NANCY THAYER

Un zâmbet ca o zi

de prim`var`Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

SILVIA IORGULESCU

ALCRISRomance

giannijollys

Prolog

Kendra Lovejoy st`tea \n holul s`lii de cinema, abia observândmul]imea g`l`gioas` care o \nconjura. Aflase r`spunsul pe care \lc`uta. Ce ciudat! S` g`se[ti solu]ia vie]ii tale \ntr-un film vechi.

Era momentul s` pun` din nou st`pânire pe via]a ei. S` ri[te. |nultimii doi ani se comportase ca o la[`, pretinzând c` totul avea s`fie bine, f`r` s` fac` nici una dintre schimb`rile necesare.

Ie[i din cl`dire [i fu \nconjurat` de un grup de str`ini. Toat`lumea se opri la curb`, a[teptând s` se schimbe culoareasemaforului pentru a putea trece vizavi, \n parcare. Ma[ina Kendreise afla acolo, dar n-avea de gând s` se \ntoarc` \nc` la casap`rin]ilor ei. Mintea ei era plin` de imagini [i sentimente caretrebuia clarificate. Trebuia s`-[i pun` ordine \n gânduri, a[a cum \isugerase terapeuta ei. O femeie \n vârst` din preajma ei \[i b`tuconsoarta pe bra] cu un gest \n]eleg`tor.

– {tiu, dragule. Prima dat` când am v`zut "O dragoste deneuitat", [i eu m-am sim]it cople[it`.

giannijollys

Kendra se uit` spre b`rbat, dar acesta p`rea mai degrab`

plictisit.

Nu se mi[c` pân` când cineva n-o \mpinse [i o f`cu s` mearg`.

Se d`du un pas \napoi [i se sprijini de un zid, a[teptând ca emo]iile

s`-i treac`.

Privind strada San Antonio \n lumina târzie a zilei, z`ri o

cofet`rie. Se hot`r\ s` se duc` \ntr-acolo, s` se odihneasc` pu]in la

o mas` [i s` se gândeasc`. Filmul stârnise \n ea prea multe emo]ii,

care se ad`ugau la starea ei de confuzie din ultima vreme. Trebuia

s` fie singur` [i s` ia ni[te hot`râri importante.

Peste dou` minute, se afla \n cofet`rie, cu o cafea [i un ecler \n

fa]`.

Dup` doi ani de la desp`r]irea de Dan [i dup` luni de tratament

– câte dou` [edin]e pe s`pt`mân` – era momentul s` ia o decizie.

Se putea \ntoarce la Dan, putea s` \nceap` o via]` nou`, \n

condi]iile dorite de ea?

Un singur sentiment era mai puternic decât toate. {i anume

dragostea ei pentru Dan.

|l iubise din prima clip` când \l v`zuse, din liceu. De atunci, \i

fusese cel mai bun prieten, iubit [i amant, pân` când se

desp`r]iser`, acum doi ani.

Dan nu fusese niciodat` capabil s`-i ofere dragostea de care

avea nevoie. Avea o personalitate atât de puternic`, \ncât o domina

instinctiv.

Pe atunci, Kendra crezuse c` n-avea alt` posibilitate decât aceea

de a-l urma supus`. Dan devenise punctul principal al existen]ei ei.

Dup` câ]iva ani, \[i d`duse seama c` nu mai putea exista

6 NANCY THAYER

independent de el. Dup` moartea feti]ei lor de câteva luni, \l

p`r`sise. Realizase c` era singurul mod prin care ar fi putut s`

supravie]uiasc`.

|i spusese c` "vrea s` se reg`seasc`", chiar dac` nu [tia ce

\nsemnau cu adev`rat aceste cuvinte. Tot ce contase pentru ea \n

acele momente, era s` fug` cât mai departe de el [i de dragostea lui

sufocant`.

Acum, dup` doi ani, aflase \n sfâr[it ce \nsemna aceast` expresie

atât de des folosit`.

A te reg`si pe tine \nsemna s`-]i formezi propriile opinii [i s` le

po]i ap`ra. S` descoperi propriul t`u gust \n materie de haine,

muzic`, lectur`, tot ce ]ine de stilul de via]`. S` iei propriile decizii

\n lucrurile care conteaz` pentru tine.

S` afle cine era cu adev`rat \nsemna [i s` se lupte cu emo]iile

cople[itoare care o cuprindeau din când \n când. S` \nve]e s` se

descurce \n fa]a perioadelor de depresie [i s` lupte cu gândurile

negre care o asaltau. Simplu de zis, dar greu de f`cut, \[i zise ea,

luând \nc` o \nghi]itur` de ecler. Dar \nv`]a \n sfâr[it ce trebuia s`

fac` [i iat` c` se sim]ea bine. Ca acum. Se sim]ea puternic`.

Peste o s`pt`mân`, Dan se va \ntoarce la Houston din Israel [i

va veni la San Antonio s-o vad`. Imediat dup` desp`r]ire, \ncepuse

s` lucreze \n str`in`tate – Orientul Mijlociu, Africa, Europa. Dup`

fiecare proiect, se \ntorcea la San Antonio [i o ruga s` revin` \n via]a

lui. Dup` fiecare refuz, pleca departe [i muncea din nou ca un

nebun. |n timpul fiec`rei vizite, se certau. El o \ntreba când avea s`

fie preg`tit` pentru \mp`care, iar ea r`spundea de fiecare dat` c`

nu [tie.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 7

De data asta, r`spunsul va fi diferit.

De data asta, \[i dorea din tot sufletul s` fie din nou al`turi de

el.

Voia s` r`mân` gravid` [i s` aib` un nou copil, de[i exista

posibilitatea s`-l piard` [i pe acesta din pricina sindromului mor]ii

subite. Feti]a ei murise la patru luni. Kendra refuz` s` se mai

gândeasc` la toate astea. Oricât de dureros fusese acest eveniment,

nu mai putea schimba nimic \n desf`[urarea lui. Trecutul nu mai

conta. Numai viitorul.

{i-l dorea \napoi pe Dan, dar \[i dorea \n acela[i timp s` r`mân`

independent`. |[i dorea s` fac` dragoste cu el atunci când voia, nu

când \[i dorea el.

Voia s` aib` mai mult control asupra rela]iei. Ea [i numai ea era

responsabil` de propriile decizii.

Kendra puse cea[ca de cafea pe mas` [i privi afar`, pe fereastr`,

st`zile aglomerate. Era aproape \ntuneric. Voia... Voia atât de

multe, [i iat` c` putea \n sfâr[it s` lupte pentru dorin]ele sale.

Miza era uria[`. Dac` va reu[i s`-l \mblânzeasc` pe Dan, va avea

tot ce [i-a dorit vreodat`: dragoste, familie, o via]` plin`. Dac` e[ua,

lucrurile aveau s` stea la fel ca \n clipa de fa]`: va r`mâne singur`,

va fi la fel de speriat`. Avea totul de pierdut sau de câ[tigat.

Zâmbi. Avusese nevoie de doi ani pentru a ajunge la o concluzie

atât de simpl`.

Nu era nimic r`u \n a-]i dori dragoste. |l iubea mult pe Dan. {i

el o iubea din tot sufletul [i o dorea \napoi \n via]a lui. |ntotdeauna

va avea o personalitate puternic`, dar dac` va reu[i s`-[i spun` [i ea

punctul de vedere, o va asculta [i-i va aprecia opiniile.

8 NANCY THAYER

Da! Iat` ingredientele necesare unei rela]ii profunde [i durabile.

Atunci, ce naiba f`cea aici? Trebuia s` ac]ioneze imediat.

Incapabil` s` mai r`mân` pe loc o secund` \n plus, Kendra se

ridic`, puse banii pe mas` [i ie[i prin u[a de sticl`. Soarele aproape

disp`ruse \n spatele cl`dirilor.

Cu pa[i siguri [i totu[i emo]ionat` din pricina entuziasmului

care o cuprinsese, aproape c` alerg` pân` la col]ul str`zii. |n Israel

era noapte. Probabil c` Dan dormea. Foarte bine. Oricum, \l va

suna \ndat`. Trebuia s`-l anun]e imediat despre hot`rârile luate.

Trebuia s` afle c` voia s` fie cu el tot restul vie]ii, dar c` avea [i ea

de pus câteva condi]ii. Dan le va discuta, dar pân` la urm` le va

accepta. Trebuia s-o fac`, de dragul amândurora.

A[tept` ner`bd`toare s` se schimbe culoare semaforului.

Oamenii se \mpu]inaser`.

Filmul \ncepuse s` ruleze din nou.

Kendra p`[i \n strad`. Atunci când z`ri lumina cenu[ie a

farurilor, era deja prea târziu. Fu ridicat` \n aer, trupul i se lovi de

capot`, apoi se rostogoli pe caldarâm. La \nceput fu stupefiat`, apoi

amor]it`. |ncerc` s` se mi[te, dar membrele refuzar` s-o asculte.

Portierele ma[inii se trântir` cu zgomot [i oamenii din ma[in`

n`v`lir` afar`.

– N-a fost vina mea, insista o voce cu accent texan. Mi-a ie[it \n

fa]`. Am frânat cât am putut de repede, dar a fost prea târziu.

Kendra sim]ea c` se dedubleaz`. O parte din ea se deta[ase de

suferin]` [i-i observa senin` pe cei din jur. O alt` parte \ncerca s` le

spun` c` trebuia s`-l sune pe Dan. Dar nu putea nici m`car

deschide ochii. Un geam`t surd se auzea din propria ei fiin]`, apoi

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 9

realiz` c` \ncepuse s` se \ndep`rteze de ceilal]i. Nu! Nu vreau s`

mor! Nu acum, când \n sfâr[it se hot`râse s`-[i schimbe via]a.

Trebuie s`-i spun lui Dan, se gândi Kendra. Ajuta]i-m` s` scap!

Nu po]i s` scapi, vei muri, \i r`spunse o voce din interiorul ei.

Nu! Nu acum! Nu când sunt atât de aproape... Lacrimile

\ncepur` s`-i curg` din ochii \nchi[i.

Spune-ne ce vrei s` vorbe[ti cu el, r`sun` o voce \n preajma ei.

Promitem c`-l vom anun]a.

Amintiri din via]a lor \mpreun` trecur` cu rapiditate prin mintea

Kendrei. Ultimele [ase luni din via]a ei [i siguran]a c` era iubit` de

b`rbatul pe care-l iubea \i erau de-ajuns.

|l iubesc atât de mult, se gândi ea, realizând c` pierduse

contactul cu vocile din preajm`. Sirena ambulan]ei se auzi \n

apropiere, dar Kendra era atent` numai la vocea pe care o auzea \n

mintea ei.

Mi-a[ dori s` pute]i s`-i duce]i gândurile mele \n dar. S`-i

spune]i c` am fost prea slab`. Nu-i vina lui.

A[a vom face, r`spunse vocea.

Kendra se relax`. Nu mai putea. Trebuia s` renun]e. Cineva \i va

duce mesajul lui Dan.

Totul \n jur se \ntunec`. Nu mai sim]ea asfaltul de sub ea. I se

p`rea c` se \nal]`.

Vocea care o ajutase era a unei persoane care se schimb` sub

ochii ei \ntr-o femeie asem`n`toare cu Kendra \ns`[i. Astfel, \i va fi

mai u[or s`-l g`seasc` pe Dan, se gândi ea. S`-l g`seasc`, s`-i explice

totul, s`-l iubeasc`. Kendra zâmbi.

Stai, nu pleca \nc`, \i zise vocea.

10 NANCY THAYER

Prea târziu, r`spunse Kendra. {tii ce trebuie s` faci. Mi-aipromis.

Când se petrecu acel accident pe strada din San Antonio, Texas,mi-am dat seama imediat c` noi, c` eu, m` voi ocupa de problemaasta.

Dup` moartea ei, trebuia s` ne amestec`m \n mul]ime, [inimeni nu trebuia s` [tie c` ne afl`m aici.

I-am luat \nf`]i[area [i i-am absorbit gândurile. Am obosit, iarfemeia care z`cea \n mijlocul drumului devena din ce \n ce maislab`. Am \ncercat s-o lini[tesc, s`-i spun c` i-am re]inut gândurile,dar dorin]a ei de a tr`i se ripisea rapid.

A murit brusc [i n-am reu[it s` facem complet transformarea.Ne-am gândit la alternative. Ar trebui s` c`ut`m alt individ pentrua-i completa personalitatea? Vom c`uta \n baza de date. Avem toateamintirile ei din ultimele [ase luni. Ar trebui s` fie de-ajuns pentruurm`toarele dou` s`pt`mâni – timpul maxim alocat misiunii.

|ncet-\ncet, ne-am ridicat \n picioare. Ne-am sim]it ciudat, dardestul de bine.

Ne-am mi[cat bra]ele. Degetele ei erau lungi [i suple. Ne-am mi[cat buzele [i ne-am spus numele.Kendra Lovejoy.Când ambulan]a se \ndrept` spre spital, noi eram Kendra

Lovejoy. Ie[ir`m din umbr` [i ne \ndreptar`m spre cel mai apropiatbar.

Era momentul s` \ncepem.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 11

Capitolul 1

Când Dan Lovejoy se trezi, privi nedumerit \n jur. Se afla \napartamentul \n care se mutase dup` desp`r]irea de Kendra. |nmajoritatea timpului era plecat din ]ar`, astfel c` nu se obosise s`-[i decoreze spa]iul \n care locuia. Dormitorul era numai pejum`tate mobilat.

Nu avea decât un pat, un dulap [i un scaun. Pe pere]i nu existautablouri [i \n dulap erau numai câteva haine personale, scoase \ngrab` din geamantanele care z`ceau pe jos. Livingul aveaaproximativ aceea[i \nf`]i[are. |ntr-un col] se aflau câteva c`r]i,al`turi de dou`-trei scrisori nedesf`cute.

Deodat`, toate acestea i se p`rur` insuficiente. Sim]ea c` arenevoie de mai mult.

I se oferise o slujb` permanent` peste hotare [i, pentru primadat` de când Kendra \l p`r`sise, \ncepuse s` se gândeasc` temeinicla aceast` posibilitate. Deja \ncetase s` mai spere c` so]ia lui se va\ntoarce la el. |n fiecare noapte visa la fericirea de a se afla din nou

giannijollys

\mpreun`. {i \n fiecare diminea]` se trezea cu dezam`girea de a fi

tot singur.

Se rostogoli pe o parte a patului [i se ridic`.

Primise un mesaj de la p`rin]ii Kendrei, \n care \l rugau s`-i sune

\ndat`. Era semn r`u. P`rin]ii so]iei nu sunau decât dac` aveau ve[ti

proaste sau dac` aveau nevoie de bani.

Chiar atunci, se auzi soneria telefonului. Tres`ri, privindu-[i

ceasul. Dormise dou`zeci [i patru de ore f`r` \ntrerupere. |n sfâr[it,

reu[ise s` se relaxeze. R`spunse la cea de-a cincea sonerie.

– Dan! M` bucur foarte mult c` te-ai \ntors! se auzi vocea lui Ed,

tat`l Kendrei.

– Mul]umesc. Chiar acum aveam de gând s` te sun. Zborul

mi-a fost anulat [i am ajuns acas` cu dou` zile \ntârziere. Ce s-a

\ntâmplat? E ceva urgent?

– E vorba de Kendra, r`spunse Ed cu o voce stins`, \n timp ce

mâna lui Dan se strânse pe receptor. A murit, Dan, continu` Ed.

Micu]a mea Kendra a murit. Doamne! |nc` nu-mi vine s` cred!

Dan auzi cuvintele, dar nu le pricepu sensul. Probabil c`

\n]elesese gre[it. Nu se putea. Nu! Ed nu [tia ce spune! Gândurile

\i zburar` la so]ia lui, vie [i voioas` ca o raz` de soare. O iubea din

toat` inima. Nimic nu i se putea \ntâmpla ei. Nu putea permite a[a

ceva.

– Ce spui? \ntreb` el. Vocea b`rbatului se frânse de câteva ori

\nainte de a putea termina povestea.

– Kendra s-a dus la film [i, când a ie[it din cinematograf, a fost

lovit` de o ma[in`. A... murit \n câteva minute, ad`ug` b`trânul,

\ncepând s` plâng`.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 13

Dan privea zidul alb din fa]a lui [i n-o vedea \n fa]a ochilor decât

pe Kendra.

– Când? reu[i el s` \ntrebe.

– Acum [ase zile. Tocmai aflase c` te \ntorci [i eram cu to]ii

foarte bucuro[i... Psihologul spunea c` \n sfâr[it realizase progrese

substan]iale. Abia a[tepta s` te vad`. Vorbea despre \mp`care, era

convins` c` mariajul vostru mai are [anse... Era atât de

\ncrez`toare... Cu to]ii eram convin[i c` \ntregul co[mar luase

sfâr[it!

Dan se sim]i de parc` un pumn uria[ \l lovise \n stomac. |nghi]i

cu greu. Kendra. Kendra lui. Murise. Nu se putea, nu se putea...

– Ed, \ncepu el, dar gândurile refuzau s` se transforme \n

cuvinte.

– {tiu, zise b`trânul, \necându-se. Nu mai e nimic de zis. |mi

pare atât de r`u, Dan. Ne-am str`duit atât s` fie totul bine, dar

Dumnezeu nu ne-a permis s` ne bucur`m de lini[te. Copilul meu,

singurul meu copil...

Dan \nghi]i. |n gur`, sim]i un gust amar de fiere.

– Te sun mai târziu.

Trânti telefonul la loc \n furc` [i alerg` \n buc`t`rie s` vomite \n

chiuvet`. {i-ar fi dorit ca la fel de u[or s` poat` sc`pa [i de

disperarea care-l cuprinsese [i de durerea care i se \mpr`[tiase \n

tot trupul. Mâinile i se strânser` pe burt`. Totul \l durea. Doamne!

|l durea atât de tare, \ncât [i-ar fi dorit s`-[i rup` coastele, s`-[i

scoat` inima [i s-o arunce afar`.

Lacrimile \ncepur` s` curg` \n torente interminabile [i o dat` cu

ele ap`rur` [i suspinele, care-i cutremurau trupul. |n lumina difuz`

14 NANCY THAYER

a camerei, st`tea jos, pe podea, cl`tinându-[i capul f`r` \ncetare. |n

ultimii doi ani nu-[i dorise decât o nou` [ans` de a-i ar`ta Kendrei

cât o iubea. Pierduser` atât de mult, când pierduser` copilul! Cât`

suferin]` mai puteau \ndura? |ntr-o lume nebun`, haotic`, tot ce

voia era \nc` o [ans`. Nu era foarte mult, nu? Iat` c` se \n[elase.

***

– Haide, b`iete, te descurci de minune, zise noua Kendra c`tre

b`rbatul care se afla lâng` ea \n barul plin de fum.

– E[ti foarte fumoas`, \ngân` el, neputând pronun]a corect

cuvintele.

– {i tu e[ti dr`gu], dar [i foarte beat. Frumos [i beat, r`spunse

ea cu duritate.

– Te iubesc!

– Nu cred c` vreunul dintre noi cunoa[te acest sentiment,

dragul meu.

– Ba da, ba da, protest` b`rbatul, punându-[i capul pe um`rul

ei.

Ea se \ndep`rt` [i-i sprijini capul de sp`tarul scaunului.

– |mi pare r`u, Larry, dar trebuie s` plec acas`.

Larry \ncerc` s` se ridice, dar e[u` lamentabil [i \n`l]` \n aer un

bra] \ntreb`tor.

– Acas`? Unde acas`?

Ea zâmbi [i r`spunse:

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 15

– Casa mea e mult mai departe decât a ta!

– Nu pleca.

– Trebuie, \l contrazise ea. A, [i mul]umesc pentru amabila ta

dona]ie, ad`ug` ea cu un surâs mali]ios.

Avea un ciudat sim] al umorului. Nu era sigur` dac`-i apar]ine

sau dac` era o calitate preluat` de la Kendra cea original`.

Ie[i din bar [i ajunse \n parcarea \ntunecat`. Respir` adânc,

privind spre cer [i sperând c` va descoperi acolo un r`spuns la

\ntreb`rile ei nerostite. Stelele nu se vedeau prea bine din pricina

luminilor din ora[, astfel c` \ncerc` doar s` ghiceasc` direc]ia

exact` a planetei ei.

Ieri, \[i \ntâlnise un seam`n care-[i ratase misiunea. |n loc s`-i

par` r`u pentru el, se sim]ise mândr` c` ea reu[ise. |n timp ce

celuilalt membru al echipei nu i se oferise nici o posibilitate s`

colecteze vreo mostr` de ADN, Kendra g`sise patru donatori

involuntari, b`rba]i puternici [i frumo[i.

|n seara asta, frem`tase când b`rbatul din bar o atinsese. Iat` o

emo]ie, un sentiment uman. Oare se adapta condi]iei umane mai

repede decât ar fi trebuit? Poate c` trupul \i era prea obosit pentru

a o mai ajuta. Va petrece \nc` o noapte la hotelul unde \nchiriase o

camer`, iar mâine dup`-amiaz` va face autostopul c`tre Texas [i

c`tre nava mam` ascuns` \n`untrul muntelui.

Faptul c`-i promisese Kendrei c`-i va spune so]ului ei ce sim]ea

pentru el – era vorba despre emo]ia aceea numit` dragoste – o

\ndatora s`-l g`seasc` pe Dan Lovejoy. |i descoperise pe p`rin]ii

femeii [i le citise gândurile. Din câte descoperise, Dan strebuia s`

se afle deja la San Antonio. Dac` nu reu[ea s`-l contacteze pân`

16 NANCY THAYER

mâine, era for]at` s` plece f`r` s`-[i \ndeplineasc` misiunea. Cu cât

petrecea mai mult timp pe P`mânt, cu atât aceast` promisiune i se

p`rea mai important`. |l va g`si pe Dan Lovejoy \ntr-un fel sau altul.

Probabil c` b`rbatul trecuse printr-un [oc teribil.

***

Când soarele se rev`rs` asupra ora[ului, Dan termin` de aranjat

bagajul \n ma[in`. Chiar dac` \ncerca s` nu se mai gândeasc` la

Kendra, gândurile i se \ntorceau mereu numai la ea. Cu atât mai

mult cu cât trebuia s` se \ndrepte c`tre San Antonio. La mormântul

Kendrei.

Gândul la ea \l absorbea atât de tare, \ncât lunga c`l`torie i se

p`ru un drum de numai câteva minute.

Kendra. Kendra. Kendra.

|ncepu s` se gândeasc` la prima dat` când o \ntâlnise...

P`rul ei p`rea negru ca noaptea, dar când \l vedeai \n lumin`,

avea luciri ar`mii. St`tea \n curtea liceului, \ntr-un grup de colegi.

El se certa cu un alt b`iat, care-l tachina \n leg`tur` cu greutatea sa.

Deodat`, privirea \i fu atras` de ea. Capul Kendrei era \nclinat

\ntr-o parte \ntreb`tor, \n timp ce privea disputa celor doi. Rivalul

s`u profit` de momentul lui de neaten]ie [i-l lovi tare cu pumnul \n

stomac.

Din pricina frumoasei Kendra, chiar a doua zi \ncepuse un

regim de sl`bire.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 17

Kendra... Când o dusese la balul liceului, fusese atât de fericit!

Era cea mai frumoas` fat` de pe p`mânt. Purta o rochie lung` de

culoarea piersicii. P`rea un \nger. |n acea sear`, \nainte de a o duce

acas`, oprise ma[ina pe un drum l`turalnic. Kendra fusese foarte

r`bd`toare cu \ncerc`rile lui stângace de a o s`ruta.

Kendra... Dup` absolvire, o dusese la un motel, unde f`cuse

dragoste cu ea pentru prima dat`, plin de ner`bdare. O lun` dup`

aceea, se c`s`torir` civil. Amândou` familiile s`rb`torir` unirea

destinelor celor doi tineri. Peste dou` s`pt`mâni, Kendra pierduse

sarcina. Avuseser` nevoie de ani de zile pentru a concepe un nou

copil.

Kendra... Acum trei ani, murise copila lor de patru luni,

Hannah. |n prima noapte, plânseser` \mpreun`. Hannah fusese un

copila[ minunat, cu ochii alba[tri [i p`rul negru. Le lipsise atât de

mult...

San Antonio ap`ru la orizont [i Dan se str`dui s` se rup` de

amintiri. Se va opri pu]in la Ed [i la Margaret, va vizita mormântul

Kendrei, apoi se va \ndrepta spre vest. Voia s` fie singur, s`-[i

reg`seasc` lini[tea.

***

Era ora prânzului atunci când Kendra pl`ti camera [i p`[i \n

strad`, cu geanta pe um`r. Mergea vesel` [i nep`s`toare, privind la

minunata lume a p`mântenilor. Peste dou` sau trei zile se va afla

18 NANCY THAYER

pe nava-mam` [i se va \ntoarce acas`. Tot acest fabulos, colorat

univers avea s` r`mân` \n urm`.

Un sentiment asem`n`tor regretului puse st`pânire pe ea, dar

\[i reveni repede. Aceasta nu era planeta ei, nu era lumea ei. Acas`

\[i va reg`si lini[tea, nu aici, \ntr-o lume de barbari.

{oseaua c`tre Del Rio se afla la câ]iva kilometri distan]`. Se

hot`r\ s` mearg` pe jos, pentru c`-i pl`cea din ce \n ce mai mult

noua senza]ie. Acas`, noi – se opri [i apoi substitui pluralului

singularul din limba p`mântenilor – eu a[ fi alunecat u[or pe

p`mânt.

|nc` o dat`, \ncerc` s` intre \n contact cu un gardian care s`-i

dea ni[te informa]ii. |ntreb`rile ei nu primir` nici un r`spuns. Era

ciudat, dar n-avea de ce s` se \ngrijoreze. Cauza cea mai probabil`

era c` nu absorbise integral amintirile Kendrei. Oft`. Poporul ei nu

[tia chiar atât de multe despre p`mânteni.

Când aterizase, crezuse c` lec]iile f`cute cu profesori de elit` [i

casetele preg`titoare \i vor l`muri toate aspectele vie]ii pe Terra. Nu

se \ntâmplase \ns` a[a. Odat` ajuns`, fusese nevoit` s` pun` la

b`taie toate cuno[tin]ele ei, dar [i pe cele ale Kendrei, pentru c`

metodele \nv`]ate acas` nu erau practicabile pe teren.

***

Dan se afla la mormântul Kendrei. |nc` nu-i venea s`-[i cread`

ochilor. Iarba fusese r`scolit`, ca [i cum o pas`re gigant ar fi s`pat

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 19

p`mântul cu ghearele. Lâng` mormânt, se afla o statuie din

marmur` \nchipuind un \nger cu aripile desf`cute. La baza lui,

\nchis` \ntr-o cutie de sticl`, era o poz` a lui Hannah. Feti]a zâmbea

foarte fericit`. Era o poz` atât de frumoas`, \ncât te durea inima

s-o vezi acolo, [i de aceea Dan nici nu venea prea des la mormânt.

Doare atât de tare s` pierzi o fiin]` iubit`!

Oricât de mult ar fi \ncercat s` se ab]in`, lacrimile \ncepur` s`-i

curg` pe obraji. Cele dou` fiin]e pe care le iubise din toat` inima

se aflau acolo, iar el r`m`sese singur. Dac` i s-ar mai fi dat m`car o

[ans` s` le arate cât de mult le iubea! Dac`...

Dan se hot`r\ s` plece. Acceptase c` so]ia lui murise.

Nu era un vis. Era un co[mar.

Cu gândurile aiurea, se \ndrept` spre micul or`[el Del Rio.

Mâinile strângeau cu putere volanul. Mintea \i era \nce]o[at`,

amortizând parc` [ocul ultimelor dou` zile. {tiind c` durerea se va

\ntoarce, accept` bucuros scurta perioad` de amor]eal` care-l

cuprinsese.

Rezervorul era numai pe sfert plin. Trebuia s` opreasc` la o

benzin`rie acum, [i nu pe autostrad`.

Chiar atunci, se \ntâmpl` ceva ciudat. Mintea i se opri \n loc

pentru o clip`. V`zu imaginea trupului Kendrei z`când pe asfalt.

Clipi. Piciorul \i ap`s` pe frân`.

Mai clipi o dat` [i observ` o femeie \nalt` [i sl`bu]` stând pe

marginea drumului. P`rul ei negru de culoarea c`rbunelui avea

sclipiri ar`mii \n lumina dup`-amiezii. Zâmbetul ei \i era atât de

familiar! Se uit` din nou \n oglind`. Cartonul pe care-l ]inea \n

mân` ar`ta c` se \ndrepta spre Big Bend.

20 NANCY THAYER

Pentru o secund`, i se p`ru c` vede scrise acolo cuvintele

"Bun`, Dan". Era imposibil.

Nu putea trece mai departe, n-o putea l`sa acolo. O parte din el

ar fi vrut s-o dep`[easc`. {i totu[i, opri ma[ina.

O ciudat` euforie \l cuprinse. Era vr`jit. Ar fi vrut s` strige de

bucurie.

Deschise portiera [i zise scurt:

– Urc`!

Kendra. Era chipul ei. Zâmbetul ei. Ochii ei, care ascundeau

atâtea secrete. Femeia se apropie zâmbind, [i cum ar fi [tiut prea

bine ce gânde[te [i ce simte el. Oare \nnebunise? Inima \i b`tea atât

de repede, \ncât \i era greu s` respire. |n urechi auzea un zgomot

continuu.

Ea r`mase \n picioare, lâng` ma[in`.

– E[ti sigur c` e[ti preg`tit pentru asta? \ntreb` ea misterios.

– Urc`, repet` el.

Femeia se a[ez` pe scaun. Fiecare mi[care a ei \i amintea de

Kendra. Nu numai \nf`]i[area, dar [i personalitatea ei era

asem`n`toare cu cea a so]iei sale.

Era Kendra!

Femeia oft`, \ntinzându-se \n scaun.

– E mai cald ca-n iad, afar`.

Ochii i se \nchiser` pentru un moment, apoi \i deschise [i se uit`

spre el. Privirea lor \i era atât de familiar`.

– Tu e[ti Dan.

El aprob` din cap, incapabil s` deschid` gura. Gândurile \i

alergau haotic prin minte. Tr`ia un vis.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 21

– Tu cine e[ti?

– Kendra.

– Kendra a murit. Cine e[ti?

– O, dragule. Am uitat c` trebuie s`-]i explic totul \nainte.

– Cine e[ti? repet` el.

– Condu, porunci ea, fluturându-[i mâna prin fa]a lui. Putem

vorbi \ntre timp. Ce coinciden]` c` te \ndrep]i tot c`tre Big Bend,

nu?

El \ncuviin]` din nou, t`cut. Ceva \i spuse s` a[tepte,

r`spunsurile vor veni. Din dou` \n dou` secunde, privea \n direc]ia

ei, a[teptându-se parc` s` dispar`.

– Cine e[ti? insist` b`rbatul.

– Ai crede, dac` ]i-a[ spune c` sunt sora geam`n` a Kendrei?

– Nu.

– Dar ce ai crede?

– C`-mi lipse[te Kendra atât de mult, \ncât am halucina]ii.

De ce naiba se certa cu propria lui \nchipuire? A[a ceva nu se

putea \ntâmpla. Ed [i Margaret identificaser` trupul Kendrei. Dar \[i

dorea atât de mult s-o revad`, s`-i explice ce simte, s-o aud`

vorbind, \ncât...

Femeia se a[ez` picior peste picior.

– Bun, s` zicem c` nu sunt decât un rod al imagina]iei tale, Dan.

|]i pot auzi gândurile [i-]i pot da r`spunsurile de care ai nevoie.

Când vom ajunge la Big Bend, voi disp`rea. Apoi, \]i vei continua

via]a, dar voi [terge din mintea ta orice amintire legat` de mine.

}i-o vei aminti pe Kendra, dar nu pe mine.

Vocea ei [optea, dar o auzea foarte bine. Ah, nu era nebun.

22 NANCY THAYER

Trebuia numai s`-[i controleze emo]iile care o luaser` razna.

– Kendra a murit, Dan, exact cum ]i-au spus Ed [i Margaret. A

fost lovit` de o ma[in` la ie[irea din cinematograf.

– Cum? De ce?

– Pentru c` nu se uita pe unde merge. Se gândea la altceva. La

tine.

– De unde [tii? Doamne, sunt nebun! Nici m`car nu te afli aici.

Am suferit un [oc atât de mare \ncât mi-am pierdut min]ile.

– Nu vrei s` afli r`spunsurile pe care le a[tep]i? }i le pot spune.

Kendra m-a rugat s` fac asta \n locul ei.

Femeia se afla \nc` acolo, \n ciuda efortului s`u de a-i nega

existen]a. Ochii ei \l priveau... Ochii ei c`prui...

– {i la ce se gândea? capitul` el.

– C` e[ti o persoan` mai bun` decât ea. Voia s` se revan[eze fa]`

de tine pentru toat` durerea pe care ]i-a provocat-o \n ace[ti ultimi

ani. Spera ca voi doi s` ave]i [ansa de a o lua de la cap`t.

