţa

relevantă, oferindu-i posibilitatea de a se comporta independent într-o măsură semnificativă

faţă de concurenţi, clienţi şi, în cele din urmă, faţă de consumatori”(cauza27/76, United

Brands). Mărimea pieţei relevante depinde de natura produsului, de comportamentul şi

disponibilitatea consumatorilor de a alege un produs alternativ, de accesibilitatea produsului

pentru consumatori.

Regulamentul nr. 139/2004 prevede că o concentrare care ar ridica obstacole

semnificative în calea concurenţei efective de pe piaţa internă sau de pe o parte semnificativă a

acesteia, în special ca urmare a creării unei poziţii dominante, este declarată incompatibilă cu

piaţa comună(articolul 2, alineatul 3)

Interzicerea ajutoarelor de stat este prevăzută în articolul 7 din Tratatul privind

funcţionarea Uniunii Europene. Ajutoarele de stat se referă la prestaţiile acordate de către

statele membre direct din resursele de stat. Acestea pot fi sub forma subvenţiilor

nerambursabile, împrumuturi acordate în condiţii avantajoase, scutiri de taxe şi accize, garanţii

la împrumuturi.

63

Uniunea economică şi monetară a fost făcută în conformitate cu Raportul Delors, în trei

etape distincte. În prima etapă s-a realizat: libertatea deplină de derulare a operaţiunilor de

capital, intensificarea cooperării între băncile centrale, utilizarea liberă a ECU(monedă ce a

precedat euro) şi îmbunătăţirea convergenţei economice. A doua etapă avut ca obiective:

înfiinţarea Institutului Monetar European, instituirea interdicţiei de finanţare a sectorului

public, consolidarea coordonării politicilor monetare, consolidarea convergenţei economice şi

finalizarea procesului de realizare a independenţei băncilor centrale naţionale. În cea de-a treia

etapă s-a realizat: fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb, introducerea monedei euro,

implementarea politicii monetare unice de către Sistemul European al Băncilor Centrale,

intrarea în vigoare a mecanismului european al cursului de schimb, intrarea în vigoare a

Pactului de stabilitate şi creştere.

Ţările membre care folosesc moneda euro sunt: Austria, Belgia, Cipru, Estonia,

Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Malta, Olanda,

Portugalia, Slovenia, Slovacia, Spania. Ţările care nu folosesc moneda euro sunt: Bulgaria,

Cehia, Danemarca, Croaţia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Suedia, Marea Britanie.

Euro a fost introdus în două etape: ca monedă scripturală, la 1 ianuarie1999, fiind

folosit doar în contabilitate şi pentru efectuarea de plăţi ce nu presupuneau numerar şi ca

monedă şi bancnotă la 1 ianuarie 2002.

Uniunea monetară se extinde pe măsură ce ţările membre îndeplinesc condiţiile de

aderare şi adoptă moneda euro, conform tratatului, cu excepţia Danemarcei şi a Regatului

Unit, care au negociat o “clauză de neparticipare” ce le permite să rămână în afara zonei euro.

Adoptarea monedei euro înseamnă numeroase pregătiri, fiind necesară o convergenţă

economică şi juridică. Convergenţa economică garantează că economia unui stat este suficient

de bine pregătită pentru adoptarea monedei unice, iar cea juridică cere ca legislaţia statului

respectiv în ceea ce priveşte banca centrală naţională şi emisiunile monetare să fie compatibilă

cu tratatul. De asemenea, un stat care doreşte să adopte moneda euro trebuie să fie membru al

Mecanismului de schimb valutar, fără tensiuni majore, cu cel puţin doi ani înainte. Scopul

acestui mecanism este de a evita fluctuaţiile ratelor de schimb dintre monedele participante şi

moneda euro, fluctuaţii ce ar putea duce la perturbarea stabilităţii economice.

Moneda euro este folosită în întregul sistem monetar şi financiar internaţional, fiind

una din cele mai utilizate monede în cazul emisiunii de titluri de datorie publică şi titluri de

datorie pentru întreprinderi, dar şi pentru împrumuturi semnificative. Euro este folosită în

aproximativ 40% din tranzacţiile zilnice, fiind a doua monedă comercializată pe pieţele de

schimb valutar. Este folosita şi în comerţul internaţional pentru plată şi facturare, chiar şi între

ţări ce nu aparţin zonei euro, datorită stabilităţii sistemului monetar pe care se bazează. Ţări

aflate în vecinătatea zonei euro, precum Monaco, Vatican, San Marino, folosesc moneda euro

ca monedă oficială, în baza unor acorduri monetare speciale încheiate cu Uniunea Europeană,

putând emite propriile lor monede euro, în anumite limite cantitative. Se consideră că peste

175 de milioane de oameni folosesc monede raportate la euro.

