ORIENTĂRI PRIVIND EXAMINAREA EFECTUATĂ DE ......Identitatea și riscul de confuzie – Compararea...

Identitatea și riscul de confuzie – Compararea produselor și serviciilor

Ghid privind examinarea efectuată de Oficiu, Partea C, Opoziția Pagina 1 FINAL VERSION 1.0 DATE 02/01/2014

GHID PRIVIND EXAMINAREA EFECTUATĂ DE OFICIUL PENTRU ARMONIZARE ÎN

CADRUL PIEȚEI INTERNE (MĂRCI, DESENE ȘI MODELE INDUSTRIALE) ÎN LEGĂTURĂ

CU MĂRCILE COMUNITARE

PARTEA C

OPOZIȚIA

SECȚIUNEA 2

IDENTITATEA ȘI RISCUL DE CONFUZIE

CAPITOLUL 2

COMPARAREA PRODUSELOR ȘI SERVICIILOR



Cuprins

1 Introducere ................................................................................................. 5

1.1 Relevanța .................................................................................................... 5

1.2 Clasificarea de la Nisa: un punct de plecare ............................................ 6 1.2.1 Caracterul Clasificării de la Nisa ca instrument de clasificare ........................ 6 1.2.2 Structura și metodologia Clasificării de la Nisa .............................................. 6 1.2.3 Concluzii care pot fi formulate pe baza structurii Clasificării de la Nisa ......... 7 1.2.4 Modificări aduse clasificării produselor/serviciilor ........................................... 7

1.3 Baza de date a OAPI pentru compararea produselor/ serviciilor ............ 8

1.4 Definirea produselor și serviciilor (terminologie) .................................... 8 1.4.1 Produsele ........................................................................................................ 8 1.4.2 Serviciile ......................................................................................................... 9 1.4.3 Produsele ...................................................................................................... 10

1.5 Determinarea produselor/serviciilor ....................................................... 10 1.5.1 Formularea corectă ...................................................................................... 10 1.5.2 Domeniul de aplicare relevant ...................................................................... 11 1.5.3 Semnificația produselor/serviciilor ................................................................ 12

1.6 Abordarea obiectivă ................................................................................. 13

1.7 Enunțarea motivelor ................................................................................. 13

2 Identitatea ................................................................................................. 14

2.1 Principii generale...................................................................................... 14

2.2 Identitatea totală: termeni identici sau sinonime ................................... 14

2.3 Identitatea parțială .................................................................................... 15 2.3.1 Marca anterioară include produsele/serviciile mărcii contestate .................. 15 2.3.2 Marca contestată include produsele/serviciile mărcii anterioare .................. 16 2.3.3 Suprapunerea ............................................................................................... 17

2.4 Practica privind utilizarea indicațiilor generale ale titlurilor de clasă ... 18

3 Similaritatea produselor și serviciilor .................................................... 20

3.1 Principii generale...................................................................................... 20 3.1.1 Factori de similaritate ................................................................................... 20 3.1.2 Definirea factorilor relevanți .......................................................................... 21

3.2 Factorii specifici de similaritate .............................................................. 22 3.2.1 Natura ........................................................................................................... 22 3.2.2 Scopul preconizat ......................................................................................... 24 3.2.3 Metoda de utilizare ....................................................................................... 25 3.2.4 Complementaritatea ..................................................................................... 26 3.2.5 Existența concurenței ................................................................................... 28 3.2.6 Canalul de distribuție .................................................................................... 28 3.2.7 Publicul relevant ........................................................................................... 30 3.2.8 Originea obișnuită (producător/furnizor) ....................................................... 31

3.3 Relația între diferiți factori ....................................................................... 33



3.3.1 Interrelația dintre factori ................................................................................ 33 3.3.2 Importanța fiecărui factor .............................................................................. 34 3.3.3 Diferite tipuri de comparații: între produse, între servicii și între produse și

servicii ........................................................................................................... 35 3.3.4 Gradul de similaritate .................................................................................... 35

Aspecte specifice privind similaritatea produselor și serviciilor ............... 37

1 Piesele, componentele și accesoriile ...................................................... 37

2 Materiile prime și produsele semiprelucrate .......................................... 37

3 Accesoriile ................................................................................................ 38

4 Serviciile de instalare, mentenanță și reparații ...................................... 39

5 Serviciile de consiliere ............................................................................. 39

6 Închirierea și leasingul ............................................................................. 40 6.1 Închirierea/leasingul față de serviciile conexe .............................................. 41 6.2 Închirierea/leasingul comparativ cu produsele: în principiu, întotdeauna

nesimilare ..................................................................................................... 41

Anexa II ........................................................................................................... 42

Industrii specifice ........................................................................................... 42

1 Produse chimice, produse farmaceutice și cosmetice .......................... 42 1.1 Substanțele chimice (clasa 1) comparativ cu produsele chimice (clasele 3

și 5) ............................................................................................................... 42 1.2 Produsele farmaceutice comparativ cu produsele farmaceutice .................. 42 1.3 Produse farmaceutice comparativ cu substanțe dietetice adaptate pentru

uz medical ..................................................................................................... 43 1.4 Produsele farmaceutice comparativ cu produsele cosmetice ...................... 44 1.5 Produse farmaceutice comparativ cu servicii ............................................... 44

2 Industria auto ............................................................................................ 44

3 Aparate/instrumente electrice ................................................................. 45

4 Industria modei și industria textilă .......................................................... 45 4.1 Materii prime sau semiprelucrate comparativ cu produsele finite ................ 45 4.2 Produsele textile (clasa 24) comparativ cu îmbrăcămintea (clasa 25) ......... 46 4.3 Îmbrăcăminte, încălțăminte și articolele care servesc la acoperirea

capului (clasa 25) ......................................................................................... 46 4.4 Accesoriile de modă ..................................................................................... 46 4.5 Îmbrăcămintea și încălțămintea sportivă și articolele sportive care

servesc la acoperirea capului (clasa 25), comparativ cu articolele de sport și de gimnastică (clasa 28) ........................................................................... 48

4.6 Creația de modă (clasa 42), serviciile de croitorie (clasa 40), comparativ cu îmbrăcămintea (clasa 25) ........................................................................ 48

5 Alimentele, băuturile și serviciile de restaurant ..................................... 48 5.1 Ingredientele alimentelor preparate .............................................................. 48 5.2 Ingredientul principal .................................................................................... 48 5.3 Băuturile fără alcool (clasa 32) comparativ cu băuturile alcoolice (cu

excepția berii) (clasa 33) .............................................................................. 49 5.4 Berile (clasa 32), băuturile alcoolice (cu excepția berii) (clasa 33) .............. 49



5.5 Furnizarea de produse alimentare și băuturi, comparativ cu produsele alimentare și băuturile .................................................................................. 50

6 Serviciile pentru sprijinirea altor întreprinderi ....................................... 50

7 Serviciile de comerț cu amănuntul .......................................................... 52 7.1 Serviciile de comerț cu amănuntul comparativ cu orice produs: absența

similarității ..................................................................................................... 52 7.2 Serviciile de comerț cu amănuntul de produse specifice comparativ cu

aceleași produse specifice: grad redus de similaritate ................................. 53 7.3 Serviciile de comerț cu amănuntul de produse specifice comparativ cu

produsele specifice diferite sau similare: absența similarității ...................... 53 7.4 Serviciile de comerț cu amănuntul comparativ cu serviciile de comerț cu

amănuntul sau serviciile de comerț cu amănuntul de produse specifice: identice ......................................................................................................... 53

7.5 Serviciile de comerț cu amănuntul de produse specifice comparativ cu serviciile de comerț cu amănuntul de alte produse specifice: similare......... 53

7.6 Serviciile pentru care se aplică aceleași principii ......................................... 54 7.7 Serviciile pentru care nu se aplică aceleași principii .................................... 54

8 Serviciile financiare .................................................................................. 54 8.1 Serviciile bancare (clasa 36) comparativ cu serviciile de asigurare

(clasa 36) ...................................................................................................... 55 8.2 Afacerile imobiliare (clasa 36) comparativ cu afacerile financiare

(clasa 36) ...................................................................................................... 55 8.3 Cardurile de credit (clasa 9) comparativ cu serviciile financiare (clasa 36) . 56

9 Transportul ............................................................................................... 56 9.1 Transportul de mărfuri (clasa 39) comparativ cu orice produs ..................... 56 9.2 Ambalarea și depozitarea de mărfuri (clasa 39) comparativ cu orice

produs ........................................................................................................... 56

10 Tehnologia informației ............................................................................. 57 10.1 Computerele și programele informatice (software) (clasa 9) comparativ cu

programarea (clasa 42) ................................................................................ 57 10.2 Aparatele pentru înregistrarea, transmiterea și reproducerea sunetelor și

imaginilor, computerele și programele informatice (software) (clasa 9) comparativ cu serviciile de telecomunicații (clasa 38).................................. 57



1 Introducere 1.1 Relevanța Compararea produselor și serviciilor este relevantă mai ales în ceea ce privește evaluarea identității, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (a) din RMC, precum și a riscului de confuzie, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din RMC. Una dintre condițiile principale prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (a) din RMC vizează identitatea produselor/serviciilor în timp ce articolul 8 alineatul (1) litera (b) din RMC prevede identitatea sau similaritatea produselor/serviciilor. Prin urmare, dacă se constată că toate produsele/serviciile sunt nesimilare, una dintre condițiile conținute în articolul 8 alineatul (1) din RMC nu este îndeplinită, iar opoziția trebuie respinsă fără a aborda celelalte secțiuni ale deciziei1. Criteriile de evaluare a identității sau similarității pot avea un rol și atunci când se solicită dovada utilizării și se impune evaluarea probelor pentru a stabili dacă opozantul a demonstrat utilizarea acelorași produse/servicii ca cele înregistrate. În special, este important să se stabilească dacă produsele și serviciile pentru care marca a fost utilizată aparțin clasei de produse și servicii pentru care marca a fost înregistrată sau produsele și serviciile în cauză sunt numai similare acestora sau chiar nesimilare în raport cu acestea (a se vedea Ghidul privind opoziția, Partea 6, Dovada utilizării). Deopotrivă, dovada utilizării produselor/serviciilor poate fi relevantă și atunci când se examinează o revendicare privind caracterul distinctiv accentuat. În astfel de cazuri, este necesar adeseori ca examinatorul să stabilească dacă acest caracter distinctiv accentuat vizează produsele/serviciile pentru care marca anterioară este protejată și care dintre ele sunt relevante pentru cazul respectiv, mai exact, care dintre ele au fost considerate identice sau similare cu produsele/serviciile acoperite de MC contestată (a se vedea Ghidul privind opoziția, Partea 2, Identitatea și riscul de confuzie, Capitolul 4, Caracterul distinctiv). De asemenea, rezultatul comparării produselor/serviciilor este important pentru definirea acelei părți a publicului în cazul căreia există un risc de confuzie. Publicul relevant este luat în considerare și în cazul produselor/serviciilor considerate a fi identice sau similare (a se vedea Ghidul privind opoziția, Partea 2, Identitatea și riscul de confuzie, Capitolul 6, Publicul relevant și nivelul de atenție). Compararea produselor/serviciilor poate fi, de asemenea, relevantă în sensul articolului 8 alineatul (3) din RMC, care prevede identitatea sau „legătura strânsă sau echivalența din punct de vedere comercial” a produselor/serviciilor [a se vedea Ghidul privind opoziția, Partea 3, Marca solicitată de un agent – articolul 8 alineatul (3) din RMC] și în sensul dispozițiilor aplicabile ale legislației naționale în temeiul articolului 8 alineatul (4) din RMC, având în vedere faptul că identitatea sau similaritatea produselor/serviciilor reprezintă adeseori o condiție în baza căreia utilizarea unei mărci ulterioare poate fi interzisă [a se vedea Ghidul privind opoziția, Partea 4, Drepturi în temeiul articolului 8 alineatul (4) din RMC].