Dan cl`tin` din cap.

– Ce naiba se petrece aici? Nu \n]eleg! La naiba!

Era nervos [i frustrat.

Ea ridic` din umeri.

– |nceti[or. Pân` la urm`, toate lucrurile astea sunt la fel de noi

[i pentru mine. Preg`tirea pe care am primit-o nu acoper` \n

\ntregime situa]iile concrete. Dar dac` nu vrei s` [tii...

– Ce s` [tiu?

– R`spunsurile la \ntreb`rile care te chinuie. De fiecare dat`

când e[ti singur [i n-ai nimic altceva de f`cut, te \ntrebi de mii de

ori dac` ai gre[it sau nu. Descoperi mii de r`spunsuri, dar niciodat`

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 23

nu reu[e[ti s` prive[ti lucrurile din perspectiva corect`. Nu po]i

accepta c` so]ia ta ar fi avut vreo vin`.

– N-a avut, ripost` el.

– S`-]i fie ru[ine, ridic` ea vocea. E[ti destul de mare pentru a

[ti c` nimeni n-are pe de-a-ntregul dreptate [i nimeni nu se \n[al`

total. Exemplul Kendrei, deci. Nu uita c` a fost singurul copil al

unor p`rin]i prea protectori. N-a avut niciodat` de-a face cu

problemele vie]ii reale, n-a \nv`]at s` fie puternic`. |nainte de

moartea lui Hannah, ea a condus c`snicia voastr`. Era un copil

r`sf`]at.

– Cum?

– Nu pricep de ce, dar \ntotdeauna ai crezut c` ai f`cut ceva

foarte r`u, de care nu e[ti con[tient. Ceva atât de r`u \ncât ai

\ndep`rtat-o de tine.

Profunzimea gândirii ei \l uimi.

– S` pui benzin`, Dan, \nainte s` r`mânem cu rezervorul gol.

B`rbatul \[i fix` din nou aten]ia asupra ei. St`tea calm` al`turi

de el, cu o expresie de mul]umire pe chip.

Cu o supunere t`cut` str`in` lui, opri la o benzin`rie din

apropiere. Dup` ce o privi \nc` o dat` lung pe femeia de lâng` el,

cobor\ din ma[in` [i f`cu plinul, \ntrebându-se când \[i va reveni \n

sim]iri [i când anume va reu[i s` scape de aceast` imagine a

Kendrei.

Se urc` \napoi \n ma[in`, dar femeia se afla tot acolo. A[tepta,

calm`, s` porneasc` mai departe. F`r` s-o scape din ochi, \ncepu s`

se gândeasc` la vorbele ei de mai devreme.

– Ce preg`tire? \ntreb` el. Ziceai ceva de o preg`tire...

24 NANCY THAYER

– Avem casete \n care suntem \nv`]a]i despre obiceiurile

p`mântenilor. Din ele afl`m cum s` vorbim ca voi, istoria voastr` [i

evenimentele actuale.

El o privi uimit:

– Ce e[ti tu?

Kendra \[i plec` fruntea \ntr-o parte [i zâmbi:

– Sunt o herfronit`.

– Ce naiba \nseamn` asta? replic` el, frustrat. Lucrurile o luaser`

razna complet.

– E o planet` aflat` la o galaxie dep`rtare.

Dan ap`s` frâna, oprind brusc ma[ina. Se \ntoarse spre femeie

[i o prinse de umeri, nervos. Dar chiar \n clipa \n care o atinse,

gestul se transform` \ntr-o mângâiere.

– Nu m` r`ni, Dan. S` nu m` r`ne[ti niciodat`.

– Ce ai face dac` te-a[ bate?

Ochii ei mari [i c`prui \l privir` atât de calm, \ncât se lini[ti

imediat.

– Te-a[ adormi [i apoi a[ pleca \ndat`. Când te-ai trezi, n-ai mai

[ti nimic de mine, nici m`car c` m-ai \ntâlnit vreodat`. Mai r`u, ai

uita tot ce s-a \ntâmplat \n aceast` s`pt`mân`. Ar trebui s` afli din

nou despre moartea Kendrei [i s` retr`ie[ti durerea de a-i vedea

p`rin]ii [i mormântul.

– Po]i face a[a ceva? \ntreb` el, privind fascinat \n ochii ei.

– Da. N-am mai f`cut-o niciodat`, dar casetele ne-au \nv`]at

metodele pe care le putem folosi.

|ncepuse s-o cread`.

– {i cum vei face asta?

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 25

– |]i voi amor]i mintea, apoi voi [terge amintirile pe care le

vreau [i le voi \nlocui cu alte \ntâmpl`ri. {tiam c` vei veni [i c` m`

vei lua de pe autostrad`, continu` ea explica]iile. Nu crezi c` e cam

mare coinciden]a?

– Mi s-a p`rut c-o v`d pe Kendra, se justific` el. De aceea am

oprit. Dar nu e[ti ea. |i semeni, dar nu e[ti ea.

– A[a e. Dar amintirile ei din ultimele [ase luni au devenit ale

mele. Am fost acolo când a murit [i i-am absorbit toate amintirile.

– De ce ai vrut s` m` \ntâlne[ti?

– Pentru c` m-a rugat s`-]i spun gândurile ei [i i-am promis s-o

ajut.

– Cum? Dar puteai foarte bine s` promi]i [i s` nu te ]ii de

cuvânt.

– Noi ne ]inem promisiunile. N-ar trebui s` promitem nimic

nim`nui de aici, dar Kendra era atât de... vulnerabil`.

– Asta-i prea de tot, replic` el. Era mai u[or s` nege ce auzea

decât s` accepte aceast` ciudat` realitate.

Un nou gând \[i f`cu loc \n mintea lui.

– Ai omorât-o?

– Nu, m-am aflat la locul potrivit \n momentul potrivit. Kendra

a fost leg`tura mea cu personalitatea uman`.

– Leg`tur`?

– A fost fiin]a de care am avut nevoie pentru a-mi crea o

identitate aici, pe P`mânt.

– Dar nu e[ti uman`!

– Nu, suntem mais, adic` o a treia genera]ie de... corcituri.

Planeta noastr` este foarte bun` \n matematic` [i inginerie. Specia

26 NANCY THAYER

noastr` este foarte inteligent`, dar slab` din punct de vedere fizic.

Am \nceput s` c`ut`m o ras` cu care s` ne combin`m genele, o ras`

care s` ne ofere putere fizic` [i \n acela[i timp s` ne permit` s` ne

p`str`m puterile mentale. Am lucrat la asta timp de sute de ani [i

\n sfâr[it am reu[it.

– Vrei s` spui...

– ... c` sunt uman` din punct de vedere fizic, dar capacit`]ile

mele mentale sunt herfronite.

– Sunt nebun, sunt cu adev`rat nebun, repet` el.

– Nu, zise ea, atingându-i bra]ul. E[ti numai foarte, foarte

obosit. De ce nu m` la[i pe mine s` conduc? Ai putea s` dormi

câteva ore pe bancheta din spate.

– Nu, eu voi conduce.

– Cum vrei, r`spunse ea, privind drept \nainte [i a[teptând s`

porneasc` ma[ina.

El vâr\ cheia \n contact [i porni la drum. O born` kilometric`

ar`ta distan]a pân` la Castroville. Dac` nu era nebun [i femeia asta

era \ntr-adev`r cine pretindea c` este, ar putea s` opreasc` \n acest

ora[ [i s` cear` ajutor. Zâmbi cu triste]e, imaginându-se dând buzna

\ntr-o sec]ie de poli]ie [i ]ipând \n gura mare c` fusese atacat de

invadatori de pe alt` planet`. P`rea o scen` rupt` dintr-un film

fantastic de proast` calitate. Vor crede c` e nebun!

Conduse \n t`cere o jum`tate de or` \nainte s` ajung` \n

Castroville. Oare trebuia s` opreasc`?

Nu vei rezolva nimic, Dan, [i apoi te vei face de râs, r`sun` o

voce \n capul lui. Ah, era vocea ei, nu se \n[ela.

– Tu ai f`cut asta, o acuz` el.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 27

Ea recunoscu.

– Cum ai reu[it?

– E o tehnic` special`. Pot s` vorbesc direct min]ii tale.

– Eu pot s` fac acela[i lucru?

– Mie? Da. Celor din rasa ta, nu. Nu \nc`, \n orice caz. Mai ave]i

cinci sute de ani pân` s` \nv`]a]i asta.

– De unde [tii?

Ea ridic` din umeri.

– Casetele...

– A, da. Casetele preg`titoare. Dar mi-ai spus c` e[ti pe jum`tate

p`mântean`. A treia genera]ie. De ce \]i spui her...

– Herfronit`?

– Da. Explic`-mi.

– P`mântenii au f`cut progrese mari \n genetic` \n ultimii

cincizeci de ani. Dar \nainte de experimentele de laborator, v`

alegea]i perechea \n func]ie de teoria lui Darwin. Cele mai

puternice [i mai inteligente specimene se cuplau \ntre ele.

– Asta e valabil numai pentru animale, protest` Dan.

– Ascult`-m`! Chiar [i \n timpuri medievale, se dorea unirea

puterii [i a frumuse]ii pentru ob]inerea unor progenituri reu[ite.

A[a e [i pe planeta mea. Fiecare genera]ie vrea tot ce-i mai bun

pentru descenden]ii ei.

– Nu prea cred c` asta e acela[i lucru cu a te juca de-a genetica.

– Este exact acela[i lucru, \l corect` ea cu blânde]e. Doar c` voi

sunte]i ceva mai primitivi \nc`.

– |n]eleg. Pentru tine, p`mântenii nu reprezint` decât ni[te

cobai numai buni de studiat, spuse el t`ios.

28 NANCY THAYER

Ea p`ru surprins` c` Dan pricepea atât de repede.

– Exact! replic` ea fericit`.

– |]i ba]i joc de mine? ]ip` el.

– Nu.

– Vrei s` spui c` folosi]i oamenii pentru experimente?

– Da. |n felul `sta m-am n`scut eu.

– Prin mixarea celor dou` specii? Prin amestecul genelor?

– La \nceput, da.

– Cum?

– |n felul obi[nuit, chicoti ea.

– Vrei s` spui c` o herfronit` a venit pe planeta noastr`, s-a

\mperecheat cu un p`mântean, a avut un copil [i pe urm` l-a trim-

is pe el din nou pe P`mânt s` repete procedura?

– Da, se \ncrunt` ea. O metod` primitiv`, dar eficient`. Acum,

folosim alte mijloace. E mai simplu.

– Femeie, e[ti nebun`, constat` el cu dezgust. Cred c` locul t`u

e \ntr-un spital specializat \n probleme psihiatrice.

– De ce?

– Pentru c` mi-e greu s` cred c` un om ar face dragoste cu o

fiin]` ciudat` de pe alt` planet`.

– De ce?

– Pentru c` e dezgust`tor, de aia!

Ea \ntoarse capul [i-l privi cu ochii ei mari [i c`prui de parc`

s-ar fi uitat la el prin microscop.

Mâinile lui se \ncle[tar` pe volan. |ncerc` din r`sputeri s` lupte

\mpotriva c`ldurii care-i cuprinse m`runtaiele, dar efortul lui fu

zadarnic.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 29

– Opre[te-te! [opti el printre din]i, [i imediat presiunea sim]it`

\ncepu s` scad`.

Kendra se l`s` pe spate, cu ochii \nchi[i. P`rea foarte obosit`.

Trecur` prin Castroville f`r` s` \ncetineasc`. Ochii Kendrei

r`mase \nchi[i, iar capul i se sprijinea \n continuare de sp`tarul

scaunului. {tia c` nu doarme, ci c` era doar epuizat`. Oare faptul

c`-i putea controla mintea [i trupul o f`cuse s` oboseasc` atât de

tare? |n cazul `sta, trebuia s-o oboseasc` [i mai mult. Dar la ce bun?

se \ntreb` el. Nu putea face nimic altceva decât s-o lase pe marginea

drumului [i s` fug`. |n schimb, dac` ar asculta-o, poate ar afla

r`spunsurile la problemele legate de Kendra, poate ar \n]elege de

ce via]a lor \mpreun` se schimbase atât de dramatic.

Dac` femeia asta spunea adev`rul, \nsemna c` so]ia lui nu s`rise

\n fa]a ma[inii, ci fusese un accident, a[a cum \i spusese Ed.

– Voia s` aib` un copil, voia s` devin` mam` \nc` o dat`, dup`

pierderea feti]ei...

– E[ti nebun`, iar eu sunt [i mai nebun c` te ascult, zise el pe

ner`suflate. Nu exi[ti decât \n imagina]ia mea. Te-am pl`smuit chiar

eu, pentru c` nu vreau s` accept \nc` moartea Kendrei. E prea

dureros, a[a c` mecanismul meu de autoap`rare [i-a intrat \n rol.

– Crezi ce vrei, eu \]i spun adev`rul.

Soarele puternic al dup`-amiezii lovea \n geamul dinspre partea

ei [i Kendra se \ntoarse cu spatele.

– Kendra? o strig` el.

– Da?

– De ce? De ce m-a p`r`sit?

Am fost \ntotdeauna al`turi de ea.

30 NANCY THAYER

Dup` moartea lui Hannah, \ncercase s`-i u[ureze durerea, dar

Kendra p`rea c`-l alungase deja din via]a ei. Nu mai avea nevoie de

tandre]ea [i de apropierea lui. Apoi, \ncepuse s` se lipseasc` [i de

prezen]a lui. Lui \i lipsea atingerea ei, la fel cum \i lipseau

conversa]iile lor. |l durea aceast` \nstr`inare.

– |i era fric` s` nu r`mân` iar`[i gravid`, r`spunse femeia.

– Ce naiba vrei s` spui cu asta?

– Sim]ea c` tu cau]i s` ui]i totul muncind din greu, iar ea nu

putea uita. Când veneai acas`, se temea c` vei \ncerca s` faci

dragoste cu ea [i c` va r`mâne din nou gravid`. Nu mai putea

\nfrunta o nou` tragedie. Nu-[i mai dorea atingerea ta, prezen]a ta,

mintea ei era \n alt` parte. Când venea momentul s` v` culca]i,

atunci presiunea pe care o sim]ea era [i mai mare.

– Dar nu mi-a spus niciodat` c` nu mai voia s` facem dragoste,

se ap`r` el.

– Voia s` scape de teama ei absurd` [i \ncerca s` lupte. Dar nu

reu[ea. N-a fost niciodat` prea puternic`, Dan.

– Nu-i adev`rat. F`cea lucruri pe care numai o persoan`

puternic` le putea face. Când eram plecat, se descurca singur` cu

toate sarcinile casei.

Kendra \l privi cu uimire.

– Nu uita, Dan, c`-i l`sai bani pentru fiecare factur` [i o

servitoare venea s`pt`mânal s` fac` ordine \n cas`. Avea destui bani

la dispozi]ie... Unde era stresul?

– Era singur`.

Kendra aprob`.

– Dar asta e altceva, observ` ea.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 31

Kendra fusese via]a lui. Iar acum, o pierduse. O iubise din toat`

inima. Ar fi f`cut orice s-o [tie fericit`, dar nu [tiuse ce anume.

– Am \ncercat, r`spunse el.

– {tiu.

Lovi cu pumnii \n volan.

– |n fiecare an, plecam \mpreun` la Big Bend [i \ncercam s` fac

aceast` excursie cât mai frumoas` cu putin]`.

– |i pl`cea, te asigur. Atunci, era]i numai voi doi. Te concentrai

numai asupra ei.

– Atunci, de ce n-a mai vrut s` mearg`?

– Din acela[i motiv. |i era team` c` vei descoperi temerile care

o m`cinau. Nu credea c` mai poate trece printr-o alt` tragedie,

Dan. Oricât de mult te-ar fi iubit, se temea de tine. A pus cap`t

acestor excursii [i \n final c`s`toriei voastre.

Dan \[i aminti. Venise de la New York [i o anun]ase c` urmau s`

plece la Big Bend. Cu cât el era mai entuziasmat, cu atât ea devenea

mai t`cut`. |n acea noapte, o luase \n bra]e, dar ea pretinsese c` era

bolnav`. El se \ntorsese pe partea lui de pat [i, cu un oftat dureros,

adormise.

A doua zi, ea plecase la p`rin]ii ei. El nu aflase decât când se

\ntorsese acas` [i descoperise pe mas` un bilet. Plecase definitiv.

Mai \ntâi, fusese furios. Cum \ndr`znea s`-l p`r`seasc` astfel?

Apoi, i se f`cuse fric`. Oare se va mai \ntoarce? {i dac` da, atunci \n

ce condi]ii?

Dar, dup` ce telefonase acas` la p`rin]ii ei, confuzia se adâncise.

Ed \i povestise c` so]ia lui plânsese mult [i c` fusese dus` la doctor.

De aici, i se d`duse o recomandare c`tre un psiholog.

32 NANCY THAYER

Cum de nu observase semnele? Dac` [i-ar fi dat seama, ar fiputut ac]iona, ar fi putut opri aceast` c`dere nervoas`.

R`m`sese la p`rin]ii ei [i el o vizita adesea. De fiecare dat` cândo vedea \ns`, Kendra era [i mai distant`. Sim]ea c` pr`pastia dintreei se adânce[te [i tremura la gândul c`, poate, o pierduse pentrutotdeauna. O implora s` se \ntoarc` acas`. Ea r`spundea mereu nu.

Dup` doi ani, se hot`râse c`, dac` [i de data asta va zice nu, vaaccepta r`spunsul ei. C` va prelua contractul din Israel [i va \ncepeo via]` nou`.

Dan nu mai primise niciodat` vreo explica]ie pentru plecareaKendrei. Se gândise f`r` \ncetare la mariajul lor, dar nu descoperisenici un r`spuns. Acum [tia. Asta presupunând c` era \nc` \ntreg laminte [i c` str`ina care sem`na cu so]ia lui st`tea \ntr-adev`r lâng`el \n clipa asta.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 33

Capitolul 2

|ntinsa cmpie pustie se preschimb` treptat \ntr-un peisaj cu micitufi[uri [i iarb` rar`. Dan obi[nuia s`-i spun` Kendrei c`, atuncicând Dumnezeu se hot`râse s` schimbe \nf`]i[area locurilor, nuvoise s`-[i [ocheze supu[ii, [i de aceea crease aceast` zon` detranzi]ie. Trecur` repede prin ora[ul Brackettville. Datorit`peisajului s`u, acesta fusese scena a numeroase filme western. Dancontinu` drumul spre Del Rio. Mâinile \i st`teau ferme pe volan,picioarele pe pedale. Dar mintea \i era preocupat` de alte lucruri.

Kendra dormea.|n curând, \ncepu s` se z`reasc` ora[ul \n care se decisese s`-[i

petreac` noaptea. |ncetini când traficul deveni aglomerat.– Kendra, treze[te-te! [opti el, aproape speriat de propria

\ndr`zneal`. Atât de multe lucruri aflase de când o luase de peautostrad`, c` nici n-avusese timp s` le \n]eleag` total. Poate latrezire, se va transforma \ntr-o femeie obi[nuit` [i nu va mai ob]inenici un r`spuns.

Tân`ra care sem`na atât de mult cu so]ia lui \[i \ndrept` spatele

[i-[i \ntinse mâinile \n fa]`, aproape atingându-l. De[i p`rea

relaxat`, ceva din gesturile ei \n suger` c` era u[or alarmat`.

– Hmm, murmur` ea, privind \n jur. Aici ne vom opri s`

mânc`m? \ntreb` apoi, privindu-l direct \n ochi.

– Da.

– La restaurantul acela dr`gu] din apropiere?

– De unde [tii? se mir` Dan.

Ea \[i r`suci o suvi]` de p`r pe deget.

– L-am v`zut când te gândeai la el.

Iat` c` nu visase. Femeia asta r`m`sese la fel de ciudat`.

Kendra a[tept` un r`spuns, dar b`rbatul se concentr` asupra

drumului.

– Nu vrei s` te mai gânde[ti la nimic?

– Nu, replic` el scurt.

– M` la[i s`-]i citesc gândurile?

– Nu v`d cum te-a[ putea opri, r`spunse el cu o voce \nc`rcat`

de furie.

Nu era neap`rat furios pe ea, cât pe situa]ia confuz` \n care se

g`sea [i pe emo]iile lui, care nu-i mai d`deau pace.

– O, dar e destul de u[or, spuse ea, ridicând din umeri. Nu

trebuie decât s` gânde[ti non-emo]ional.

– {i nu le vei mai putea citi?

– Nu la fel de u[or. Am realizat c` abilitatea mea de a citi

gândurile a \nceput s` scad` \nc` de când am sosit aici. Am \ncercat

s` descop`r motivele, dar exist` prea multe posibilit`]i. Poate c`

ra]iunea pentru care cei de pe planeta mea nu trebuie s` r`mân`

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 35

prea mult aici este aceea c` \[i pierd calit`]ile care-i fac diferi]i \n

raport cu voi.

– Prin diferi]i \n]elegi "superiori"?

– Dac` vrei, da.

– Cum sunte]i voi?

– Compara]i cu rasa voastr`, suntem un popor \n adev`ratul

sens al cuvântului. Muncim \mpreun` \n toate proiectele [i, de

obicei, reu[im \n tot ce ne propunem.

– Dar sunte]i par]ial umani.

– Da, dar nu \n ceea ce conteaz`. Avem mintea herfronit`.

Vorbea de parc` \n lumea ei nu exista gre[eal`, dar via]a \l

\nv`]ase pe Dan c` nimic nu era perfect.

– Atunci, de ce au \nceput s`-]i scad` puterile?

Ea se \ncrunt`.

– Nu [tiu, dar am fost avertiza]i c` a[a ceva se poate \ntâmpla.

{i apoi, e vorba numai de comunicarea cu cei din rasa mea. Nu-i

pot localiza pe cei al`turi de care am venit pe P`mânt, dar nu m`

deranjeaz`. |mi plac oamenii.

– {i cei care au venit cu tine sunt herfroni]i sau tot a treia

genera]ie de meti[i?

– Nu ni s-a spus. Reprezentan]i kaus, din a doua genera]ie, au

fost trimi[i aici \n acela[i scop, dar au ap`rut ni[te probleme. Unii

au murit, al]ii au \nnebunit \nainte de a se putea \ntoarce pe

Herfron.

– Cum e casa voastr`?

– E la fel ca estul Texasului. Avem o planet` foarte bogat` [i nu

ducem niciodat` lips` de mâncare.

36 NANCY THAYER

– Atmosfera e cald`?

– Rece. Ora[ele noastre beneficiaz` de o temperatur`

controlat`, pentru c` noi – [i \n special kaus [i mais – suntem mai

sensibili la frig decât alte rase.

– Mai exist` mul]i herfroni]i originali?

– Desigur, r`spunse ea mirat`. Ei sunt liderii no[tri.

– Ce spui \mi aminte[te de George Orwell, coment` Dan,

parcând lâng` restaurant. Pove[tile tale pot fi reale sau pot fi numai

o n`scocire a min]ii mele.

Ea zâmbi.

– Ai dreptate. Pot fi unul dintre aceste dou` lucruri.

Pe când intrau \n restaurant, Dan se \ntreb` care presupunere

era totu[i cea adev`rat`.

Vorbele mele sunt adev`rate, \i transmise ea telepatic. La fel de

adev`rate pe cât este existen]a ta.

Dan \nchise ochii [i-[i alung` frica.

– S` mergem, morm`i el.

Ea \l urm` calm`, se a[ez` pe scaun [i comand`. Cel pu]in,

n-avea de gând s`-l fac` de râs comportându-se ciudat.

Kendra comand` o salat` mare [i o mânc` vizibil \ncântat`, \n

timp ce b`u câteva pahare de ceai cu ghea]`.

– Delicios, coment` ea, a[ezând [ervetul al`turi de farfuria

goal`.

Dan se uit` la hamburgerul s`u numai pe jum`tate mâncat [i

\mpinse farfuria deoparte. |[i pierduse pofta de mâncare.

– Cred c` este foarte gustos, zise ea blând.

– De unde [tii? Ai mai mâncat aici?

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 37

Dan \[i d`du seama c` ridicase tonul, dar nu [tia cum altfel s`

ac]ioneze. Lucrurile sc`paser` de sub control [i nu [tia cum anume

s`-[i recâ[tige autoritatea.

– Nu, dar ceilal]i oameni din restaurant cred asta. Eu nu

m`nânc decât vegetale.

– Atunci, nu vorbi despre ce nu [tii.

– |mi pare r`u.

Dan scoase portofelul, arunc` banii pe mas` [i se ridic`.

– Hai s` plec`m! ordon` el.

Se \ntoarse cu spatele [i p`r`si restaurantul, f`r` s` mai arunce

m`car o singur` privire c`tre femeia care r`m`sese \n urm`

privindu-l cu ochi mari. Adusese cu ea atâtea emo]ii contradictorii,

\ncât Dan nu [tia dac` avea s` se descurce vreodat` \n h`]i[ul lor. |i

era team` c` nu-l va urma, dar la fel de \nsp`imântat era [i de

posibilitatea ca ea s` vin` dup` el.

Kendra \l urm`.

Dup` numai câ]iva kilometri, Dan opri ma[ina \n fa]a unui

hotel.

– Vom petrece noaptea aici, zise el c`tre Kendra.

– Bine. La ce or` vrei s` pleci mâine diminea]`?

– Devreme. De ce?

– A[ vrea s` fac un mic ocol. Mi-ar pl`cea s` v`d cum ar`tau

primii c`l`tori veni]i pe P`mânt de pe Herfronit. I-am v`zut [i pe

casete, dar \n realitate este altceva.

– {i cum \i vei vedea \n realitate? \ntreb` Dan, ie[ind din ma[in`.

– Exist` ni[te desene \n pe[terile din apropiere, explic` ea.

El se uit` spre cer. Era aproape noapte.

38 NANCY THAYER

– Merg [i eu cu tine, spuse el.

– Nu-i nevoie. Pot g`si [i singur` drumul spre Del Rio.

– Am mers \mpreun` atâta drum [i \nc` nu ne-am omorât \ntre

noi. Te voi conduce pân` acolo, insist` el.

Ea aprob` din cap [i se \ndep`rt`. Dan se gândi la sfâr[itul

c`l`toriei. El va r`mâne aici, iar ea va pleca acolo unde pretindea c`

e casa ei.

Intrar` \n holul lini[tit [i curat al hotelului [i Dan ceru o singur`

camer` pentru amândoi. Deodat`, devenise foarte tem`tor c` o va

pierde. Nu voia s` piard` contactul cu ea.

|[i spuse c` o dorea \n preajma lui pentru c` era ultima lui

leg`tur` cu so]ia pierdut` – femeia pe care o iubise [i al`turi de

care tr`ise mai mul]i ani decât putea num`ra. Femeia pe care n-o

cunoscuse mai deloc pân` ast`zi, dac` extraterestra care-i luase

\nf`]i[area era demn` de \ncredere.

Partea interesant` era c` o credea cu adev`rat.

|n camer` era r`coare. Obloanele \ntunecau \nc`perea [i doar o

singur` lamp` de c`p`tâi lumina difuz \nteriorul. Dou` paturi

gemene [i mari se aflau unul lâng` altul. Dan \nchise u[a [i se

sprijini de zid. Era epuizat de evenimentele zilei [i \nsp`imântat de

cele ce vor urma mâine.

Kendra st`tea lâng` u[a de la baie, cu geanta pe um`r. Cu mâna

pe clan]`, \i zâmbi misterios.

– De ce te-a[ omor\, Dan? \ntreb` ea cu blânde]e, r`spunzând

gândurilor lui.

El se \ntoarse spre ea cu mâinile \n [old.

– Tu s`-mi spui.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 39

– Herfroni]ii nu omoar`. {i apoi, \]i pot [terge amintirile foarte

u[or. Vezi? Nu-i nevoie s` te omor. M` vei duce acolo unde vreau,

iar eu te voi ajuta s` treci peste momentul dureros al mor]ii

Kendrei [i astfel \mi voi ]ine promisiunea fa]` de ea. Suntem chit.

Toate astea sunau bine, dar ce garan]ii avea el? Vorbea cu un

extraterestru, la naiba!

– Cât de multe [tii despre Kendra?

– Despre rela]ia voastr`?

Evitând s` vorbeasc` de team` ca vocea s` nu-l tr`deze, Dan

\ncuviin]` din cap.

– Aproape tot. Nu s-a gândit la nimic altceva \n aceste [ase luni.

{tiu mai pu]ine despre copil`ria ei decât despre via]a voastr`

comun`. Se preg`tea pentru \ntoarcerea ta.

El \nchise ochii de durere. Cuvintele ei \l loveau direct \n inim`.

Dac` so]ia lui ar fi tr`it, aceast` \ntoarcere ar fi fost atât de diferit`!

S-ar fi \mp`cat [i \n seara asta ar fi ]inut-o \n bra]e, sim]indu-se \n

sfâr[it \n siguran]` [i salvat de singur`tate...

U[a de la baie se \nchise. R`m`sese singur \n camer`. {i totu[i,

nu se mi[c`, \ncercând s`-[i revin` dup` toate aceste \ntâmpl`ri

ciudate.

Ai r`bdare! Te voi ajuta! Mesajul ei \l uimi, dându-[i seama c`

puteau comunica [i prin u[a \nchis`.

|n sfâr[it, se hot`r\ s` se mi[te. "F` lucruri normale [i via]a ta va

redevi normal`".

Dan nu putu s` adoarm` vreme \ndelungat`. Du[ul fierbinte,

p`h`relul de coniac, promisiunea c` va afla mai multe mâine, nimic

din toate astea nu-i lini[ti mintea plin` de gânduri haotice. Z`cu \n

40 NANCY THAYER

pat cu ochii deschi[i [i cu mâinile sub cap, privind tavanul pân`

aproape de ziu`.

Sim]ea cum gândurile ei se \ntrep`trund cu ale sale.

– Opre[te-te! o cert` el.

|ntr-adev`r, senza]ia de pace disp`ru, dar magia ei \l ajutase. |n

sfâr[it, reu[i s` adoarm`.

***

– Aici! ar`t` Kendra, strigând pentru a acoperi zgomotul

motorului.

Dan urm` instruc]iunile ei [i se \ndrept` \ntr-acolo. Kendra

st`tea \n partea din fa]` a b`rcii gonflabile, iar p`rul ei negru era

b`tut de vânt ca un drapel al gloriei.

Mexicul se afla \n dreapta lor, iar America \n stânga. Dan privi

de-a lungul apei [i realiz` pentru prima dat` c`, \n afar` de un

pescar mexican aflat \ntr-o barc` lucrat` artizanal, nu mai era

nimeni \n preajm`.

– Ancoreaz` aici, ordon` ea.

De seara trecut`, de când fusese atât de dur cu ea, vorbea cu el

numai strictul necesar. Ieri, i se p`ruse plin` de veselie, de umor,

de via]`. Acum, redevenise un extraterestru de pe alt` planet`,

interesat` numai de trecutul alor ei. Ura acest sentiment, dar

\ncepuse s`-i fie dor de femeia care fusese atunci când o \ntâlnise

prima oar`.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 41

F`cu ceea ce-i ceruse, apoi cobor\, \ntinzându-i Kendrei mâna,

protector. Ea \[i l`s` mâna \ntr-a lui [i s`ri pe docul plutitor,

privindu-l cu interes.

El o \ntreb` curios:

– La ce te gânde[ti?

– M` gândesc la tine, e[ti trist. Curios lucru, [i eu simt aceea[i

triste]e. Nu mi s-a mai \ntâmplat pân` acum.

Era \ntodeauna atât de direct`! Oare nu [tia deloc s` mint`?

– Nu. Cel pu]in, nu foarte bine, r`spunse ea gândurilor lui,

zâmbindu-i fericit`.

Acest zâmbet avu asupra lui un efect absolut neprev`zut. Deveni

dintr-o dat` mai vesel. Mâna ei moale se afla \nc` \ntr-a lui.

– Când cei din jur \]i pot citi gândurile, trebuie s` spui mereu

adev`rul. Altfel, cheltuie[ti timp [i energie construind un zid \n

jurul propriilor tale gânduri. Iar când ceilal]i \l simt, [tiu c` min]i.

Mâna ei era cald`, iar degetele sale \i strânser` u[or palma,

transmi]ându-i un nou val de c`ldur`, care-i str`b`tu \ntreg corpul.

Speriat, Dan \i l`s` mâna [i-i \ntoarse spatele.

– |ncotro? \ntreb` el.

– |n sus. Urmeaz`-m`.

{i \ncepu s` urce rapid [i cu mare u[urin]`. La jum`tatea

urcu[ului, se opri [i \ncepu s` râd` fericit`, \mbr`]i[ând lumina

soarelui. Râsul ei era liber [i natural, asemenea vântului care b`tea

u[or \n jurul lor.

– Ce e? \ntreb` el privind \n jur, curios s` vad` dac` a ratat ceva

important.

– Nimic, r`spunse ea, privind \n urm`, c`tre el.

42 NANCY THAYER

E doar o zi minunat`. Atât.

