Uniunea consensuala vs casatoria

Societatea moderna este una a schimbarilor continue, a modificarii raporturilor dintre barbat si femeie si

chiar de modificarea a modelelor culurale, morale si religioase pe care aceasta le are. Aceste modificari au venit

ca urmare a schimbarilor ce au avut loc in intreaga societate. Astazi importante nu sunt valorile culturale sau

morale ci cele materiale. Astfel, dezvoltarea economica a dus si la o revolutie a individului, care este tot mai

interesat de bunurile materiale, de un nivel cat mai ridicat de trai si de o pozitie sociala cat mai buna.

Insa, pentru a vedea cum a evoluat familia si unde a ajuns ea astazi trebuie sa vedem cum este definita

familia si ce reprezinta ea in societatile traditionale. “Familia reprezinta grupul social ai carui membri sunt

legati prin raporturi de varsta, casatorie sau adoptie si care traiesc impreuna, coopereaza sub raport

economic si au grija de copii.” (Murdock, 1949) Aceasta este definitia clara a familiei din orice societate si din

orice perioada istorica. Au existat si exista diferente de la societate la societate si de la o perioada la alta, insa

caracteristicile de baza sunt aceleasi. Existenta acestor diferente este surprinsa si in “Dictionar de sociologie”

(Bucuresti, 1998, p.234), coordonatori Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu: “Fiecare societate are un anumit

sistem familial, adica un sistem de reglementare a relatiilor dintre barbatii si femeile de varsta matura si

dintre acestia si copii. Sistemele familiale pot fi foarte diferite de la o societate la alta, dar ele exista peste tot.

Sistemele familiale se diferentiaza intre ele dupa gradul de cuprindere a grupului familial, forma de

transmitere a mostenirii, modul de stabilire a rezidentei noilor cupluri, modul de exercitare a autoritatii in

cadrul familiei.”

Ca institutie ce sta la baza societatii, familia are 4 functii fundamentale pentru viata societatii: functia

sexuala, economica, reproductiva si educationala. Dintre acestea, prima si cea de a treia au un rol primordial in

perpetuarea speciei, nesatisfacerea acestora ducand la sfarsitul societatii. Functia economica joaca un rol

important in dezvoltarea economica a societatilor, iar cea de a patra are rolul de a transmite valorile culturale si

religioase ale fiecarei societati mai departe, pentru ca aceasta sa nu se stinga, sa nu isi piarda identitatea

culturala. O caracteristica importanta a familiei traditionale este aceea ca in cadrul acesteia barbatul are in

primul rand un “rol economic”. Principala sa obligatie, principalul sau rol este acela de a aduce resursele

materiale necesare desfasurarii in bune conditii a vietii de familie, in timp ce femeia trebuie sa se ocupe de

treburile gospodaresti si de educatia copiilor. Cu toate ca rolul femeii este unul mult mai important, ea avand

practic datoria de a avea grija de intreaga familie si de gospodarie, barbatul are o influenta foarte mare deoarece

rolul sau economic ii confera o mai mare putere si are in final un cuvant important de spus in luarea deciziilor..

Dezvoltarea societii a avut o mare influenta si asupra familiei. Cu toate acestea, pe parcursul istoriei,

pana la jumatatea anilor 1900, familia traditionala nu a cunoscut modificari majore. Sotul in continuare este cel

care se ocupa de partea financiara, in timp ce femeia nu poate trece dincolo de rolul de sotie si mama. Insa, in

anii 1900 incepe si emanciparea femeii. Aceasta doreste sa treaca peste barierele sociale existente si doreste tot

mai mult sa se implice mai mult in viata sociala si economica a comunitatii sau societatii din care face parte. De

fapt, putem spune ca acesta este momentul in care familia incepe sa cunoasca tot mai multe modificari,

deoarece femeia nu mai poate acorda acelasi timp menajului, implicandu-se tot mai mult si in alte activitati.

Acum tot mai multe femeii incep sa lucreze, sa contribuie si ele la veniturile familiei. Insa, acest lucru a avut, in

conceptia unora, o influenta negativa asupra familiei si a educatiei copiilor. Aceasta a provocat o emancipare a

femeii atat in plan social cat si familial. Dorinta de egalitate cu barbatul modifica structura de autoritate si de

roluri in cadrul familiei. Astfel incepe sa se dezvolte idea existentei familiilor bazate pe dialog si parteneriat si

incheierea etapei in care familia era condusa prin autoritatea barbatului si doar a lui. Principala urmare a acestei

emancipari a fost faptul ca tot mai multe femei fac o cariera iar acest lucru a dus la trecerea pe planul secund a

preocuparilor pentru familie si pentru cresterea copiilor. Din aceasta cauza foarte multi au fost cei care s-au

opus acestui nou mod de viata adoptat de tot mai multe femei.