1 De asemenea, compararea produselor și serviciilor este relevantă în cadrul procedurii de declarare a nulității, întrucât, în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) litera (a) din RMC, o marcă comunitară înregistrată este declarată nulă atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 8 alineatul (1) din RMC.



1.2 Clasificarea de la Nisa: un punct de plecare Produsele/serviciile comparate sunt clasificate în conformitate cu Clasificarea de la Nisa. În prezent, Clasificarea de la Nisa este compusă din 34 de clase (1-34) pentru încadrarea produselor și 11 clase (35-45) pentru încadrarea serviciilor. 1.2.1 Caracterul Clasificării de la Nisa ca instrument de clasificare Clasificarea de la Nisa a fost creată cu scopul de a armoniza practicile naționale de clasificare. Prima ediție a acesteia a intrat în vigoare în anul 1961. Deși a fost revizuită în mai multe rânduri, există uneori decalaje în raport cu modificările rapide survenite la nivelul dezvoltării produselor de pe piață. De asemenea, formularea titlurilor este uneori confuză și imprecisă. Norma 2 alineatul (4) din Regulamentul de punere în aplicare a RMC (RAMC) enunță în mod expres că Clasificarea de la Nisa a fost creată în scop exclusiv administrativ și, în consecință, nu constituie în sine o bază pentru formularea de concluzii privind similaritatea produselor și serviciilor. Faptul că produsele sau serviciile respective fac parte din aceeași clasă conform Clasificării de la Nisa nu este, în sine, o indicație a similarității. Exemple • Animalele vii nu sunt similare florilor (clasa 31). • Publicitatea nu este similară lucrărilor de birou (clasa 35). Nici măcar faptul că două produse/servicii specifice sunt încadrate în aceeași indicație generală a unui titlu de clasă nu le face similare per se: automobilele și bicicletele – cu toate că ambele fac parte din categoria vehicule din clasa 12 – nu sunt considerate similare. De asemenea, produsele și/sau serviciile aparținând unor clase diferite nu sunt considerate în mod obligatoriu nesimilare (a se vedea Hotărârea din 16 decembrie 2008, T-259/06, „Manso de Velasco”, punctele 30 și 31). Exemple • Extractele de carne (clasa 29) sunt similare mirodeniilor (clasa 30). • Organizarea de călătorii (clasa 39) este similară cazării temporare (clasa 43). 1.2.2 Structura și metodologia Clasificării de la Nisa Fără a aduce atingere normei 2 alineatul (4) din RAMC, clasificarea poate servi ca instrument de identificare a caracteristicilor comune ale anumitor produse/servicii. Numeroase clase incluse în Clasificarea de la Nisa sunt structurate în baza unor factori precum funcția, componența și/sau scopul preconizat, care pot fi relevanți pentru compararea produselor/serviciilor. De exemplu:



• Clasa 1 cuprinde produse chimice clasificate, în primul rând, în funcție de proprietățile lor chimice (natura lor), și nu în funcție de aplicarea lor specifică. În schimb, clasa 3 include toate articolele utilizate fie pentru curățat, fie pentru igiena personală sau pentru înfrumusețare. Chiar dacă aceste articole pot fi clasificate ca produse chimice, prin natura lor, utilizarea lor în scopuri specifice permite stabilirea unei distincții și, prin urmare, a unei clasificări diferite.

• Deopotrivă, datorită naturii lor, majoritatea articolelor din piele sunt incluse în

clasa 18, în timp ce îmbrăcămintea din piele este încadrată în clasa 25, având în vedere că scopul acesteia este extrem de precis, și anume este destinată a fi purtată de către persoane și servește ca protecție împotriva intemperiilor.

1.2.3 Concluzii care pot fi formulate pe baza structurii Clasificării de la Nisa Structura titlurilor de clasă nu este uniformă și nu urmează aceeași logică. Unele clase constau într-o singură indicație generală care, prin definiție, cuprinde deja majoritatea produselor/serviciilor incluse în clasa respectivă (clasa 15 instrumente muzicale; clasa 38 telecomunicații). Altele includ numeroase indicații generale, unele dintre acestea fiind fie extrem de extinse, fie extrem de specifice. De exemplu, titlul clasei 9 include peste 30 de articole, de la aparate și instrumente utilizate în domeniul științei la extinctoare. În mod excepțional, există titluri de clase care conțin indicații generale ce cuprind, la rândul lor, o altă indicație generală, fiind astfel identice; de exemplu, materialele pentru pansat din clasa 5 includ plasturii din aceeași clasă. Aceasta se întâmplă, în special, atunci când o indicație specifică a unui titlu de clasă este menționată numai pentru a clarifica faptul că aceasta nu aparține unei alte clase, chiar dacă indicația respectivă este inclusă deja într-o altă indicație mai extinsă a titlului de clasă. De exemplu: adezivii pentru uz industrial sunt incluși în produsele chimice folosite în industrie din clasa 1. Această referință vizează, în principal, deosebirea produselor respective de adezivii incluși în clasa 16, care sunt utilizați pentru papetărie sau menaj. Drept concluzie: Clasificarea de la Nisa oferă indicații care pot fi utilizate pentru evaluarea identității sau similarității produselor/serviciilor. Cu toate acestea, structura și conținutul acesteia nu sunt coerente. Prin urmare, fiecare titlu sau termen specific trebuie analizat în funcție de clasa specifică din care face parte. Astfel cum s-a menționat anterior, Clasificarea de la Nisa servește în primul rând la clasificarea produselor/serviciilor în scop administrativ și nu este determinantă în ceea ce privește compararea acestora. 1.2.4 Modificări aduse clasificării produselor/serviciilor În mod normal, la fiecare revizuire a Clasificării de la Nisa se aduc modificări clasificării produselor/serviciilor (în special în legătură cu transferul de produse/servicii între diferite clase) sau se modifică formularea titlurilor. În astfel de cazuri, lista de produse și/sau servicii aferentă mărcii anterioare, precum și cea corespunzătoare mărcii contestate, trebuie interpretată în funcție de ediția Clasificării de la Nisa în vigoare la data depunerii acesteia.



Exemplu • În ediția a opta a Clasificării de la Nisa, serviciile juridice au fost transferate din

clasa 42 în clasa 45. Natura serviciilor respective nu a fost modificată. 1.3 Baza de date a OAPI pentru compararea produselor/

serviciilor Baza de date pentru compararea produselor și serviciilor reprezintă un instrument de căutare care asistă și sprijină examinatorii la evaluarea similarității produselor și serviciilor. Baza de date servește la armonizarea practicii asociate evaluării similarității produselor și serviciilor și la asigurarea coerenței deciziilor privind opozițiile. Se impune consultarea acestei baze de date. Baza de date constă în compararea perechilor specifice de produse și servicii. O „pereche” compară două „expresii”. O „expresie” este formată dintr-un număr de clasă din Clasificarea de la Nisa (1-45) și un element de text, adică un anumit produs sau serviciu (inclusiv categorii de produse și servicii precum „îmbrăcăminte” sau „educație”). Există cinci rezultate posibile ale căutării: identitate, grad ridicat de similaritate, similaritate, grad redus de similaritate și absența similarității. În cazul diferitelor niveluri de similaritate, baza de date menționează criteriile care au condus la rezultatele obținute. Baza de date este actualizată în mod constant, iar dacă este necesar este revizuită pentru a constitui o sursă de referință completă și fiabilă. Având în vedere că baza de date furnizează sau va furniza răspunsuri la comparații specifice, Ghidul se concentrează pe definirea principiilor generale și aplicarea lor în practică. 1.4 Definirea produselor și serviciilor (terminologie) 1.4.1 Produsele Regulamentul nu oferă o definiție a produselor și serviciilor. Cu toate că Clasificarea de la Nisa oferă o serie de explicații generale în acest sens în observațiile introductive, aceasta evită să stabilească în mod clar criteriile de diferențiere a produselor de servicii. În principiu, un produs reprezintă orice tip de articol care poate fi comercializat. Produsele includ materii prime (materialele plastice în stare brută incluse în clasa 1), produse semifinite (materialele plastice extrudate utilizate în fabricație incluse în clasa 17) și produse finite (recipientele din plastic pentru menaj incluse în clasa 21). Ele includ produse naturale și fabricate, precum produsele agricole din clasa 31 și mașinile și mașinile-unelte din clasa 7. Cu toate acestea, uneori nu este clar dacă produsele cuprind numai produse fizice tangibile, spre deosebire de servicii, care sunt intangibile. Definiția și, prin urmare, întinderea protecției au o relevanță specială în ceea ce privește „produse” precum „energia electrică”, care sunt intangibile. Acest aspect a fost deja clarificat în cadrul

http://oami.europa.eu/sim/



examinării clasificării și nu va provoca, în general, probleme la compararea produselor și serviciilor. 1.4.2 Serviciile Un serviciu reprezintă orice activitate sau beneficiu care poate fi oferit de către o parte unei alte părți, care este intangibil și care nu are drept rezultat transferul dreptului de proprietate asupra niciunui obiect fizic. Exemplu • Reparații de mașini reprezintă un serviciu. Spre deosebire de produse, un serviciu este întotdeauna un activ intangibil. Serviciile includ activitățile economice prestate pentru terți care nu sunt asociate producției inițiale, fabricării sau vânzării produselor. • Calitatea de pianist (activitatea de a cânta la pian) nu reprezintă un serviciu, în

timp ce a oferi lecții de pian (serviciu furnizat unui elev) constituie un serviciu. Susținerea unui concert de pian este un serviciu furnizat de către pianist organizatorului, iar concertul de pian este un serviciu furnizat de către organizator publicului.

• A face publicitate propriilor produse nu reprezintă un serviciu, în timp ce

gestionarea unei agenții de publicitate (conceperea campaniilor de publicitate pentru terți) constituie un serviciu. Astfel, termenii incluși în listă, precum publicitate, trebuie să facă referire exclusiv la definiția de mai sus a serviciilor.

• Vânzarea sau distribuirea produselor proprii nu reprezintă un serviciu. Serviciile

de comerț cu amănuntul au menirea de a acoperi serviciile asociate vânzării efective de produse, precum cel de a-i oferi clientului ocazia de a vedea, de a compara sau de a testa produsele în mod convenabil.

O indicație a faptului că o activitate trebuie să fie considerată serviciu în sensul legislației privind mărcile este valoarea sa economică independentă, respectiv faptul că acea activitate este prestată, de obicei, în schimbul unei remunerații (financiare). În caz contrar, poate fi vorba despre o simplă activitate auxiliară prestată concomitent sau ulterior achiziționării unui anumit produs. Exemplu • Livrarea – incluzând transportul – de articole de mobilier care au fost

achiziționate anterior nu reprezintă un serviciu independent din categoria servicii de transport din clasa 39.

Cu toate acestea, intenția de a obține un profit nu reprezintă în mod obligatoriu un criteriu pentru a stabili dacă o activitate poate fi considerată a fi un „serviciu” (a se vedea Hotărârea din 9 decembrie 2008, C-442/07, „Radetzky”, punctele 16-18). Întrebarea este, mai degrabă, dacă serviciul este asociat unui segment de piață independent și dacă este furnizat unor clienți independenți, decât care este modul sau forma în care se realizează în cele din urmă remunerarea.