– Continu` s` mergi, se r`sti el, nemul]umit.

Ea \l ascult`. Ajunse sus mult mai repede decât el [i se \ntoarse,

oferindu-i mâna. Dan \i ignor` \ns` gestul, [i se sprijini demn de un

tufi[ pentru putea urca \n vârf. Nu era preg`tit s-o ating`. De fiecare

dat` când se \ntâmpla, c`ldura pe care o sim]ea era intens`. {i dac`

aceast` femeie nu era Kendra – [i nu era – atunci ceea ce sim]ea

era gre[it.

"|mi pare r`u c` asta crezi."

– Nu-mi mai invada mintea, ]ip` el.

Un zâmbet ap`ru pe buzele ei de culoarea piersicii pârguite.

– S` tr`i]i, domnule! r`spunse ea, salutându-l milit`re[re.

Dan zâmbi la rândul lui, f`r` s` vrea.

Kendra continu` s` mearg` [i el o urm` \ndeaproape. |n sfâr[it,

se oprir`.

– Iat`, zise ea. Str`mo[ii mei [i ai t`i. Cred c` voi numi]i aceste

desene pictograme.

Zidul din fa]a lor era acoperit cu picturi galbene [i

ocru-ro[iatice. Prima imagine care-i atrase aten]ia fu o uria[`

panter` ro[ie a c`rei coad` p`rea s` se \ntârt` \n aer ca un bici. De[i

desenul p`lise \n timp, culoarea era \nc` destul de puternic`

pentru a capta aten]ia privitorului.

Acum, când [ocul ini]ial trecuse, Dan realiz` c` desenele erau

foarte bine armonizate \ntre ele, \nchipuind un tablou interesant [i

emo]ionant. Omul primitiv sim]ea nevoia de a-[i comunica emo]iile

prin aceste picturi [i, astfel, nu se deosebea prea mult de urma[ii

lui de azi.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 43

Fascinat, Dan le studie pe rând, \ncepând cu pictogramele de

mai mici dimensiuni. Unele erau abia schi]ate, altele lucrate \n

detaliu, dar toate erau pline de via]`, sintetizând pove[tile

trecutului. Deodat`, privirea i se opri pe un desen din preajma

panterei.

Ceea ce semnifica era foarte clar, [i totu[i atât de straniu! Era

vorba despre un cosmonaut \n costum spa]ial.

– Uit`-te \n dreapta, spuse Kendra \n [oapt`.

El ascult` [i-[i \ntoarse privirea. Lâng` cosmonaut se afla o

farfurie zbur`toare schi]at` primitiv. Uimit, Dan zise, cl`tinând din

cap:

– Nu-mi vine s` cred! Kendra chicoti.

– Dac` nu m-ai fi \ntâlnit pe mine, te-ai fi uitat la desenele astea

[i ai fi zâmbit amuzat, gândindu-te c` arti[tii primitivi aveau foarte

mult` imagina]ie.

{tiind c` avea dreptate, Dan neg` \ns` cu t`rie.

– N-ai de unde s` [tii asta.

– Ba da. Mii de oameni au v`zut deja acest loc. Nici unul – sau

foarte pu]ini – [i-au dat seama c` reprezint` indivizi de pe alt`

planet` care au venit cândva pe aceste teritorii. Tot ce au \n]eles a

fost c` primitivii aveau o imagina]ie bogat`. |n schimb, tu negi cu

bun` [tiin]` eviden]a, pentru c` nu po]i accepta c` sunt o

extraterestr`. Nu \nc`.

– {i crezi c` mai târziu m` voi obi[nui cu ideea? replic` el,

cercetându-i chipul \n c`utarea unor tr`s`turi extraterestre.

Nu descoperi nimic altceva decât c` era o femeie foarte

frumoas`.

44 NANCY THAYER

– Cred c` mintea ta a [i acceptat realitatea, [i asta \ndat` ce

ne-am \ntâlnit. Dar sentimentele sunt cele care te \mpiedic` s` m`

crezi total. A[a se \ntâmpl` cu to]i oamenii.

– Cei de pe Herfronit nu sunt emo]ionali? \ntreb` el nervos, f`r`

s` [tie exact de ce [i pe cine.

Nu mai [tia sigur nici de ce \i nega cu atâta t`rie vorbele. |n

sinea lui, [tia c` femeia avea dreptate.

– Ba da, dar nu la nivelul la care sunte]i voi. Parametrii de

comportament [i emo]ionali sunt, la noi, foarte concre]i [i bine

cunoscu]i de toat` lumea. Regulile noastre – sociale [i economice

– sunt foarte clare [i toate lucrurile sunt mai simple. E simplu, când

[tii exact care este comportamentul acceptabil [i când orice fapt`

care dep`[e[te normele este aspru pedepsit`.

Dan privi din nou c`tre imaginile de pe zid, vechi de [apte mii

de ani sau poate mai mult. Oare str`mo[ii lui acceptaser` pur [i

simplu existen]a unor creaturi atât de ciudate?

– Lini[te[te-te! zise ea \ncet, punându-[i mâna pe um`rul lui.

Dan sim]i din nou c`ldura atingerii sale [i reac]ion` nervos.

– |mi spui c` herfroni]ii au venit mereu pe P`mânt de-a lungul

istoriei [i \mi ceri s` primesc calm aceast` veste? Unul dintre noi doi

e nebun, femeie, [i nu sunt deloc convins c` acela sunt eu, se r`sti

el, \ndep`rtându-i mâna [i \ncepând s` coboare.

Dup` câteva clipe, ea \l urm`. Dan \i sim]i prezen]a \n spatele lui

[i se for]` s` nu se mai gândeasc` la nimic. Nu mai voia s` fie auzit,

studiat, analizat...

Faptul c` v`zuse, \n spa]iul izolat al zonei Big Bend, desene

vechi de mii de ani reprezentând astronau]i \l tulburase peste

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 45

m`sur`. Mai ales dup` ce \ntâlnise o femeie care absorbise

amintirile so]iei sale moarte sau care pretindea c` f`cuse asta.

Din motive necunoscute, o a[tept` s` revin` pe barca \nchiriat`.

Ar fi fost mult mai simplu s` plece f`r` ea, s-o p`r`seasc` acolo, dar

r`mânea astfel f`r` r`spunsurile a[teptate. {i avea atâtea \ntreb`ri!

Porni barca. Era timpul s` se \ntoarc` la Big Bend. |ntre timp,

trebuia s-o \ntrebe tot ce voia s` [tie. Nu se va mai l`sa prad`

emo]iilor. Dac` trebuia s` se confrunte cu ea pentru a afla adev`rul,

atunci trebuia s-o fac` de la acela[i nivel.

Se aflau pe drumul de \ntoarcere, dup` ce returnar` barca. Dan

devenise t`cut. De aproape o or` [i jum`tate nu mai spusese nici

un cuvânt.

– La naiba, murmur` ea, privindu-[i degetul.

– Ce e?

– Mi-am rupt o unghie, r`spunse ea cu un glas nemul]umit.

El \i privi mâna [i zise ironic:

– Ai devenit cumva mai mult emo]ional` decât ra]ional`? Se

pare c` genele tale umane \[i spun cuvântul.

Ea zâmbi, dar nu spuse nimic. Dup` câteva clipe, \ncepu s` râd`

[i Dan i se al`tur` vesel.

– Ai dreptate, admise ea. Pe planeta mea, avem unghii scurte,

potrivite pentru munc`. Nimeni n-are unghii lungi. Dar aici,

unghiile mari sunt un lucru obi[nuit pentru femei. M` simt chiar

furioas` c` s-a rupt. Din câte am v`zut, continu` ea, femeile par mai

vulnerabile din afar`, dar sunt destul de puternice \n interior. Sunt

mai rapide \n a citi gândurile [i inten]iile cuiva decât b`rba]ii.

Dan n-avea de gând s`-i dea dreptate.

46 NANCY THAYER

– {i ce p`rere ai despre b`rba]i?

– Exact contrar`. B`rba]ii par foarte puternici privi]i din afar`,

dar de fapt sunt foarte nesiguri. Le e team` s` descifreze propriile

emo]ii sau pe ale altora. Se simt mai bine atunci când se limiteaz`

la reac]ii superficiale.

– To]i psihologii ar spune acela[i lucru, [opti el.

– Probabil.

Herfroni]ii pot citi atât gândurile, cât [i semnele trupului.

Pentru noi, e un stil de via]`.

– Dac` sunte]i atât de grozavi, de ce v` mai obosi]i s`-i copia]i

pe s`rmanii p`mânteni?

– N-am zis c` sunte]i "s`rmani". {i apoi, motivul e simplu. Ne

trebuie puterea voastr` fizic`. Nou` ne lipse[te. Mixând cele mai

bune caracteristici ale celor dou` rase, sper`m s` ob]inem o fiin]`

mai apropiat` de perfec]iune.

– Chiar nu-]i dai seama c` e[ti mai mult uman` decât herfronit`?

\ntreb` el.

Ea \i zâmbi ca un copil care [tie c` a gre[it [i vrea s`-[i cear`

scuze. Dar privirea [i efectul ei asupra lui Dan nu fur` nicidecum

copil`re[ti.

– |n ]ara voastr` exist` negri, care reprezint` de fapt un amestec

de rase. Dar continua]i s`-i numi]i negri, chiar dac` s-au \ndep`rtat

de rasa lor originar`. Eu sunt numai a treia genera]ie de herfroni]i.

Prin urmare, sunt mult mai mult herfronit` decât majoritatea

negrilor sunt negri.

– E[ti nebun`, zise el, neg`sind o replic` destul de bun` pentru

a o contrazice. {i apoi, nu-i neap`rat necesar s` cred c` e[ti

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 47

herfronit` doar pentru c` am v`zut o pe[ter` cu desene \n care tu

]i-ai recunoscut str`mo[ii.

– {i atunci, cum de-]i citesc gândurile?

– Abia mi-am pierdut so]ia [i sunt foarte vulnerabil psihic.

Foarte probabil, toate evenimentele astea se \ntâmpl` numai \n

capul meu. Tu nici nu exi[iti, nici m`car nu te-am luat de pe

autostrad`. Sau, dac` asta s-a \ntâmplat, probabil te-am ajutat s`

scapi de la vreun spital de boli nervoase.

Ea se \ntoarse c`tre el.

– Dac` a[ putea, ]i-a[ ar`ta nava, dar am promis c` nu voi face

niciodat` a[a ceva.

– Cine va [ti?

– Tu [i cu mine. {i astfel, \n curând, [i al]ii herfroni]i vor afla.

Cl`tin` din cap [i p`rul ei ca m`tasea str`luci \n lumina soarelui,

aruncând scântei de foc \n jur.

– E imposibil, ad`ug` ea. Cuvântul de onoare e tot ce am [i e

destul de important \ncât s` mor pentru a-l respecta.

– Dar nu trebuia nici s`-i promi]i nimic Kendrei ce i-ai promis,

[i totu[i ai f`cut-o.

– Era singurul mod \n care o puteam ajuta, argument` ea. Le voi

explica asta superiorilor mei [i ei m` vor \n]elege.

– Unde e nava?

– |n apropiere de râu.

– Unde?

– Dac` ]i-a[ spune, mi-a[ c`lca promisiunea. Ar fi exact acela[i

lucru cu a te conduce acolo.

– Nu-i adev`rat.

48 NANCY THAYER

O voi g`si singur, [i nimeni nu te va putea \nvinov`]i.

– Dar eu voi [ti, [i asta \nseamn` c` [i superiorii mei vor afla.

– Cum ai ajuns aici? \ntreb` Dan

– Pe jos, r`spunse Kendra, ridicând din umeri.

– De la Lajitas? se mir` b`rbatul. E un drum lung.

– Da, r`spunse ea vag.

– {i unde trebuie s` ajungi?

– Pl`nuiam s` m` la[i la Parcul Na]ional din Big Bend.

– Te duc oriunde vrei. Nu voi putea s` stau lini[tit pân` când nu

voi fi convins c` e[ti la ad`post de orice r`u ]i s-ar putea \ntâmpla

aici. Cu \nf`]i[area ta, Dumnezeu [tie ce surprize pot ap`rea.

– Dar nu sunt mul]i oameni \n parc.

– Totu[i, cred c` ar fi mai simplu s` ajungi la nav` pe ap`.

– Acum, cine cite[te gânduri?

– A fost doar o presupunere, r`spunse Dan calm, f`r` s` se

oboseasc` s`-i dezv`luie c` foarte multe farfurii zbur`toare fuseser`

z`rite \n aceste locuri.

– Nava e aproape, coment` ea.

– Te voi duce cu barca pân` la Rio Grande. Ea se l`s` \n scaun,

gânditoare. P`rul \i ascundea chipul ca o perdea \ntunecat`.

– Vrei s` m` iei cu tine?

– Desigur.

– Dar nu te voi l`sa s` vezi nava, \l avertiz` ea.

– |n]eleg.

Kendra zâmbi, satisf`cut`.

– Voi aduna informa]ii pre]ioase pentru casetele de memorii,

zise ea.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 49

Ezit` o clip`, apoi aprob` din cap ca pentru sine.

– Da, te voi \nso]i.

– Grozav, exclam` el.

Era fericit c` o convinsese. Dac` ajungea destul de aproape,

poate va reu[i s` vad` obiectul acela misterios numit farfurie

zbur`toare. Va [ti o dat` pentru totdeauna, adev`rul despre femeia

de lâng` el.

O auzi oftând [i se \ntoarse c`tre ea.

– Trebuie s` ajung acolo \ntr-un fel sau altul, a[a c` mi-e totuna

dac` e pe uscat sau pe ap`, spuse ea. Aceast` experien]` va fi

important` pentru poporul meu.

Kendra t`cu câteva minute. Dan ar fi vrut s`-i afle gândurile, dar

\i era team` s`-i \ntrerup` reveria. Rela]ia lor avea ceva fascinant, nu

voia s`-i pun` cap`t. Nu \nc`. Mintea lui de inginer [tia c` toate cele

spuse de ea erau logice, de[i ciudate.

– Ciudat, vorbi ea \ntr-un sfâr[it, dar vreau s` m` crezi, atât de

dragul meu, cât [i al so]iei tale. Vezi tu, i-am f`cut o promisiune

Kendrei, i-am spus c` \]i voi \mp`rt`[i toate sentimentele pe care

le-a avut pentru tine. Dac` nu m` crezi acum, atunci când \]i voi

[terge amintirile despre mine nu vei mai [ti ce s` crezi despre ea.

Iar asta va \nsemna s`-mi calc promisiunea.

– Bun, \n]eleg, de dragul so]iei... Dar care sunt motivele tale, de

ce vrei s` te cred?

Ea \[i l`s` capul pe spate.

– Nu [tiu. E un experiment interesant. Acas`, nu aveam

niciodat` dificult`]i \n a m` face \n]eleas`. Acolo, nimeni nu

\ndr`zne[te s` mint`. Aici, minciuna este trecut` \n codul bunelor

50 NANCY THAYER

maniere. Trebuie s` min]i ca s` nu-l jigne[ti pe cel de lâng` tine. Eciudat, dar pentru p`mânteni pare s` func]ioneze foarte bine acestconcept.

– Deci, promisiunea asta te leag` de mine?– Cred c` da.Dan fu foarte mul]umit de acest r`spuns. Nu-[i putea permite

s-o piard`.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 51

Capitolul 3

Micul or`[el Lajitas se afla la numai câ]iva zeci de kilometri deTerlingua, un fost ora[ de mineri. Câ]iva copaci cre[teau lâng`cl`dirile cu ziduri de chirpici r`spândite pe malul râului RioGrande.

Vreo dou` sute de oameni locuiau la Lajitas sau \n jurul lui,majoritatea lucrând pentru companiile care f`ceau curse regulatepeste râu sau \ntr-unul dintre hotelurile unde poposeau cei caretraversau râul.

Dan parc` jeepul \n fa]a unor magazine amenajate \n a[a fel\ncât s` aminteasc` de vestul s`lbatic.

– Ce faci? \ntreb` Kendra.Aplecându-se u[or peste ea, Dan ap`s` butonul buzunarului de

bord [i scoase cartea de credit.– Nu-mi cite[ti gândurile?– Nu, replic` ea, iritat`. M-ai blocat de la Del Rio \ncoace.El ridic` din sprâncene cu un aer sceptic.

– Nu credeam c` e atât de u[or.

– Nu e, dar nu m` str`duiesc foarte tare.

– De ce? se mir` el.

– Pentru c` herfroni]ii nu trebuie s` r`neasc` pe nimeni, iar o

cercetare mai profund` exact la asta ar duce.

– Dup` câte mi-ai spus, pân` acum ai \nc`lcat multe alte reguli.

Atunci, ce te opre[te s-o \ncalci [i pe asta? |n fond, e vorba doar de

o slab` [i vulnerabil` minte uman`...

Ea \i atinse bra]ul, oprindu-l pe loc, \n ma[in`.

– Te rog, haide s` fim prieteni. Avem atât de pu]in timp la

dispozi]ie! S`-l petrecem \n mod pl`cut, te rog!

Dan oft`, recunoscând \n sinea lui c` femeia avea dreptate. De

la aflarea devastatoarei ve[ti despre moartea Kendrei, fusese

necontenit furios, cinic [i frustrat. Poate c` venise momentul s` se

opreasc`. Putea m`car s` se comporte civilizat pân` când ob]inea

r`spunsurile de care avea nevoie.

– Bine, r`spunse el.

– Bine, zâmbi ea.

Dan constat` cu nepl`cere c` tân`ra de lâng` el devenea mai

frumoas` atunci când zâmbea. Iar asta nu-i pl`cea deloc. Era chiar

mai fermec`toare decât Kendra, dac` a[a ceva era posibil. {i apoi,

era parc` [i mai sociabil`, mai vorb`rea]`. Imediat \ns`, se sim]i

vinovat c` \n mintea lui se n`scuse o astfel de compara]ie. |ntreaga

situa]ie era de-a dreptul nebuneasc`.

Dan \ntinse mâna s` deschid` portiera, dar se opri [i se \ntoarse

c`tre Kendra.

– Vrei s` ne petrecem noaptea aici sau pe râu? \ntreb` el.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 53

Ea r`spunse imediat:

– Pe râu!

– Bine, aprob` el, uitându-se la ceas. Dar s` [tii c` nu vom avea

mult timp la dispozi]ie pe ap`. E aproape patru.

– Nu conteaz`, zise ea \ncrez`toare, ca [i cum ar fi [tiut ceva

necunoscut lui.

– M` \ntorc \ndat`, promise el, cu zâmbetul pe buze.

Fusese atât de furios [i de frustrat, \ncât nu-i acordase niciodat`

aten]ia pe care o merita. Era senzual`, fermec`toare, spontan`. Nu

era deloc rea pentru o extraterestr`.

***

Kendra a[tepta calm` \ntoarcerea lui Dan de la biroul de

\nchirieri [i \ncerca din r`sputeri s` intre \n comunicare cu un

individ din rasa ei. |n zon`, ar fi trebuit s` se afle câ]iva hefroni]i.

Era ciudat c` numai \ntr-o s`pt`mân` petrecut` la San Antonio

reu[ise s` descopere atâtea despre specia lui Dan. Preg`tirea ei de

acas` n-o avertizase asupra surprizelor oferite de ace[ti p`mânteni.

Cruzi [i tandri \n acela[i timp, oamenii nu erau deloc atât de

barbari pe cât crezuse. Erau complec[i, contradictorii, plini de

calit`]i [i de resurse ascunse.

Mult mai mul]i decât ar fi b`nuit aveau capacit`]i psihice

neobi[nuite, dar majoritatea, inclusiv Dan, preferau s` le nege, s`

le ascund`, s` le ]in` \n frâu. Ciudat.

54 NANCY THAYER

|[i limpezi mintea [i \ncerc` \nc` o dat` s` intre \n leg`tur` cu

un herfronit. O und` discret` ajunse pân` la ea, apoi disp`ru. Se

str`dui s` capteze acest gând timid, dar f`r` succes. Oare ce se

\ntâmpla?

|ncepu s` rememoreze amintirile acumulate \n ultima

s`pt`mân`, pe fiecare zi \n parte, contorizând for]a sau sl`biciunea

puterilor ei telepatice la \nceputul [i la sfâr[itul fiec`rei zile. La

\nceput, comunicase cu foarte mul]i dintre semenii ei care f`cuser`

c`l`toria de pe Herfronit pe P`mânt. Apoi, treptat, ace[tia se

\ndep`rtaser`. Unul sau doi refuzaser` chiar s` vorbeasc` [i

disp`ruser` complet. Oare era vina ei? Oare gre[ise cu ceva? Oare

puterile ei fuseser` [terse?

Se \ncrunt`, mu[cându-[i buzele exact cum f`cea Kendra. Abia

acum \[i d`dea seama c` puterile ei deveniser` tot mai slabe, cu

fiecare zi ce trecea. S` fi fost singura care se confrunta cu un astfel

de efect? Sau ceilal]i c`l`tori sim]iser` acela[i lucru?

|[i aminti avertismentul primit la plecare. "|ntotdeauna ascult`

regulile. Dac` un herfronit \ncalc` vreo regul`, anun]`-i imediat pe

ceilal]i." {i, mai important! "Niciodat` nu sta pe P`mânt mai mult

de o s`pt`mân`, dac` n-ai al`turi de tine un gardian care s` te

vegheze." Oare folosise prea mult` energie pentru a acumula

amintirile Kendrei? Nu [tia. Poate va afla toate acestea când se va

\ntâlni cu ceilal]i la nav`, peste dou` zile.

Un ciudat [i dureros regret o cuprinse la gândul c` trebuia s`

p`r`seasc` Terra. Se obi[nuise prea mult cu stilul de via]` al

p`mântenilor, iar aceast` reac]ie era prea uman` [i prea pu]in

herfronit`. Se implicase emo]ional \n rela]ia cu Dan.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 55

|nc`lcase reguli pe care n-ar fi trebuit niciodat` s` le \ncalce

[i-[i g`sise \ntotdeauna scuze pentru nesupunerea ei. De exemplu,

se gândea c` poporul ei va putea beneficia de informa]iile culese.

Era ceva de neconceput [i greu de admis, chiar [i fa]` de sine \ns`[i.

Se schimbase mult. Poate Kendra fusese mai rebel` decât l`sase s`

se cread`...

Nu era \ntotdeauna sigur` ce emo]ii apar]ineau Kendrei [i care

erau propriile ei sentimente. |ncepuse s` simt` pentru Dan un soi

de tandre]e amestecat` cu o mare simpatie [i o vag` \nduio[are fa]`

de vulnerabilitatea lui. Iar acestea erau sentimente umane. {i mai

era ceva, ceva foarte puternic, dar necunoscut ei, ceva ce n-avea

\nc` nume.

Dan se \ntoarse la ma[in`, deschise portiera [i se a[ez` la volan.

O privi cu ochii lui alba[tri p`trunz`tori [i p`ru s`-[i dea seama c`

era sup`rat`.

– E[ti bine? se interes` el.

Ea aprob` din cap, t`cut`. Dan porni ma[ina [i opri la mic`

distan]`, \n fa]a unei imense construc]ii metalice.

– Cei de aici ne vor duce jeepul de partea cealalt` a râului.

Ea d`du din cap \n semn c` a \n]eles, dar nu spuse nimic.

{alupa \i a[tepta lâng` doc, preg`tit`.

Gândurile [i amintirile Kendrei din ultimele [ase luni nu

\nregistraser` lucrurile practice din c`l`toria anual` la Rio Grande,

ci numai p`r]ile pl`cute ale ei. Frânturi de conversa]ii, priviri

schimbate pe furi[ care spuneau mai mult decât vorbele, atingeri

tandre. Amintiri care nu implicau neap`rat o rela]ie fizic`, dar care

]ineau de sentimentul acela vag cunoscut numit dragoste.

56 NANCY THAYER

Noua Kendra cl`tin` din cap cu mirare. Acum dou` zile, nu

putea crede c` so]ia lui Dan putuse s` fie atât de absorbit` \n tr`irea

acestor amintiri, \ncât s` nu vad` literalmente pe unde merge. Dar

de când \ncepuse s` experimenteze acelea[i emo]ii, \n]elegea prea

bine cum a[a ceva fusese posibil. C`ut` \n propriile amintiri, \[i

cercet` gândurile [i ajunse la o concluzie surprinz`toare:

sentimentele ei nu erau foarte diferite de ale Kendrei. {i spera din

tot sufletul ca Dan s` spun`, s` simt` [i s` fac` acele lucruri de care

vechea Kendra \[i amintea. Numai c` \n locul Kendrei se afla ea.

Acest gând o \nsp`imânt`.

|n spatele ei, Kendra auzi zgomotul apei [i fu str`b`tut` de un

fior. De[i exista ap` [i pe planeta ei, rasa herfronit` o considera o

amenin]are natural` a mediului \nconjur`tor. P`mântul planetei nu

era cultivat [i nu absorbea repede apa. |n schimb, aveau de

\nfruntat potopuri \nsp`imânt`toare. Herfroni]ii erau masivi [i

\nce]i. Erau ni[te \not`tori teribil de ne\ndemânatici. Chiar [i

sunetul apei era de-ajuns s`-i sperie. Echivala cu un avertisment

nepl`cut.

Dan o privi [i-i observ` reac]ia de spaim`.

– }i-e fric`?

– Pu]in, [opti ea.

Kendra reac]ion` lent, cople[it` de emo]ii. Era \nc`

\nsp`imântat` de zgomotul apei, dar con[tientiza c` teama ei

n-avea nici un rost [i nici o explica]ie. Trupul ei era acum uman.

Dan \[i continu` treaba, \n timp ce Kendra se apropie de el

timid.

– Te pot ajuta? \ntreb` ea.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 57

– Nu, replic` el. Stai lini[tit`.

– Nu sunt neajutorat`, s` [tii.

B`rbatul se opri [i o privi cu ochii \ngusta]i, care coborâr` u[or

pe trupul ei delicat [i senzual [i ezitând doar o clip` asupra sânilor.

Kendra se sim]i invadat` de o c`ldur` necunoscut`. B`rbatul \[i

v`zu apoi de treab`, explicându-i:

– Asat e o treab` de b`rbat.

Tân`ra r`mase pe loc, cu mâinile \n [old, mu[cându-[i buzele.

|n câteva minute, totul fu gata pentru c`l`torie. Când termin` ce

avea de f`cut, Dan se \ndrept` c`tre Kendra, \ntrebând-o:

– Unde-]i sunt hainele?

– |n ma[in`.

– Adu-le aici.

Ea \l ascult`. N-avea decât un rând de haine de schimb. Nici

nu-i trebuia mai mult pentru o singur` s`pt`mân` petrecut` pe

P`mânt.

B`rbatul \i privi bagajul.

– Asta-i tot? f`cu el mirat.

Ea d`du din cap, privindu-l provocator. Numai s` \ndr`zneasc`

s` comenteze ceva! Descoperea acum, plin` de mirare, c` devenise

foarte iritabil`. Se \nfuria din te miri ce [i-i pl`cea s`-[i m`soare

puterile cu acest p`mântean. Probabil c` Dan \[i d`duse seama c`

era nervoas`, pentru c` o privi \ndelung cu mirare, dar nu zise

nimic.

Kendra oft`. Trecur` câteva secunde pân` s`-[i dea seama c`

\ncepuse s` descifreze reac]iile celui de lâng` ea \ntr-o manier`

uman`, [i nu herfronit`.

58 NANCY THAYER

Interpretase limbajul trupului lui Dan, nu-i citise gândurile.

Toate aceste schimb`ri \i provocau team`.

Doi b`rba]i se apropiar` de ei [i Dan \i zâmbi, aruncându-i

cheile de la ma[in`.

– Mul]umesc, b`ie]i, ne \ntâlnim dincolo.

– Bine, r`spunse tân`rul [i se urc` \n jeepul lui Dan, demarând

rapid.

Dan verific` [alupa [i cl`tin` din cap mul]umit.

– Urc`, ordon` el.

Kendra privi cu team` fragila ambarca]iune, apoi se uit` spre

valurile mari care \ncepeau c`tre larg.

– Unde voi sta?

– La prora. Cap`tul \ngust, explic` el.

Kendra avea \ncredere \n Dan – \n fond, nu exista alt`

alternativ` – [i se urc` \n barca deja plin` de foarte multe lucruri.

|nc` o dat`, apel` la amintirile Kendrei. Patru vâsle, trei veste de

salvare portocalii, doi saci de dormit, chibrituri, o mic` lopat`, opt

litri de ap`.

– Pune-]i vesta, spuse Dan, ajungând lâng` ea.

Fericit` c` b`rbatul se afla atât de aproape de ea, se \ndrept`

spre vest`, dar nu f`r` s` protesteze:

– |nceteaz` s`-mi mai dai ordine!

Dan p`ru surprins. Kendra lui nu-l contrazisese niciodat`.

– Scuze, m` gândeam \n alt` parte, r`spunse el proste[te.

Tân`ra nu \ncerc` s`-i invadeze mintea pentru a afla la ce

anume. Nu mai avea \ncredere \n propriile reac]ii, [i asta \nc` de

când realizase c` experimenta emo]ii noi, umane. Nu trebuia ca

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 59

Dan s` afle toate astea, lucru care s-ar fi \ntâmplat cu siguran]` dac`

i-ar fi p`truns \n minte [i gândurile li s-ar fi amestecat.

Observându-i mi[c`rile, tân`ra le imit` fidel, reu[ind s`-[i pun`

pân` la urm` vesta de salvare.

Dan \ndep`rt` barca de ]`rm, grijuliu s` n-o ating` pe Kendra

când se \ntinse dup` vâsl`, [i c`l`toria \ncepu. O triste]e

cople[itoare o cuprinse pe Kendra. Nu mai avea decât dou` zile de

stat al`turi de Dan. Termenul desp`r]irii se apropia cu pa[i repezi.

Când sunetul apei gr`bite se lovi de stâncile canionului

Colorado, Dan ascult` acest zgomot familiar cu satisfac]ie. Prima

oar` dup` mult timp, [tia \n sfâr[it ce trebuia s` fac`. Acest [erpuit

drum pe ap` era ceva real, concret, ceva ce putea controla, lua \n

st`pânire. S` manevreze barca necesita for]` [i \ndemânare. Alese

deci s` ignore silueta delicat` aflat` \n fa]a lui [i s` se concentreze

asupra vâslitului.

Kendra \l privi cu un zâmbet.

– E minunat aici, nu? \ntreb` ea.

– Da, r`spunse el cu indiferen]`.

Ochii ei \l privir` cu simpatie [i Dan se sim]i invadat de emo]ii.

P`rul lui castaniu era u[or ud [i rebel r`v`[it pe frunte.

– Ar trebui s` locuie[ti aici, [i nu \n ora[. |n sufletul t`u, e[ti

\nsetat dup` o astfel de via]`.

Dan se \ncrunt`.

|nc` o dat`, prefer` s-o atace decât s` recunoasc` faptul c` era

atras de ea.

– Parc` ziceai c` te afli aici doar de o s`pt`mân`. Ce naiba po]i

[ti tu despre aceste locuri?

60 NANCY THAYER

– Am fost preg`ti]i pentru a ne \ndrepta c`tre orice col] de pe

P`mânt, dar am fost ale[i special pentru un anume loc. Mie mi s-a

dat \n grij` America, apoi Texasul, apoi ora[ul San Antonio.

Vâslele se oprir` o clip`.

– Vrei s` spui c` ai venit pe P`mânt \mpreun` cu mai mul]i?

– Da, aprob` ea.

– Câ]i?

– Vreo dou`zeci, din câte [tiu.

– Numai femei?

– De data asta, da. Dan t`cu, \ngândurat. Era chinuit de o

\ntrebare la care ar fi vrut s` afle de mult r`spunsul, dar pe care

n-avusese curajul s-o formuleze. {i asta pentru c` existaser` atât de

multe elemente noi cu care se confruntase \n ultima vreme, \ncât

nu era preg`tit pentru o nou` surpriz`.

– De ce v` afla]i aici? Spune-mi adev`rul, nu generalit`]i.

– A[a vorbeai [i cu so]ia ta?

– Cum anume?

– Ca un [ef.

– Da, replic` el. Nu schimba subiectul. De ce v` afla]i aici?

Spune-mi!

– Nu pot. Nici nu-i de mirare c` n-avea \ncredere \n propriile

decizii. Erai atât de sigur pe ea, \ncât nu mai sim]ea nevoia s` aib`

\ncredere \n sine \ns`[i.

– Dac` nu-i convenea ceva, putea s`-mi spun`. Tu a[a faci.

Râul devenise mai blând, mai lini[tit.

– R`spunde-mi la ce te-am \ntrebat sau te las aici, o amenin]` el,

con[tient c` nu va fi crezut.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 61

– Nu, refuz` ea.

– |ncerca]i s` cuceri]i P`mântul? Asta e? A]i r`mas f`r` ap`, aer

sau mâncare [i ave]i nevoie de resursele noastre pentru a

supravie]ui?

Kendra se apropie de el. Aproape c` genunchii li se atingeau.

– N-avem nevoie de nimic din toate astea.

– Atunci?