Dezvoltarea societatii si emanciparea femeii a dus si la modificarea intelesului pe care familia il avea pana

atunci. Incepand cu anii 1970 au inceput sa se extinda tot mai mult si alte alternative de viata, alternative la

casatorie. Dintre aceste alternative putem aminti: celibatul, coabitarea consensuala, familiile fara copii sau chiar

familiile monoparentale. Astfel, acum dispare acea conceptie potrivit careia familia sta la baza existentei si

dezvoltarii societatilor. Acum, chiar si cele patru functii care pana acum erau atribuite familiei, sunt acum

impartite intre aceasta si alte institutii sau sunt realizate si inafara familiei. In societatile moderne functia

educationala si de transmitere a culturii este impartita intre familie si scoala, insa rolul celei de a doua institutie

este tot mai mare. Functia de reproducere nu mai este realizata doar in cadrul familiei. Numarul copiilor care se

nasc intr-un cuplu care nu este casatorit este tot mai mare, la fel fiind si numarul femeilor care apeleaza la

diferite tehnici medicale de a ramane insarcinata. Nu in ultimul rand, functia sexuala nu mai este realizata doar

de membri cuplului casatorit. Este bine cunoscut faptul ca in societatile moderne sexualitatea nu mai este un

subiect tabu iar relatiile sexuale nu se mai desfasoara doar in cadrul unei familii.

Dintre toate alternativele la casatorie si dintre toate formele moderne de organizare a vietii de cuplu, cea

mai raspandita este coabitarea consensuala care este “uniunea heterosexuala fara casatorie legala”.

(“Dictionar de sociologie”, Coord. Catalin Zamfir/ Lazar Vlasceanu, p. 111) Uniunea partenerilor intr-o astfel

de coabitare este bazata, in marea majoritate a cazurilor, pe afectivitate. Coabitarea consensuala a existat inca

din cele mai vechi timpuri in toate societatile, insa ea s-a extins tot mai mult in societati in perioada moderna.

Daca acum ea este privita in unele comunitati ca ceva normal si este acceptata ca atare, in trecut aceasta

coabitare era considerate devianta iar cei care faceau parte dintr-un cuplu ce apela la acest mod de viata erau

marginalizati.

In prezent, uniunea consensuala a devenit o alternativa la casatorie, tot mai multi fiind cei care apeleaza la

aceasta forma de organizare a vietii de cuplu. Multi considera ca aceasta coabitare este foarte asemanatoare cu

casatoria, chiar daca lipseste baza legala care sa demonstreze acest lucru, adica actul de casatorie. De multe ori,

coabitarea este faza premergatoare casatoriei. Desi membrii cuplului nu simt aceeasi responsabilitatea ca in

cadrul unei casatorii, ei sunt foarte legati unul de celalat, dar ofera o mai mare atentie satisfactiei personale, in

special celei sexuale. Cu toate ca este foarte raspandita, coabitarea este in continuare condamnata de cei

conservatori sau religiosi. Din aceasta cauza, cei care traiesc in uniunea consensuala apleaca mai putin urechea

la aspectele religioase, traditionale.

Vorbind despre coabitarea inainte de casatorie, implicit este adus in discutie si subiectul existentei unor

relatii sexuale inainte da casatorie. In lucrarea “Sociopsihologia si Antropologia Familiei”, Petru Ilut

argumenteaza existenta relatiilor sexuale inainte de casatorie si nevoia tinerilor de a se implica intr-o relatie fara

casatorie astfel: “Scolaritatea prelungita a facut sa creasca mult varsta biologica a tinerilor si deci necesitatea

satisfacerii unor nevoi, in particular a celor sexuale. Coabitarea apare asadar ca o forma oarecum oficializata

social a sexualitatii nonmaritale si ea indeplineste si alte functii decat cele erotice, insumand o serie de

avantaje psihologice, sociale si economice, fara a fi supusa constangerilor maritale.” (p. 202-205). In Romania

atitudinea fata de libertatea vietii sexuale a devenit mai relaxata dupa 1990, dupa indepartarea sistemului

comunist. Exista insa si aici diferente in functie de sex. Astfel, se considera ca barbatii sunt mai indreptatiti sa

aiba relatii sexuale inainte de casatorie, acest lucru ducand la formarea imaginii de “macho”. In ceea ce priveste

femeile, lor inca li se mai cere “puritate” pana la casatorie. Cresterea libertatii in ceea ce priveste viata sexuala

face ca aceasta functie sa nu mai apartina doar familiei, ea fiind impartita si cu alte modele de organizare a vietii

la care pot apela 2 indivizi.

Vorbind de coabitare ca o alternative la casatorie, este interesant de urmarit care sunt punctele in care cele

doua se aseamana si unde se face diferenta. In ceea ce priveste asemanarile trebuie precizat faptul ca ambele se

realizeaza liber, cu acordul celor direct implicati. Casatoria se poate oficializa doar daca cei doi isi dau acordul

verbal si apoi scris, iar uniunea consensuala poate exista doar daca partenerii sunt de acord cu adoptarea acestui

stil de viata. Din aceasta cauza probabil cea mai buna denumire a acestui tip de relatie este uniunea

consensuala. O alta asemanare importanta este faptul ca atat casatoria cat si coabitarea se bazeaza pe sentimente

si pe afectiunea dintre parteneri. In ceea ce priveste partea financiara, in ambele cazuri bunurile materiale si

financiare sunt folosite la comun, fara a exista diferente majore. Daca pana recent, copiii nascuti in afara

casatoriei erau marginalizati si stigmatizati de societate, astazi sunt tot mai frecvente cuplurile necasatorite in

care exista si un copil.