1.4.3 Produsele În limbajul curent, termenul „produse” este utilizat atât pentru produse, cât și pentru servicii: de exemplu, „produse financiare” în loc de „servicii financiare”. Faptul că un termen este descris ca „produs” în limbajul curent nu are nicio relevanță privind clasificarea sa ca produs sau serviciu. 1.5 Determinarea produselor/serviciilor 1.5.1 Formularea corectă Ca aspect preliminar, se impune identificarea formulărilor corecte din listele de produse și/sau servicii analizate. 1.5.1.1 Mărcile comunitare Cererea de înregistrare a unei mărci comunitare se publică în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene [articolul 120 alineatul (1) din RMC]. În mod similar, toate intrările în Registrul mărcilor comunitare se introduc în toate aceste limbi [articolul 120 alineatul (2) din RMC]. Atât cererile, cât și intrările în registru se publică în Buletinul mărcilor comunitare [norma 85 alineatele (1) și (2) din RAMC]. În practică, se pot constata discrepanțe ocazionale între: • traducerea formulărilor din lista de produse și/sau servicii asociate unei MC

(cerere sau înregistrare) publicată în Registrul mărcilor comunitare și • formularea originală, astfel cum a fost depusă. În cazul unor astfel de discrepanțe, versiunea finală a listei de produse și servicii este: • textul redactat în prima limbă, dacă aceasta este o limbă de lucru a Oficiului; • textul redactat în a doua limbă indicată de către solicitant, dacă prima limbă a

cererii nu este una dintre cele cinci limbi ale Oficiului [a se vedea articolul 120 alineatul (3) din RMC].

Această regulă se aplică indiferent dacă MC (sau cererea de MC) constituie dreptul anterior sau cererea contestată. 1.5.1.2 Mărcile naționale anterioare și înregistrările internaționale Lista de produse și servicii asociate mărcilor anterioare, pe baza căreia s-a formulat opoziția, trebuie prezentată în limba procedurii de opoziție [norma 19 alineatul (3) din RAMC]. Oficiul nu solicită traduceri legalizate, ci acceptă traduceri simple, efectuate de către partea care a formulat opoziția sau de către reprezentantul acesteia. De regulă, Oficiul nu face uz de opțiunea de care dispune în temeiul normei 98 alineatul (1) din RAMC, teza a doua, pentru a solicita ca traducerea să fie certificată de un traducător autorizat sau oficial. Dacă reprezentantul adaugă o declarație conform căreia traducerea este conformă cu originalul, Oficiul nu va contesta acest lucru. Cu toate acestea, cealaltă parte poate contesta corectitudinea traducerii în cadrul etapei



contradictorii a procedurii. De asemenea, având în vedere faptul că traducerea trebuie să reproducă structura documentului original [norma 98 alineatul (1) din RAMC], discrepanțele evidente pot fi remarcate, de asemenea, de către examinator (de exemplu, lista redactată în limba-sursă este formată din trei expresii, în timp ce traducerea cuprinde două pagini etc.). În astfel de cazuri, problema va trebui clarificată de către examinator în cadrul deciziei finale. În ceea ce privește înregistrările internaționale efectuate în conformitate cu Aranjamentul sau cu Protocolul de la Madrid, limba în care a fost efectuată înregistrarea internațională este cea finală (franceză, engleză sau spaniolă). 1.5.2 Domeniul de aplicare relevant Compararea produselor și serviciilor trebuie să aibă la bază formularea indicată în listele respective de produse și/sau servicii. Utilizarea efectivă sau preconizată a produselor și serviciilor care nu este specificată în lista de produse și/sau servicii nu este relevantă pentru examinare (a se vedea Hotărârea din 16 iunie 2010, T-487/08, „Kremezin”, punctul 71). Cu toate acestea, dacă dovada utilizării mărcii anterioare este solicitată în mod valabil, iar elementele de probă furnizate sunt suficiente numai pentru o parte din produse/servicii, marca anterioară se consideră a fi înregistrată numai pentru produsele/serviciile respective [articolul 42 alineatul (2) din RMC], examinarea fiind astfel limitată la produsele/serviciile respective (pentru mai multe detalii, a se vedea Partea 6 – Dovada utilizării). De asemenea, în cazul mărcii anterioare, sunt relevante numai produsele și serviciile pe care opoziția se bazează în mod valabil. Prin urmare, nu se va ține cont de produsele/serviciile: • care nu pot fi luate în considerare din motive de inadmisibilitate, • care nu au fost fundamentate în mod corespunzător (de exemplu, a fost depusă

numai o traducere parțială a listei de produse și/sau servicii) sau • care nu (mai) stau la baza formulării opoziției. În mod similar, numai produsele și serviciile din cererea contestată care sunt vizate de opoziție sunt luate în considerare. În consecință, restricțiile aplicate în cadrul procedurii fie în legătură cu lista de produse și/sau servicii din cerere, fie în legătură cu domeniul de aplicare al opoziției, sau ambele, vor limita produsele și serviciile care trebuie comparate. În plus, este posibil să fie necesară efectuarea unei analize a formulărilor din lista de produse și/sau servicii pentru a determina domeniul de aplicare al protecției produselor și serviciilor în cauză. Acest lucru este valabil mai ales atunci când sunt utilizați termeni precum în special, și anume sau termeni echivalenți cu scopul de a demonstra relația dintre un produs individual și o clasă mai generală. Termenul în special (sau de exemplu, precum, inclusiv sau alt termen echivalent) indică faptul că produsele/serviciile specifice constituie numai exemple de elemente incluse în categorie și că protecția nu este limitată la aceste elemente. Cu alte cuvinte,



termenul introduce o listă neexhaustivă de exemple (în ceea ce privește utilizarea termenului în special, a se vedea Hotărârea din 9 aprilie 2003, T-224/01, „Nu-tride”). Pe de altă parte, termenul și anume (sau exclusiv sau alt termen echivalent) este exclusiv și restrânge domeniul de aplicare al înregistrării numai la produsele enumerate în mod specific. De exemplu, în cazul produselor chimice folosite în industrie, și anume materii prime pentru materiale plastice numai materiile prime pentru materiale plastice trebuie comparate cu produsele celeilalte mărci. Trebuie amintit că utilizarea virgulelor în lista de produse/servicii servește la separarea elementelor în cadrul unei categorii similare. Utilizarea semnului punct și virgulă semnifică o separare a termenilor. Separarea termenilor prin utilizarea unei punctuații diferite poate avea drept rezultat modificarea sensului acestora și poate determina o evaluare diferită în cadrul comparării produselor/serviciilor. De exemplu, în cazul clasificării „programe informatice pentru mașini industriale; extinctoare” inclusă în clasa 9, introducerea semnului de punct și virgulă înseamnă că termenul „extinctoare” trebuie considerat ca o categorie independentă de produse, chiar dacă intenția a fost de a proteja un program informatic destinat a fi utilizat în domeniul mașinilor industriale și al extinctoarelor. 1.5.3 Semnificația produselor/serviciilor După stabilirea formulării produselor și serviciilor care urmează a fi analizate, este necesară definirea semnificației acestora. În anumite cazuri, semnificația exactă se deduce imediat din lista de produse și/sau servicii a mărcilor, listă care conține, de cele mai multe ori, o descriere mai mult sau mai puțin detaliată a produselor și serviciilor. De exemplu, formularea centuri, ca articole de îmbrăcăminte exclude prin definiție centurile de siguranță sau centurile industriale. În cazul unor neclarități privind semnificația exactă a termenilor utilizați în lista de produse și/sau servicii, aceștia trebuie interpretați atât din punctul de vedere al Clasificării de la Nisa, cât și din punct de vedere comercial. Prin urmare, centurile din clasa 25 reprezintă articole de îmbrăcăminte, în conformitate cu clasificarea acestora. În cazul în care semnificația termenilor într-un context semantic, comercial și/sau conform cu Clasificarea de la Nisa este ambiguă sau creează neclarități, semnificația în funcție de Clasificarea de la Nisa este cea care prevalează. Termenul îmbrăcăminte („clothing”), de exemplu, se referă la „îmbrăcăminte în sens colectiv” („clothes collectively” - a se vedea, de exemplu, Oxford English Dictionary) și, prin urmare, la articole purtate pentru acoperirea corpului, precum cămăși, rochii, pantaloni etc. Cu toate că definiția disponibilă în dicționarele standard nu exclude în mod explicit termenul încălțăminte, faptul că acesta apare în Clasificarea de la Nisa ca articol separat în cadrul aceleiași clase 25 conduce la concluzia că termenii îmbrăcăminte și încălțăminte nu sunt identici, ci similari (fapt confirmat de Hotărârea din 13 iulie 2004, T-0115/02, „a (fig)”, punctul 26).



Totuși, acest lucru nu înseamnă că două indicații generale ale unui titlu de clasă nu pot fi niciodată considerate a fi identice. Astfel cum s-a menționat mai sus, structura titlurilor de clasă nu este uniformă. Anumite indicații generale incluse în titlurile de clasă pot cuprinde, la rândul lor, alte indicații. Exemplu • Termenii carne și carne de pasăre sunt identici (clasa 29). 1.6 Abordarea obiectivă Compararea produselor și serviciilor în cauză trebuie efectuată fără a lua în considerare gradul de similaritate al semnelor incompatibile sau caracterul distinctiv al mărcii anterioare. Examinatorii vor lua în considerare toți factorii relevanți numai în cadrul evaluării globale a unei decizii. Clasificarea produselor sau serviciilor nu este concludentă, deoarece produse/servicii similare pot fi încadrate în clase diferite în timp ce produse/servicii nesimilare pot aparține aceleiași clase. Identitatea sau similaritatea produselor/serviciilor în cauză trebuie determinată în baza unor factori obiectivi. Constatările trebuie formulate în funcție de realitățile pieței, adică pe baza practicilor instituite în domeniul industrial sau comercial vizat. Aceste practici, în special cele comerciale, sunt dinamice și în continuă evoluție. De exemplu, telefoanele mobile actuale combină numeroase funcții, precum cea de instrument de comunicare și de aparat de fotografiat. În anumite cazuri, decizia examinatorului se poate baza numai pe faptele și pe elementele de probă prezentate de către părți. Ceea ce nu decurge din elementele de probă furnizate sau ceea ce nu reprezintă cunoștințe generale nu trebuie speculat sau investigat în detaliu ex-officio (a se vedea Hotărârea din 9 februarie 2011, T-222/09, „Alpharen”, punctele 31 și 32). 1.7 Enunțarea motivelor Se impune ca examinatorul să motiveze, în cadrul deciziei luate, rezultatele comparării (identitatea, similaritatea sau absența similarității) pentru fiecare dintre produsele și serviciile specificate în cererea de înregistrare, indiferent de modul în care a fost formulată cererea în cauză. Cu toate acestea, atunci când se emite aceeași constatare pentru o categorie sau un grup de produse sau servicii, examinatorul poate utiliza o motivare generală pentru toate produsele sau serviciile vizate, atât timp cât acestea prezintă caracteristici asemănătoare (a se vedea, prin analogie, Ordinul din 18 martie 2010, C-282/09, „PAYWEB CARD”, punctele 37 și 38 și Hotărârea din 12 aprilie 2011, T-28/10, „EURO AUTOMATIC PAYMENT”, punctul 54).