– Nu-]i pot spune. Dar \]i pot promite c` nu v` vom face r`u. Nu

ve]i duce dorul lucrurilor de care noi avem nevoie.

Dan \ncepu s` priveasc` apa cu aten]ie, ca [i cum pe suprafa]a

ei ar fi citit r`spunsurile pe care le voia. Discul portocaliu al

soarelui alunec` dincolo de peretele canionului, \ncepându-[i

drumul nocturn. Umbrele se transformar` \n forme grote[ti.

Nu-i pl`ceau ghicitorile, nici engimele. Nu-i cerea foarte mult

dac` pretindea r`spunsuri f`r` ocoli[uri la \ntreb`rile lui directe.

Dar [tia c` nu va ob]ine nimic de la ea. Sau poate nu \nc`. Mai

târziu, când o va surprinde nepreg`tit`, \[i promise \ns` c` va afla

tot ce dorea. |[i privi ceasul. Era momentul s` g`seasc` un loc

pentru odihna de noapte. |ndrept` barca pe malul mexican, \ntr-un

loc cu iarb` \nalt` [i copaci \nflori]i.

– Vom \nnopta aici, zise el, s`rind \n apa adânc` pân` la

genunchi [i tr`gând barca gonflabil` deasupra stâncilor.

Kendra lu` bagajele mai u[oare [i urm`ri cu aten]ie mi[c`rile lui

Dan. B`rbatul \i sim]i privirea [i \ncercarea timid` de a-i citi

gândurile. |nv`]ase s`-i contracareze ac]iunile \n aceste ultime zile,

astfel c` renun]` la gândurile personale [i se concentr` numai

asupra mi[c`rilor pe care le f`cea.

62 NANCY THAYER

Atingerea u[oar` a mâinii ei pe um`rul lui \l f`cu s` se opreasc`.

– Te rog, nu m` alunga, zise ea.

– De ce naiba te intereseaz` ce gândesc? replic` el. Nu e[ti om.

Nici m`car nu apar]ii acestei planete. {i nu vrei s`-mi spui de ce te

afli. Din câte \n]eleg eu, po]i foarte bine s` ai o misiune de

distrugere.

– Nu fi ridicol! {tii foarte bine c` n-a[ face a[a ceva [i nici n-a[

permite altcuiva s` v` fac` r`u. Herfroni]ii nu cred \n violen]`. {i

apoi, sunt [i eu \n parte uman`. Asta nu conteaz` \n ochii t`i? }in

la voi. Am \nc`lcat atâtea reguli numai pentru a v` ajuta. {i vreau

s-o fac \n continuare.

– Cum m` po]i tu ajuta? Nici m`car nu vrei s`-mi r`spunzi la

\ntreb`ri.

– |]i voi povesti despre Kendra.

Furia lui pieri ca prin farmec, l`sând loc unei teribile triste]i.

– Nu te cred, [opti el.

Ea f`cu un gest gr`bit din cap, [i p`rul \i flutur` u[or \n briza

serii.

– |]i voi povesti, insist` ea. Sunt atâtea lucruri pe care \nc` nu le

[tii. |]i voi explica totul.

Dan arunc` sacul de dormit pe jos.

– S` auzim, accept` el.

Kendra \[i trecu limba peste buze cu un gest nervos [i-[i

\ntoarse privirea de la el.

– Dup` ce ne instal`m, r`spunse ea.

Cu o privire semnificativ`, Dan adun` restul lucrurilor [i \ncepu

s` despacheteze. Desf`cu sacii de dormit [i-i a[ez` la o distan]` de

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 63

treizeci de centimetri unul de altul, suficient spa]iu pentru a se

asigura c` nu se vor atinge \n somn.

Neavând nimic altceva de f`cut, Kendra adun` câteva crengi [i

le a[ez` gr`mad` lâng` unul dintre sacii de dormit. Apoi se a[ez` [i

a[tept` t`cut` preg`tirile.

Dan se \ntoarse [i scoase din cutia frigorific` dou` beri [i dou`

sandvi[uri.

– Asta este masa din noaptea asta. Sunt ni[te sandvi[uri cam...

ne\ndemânatice, glumi el.

Ea lu` pachetul \ntins [i se uit` cu mirare la bucata de carne.

Dan oft`.

– Bine, aprob` el. Voi lua carnea, dar m`nânc` brânza [i pâinea.

Dac` \]i e foame \n continuare, \]i ofer un m`r sau o par`.

Zâmbetul ei de u[urare veni atât de nea[teptat, \ncât \nc`lzi

inima b`rbatului ca o raz` de soare.

– Mul]umesc, [opti ea.

Stând turce[te, Kendra desf`cu sandvi[ul [i scoase carnea cu

grij`, \ntinzându-i-o lui Dan. B`rbatul o lu` [i-i d`du \n schimb

brânza [i salata lui.

– Mai poveste[te-mi despre poporul t`u, o rug` el.

– Ce vrei s` [tii? \ntreb` ea, mu[când din sandvi[. Credeam c`

]i-am spus tot ce era interesant de aflat.

– Când a]i \nceput s` ne vizita]i planeta?

– Acum câteva mii de ani.

– De ce?

– S` \nv`]`m, s` studiem.

– Vizita]i [i alte galaxii sau doar noi suntem noroco[ii ale[i?

64 NANCY THAYER

– Vizit`m multe galaxii. Pe fiecare dintre ele exist` cel pu]in o

form` de via]`. Unele au sute, altele una singur`.

– De ce a]i venit aici? De ce a]i ales Terra? reveni el cu \ntrebarea

care-l interesa.

Kendra lu` ultima \nghi]itur` din sandvi[ [i puse hârtia

deoparte. Dan termin` [i el de mâncat, mototoli hârtia [i o puse \n

punga de plastic special`.

– Nu [tiu. Nu [tiu mai multe decât tine, chiar dac` fac parte din

civiliza]ia herfronit`. Nu ni se ofer` toate datele, toate informa]iile.

{i apoi, nu te-am c`utam ca s`-]i povestesc despre planeta mea, ci

pentru a te ajuta s-o \n]elegi pe Kendra. I-am promis c` voi face asta

\nainte s` plec. Nu vrei s` [tii mai multe despre ea?

Dan se \ntinse pe sacul de dormit [i-[i puse mâinile sub cap,

privind cerul \ntunecat, doar ici [i colo p`tat de un albastru indigo.

Se vedeau doar câteva stele. Printre ele, cea pe care Kendra o c`uta

mereu pe cer. Ar fi vrut s` afle ce stea era.

– Ba da, r`spunse el.

Se sim]ea de parc` ar fi vorbit despre altcineva, nu despre so]ia

lui. Nu [tia de ce sau cum s` schimbe aceast` situa]ie. La naiba, nu

[tia nici m`car dac` voia s-o schimbe! Cu noua Kendra \n fa]a lui,

putea pretinde c` so]ia lui mai era \nc` \n via]`. Era mai pu]in

dureros astfel. Dar nu [i foarte realist. {tia c` nu mai putea nega

mult` vreme moartea so]iei.

– Ce-ar fi vrut ea s` [tiu?

– C` te iubea foarte mult, dar c` n-a putut s` lupte pentru

aceast` dragoste.

Cuvintele ei \l lovir` direct \n inim`.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 65

– Atunci, iubirea ei n-a fost prea puternic`, nu?

Ea \l privi, certându-l parc` pentru aceste vorbe.

– Kendra s-a gândit numai la asta \n ultimii ani. Se sim]ea

vinovat` pentru c` nu se putea deschide \n fa]a ta [i pentru c` nu

]i-a permis s` vezi cât de speriat` era. Ce lucru ciudat, s` te sim]i

vinovat` pentru atâta lucru!

– Vrei s` spui c` se sim]ea atât de vinovat`, \ncât dup` opt ani

de c`snicie n-a mai putut suporta vinov`]ia [i m-a p`r`sit, apoi a

avut o c`dere nervoas`? E[ti sigur` c` n-ai un frate pe nume Grimm?

– Nu, vinov`]ia ei, ciudat` cum era, i-a devenit atât de obi[nuit`,

\ncât se sprijinea pe ea.

– Nu cred, nu cred nimic. |nseamn` c` nu m-a iubit suficient. E

simplu, de ce s` ne ascundem dup` cuvinte?

De[i nega cu putere, Dan credea \n logica spuselor ei. Ceva \i

spunea c` avea dreptate. Prea multe lucruri convergeau. Amintiri

de mult uitate \i revenir` \n minte. |[i aminti schimbarea care se

petrecuse cu ea \n al doilea an de liceu. Crezuse c` metamorfoza se

datora maturiz`rii, dar se \n[elase.

– Nu, repet` el, cu o voce distrus`.

– Te-a iubit prea mult [i a fost prea slab`. {i cu cât o protejai mai

mult, cu atât devenea mai vulnerabil`. Pân` la urm`, a ales s`

r`mân` singur`, s` te p`r`seasc`. Prefera s` moar`, mai degrab`

decât s` tr`iasc` f`r` s` aib` copii, dar \n acela[i timp nu se sim]ea

destul de curajoas` pentru a \nfrunta moartea unui alt rod al iubirii

voastre. C`derea nervoas` a avut ca motiv [i faptul c` nu mai putea

suporta pierderea unui al doilea copil.

– Nu te cred, [opti el.

66 NANCY THAYER

|nchise ochii, dorindu-[i ca \ntunericul de afar` s`-l \nv`luie. Nu

mai suporta realitatea, nu mai voia s` afle adev`rul. Iat` c` piesele

lips` ale jocului de puzzle se \mbinau \ntr-un desen mostruos.

– Ba da, m` crezi. Preferi \ns` s` negi. Te iubea, dar n-a fost

persoana pe care o credeai. |nainte s` moar`, se hot`râse s` se

confrunte cu tine [i s` vad` dac` pute]i continua rela]ia. {i totu[i,

credea c` nu mai reprezint` de mult o prioritate pentru tine, c`

te-ai hot`rât s`-]i continui via]a f`r` ea, c` nu mai ai nevoie de o

astfel de povar`. Credea c`-i vei cere cât de curând s` divor]eze. A[a

e?

Kendra lui, iubita lui, repet` el \n gând. Ar fi dat orice s-o mai

]in` m`car o singur` dat` \n bra]e. Avusese dreptate, se gândise la

divor]. Ea \i ghicise reac]ia; el nu putuse niciodat` s`-i descifreze

gândurile.

Lacrimi amare \i umplur` ochii. Nu-i mai p`sa. Acum, aflase

totul. Temerile Kendrei, propriile gre[eli... Oare ar fi putut s` se

\mpace? S`-[i schimbe felul de a fi? Chiar dac` so]ia lui s-ar fi \ntors

la el, se \ndoia c` puteau trece cu bine peste toate cele \ntâmplate.

Durerea \l str`b`tu ca un cu]it, oprindu-i r`suflarea. Strânse din

din]i ca s` poat` rezista.

– O, Dan, nu plânge, spuse Kendra rug`toare, venind mai

aproape de el [i [tergându-i lacrimile. Nu, repet` ea, s`rutându-l pe

obraz cu tandre]e.

Cu ochii \nchi[i de durere, el \ntinse mâna spre ea, c`utându-i

apropierea.

Ea se lipi de el, continuând s`-i s`rute obrazul cu buze moi [i

calde. Atingerea ei era atât de dulce, de lini[titoare!

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 67

– Kendra, [opti el cu voce r`gu[it`.Murmurul lui fu ca un strig`t de ajutor. Nu mai [tia dac`

vorbe[te cu so]ia lui sau cu noua Kendra.– Stai lâng` mine!– Da, r`spunse ea, \mbr`]i[ându-l.Dan suspin` adânc. Kendra. Kendra lui era din nou \n bra]ele

sale.

68 NANCY THAYER

Capitolul 4

Sânii ei moi \i atingeau pieptul, \ncingându-i sângele ca mii depromisiuni minunate.

Avea nevoie de o [ans` s` se revan[eze fa]` de Kendra, s`-ispun` c` o iube[te, c` o a[teptase...

Dar nu! Ea nu era Kendra. Era o alt` femeie.Tân`ra vru s` se \ndep`rteze, dar Dan nu-i permise.– Nu pleca, o implor` el.– Nu plec, promise ea. Nici nu vreau, nici nu pot. E prea frumos

ce simt...– Asta \nseamn` c` vrei s` continuu? \ntreb` el, u[urat c` nu

voia s` se \ndep`rteze de el.– Da, da, r`spunse ea, \n timp ce degetele ei fine \i desf`ceau

fermoarul bluzei. Dan se l`s` prad` noilor emo]ii. Atingerea Kendrei \l emo]iona

\ntotdeauna. Un fior \l str`b`tu ca o und` de [oc.– Da, [opti el, atingându-i sânul moale.

Senza]iile erau la fel, [i totu[i diferite. |nc` o dat`, \[i d`du

seama de caracteristicile diferite ale celor dou` femei. Erau

asem`n`toare, [i totu[i atât de deosebite!

|ncet, ezitând, ea \l atinse. Dan o s`rut` pe gât [i cobor\ pe

pielea ca de satin a pieptului, l`sând de-a lungul lui o urm`

r`coaroas`.

Kendra gemu [i el \i zâmbi.

Comunicau mental [i gesturile lor se \mbinau armonios. Dan

sim]ea cum Kendra r`spundea mi[c`rilor sale, experimentând toate

aceste noi emo]ii pentru prima dat`. Kendra nu mai fusese

niciodat` atât de fericit`. Se sim]ea r`v`[it` de senza]ii tulbur`toare.

|nchise ochii, extaziat`. Mâna i se \ntinse c`tre el, mângâindu-l.

Senza]ii cople[itoare, a[a cum nu mai sim]ise vreodat`, \l

invadar` pe Dan, t`indu-i r`suflarea. Gânduri incoerente \i

str`b`teau mintea.

Kendra auzi frânturile de gânduri [i râse fericit`. |[i \ncol`ci

bra]ele \n jurul trupului s`u.

"E[ti special`...

Dumnezeule... e[ti atât de minunat`... de frumoas`... râsul t`u e

divin... atât de..."

Nu [tiur` când \[i scoaser` hainele, r`mânând goi.

Pielea ei era fin` [i miroasea fermec`tor, atingerea ei era mai

senzual` decât \i fusese dat s` cunoasc` vreodat`.

Kendra gemu. R`suflarea ei era u[oar` [i proasp`t`. Mâinile lor

se unir`. Senza]iile pe care le \ncerca erau minunate. Mii de culori

\i ap`rur` \n fa]a ochilor. Amândoi sim]ir` un val de extaz

cuprinzându-i.

70 NANCY THAYER

Respira]ia lui deveni mai rar`, r`suflare cu r`suflare, \ncercând

s` se potriveasc` respira]iei ei. O ]inea pe Kendra \n bra]e,

\ncercând s` se adapteze acestei incredibile realit`]i.

Cu o mân` tremur`toare, \i d`du la o parte p`rul negru de pe

obraz.

– E[ti bine? o \ntreb` el.

Ea zâmbi, cu ochii \nchi[i, [i d`du aprobator din cap.

– A fost atât de frumos... De asta rasa ta e atât de preocupat` de

sex?

Dan râse [i-i mângâie gâtul.

– Asta crezi? C` suntem preocupa]i de sex?

Kendra zâmbi.

– Ni s-a spus s` nu facem dragoste cu nici un p`mântean. Altfel,

am r`mâne \ns`rcinate, f`r` s` avem timpul de a analiza genele \n

c`utarea bolilor [i a defectelor genetice. Dar nu [tiam c` e atât de

minunat...

– Ce ai experimentat tu, draga mea, e un avantaj exclusiv uman.

– Ar trebui s`-l \mp`r]i]i [i cu al]ii. E... minunat, repet` ea.

– Dar nu se \ntâmpl` chiar tuturor oamenilor. Unii nu simt

niciodat` ce am sim]it noi acum.

– De ce? Ceva atât de frumos trebuie experimentat tot timpul,

nu doar o dat` sau de dou` ori.

– De acord, râse Dan.

Kendra se \ncrunt`.

– De ce tocmai noi? Da, [tiu, \[i aminti ea, \ncruntându-se. E

vorba de... chimicale, parc`.

– Cum?

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 71

– Elementele chimice ale trupului uman reac]ioneaz` \ntre ele

cu o mare intensitate.

– Ce? repet` el, ridicându-se \n coate.

Luna plin` \i lumina Kendrei doar chipul.

– E vorba... \ncepu ea.

– Da, te-am auzit, dar nu pot s` cred a[a ceva. Vrei s` spui c`

femeile [i b`rba]ii se simt atra[i unul de altul din pricina

elementelor chimice din corpul lor?

– Am studiat toate astea \nainte de a veni aici.

– Pe planeta voastr` cum se face dragoste?

Ea \l privi uimit`.

– Nu se face. Reproducerea era motivul principal al

\mperecherii, dar aceast` func]ie este acum realizat` \n laboratoare.

Stau [i m` \ntreb de ce am eliminat experien]a asta din via]a

noastr`. Poate c` la noi nu exist` aceast` atrac]ie chimic`.

El o lu` din nou \n bra]e. Nu se mai s`tura de trupul ei.

– Nu-mi pas` cum numi]i voi dragostea. Eu [tiu c` \nseamn`

mult mai mult decât atât.

– Dar chiar dac` s-ar reduce numai la asta, nu m` intereseaz`,

spuse ea. Mai vreau.

El gemu aprobator.

I se p`rea atât de firesc s` fac` dragoste cu ea, [i totu[i atât de

ciudat. Era o experien]` nou`. Emo]ii cum nu mai sim]ise niciodat`

\l invadau, cople[indu-l.

Aceast` Kendra era diferit` de so]ia lui, [i totu[i, \n mod ciudat,

sim]ea c` f`când dragoste cu ea se \mpac` \n sfâr[it cu spiritul so]iei

sale moarte.

72 NANCY THAYER

Li se f`cu somn. Ultimul gând al lui Dan fu pentru Kendra de

lâng` el, pentru femeia care-l leg`nase \n bra]ele ei [i-i lini[tise

plânsul.

***

Dan trase din nou barca pe ap`, \ndreptându-se c`tre malul

american.

B`rbatul zâmbi c`tre Kendra, care st`tea chiar \n fa]a lui,

ghemuit` \n barc`.

F`cuser` dragoste toat` noaptea, plini de pasiune, [i repetar`

experien]a din nou \n aceast` diminea]`. Nu se s`tura de prezen]a

ei, iar ea era la fel de \nfometat` de el.

Chiar dac` era extraterestr`, nu mai conta. Dan ar fi f`cut-o

orice s` n-o piard`.

|n adâncul sufletului, \n]elegea c` femeia asta nu era Kendra. |[i

amintea asta ori de câte ori vorbea despre subiecte de care Kendra

n-ar fi fost interesat`, de fiecare dat` când \ncerca o nou`

modalitatea de a face dragoste – lucru de care Kendra era atât de

\nsp`imântat` – de fiecare dat` când \l privea ca [i cum i s-ar fi

oferit \ntreag` – trup [i... gânduri. Dac` ar fi putut s-o descifreze pe

vechea Kendra la fel de bine pe cât o \n]elegea pe cea nou`, le-ar fi

fost atât de bine \mpreun`! Cu ajutorul acestei femei \ns`, reu[ise

s`-[i g`seasc` pacea [i \n privin]a so]iei sale. Toate regretele

disp`ruser` prin simplul fapt c`-i permisese Kendrei s` fac` lumin`

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 73

\n gre[elile sale. Ea \l ajutase s`-[i dep`[easc` triste]ea [i durerea.

Nu era foarte logic, dar prezen]a ei \i u[urase vindecarea.

– E atât de frumos, [opti ea, privind c`tre cerul senin.

Apoi, z`rind o pas`re trecând prin fa]a lor, \ngust` ochii s-o vad`

mai bine.

– Un [oim, [opti ea, fascinat`.

– Voi n-ave]i p`s`ri? \ntreb` el, plin de curiozitate.

– Nu, n-avem nimic atât de... exotic. Doar barbuni, doar ei au

mai r`mas din animalele planetei noastre.

– Barbuni? Ea \ncuviin]` din cap absent`, cu privirea fixat`

asupra zborului maiestuos al p`s`rii.

– Da, sunt ni[te animale mici, un fel de [opârl` \ncruci[at` cu

un vierme. Au un limbaj asem`n`tor cu cel al delfinilor vo[tri.

– Doamne! exclam` Dan

Ea \l privi uimit`.

– Ce e? \ntreb` tân`ra.

– Sun` groaznic.

– Sunt foarte folositori. Sap` p`mântul umed [i-i gr`besc

uscarea. Rezist` bine bolilor [i sunt absolut inofensivi pentru noi.

|n plus, ne anun]` \n limba lor când p`mântul sau aerul se afl` \n

pericol [i au nevoie de ajutor.

Dan \ncuviin]`, de parc` ar fi priceput totul, de[i multe dintre

aceste lucruri i se p`reau stranii. Era \ns` mul]umit c` ea \l l`sa \n

sfâr[it s` p`trund` \n universul misterios al planetei sale [i s` afle

diferen]ele dintre civiliza]iile lor.

V`zându-l atât de serios [i [tiind c` nu pricepe mare lucru din

vorbele ei, Kendra \ncepu s` râd`. Dan se uit` spre ea cu

74 NANCY THAYER

surprindere. Era atât de pl`cut s-o aud` râzând! Era foarte diferit`

de so]ia lui [i \n aceast` privin]`. Râsul ei cre[tea \n intensitate

treptat, sunând ca muzica unui delicat instrument.

Deodat`, Dan realiz` cât de pu]ine lucruri [tia de fapt despre

lumea ei. |ntreb`rile revenir` cu intensitate. Ar fi vrut s` afle mai

multe din tainele teritoriului atât de enigmatic din care f`cea parte

iubita lui.

Kendra oft`. "Cu timpul, vei afla mai multe, Dan, \i comunic` ea

telepatic. Dar nu acum. Trebuie s` ne bucur`m de ziua asta."

Dan \i auzi cuvintele cu claritate, de[i buzele ei nu se mi[caser`.

Accept` bucuros aceast` amânare pentru un termen nedefinit.

Rela]ia lor era prea tandr`, prea tân`r` pentru a nu se bucura de ea

total, f`r` s` se gândeasc` la lucrurile care-i desp`r]eau.

Ar fi vrut s-o ]in` \n bra]e [i s`-i simt` parfumul absolut special,

unic. Voia s`-i simt` capul lâng` inima lui, s-o fac` s`-i asculte

b`t`ile inimii, ritmul nebun al pasiunii inspirate de ea.

– Nu vrei s` dans`m? \ntreb` el deodat`.

– S` dans`m? Pe râu? repet` ea, [ocat`.

– Po]i dansa pe râu? relu` Dan, [i mai [ocat.

– Nu, dar...

Se privir` [i amândoi izbucnir` \n râs de aceast` confuzie. Dan

era mul]umit c` iubita lui n-avea \nc` un talent ciudat de care el nu

[tia.

– Nu, explic` el, voiam s` te invit la dans la Lajitas. Vom ajunge

acolo pe la patru dup`-amiaz`. De obicei, se organizeaz` o sear` de

dans o dat` pe s`pt`mân` [i acea zi e azi.

Ea \i r`spunse cu o privire plin` de recuno[tin]`.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 75

– Da, mi-ar pl`cea foarte mult. Dar ne vor permite accesul, chiar

dac` suntem \mbr`ca]i \n [ort [i tricou?

Kendra era atât de sofisticat`, [i totu[i atât de naiv`! Era o

combina]ie irezistibil`, care-l fermeca mai mult decât orice.

– Ne vom \ngrijora de asta atunci când va veni momentul.

R`spunsul lui brusc [i faptul c` trebuia s` se concentreze asupra

navigatului puser` cap`t conversa]iei.

Ajunser` \n ora[ul Lajitas pu]in dup` ora patru, puser` barca la

ad`post, f`cur` cump`r`turile necesare [i rezervar` o camer` de

hotel pentru noapte. |n timp ce Kendra intr` sub du[, Dan ie[i [i

vizit` magazinele de haine \n c`utarea unei ]inute potrivite pentru

o sear` de dans. Cump`r` o fust` ciclam [i o bluz` roz pentru

Kendra, completând ]inuta cu o pereche de sandale tipic mexicane.

Dup` ce desf`cur` cadourile \n camera de hotel [i Kendra \l

cople[i cu s`ruturi de mul]umire, f`cur` din nou dragoste. Dormir`

o or` [i se trezir` ferici]i.

Petrecerea \ncepu devreme. |n sala de dans local`, o forma]ie

mexican` cânta melodii tradi]ionale. Dansatorii loveau podeaua cu

mult foc, \naintând al`turi \n cerc, râzând [i bând \n acela[i timp.

Sala era plin` de americani [i de mexicani. Dan o ]inea \n bra]e

pe Kendra, care râdea vesel`, privindu-l de jos \n sus. Dan era \nalt,

suplu [i foarte agil. Picioarele li se mi[cau \n ritmul muzicii,

atingându-se [i umplându-i de o c`ldur` ciudat`.

Se amestecar` \n grupul colorat [i vesel de dansatori transpira]i.

Kendra \[i trecu bra]ul pe dup` gâtul lui [i-l trase c`tre ea,

s`turându-l pe buze.

– E[ti un om minunat, Dan Lovejoy, [opti ea.

76 NANCY THAYER

R`spunsul lui fu un s`rut ame]itor, care o f`cu s` \nchid` ochii

[i s`-[i strâng` mai tare bra]ele \n jurul lui. Emo]ii despre care

credea c` sunt de mult pierdute ren`scur` \n el. Se sim]ea din nou

un adolescent. Kendra se afla \n bra]ele sale [i speran]a \ntr-un

viitor fericit ren`scuse. De data aceasta \ns`, fericirea era mai

puternic`. Noua Kendra era mai \n]eleapt` [i mai st`pân` pe

propriile ac]iuni, legându-l de ea prin mii de fire nev`zute dar

puternice.

Ea se d`du un pas \napoi, mângâindu-l pe obraz cu o mân`

cald`.

– Nu sunt cu adev`rat Kendra, zise ea.

Dan \i acoperi mâna, ap`sându-i-o mai tare pe obraz, ca [i cum

atingerea ei u[oar` nu-i era de-ajuns.

– Ar trebui s`-mi cite[ti gândurile mai des, replic` el \n [oapt`.

{tiu cine e[ti, [tiu c` ce se \ntâmpl` \ntre noi e diferit. E mai bine.

Ea zâmbi, \ncântat`. Dansau liberi, ferici]i.

Dan nu [tia cum avea s` se descurce f`r` ea pentru tot restul

vie]ii, dar important era c` o avea lâng` el acum. Era numai a lui.

Pentru moment.

Deodat`, Kendra se \ndep`rt` u[or, privind \n jur cu mirare. |l

trase apoi spre ea [i-i [opti la ureche:

– Gânde[te-te la râu! Trebuie s` te imaginezi \nc` acolo, pe ape,

ad`ug` ea gr`bit`.

Trupul Kendrei deveni rigid \n bra]ele sale. El o \mbr`]i[` mai

strâns.

– De ce? \ntreb` Dan De ce, Kendra?

– Blocheaz`-]i gândurile, \i ordon` ea \n [oapt`.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 77

Cineva \ncerca s`-i p`trund` \n minte. Cineva care nu era ea.

Frica sim]it` de Kendra \l cople[i [i pe el. Ascult` ordinul ei [i

\ncepu s` se gândeasc` la sunetul apei. Se concentr` cu toate

puterile asupra apei curg`toare, al c`rei zgomot discret se

transform` treptat \ntr-un muget cople[itor.

Tentativa de a-i citi gândurile reveni, mai puternic`. El continu`

s` se concentreze.

Auzi un ]ip`t [i se gândi la o pas`re de noapte care a descoperit

vizuina unui [oarece. O [opârl` se ridic` pe malul ml`[tinos, apoi

s`ri pe o creang` joas`. Râul se afla mereu \n gândurile lui. Nimic

altceva nu mai conta.

Sondarea gândurilor \ncet`, dar el continu` s` asculte sunetul

apei [i s` vad` râul cu ochii min]ii.

Muzica se opri, apoi re\ncepu, dar el nu observ` nimic din toate

astea. Totu[i, continu` s`-[i mi[te picioarele ca un automat, \ntr-un

ritm aleatoriu.

A doua \ncercare de a-i p`trunde \n gânduri fu atât de puternic`,

\ncât \l duru. Se sim]ea de parc` cineva i-ar fi str`puns creierul cu

ceva ascu]it. Fu nevoie de toat` puterea lui de concentrare pentru

a-[i p`stra imaginea asupra râului. |[i \nchipui b`rci alunecând pe

apa lini[tit` sau agitat`, purtate departe pe vârtejurile râului, [i

oameni care vâsleau \ncorda]i, luptând cu for]a curentului.

Aproape c` auzea zgomotele, aproape c` sim]ea apa lovindu-l \n

fa]`. Era o ap` \ntunecat`, rapid mi[c`toare.

Cercetarea min]ii \ncet` din nou.

De data asta \ns`, v`zu [i persoana care \ncercase s`-i citeasc`

gândurile. Era un cowboy \nalt [i slab, \nc`l]at cu cizme de c`l`rie,

78 NANCY THAYER

care st`tea la intrarea \n sala de dans cu o bere \n mân`. O p`l`rie

imens` dintr-un material negru \i acoperea fa]a. P`rea o figur`

amenin]`toare. Dup` o clip` \ns`, silueta disp`ru.

Dan continu` s` danseze, f`r` s`-[i dea seama c` o tr`gea cu

putere pe Kendra dup` el, \n cercuri nebune[ti.

– Lini[te[te-te, zise ea. Acum am sc`pat.

Dar Dan continu` s` se mi[te.

– Hei, m` doare. Opre[te-te. A plecat.

El mai f`cu doi pa[i.

Mâna ei \i atinse chipul.

– Gata, Dan. Po]i s` te opre[ti.

Ochii lui se fixar` \ncet asupra femeii pe care o ]inea \n bra]e.

Respira cu greutate.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` el.

– Unul dintre semenii mei se afla \n mul]ime. Voia ni[te

r`spunsuri, a[a c` i le-am oferit.

– Dar de ce m-a sondat pe mine?

Amintirea durerii sim]ite \i reveni. O transpira]ie rece \l inund`.

– Verifica ceva. Au, ]ip` tân`ra. M` doare, Dan.

B`rbatul \[i privi mâinile, \nstr`inat. Bra]ele sale o strângeau cu

putere pe Kendra. Cu un imens efort, reu[i s` se relaxeze.

Ea r`sufl` u[urat`.

– |mi pare r`u, zise ea.

– {i eu vreau ni[te r`spunsuri, ]ip` el.

Nu-i mai p`sa cine-l aude.

– Trebuie s`-l g`sim pe tic`losul `la! ad`ug` b`rbatul.

– Nu acum, nu aici, \ncerc` ea s`-l calmeze.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 79

– E aici, l-am v`zut.

– Nu acum, repet` tân`ra.

– Te-a r`nit?

– Nu, r`spunse ea zâmbind. Nu voia decât ni[te informa]ii [i

i-am dat r`spunsurile. E unul dintre ai mei, Dan, [i se afl` aici ca s`

se asigure c` herfroni]ii sunt bine ghida]i \n c`l`toria lor pe P`mânt.

– Nu-mi pas` ce misiune are. |l voi face s` pl`teasc`.

– A plecat.

El respir` adânc [i se str`dui s` se calmeze. Pentru prima dat`

realiz` c` oamenii din jur dansau \ntr-un ritm alert, pe când el se

mi[ca \nc` \n pa[i de balad`. O lu` repede de mân` pe Kendra [i

ie[i din sal` \n \ntunericul de afar`.

Ajun[i pe malul râului, observar` c` apa era exact a[a cum [i-o

imaginaser` mai devreme. Oare chiar auzise toate aceste sunete sau

le invetntase din ce-[i mai aducea aminte?

– Le-ai auzit, replic` ea.

– De unde [tii?

– Eu am fost cea dintâi care ]i-a citit gândurile.

Dan \[i aminti atunci prima \ncercare de a-i p`trunde \n minte

mai blând`, mai tandr`.

– De ce? \ntreb` el.

– Ca s` m` asigur c` vei face exact ce-]i spun.

– {i ce ai fi f`cut dac` nu te ascultam?

Ea ridic` din umeri, \n timp ce lumina lunii \i alunec` pe p`rul

\ntunecat.

– Nu [tiu. Cred c` a[ fi \ncercat s`-]i protejez gândurile chiar eu,

dar atunci ar fi aflat c` te ajut.

80 NANCY THAYER

– |n ce privin]`?

– C` te protejez de tentativa noastr` de citire a gândurilor.

– A noastr`? Adic` a ta [i a lui?

– Nu, a noastr` ca specie, explic` ea. Suntem o societate

colectiv`. Orice facem noi este \n beneficiul tuturora. Nu-i doar

pentru "mine".

– E[ti pe trei sferturi uman` [i tr`ie[i \ntr-o societate colectiv`?

– Da, confirm` ea.

– Atunci, de ce m` protejezi?