Administrarea monedei euro este realizată de către Banca Centrală Europeană(BCE),

bancă ce autorizează emisia de bancnote de către băncile naţionale ale ţărilor membre, precum

şi volumul acestora. În toate ţările din zona euro bancnotele au acelaşi desen, iar monedele au

un desen comun pe o faţă şi un desen specific fiecărui stat pe cealaltă faţă.

Sistemul european de supraveghere financiară (SESF) a fost creat ca un „sistem

multistratificat, descentralizat al autorităţilor micro şi macroprudenţiale, valorificând

experienţa crizei financiare şi pe baza recomandărilor formulate în raportul de

Larosiére”(htttp://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro).

“Totodată, decizia rapidă din anul 2011 de creare a Mecanismului European pentru

Stabilitate Financiară a reprezentat o gură de oxigen pentru salvarea zonei euro”(Buziernescu,

2012)

64

Supravegherea micro-prudenţială la nivel european este realizată de către Autoritatea

Bancară Europeană, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe şi Autoritatea

Europeană pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale. Toate aceste organisme cooperează în

cadrul Comitetului comun al autorităţilor europene de supraveghere(AES), comitet ce este

responsabil pentru coordonarea globală şi transsectorială. Supravegherea macroprudenţială

este făcută de către Comitetul european pentru risc sistemic(CERS). Scopul comun al tuturor

acestor organisme este dezvoltarea unei culturi comune de supraveghere şi formarea unei pieţe

financiare unice europene. La nivel naţional, fiecare stat îşi desemnează autoritatea

competentă, în funcţie de prevederile legislative în domeniul serviciilor financiare.

Criza financiară a demonstrat că toate măsurile de supraveghere financiară nu au fost

suficiente pentru a împiedica fragmentarea pieţei financiare europene. „Relaţiile financiare

dintre state, dintre acestea şi organizaţiile şi instituţiile financiar-bancare internaţionale sau

regionale cunosc o amploare deosebită şi nu în orice cadru , ci acela al globalizării”(Roman,

2006). Comisia Europeană a propus o Uniune bancară care să completeze şi să coordoneze

aceste organisme. Această Uniune bancară este în curs de realizare şi cuprinde: Mecanismul

de supraveghere unic, Mecanismul de rezoluţie unic, schemele de garantare a depozitelor şi un

cadru de reglementare unic în domeniul supravegherii, care să asigure condiţii de concurenţă

echitabile, însoţit de un ghid de supraveghere, care să asigure o supraveghere coerentă.

BIBLIOGRAFIE

1. Brezeanu, P. (2007). Finanţe europene. Bucureşti: Editura C.H. Beck.

2. Buziernescu, R. (2012). Fiscalitatea la zi-teorie şi aplicaţii practice. Craiova: Editura

Universitaria.

3. Drăcea, M., Mitu, N., & Drăcea, R. (2002). Fiscalitate comparată. Craiova: Editura

Universitaria.

4. Roman, D.L. (2006). Finanţe publice internaţionale. Bucureşti: Editura Economică.

5. http:www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro

6. http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/emu/index_ro.htm

7. http://europa.eu/about-eu/basic-information/money/euro/index_ro.htm

Alina Camelia MÎLCOMETE lucrează ca profesor de fizică, gradul didactic I, la Liceul

Tehnologic „Matei Basarab” din Strehaia, judeţul Mehedinţi. A terminat Facultatea de Ştiinţe,

din cadrul Universităţii din Craiova, specializarea fizică. Ulterior, a absolvit în cadrul aceleiaşi

universităţi, masterul în Management financiar-bancar. A participat la diverse cursuri de

perfecţionare în domeniul său de activitate: Management educaţional modern, Dezvoltarea

abilităţilor de viaţă ale elevilor, Didactica educaţiei antreprenoriale, Lucrătorul de tineret.

http://europa.eu/about-eu/basic-information/money/euro/index_ro.htm

Uniunea Europeană pentru profesori și elevi - · PDF fileDe asemenea, în ceea ce...

Documents

Transcript of Uniunea Europeană pentru profesori și elevi - · PDF fileDe asemenea, în ceea ce...