2 Identitatea 2.1 Principii generale Identitatea este definită, în general, ca fiind „calitatea sau faptul de a fi același/aceeași în ceea ce privește substanța, compoziția, natura, proprietățile sau calitățile specifice care sunt luate în considerare” (Oxford English Dictionary). Identitatea nu există numai atunci când produsele și serviciile coincid întru totul (se utilizează aceiași termeni sau sinonime), ci și atunci când și în măsura în care produsele/serviciile mărcii contestate sunt incluse într-o clasă mai generală a mărcii anterioare sau atunci când și în măsura în care – dimpotrivă – un termen mai general al mărcii contestate include produsele/serviciile mai specifice ale mărcii anterioare. Identitatea poate exista și atunci când două categorii generale comparate coincid în mod parțial („se suprapun”). Prin urmare, se poate face o distincție între cazurile de „identitate totală” și „identitate parțială”. Identitatea nu se stabilește pe baza unor factori de similaritate (a se vedea secțiunea 3.1.1 de mai jos). 2.2 Identitatea totală: termeni identici sau sinonime Identitatea produselor/serviciilor care intră în conflict trebuie stabilită pe baza formulării părților relevante din listele de produse și/sau servicii pentru două mărci care au fost identificate în conformitate cu principiile stabilite mai sus. Identitatea este evidentă atunci când produsele/serviciile care trebuie comparate sunt enumerate utilizând exact aceeași termeni. Exemplu • Vehiculele sunt identice cu vehiculele. În situații diferite de aceasta, termenii incluși în respectivele liste de produse și/sau servicii trebuie interpretați pentru a demonstra că este vorba, într-adevăr, de sinonime, și anume, că semnificația lor este aceeași. Interpretarea poate fi efectuată în baza definițiilor din dicționar, a expresiilor furnizate de Clasificarea de la Nisa și ținând cont, în special, de perspectiva comercială. Exemple • Termenul englezesc bicycle („bicicletă”) este sinonim cu termenul cycle („ciclu”).

Produsele sunt identice. • Sensul expresiei articole pentru fumători („smokers’ articles”) din clasa 34 face

referire la obiecte individuale utilizate în strânsă legătură cu tutunul sau cu produsele din tutun. În edițiile anterioare ale Clasificării de la Nisa, aceste produse erau denumite consumabile pentru fumători („smokers’ requisites”). Prin urmare, cu toate că se utilizează un termen diferit în titlul de clasă actual, aceste produse sunt identice.



• Din punct de vedere comercial, serviciile de stațiuni balneare pentru sănătate („health spa services”) și serviciile de wellness („wellness services”) reprezintă același lucru și prin urmare sunt identice.

Cu toate acestea, dacă se utilizează o formulare identică, dar produsele sunt încadrate în clase diferite, acest lucru înseamnă, în general, că produsele respective nu sunt identice: Exemple • Burghiele („drills”) (mașini-unelte) din clasa 7 nu sunt identice cu burghiele

(„drills”) (scule și instrumente de mână) din clasa 8. • Laserele (care nu sunt de uz medical) din clasa 9 nu sunt identice cu laserele

(utilizate în scop curativ) din clasa 10. Chiar dacă produsele pot fi similare, încadrarea în clase diferite indică faptul că acestea prezintă o natură, un scopul preconizat sau o metodă de utilizare etc. diferite. Acest raționament nu este aplicabil dacă diferența de clasificare se datorează exclusiv revizuirii Clasificării de la Nisa sau dacă produsele/serviciile sunt „clasificate” în mod evident incorect din cauza unei erori evidente, de exemplu, din cauza transcrierii eronate. Exemple • Cărțile de joc (clasa 16 – a șaptea ediție) sunt identice cu cărțile de joc (clasa 28

– a zecea ediție). • Preparatele farmaceutice (clasa 15 – eroare de dactilografie evidentă) sunt

identice cu preparatele farmaceutice (clasa 5). 2.3 Identitatea parțială 2.3.1 Marca anterioară include produsele/serviciile mărcii contestate

Atunci când lista de produse și/sau servicii ale mărcii anterioare include o indicație generală sau o categorie generală care include integral produsele/serviciile mărcii contestate, produsele și serviciile respective vor fi identice (a se vedea Hotărârea din 17 ianuarie 2012, T-522/10, „Hell”, punctul 36).

Marca anterioară

Marca contestată



Exemple • Cazarea temporară (dreptul anterior, clasa 43) include serviciile de cazare în

case de odihnă pentru tineri (marca contestată, clasa 43). Prin urmare, serviciile sunt identice.

• Pastele alimentare făinoase (dreptul anterior, clasa 30) includ spaghetele (marca

contestată, clasa 30). Produsele care intră în conflict sunt considerate a fi identice.

2.3.2 Marca contestată include produsele/serviciile mărcii anterioare

Dacă produsele/serviciile desemnate în cadrul mărcii anterioare sunt incluse într-o indicație generală sau într-o categorie generală utilizată în cadrul mărcii contestate, produsele/serviciile în cauză trebuie considerate ca fiind identice, întrucât Oficiul nu poate examina ex officio categoria generală de produse/servicii a solicitantului/ titularului (a se vedea Hotărârea din 7 septembrie 2006, T-133/05, „Pam-Pim’s Baby-Prop”, punctul 29). Exemple • Jeanșii incluși în marca anterioară (clasa 25) fac parte din articolele de

îmbrăcăminte (marca contestată, clasa 25). Produsele sunt considerate a fi identice.

• Bicicletele incluse în marca anterioară (clasa 12) fac parte din vehicule (marca

contestată, clasa 12). Produsele sunt considerate a fi identice. Cu toate acestea, solicitantul/titularul poate restrânge lista de produse/servicii, astfel încât să excludă identitatea, dar să indice totuși similaritatea (a se vedea Hotărârea din 24 mai 2011, T-161/10, „E-Plex”, punctul 22). • Jeanșii incluși în marca anterioară (clasa 25) fac parte din articolele de

îmbrăcăminte (clasa 25). Solicitantul/titularul restrânge specificația la articole de îmbrăcăminte, cu excepția jeanșilor. Produsele nu mai sunt identice, dar rămân similare.

• Bicicletele incluse în marca anterioară (clasa 12) fac parte din vehicule (marca

contestată, clasa 12). Solicitantul/titularul restrânge specificația la vehicule, și anume automobile. Produsele nu mai sunt identice și nici similare.

Marca anterioară

Marca contestată



Dacă solicitantul/titularul nu restrânge lista de produse/servicii sau nu o restrânge în mod suficient, Oficiul va considera indicația generală sau termenul/categoria general(ă) ca fiind o singură unitate și va constata existența identității. Dacă marca contestată cuprinde o indicație generală sau un termen/o categorie general(ă), precum și elemente specifice incluse în aceasta, toate aceste elemente trebuie comparate cu produsele/serviciile anterioare specifice. Rezultatul constatării identității cu indicația generală sau cu termenul/categoria general(ă) nu afectează în mod automat articolele specifice. Exemplu • Marca contestată include vehicule (indicație generală), precum și biciclete,

aeronave, trenuri (incluse în vehicule). Dacă marca anterioară este protejată pentru biciclete, identitatea va fi constatată în ceea ce privește vehiculele și bicicletele, dar nu și în cazul aeronavelor sau trenurilor.

Cu toate acestea, dacă marca contestată cuprinde o indicație generală sau un termen/o categorie general(ă) și termeni specifici care nu sunt enumerați în mod independent, ci numai ca exemple, comparația diferă în măsura în care se impune numai compararea indicației generale sau a termenului/categoriei general(e). Exemplu • Marca contestată se referă la vehicule, în special biciclete, aeronave, trenuri.

Marca anterioară este protejată pentru biciclete. Produsele care intră în conflict sunt considerate a fi identice.

Solicitantul/titularul poate evita acest rezultat prin eliminarea indicației generale vehicule, a expresiei în special și a categoriei specifice biciclete. Atunci când lista de produse și/sau servicii a mărcii contestate este după cum urmează: vehicule, și anume biciclete, aeronave, trenuri, comparația diferă în măsura în care se impune compararea doar a articolelor specifice. În acest caz, numai bicicletele contestate sunt identice cu produsele anterioare. 2.3.3 Suprapunerea

În cazul în care două categorii de produse/servicii coincid parțial („se suprapun”), poate exista identitate dacă: a. acestea sunt încadrate în aceeași clasă, b. acestea sunt incluse în aceeași indicație generală asociată titlului de clasă și c. nu este posibilă separarea clară a celor două produse/servicii.

Marca anterioară Marca contestată



Exemple Produse anterioare Produse contestate Partea care coincide

Îmbrăcăminte de exterior pentru femei Îmbrăcăminte din piele Îmbrăcăminte de exterior din piele

pentru femei

Componente și piese de schimb pentru vehicule terestre Scaune pentru vehicule2 Scaune pentru vehicule terestre

Pâine Produse de panificație cu durată lungă de conservare Pâine cu durată lungă de conservare

Ustensile de bucătărie electrice Termometre3 Termometre electrice de bucătărie

Aceeași regulă se aplică atunci când o indicație generală a unui titlu de clasă este inclusă parțial într-o altă indicație generală a aceluiași titlu de clasă. Exemple Produse anterioare Produse contestate Partea care coincide

Săpun Preparate pentru curățare Săpunuri pentru curățare

Instrumente de uz științific Instrumente optice Instrumente optice de uz științific, de exemplu:

microscoape

Fungicide Produse farmaceutice Produse farmaceutice fungicide

În astfel de cazuri, Oficiului îi este imposibil să filtreze produsele respective din categoriile sus-menționate. Având în vedere că Oficiul nu poate examina ex officio categoria generală de produse aparținând solicitantului/titularului, acestea sunt considerate a fi identice. În primul exemplu prezentat mai sus, rezultatul variază, evident, dacă termenul săpun este limitat la săpun pentru igiena personală. În acest caz, produsele nu mai sunt incluse în titlul produse de curățat din clasa 3, aceasta din urmă referindu-se exclusiv la uzul casnic. 2.4 Practica privind utilizarea indicațiilor generale ale titlurilor de

clasă În urma Comunicării nr. 2/12 din 20 iunie 2012 a președintelui, Oficiul nu se opune utilizării niciuneia dintre indicațiile generale ale titlurilor de clasă, cu condiția ca această identificare să fie suficient de clară și de precisă. Până la emiterea unei noi comunicări, Oficiul acceptă utilizarea indicațiilor generale ale titlurilor de clasă în funcție de fiecare caz4. În conformitate cu comunicarea sus-menționată, Oficiul interpretează utilizarea tuturor indicațiilor generale ale titlurilor de clasă după cum urmează: 2 Hotărârea din 9 septembrie 2008, T-363/06, „Magic seat”, punctul 22. 3 Hotărârea din 19 ianuarie 2011, T-336/09, „Topcom”, punctul 34. 4 Această utilizare depinde de rezultatul programului de convergență la care Oficiul lucrează împreună cu o serie de oficii naționale în ceea ce privește interpretarea comună a titlurilor de clasă incluse în Clasificarea de la Nisa.



• MC solicitate la sau înainte de 20 iunie 2012: În ceea ce privește mărcile comunitare înregistrate și cererile de înregistrare depuse înainte de intrarea în vigoare a comunicării sus-menționate5, care utilizează toate indicațiile generale enumerate în titlul unei anumite clase, Oficiul consideră că intenția solicitantului era de a cuprinde nu numai sensul literal al indicațiilor generale, ci și produsele sau serviciile incluse în lista alfabetică a clasei respective în ediția Clasificării de la Nisa în vigoare la data depuneri cererii.