Ea \i c`ut` privirea.

– Nu [tiu. Nu voiam s` afle cât de mult ]inem unul la altul. E

\mpotriva regulilor s` te implici emo]ional \ntr-o rela]ie cu oamenii.

Dac` o facem, s-ar putea s` nu mai vrem s` ne \ntoarcem \n lumea

noastr`. Cei b`trâni ne-au explicat aceast` regul`, dar nu pot spune

c` am priceput-o prea bine.

Deci, ]inea la el. O putea convinge s` r`mân`, putea avea o nou`

[ans` la fericire.

– Stai cu mine, o rug` el. Nu te duce \napoi.

Ea cl`tin` din cap.

– Nu se poate, ne vor g`si oricum.

– Cât de departe pot ajunge cu puterea gândului?

– Ne pot g`si pe o distan]` de trei kilometri.

– Atunci, putem sc`pa de ei.

– Nu-i chiar atât de u[or s` ne ascundem.

– Dac` nu te pot g`si s`-]i citeasc` gândurile, este foarte u[or.

– Te pot c`uta [i pe tine, \i aminti ea.

– Cum? Sunt unul din milioanele de oameni care tr`iesc aici.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 81

Pe tine te pot g`si mai u[or.

Ea \l contrazise.

– Dac` ]i-au citit gândurile o dat`, te pot g`si rapid oricând. E

ca [i cum ai l`sa o urm` u[or de depistat.

– Dar nu mi-a citit gândurile. Doar a \ncercat, zâmbi el.

Ea \l privi plin` de speran]`.

– Crezi?

Dan chicoti. |n sfâr[it, putea controla ceva.

– Da, r`spunse el plin de siguran]`. Ne vom descurca. Te asigur.

Zâmbetul ei se topi \ns` rapid.

– Nu conteaz`, am \nc`lcat [i a[a prea multe reguli. Trebuie s`

m` \ntorc [i s`-mi repar gre[elile. Sunt mul]i herfroni]i care se

bazeaz` pe mine, [opti ea. Dar pentru \nc` dou`-trei zile puteam

pretinde c` nu ne vom desp`r]i niciodat`, adug` ea pe un ton

timid. Mi-a[ dori s` fiu cu tine mereu.

Dan \[i sim]i inima b`tând cu putere. Va lupta pentru ea, pentru

a o avea mereu al`turi.

– Suntem de acord m`car asupra acestui lucru, zâmbi el. Nu te

\ngrijora, vom rezolva totul. |mpreun`.

Kendra \[i puse capul pe um`rul lui, [i Dan \i sim]i aroma

p`rului. Greierii cântau, apa se lovea \ncet de maluri, stelele

str`luceau deasupra lor. |n ciuda acestui peisaj idilic, b`rbatul se

sim]ea parc` prins \n capcan`. Profunzimea sentimentelor pentru

femeia din bra]ele lui \l \ndurera, pentru c` exista posibilitatea s-o

piard` pentru totdeauna.

O privi cu suprindere. Cum de un popor putea fi atât de

sofisticat [i totodat` atât de naiv? Nu putea pricepe. Ceva \i spunea

82 NANCY THAYER

c` risca mult \ncercând s-o r`peasc` pe Kendra [i s-o \ndep`rtezede rasa ei, dar nu-i p`sa. O voia al`turi de el. Ea dorea s` r`mân`lâng` el. Asta era tot ce conta. Toate celelalte lucruri erauneimportante.

– Nu-mi face alegerea mai grea decât este deja, [opti ea. |i citise din nou gândurile.– Nu e o alegerea grea. – Rela]ia noastr` nu poate dura pentru totdeauna. Trebuie s`

m` duc acas`.– Doar câteva zile \]i mai cer.– Câteva zile, repet` ea, zâmbind.Buzele lui se lipir` de ale Kendrei.– S` plec`m de aici, zise el.Se \ndreptar` t`cu]i spre hotel.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 83

Capitolul 5

Când soarele r`s`ri peste de[ert, Dan [i Kendra \mpinser` barcape ape. Câteva minute mai târziu, ora[ul Lajitas disp`ruse din ochiilor.

Cu cât \naintau de-a lungul râului, cu atât Dan devenea maicalm, mai relaxat. Kendra, dimpotriv`, se sim]ea din ce \n ce mai\ncordat`.

Ochii ei \l priveau cu mirare. |ncerc` s`-i citeasc` gândurile. Else l`s` cercetat, permi]ându-i s` afle dragostea care-i inunda inima.

– Dar pentru care Kendra e aceast` dragoste? \ntreb` ea [optit. – Pentru tine, draga mea.Ea cl`tin` din cap, confuz`.– Nu [tiu, Dan. Nu cred c` mai [tii diferen]ele dintre noi.– Cite[te-mi gândurile.– Degeaba, nu-]i pot sim]i emo]iile. Nu [tiu dac` sentimentele

tale sunt pentru mine.R`suflarea ei era grea, p`rea speriat`.

– N-am mai sim]it niciodat` a[a ceva [i nu-i deloc un sentiment

pl`cut, \i m`rturisi ea.

– Sim]i \ndoial`, sim]i team`. To]i oamenii experimenteaz`

aceste lucruri.

Ea se gândi la vorbele lui, ignorând sarcasmul care se citea

dincolo de ele. Apoi \[i d`du p`rul pe spate, emo]ionat`.

– De unde [tii c` despre asta e vorba? \ntreb` ea.

– Pentru c` te iubesc. Cred c` e[ti exact ceea ce am c`utat atunci

când m-am \ndr`gostit de cealalt` Kendra, zise el dup` o vreme de

t`cere, \n care-[i c`ut` cuvintele potrivite. Când sunt cu tine, totul

e minunat.

Dar cuvintele lui nu-i u[urar` suferin]a. P`rea chiar mai

\ns`pimântat`.

– Vreau s` [tii c` te iubesc.

– Nu, nu-i adev`rat. Nu m` po]i iubi.

– Mai avem dou` zile la dispozi]ie. |]i pot demonstra, dragostea

mea.

– Ne afl`m la mai pu]in de o zi dep`rtare de nava mea, \l

contrazise ea. Când vom ajunge acolo, va trebui s` ne desp`r]im.

– S` tr`iesc f`r` tine? se mir` el.

– Trebuie s` m` duc acas`, iar tu trebuie s` te reg`se[ti pe tine.

N-avem de ales. A[a trebuie s` fie.

O triste]e imens` \l cuprinse, dar reu[i s-o alunge min]indu-se

c` iubita lui nu-l va p`r`si.

N-avea rost s` se certe cu ea acum. Nu-l va asculta oricum. Mai

târziu, când o va ]ine \n bra]e [i o va s`ruta, o va convinge c` trebuie

s` r`mân` lâng` el.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 85

– {i ce se va \ntâmpla cu amintirile mele? |mi vei lua \napoi

timpul petrecut al`turi de tine?

– Nu m` \ntreba asta \nc`, \l implor` ea.

Kendra \nchise ochii.

– Nu [tiu ce s` fac, explic` ea.

El t`cu. Dup` \ncercarea de ieri de a-i sonda mintea, venit` de

la o for]` str`in`, Dan realizase cât de puternic` era rasa ei. Se

sim]ea vulnerabil, neputincios. Tr`ia \n plin co[mar. |i era team` s`

n-o piard` pe Kendra [i nu mai voia s` i se cerceteze mintea.

Durerea era insuportabil`.

– Nu-i chiar a[a, zise ea cu voce tare.

Kendra era deci capabil` s`-i citeasc` gândurile, f`r` s` simt`

nimic. Era foarte iscusit`.

– Ba da, relu` el. M` simt vulnerabil când nu mai am control

asupra gândurilor [i ac]iunilor mele.

– Nu fi pesimist, \l cert` ea.

Dan conducea barca pe mijlocul râului. Alunecau \n t`cere pe

suprafa]a apei, fiecare cu gândurile lui.

Dac` pierderea Kendrei \nsemnase pentru el iadul, pierderea

iubitei lui pentru a doua oar` era ceva insuportabil.

{i sentimentul cel mai frustrant era c` n-avea deloc control

asupra acestei noi pierderi. N-o putea salva. N-o putea proteja de

ace[ti diavoli pe care-i numea rasa ei.

La naiba, nici nu mai [tia ce simte! Contrar celor spuse,

amândou` femeile din via]a lui, de[i diferite, se amestecau \ntr-una

singur`. Deveniser` o singur` fiin]`, o combina]ie a celor dou`,

plus \nc` ceva inefabil, intangibil.

86 NANCY THAYER

Kendra \ntinse mâna c`tre el.

– Te rog, nu te mai \ngrijora.

– De ce \]i pas`? replic` el cu am`r`ciune. Vei pleca \n curând,

iar eu voi r`mâne aici, f`r` tine.

Dan \ndrept` barca spre malul mexican [i o leg` de un copac.

– |nainte de a pleca, \]i promit c` te voi ajuta.

Vocea ei dulce \l f`cu [i mai nervos.

– La naiba! ]ip` el. Nu-mi po]i citi gândurile? De ce nu-]i dai

seama c` `sta e ultimul lucru pe care vreau s`-l faci? Din pricina

plec`rii tale iminente suf`r!

Mâinile lui i se a[ezar` pe umeri. B`rbatul r`sufl` adânc [i zise

cu voce timid`, \nvins`:

– Trebuie s` trec peste problema asta, nu s-o ignor.

– Dan, nu pricep logica uman`. Dac` po]i fi ajutat s` nu mai

suferi, de ce nu te la[i ajutat?

– Cred c` e o caracteristic` tipic uman`, r`spunse el.

Kendra \i mângâie chipul. Era singurul lucru pe care i-l putea

d`rui, o mângâiere. {tia c` o iube[te [i c` nimeni nu-i va putea lua

locul \n inima lui. Dar [i ea \l iubea nespus.

|l ajut` s`-[i uite durerea, atingându-l plin` de tandre]e. Dan nu

mai protest`. Avea nevoie de ea, avea nevoie de atingerea lui.

– Kendra, zise el, dar degetele ei i se a[ezar` e buze, oprindu-l.

– Amândoi [tim foarte bine, \l \ntrerupse tân`ra, c` nu apar]in

acestui loc, Dan. Trebuie s` m` \ntorc la poporul meu. Acolo

cunosc regulile [i \n]eleg ce e corect [i ce nu. Legile herfronite sunt

logice, astfel c` e mai u[or s` tr`iesc \n societatea mea. Poporul

meu a fost \ntotdeauna bun cu mine. Nu-i pot r`spl`ti astfel, nu-i

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 87

pot p`r`si. E datoria mea s` m` \ntorc [i s` le spun ce am aflat \n

c`l`toria pe P`mânt.

Dan \nchise ochii, concetrându-se asupra atingerii ei, a aromei

ei fermec`toare. O trase aproape de el, aplecându-[i capul pe p`rul

ei \ntunecat.

Soarele str`lucea deasupra lor. Era foarte cald.

Dan continu` s-o ]in` \n strânsoarea bra]elor sale, fericit c` o

avea atât de aproape. |ncerc` din r`sputeri s`-[i \ntip`reasc` \n

minte aceast` amintire, pentru ca nimeni [i nimic s` nu i-o poat`

[terge.

– Dan , [opti ea.

El tres`ri. Oare \ncerca din nou s`-i afle gândurile? Sau

cowboy-ul se afla pe urmele lor? |n ciuda neg`rii ei, [tia c`

herfronitul \i va urm`ri ca s` se asigure c` iubita lui \[i \ndepline[te

sarcinile. Asta era treaba lui, s-o ]in` pe Kendra departe de el. O

furie imens` \l cuprinse. Voia s` loveasc` pe cineva, s` r`neasc`...

Voia s`...

– Dan, te rog, [opti ea.

– Stai lini[tit` draga mea, sunt aici.

– Nu pot s` respir, zise ea.

– |mi pare r`u, iubito, uit mereu cât e[ti de fragil`.

Kendra zâmbi.

– Acum mi-e mai bine.

F`r` s` adauge nimic, Dan dezleg` barca [i puse mâna pe vâsl`.

Peste câteva secunde, se aflau din nou \n mijlocul râului.

C`l`torir` pe curentul Rio Grande dou` ore. Ora prânzului

trecu, dar Dan ignor` acest aspect.

88 NANCY THAYER

Totu[i, când foamea \i cuprinse pe amândoi, b`rbatul trase

barca pe mal.

Dan \ncepu s` preg`teasc` un prânz frugal, iar Kendra scoase

sacii de dormit [i-i \ntinse pe jos. Se a[ez` pe unul dintre ei [i-l privi

pe Dan, curioas`.

B`rbatul se apropie de ea, \ntinzându-i cutia cu alimente.

– Mai bine \]i prepari singur` ceva, zise el brusc.

Ea \l privi \ntreb`toare.

– Am f`cut ceva care te-a deranjat?

– Nu.

– Te-am r`nit \n vreun fel?

– Da.

– Te pot ajuta?

– Nu. Nu vei mai fi lâng` mine s` m` aju]i, a[a c` mai bine m`

obi[nuiesc cu durerea, r`spunse el.

|[i d`du seama c` se comporta ca un copil r`sf`]at, dar n-avea

ce face. Era foarte confuz [i ura din tot sufletul faptul c` se sim]ea

lipsit de ajutor. |n t`cere, Kendra se ocup` de sandvi[uri.

– |mi cite[ti gândurile? \ntreb` el.

Ea aprob` din cap.

– Atunci, de ce nu simt?

– Pentru c` e[ti foarte, foarte nervos.

– Vrei s` spui c` nu sunt atent?

– Dac` sunt destul de discret`, iar tu e[ti preocupat de altceva,

\]i pot descifra gândurile f`r` s`-]i dai seama.

Dan \[i mânc` rapid sandvi[ul, apoi se \ntinse pe spate, cu

mâinile sub cap.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 89

– |nva]`-m` cum s` citesc gânduri, o rug` el.

– E nevoie de mult exerci]iu [i n-avem timpul necesar pentru

asta.

– Cât de departe se afl` nava ta?

– Mai aproape decât crezi. Am z`rit creasta muntelui cu pricina

din barc`. Mai avem doar dou` ore pân` ajungem acolo.

– Atunci, \nv`]`-m` \n timpul r`mas.

Kendra oft`.

– Ai meditat vreodat`? \ntreb` ea.

– Nu, niciodat`.

– |ntinde-te pe pate, cu mâinile pe lâng` corp.

– Credeam c` trebuie s` stau turce[te [i s`-mi \mpreunez

mâinile.

– Numai dac` e[ti obi[nuit cu aceast` pozi]ie. Dac` nu, nu ne va

fi de folos, pentru c` peste cinci minute te vei sim]i incomod [i nu

te vei mai putea concentra.

Dan observ` a mia oar` cât era de logic` [i, nemul]umit, morm`i

un r`spuns aprobator. Apoi \i ceru noi instruc]iuni. Ea \i zâmbi [i

furia lui disp`ru ca prin farmec.

– Stai nemi[cat, zise ea. Acum, \nchide ochii.

El se supuse. Vocea ei deveni o [oapt` blând`.

– Concentreaz`-te asupra sunetului vântului, al apei, al

frunzelor.

El \ncerc`, dar gândurile \l invadar`.

– Alung`-]i din minte toate gândurile.

Tonul ei era blând, cald, fermec`tor. Dan se sim]i mai relaxat.

– |ncearc` s` faci ceea ce ai reu[it asear`, când te-am avertizat

90 NANCY THAYER

despre cel care voia s`-]i citeasc` gândurile. Dar de data asta

str`duie[te-te mai mult.

El continu` s` se concentreze asupra lucrurilor \nconjur`toare.

– Las`-]i \ntreaga greutate pe p`mânt, Dan. Las`-te absorbit de

p`mânt, fii una cu el.

Gândurile continuar` s`-l invadeze, dar le ignor`.

– Respir` adânc, simte-]i inima.

Dan \ncerc` s`-i urm`reasc` ordinele cum putea mai bine. |n

ciuda gândurilor care nu-i d`deau pace [i care-l asaltau ca mii de

s`ge]i, \ncepu s` simt` c` plute[te deasupra p`mântului. Pe piept

sim]ea c`ldura soarelui.

– Acum, \ncearc` s` vii spre mine, ca [i cum ai fi atras de o for]`

invizibil`.

El ascult` instruc]iunile [i veni spre ea, dar o descoperi deja \n

bra]ele lui. Abia acum realiz` c` plute[te deasupra p`mântului.

– Te descurci bine, Dan, zise Kendra.

– Nu-mi distrage aten]ia, \i replic` el.

R`spunsul ei fu o scurt` exclama]ie de bucurie. Era un sunet

minunat, care vibr` puternic \n`untrul lui.

Dan deschise ochii.

– Ai vorbit cu mine? \ntreb` el.

Kendra \ncuviin]` cu un zâmbet.

– Eu am ajuns la tine sau tu la mine?

– Tu.

– Da? \ntreb` b`rbatul, bucuros.

– Da, dar mai ai multe de \nv`]at, Dan. ~sta a fost doar un

experiment, care ne-a demonstrat c` ai toate capacit`]ile necesare.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 91

Dar eu ]i-am permis s` intri \n mintea mea [i apoi sunt un bun canal

de comunicare. Majoritatea oamenilor nu sunt. Mai sunt multe

lucruri pe care trebuie s` le [tii.

– Dar am reu[it, nu?

– Da.

– |nva]`-m` mai multe, ceru el.

– Nu acum. Zâmbetul ei p`li [i privirea i se \ndrept`

cercet`toare de-a lungului râului. Trebuie s` plec`m, ad`ug` ea.

– Se afl` aici?

– Cred c` da.

– Ne urm`re[te?

– Da, r`spunse Kendra. Haide s` mergem.

– }i-e fric`?

– Pu]in. Era foarte nervos seara trecut`, dup` ce a aflat c` am

\nc`lcat toate acele reguli.

– Dac` vrea s`-]i fac` r`u, tic`losul `la va avea de-a face cu mine,

strig` el.

– Nu-i treaba ta, Dan. Nu te amesteca.

– Dar...

– Nici un dar. Promite-mi c` nu vei interveni.

– Nu-]i pot promite a[a ceva.

– E un gardian, are autoritatea de a m` verifica. Nu-mi va face

r`u. N-avea rost s` se mai certe cu ea. Era convins` de lucrurile pe

care le sus]inea.

Dur` numai cinci minute s` strâng` totul [i porneasc` din nou

la drum. Cinci minute \n care Dan ar fi dat orice s` \ntoarc` timpul

\napoi.

92 NANCY THAYER

Fiecare val, fiecare mi[care a vâslei \i aducea [i mai aproape de

momentul desp`r]irii. Nu mai aveau nici m`car o singur` noapte \n

fa]`. Chiar azi trebuia s` se despart`. Va fi din nou singur, f`r`

femeia pe care o iubea.

{tia c` o iubea pe noua Kendra, dar nu voia s-o mai iubeasc`.

Nu voia s` mai simt` dragostea niciodat`, nici m`car nu mai voia s`

aud` pomenindu-se cuvântul iubire \n preajma lui. Era prea

dureros. {i apoi, sentimentele pe care le avea pentru aceast`

Kendra [i pentru so]ia lui se \mbinau atât de armonios, \ncât nu le

mai putea deosebi. Poate c`, \n timp, lucrurile aveau s` se schimbe,

dar deocamdat` era atât de legat de aceast` femeie, \ncât nu-[i mai

amintea ce o diferen]ia de cealalt`.

{i iat` c` le pierdea pe amândou`. Nu conta de ce. Conta numai

c` va suferi. Singura lui [ans` era s-o poat` convinge s` r`mân`.

– Aici, ar`t` ea c`tre un mic golf din apropiere.

Dan \ndrept` barca spre malul american [i o leg` de o salcie.

Kendra s`ri pe ]`rm [i Dan o urm`. Tân`ra privi cu aten]ie muntele.

P`rea c` observ` ceva numai de ea [tiut. Dan nu vedea nimic. Era

un munte ca orice altul, cu pe[teri ca oricare altele. Nimic nu p`rea

diferit.

Kendra se \ntoarse spre el cu o privire trist`.

– |mi va fi dor de tine, Dan Lovejoy, spuse ea \ncet. Foarte mult.

– Stai cu mine, [opti el. Lacrimile \l sufocau. R`mâi.

– Nu pot. Am \nc`lcat oricum prea multe reguli. Trebuie s`

plec. Te rog s` \n]elegi.

Dan se sim]i \nfrânt.

– E[ti sigur` c` asta vrei?

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 93

– Da.

– Voi a[tepta aici \nc` pu]in, \n caz c` te r`zgâde[ti. Dac` nu te

\ntorci \n urm`toarele zece minute, voi pleca, promise el.

– Dan... \ncepu ea.

El o s`rut` cu buze fierbin]i.

– Nu, te voi a[tepta zece minute, atât. Dac` n-a[ face-o, n-ai [ti

c` ]i-am mai dat o [ans` s` te r`zgânde[ti. M-a[ \ntreba tot restul

vie]ii dac` nu cumva ai fi vrut s` te \ntorci.

– Bine, dar nu m` voi \ntoarce.

Lacrimile \i \ntunecar` privirea [i se apropie de el,

implorându-l s-o lase s` plece.

Dan n-avu de ales.

– Adio, Kendra Lovejoy. Nu te voi uita niciodat`.

– Vei spune cuiva despre mine?

El cl`tin` din cap. Un zâmbet trist \i ap`ru pe chip.

– Nu. De altfel, cine m` va crede?

– Da, cine te va crede? repet` ea. La revedere.

|l mângâie u[or pe obraz, apoi se \ntoarse [i \ncepu s` urce

panta. C`lca sigur` pe sine pe c`rarea abrupt`, pe care Dan o

remarc` abia atunci.

Deodat`, i se p`ru c` va c`dea [i inima i se f`cu mic` de emo]ie.

"Opre[te-te! \[i zise el. ~sta-i teritoriul ei, nu al t`u." Nu era un

cavaler de legend`, nici un erou, iar Kendra era perfect capabil`

s`-[i poarte de grij`.

Când o pierdu din ochi, \l cuprinse \ns` panica. {tia c`-i

promisese s` se despart`, [tia c` ea nu mai voia s`-l vad`, dar nu

putea r`mâne aici, f`r` s` [tie dac` iubita lui se afla \n siguran]`.

94 NANCY THAYER

|ncepu s-o urmeze. Kendra era prea preocupat` de propriul drum

pentru a realiza c` Dan se afla \n spatele s`u. Se \ndreptau c`tre

mica platform` aflat` \n vârful muntelui. B`rbatul privi \n jos [i

realiz` c` singurul mijloc de a vedea c`rarea pe care se aflau era s`

ajungi sus.

Când Kendra se opri, el se afla chiar \n urma ei. Se opri la rândul

lui, ]inându-[i r`suflarea când o v`zu disp`rând \n deschiderea din

munte. |[i continu` drumul [i ajunse [i el la locul cu pricina.

Priveli[tea \i t`ie r`suflarea. Ascuns` \n adâncul grotei, ca un

nou-n`scut \n bra]ele mamei, se afla o nav` de forma unei ]igarete.

Avea dimensiunile unui submarin [i era perfect compact`. Nu se

vedeau nici punte de comand`, nici aripi sau ferestre.

– Sfinte Dumnezeule! [opti el

Numai gândul c` obiectul din fa]a lui era real \l paraliz`. Era la

fel de real ca toate lucrurile care i se \ntâmplaser` \n ultimele trei

zile.

Culoarea navei nu era str`lucitoare sau metalic`, a[a cum \[i

imaginase. Obiectul avea o nuan]` cenu[ie care nu reflecta lumina.

Dan \ntinse mâna [i o atinse. De[i era ascuns` \ntr-un loc r`coros [i

nu era expus` razelor solare, nava era cald` la atingere.

Kendra se afla \n fa]a capsulei conice, privind \n sus [i

punându-[i palmele pe \nveli[ul ei cenu[iu. Dup` câteva secunde,

se auzi un zgomot ca un vaiet.

Dan vru s` plece, s` dispar`. Instinctul \i spunea s` fug` ca s`-[i

salveze via]a. Dar nu se putu mi[ca.

O v`zu pe Kendra \ndreptându-se c`tre peretele de piatr` din

fa]a ei [i o urm` la mic` distan]`. Sunetul straniu de mai devreme

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 95

anun]a desprinderea unei pun]i din nav`. O urm`ri pe Kendra

c`lcând pe discul negru [i ridicându-se \n aer pân` \n fa]a intr`rii.

Disp`ru \n`untru [i Dan a[tept` s` vad` ce se va \ntâmpla \n

continuare. Dar nimic nu se mai petrecu. Discul reap`ru [i, dup` o

scurt` ezitare, b`rbatul se urc` pe el, sperând s` ajung` cu bine

\n`untru. N-avea de gând s` se lupte cu vreun herfronit, voia doar

s` se asigure c` iubita lui ajunsese cu bine acas`.

O ciudat` r`ceal` umed` \l \nv`lui. |n jur, miroasea a p`mânt [i

a iarb`. Privi \nc`perea cu team`, dar nu se vedea nici o plant`.

Interiorul ar`ta ca o sal` de mese. Un singur perete era plin de

butoane, lumini [i ecrane.

Kendra se afla \n fa]a unui aparat care sem`na cu un du[,

sco]ând o serie de sunete m`runte. Se p`rea c` era vorba despre un

sistem de identificare, pentru c` o u[` se deschise, dând la iveal`

ni[te ciudate instrumente de laborator.

Dup` ce ap`s` câteva butoane, o alt` u[`, din sticl`, se deschise.

Kendra \[i l`s` hainele [i intr` \n`untru. R`mase pe loc, dreapt`,

privind un ecran pe care se roteau numere [i simboluri.

Dan nu se putu mi[ca. Privea fascinat scanarea Kendrei, care

st`tea goal` din cap pân`-n picioare \n fa]a lui. Totul se petrecu

rapid; zgomotul se opri. U[a se redeschise [i ea p`[i afar`, cu o

expresie mirat`.

El \i ie[i \n \ntâmpinare.

– Kendra! o strig` el.

Ea \nghe]`, apoi se \ntoarse u[or c`tre el. Privirea ei era

surprins` [i [ocat`.

– N-ar trebui s` te afli aici, zise ea.

96 NANCY THAYER

– Voiam s` [tiu c` e[ti bine, explic` el.

– Te-a v`zut cineva?

– Nu-i nimeni afar`, o asigur` el.

|nainte s` poat` protesta, el o \mbr`]i[` cu putere.

– Spune-mi ce s-a \ntâmplat. Pari foarte speriat`.

– |ncearc` s`-mi cite[ti gândurile, replic` ea, \mbr`]i[ându-l la

rândul ei.

El \ncerc`, dar imaginile se amestecau \ntr-un tot lipsit de sens.

– Nu pot, recunoscu el.

Kendra \[i plec` fruntea.

– Sunt \ns`rcinat`, explic` ea.

Dan se sim]i cople[it.

– E copilul meu, [opti el.

– Desigur. N-am mai fost cu nici un alt p`mântean.

B`rbatul o s`rut` pe buzele \ntredeschise, ]inând-o aproape de

trupul lui [i sperând ca ea s`-i poat` citi bucuria. Era o veste

minunat`.

– Trebuie s` plec`m, spuse el.

– S` plec`m? repet` ea. Nu pot. Trebuie s` m` \ntorc la poporul

meu. Am \nc` atâtea lucruri de descoperit... O, Dan, zâmbi ea.

Nu-i a[a c` e minunat ce se \ntâmpl`? Vom avea un copil. N-a[ fi

crezut niciodat` c` pot \ndeplini acest rol. N-am fost aleas` pentru

asta, dar am reu[it!

Evident, iubita lui nu \n]elegea. Dan \ncerc` s`-i explice.

– Nu te po]i \ntoarce. E vorba de copilul meu!

– M-ai ajutat, dar acum e copilul meu. Voi avea grij` de el.

Promit. E o feti]`, ad`ug` ea.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 97

– O feti]`? {tii deja asta?

Ea zâmbi.

– Da, va fi foarte frumoas`. Sunt sigur` c` genele noastre sunt

bune, de[i n-au fost alese \n laborator.

– E copila mea, Kendra, o vreau lâng` mine, murmur` el. Locul

ei e aici, pe P`mânt, nu al`turi de rasa ta.

– E o herfronit` [i va r`mâne cu mine, \l contrazise Kendra. Eu

sunt mama [i am toate drepturile. Voi adopta un tat` cu care s`

\mpart responsabilit`]ile cre[terii ei.

– Nu, relu` el furios. Eu sunt tat`l [i m` aflu chiar aici, \n fa]a ta,

nu pe o alt` planet`. Eu o voi cre[te. Copila e a mea [i va \nv`]a s`

fie om. |n fond, este mai mult p`mântean` decât herfronit`.

Kendra \[i lu` hainele [i se \mbr`c` rapid, ascunzându-[i trupul

frumos de ochii lui posesivi. Apoi, \l \nfrunt` cu o expresie demn`

[i ferm`.

– Nu trebuie s` ne mai cert`m. Copilul va r`mâne la mine [i

gata!

– Stai, o rug` el. Nu-mi lua copilul. Dac` va fi o paria, dac`...

– E timpul s` pleci, Dan, \nainte s` te descopere cineva aici.

Dac` se va \ntâmpla a[a ceva, va trebuie s`-]i [terg memoria.

– Kendra! insist` el.

– Nu. Nu-]i dai seama c` n-am de ales? Pentru asta am fost

preg`tit`. Trebuie s`-mi \ndeplinesc misiunea. Iar tu trebuie s` te

\ntorci la via]a ta.

Nu era o consolare, era un ordin. Kendra \i \ntoarse spatele.

Apoi, c`ut` \n geanta ei supradimensionat` [i scoase o cutiu]`,

pe care o amplas` pe o consol` [i o deschise. Din interiroul ei

98 NANCY THAYER

scoase mai multe flacoane din sticl`. Dan r`mase \n mijlocul

camerei, nesigur. Un singur lucru [tia, c` nu va ceda f`r` lupt`.

Kendra era femeia pe care o iubea [i era \ns`rcinat` cu feti]a lui. Ce

alt` [ans` la fericire avea? Dac` pleca acum, n-o va mai revedea

niciodat`. Chiar dac` ea ar dori s` se \ntoarc` la el, herfroni]ii o vor

opri. De asta era sigur.

Unul câte unul, flacoanele erau analizate [i rezultatele erau

afi[ate pe un ecran sub form` de coduri. Dan se apropie [i privi

ecranul de aproape.

– Ce se afl` \n flacoane?

Kendra studia cu aten]ie rezultatele.

– Pleac`, Dan.

– Spune-mi.

Ea ridic` din umeri [i r`spunse:

– ADN.

Dan \nghe]`.

– ADN uman?

– Bine\n]eles, r`spunse ea, rotind calm` un buton.

B`rbatul se sim]i cuprins de un val de furie. De parc` n-ar fi fost

de-ajuns c` voia s` plece pe planeta ei r`pindu-i copilul, iat` c` fura

[i ADN-ul altor oameni.

– Sper c` glume[ti, tun` el.

Ea se \ntoarse c`tre Dan, uimit` de tonul lui.

– De ce a[ glumi \n leg`tur` cu munca mea?

– Munca ta? repet` el \n culmea mir`rii.

– Desigur. De asta am fost trimis` aici.

– Ca s` face]i mai mul]i herfroni]i?

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 99

– Da. De fapt, mixaje \ntre oameni [i herfroni]i.

– Distruge mostrele! ordon` el. N-ai nici un drept s` iei ADN de

la noi f`r` permisiunea noastr`.

– Prea târziu, vorbi ea calm, continuând s` lucreze.

– Distruge-le. Acum, ]ip` el, \ncle[tându-[i pumnii.

Ea nu r`spunse. Ap`s` un buton [i un flacon ie[i la iveal` din

aparat.

Dan o prinse de umeri cu furie.

– La naiba! Ascult`-m` când \]i vorbesc! Trebuie s` distrugi

mostrele!

– Nu m` atinge.

Tonul ei fu atât de dur [i de rece, \ncât Dan \nghe]`.

– D`-mi-le, insist` el.

Kendra se \ntoarse u[or c`tre el, cu o expresie surprinz`tor de

blând`. |n schimb, cuvintele care i se formar` \n minte erau cât se

poate de dure: "Nu m` mai atinge niciodat` când e[ti nervos!"

– {i dac` o voi face, ce se va \ntâmpla?

– Nu ]i se va mai permite s` r`mâi con[tient.

Dan deveni din ce \n ce mai nervos.

Kendra oft` adânc.

– Uite ce e, b`iatule, \ncepu ea cu o voce dur`.

– Nu-mi spune mie b`iatule! url` el. Vreau \napoi ceea ce

apar]ine rasei mele! Kendra cl`tin` din cap cu mirare.

– Nu te \n]eleg, Dan. N-am luat decât minuscule buc`]i de piele.

Sarcina mea e s`-mi \nt`resc rasa, pentru a deveni mai puternic`.

ADN-ul `sta poate rezolva aceast` problem` [i n-am r`nit pe nimeni

ca s`-l ob]in. De ce \l vrei \napoi?