In ceea ce priveste diferentele, acestea nu sunt majore, dar tin in primul rand de organizarea legala.

Casatorie se legalizeaza si este recunoscuta de stat. Pentru coabitare nu exista insa un temei legal. Sunt foarte

putine acele tari in care coabitarea este recunoscuta legal si unde ea se poate si oficializa fara a fi nevoie de

prezenta la starea civila. O alta deosebire importanta este aceea ca in cazul casatoriilor despartirea poate dura

mai mult si poate fi foarte urata. Din aceasta cauza, cei care traiesc in uniune consensuala se simt mult mai

liberi din acest punct de vedere. In aceste situatii sunt evitate acele naplaceri sau complicatii pe care le poate

aduce un divort. In cazul coabitarii partenerii se simt mult mai liberi, considerand ca nu au aceeasi

responsabilitate ca in cazul unei casatorii. In cazul unei relatii de casatorie despartirea apare doar atunci cand

intre cei doi se fac simtite motive temeinice de divort, doar atunci cand apar probleme ce nu mai au posibilitatea

de a fi rezolvate. Intr-un cuplu necasatorit, insa, motivele de despartire pot aparea mult mai usor iar ele sunt

mult mai putin serioase decat in cadrul unei casatorii.

In ceea ce priveste motivele pentru care acestia hotarasc sa locuiasca impreuna, ele pot fi multiple. Cu

toate acestea, am putea desemna ca fiind principalul motiv dorinta de a sta mai mult timp impreuna. Odata

prinsi intr-o relatie, ei descopera nevoia de a petrece tot mai mult timp cu partenerul lor. Un alt motiv este si cel

financiar. Dupa cum se stie, problemele vor fi mereu mai usor de rezolvat atunci cand sunt doi si de aceea multi

considera ca alaturi de partenerul sau problemele financiare vor fi mai usor de evitat sau rezolvat. Pentru muti

tineri, perioada de coabitare alaturi de partener reprezinta o perioada de pregatire pentru casatorie. De fapt,

coabitarea are intr-o mare masura avantajele unei casatorii, insa sunt evitate costurile unui posibil divort. De

multe ori coabitarea apare si in randul acelor tineri care isi doresc o casatorie dar nu au resursele financiare de a

o realiza, in aceasta situatie uniunea consensuala fiind cea mai buna alternativa.

Referindu-ne la posibilele influente ale coabitarii asupra casatorie, raspunsul pe care il vom intalni cel mai

des la specialisti este acela ca uniunea consensuala nu este o pregatire pentru casatorie, ci mai degraba o

pregatire pentru divort. De ce exista aceasta varianta? Deoarece intrati in casatorie dupa o perioada de coabitare,

partenerii deja se cunosc foarte bine, iar starea de monotonie care se instaurase inainte de aceasta va continua si

dupa oficializarea casatoriei, iar acest lucru poate produce incidente neplacute intre parteneri, care, inevitabil,

ajung la divort. O alta posibila explicatie a acestei teorii poate fi si urmatoarea: multe cupluri ce intampina

diverse probleme in perioada coabitarii, de cele mai multe ori acestea fiind de comunicare, considera ca

realizarea casatoriei le va modifica viziunea asupra relatiei lor si, implicit, si problemele existente. Insa, simplul

act ce se semneaza la starea civila nu inseamna automat si indepartarea problemelor existente intre partenerii de

cuplu. Iar in aceasta situatie apare din nou divortul ca ultima modalitate de remediere a relatiilor existente intre

cei doi. In sustinerea acestei teorii este si studiul realizat de specialisti pentru publicatia britanica “Journal of

Marriage and Family” in 2002 – “Dupa examinarea tiparelor de coabitare si casatorie intre circa 13.000 de

adulti…sociologii au conchis ca perechile care traiesc impreuna inainte de casatorie sufera nivele mai ridicate

de conflicte in casatorie si nu comunica la fel de bine.”

Referitor la efectele coabitarii asupra casatoriei, Petru Ilut in aceeasi lucrare amintita mai sus afirma totusi

ca “luata in sine” coabitarea nu afecteaza negativ rata casatoriei “din mai multe ratiuni: majoritatea

coabitarilor sunt premaritale, prelungirea varstei la casatorie determina o probabilitate mai mica de divort, iar

pe de alta parte a sta impreuna da posibilitatea celor doi sa isi verifice compatibilitatea”( p. 202).

BIBLIOGRAFIE

1. Zamfir, C. / Vlasceanu, L. – “Dictionar de sociologie”, Editura Babel, Bucuresti, 1998

2. Ilut, P. – “Sociopsihologia si antropologia familiei”, Editura Polirom, 2005

3. www.ucg.org – “Journal of Marriage and Family”

4. www.unibuc.ro – Chebrea, G. – “Regimul social-politic si viata private(familia si

politicile familiale in Romania )”

5. www.iccv.ro – Simion, M. – “Familia in Europa intre anii 1960 – 2000”