Prin Hotărârea din 31 ianuarie 2013, T-66/11, punctele 49 și 50, Tribunalul a confirmat această interpretare a întinderii protecției MC anterioare.

• MC solicitate la sau după 21 iunie 2012: Solicitantul unei mărci care utilizează toate indicațiile generale incluse în titlul unei anumite clase din Clasificarea de la Nisa, pentru a identifica produsele sau serviciile pentru care se solicită protecția mărcii, trebuie să specifice dacă cererea de înregistrare depusă este menită să cuprindă toate produsele sau serviciile incluse în lista alfabetică a respectivei clase specifice sau numai unele dintre aceste produse sau servicii. Dacă solicitantul nu indică o astfel de intenție, indicațiile generale (cu condiția ca acestea să îndeplinească cerințele de claritate și de precizie) vor fi interpretate în sens literal.

La data de 2 mai 2013, OAPI și toate oficiile naționale pentru mărci din Uniunea Europeană au publicat o Comunicare comună privind punerea în aplicare a hotărârii „IP Translator” (denumită în continuare: „Comunicarea comună”). În conformitate cu această comunicare, OAPI interpretează întinderea protecției mărcilor naționale conținând titluri de clasă după cum urmează:

• Mărci naționale anterioare depuse înainte de emiterea hotărârii „IP Translator”: în principiu, OAPI acceptă practica de depunere pe care o au toate oficiile naționale pentru mărci din Uniunea Europeană. Mărcile naționale depuse înainte de emiterea hotărârii „IP Translator” beneficiază de întinderea protecției acordată de oficiul național. Majoritatea oficiilor naționale interpretează în sens literal titlurile de clasă ale mărcilor lor. Pentru aceste mărci, OAPI interpretează la rândul său titlurile de clasă pe baza sensului natural și obișnuit al fiecărei indicații generale.

• Numai opt dintre oficiile naționale pentru mărci nu interpretează titlurile de clasă

ale propriilor mărci, depuse înainte de emiterea hotărârii „IP Translator”, pe baza sensului natural și obișnuit al acestora: Bulgaria, Finlanda, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Malta și România (a se vedea tabelul 1 din Comunicarea comună). OAPI interpretează că mărcile naționale respective cuprind atât titlurile de clasă, cât și lista alfabetică a ediției Clasificării de la Nisa în vigoare la data depunerii (chiar și în cazul în care oficiul național interpretează că titlul de clasă cuprinde toate produsele și serviciile clasei respective).

• Mărci naționale anterioare depuse după emiterea hotărârii „IP Translator”: OAPI interpretează toate produsele și serviciile incluse în mărcile naționale pe baza sensului natural și obișnuit al acestora (a se vedea tabelul 5 din Comunicarea comună).

5 Această comunicare a intrat în vigoare la 21 iunie 2012.

http://oami.europa.eu/ows/rw/resource/documents/OHIM/EUTMDN/common_communication_12042013_en.pdf



Pentru a stabili întinderea protecției, se impune aplicarea principiilor sus-menționate. Numai acele produse sau servicii care se consideră a fi incluse în conformitate cu aceste principii vor fi luate în considerare în compararea produselor/serviciilor. 3 Similaritatea produselor și serviciilor 3.1 Principii generale 3.1.1 Factori de similaritate Ca regulă generală, două elemente sunt definite ca fiind similare atunci când acestea prezintă o serie de caracteristici comune. Similaritatea produselor și serviciilor a fost abordată în jurisprudența Curții de Justiție în cauza Canon (Hotărârea din 29 septembrie 1998, C-39/97, „Canon”). Curtea de Justiție a susținut că, pentru a evalua similaritatea produselor, se impune a se lua în considerare totalitatea factorilor relevanți asociați produselor în sine. Acești factori includ, inter alia, natura, utilizatorii finali [în sensul de „scop preconizat”], metoda de utilizare, precum și existența concurenței sau a caracterului complementar în ceea ce privește aceste produse (punctul 23). Termenul „inter alia” arată că enumerarea factorilor de mai sus de către Curte este numai cu titlu indicativ. Similaritatea produselor și serviciilor nu poate depinde de un anumit număr de criterii fixe și limitate care să poată fi în general determinate în prealabil și care să aibă același efect în toate cazurile. Pot exista alți factori, pe lângă cei menționați de către Curte sau în locul acestora, care pot fi relevanți pentru cazul respectiv. În consecință, se impune luarea în considerare a următorilor factori: Factorii enumerați în Hotărârea Canon: • natura, • scopul preconizat, • metoda de utilizare, • caracterul complementar, • existența concurenței. Factori suplimentari: • canalele de distribuție, • publicul relevant, • originea obișnuită a produselor/serviciilor. Acești factori vor fi explicați în detaliu mai jos (a se vedea „Factorii specifici de similaritate”); aceștia sunt, de asemenea, utilizați în baza de date a Oficiului pentru compararea produselor și serviciilor. Cu toate acestea, trebuie să se rețină faptul că, deși baza de date se limitează la acești opt factori, pot exista cazuri specifice în care alte criterii sunt relevante.



3.1.2 Definirea factorilor relevanți Comparația trebuie să se axeze pe identificarea factorilor relevanți care caracterizează în mod specific produsele și/sau serviciile care trebuie comparate. Prin urmare, relevanța unui factor depinde numai de produsele și/sau serviciile care intră în conflict. Exemplu • Atunci când se compară schiurile și clăparii de schi, este evident că aceste două

articole nu coincid din punctul de vedere al naturii și al metodei de utilizare a acestora și că nu sunt concurente. Prin urmare, comparația trebuie să pună accentul pe scopul preconizat, pe caracterul complementar, pe canalele de distribuție, pe originea obișnuită și/sau pe publicul relevant al acestora.

În consecință, factorii relevanți și caracteristicile unui produs sau ale unui serviciu pot fi diferite, în funcție de produsele și serviciile cu care acestea trebuie comparate. Nu este necesar să se enumere toți factorii posibili. Cu toate acestea, este important să se cunoască dacă legăturile dintre factorii relevanți sunt suficient de strânse pentru a determina constatarea unei similarități. Se pot pune următoarele întrebări: • Cum vor fi utilizate produsele/serviciile? • Care este scopul acestora? • Care este probabilitatea ca acestea să coincidă în ceea ce privește producătorul? • Se găsesc, de regulă, în același punct de desfacere, magazin universal sau raion

de supermarket? Dacă factorii nu pot fi încă definiți pornind de la formularea produselor/serviciilor, se pot obține informații suplimentare din definițiile incluse în dicționare. Cu toate acestea, definițiile incluse în dicționare trebuie analizate în raport cu realitățile comerciale și, în special, luând în considerare Clasificarea de la Nisa. Exemplu • Conform dicționarului, termenul ice (gheață) este forma de singular a termenului

ices (înghețate) și înseamnă inter alia „(an) ice cream” (o înghețată) sau „water ice” (gheață) (The Oxford English Dictionary, ediția online). În cazul în care comparația termenilor ices (înghețate comestibile) și ice (gheață pentru răcit) din clasa 30 ar fi avut la bază numai definiția din dicționar, s-ar ajunge la concluzia eronată că termenul ice (gheață pentru răcit) este identic cu termenul ices (înghețate comestibile). Cu toate acestea, având în vedere că atât termenul ices, cât și termenul ice apar în lista de produse din clasa 30, prin ices se înțelege „înghețate comestibile”, iar prin ice, „gheață pentru răcit”. Cu toate că elementele coincid în ceea ce privește componența, în măsura în care ambele conțin (parțial) apă înghețată, natura comercială a acestora este diferită: în timp ce unul este un produs alimentar, celălalt este un produs auxiliar destinat conservării și/sau răcirii alimentelor. Acest exemplu demonstrează că Clasificarea de la Nisa împreună cu perspectiva comercială prevalează față de definiția din dicționar.

După identificarea factorilor relevanți, examinatorul trebuie să stabilească relația dintre aceștia și importanța care le este acordată (a se vedea „Relația dintre diferiți factori”).



3.2 Factorii specifici de similaritate Secțiunile următoare definesc și ilustrează diferiți factori de similaritate a produselor și serviciilor. 3.2.1 Natura Natura unui produs/serviciu poate fi definită ca reprezentând calitățile sau caracteristicile esențiale datorită cărora produsul/serviciul în cauză este recunoscut. Natura corespunde adeseori unui anumit tip sau gen de produs/serviciu sau unei categorii specifice din care face parte produsul sau serviciul în cauză și care este utilizată, în general, pentru definirea acestuia. Cu alte cuvinte, natura este răspunsul la întrebarea „Ce este?” Exemple • Iaurtul este un produs lactat. • Mașina este un vehicul. • Loțiunea de corp este un produs cosmetic. 3.2.1.1 Valoarea indicativă a titlurilor de clasă și a categoriilor Faptul că produsele/serviciile care trebuie comparate sunt cuprinse în aceeași indicație generală a unui titlu de clasă sau categorie generală nu înseamnă, în mod obligatoriu, că acestea au aceeași natură. Alimentele pentru consum uman constituie un exemplu de categorie generală. Exemple • Fructele proaspete, pe de o parte, și cafeaua, făina și pâinea, pe de altă parte,

au o natură diferită, în pofida faptului că sunt produse alimentare. • Carnea, peștele, carnea de pasăre și vânatul sunt alimente de origine animală.

Fructele și legumele sunt alimente de origine vegetală. Această mică legătură, și anume, că toate aceste elemente sunt alimente nu exclude faptul că natura lor este diferită.

Faptul că produsele/serviciile care trebuie comparate sunt cuprinse într-o indicație generală a unui titlu de clasă care este suficient de restrânsă tinde să indice o natură identică sau similară. Exemple • Laptele condensat și brânza au aceeași natură, întrucât ambele aparțin aceleiași

familii de produse, adică cea a produselor lactate, care reprezintă o subcategorie de alimente (a se vedea Hotărârea din 4 noiembrie 2003, T-85/02, „Castillo”, punctul 33).

• Toate băuturile sunt lichide, fără ca acest lucru să însemne că laptele are

aceeași natură ca cea a unei băuturi alcoolice.



3.2.1.2 Caracteristici ale produselor care definesc natura acestora Diferitele caracteristici ale produselor vizate pot fi utile pentru definirea naturii acestora. Acestea includ următoarele: Componența: de exemplu, ingredientele, materialele din care sunt fabricate produsele. Exemplu • Iaurtul este un produs lactat (natura iaurtului poate fi definită pe baza

ingredientului său de bază). Componența poate fi cel mai relevant criteriu pentru a defini natura. Cu toate acestea, o componență identică sau similară a produselor nu indică în sine aceeași natură. Exemplu • Un scaun și o păpușă pot fi ambele confecționate din plastic, dar nu au aceeași

natură întrucât primul produs este o piesă de mobilier, în timp ce al doilea este o jucărie. Ele aparțin unor categorii diferite.

Principiul de funcționare: de exemplu, funcționarea mecanică, cu sau fără motor, funcționarea optică, electrică, biologică sau chimică. Exemplu • Telescopul este un dispozitiv optic (natura unui telescop poate fi definită în baza

principiului de funcționare al acestuia, care este optic). Cu toate că principiul de funcționare poate contribui la definirea naturii anumitor produse, acesta nu este întotdeauna concludent. Sunt cazuri în care produse, în special cele legate de tehnologie, prezintă același principiu de funcționare și au o natură diferită. Exemplu • Un mixer și o periuță de dinți electrică prezintă același principiu de funcționare

prin rotație, fără a avea, însă, aceeași natură. Dimpotrivă, există produse care prezintă principii de funcționare diferite, dar au aceeași natură. Exemplu • Principiul de funcționare al mașinilor de spălat care utilizează detergent solid este

chimic și nu este același cu principiul de funcționare al mașinilor de spălat care utilizează unde magnetice. Totuși, aceste produse au aceeași natură, întrucât ambele sunt mașini de spălat.