100 NANCY THAYER

– Pentru c` l-ai luat pe ascuns.

– Nimeni n-a [tiut c` l-am luat, a[a e, dar asta a fost spre binele

lor.

– E al nostru, repet` b`rbatul.

Ea \l privi cu dezgust. Dan sim]i c` privirea ei e justificat`, dar

nu era preg`tit s` renun]e. |ntinse mâna [i, \ntr-o frac]iune de

secund`, lu` flacoanele. Kendra \ncerc` s`-l opreasc`, dar gesturile

ei erau foarte \ncete. Toate flacoanele c`zur` jos.

– La naiba! strig` ea, pierzându-i cump`tul pentru prima oar`.

N-aveai dreptul s` faci a[a ceva. Le-ai distrus! Ai distrus o via]`

\ntreag` de munc`, pe care n-o voi putea niciodat` recupera.

– Tu chiar nu pricepi? ADN-ul `sta nu-]i apar]inea. Nici dac`

jefuiai pe cineva \n plin` strad` cu pistolul nu f`ceai o ho]ie mai

mare! Nu-i destul c` vrei s`-mi iei copilul? Vrei s` ob]ii clone ale

acestor oameni pe planeta ta?

Kendra se uit` la el, de parc` ar fi debitat cine [tie ce tâmpenii.

Mânia \l cuprinse, crescând \n el ca lava unui vulcan. Se sim]ea

ca [i cum ar fi fost la un pas de implozie.

Ar fi vrut s-o ]in` \n bra]e [i s-o fac` s` \n]eleag` c` are dreptate.

Voia ca mesajul lui s`-i ajung` la inim`, dar nu-[i mai g`sea

cuvintele.

|n schimb, \[i d`du seama c` ea \i sondeaz` creierul,

diminunându-i mânia. Mii de emo]ii \l str`b`tur`.

– Nu \n]eleg ce-mi spui, dar \]i respect dorin]a, \i zise ea \n

sfâr[it.

Deodat`, altcineva interveni \n mintea lui. Imediat \[i bloc`

toate gândurile, imaginându-[i perspectiva spa]iului exterior navei.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 101

Privirea Kendrei era \nfrico[at`. Iubita lui \i atinse mâna.– Trebuie s` pleci, [opti ea.Cu pa[i gr`bi]i, ie[i din \nc`pere [i se \ndrept` spre ie[ire. Frica

ei era aproape palpabil`.El o urm`, p`strând \n minte peisajul muntelui. Durerea \l

str`punse ca un cu]it. Dan realiz` c` era din nou ac]iunea cowboy-ului. De data asta \ns`, \i transmitea un mesaj, acela de apleca \ndat` de pe nav`. B`rbatul pricepu c` sarcina Kendrei [iflacoanele cu ADN \[i pierdeau importan]a \n fa]a acesteiamenin]`ri. Dac` nu pleca \ndat`, nu va r`mâne \n via]` pentru alupta.

102 NANCY THAYER

Capitolul 6

Kendra \l conduse afar`, apoi r`mase pe loc, \ncercând s` afleloca]ia herfronitului [i s`-i citeasc` gândurile.

La rândul lui, cowboy-ul \l test` \nc` o dat` pe Dan. Durerea eraacut`, insuportabil`. B`rbatul \nchise ochii, c`utând s` nu geam`.Când scanarea \ncet`, trase adânc aer \n piept, preg`tindu-sepentru urm`toarea prob`.

Foarte rapid, aceasta \ncepu.– Nu te gândi la nimic altceva, decât la durerea pe care ]i-o

provoac`. Astfel, o va putea sim]i [i el, [opti Kendra.El \[i ]inu r`suflarea [i se concentr` asupra ácelor dureroase

care-i str`pungeau creierul. Herfronitul avu o scurt` ezitare, apoi \[irelu` sondarea, cu for]e proaspete. Când \n sfâr[it \ncet` definitiv,Dan era sl`bit [i tremura din toate \ncheieturile.

– Gata, \l lini[ti ea, atingându-l u[or, cu blânde]e. E aproape,[opti ea. De asta e atât de puternic. Trebuie s` pleci. Vei fi \nsiguran]` când vei p`r`si zona navei.

– Cum? M` va g`si oricum. Ai spus-o chiar tu.

– Nu, nu te caut` pe tine. Cu mine are o problem`, pentru c`

[tie c` am \nc`lcat multe reguli [i vrea s` se asigure c` voi r`mâne

aici [i m` voi \ndrepta spre cas`.

Kendra \l conduse c`tre c`rarea care cobora. |ncepur` s`

alunece pe panta abrupt`, rapid, f`r` s` le pese dac` se r`neau. Dan

se resim]ea \n urma citirii gândurilor de c`tre herfronitul gardian.

Tot ce trebuia s` fac` era s` ajung` cât mai repde la barc`...

Când ajunse pe mal, sondarea gândurilor reveni pe nea[teptate

[i fu nevoit s` se opreasc` pentru a se concentra. Dezleg` cu mâini

tremurânde barca [i s`ri \n ea. Privi o clip` c`tre Kendra. Nu voia

s-o lase aici, s-o supun` torturii herfronite. Nu era drept. Trebuia s`

vin` cu el.

Dar n-o mai \ntreb` dac` voia s`-l urmeze. |i [tia deja p`rerea.

Kendra \i putea lua feti]a, iar el nu putea face nimic \n aceast`

privin]`. {tiind ce gânde[te, ea \i r`spunse \n gând, confirmându-i

\nc` o dat` imposibilitatea de a r`mâne pe P`mânt.

– Vei fi \n siguran]`? \ntreb` el.

Chipul ei era palid, iar ochii \i erau \ntuneca]i. Nu vorbi, dar

confirm` din cap. Dar fa]a ei [ocat` demonstra exact contrariul.

Dan avu sentimentul c` lucrurile nu st`teau deloc bine. Kendra \i

ascundea ceva.

– E cowboy-ul, nu?

Ea \ncuviin]` din nou.

– Spune-i s` se duc` dracului, strig` el.

– {tie despre flacoane, r`spunse ea cu o voce slab`.

O ciudat` satisfac]ie \l cuprinse. Le z`d`rnicise planurile!

104 NANCY THAYER

Nu-i mai p`sa de furia lor. Nimeni n-avea dreptul s` fac` ce

f`ceau ei. Kendra \i auzi gândurile [i drept r`spuns \l \mbr`]i[`.

Dorin]a de r`zbunare [i furia \i pierir`. Nu putea s` se urce \n

barc` singur. |n ciuda durerii pe care avea s-o \nfrunte dac` mai

r`mânea aici, nu putea s` renun]e la Kendra lui. |[i mai \ncerc` o

dat` [ansa, de[i [tia deja r`spunsul.

– Vino cu mine, te rog, spuse el.

Dându-se \napoi, ea cl`tin` din cap, cu ochii \n lacrimi.

– Trebuie s` m` \ntorc, n-am de ales. Herfron e casa mea, a[a

cum P`mântul este a ta. {i apoi, trebuie s`-mi explic

comportamentul \n fa]a superiorilor. Trebuie s` m` \ntorc.

– De ce? E[ti trei sferturi uman` [i doar un sfert herfronit`. Ai

voie la un an de vacan]` aici. Nu crezi c` fiica noastr` ar trebui

s`-[i cunoasc` familia de pe P`mânt mai \ntâi? glumi el.

– O, Dan, [opti ea. Mi-a[ dori...

Se \ntrerupse, strângându-i \ncet mâna.

Dan sim]i c` herfronitul \i cite[te din nou gândurile, dar mai

pu]in intens. Cu toate astea, un gând ajunse pân` la el. Herfronitul

care-i urm`rea luase o decizie. Mesajul era clar: avea s`-i omoare pe

amândoi.

Expresia Kendrei \l avertiz` c` [i ea primise acela[i mesaj [i era

peste m`sur` de uimit`. Deveni [i mai palid`. Spaima i se citea \n

ochi.

Dan \i l`s` rapid mâna [i lu` vâsla. |n sfâr[it, putea controla

lucrurile, redevenise st`pân pe sine. Fie c` voia sau nu, Kendra va

veni cu el.

– Urc`! porunci el.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 105

– Dan, eu...

– N-avem timp, o \ntrerupse el. Urc`!

Kendra ascult` comanda lui. Dan \mpinse barca c`tre mijlocul

râului, unde curen]ii erau mai rapizi. |ntreaga aten]ie i se concentr`

asupra navig`rii. Atâta vreme cât iubita lui se afla lâng` el, n-avea de

ce s` se \ngrijoreze. Trebuia numai s` se asigure c` distan]a dintre

ei [i herfronit era tot mai mare. {tia c` voia s`-i prind` vii.

|nc` o dat`, \[i aminti amenin]area cowboy-ului. Un fior \l

str`b`tu; parc` sim]ea degetele de ghea]` ale fricii atingându-i

trupul. Era fericit c` o poate salva pe Kendra de rasa ei

\nsp`imânt`toare. |i purta copilul, feti]a lui!

– Ne vom descurca, spuse Kendra, pe când mâna ei \i mângâia

spatele. |ntr-un fel sau altul, vom ajunge la o \n]elegere.

– Doamne, Kendra, herfronitul vrea s` ne omoare pe amândoi!

Nu cred c` vrea s` cad` la \nvoial` cu tine!

Ea t`cu. Cu fiecare vârtej, cu fiecare val, se \ndep`rtau de

pericol. Dan se sim]ea tot mai u[urat. Distan]a dintre ei [i cowboy

se m`rea.

|n mod normal, ar fi navigat \n josul râului pân` la apus, dar

Dan voia s`-[i surprind` urm`ritorul. Acum câ]iva ani, descoperise

o ramificaie a râului, care ducea c`tre alt canion. Dac` ar fi putut

s`-l g`seasc`!

C`tre dup`-amiaz`, aproape c` trecu de locul cu pricina, dar \l

z`ri la timp [i trase barca la mal. Dup` ce o ancor`, nu-i lu` mai

mult de zece minute s-o goleasc` [i s` duc` toate lucrurile pe colina

abrupt` din fa]`. Alese un loc de campare [i o l`s` pe Kendra acolo,

\ntorcându-se dup` barc`.

106 NANCY THAYER

N-o putea l`sa pe mal, astfel \ncât cowboy-ul s-o vad`. Era

vizibil` [i pe timp de noapte. Barca era singura lor [ans` de a

merge mai departe pe râu, dar putea fi [i lucrul care i-ar fi dat de

gol rapid, ar`tând exact locul \n care se aflau.

|i lu` mai mult de cincisprezece minute s` dezumfle barca din

cauciuc [i s-o care pân` la locul de campare.

Dar cum pompa de picior se afla \n ma[ina care-i a[tepta \n

parcarea situat` la câ]iva kilometri distan]` \n josul râului, mâine

diminea]` \i va lua triplu s-o umfle.

|ntre timp, avea câteva \ntreb`ri pentru Kendra. Cel mai bun

mod de a \nvinge un inamic era s`-l cuno[ti. Du[manul lui \l

cuno[tea prea bine, dar el n-avea acela[i avantaj asupra lui. Trebuia

s` existe un mod de a echilibra balan]a.

***

Kendra se \ntinse pe sacul de dormit, privind cerul de un

albastru profund. Mai erau câteva ore pân` când se \nsera [i-[i

putea vedea casa.

|nc` mai tremura de team`. Era \nsp`imântat`, teribil de

\nsp`imântat`. Gardianul ei o amenin]ase cu moartea. |nc` nu-i

venea s` cread`. |i spusese c` nu era un specimen bun, c` \nc`lcase

prea multe reguli [i c`-i permisese p`mânteanului accesul pe nav`.

{i apoi, mostrele fuseser` distruse din pricina neglijen]ei sale.

Trebuia s` piar`. Ceea ce o surprinsese \ns` cel mai tare fusese

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 107

faptul c` herfronitul se a[tepta s` r`mân` pe loc, pân` când ajungea

la ea s`-[i \ndeplineasc` amenin]area. Probabil c` al]i semeni ai ei

ar fi ascultat porunca. Dar nu [i ea. Nu acum, când trebuia s`-[i

protejeze copila [i iubitul.

Cel care o f`cuse s` se gândeasc` la P`mânt ca la propria cas`.

Acum o sapt`mân`, nici n-ar fi visat s` se ascund` de semenii ei.

Sim]ea c` trebuie s` g`seasc` al]i herfroni]i care s-o ajute s` intre \n

leg`tur` cu b`trânii. Poate ei \i vor proteja pe ea [i pe Dan pân`

când ne\n]elegerile se l`mureau.

Dar acest gând n`scu o nou` \ntrebare. Dac` ea ajunsese prima

pe nav`, unde erau ceilal]i? Ce se \ntâmplase cu ei?

Oricare ar fi fost r`spunsurile, [tia c` trebuie s` se \ntoarc`

acas`. Aceast` scurt` perioad` petrecut` cu Dan nu era decât o

amânare a sentin]ei, nu o solu]ie.

Ceilal]i se vor \ntoarce [i ei peste o zi sau dou`. Când vor sosi,

poate cowboy-ul se va r`zgândi, se va \mbuna. Poate... Dar nu, [tia

prea bine c` se minte singur`. Ceilal]i nu puteau schimba p`rerea

gardianului. Nu era atât de naiv` \ncât s` cread` a[a ceva.

Dan se apropia, cu barca dezumflat` \n bra]e. Inima \ncepu s`-i

bat` cu putere.

Dar b`rbatul \[i bloc` gândurile [i nu-l mai putu citi. Oare [tia

c` ea \l cerceta?

|[i d`duse seama c` voia s`-i afle gândurile [i se ferea de ea?

El arunc` barca pe jos, lâng` sacul de dormit, [i se uit` la ea.

– Trebuie s` vorbim, zâmbi el.

Kendra [tia deja asta [i era preg`tit`.

– Nu m-ai l`sat s`-]i aflu gândurile. De ce? \ntreb` ea.

108 NANCY THAYER

– Pentru c` n-am de unde s` [tiu dac` e[ti tu sau vreun herfronit

care vrea s` descopere ce gândesc [i unde ne afl`m.

Kendra se ridic`, dându-[i pletele pe spate. Dan devenise mai

logic decât ea!

– Desigur, nu m-am gândit la asta.

|ncerc` s` se calmeze [i \ncepu s` caute chiar ea \n jur dup` un

herfronit. Dup` o clip`, zâmbi.

– Nu cred c` trebuie s` ne \ngrijim de asta acum. Muntele din

spatele nostru pare s` blocheze citirea gândurilor.

– Bine. Dar cu cât ne vom \ndep`rta de aceste locuri, cu atât ne

va fi mai u[or s` ne salv`m. Pericolul e foarte real, Kendra. Pentru

amândoi.

– {tiu. |mi pare r`u c` te-am implicat \n asta. N-ar fi trebuit s`

intru \n via]a ta, n-ar fi trebuit s` te opresc atunci, pe autostrad`.

– Da, dar eu am ales s` te iau \n ma[in`, explic` el. Nu te mai

gândi la asta. Trebuie doar s` sc`p`m cu via]`.

– Spune-mi ce pot face.

– Trebuie s` [tiu despre cowboy tot ce [tii [i tu. Orice

informa]ie poate fi pre]ioas` \n lupta asta. Trebuie s`-l elimin`m.

– S`-l elimin`m? S`-l omorâm?

– Dac` e necesar, da.

– Nu te pot l`sa s` faci asta. Ar fi o mare gre[eal`.

– S-ar putea s` n-avem de ales.

– Herfroni]ii nu iart` crima, insist` Kendra, de[i [tia c`

\mpotrivirea ei era absurd`.

– Cum? Dar cowboy-ul `sta ce crezi c` urm`re[te? S` ne poarte

de grij`? Amândoi i-am citit gândurile [i [tim ce vrea.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 109

Nu conta ce credeau al]ii, ea una nu putea accepta crima.

Cowboy-ul era o excep]ie. Poate va afla mai târziu ce-l f`cea s` se

poarte astfel...

Kendra respir` adânc. Apoi, cu un oftat, b`tu cu palma

p`mântul.

– Stai jos, spuse ea. Hai s` discut`m. Apoi, vom hot`r\ ce s`

facem.

Dan se a[ez` lâng` ea.

– Care este numele lui [i de când se afl` aici? \ntreb` el.

– Se nume[te Dirk [i e aici de mult` vreme. Se pare c` a

supravegheat foarte multe c`l`torii, veniri [i plec`ri. |n tradi]ia

noastr`, se nume[te un p`zitor al por]ilor.

– Pe naiba, r`spunse el. Dac` se afl` aici de mult` vreme,

\nseamn` c` lucreaz` pe cont propriu.

– Ce vrei s` spui?

– Dac` a fost rupt atâta vreme de propria ras`, poate c` nici nu

comunic` adesea cu ei. Poate lucreaz` singur [i ia decizii f`r` s` se

consulte cu nimeni. Superiorii lui ar putea s` nici nu [tie ce face.

– Nu, \l contrazise Kendra, cl`tind din cap. Nu se poate

\ntâmpla a[a ceva.

– Atunci, ce explica]ie exist` pentru comportamentul lui? Vrea

s` ne omoare pe amândoi, f`r` s` aib` motive \ntemeiate. {tia

foarte bine c`-mi po]i [terge oricând memoria. Nu-i nevoie s` m`

ucizi.

– {tie c` ai distrus mostrele ADN [i m` crede pe mine

responsabil`.

– Dar asta nu \nseamn` c` trebuie s` murim.

110 NANCY THAYER

– N-am respectat regulile, continu` ea.

– Doamne, dar sunte]i un popor foarte dur. Nici una dintre

a[a-zisele tale gre[eli nu merit` pedeapsa cu moartea.

Kendra se \ncrunt`, uimit` de logica lui. Iubitul ei nu trebuia s`

moar`.

De fapt, nici unul dintre ei. Ea voia s` se \ntoarc` acas` [i nu

refuzase niciodat` s` p`r`seasc` P`mântul. Comportamentul lui

Dirk era absolut lipsit de sens.

Singura explica]ie logic` era cea oferit` de Dan. Dirk ac]iona pe

cont propriu.

Kendra sim]i cum o invizibil`, imens` greutate \i apas` deodat`

umerii. |ntr-adev`r, Dirk \i vâna f`r` motiv. {i, orice ar fi spus Dan,

[tia c` Dirk \i va prinde \n cele din urm`. Pe planeta lor, herfroni]ii

erau \nce]i. Pe Terra \ns`, deveneau foarte puternici.

Pe ambele planete, mintea lor era limpede [i precis`; aveau o

logic` perfect`. De aceea, ac]iunile lui Dirk p`reau atât de

misterioase. Care era oare planul s`u? De ce voia s` omoare un

semen, când Kendra \i comunicase nu o dat` c` voia s` se \ntoarc`

acas`?

Ori Dirk \[i pierduse logica, ori Kendrei \i lipsea o important`

pies` din acest puzzle.

Dan se \ntoarse spre ea.

– Dac` te-ai fi \ntors pe Herfron, ce le-ai fi spus oamenilor t`i?

– Nu \ncape nici un "dac`", Dan, \i aminti ea. M` voi \ntoarce [i

le voi povesti tot ce s-a \ntâmplat, dac`-mi voi p`stra memoria. {i le

voi mai spune c` mi-ar pl`cea s` m` \ntorc [i s` tr`iesc pe Terra.

– {i crezi c` vei avea vreo [ans`?

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 111

– Nu [tiu. Dar problema e c` procedura standard prevede

[tergerea amintirilor acumulate pe P`mânt \n drum spre cas` [i

stocarea lor \n fi[iere speciale.

– Are cineva acces la ele?

– Numai b`trânii.

– Cine ia hot`râri legate de aceste amintiri?

– Tot ei.

– Ei bine, spuse Dan gânditor, \nseamn` c` nu sunt chiar atât

de atot[tiutori cum credeam, dac` Dirk \[i permite s` fac` tot ce

face. Sau face toate astea cu acordul lor.

– Nu cred. E imposibil, \l contrazise ea.

– De ce?

– Deciziile se bazeaz` pe o regul` simpl`. Toate ac]iunile

trebuie s` fie spre binele rasei noastre.

– Dac` e adev`rat, atunci moartea ta poate fi considerat`

folositoare.

– Nu spune asta, \l cert` ea.

{i totu[i, \n sinea ei \[i d`dea seama c` Dan are dreptate. Pentru

prima oar` \n via]` sim]ea ce \nseamn` frica.

– Dan? \l strig` ea.

Bra]ele lui se deschiser` [i o strânse la piept, lini[tindu-i teama

care i se citea \n priviri.

Teama ei se topi \ncetul cu \ncetul.

– Totul va fi bine, promise el cu voce grav`.

Kendra aprob` t`cut`.

Dar amândoi [tiau c` lucrurile nu se vor opri aici. Chiar dac`

sc`paser` de cowboy de aceast` dat`, gardianul \i va urm`ri f`r`

112 NANCY THAYER

\ncetare. Trebuia s`-[i p`streze vigilen]a. Pân` când Kendra vaputea s` intre \n leg`tur` cu b`trânii, fuga va fi singura lor sc`pare.

– Dar totul se va termina, relu` Dan, mai devreme sau maitârziu.

– Ai devenit foarte bun \n citirea gândurilor, râse Kendra.Trebuie s` am grij` ce gândesc.

– Nu m` bloca, draga mea.– Po]i ghici la ce m` gândesc \n aceste clipe? \ntreb` \n [oapt`.Expresia lui se schimb`.– E[ti sigur`? se mir` el.– Foarte, foarte sigur`, relu` ea.Un zâmbet plin de tandre]e ap`ru pe chipul lui Dan.– Atunci, cu mare pl`cere, r`spunse el.Se \ntinse pe spate pe sacul de dormit [i o lu` din nou \n bra]e.

O s`rut` cu pasiune, spunându-i \n gând cât de mult \[i dorea s-o]in` mereu aproape de el. Oftatul ei se trasform` \ntr-un geam`t depl`cere. Respira]ia i se acceler`.

Mângâierile lui Dan o f`cur` s` uite de toate grijile, de toat`triste]ea.

– La naiba, spune cu voce tare! zise el.Kendra \i ridic` fruntea [i-l for]` s-o priveasc` direct \n ochi.– Te vreau, Dan, m`rturisi ea. El oft` u[urat [i fericit. Amândoi

sim]eau acela[i lucru. Atingerea ei era cel mai puternic afrodiziac.C`ldura ei era mai puternic` decât soarele. Mai târziu, \ntunericul \iacoperi cu o mantie neagr`, brodat` cu mii de lumini str`lucitoare.

Dan o ]inea \nc` \n bra]e. Prezen]a ei \i era drag`. Atunci, realiz` c` era \ndr`gostit de ea.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 113

Capitolul 7

Dur` dou` ore pân` când Dan umfl` barca. Kendra \ncerc` s`-lajute, dar pl`mânii ei nu erau suficient de puternici nici m`carpentru a stinge o lumânare.

Se l`s` \n curând p`guba[` [i-[i petrecu timpul meditând pe ostânc`, bine ascuns` de ochi curio[i. Ac]iona exact ca un radar,\ncercând s` prind` urma cowboy-ului. Dan b`nuia c` Dirk credeac`-[i vor continua c`l`toria pe râu \n jos.

Când barca fu umflat`, Dan o \nc`rc` rapid [i se \ntoarse laKendra. Tân`ra st`tea cu picioarele \ncruci[ate, cu fa]a c`tre râu, cuochii \nchi[i.

Acum câ]iva ani, Dan ar fi râs de oricine ar fi f`cut ceva atât deextravagant, dar nu [i acum. Acum, nimic nu-l mai surprindea.Femeia pe care o iubea, pe care o considera cea mai frumoas`, maiiubitoare [i mai tandr` din lume era o extraterestr`.

Kendra \ncerca s` ignore faptul c` aveau s` se despart` curând,dar el era con[tient de asta \n fiecare clip`. Pentru el, fiecare

moment \mpreun` era furat sor]ii, de aceea pre]uia timpul mai

mult ca niciodat`.

– E[ti gata? \ntreb` ea, privindu-l cu aten]ie.

– E[ti minunat de frumoas`, replic` el.

– Mul]umesc. {i so]ia ta a fost la fel.

– Nu, so]ia mea a fost dr`gu]`, dar problemele n-au l`sat-o

niciodat` s` fie frumoas` acolo unde conta – \n interior.

Ochii c`prui ei Kendrei se luminar` de o scânteie neobi[nuit`.

|i f`cuse cel mai frumos compliment. |i spusese c` sufletul ei este

frumos.

|n loc s`-i spun` un simplu mul]umesc, de data asta \l \nv`lui \n

propriile ei emo]ii, f`cându-l s` \n]eleag` cât de mult \nsemnau

pentru ea aceste cuvinte.

Dan se sim]i cople[it de muta lor comunicare. F`r` s` spun`

nimic, \ntinse bra]ele spre ea, chemând-o lâng` el, pentru a-i sim]i

trupul lâng` al s`u.

Cu gra]ia ei \nn`scut`, Kendra se ridic` [i se apropie de el,

\mbr`]i[ându-l. Dan \[i puse palma deschis` pe pântecul ei, acolo

unde se afla copila lui nen`scut`.

Viitorul era nesigur, trecutul era irevocabil, dar prezentul se

desf`[ura sub ochii lor, acum [i aici.

Iar Dan se afla exact acolo unde \[i dorea. Kendra era \n bra]ele

sale, copila lor \i unea pe amândoi \ntr-o leg`tur` indestructibil`.

C`l`toria pe râu \ncepu calm`. Dan st`tea \n continuare la

pând`, dar nimic nu se \ntâmpl`.

Deocamdat`. Kendra era neobi[nuit de t`cut`, dar nu sim]ea

prezen]a cowboy-ului.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 115

Auzir` \n schimb frânturi de conversa]ii [i râsetele turi[tilor care

navigau \n apropierea lor.

Vârtejurile apei erau acum mai frecvente. Se aflau \n Parcul

Na]ional Big Bend, \ndreptându-se spre canionul Santa Elena.

Pentru majoritatea turi[tilor, \ncepea cea mai interesant` parte a

c`l`toriei. Pentru cei care navigau \n caiac, era momentul

culminant al test`rii \ndemân`rii lor de navigatori. Era un loc

periculos.

– Trebuie s` ne \ndep`rt`m de râu, zise Dan.

– De ce? Ne apropiem de ma[in`?

– Nu, dar gardianul t`u [tie probabil unde se afl` jeepul [i ne

a[teapt` acolo. Când o va g`si, va realiza c` ne afl`m \nc` pe râu.

Singura noastr` [ans` e s`-l derut`m.

Cu aceste cuvinte, \ncepu s` \ndrepte barca spre mal.

– Exist` prin preajm` un alt parching important. Vom vedea

dac` g`sim pe cineva care s` ne transporte pân` la Del Rio sau pân`

la Alpine. De acolo, vom \nchiria o ma[in`.

Odat` ajun[i pe ]`rm, Dan o lu` de mân` [i se \ndreptar` c`tre

zona de parcare. O familie de [ase membri \nc`rca duba cu care

veniser`, preg`tindu-se de plecare. Doi copii gemeni se certau pe

locul de la fereastr`, \n timp ce adolescen]ii p`reau prea preocupa]i

cu \mpachetarea pentru a se certa. Zece alte vehicule erau parcate

acolo. O alt` dub`, alb`, se g`sea \n cel`lalt cap`t.

Dan se \ndrept` c`tre aceasta. |ncerc` portierele – erau

\ncuiate. Dar pe jos, \n ma[in`, se aflau cheile de contact.

Proprietarul n-avea cu el decât cheile de la u[i.

Dan se \ncrunt` [i se \ntoarse c`tre Kendra.

116 NANCY THAYER

– Draga mea, zise el, vrei s` te ocupi tu de desc`rcarea b`rcii?

Vin s` te ajut \ndat` ce reu[esc s` deschid ma[ina.

Ea \i citi gândurile [i se ru[in` de strategia pe care el o pusese

la cale. Cu toate astea, \i d`du replica dorit`:

– Ce vrei s` spui? De ce nu po]i deschide ma[ina?

– N-am vrut s` te \ngrijorez, draga mea, dar am sc`pat cheile \n

râu când am legat barca ieri sear`. Trebuie s` for]ez portiera.

– O, Doamne, cum po]i fi atât de neglijent! r`spunse ea,

pref`cându-se nemul]umit`. }i-am propus s` le ]in eu, dar n-ai vrut.

Acum, ce vom face? Asigurarea nu va acoperi dauna. {i asta numai

datorit` neglijen]ei tale!

– Nu-mi mai ]ine discursuri, draga mea. M` simt [i a[a destul de

prost, replic` Dan, p`rând nervos. F` ce te-am rugat, da?

Cu pa[i foarte \nce]i, Kendra se \ndrept` spre mal. Când trecu

pe lâng` numeroasa familie, privi din nou c`tre Dan. B`rbatul se

pref`cu \n continuare preocupat de ma[in`, \ncercând pentru

ultima oar` u[ile, \nainte de a sparge geamul.

– V-a]i pierdut cheile? \ntreb` capul familiei privind c`tre Dan.

Dan aprob` din cap.

– Vre]i s` le \ncerca]i pe ale noatre? Câteodat` se potrivesc.

Dan nu se gândise la asta. Era un avantaj nesperat.

– Merit` s` \ncerc`m, r`spunse el. Mul]umesc.

Cel`lalt b`rbat se apropie \ncet, c`ut` cheia [i o vâr\ \n broasc`.

|nvârti u[or [i se \ntoarse zâmbind c`tre Dan.

– Se mai \ntâmpl` s` mearg`, v-am spus eu, zise el cu satisfac]ie

\n glas. Cineva mi-a spus c` o cheie se potrive[te la una din zece

ma[ini.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 117

– Auzi, auzi! se mir` Dan, p`rând ne\ncrez`tor.

Cuprins de o mare u[urare, \ncerc` s`-i transmit` Kendrei

acela[i sentiment.

Cel`lalt ridic` din umeri, vizibil mândru de realizarea sa.

– Dac` n-ar fi mers, am fi g`sit o alt` solu]ie, \l asigur` el.

Când Kendra se \ntoarse cu bra]ele pline, Dan zâmbi [i-i f`cu un

semn din mân`.

– Acest domn a fost foarte amabil [i ne-a ajutat s` deschidem

ma[ina, \i explic` el, aplecându-se [i luând cheile din interior.

Tân`ra \l salut` pe salvatorul lor [i-i mul]umi vesel`.

– Cu mare pl`cere, replic` acesta.

Dar chiar \n acea clip`, b`rbatul \[i duse mâna la tâmpl`,

strâmbându-se de durere. Dan se uit` spre Kendra, dar ea zâmbea

\nc`.

– Urc`, porunci b`rbatul \n [oapt`. L`s`m restul lucrurilor aici.

– Oh, dar sunt atâtea...

– Asta e, vie]ile noastre sunt mai importante.

– Dar s`rmanii oameni a c`ror ma[in` o fur`m? Se vor \ntoarce

[i vor descoperi c` au fost jefui]i.

El deschise portiera [i o \mpinse \n`untru.

– Prefer s` fie ei jefui]i decât s` fim noi uci[i. Uci[i, repet` el. Ai

\n]eles?

Vâr\ cheia \n contact [i porni ma[ina. Din fericire, rezervorul

p`rea aproape plin.

Kendra continu` s` vorbeasc`.

– Vor fi dispera]i. Copiii vor fi obosi]i, iar mama \[i va pierde

repede r`bdarea, se vor certa...

118 NANCY THAYER

Dan ap`s` pe accelera]ie.

– Acum, po]i citi [i viitorul?

– Nu, dar mi-l pot imagina.

– Po]i s` ghice[ti dac` b`rbatul care are ma[ina asta e c`s`torit

[i are copii?

– Nu, nu pot decât s` ghicesc gânduri... Asta-i tot. Nici m`car nu

[tiu s` zbor.

– S` zbori? repet` el mirat.

– Da, ca extratere[trii din filme.

Dan râse [i ap`s` mai tare accelera]ia.

Dup` o or`, ajunser` la ie[irea din zona Parcului.

– Blocheaz`-]i gândurile! \l avertiz` Kendra dintr-o dat`.

Dan o ascult`, rugându-se ca herfronitul s` nu-i poat` sim]i

frica. |ndrept` ma[ina pe drumul principal, care ducea afar` din

parc, [i continu` s` conduc` \ncet, cu pruden]`. |[i d`du seama c`

era din nou vorba despre cowboy, chiar \nainte de a-i auzi

amenin]area.

"Când v` voi prinde – [i asta se va \ntâmpla \n curând – nimeni

nu va afla unde v-am \ngropat."

Oft` adânc [i se uit` spre Kendra. Ea privea drept \nainte,

\n]epenit`. |l l`sase \n pace pe Dan [i se ocupa acum de ea.

B`rbatul acceler` [i alunec` pe [osea cu vitez` foarte mare. Nu era

ma[ina lui [i nu-i p`sa ce se va \ntâmpla cu ea, atâta vreme cât le

servea pentru a sc`pa de herfronit.

Când se apropiau de ie[irea parcului, privi din nou c`tre

Kendra.