Starea fizică: de exemplu, lichid/solid, tare/moale, flexibil/rigid



Starea fizică este o altă caracteristică a produselor care poate fi utilizată la determinarea naturii, dar, ca și în cazul principiului de funcționare, aceasta nu este concludentă. Exemple • Apa este o substanță lichidă. • Iaurtul este comercializat atât în formă solidă, cât și în formă lichidă. Aceste

produse au aceeași natură, în ciuda stării fizice diferite sub care se prezintă. 3.2.1.3 Natura serviciilor Atunci când se definește natura serviciilor, caracteristicile (componența, principiul de funcționare, starea fizică) nu pot fi utilizate, având în vedere că serviciile sunt intangibile. Natura serviciilor poate fi definită, în special, în funcție de tipul de activitate prestată în beneficiul terților. În majoritatea cazurilor, categoria în care se încadrează serviciul este cea care definește natura acestuia. Exemplu • Serviciile de taxi au aceeași natură ca serviciile de autobuz, întrucât ambele sunt

servicii de transport. 3.2.1.4 Natura produselor comparativ cu natura serviciilor Prin natura lor, produsele sunt, în general, nesimilare în raport cu serviciile, întrucât produsele sunt articole de comerț, bunuri, mărfuri sau proprietăți imobiliare. Vânzarea lor implică, de regulă, transferul titlului de proprietate asupra unui obiect fizic, adică a bunurilor mobile sau imobiliare. În schimb, serviciile constau în prestarea unor activități intangibile. 3.2.2 Scopul preconizat Scopul este definit, de regulă, ca fiind motivul pentru care ceva se efectuează, se creează sau există (Oxford Dictionary Online). Ca factor enumerat în hotărârea „Canon”, scopul înseamnă utilizarea preconizată pentru produse sau servicii și nu orice utilizare indirectă. Exemplu • O pungă de plastic poate fi utilizată ca protecție împotriva ploii. Cu toate acestea,

scopul preconizat al acesteia este de a transporta obiecte. Scopul preconizat este definit de funcția produselor/serviciilor. Cu alte cuvinte, acesta răspunde la întrebarea: Ce necesitate trebuie să satisfacă aceste produse/servicii? Ce problemă rezolvă?



Uneori este dificil să se stabilească nivelul corespunzător de abstracție pentru a determina scopul preconizat. Ca și în cazul stabilirii naturii, scopul trebuie să fie definit într-un mod suficient de restrâns. Exemplu • În cazul oțetului, scopul preconizat nu trebuie să fie definit ca fiind „consumul

uman”, care reprezintă scopul general al tuturor alimentelor, ci „condiment obișnuit”.

3.2.3 Metoda de utilizare Metoda de utilizare determină modul în care produsele/serviciile sunt utilizate pentru a corespunde scopului acestora. Întrebarea care trebuie pusă este: Cum se utilizează aceste produse/servicii? Deseori, metoda de utilizare poate fi dedusă direct din natura și/sau scopul preconizat al produselor/serviciilor și, prin urmare, aceasta nu are nicio importanță sau are o importanță redusă pentru analiza similarității. Exemplu • Metoda de utilizare a ziarelor și a cărților este aceeași, în sensul că ambele

elemente sunt destinate lecturii. Cu toate acestea, similaritatea poate fi stabilită deja pornind de la faptul că ambele sunt produse tipărite (au aceeași natură) și că servesc ca divertisment sau pentru informare (au același scop).

Fără a aduce atingere explicației de mai sus, metoda de utilizare poate avea importanță, independent de natură și scop, atunci când aceasta caracterizează produsele: Exemplu • Produsele farmaceutice pentru tratarea bolilor de piele din clasa 5 pot fi sub

formă de creme. Acestea prezintă aceeași metodă de utilizare ca și cremele cosmetice din clasa 3.

Cu toate acestea, chiar dacă metoda de utilizare caracterizează produsele comparate și este identică pentru ambele produse, acest fapt în sine nu este suficient pentru a stabili similaritatea. Exemplu • Guma de mestecat și tutunul de mestecat prezintă o metodă identică de utilizare.

Cu toate acestea, numai acest fapt în sine nu le face similare.



3.2.4 Complementaritatea Produsele (sau serviciile) sunt complementare dacă există o legătură strânsă între acestea, în sensul că unul este indispensabil (esențial) sau important (semnificativ) pentru utilizarea celuilalt (a se vedea Hotărârea din 11 mai 2011, T-74/10, „Flaco”, punctul 40). Relația de complementaritate dintre produse/servicii poate fi, de exemplu, funcțională (a se vedea Hotărârea din 29 septembrie 2011, T-150/10, „Loopia”, punctul 36). Cu toate că poate exista un anumit grad de complementaritate, acest fapt nu este concludent în sine pentru a stabili o similaritate între produse și/sau servicii (exemplul 1). Totuși, atunci când este identificată o complementaritate între produse/servicii, în combinație cu alți factori, precum „originea obișnuită” și/sau „canalul de distribuție”, se poate stabili similaritatea acestora (exemplele 2, 3 și 4). Prin definiție, produsele care se adresează unor segmente de public diferite nu pot fi complementare (a se vedea Hotărârea din 22 iunie 2011, T-76/09, „Farma Mundi Farmaceuticos Mundi”, punctul 30 și Hotărârea din 12 iulie 2012, T-361/11, „DOLPHIN”). A se vedea, de asemenea, secțiunea 2.3.3.1, Interrelația dintre factori. Exemplul 1 • Vinul și paharele de vin sunt două produse complementare, deoarece unul este

important pentru utilizarea celuilalt. Totuși, acestea nu sunt similare deoarece nu au aceeași origine obișnuită și nu utilizează aceleași canale de distribuție (a se vedea Hotărârea din 7 mai 2009, C-398/07 P, „Waterford Stellenbosch”).

Exemplul 2 • Schiurile și clăparii pentru schi sunt două produse complementare, deoarece

utilizarea unuia este indispensabilă pentru utilizarea celuilalt. Publicul relevant poate considera că producția acestora se realizează în cadrul aceleiași întreprinderi. Prin urmare, aceste produse sunt considerate similare.

Exemplul 3 • Materialele didactice (precum materialele tipărite, suporturile de date

preînregistrate și casetele audio/video) sunt esențiale și, astfel, complementare pentru cursurile educaționale și, în general, materialele sunt publicate de către aceeași întreprindere. Aceste produse sunt similare cu serviciile în cauză (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 23 octombrie 2002, T-388/00, „ELS”).

Exemplul 4 • Serviciile unui arhitect (proiectarea clădirilor) (clasa 42) sunt indispensabile

pentru construcția clădirilor (clasa 37). Astfel de servicii sunt adeseori furnizate împreună (canalul de distribuție). Prin urmare, aceste servicii sunt complementare și similare.



3.2.4.1 Utilizarea în combinație: absența complementarității Trebuie să se facă distincția clară între complementaritate și utilizarea în combinație, în cadrul căreia produsele/serviciile sunt pur și simplu utilizate împreună, fie că se alege astfel, fie că această modalitate este mai convenabilă (de exemplu, pâine cu unt). Acest lucru înseamnă că produsele nu sunt esențiale unul pentru celălalt (a se vedea Hotărârea din 20 octombrie 2011, R 1976/2010-4, „THAI SPA/SPA et al.”, punctul 25). În astfel de cazuri, similaritatea nu poate fi stabilită decât pe baza altor factori, dar nu pe baza complementarității. Tribunalul a stabilit că anumite produse, care sunt adeseori coordonate între ele, dar care nu intră sub incidența altor factori de similaritate, prezintă o „complementaritate estetică” (a se vedea Hotărârea din 1 martie 2005, T-169/03, „Sissi Rossi”, punctul 62, Hotărârile din 11 iulie 2007, T-150/04, „Tosca Blu”, punctele 35-39 și T-443/05, „Pirañam”, punctele 49 și 50, Hotărârea din 20 octombrie 2011, T-214/09, „Cor”, punctele 32-37). Aceste produse sunt excluse din definiția existentă a complementarității. Exemplu • Poșetele și îmbrăcămintea sunt în strânsă legătură, dar nu complementare,

deoarece un produs nu este esențial pentru utilizarea celuilalt. Aceste produse sunt doar utilizate frecvent în combinație. Cu toate acestea, produsele sunt similare, deoarece pot fi distribuite de către aceiași producători sau de către producători asociați, pot fi achiziționate de către același public și pot fi găsite în aceleași puncte de desfacere.

3.2.4.2 Produse/servicii auxiliare: absența complementarității Aceeași regulă se aplică atunci când anumite produse și/sau servicii sunt utilizate exclusiv pentru susținerea sau completarea unui alt produs sau serviciu. Produsele auxiliare sunt utilizate de regulă pentru ambalare (de exemplu, sticle, cutii, cutii de conserve etc.) sau pentru promovare (de exemplu, pliante, afișe, liste de prețuri etc.). În mod similar, produsele/serviciile oferite gratuit în cadrul unei campanii de comercializare nu sunt, de regulă, similare produsului sau serviciului principal. Exemplu • Serviciile de organizare și coordonare a expozițiilor nu sunt similare produselor

de imprimerie, inclusiv note referitoare la evenimente, având în vedere că produsele din clasa 16 servesc numai la promovarea și anunțarea evenimentului respectiv.

3.2.4.3 Materiile prime: absența complementarității În cele din urmă, atunci când produsele reprezintă materii prime, criteriul complementarității nu este aplicabil în cadrul analizei similarității. Ca elemente de bază deosebit de importante pentru un produs final, materiile prime pot fi considerate similare produsului în cauză, dar nu pe baza complementarității (a se vedea anexa I, secțiunile 1 și 2 și anexa II, secțiunile 5.1 și 5.2).



Exemplu • Laptele (clasa 29) și brânza (clasa 29) nu sunt similare, în ceea ce privește

complementaritatea, cu toate că laptele reprezintă materia primă pentru producerea brânzei. Similaritatea trebuie, totuși, să fie constatată, pe baza faptului că ambele produse au aceeași natură, utilizează aceleași canale de distribuție, au același public relevant și provin de la același producător.

3.2.5 Existența concurenței Produsele/serviciile se înscriu în un raport de concurență reciprocă atunci când unul îl poate substitui pe celălalt. Acest lucru înseamnă că produsele/serviciile au aceeași scop sau un scop similar și sunt oferite acelorași clienți efectivi sau potențiali. Într-un astfel de caz, produsele/serviciile sunt definite, de asemenea, ca fiind „interschimbabile” (a se vedea Hotărârea din 4 februarie 2013, T-504/11, „DIGNITUDE”, punctul 42) Exemple • Tapetul (clasa 27) și vopselele (clasa 2) sunt concurente deoarece ambele

acoperă sau decorează pereții. • Închirierea de filme (clasa 41) și serviciile de cinematograf (clasa 41) sunt

concurente deoarece ambele permit vizionarea unui film. Produsele și/sau serviciile concurente se situează frecvent în aceeași gamă de prețuri sau prețul lor global nu diferă în mod semnificativ dacă este calculat corespunzător. Exemplu • Mașinile de ras electrice și lamele pentru aparatele de ras sunt concurente

deoarece au același scop. Luând în considerare durata de viață a unui aparat de ras electric, acesta poate fi mai ieftin, per total, decât numărul de lame de ras necesare pentru înlocuirea sa. Diferența de preț inițială este compensată de longevitatea aparatului de ras.

Totuși, în anumite cazuri, prețul produselor/serviciilor concurente poate varia în mod semnificativ. Exemplu • Bijuteriile din aur și gablonzurile sunt concurente, chiar dacă prețul (și valoarea)

acestora diferă extrem de mult. 3.2.6 Canalul de distribuție Chiar dacă hotărârea „Canon” nu menționează în mod expres „canalul de distribuție”, acesta este utilizat la scară largă, atât la nivel internațional, cât și național, pentru a stabili dacă două produse/servicii sunt similare. Acest element a fost luat în considerare, ca factor suplimentar, și într-o serie de hotărâri emise de instanțele europene (a se vedea, în special, Hotărârea din 21 aprilie 2005, T-164/03, „monBeBé”, punctul 53). Raționamentul este următorul:



Dacă produsele/serviciile sunt disponibilizate utilizând aceleași canale de distribuție, există o mai mare probabilitate ca produsele sau serviciile în cauză să fie considerate de către consumator ca aparținând aceluiași segment de piață sau că sunt fabricate, eventual, de aceeași entitate și viceversa. Termenul „canal de distribuție” nu se referă neapărat la modalitatea de a vinde sau de a promova produsul unei întreprinderi, cât mai degrabă la locul de distribuție a acestuia. În vederea analizării similarității produselor/serviciilor, sistemul de distribuție – direct sau indirect – nu este decisiv. Întrebarea se pune, mai degrabă, astfel: Au produsele/serviciile aceleași puncte de comercializare sau sunt furnizate ori oferite, de obicei, în aceleași locuri sau în locuri similare? Cu toate acestea, nu trebuie să se acorde o importanță deosebită acestui factor, deoarece supermarketurile, drogheriile sau centrele comerciale moderne comercializează o mare varietate de produse. Publicul relevant este conștient de faptul că produsele comercializate în aceste locații provin de la o multitudine de întreprinderi independente. Prin urmare, punctul de comercializare are un rol mai puțin decisiv atunci când trebuie să se stabilească dacă publicul relevant consideră că produsele au aceeași proveniență doar pentru că sunt comercializate în același punct de desfacere. Doar în cazul în care produsele vizate sunt oferite în același raion de magazin în care sunt comercializate laolaltă produse omogene, acest fapt va constitui un argument în favoarea similarității. În astfel de cazuri, trebuie să fie posibilă identificarea raionului prin separarea acestuia, din punct de vedere spațial și funcțional, de celelalte raioane (de exemplu, raionul de produse lactate al unui supermarket, raionul de produse cosmetice al unui magazin universal). În mod similar, acest factor poate fi valabil în cazurile în care produsele sunt comercializate, exclusiv sau în mod curent, în magazinele specializate. În această situație, poate exista tendința în rândul consumatorilor de a crede că produsele au aceeași origine dacă acestea sunt comercializate în aceleași magazine specializate și de a nu considera că produsele respective au o origine comună dacă acestea nu sunt comercializate de obicei în aceleași magazine. Dimpotrivă, punctele de comercializare diferite pot reprezenta un argument în defavoarea similarității produselor. Exemplu • Scaune cu rotile față de biciclete: Cu toate că ambele produse se încadrează la vehicule în clasa 12, acestea nu se găsesc în aceleași puncte de comercializare. Bicicletele se vând, de regulă, fie în magazine de biciclete specializate, fie în magazinele de vânzare cu amănuntul în care sunt disponibile echipamente sportive. În mod contrar, canalele de distribuție pentru scaunele cu rotile sunt distribuitori specializați de echipamente și de aparate medicale care aprovizionează spitalele, precum și magazinele specializate în vânzarea aparatelor pentru persoanele cu handicap fizic.



3.2.7 Publicul relevant Publicul relevant, însemnând clienții efectivi și potențiali ai produselor și serviciilor în cauză, constituie un alt factor care trebuie luat în considerare în cadrul analizei similarității acestora, chiar dacă, în cauza „Canon”, Curtea de Justiție nu a menționat în mod expres că acest element ar constitui un factor,. Publicul relevant poate fi format din: • publicul larg (denumit, de asemenea, consumatorul general) sau • clienții profesionali (care au cunoștințe profesionale sau o expertiză specifică). Public relevant nu înseamnă, în mod obligatoriu, utilizator final; de exemplu, utilizatorii finali ai alimentelor pentru animale din clasa 31 sunt animalele și nu publicul relevant. În acest caz, publicul relevant este consumatorul general. Simplul fapt că potențialii clienți coincid nu constituie, în mod automat, o indicație a similarității. Același grup de clienți poate necesita produse sau servicii extrem de diferite în ceea ce privește natura și proveniența acestora. De exemplu, faptul că televizoarele, mașinile și cărțile sunt achiziționate de același public relevant, adică publicul larg, nu are niciun impact asupra analizei similarității. În numeroase cazuri, fie una, fie ambele liste de produse/servicii comparate sunt destinate publicului larg, însă scopul acestora (satisfacerea necesităților clienților) diferă în fiecare caz. Astfel de circumstanțe sunt argumente în defavoarea similarității.

În timp ce o coincidență în ceea ce privește publicul relevant nu reprezintă în mod obligatoriu o indicație a similarității, segmentele de public extrem de diferite pledează împotriva similarității. Pot exista clienți diferiți în următoarele cazuri: (a) produsele/serviciile incluse din ambele liste sunt destinate publicului larg, care

poate fi, totuși, clasificat în mod clar în funcție de diferite necesități (personale), de vârstă etc.

• Exemplu: scaune cu rotile față de biciclete (clasa 12).

(b) produsele/serviciile incluse în ambele liste sunt destinate clienților profesionali,

care își desfășoară, totuși, activitatea pe un segment de piață foarte diferit.

• Exemplu: produsele chimice folosite în silvicultură față de solvenții pentru industria de lacuri (clasa 1).

(c) un segment de public relevant constă în consumatorul general, iar celălalt în

clienți profesionali.

• Exemplu: cutii pentru lentile de contact față de aparate și instrumente chirurgicale (clasa 10).



3.2.8 Originea obișnuită (producător/furnizor) Cu toate că acest factor nu a fost menționat în mod expres de către Curtea de Justiție în cadrul hotărârii „Canon”, se poate deduce, din conceptul general al riscului de confuzie, că originea obișnuită a produselor și serviciilor prezintă o importanță deosebită pentru analiza similarității. Astfel cum a stabilit Curtea, „ceea ce constituie un risc de confuzie este faptul că publicul ar putea să considere că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau, dacă este cazul, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic” (hotărârea Canon, punctul 29). În consecință, există un argument important în favoarea similarității în cazul în care, din punctul de vedere al publicului, produsele/serviciile au aceeași origine obișnuită. Cu toate acestea, nu trebuie să existe o interpretare eronată în sensul examinării denaturate a riscului de confuzie și similarității produselor/serviciilor: constatarea unui risc de confuzie depinde de numeroși alți factori (precum similaritatea semnelor, caracterul distinctiv al mărcii anterioare) și nu este determinată exclusiv de originea obișnuită care, în sine, nu reprezintă decât un factor în cadrul analizei similarității produselor/serviciilor. O constatare privind absența confuziei în rândul consumatorilor cu privire la originea produselor/serviciilor nu este un argument corespunzător în cadrul comparării produselor/serviciilor. Această constatare trebuie menționată în cadrul evaluării generale. Originea, în acest context, face referire mai degrabă la sectorul de fabricație sau la tipul de întreprindere care fabrică produsele sau furnizează serviciile în cauză, decât la identitatea producătorului. „Originea” nu este definită numai de locația efectivă a procesului de producție/furnizare (de exemplu, o fabrică, un atelier, un institut sau un laborator), ci în primul rând luând în considerare entitatea care gestionează și/sau controlează producția/furnizarea produselor/serviciilor. Cu alte cuvinte, întrebarea se pune astfel: Cine este responsabil de fabricarea produsului sau de furnizarea serviciului? Originea geografică (de exemplu China) nu este relevantă pentru constatarea similarității produselor/serviciilor. Prin hotărârea „ELS”, Curtea a decis că produsele și serviciile pot avea aceeași origine dacă se obișnuiește ca același tip de întreprindere să fie responsabilă de producția/furnizarea ambelor. S-a considerat că manualele educative au aceeași origine ca furnizarea de cursuri prin corespondență, deoarece „întreprinderile care oferă orice tip de cursuri distribuie adeseori elevilor produsele menționate ca suport de curs” (Hotărârea din 23 octombrie 2002, T-388/00, „ELS”, punctul 55). Criteriul „origine obișnuită” trebuie aplicat în mod restrictiv pentru a nu reduce importanța acestuia. Dacă s-ar considera că toate produsele/serviciile care provin de la aceeași mare întreprindere (multinațională) sau de la un holding au aceeași origine, acest factor și-ar pierde importanța. Exemplu • Cosmeticele și alimentele pot fi produse în cadrul aceleiași întreprinderi, dar

acest aspect nu reflectă practicile comerciale uzuale conform căreia aceste tipuri de produse sunt fabricate de producători diferiți.



3.2.8.1 Caracteristicile care definesc o origine comună Atunci când se determină originea obișnuită a unui produs/serviciu, ar putea fi relevante următoarele caracteristici. Locurile de producție Exemplu • Firnisurile, lacurile, coloranții și mordanții (clasa 2) sunt fabricați, în principiu, în

aceleași întreprinderi de producție care sunt, în general, specializate în produse chimice.

Locul de producție poate fi un indiciu important al faptului că produsele/serviciile în cauză provin din aceeași sursă. Cu toate acestea, deși același loc de producție sugerează o origine obișnuită comună, existența unor locuri de producție diferite nu exclude faptul că produsele provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. De exemplu, produsele cărți și suporturi electronice (produse concurente, suporturile electronice care înlocuiesc cărțile) sunt ambele produse ale unei edituri. Metodele de producție Exemplu • Curelele din piele (clasa 25) și poșetele din piele (clasa 18) nu numai că sunt

produse în aceleași locuri, de exemplu, în ateliere de pielărie, dar sunt folosite și aceleași unelte și utilaje pentru tratarea pieii.

Know-how-ul (tehnic) Exemplu • Serviciile de protecție împotriva virușilor informatici (clasa 42) și proiectarea de

software (clasa 42) implică un know-how similar în domeniul tehnologiei informației.

Uzanțele comerciale stabilite și cunoscute de către public Uzanțele comerciale stabilite, precum situația în care producătorii își extind activitatea pe piețele adiacente, au o importanță specială pentru formularea concluziei că produse/servicii de natură diferită au aceeași origine. În astfel de situații, este necesar să se determine dacă extinderea respectivă este obișnuită în sectorul în cauză sau, dimpotrivă, poate avea loc numai în cazuri excepționale. Exemplu în care extinderea a devenit obișnuită: • Încălțăminte și poșete: pe piață, se obișnuiește ca producătorii de încălțăminte să

fie implicați și în producția de poșete.



Exemplu în care extinderea nu este (încă) obișnuită: • Îmbrăcăminte și parfumuri: cu toate că în prezent anumiți creatori de modă vând

și parfumuri sub mărcile lor, această practică nu este o regulă în industria articolelor de îmbrăcăminte și se aplică, mai degrabă, în cazul creatorilor de modă de succes (din punct de vedere economic).