– E[ti bine? \ntreb` el.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 119

– Nu vrei s` \ncetine[ti? \ntreb` ea la rândul ei.

– De asta ]i-e fric`?

– Acum, da. Exist` mai multe mijloace de a muri.

El \ncetini.

– Mergi drept \nainte, \l sf`tui Kendra. Spre Del Rio.

– Dar drumul `la e mai aproape de râu. Dac` herfronitul merge

pe ap`, ne poate prinde când ajungem la grani]a cu Mexicul.

– Dirk nu mai merge pe ap`. Se \ndreapt` spre San Antonio.

– De unde [tii?

– Pot s` citesc gânduri, ai uitat? Vrea \nc` s` ne g`seasc` [i s` ne

omoare.

– |i po]i citi gândurile?

Ea \l privi uimit`.

– Bine\n]eles. {i tu ai putut, mai devreme.

– Da? se mir` el. Credeam c` el e cel care-mi trimite un mesaj,

explic` el. Ea se uit` pe fereastr`.

– M` refeream la momentul `sta. |i po]i citi gândurile?

Ea \ncuviin]`.

– {i?

– Crede c` m` duc \napoi la San Antonio, pentru c` e singurul

loc pe care-l cunosc bine [i pentru c` e locul unde noi doi ne-am

\ntâlnit.

– Are o gândire logic`. Adun` faptele [i construie[te ipoteze.

– Da, dar gre[e[te.

– Nu fi sup`rat` din atâta lucru! glumi el. Imediat ce va afla c` a

f`cut o gre[eal`, se va corecta. Nu uita c` scopul lui este s` ne

omoare.

120 NANCY THAYER

Sim]i c` ochii Kendrei se fixar` asupra lui vreme \ndelungat`,

dar se for]` s` se concentreze asupra drumului.

Peste patru ore, ajunser` la Del Rio. Mu[chii lui Dan erau atât

de \ncorda]i, \ncât \ncepu s` tremure incontrolabil. Kendra st`tea

nemi[cat`, cu mâinile \n poal`, privind ]int` \n fa]a ei. Dan pricepu

c` aceast` atitudine nu prevestea nimic bun.

Când opri la semafor, \ntinse mâna c`tre ea [i o atinse u[or.

Pielea ei era rece [i asudat`.

– Ce vrei s` m`nânci, draga mea? \ncerc` el s`-i atrag` aten]ia.

– Nimic, r`spunse ea gr`bit`.

Dan intr` \n parcarea unui fast-food [i opri.

– Ei bine, ne vom opri aici. Dac` totu[i vrei ceva, anun]`-m`.

Mâna Kendrei se prinse de bra]ul lui. Tân`ra ridic` privirea spre

el. Era \ngrozit`.

– Te rog, nu m` p`r`si, te rog! scânci ea.

– Totul va fi bine, o asigur` el. {tii ceva ce eu nu [tiu, Kendra?

Ea scutur` din cap.

– Nu, nu [tiu nimic. Nu pricep ce se \ntâmpl` [i asta m` sperie

cel mai tare.

El o \mbr`]i[` [i \ncepu s-o legene u[or, ca pe un copil. Inima \l

durea v`zând-o suferind.

– Iubita mea, lumea ta e atât de logic` [i de exact`, \ncât e un

miracol c` ai reu[it s` supravie]uie[ti aici atâta vreme.

– Nu pricep nimic. Mai ales sentimentele noi care m` asalteaz`.

– Acum c` e[ti rupt` de poporul t`u, te sim]i r`t`cit`, pierdut`,

\i explic` Dan. Ceea ce sim]i e fric`, draga mea. Te vei obi[nui cu ea

\n timp.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 121

Ea se ghemui lâng` el.

– Nu m` voi obi[nui niciodat` cu a[a ceva.

|n vocea ei se sim]ea amenin]area lacrimilor.

– Dac` vei sta aici destul de mult timp, te vei obi[nui, \i spuse

el. E[ti \nc` nepreg`tit` pentru via]a de pe P`mânt, Kendra. Hai s`

mânc`m ceva.

Peste cincizeci de minute, se aflau din nou pe drum,

\ndreptându-se c`tre Uvalde. Dan mu[ca din al doilea hambruger,

sorbind din când \n când din ceaiul cu ghea]`. Kendra st`tea lâng`

el, gustând din salata pe care o comandase, salat` care ar`ta de

parc` era f`cut` pentru King Kong. Dan era uimit. Era a doua salat`

pe care o mânca [i mai avea \nc` dou` care o a[teptau \n ma[in`.

– |n curând, vei ajunge s` ]ii cur` de sl`bire, ca orice

p`mântean`.

– Nu cred, replic` ea, cu aceea[i not` de umor \n glas.

Pân` acum, nimeni nu-i c`utase pentru furtul ma[inii, iar

cowboy-ul \nc` nu-i g`sise. Kendra se sim]ea mai bine. Una peste

alta, Dan era mul]umit de felul \n care reu[iser` s`-[i p`c`leasc`

inamicii.

Pân` acum, nici m`car nu realizase cât de tandr`, de bun` era

Kendra. Fusese prea ocupat s-o compare cu cealalt` Kendra. Dar cu

cât petrecea mai mult timp al`turi de ea, cu atât o descoperea mai

bine. |ntotdeauna c`uta o solu]ie \mp`ciuitoare, ceea ce [tia c` nu

era valabil [i pentru el.

|n timp ce Dan sim]ea c` trebuie s-o protejeze pe Kendra,

Kendra \ns`[i \l proteja pe el. Iar asta era ceva uimitor. Nimeni

nu-l mai protejase, niciodat`. Era un sentiment ciudat [i nu era

122 NANCY THAYER

sigur c`-i place. Nivelul ei de inteligen]` era uimitor. |n]elegea totul

rapid, absorbea totul [i aplica apoi noile cuno[tin]e \n via]a de zi cu

zi. {i apoi, trebuia s` fac` totul corect [i bine, dup` standardele

herfronite.

Dan nu era sigur când anume proprietarii vehiculului vor

raporta furtul. De vreme ce era sfâr[itul week-end-ului, existau

[anse ca poli]ia s` afle de dispari]ia ma[inii chiar ast`zi. {i cum nu

voia s` fure alta \n curând, \[i dorea s` ajung` cât mai departe cu

ajutorul ei.

Când ajunser` \n micul ora[ Uvalde, decise s` schimbe tactica.

|n lipsa unui plan mai bun, schimb` drumul c`tre Pearsall.

– Unde mergem?

– Cite[te-mi gândurile, r`spunse el.

Ea ezit` o clip`, apoi r`spunse:

– {tiam c` ne \ndrept`m spre Houston, dar acum nu mai \n]eleg

nimic. |n felul `sta, pierdem ni[te ore pre]ioase, care puteau fi

scutite dac` o luai pe drumul principal.

– Dac` mergeam pe acolo, ar fi existat mai multe [anse s` fim

descoperi]i de poli]ie. {i apoi, Dirk e convins c` aceea va fi ruta

noastr`. Vreau s`-l surprindem.

"{i pe noi", ad`ug` el ca pentru sine, ne[tiind \nc` \ncotro aveau

s` se \ndrepte. Poate c`tre apartamentul propriu. Dar de acolo?

– Crezi c` [tie cine sunt [i unde locuiesc? \ntreb` Dan.

– Exist` destule [anse s` fi aflat deja.

– Dar nu [tii asta cu siguran]`.

– Nu.

Dan se mi[c` \n scaun, c`utându-[i un loc mai comod.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 123

|ntreg trupul \i era epuizat de drumul lung, dar acum nu era

momentul pentru relaxare. |[i reaminti c` fugea pentru a-[i salva

via]a, via]a lor.

Se uit` spre Kendra, care-[i terminase ultima salat` [i se [tergea

la gur` cu [erve]elul. St`tea cu picioarele \ncruci[ate \n pozi]ie de

yoga, cu spatele drept [i ochii a]inti]i \nainte. |[i d`du seama c`-l

caut` pe cowboy.

– Nu-i pe aproape, vorbi ea, dar ne urm`re[te. Hot`rârea lui nu

s-a schimbat. Vrea \nc` s` ne omoare.

– {tiam deja asta. Cel pu]in, nu ne-a descoperit traseul \nc`,

zâmbi el. Relaxeaz`-te [i bucur`-te de drum cât mai po]i, draga mea.

Vreau s` fii odihnit` pentru ce va urma.

Kendra \i ar`t` c` pricepuse [i deveni mai relaxat`. Cel pu]in

aparent.

El \i urm` exemplul [i, cu un imens oftat, se \ntinse pe spate,

eliberându-se de tensiunea ultimelor ore.

Peste cinci minute, Kendra adormi. Era mai bine a[a. Unul

dintre ei trebuia s` r`mân` mereu la pând`, [i Dan sim]ea c` peste

o or` sau dou` nu va mai fi capabil s`-[i ]in` ochii deschi[i.

|ntunericul c`zu [i drumul lor se continu` rapid prin ora[e.

Dup` Pleasanton, urm` Stockdale, apoi Gonzales. Dar \nainte de a

ajunge \n mica metropol`, Dan realiz` c` ochii i se \nchideau la

fiecare dou`-trei minute. Conduse rapid prin micul ora[ Nixon,

apoi coti c`tre nord. Dup` câ]iva kilometri, \[i d`du seama c`

ajunseser` pe un drum de ]ar`, \n preajma unor ferme. Când se

\ntoarse din nou pe autostrad`, Dan observ` cu pl`cere un

temporar loc de odihn`. O c`su]` alb` ce p`rea p`r`sit` se \n`l]a \n

124 NANCY THAYER

fa]a lor. Stinse farurile [i se ghid` doar dup` lumina lunii. Oprima[ina [i deschise geamurile, bucurându-se de aerul proasp`t alserii.

Kendra dormea \nc`. Mâine, va \nfrunta toate pericolele. Dar \nnoaptea asta se va odihni [i el.

Respir` adânc [i \nchise ochii. |ntinse mâna c`tre bra]ul Kendrei[i adormi instantaneu. Dar temerile care-l urm`riser` \ntreaga zicontinuar` s`-l obsedeze [i \n somn...

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 125

Capitolul 8

Mieunatul unei pisici \l trezi. Deschise ochii [i privi \n jur.Veniser` zorii. |i lu` un moment s`-[i dea seama unde se afl`, apoi\[i reaminti. O v`zu pe Kendra dormind lâng` el [i o auzisuspinând.

Chiar [i \n somn, lacrimile \i curgeau pe obraz. Pe Dan \l duruexpresia ei trist`.

Plin de o tandre]e de care nu se mai credea capabil, o lu`imediat \n bra]e [i-i puse capul pe pieptul lui. Kendra nu se trezi \ntimpul mi[c`rii, dar plânsul ei \ncet` când se ghemui lâng` trupullui cald.

Doamne, \n ce se vârâse? R`spunsul se afla acolo, \n mintea lui.|l [tia, \l sim]ea. Ani de zile, fusese \ndr`gostit de o alt` Kendra – deo fantasm`. |n sufletul lui, \i d`ruise so]iei sale calit`]i minunate,transformând-o \n femeia de care avea nevoie, dar care nu putea finiciodat`. Nu fusese niciodat` mul]umit de rela]ia lor. Chiar [idup` c`s`torie, sim]ea o foame l`untric` inexplicabil`. Când

mariajul lor luase sfâr[it, Dan realizase c` so]ia lui se sim]ea la

rândul ei nemul]umit`.

Amândoi visaser` la fericire [i nici unul n-o atinsese cât timp

fuseser` \mpreun`. {i, \n loc ca aceast` \n]elegere s`-i aduc` mai

aproape unul de altul \n c`utarea a ceea ce-[i doreau, el devenise

cinic [i trist, pentru c` nu-[i putea permite s` fie furios pe partenera

lui cu "probleme". Nu fusese lucrul cel mai \n]elept pe care-l f`cuse

[i nu era deloc mândru de asta. Dar am`r`ciunea sim]it` nu

disp`ruse de la sine, ci se cuib`rise \n adâncul min]ii [i al sufletului

s`u.

Pân` acum.

Acum, mul]umit` noii Kendra, ajunsese s` priceap` toate acele

emo]ii pe care le tr`ise anterior, ca [i pe ale so]iei sale. Emo]ii

intense, complexe, profunde, pe care preferase s` le ignore. Pân`

s`pt`mâna trecut`, Dan nu realizase c` era necesar s` exploreze

aceste sentimente [i c` numai astfel \[i putea g`si echilibrul.

Dar cel mai important gând era acela c`, dac` n-ar fi \ntâlnit-o

pe noua Kendra, n-ar fi aflat niciodat` ce lipsise vie]ii lui atâta

vreme. Problema era \ns` faptul c` risca s-o piard` [i pe noua lui

iubit`, [i asta pentru c` nu putea fi fericit` dac` era rupt` de

poporul ei. Dorin]a ei era s` g`seasc` o cale de \mp`care cu

gardianul [i s` se \ntoarc` acas`.

{i totu[i, el o va iubi pentru tot restul vie]ii. Doamne, cât de

mult avea s`-i lipseasc` prezen]a ei!

Un oftat de adânc regret ridic` pieptul femeii de lâng` el.

Kendra se a[ez` mai bine \n bra]ele lui Dan. Chiar [i \n somn,

ac]iunile ei ar`tau cât de apropia]i deveniser`. Avea \ncredere \n el.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 127

Oare \l iubea? Sau pentru ea era doar un simplu p`mântean? Spera

c` ]ine la el, dar nu se putea baza pe asta. Via]a al`turi de cealalt`

Kendra \l \nv`]ase s` se a[tepte la orice.

|n urm`toarea jum`tate de or`, Dan o p`str` la pieptul lui,

str`duindu-se s` se mint` c` sunt un cuplu obi[nuit aflat \n drum

spre cas`.

Apoi, ochii i se \nchiser` [i c`zu \ntr-un somn u[or, f`r` s-o lase

din bra]e pe Kendra.

Când iubita lui se trezi \n sfâr[it, descoperi c` st`tea ghemuit`

\n bra]ele lui Dan, strângându-l tare cu bra]ele, de parc` ar fi luptat

pentru via]a ei \n mijlocul oceanului. Compara]ia nu era chiar atât

de departe de adev`r. F`r` Dan, acum ar fi fost moart`.

Nu era sigur`, dar b`nuia c` hefronitul care-i urm`rea era exact

ceea ce credea Dan c` este – un rebel. Din câte sim]ise când intrase

\n leg`tur` cu el, se afla pe P`mânt de opt ani, ac]ionând dup`

propriile reguli. Kendra \[i aminti din statisticile citite c` aproape

dou`zeci [i cinci la sut` dintre herfroni]ii trimi[i pe Terra nu se mai

\ntorceau. Cea mai comun` cauz` pentru acest lucru era moartea.

La \nceput, b`nuia c` era doar o \ntâmplare. De fapt, aceast`

impresie le fusese deliberat inoculat` de c`tre profesori. Dar oare

nu exista o ra]iune mai concret` pentru moartea semenilor ei pe

P`mânt? Oare cowboy-ul era implicat? Acum, avea toate motivele s`

cread` asta.

Trebuia s` existe un mijloc de a g`si un alt herfronit [i de a

stabili o leg`tur` cu el, ocolindu-l pe cowboy. {i trebuia s` fac` asta

f`r` s`-l afecteze pe Dan. Dac` i se \ntâmpla ceva iubitului ei, atunci

ea \[i va pierde dorin]a de a tr`i.

128 NANCY THAYER

Trebuia s` descopere un mijloc de a se ap`ra. Dan trebuia s`

r`mân` \n via]`, iar ea s` se \ntoarc` acas`. Dar nu [tia cum putea

\ndeplini aceste dou` scopuri.

Cu aceste gânduri \n minte, adormi la loc. Se trezi iar, cu fruntea

\n poala lui Dan [i cu \ntregul trup ghemuit \n jurul corpului

b`rbatului. Privi bordul ma[inii, \nregistrând vag c` trebuia s`

opreasc` \n curând la o benzin`rie.

– Ai dormit bine, iubito? \ntreb` Dan, cu o voce la fel de vesel`

ca lumina dimine]ii.

F`r` s` [tie de ce, tonul lui o irit`. Suprins`, Kendra se \ntreb`

ce se \ntâmpla cu ea. Nu putea fi sup`rat` din pricina unui lucru

atât de m`runt. Nu st`tea \n obiceiul herfroni]ilor s` se comporte

astfel. Dar de ce se mai mira? Când via]a \]i e \n pericol, obiceiurile

se schimb`.

Se ridic`, trecându-[i degetele prin p`r, dar f`r` s`-l poat` aranja

cum se cuvine.

– Am dormit excelent, r`spunse ea. Tu?

– Minunat. Iar dac` putem ajunge acas` \ntregi, m` pot

considera cel mai norocos muritor.

– Acas`? Acas` la tine?

– Da, se mir` el. De ce?

– Casa mea e pu]in mai departe...

El nu obiect` nimic, dar Kendra \i sim]i sup`rarea. Dan spera ca

"acas`" s` \nsemne pentru amândoi acela[i lucru.

– Casa mea nu-i aici, Dan, chiar dac` a[ vrea s` fie a[a.

– Dar nu vrei, replic` el ironic.

– Dan....

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 129

– Ajunge! ]ip` el. Nu-mi mai spune lucruri pe care [tii c` vreau

s` le aud.

– Dar nu fac asta.

– Vreau adev`rul, continu` el, f`r` s-o asculte.

– E[ti sigur?

– Da, desigur! exclam` b`rbatul.

– Dragul meu, te cer]i cu singura persoan` care e al`turi de tine

\n toat` povestea asta.

– Sunt chiar atât de r`u? zâmbi el, \mblânzit.

– Da, \i \ntoarse ea surâsul.

– E[ti [i tu la fel de nervoas` ca mine?

– Nu, oft` ea.

– De ce? insist` b`rbatul.

– Pentru c` Dirk nu-[i face decât datoria sau ce crede c` e

datoria lui. Necesitatea de a ucide reprezint` o povar` [i pentru el.

Herfroni]ii nu ucid.

– Nu mi se pare m`cinat de regrete sau de remu[c`ri. Cred,

dimpotriv`, c` e obi[nuit s` omoare.

– Nu, cl`tin` ea din cap cu hot`râre. Herfroni]ii nici m`car nu

se gândesc la posibilitatea de a ucide. Nu suntem o ras` violent`.

– Atunci, Dirk e nebun. {i, cel mai important, ne urm`re[te ca

s` ne ucid`. Kendra fu nevoit` s` admit` c` avea dreptate.

– Poate.

– Nu exist` \ndoial`. Nu suntem primele lui victime.

– Poate c` nu.

– Kendra, care sunt armele voastre acolo, pe Herfron? \ntreb`

Dan.

130 NANCY THAYER

– Nu aveam arme, r`spunse ea sacadat, de parc` ar fi \ncercat s`

se fac` \n]eleas` \n fa]a unui copil \nc`p`]ânat.

– Atunci, ce crezi c` va folosi cowboy-ul ca s` ne omoare? relu`

el cu ner`bdare \n glas.

– Presupun c` un pistol. Pare arma cea mai c`utat` aici, pe

P`mânt, \l ironiz` Kendra.

Apoi, dup` o scurt` ezitare, relu`:

– Au fost prea pu]ine crime pe Herfron. Adev`rul este c` avem

câteva arme, dar sunt rar folosite.

– {i crezi c` Dirk are vreuna dintre aceste arme?

– Nu [tiu. Totul e posibil. Da, confirm` ea dup` o clip`. Trebuie

s` aib`. Vezi tu, e vorba despre un instrument medical care ne

vindec` de foarte multe boli, dar care poate fi folosit [i ca arm`.

Dan respir` adânc.

– Nu vrei s`-mi dai mai multe detalii?

– Nu trebuie s` te enervezi, protest` Kendra. Faptul c` suntem

logici [i telepa]i nu \nseamn` c` [tim toate r`spunsurile.

– Nu sunt nervos, o contrazise el, de[i ochii lui alba[tri erau

\nc`rca]i de furie. Te \ntreb pur [i simplu ce [tii despre cel care are

de gând s` ne omoare. |n fond, e de pe planeta ta. Sunt sigur c` [tii

mai multe, dar nu vrei s`-mi spui.

– Bine, zise Kendra l`sând capul \n p`mânt. Am s`-]i explic. Este

vorba despre o arm` asem`n`toare unei telecomenzi [i care

ac]ioneaz` ca un laser. Dac` este special programat`, poate paraliza

victima câteva minute sau o poate omor\. Mai mult, poate

transforma un trup uman \n pulbere. E ca o minge de lumin` foarte

puternic`. Poate str`punge orice material \n câteva milisecunde.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 131

– Visul oric`rui om, coment` ironic Dan.

– Dar nu sunt foarte sigur` c` gardianul are o astfel de arm`.

– De ce?

– Pentru c` este foarte periculoas` [i numai cineva foarte

\ndemânatic o poate folosi.

– Se poate totu[i s-o aib`. |n fond, treaba lui este s` v`

disciplineze pe voi, c`l`torii pe P`mânt.

Kendra nu r`spunse. Se gândea cât de sigur` se sim]ise

\ntotdeauna pe planeta ei [i cât` \ncredere avusese \n \n]elepciunea

societ`]ii sale. |n mai pu]in de dou` s`pt`mâni petrecute pe

P`mânt, \nv`]ase s` gândeasc` mai individualist, iar acest lucru o

tulbura. Poate pentru c` nu reu[ise s` absoarb` complet memoria

Kendrei. |n compensa]ie, propria ei personalitate umpluse

golurile, dând astfel na[tere unei persoane complet diferite fa]` de

sine \ns`[i [i fa]` de Kendra care murise.

Odat` cu aceste revela]ii, veni [i aceea c` planeta ei putea s` nu

fie lumea perfect` \n care crezuse.

Rememorând regulile [i legile herfronite, realiz` c` existau

dou` seturi diferite de coordonate – unul pentru cei de seama ei,

altul pentru conduc`tori. Atâtea lucruri pe care le crezuse

adev`rate se dovediser` gre[ite! Oare percep]ia ei asupra

propriului popor era [i ea gre[it`?

Preg`tirea ei inclusese multe informa]ii false despre p`mânteni.

Nu erau o ras` violent` [i lipsit` de logic`. Tr`iau \nconjura]i de

frumuse]e. Poate erau naivi \n ignoran]a lor cu privire la restul

universului, dar aceasta nu era majora lor preocupare, spre

deosebire de herfroni]i.

132 NANCY THAYER

Acum c` descoperise toate astea, trebuia s` le recunoasc` fa]`

de Dan.

– Cred c` am fost pu]in cam ne[tiutoare \n leg`tur` cu P`mântul

la \nceputul c`l`toriei, dar recuperez repede.

– Da? replic` b`rbatul. N-am observat.

– Nu glumi, Dan. Altfel, \]i [terg memoria, amenin]` ea.

– Atunci, m` potolesc, zâmbi el. Din fericire, nu va trebui s` m`

ab]in mult. Dup` ce vom sc`pa de cowboy, vei putea s` se \ntorci

acas` a[a dup` cum dore[ti.

De[i acesta era \ntr-adev`r scopul ei, pe Kendra o durea

auzindu-l vorbind astfel. Oricât de mult voia s` se \ntoarc` acas`, nu

voia nici s`-l p`r`seasc`.

Dar \n loc s`-[i exprime aceste gânduri, se mul]umi numai s`

dea aprobator din cap. |l privi pe iubitul ei din profil. Barba care-i

crescuse \n aceste ultime dou` zile \i d`dea un aer de pirat. {i-l

putea imagina cu u[urin]` \ntr-un astfel de rol romantic. Nasul lui

era drept, iar genele care-i umbreau ochii erau lungi [i \ntoarse. Era

foarte ar`tos. Orice femeie ar fi fost mândr` s`-l aib` al`turi.

Acest gând o surprinse. Ajunsese s` se gândeasc` la ea ca la o

femeie. Pe planeta lor, nu exista aceast` distinc]ie. To]i erau pur [i

simplu herfroni]i, toat` lumea era egal`.

Mâna lui Dan \i atinse gâtul.

– Mul]umesc, zise el.

– Ai auzit ce gândeam? \ntreb` ea, uimit` de complexitatea

propriilor sentimente.

– M` priveai cu un zâmbet [i am crezut c` te gânde[ti la mine.

– Oh, exclam` u[urat` Kendra.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 133

– {i oamenii au felul lor de a ghici gândurile altora, [i este cât

se poate de eficient, relu` Dan.

– |n]eleg, r`spunse ea laconic.

Trupul ei tânjea dup` atingerea b`rbatului, dar cu cât \l voia mai

mult, cu atât se temea mai tare de propriile emo]ii [i-l respingea.

– Oricum am fi, nu suntem inferiori, draga mea. Suntem doar

diferi]i.

– Da? f`cu ea, ridicând din sprâncene. N-am observat.

– Ba da, ai observat, zâmbi el.

Kendra nu r`spunse.

Dan opri la o benzin`rie, chiar la intrarea \n fermec`torul ora[

Gonzales. Ie[i din ma[in` [i \ncepu s` fac` plinul. Era riscant s` se

expun` astfel, de vreme ce dispari]ia ma[inii fusese probabil deja

reclamat` la poli]ie, dar n-aveau de ales. Kendra p`trunse \n

gândurile b`rbatului de la tejghea. Când afacerile mergeau prost, se

ocupa [i cu re]inerea numerelor de ma[in`, \n eventualitatea c`

putea identifica furturile.

Deodat`, o ma[in` de poli]ie intr` \n benzin`rie. Kendra \[i ]inu

respira]ia [i-l c`ut` pe Dan. B`rbatul v`zuse cele \ntâmplate [i era

cuprins de team`. Ea \l lini[ti, promi]ându-i c` va afla toate

informa]iile necesare. Dup` ce-l calm`, se \ntoarse c`tre poli]ist.

Omul era sup`rat pe ceva ce so]ia lui f`cuse de diminea]`. Nu

era ceva important, dar mereu f`cea asta, de[i [tia c`-l enerveaz`.

Dar când privi pl`cu]ele de \matriculare ale ma[inii, Kendra \[i

d`du seama c` e ceva \n neregul`, de[i b`rbatul nu-[i traduse gândurile

\n vorbe. Se \ndrept` spre Dan, \nainte ca ea s`-l poat` avertiza. Dan

p`ru surprins, apoi nervos. Dar se descurca destul de bine.

134 NANCY THAYER

Când se \ntoarse \n ma[in`, Kendra \l privi curioas`. Dan, ca [i

poli]istul, reu[iser` s-o blocheze, [i pu]inul pe care-l pricepuse

n-avea nici un sens.

– Despre ce a fost vorba? \ntreb` ea.

– Avem o pl`cu]` de \nmatriculare pentru persoane cu

handicap, vorbi Dan printre din]i.

Kendra nu era sigur` c` aceast` informa]ie avea vreo leg`tur` cu

problema lor.

– Dar ce a vrut poli]istul? insist` ea.

– Voia s` se asigure c` nu folosim pl`cu]ele f`r` s` existe o

persoan` handicapat` \n ma[in`. N-avem voie s` profit`m de un

astfel de avantaj nemeritat.

Kendra a[tepta ca povestea s` continue, dar Dan r`mase t`cut.

– Asta-i tot? \ntreb` ea, nevenindu-i s` cread`.

– Da, r`spunse el, privind \n oglinda retrovizoare. Trebuie s`

plec`m, anun]` b`rbatul, pornind ma[ina.

– Da, da, aprob` Kendra ner`bd`toare.

Kendra nu se putu relaxa decât dup` ce dep`[ir` ora[ul,

\ndreptându-se spre Houston.

– Dan, \ncepu ea, nesigur`. Te rog, las`-m` la Houston, \l rug`

ea.

– Nici nu se pune problema. Vei r`mâne cu mine pân` la final.

– Dar nu-i logic, relu` ea. Asta e lumea ta, eu nu fac parte din

ea. Dac` nu sunt lâng` tine, Dirk va fi derutat, iar asta \]i va oferi

timp s` te ascunzi. Oricum ar fi, trebuie s` ne desp`r]im, ca s` ne

m`rim [ansele de supravie]uire.

– Logica herfronit` nu func]ioneaz` mereu pe P`mânt.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 135

Dac` gardianul mi-a descoperit ma[ina, lucru de care sunt sigur,

[tie exact unde stau. Va [ti deci \ncotro ne \ndrept`m [i toate

drumurile posibile de a ajunge acolo. {i, din câte am v`zut, nu va

ezita s` fac` uz de violen]`.

– Nu [tiam, replic` ea \ncet.

Lec]iile ei despre P`mânt se dovedeau \nc` o dat` ineficiente.

– Atunci, continu` ea, n-ar fi mai logic s` ne ascundem \n alt`

parte?

– La Houston sunt acas`, iubito. Iar cowboy-ul e rupt de

elementul lui. Dac` ne-am duce \n alt ora[, n-am mai avea nici un

avantaj asupra lui. Ascult`-m` cu aten]ie, se preg`te[te o lupt` pe

via]` [i pe moarte. Nu se va opri pân` când nu ne va omor\, iar noi

nu vom putea tr`i pân` nu vom sc`pa de el. Oricum, cineva va

muri.

– Nu! strig` ea.

Dan nu reac]ion`. {tia c` iubita nu era de acord cu violen]a, dar

nu exista alt` alternativ`.

Kendra spera din tot sufletul s` scape cu to]ii cu via]` [i se ruga

fierbinte ca Dan s` mai poat` iubi o dat`. Merita ca \n via]a lui s`

existe din nou dragoste. Dup` toate lucrurile rele care i se

\ntâmplaser` \n via]`, avea nevoie de o iubire care s` nu se

sfâr[easc` \n tragedie, care s` dureze ve[nic.

Kendra deschise gura, vrând s` protesteze, dar se opri, speriat`.

– Preg`te[te-te, \i zise ea lui Dan. |ncearc` din nou s` ne citeasc`

gândurile.

Apoi, \[i bloc` mintea, gândindu-se doar la planeta ei. Dan ap`s`

pe accelera]ie. Kendra se concentr` intens.

136 NANCY THAYER

Tentativa de citire a gândurilor nu venea din partea

cowboy-ului.

– |ncetine[te, zise ea.

Dan nu reac]ion` imediat, dar apoi ap`s` u[or pe frâne.

– Opre[te-te, ordon` ea. Trage pe dreapta.

Dan o privi cu mirare.

– Ai \nnebunit? zise el. Vrei s` murim amândoi?

– Te rog, f` cum \]i spun, replic` ea, \ncercând disperat` s`

p`streze leg`tura slab` cu cel`lalt herfronit.

Dan ridic` din umeri [i ie[i pe marginea drumului. Kendra se

concentr` mai tare.

Pentru Dan, minutele treceau mai greu ca orele. Iubita lui \l

ignora, p`rând c` poart` o conversa]ie mental` cu cineva.

Persoana era un fermier din preajm`. Se afla pe P`mânt de mai

bine de nou` ani [i venise \ntr-o misiune de care Kendra nu mai

auzise niciodat`. Era un kau, un herfronit din a doua genera]ie, [i

[i-ar fi dorit s` fi fost rezultatul unui experiment genetic mai reu[it.

Din pricina ciud`]eniilor trupului s`u, doctorii de pe P`mânt \l

considerau un monstru. Era recunosc`tor totu[i c` nu era orb ca

b`trânii.

Mai erau [i al]ii, spunea el. Descoperiser` un mijloc de a tr`i

printre oameni, f`r` ca gardienii s`-i poat` identifica. Nu atr`geau

aten]ia asupra lor [i nici nu p`strau leg`tura unii cu al]ii. |[i

creaser` o re]ea de rela]ii secrete [i se \ntâlneau numai ocazional.

Nimeni nu cerea mai mult. |[i doreau numai s` r`mân` pe Terra [i

s` fie l`sa]i \n pace. Când gardienii \i descopereau – ceea ce se

\ntâmpla din când \n când – herfroni]ii disp`reau misterios.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 137

Dan prinse [i el câteva dintre aceste gânduri [i r`mase uimit.

Oare erau nebuni cu to]ii?

Kendra \l mai \ntreb` pe herfronit câte ceva despre gardieni [i-i

spuse c` pe urmele lor se afla unul dintre ei. |n to]i anii `[tia

petrecu]i pe P`mânt, nimeni nu-l vânase pe el.

Un moment mai târziu, b`rbatul \ntrerupse comunicarea.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Dan.

Kendra nu [tia ce s` r`spund`. I se p`rea incredibil c` herfroni]i

de-ai ei se aflau de atâta vreme pe P`mânt. De ce permiseser`

b`trânii a[a ceva? Unde se aflau gardienii? Oare fermierul avea

dreptate, [i pe P`mânt mai tr`iau \nc` mul]i kau [i mais? {i dac` da,

unde se ascundeau? Ce f`ceau?

Pe Herfron, existau comunit`]i care lucrau \mpreun` la diferite

programe, \n beneficiul tuturor. Unii erau implica]i \n mai multe

proiecte [i erau ferici]i c` puteau munci din greu pentru societate.

Dar aici, lucrurile st`teau foarte diferit. Fiecare persoan` era o

individualitate [i-[i vedea de treburile sale. Cum de puteau

herfroni]ii s` tr`iasc` precum oamenii?

– Nu mai c`uta mereu diferen]ele dintre noi, draga mea, zise

Dan. Prive[te lucrurile care ne unesc.

|n fa]a lor, o pl`cu]` anun]a c` ora[ul Houston se afla la

patruzeci de kilometri distan]`.

– Nu pricep, Dan. Pe P`mânt, toat` lumea ac]ioneaz` individual,

dar se comport` la fel ca herfroni]ii când trebuie s` serveasc` o

cauz` comun`.

– }i-am spus c` sem`n`m.

– Poate, da nu sunt sigur`, [opti ea.

138 NANCY THAYER

M` \ntreb câ]i herfroni]i se afl` pe P`mânt. {i de ce cowboy-ulne urm`re[te numai pe noi.

– Se pare c` noi l-am sup`rat. {i apoi, [tie c` e[ti gravid`.– {i totu[i, de ce noi? repet` ea, deloc convins`.– Cine [tie? Poate are nevoie de o victim` \n fa]a superiorilor, [i

noi suntem cei mai la \ndemân`. Poate pentru c` am distrusexperimentul...

– Doamne, n-a[ fi crezut niciodat` c` se poate \ntâmpla a[aceva.

– Nu te \ngrijora, \l voi ucide \nainte de a te putea r`ni.– Dar nu-i bine, protest` Kendra. Nimeni nu trebuie s` ucid`,

nimeni nu trebuie s` moar`.Dan era gata s`-i r`spund`, când \[i sim]i mintea asaltat`. Ap`s`

pe accelera]ie [i alerg` nebune[te pe [osea pân` intr` \n ora[. Cowboy-ul se \ntorsese. Trebuia s` lupte pentru via]a lor.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 139

Capitolul 9

Dan nu \ncetini nici dup` ce ajunse la periferia Houstonului.Citirea gândurilor \ncetase, dar fusese un avertisment suficient c`gardianul se afla \nc` pe urmele lor. Momentul confrunt`rii seapropia cu pa[i repezi.

Kendra \[i puse mâna pe piciorul lui, sim]ind nevoia unuicontact permanent cu el. |i era team` pentru via]a lor, dar mai alespentru Dan.

Oare \l iubea? Kendra [tia deja r`spunsul, dar refuza s`-laccepte.

|l iubea mai mult decât ]inea la propria via]`.|l privi, sperând c` va primi din partea lui un semn lini[titor, un

gr`unte de speran]`. Nimic.Degetele lui erau strâns \ncle[tate pe volan. Chipul s`u, de

obicei relaxat, era rigid. Ochii lui priveau fix \nainte.Kendra \ncerc` s`-i p`trund` u[or \n minte.– Opre[te-te, ]ip` el.

– Nu te \ndep`rta de mine, Dan, te rog.

– Nu, draga mea. Nu pot fi sigur c` e[ti tu. Cowboy-ul \[i poate

schimba tactica [i poate \ncerca s`-mi citeasc` gândurile cu

blânde]e. A[a ceva ne-ar fi fatal.

Dan era optimist dac` se gândea c`-l putea opri \n vreun fel pe

gardian.

– Doar nu crezi c` avem vreo [ans` \n fa]a cuiva ca el?

– Ba da. Trebuie numai s` ne d`m seama de ce ne urm`re[te.

Kendra râse amar.

– Desigur, cum de nu ne-am dat seama pân` acum?

– Nu spun c` ne va fi u[or, replic` Dan.

O nou` emo]ie o \ncerc` pe Kendra. Panica. Oare Dan nu-[i

d`dea seama cum avea s` decurg` lupta cu gardianul? |l loc s` fug`

[i s`-l evite, a[a cum f`cea fermierul, Dan voia s`-l \nfrunte. Nu era

cea mai bun` alegere.

– E foarte puternic, Dan. Gânde[te-te bine! Fermierul a

\ntrerupt contactul cu mine \ndat` ce a auzit de el.

– Era speriat, draga mea. |[i proteja familia [i stilul de via]`. {i

eu a[ fi f`cut la fel \n locul lui.

– Da? se mir` ea. Nu prea cred. Cred c` l-ai fi \nfruntat oricum.

Filozofia ta este s`-]i aperi via]a... pân` la moarte.

– Nu, zâmbi el, n-ai dreptate. Vreau s` tr`iesc.

Kendra se \ntoarse spre el, atingându-l u[or.

– Atunci, hai s` fugim. Nu cred c` ne va mai putea urm`ri \n

afara statului. Ne vom duce \n alt` parte, o vom lua de la cap`t.

– Mai \ntâi, s` stabilim un lucru. Spui mereu "noi", dar de fapt

e vorba numai de mine.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 141

Pl`nuie[ti s` m` \nso]e[ti numai pân` când vei g`si o metod` de

a te \ntoarce acas`.

Cuvintele lui erau foarte dure. O durea s`-l p`r`seasc` pe Dan,

la fel de mult cum o durea gândul de a nu-[i mai vedea vreodat`

casa.

– A[a e? insist` Dan.

– Da, recunoscu ea.

Se l`s` t`cerea.

Kendra \ncerc` s`-i p`trund` \n gânduri, dar nu reu[i s` afle

nimic.

– Dan? E[ti bine?

– Da, replic` el nervos. Suntem vâna]i de un asasin

extraterestru. Cum a[ putea s` nu m` simt bine?

– Vorbe[te cu mine, Dan, \l rug` ea. Vreau s` [tiu ce gânde[ti.

– Toat` povestea asta nu-i deloc corect`. Trebuie s` lupt`m

pentru via]a noastr` [i, dac` vom câ[tiga, recompensa mea va fi

faptul c` m` vei p`r`si. Dac` pierdem, vom muri amândoi.

Lacrimile inundar` ochii Kendrei. |nghi]i cu greutate, apoi se

\ntoarse din nou spre Dan [i-l atinse, \ncercând s`-i transmit` \n

t`cere c` [i ei \i era greu. Dar el se \ndep`rt` de ea.

Era momentul s` vorbeasc` deschis.

– Nici unuia nu ne place finalul, dar nu v`d alt` solu]ie, Dan,

spuse Kendra. Suntem de pe dou` planete diferite, la naiba! Iar

asta nu-i o problem` pe care o putem rezolva la psiholog. Nu e ceva

ce se poate rezolva \n timp.

– De ce nu?

– Pentru c`... Pentru c`... de aia, se opri ea.

142 NANCY THAYER

O asfel de rela]ie nu poate func]iona.

– Ce cugetare profund`, o ironiz` el. E[ti mama copilului meu

[i te iubesc imens de mult. De ce s` nu mearg`?

Ea se \ntoarse spre fereastr`, nemaig`sind argumente.

– Tu cau]i ceva ce eu nu-]i pot oferi, zise ea \n sfâr[it.

– Ce? Angajament? |ncredere? Loialitate? \ntreb` el. Dragoste?

ad`ug` dup` o scurt` pauz`.

– Ceva \n genul `sta, aprob` ea, [tiind c`-i putea oferi toate

astea [i chiar mai mult decât atât.

El se r`zbun` t`când.

Dar, sup`rat sau vesel, \l iubea la fel de mult. |l iubea...

|nainte de a ajunge pe P`mânt [i de a absorbi gândurile

Kendrei, nici nu visase c` va sim]i vreodat` toate aceste sentimente

interzise. Dar iat` c` acum \ntreaga ei fiin]` se bucura de ele. |[i

descoperise o personalitate nou`, ne[tiut`, [i avea o nevoie imens`

de dragoste.

Ar fi vrut s`-i spun` lui Dan cât de mult \l iubea, dar [i s`-i

aminteasc` faptul c` erau foarte diferi]i. {i ar fi vrut ca el s-o

contrazic`, s-o conving` s` nu plece...

Pentru o vreme, nici unul nu vorbi.

Deodat`, testarea cowboy-ului re\ncepu, mai crud` [i mai

profund` ca niciodat`. Ea ]ip` u[or, apoi \[i goli mintea de gânduri.

– Ne-a g`sit, coment` ea.

Dan sim]i [i el apropierea herfronitului [i acceler`. Se uit` \n

oglinda retrovizoare [i z`ri o ma[in` cunoscut` care-i urm`rea.

– La naiba, zise el.

Mi-a furat ma[ina!

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 143

Kendra era concentrat` asupra urm`ritorului [i chiar reu[i s`-i

surprind` câteva gânduri. Preocupat s` conduc` ma[ina [i s`-i

urm`reasc` \n trafic, gardianul nu-[i mai proteja cum trebuia

gândurile. Dan avusese dreptate. S` conduci aici, \n Houston, era o

prob` de foc. Poate c` gardianul nu era chiar atât de puternic pe cât

crezuse.

– |ncotro ne \ndrept`m? \ntreb` Kendra, ]inându-se cu ambele

mâini de portier`.

Testarea cowboy-ului re\ncepu cu atâta for]`, \ncât femeia ]ip`

de durere. Dan \ntoarse rapid de volan.

– Nu \ntreba, nu gândi. }ine-te bine!

{tiind c` gardianul nu putea p`trunde \n mintea amândurora

deodat`, Kendra \ncerc` s`-i atrag` aten]ia asupra ei. Dan avea

dreptate, trebuia s` lupte pentru via]a lor. De[i citirea gândurilor

de c`tre cowboy o durea, acesta reprezenta un mic sacrificiu pe

lâng` imensa bucurie de a mai tr`i \nc` o zi. Poate c` aveau [ansa

s` se \ntâmple un miracol...

– De ce? \[i \ntreb` ea du[manul? De ce vrei s` ne omori? Ce ai

de câ[tigat din asta?

– Dac` vei r`mâne pe P`mânt, vei pune \n pericol proiectul.

N-ai dreptul s` faci a[a ceva.

– Ce proiect? Cum a[ putea face asta?

– Vei na[te un copil care nu e perfect din punct de vedere

genetic. Dac` vor afla ceilal]i, va \nsemna sfâr[itul...

– Care ceilal]i? Sfâr[itul a ce?

– Ceilal]i herfroni]i. Voi fi chemat \napoi pe Herfron s` dau

socoteal` pentru faptele tale. Iar asta nu se va \ntâmpla. Niciodat`.

144 NANCY THAYER

– Nu ]i-e dor de Herfron?

– Nu, deloc.

– Cum? se mir` ea. De ce?

– Nu conteaz` asta. Am sim]it c`, dac` ai avea de ales, ai r`mâne

pe P`mânt cu b`rbatul de lâng` tine. Sarcina mea e s` m` asigur c`

te vei \ntoarce pe planeta ta. De vreme ce nu mi-ai urmat sfatul,

trebuie s` mori.

– De ce nu m` ucizi pe mine [i s`-l la[i \n pace pe el?

– Nu se poate.

– |i po]i [terge memoria, insist` ea.

– Metoda asta nu merge \ntotdeauna. Nu-mi pot permite s` dau

gre[.

– Dar e vorba de via]a lui!

– {i ce dac`? Nu-i via]a mea!

Kendrei nu-i venea s` cread`. Cowboy-ul credea c`-[i putea

justifica ac]iunile printr-un argument atât de egoist?

Centrul Houstonului era foarte frumos, cu mai multe cl`diri din

sticl` decât v`zuse vreodat` laolalt`.

Kendra se uit` \n oglinda din partea ei [i z`ri chipul lui Dirk.

P`rea la fel de hot`rât ca [i ei. Dar ei vor fi cei care vor supravie]ui,

\[i zise Kendra cu t`rie.

Dan opri \n fa]a unei cl`diri [i-i spuse Kendrei:

– Urmeaz`-m`!

Ie[ir` amândoi din ma[in` [i alergar` c`tre intrare.

Trecur` de u[ile duble din sticl` [i chiar atunci auzir` ma[ina

cowboy-ului oprind \n fa]a cl`dirii. Se privir` scurt [i fugir` c`tre

hol.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 145

Interiorul cl`dirii era fascinant. Atâtea culori, atâta lumin`...

Kendra privi \n jur, uimit`. Restaurantul din apropiere era g`l`gios

ca un circ [i luminat ca un spital.

Dan se \ntoarse, o lu` de mân` [i o trase dup` el gr`bit.

– Haide, o \ncuraj` el.

Alergau printre magazine, dep`[ind cu greutate oamenii.

Deodat`, un sunet ciudat se auzi. O fereastr` din apropiere

pocni [i se sf`râm` pe jos \n mii de buc`]i. Oamenii \ncepur` s`

urle [i un copil izbucni \n plâns.

Cu inima cât un purice, Kendra \l strânse mai tare de mân` pe

Dan [i continu` s` alerge. B`rbatul se \ndrept` c`tre sc`rile care

duceau \n jos.

– Face]i loc! strig` el, \mpingând persoanele aflate \n fa]a lor.

F`r` s` se opreasc` o clip` din alergare, ajunser` \n tunelul care

conducea spre birourile angaja]ilor. Câ]iva oameni \n costume

elegante le blocar` drumul, dar \n spatele lor se afla destul` lume

care-i desp`r]ea de cowboy.

Din nou se auzi un zgomot de sticl` spart`.

Dan \ntoarse capul spre Kendra [i-i spuse cu o voce atât de

slab`, \ncât nu se auzi nici el:

– Fugi! Dan o \mpinse \ntr-o farmacie, aproape d`râmând un

copil care \ncepu s` ]ipe ca din gur` de [arpe.

– N-avem pe unde ie[i de aici, observ` Kendra.

– De unde [tii?

– Mi-a spus cineva.

Kendra se \ntoarse, c`utând din ochi persoana care-i d`duse

informa]ia, dar era mult prea emo]ionat` ca s-o poat` descoperi.

146 NANCY THAYER

Se opri o clip` [i \ntreb`:

– Cine e[ti?

– Sunt la cump`r`turi cu copiii, \i comunic` mental persoana.

Continua]i s` fugi]i. A intrat \n magazin [i se uit` spre rafturile de

cosmetice.

Kendra se uit` \n jur [i descoperi raionul cu pricina. Apoi, \l

trase pe Dan dup` ea [i reu[ir` s` ias` din magazin, continuând s`

alerge pe holuri.

Un nou gând \i fu transmis telepatic.

– L-am v`zut ie[ind din farmacie. Ie[i]i cât mai repede de aici.

Prin banc`!

Persoana care-i vorbise de data asta nu era tot femeia din

farmacie, ci o alt` herfronit`.

– Unde e banca? \ntreb` ea.

– Mai \n fa]`.

– Ce faci aici? relu` Kendra.

– Exact ce faci [i tu. Tr`iesc. Suntem mai mul]i, veni r`spunsul

femeii.

Kendra nu mai avu timp s` replice. Dan preluase din nou

comanda [i o conduse pe un coridor pu]in circulat. |[i auzeau

proprii pa[i r`sunând pe gresia rece. P`trunser` pe alt culoar, apoi

pe un altul. Se oprir`. Culoarul d`dea \ntr-un spa]iu

dreptunghiular cu mai multe u[i [i un lift.

R`suflarea lor grea se auzea cu ecou \n acest spa]iu \nchis.

Dan ap`s` butonul liftului de mai multe ori, dar nu se auzi nici

o mi[care. Kendra privi \n jur. Se vedeau dou` b`i, o u[` pe care nu

scria nimic [i o u[` dubl`.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 147

Dan alerg` de la o u[` la alta, \ncercând s` intre. Nici una nu era

deschis`.

Un ]ip`t se auzi \n apropiere. Dan se \ndrept` c`tre u[a dubl` [i

lovi \n ele cu toat` for]a, pân` când cedar`. D`deau c`tre o camer`

utilitar`, plin` de ]evi.

– La naiba, [opti el, dându-[i seama c` nu mai aveau \ncotro s`

fug`.

O \mpinse pe Kendra la podea, \ntre dou` ]evi.

– Stai acolo [i ascunde-te bine. Nu-l l`sa s` te vad`, orice s-ar

\ntâmpla, \i ordon` el.

Apoi, se duse [i \nchise u[ile care d`deau spre coridor.

|ncerc` s` nu respire, dar r`suflarea lui speriat` ajungea pân` la

Kendra. O, ar fi vrut s`-l ]in` \n bra]e, s`-l protejeze, dar nu putea.

Dac`-i distr`gea aten]ia acum, singura lor [ans` de sc`pare era

distrus`.

Cowboy-ul nu mai \ncercase s` le p`trund` \n minte de când

\ncepuser` jocul de-a v-a]i ascunselea prin mall, [i asta pentru c`,

probabil, nu era obi[nuit s` fac` dou` lucruri \n acela[i timp. Era

dificil, iar pentru cineva neobi[nuit cu agita]ia unui mare ora[,

aproape imposibil. Ea avea avantajul c` Dan o conducea [i nu

trebuia s` se gândeasc` la fiecare mi[care.

La un moment dat \ns`, herfronitul se va opri [i va c`uta s` intre

\n leg`tur` cu ei. Nu se puteau ascunde la nesfâr[it. Oricum, aflase

unde locuia Dan.

Cel mai bine era s`-l lase s`-i descopere acum, cât erau \n

avantaj. {tiind c` Dan nu era la fel de bun \n blocarea gândurilor ca

ea, se hot`r\ s` pretind` c` nu era cu el. S`-l lase s` cread` c` se

148 NANCY THAYER

\ndrepta \n alt` direc]ie. Poate \i putea distrage aten]ia destul de

mult pentru a-i da lui Dan timpul s` ac]ioneze.

Respir` adânc, \[i limpezi mintea [i privi ]int` ]evile din fa]a ei.

Dan \[i sprijini capul de zidul din spatele lui [i \nchise ochii.

Tensiunea era prea mare [i amândoi \[i doreau s` se termine odat`

toat` povestea.

Dan se \ncrunt`, [i-[i lu` capul \n mâini, cu o expresie

dureroas`.

Cowboy-ul \i g`sise.

U[ile se deschiser` \ncet, cu grij`. Herfronitul nu intr` \ns`, ci

cercet` prudent \nc`perea. Kendra se concentr` pentru a-l atrage

c`tre ea. Privirea lui c`ut` prin \nc`pere, dar n-o v`zu imediat.

Ghicind c` se afla ascuns`, cowboy-ul ridic` mân` [i \ndrept`

laserul c`tre centrul \nc`perii. |ncercând s-o scoat` din

ascunz`toare, el \i transmise numele lui Dan [i toate crudele

pedepse pe care le preg`tise pentru el.

Kendra \i r`spunse, prelungind comunicarea. Exact de acest

r`gaz avea nevoie Dan. Se \ndrept` c`tre herfronit, ridic` bra]ul

[i-l lovi peste mâna \ntins`. Dar fu prea lent. Dirk v`zu mi[carea [i

reu[i s`-l evite. Lovitura avu un efect diminuat.

Gardianul se cl`tin` pu]in pe picioare, f`cu un pas \nainte [i-[i

reg`si echilibrul. |ndrept` laserul spre Dan [i zâmbi feroce.

– Unde e? \ntreb` el.

– A plecat.

Dirk \ncerc` s`-i intre \n minte.

– Unde e? repet` el.

Dan strânse din din]i.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 149

– N-o po]i ajunge, oricum, replic` Dan.

Kendra \i auzi strig`tul de durere [i-[i ridic` fruntea s` priveasc`

afar`. O pat` ro[ie de sânge se \ntindea pe blugii lui.

Furia o cuprinse dintr-o dat`. Sim]ea nevoia de r`zbunare. Dar,

ac]ionând din instinct, Kendra nu se mi[c`.

Dirk tr`sese \ntr-un om lipsit de ap`rare, \n b`rbatul pe care-l

iubea. Se ridic` [i ie[i \n fa]a herfronitului.

– Kendra! Nu! strig` Dan, \ncercând s-o protejeze.

F`cu un pas \nainte, \n \ncercarea de a ajunge \ntre ei, dar se

\mpiedic` de o ]eav`.

Mânia Kendrei era imens`. Un semen de-al ei \l r`nise pe Dan.

Voia s`-l loveasc` la rândul ei, s`-l ucid`.

Herfronitul se \ntoarse c`tre ea.

– E[ti preg`tit`? \ntreb` el. Vise pl`cute!

|ndrept` laserul c`tre Kendra.

– Nu! ]ip` ea, ridicând de jos arma pe care [i-o preg`tise, o cutie

goal` de bere.

Aluminiul putea deturna raza laserului.

Cowboy-ul trase, iar Kendra schimb` traiectoria laserului.

Din pieptul gardianului ie[i fum. Mâinile i se strânser` pe ran`.

Privirea lui p`rea ne\ncrez`toare. Se uit` spre Kendra apoi, cu

mi[c`ri \ncete, privi c`tre Dan. Gura i se deschise, dar nu putu

vorbi.

Kendra privi uimit` cum herfronitul se las` la p`mânt, cl`tinând

din cap nedumerit.

Nu-mi vine s` cred, gândi el. Apoi, ochii i se \nchiser` [i se

pr`bu[i definitiv.

150 NANCY THAYER

Kendra se l`s` \n genunchi. Un sunet ciudat se auzi \n \nc`pere.

– Kendra, vorbi Dan. Dumnezeule, Kendra!

|nc` uimit`, femeia \l privi, f`r` s`-[i cread` ochilor.

– Ce am f`cut? scânci ea.

Vocea lui Dan \i r`spunse \n [oapt`:

– Ai f`cut ce trebuia, iubito. Ca s` tr`im, trebuia s`-l omori...

– S`-l omor... repet` ea.

De când \l \ntâlnise pe acest p`mântean, se schimbase atât de

mult, \ncât nu se mai recuno[tea. Omorâse un semen de-al ei...

Dar poporul ei o min]ise. Pe P`mânt erau mul]i herfroni]i! Se

afla aici de numai dou` s`pt`mâni [i \ntâlnise deja patru. Doi dintre

ei o ajutaser` s` scape de gardian. Tr`iau [i munceau aici! Nu fusese

un accident c`-i descoperise, nu! Din proprie ini]iativ` o ajutaser`.

Iar asta \nsemna c` erau mai mul]i, mult mai mul]i. Probabil c` asta

se \ntâmplase [i cu cei care veniser` pe Terra odat` cu ea. Se

hot`râser` s` r`mân` aici [i se ascunseser` de ea, pentru a pierde

orice leg`tur` cu planeta-mam`.

– Kendra, vorbe[te-mi, [opti Dan.

Se \ntoarse spre el. Era vie [i copilul lor era \n siguran]`. Dan

tr`ia. Numai asta conta.

Era r`nit, dar vor reu[i s` treac` peste asta.

Zâmbi fericit`. Avea s`-l vindece exact cu arma cowboy-ului.

– A[teapt`-m` o clip`, zise ea. Lu` laserul [i-l studie cu aten]ie,

\ncercând s`-[i aminteasc` informa]iile primite \n urm` cu mul]i

ani. Ap`s` butoanele, [i codul dorit ap`ru pe ecran.

– Stai a[a, spuse ea, l`sând laserul pe podea [i \ndreptând

piciorul iubitului ei c`tre ecran.

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 151

– La naiba, r`spunse el printre din]i. Ai grij`! M` doare.

– Nu te mi[ca, ordon` ea, ridicând laserul.

– {tii ce faci? \ntreb` b`rbatul.

– Da, r`spunse ea, preocupat`. Sângerezi destul de mult [i

trebuie s`-]i vindec`m rana repede, \nainte ca cineva s` ne g`seasc`

aici, al`turi de un cadavru.

Dan era \nc` ne\ncrez`tor:

– E[ti sigur` c` nu vei termina ce a \nceput prietenul t`u?

Ea râse. Chiar atunci, laserul porni. Dan nu sim]i nici o durere.

Dup` câteva secunde, Kendra \[i lu` degetul de pe buton.

– Cum te sim]i?

– Bine, r`spunse el surprins.

– Mi[c`-]i piciorul.

– E[ti foarte autoritar` când ai lucrurile sub control, [opti el,

f`când ceea ce-i spusese Kendra. Nu m` doare.

– Bine. Po]i merge?

Dan \ncerc`. Piciorul era u[or \n]epenit, dar nu-l durea.

Cu zâmbetul pe buze, Kendra vâr\ laserul \n buzunar [i se

\ntoarse pentru a privi pentru ultima oar` cadavrul. Era numai o

amintire urât` a chinului din ultimele zile. Fuseser` atât de aproape

de moarte!

Dan \nchise ochii [i \ntoarse capul cu oroare de la imaginea

trupului mort. Apoi \[i lu` iubita \n bra]e.

– Ce bine \mi pare c` te v`d zâmbind, zise el.

– Da, aprob` Kendra, fericit`.

Vân`toarea se sfâr[ise. Fuga lor luase sfâr[it.

– Se pare c` am câ[tigat, ad`ug` el.

152 NANCY THAYER

– Eu am câ[tigat, \l contrazise Kendra \n glum`.

Mai privir` o dat` c`tre herfronitul mort. |ncet, trupul lui se

transforma \n ]`rân`. Peste o or`, nu va mai exista nici o urm` a

existen]ei lui.

– Ce ciudat, coment` Dan. Când tr`ia, ai fi zis c`-l poate ucide

pe Clint Eastwood cu o singur` mân`. Iar acum, arat` ca un biet

mo[neag.

– E kau, \i aminti Kendra solemn. E herfronit, a[a cum sunt [i

eu.

– {tiu iubita mea, r`spunse el, strângând-o mai tare la piept. Pe

tine te iubesc. {i, ca s` fiu sincer, la el nu ]ineam prea mult. Slav`

Domnului c` noi suntem cei r`ma[i \n via]`, [opti el.

|i atinse cu degete tremur`toare chipul, pentru a se asigura c`

se afl` aici, lâng` el. Erau \n siguran]`. Iat` un miracol! Poate

Dumnezeu \i mai d`dea voie la \nc` unul sau dou`...

Merser` prin tunel, \ndreptându-se \napoi c`tre ie[ire.

Mul]imea agitat` \i \nconjur` din nou. La un moment dat, Kendra

\ndrept` laserul c`tre o femeie aflat` \n fa]a lor. Peste câteva clipe,

umerii l`sa]i ai femeii se ridicar` [i \ncepu s` zâmbeasc`.

– De ce ai f`cut asta? \ntreb` Dan.

– De vreme ce n-am codul corect pentru a face s` func]ioneze

laserul pentru totdeauna, puterea lui se va pierde peste o zi sau

dou`. Femeia avea cancer. Acum, e vindecat`.

– Doctorul \i va spune c` e o vindecare miraculoas`.

– {i chiar a[a e, aprob` Kendra. De ce nu?

Dan chem` un taxi, l`sându-[i ma[ina proprie [i duba furat` \n

fa]a magazinului. Poli]i[tii \i vor \napoia jeepul, iar el va pretinde c`

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 153

nu [tie nimic despre cele \ntâmplate. Kendra \i citi gândurile, dar

de data asta nu-l mai cert` pentru c` voia s` p`c`leasc` autorit`]ile.

Ajun[i \n apartamentul lui Dan, Kendra privi cu mirare \n jur.

– |mi aminte[te de propria mea cas`. Pu]in aglomerat` [i

func]ional`.

– Mul]umesc, r`spunse Dan.Trebuie amenajat, dar nu m`

pricep la lucruri de astea.

Ea se lipi de el.

– Atunci, s` facem ce [tii tu mai bine.

Trupul lui reac]ion` imediat.

– {tii exact ce s` spui ca s` m` simt mai bine, r`spunse el.

F`cur` dragoste cu atâta intensitate, de parc` ar fi fost ultima

oar`. Dan nu [tia ce avea de gând s` fac` iubita lui [i-i era team`

s-o \ntrebe, team` s` nu afle c`-l va p`r`si.

S` r`mân` \ntreaga via]` f`r` Kendra era ceva inimaginabil. F`r`

noua Kendra. O, acum [tia diferen]a. Asem`narea fizic` era singurul

lucru care le unea, dar chiar [i acest aspect se schimbase u[or.

Personalit`]ile lor erau foarte diferite, erau dou` persoane total

opuse. Femeia aflat` acum \n bra]ele lui era cea pe care o iubea cu

dragostea unui adult, un adult care nu putea iubi decât o sigur`

dat` \n via]`. Dac` mai exista via]` dup` plecarea Kendrei, nu voia

s`-[i imagineze cum va fi.

Iubirea lui era tandr` [i blând`, dar pasional`.

|mbr`]i[area lor era atât de minunat`! Mi[c`rile lor se

armonizau. Nu-[i citeau gândurile. N-aveau nevoie. Se potriveau

atât de bine!

Mai târziu, Kendra se ghemui \n bra]ele sale.

154 NANCY THAYER

Inima b`rbatului plângea. Ar fi vrut s-o p`streze lâng` el pentru

totdeauna. Dar realitatea era alta. Hot`rât, Dan \[i d`du seama c`

era momentul s` afle adev`rul. Oricât s-ar fi temut de r`spunsul ei,

era mai bine s` [tie decât s` se chinuie \n incertitudine.

|n sfâr[it, puse \ntrebarea dureroas`.

– {i acum, ce se va \ntâmpla, Kendra? Vei pleca acas` sau vei

r`mâne cu mine? Ce se va \ntâmpla cu noi?

Picioarele ei se mi[car`, dar capul \i r`mase pe pieptul lui. Ezit`

o clip`, apoi r`spunse:

– Nu te pot p`r`si acum, Dan.

El r`sufl` u[urat.

– Tu e[ti toat` via]a mea, continu` ea, nu vreau [i nu pot s` te

p`r`sesc. {i apoi, feti]a noastr` trebuie s`-[i cunoasc` tat`l adev`rat.

El oft` din adâncul inimii.

– Mul]umesc, Doamne, [opti b`rbatul. Te iubesc atât de mult,

draga mea, \ncât dac` pleci, s-ar putea s` nu rezist f`r` tine.

Gura lui \i acoperi buzele. Bra]ele ei \i cuprinser` gâtul.

Sentimentele pe care le stârnise acest b`rbat \n ea erau prea

minunate pentru a renun]a la ele. |l privi cu ochi plini de dorin]`.

– Acum c` [tiu \n sfâr[it cum se nume[te acest ciudat sentiment,

pot s` spun c` te iubesc, zise ea. Dar te-am iubit dintotdeauna f`r`

s` [tiu. Chiar din clipa când ne-am \ntâlnit.

El \i atinse buzele. Erau mai senzuale decât ale Kendrei.

– Iubita mea, aceste cuvinte trebuie s`-[i aib` \mplinirea \ntr-o

c`s`torie. Când vom face rost de un certificat de na[tere pentru

tine, ne vom c`s`tori.

– De ce avem nevoie de a[a ceva?

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 155

– Pentru a dovedi c` te-ai n`scut pe P`mânt.

Ochii Kendrei \l privir` lini[ti]i.

– Nu-i o problem`. Am un certificat de na[tere, care mi-a fost

dat când am ajuns aici. Trebuie numai s`-l complet`m cu

informa]iile dorite. N-a fost deja scris, pentru c` nu [tiam \nc` cine

voi fi.

– Iat` \nc` o problem` rezolvat`, din lista lung` de dileme

legate de via]a al`turi de un extraterestru, zise Dan, glumind.

Dar Kendra voia s`-l fac` s` priceap` \ntreaga situa]ie.

– Exist` [i al]i semeni de-ai mei pe P`mânt. Am vorbit cu ei

acolo, \n magazin. Dac` r`mân pe Terra, voi p`stra leg`tura cu

ceilal]i herfroni]i, Dan. Poate \ntr-o bun` zi vom reu[i s` ne

\mp`c`m cu b`trânii.

– Trebuia s`-mi dau seama. |n curând, \i vei contacta pentru a

dezbate problemele legate de cre[terea copiilor p`mânteni.

Ea râse cu veselie.

– Ce altceva te a[tep]i s` fac` o so]ie independent` ca mine?

– Exact asta, r`spunse el \ncet.

Kendra \i lu` mân` [i-i s`rut` palma.

Via]a lor abia \ncepea.

– E[ti sigur c` e[ti preg`tit pentru asta, Dan?

– Sigur, replic` el convins.

– Bine, zise ea, r`sflând u[urat`. Dac` trebuie s` \nv`] s` devin

o so]ie de p`mântean, trebuie s` \ncep prin a decora

apartamentul...

Am v`zut \ntr-o revist` o camer` de copil superb`.

Erau ferici]i c` tr`iesc [i c` sunt \mpreun`.

156 NANCY THAYER

Kendra renun]ase la obiceiul de a folosi cuvântul "noi" când serefera la ea [i la ceilal]i herfroni]i. Acum, "noi" \nsemna ea [i Dan.|i pl`cea aceast` schimbare. |l iubea [i se sim]ea iubit`.

– Vom face o cas` a noastr`, [opti ea. Casa noastr`.Amândoi [tiau c` orice ar face, oricâte gre[eli ar comite [i prin

oricâte greut`]i ar trece, aveau s` fie mereu \mpreun`. Pentrutotdeauna.

Zâmbetul Kendrei era promi]`tor ca o zi de prim`var`.

Sfâr[it

UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 157

giannijollys