3.3 Relația între diferiți factori Criteriile luate în considerare în cauza „Canon” sunt enumerate în hotărârea respectivă fără a se stabili o ierarhie (pondere) și fără a fi indicată nicio relație între acestea. Criteriile au fost examinate individual. Totuși, criteriile nu pot fi luate în considerare în mod independent, deoarece unele sunt interconectate, iar unele sunt mai importante decât altele. Ca urmare a cântăririi tuturor acestor factori în funcție de importanța lor în raport cu produsele/serviciile în cauză, orice similaritate poate varia în ceea ce privește gradul (a se vedea secțiunea 3.3.4 de mai jos). 3.3.1 Interrelația dintre factori Trebuie remarcat că, în numeroase cazuri, vor exista diferite relații între factori în sensul că, în timp ce un factor este comun, un alt factor poate, de asemenea, să coincidă. Exemple • În funcție de scop, este posibil să se determine, de asemenea, cine sunt clienții

efectivi și potențiali (adică publicul relevant). • Scopul, împreună cu publicul relevant, poate indica, de asemenea, dacă

produsele/serviciile sunt concurente. • Același canal de distribuție corespunde aceluiași public. Cu alte cuvinte, atunci

când canalele de distribuție sunt diferite, publicul poate, de asemenea, să fie diferit.

• Produsele/serviciile destinate unor segmente de public diferite nu pot fi

complementare (a se vedea Hotărârea din 11 mai 2011, T-74/10, „Flaco”, punctul 40 și Hotărârea din 22 iunie 2011, T-76/09, „Farma Mundi Farmaceuticos Mundi”, punctul 30).

• Metoda de utilizare depinde în general de natura și de scopul produselor. Există cazuri în care distincția dintre diferiți factori va fi dificil de stabilit. Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește „natura”, „scopul” și „metoda de utilizare”. Atunci când examinatorul întâmpină astfel de dificultăți, este suficient ca acești factori să fie tratați în comun.



Exemplu • Un motor reprezintă o mașină care transformă diferite forme de energie în forță

mecanică și în mișcare. În acest caz, este dificil să se facă distincția între natura acestui produs și scopul lui. Prin urmare, distincția nu este necesară.

3.3.2 Importanța fiecărui factor În cadrul evaluării similarității produselor și serviciilor, se impune ca toți factorii relevanți care caracterizează relația dintre acestea să fie luați în considerare. Totuși, în funcție de tipul de produse și servicii, un anumit criteriu poate fi mai mult sau mai puțin important. Cu alte cuvinte, diferitele criterii nu au o valoare standard și, din acest motiv, este necesar ca importanța specifică a acestora să fie determinată în contextul fiecărui caz în parte. În general, ponderea fiecărui factor va depinde de impactul acestuia asupra unei eventuale confuzii în ceea ce privește originea. Criteriile care sugerează în mod clar că produsele/serviciile provin sau nu de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic trebuie să prevaleze față de criteriile care par să aibă doar un impact secundar. Factori care, în general, sunt importanți • Originea obișnuită (deoarece are un impact puternic asupra riscului de confuzie) • Scopul (deoarece este decisiv pentru alegerea clientului de a achiziționa sau de

selecta produsele/serviciile) • Natura (deoarece definește calitățile și caracteristicile esențiale ale

produselor/serviciilor) • Complementaritatea (deoarece legătura strânsă dintre utilizarea

produselor/serviciilor determină publicul să considere că provin din aceeași sursă)

• Existența concurenței (în general, produsele/serviciile concurente au același scop

și vizează același public) Factori mai puțin importanți • Metoda de utilizare (chiar și produsele nesimilare pot fi utilizate în același mod,

de exemplu, cărucioarele pentru copii și cărucioarele pentru cumpărături) • Canalele de distribuție (chiar și produsele nesimilare pot fi comercializate în

cadrul aceluiași raion de magazin, în funcție de diferitele metode de expunere, de exemplu, gumă de mestecat și țigări)

• Publicul relevant (în special atunci când produsele/serviciile sunt destinate

publicului larg)



3.3.3 Diferite tipuri de comparații: între produse, între servicii și între produse

și servicii În principiu, aceiași factori utilizați pentru a compara produsele între ele sunt, de asemenea, relevanți pentru a compara serviciile între ele. Totuși, este necesar, atunci când se aplică factorii respectivi, să fie luate în considerare diferențele fundamentale dintre produse și servicii (caracterul tangibil față de cel intangibil). În plus, aceleași principii care se aplică la compararea unor produse cu alte produse și a unor servicii cu alte servicii sunt aplicabile la compararea produselor cu serviciile. Prin natura lor, produsele nu sunt, în general, similare serviciilor, dar pot fi, în schimb, complementare. Serviciile pot, de asemenea, să aibă același scop și să fie, astfel, în concurență cu produsele. Prin urmare, în anumite circumstanțe, se poate constata similaritatea între produse și servicii. 3.3.4 Gradul de similaritate Produsele și/sau serviciile pot fi considerate a fi similare la diferite niveluri (redus, mediu, ridicat), în funcție de numărul factorilor pe care îi au în comun și de importanța acordată fiecăruia. Gradul de similaritate între produse și servicii este relevant atunci când se ia o decizie finală privind riscul de confuzie. În general, un singur factor în sine nu este suficient pentru a se constata un nivel redus de similaritate între produse/servicii, chiar dacă acesta este un factor important. Exemple de absență a similarității • Mașinile și bicicletele au același scop (deplasarea din punctul A în punctul B),

fără ca aceste produse să fie similare. • Cu toate că sticla pentru geamuri și sticla pentru lentile au aceeași natură,

acestea nu sunt similare, deoarece nu coincid în ceea ce privește alți factori relevanți, precum scopul, producătorul, canalul de distribuție și publicul relevant.

Combinația de diverși factori și importanța acestora sunt cele care permit formularea concluziei finale privind similaritatea. Combinarea a doi factori importanți, precum natura și producătorul, sau combinarea unui factor important și a doi factori de importanță redusă va stabili adeseori similaritatea. În mod contrar, o combinație de doi factori de importanță redusă, precum canalul de distribuție și publicul relevant, nu este concludentă, în principiu, pentru a constata o similaritate între produse și servicii. Exemple de similaritate • Laptele și brânza au scopuri și metode de utilizare diferite; aceste produse nu

sunt nici concurente, nici complementare. Cu toate acestea, faptul că au aceeași natură (produse lactate) și aceeași origine obișnuită (întreprinderea de produse lactate) este decisiv pentru stabilirea unei similarități.



• Cu toate că produsele farmaceutice și plasturii au o natură diferită, aceste produse au un scop similar, adică tratarea afecțiunilor, a dizabilităților sau a leziunilor. De asemenea, ambele utilizează aceleași canale de distribuție și au același public relevant. Prin urmare, sunt similare.

Numărul de factori care coincid, precum și importanța/ponderea acestora, stabilesc gradul de similaritate. În general, cu cât este mai mare numărul de factori comuni, cu atât gradul de similaritate este mai ridicat. O similaritate constatată numai în baza a doi factori nu este, în mod normal, ridicată, spre deosebire de cazurile în care produsele/serviciile coincid pe baza a patru sau mai mulți factori. Cu toate acestea, nu este posibilă o analiză matematică, deoarece aceasta depinde întotdeauna de circumstanțele specifice ale fiecărui caz.



Anexa I Aspecte specifice privind similaritatea produselor și serviciilor

Prezenta secțiune nu stabilește criterii noi pentru constatarea unei similarități între produse și servicii. Ea ajută numai la clarificarea modalității de comparare a anumitor grupuri de produse și servicii în cazurile în care, pe lângă criteriile din hotărârea „Canon”, se aplică anumite reguli generale și excepții. 1 Piesele, componentele și accesoriile Simplul fapt că un anumit produs poate include mai multe componente nu permite să se stabilească, în mod automat, o similaritate între produsul final și părțile din care acesta este compus (a se vedea Hotărârea din 27 octombrie 2005, T-336/03, „Mobilix”, punctul 61). Exemple de absență a similarității • Pale de ventilator (clasa 7) și uscător de păr (clasa 11) • Cablu electric (clasa 9) și lampă (clasa 11) • Nasturi (clasa 26) și îmbrăcăminte (clasa 25) Similaritatea va fi constatată numai în cazuri excepționale și se impune prezența a cel puțin o parte dintre factorii principali care stabilesc similaritatea, precum producătorul, publicul și/sau complementaritatea. O astfel de excepție se bazează pe faptul că piesele și accesoriile sunt produse și/sau comercializate adesea de către aceeași întreprindere care fabrică produsul final și vizează aceeași clientelă, precum în cazul pieselor de schimb. În funcție de produsul în cauză, publicul se poate aștepta, de asemenea, ca o componentă să fie produsă de producătorul „original” sau sub controlul acestuia, iar acesta este un factor care sugerează că produsele sunt similare. În general, mai mulți factori pot fi semnificativi în fiecare caz în parte. De exemplu, în cazul în care componenta este comercializată, de asemenea, separat sau are o importanță deosebită pentru funcționarea mașinii, acest factor va înclina balanța în favoarea similarității. Exemple de similaritate • Periuță de dinți electrică (clasa 21) și capete de rezervă pentru periuță de dinți

electrică (clasa 21) • Imprimantă (clasa 9) și cartușe cu jet de cerneală (clasa 2) • Mașini de cusut (clasa 7) și piciorușe mobile pentru mașina de cusut (clasa 7) 2 Materiile prime și produsele semiprelucrate O abordare similară este adoptată, de asemenea, în ceea ce privește materiile prime și produsele semiprelucrate, pe de o parte, și produsele finite, pe de altă parte.



În majoritatea cazurilor, simplul fapt că un produs este utilizat la fabricarea unui alt produs nu este suficient, în sine, pentru a demonstra că produsele în cauză sunt similare, întrucât natura, scopul, publicul relevant și canalele de distribuție pot fi extrem de diferite (a se vedea Hotărârea din 13 aprilie 2011, T-98/09, „T Tumesa Tubos del Mediterráneo S.A.”, punctele 49-51). Materiile prime sunt, în general, destinate a fi utilizate în industrie și nu pentru a fi achiziționate direct de către consumatorul final. Exemple de absență a similarității • Pielea, pieile de animale (clasa 18) și îmbrăcămintea (clasa 25) • Metalele prețioase (clasa 14) și bijuteriile (clasa 14) Cu toate acestea, concluzia finală poate varia în funcție de circumstanțele specifice ale cazului, precum gradul de transformare a materiei prime sau dacă aceasta constituie componenta de bază a produsului final. Cu cât este mai mare importanța materiei prime pentru produsul final, cu atât similaritatea între produse este mai probabilă. În consecință, similaritatea poate fi stabilită atunci când materia primă sau produsul semifinit pot fi determinante în ceea ce privește forma, natura, calitatea sau valoarea produsului finit. În aceste cazuri, adesea materia primă poate fi procurată separat de produsul finit, utilizând aceleași canale de distribuție. Exemplu de similaritate • Pietrele prețioase (clasa 14) și bijuteriile (clasa 14). Spre deosebire de metalele

prețioase, pietrele prețioase pot fi procurate din magazinele de bijuterii, independent de produsul finit.

O subcategorie de materii prime este reprezentată de ingredientele utilizate la prepararea produselor alimentare (a se vedea mai jos „Ingredientele”). 3 Accesoriile Un accesoriu reprezintă un element suplimentar care îmbunătățește sau completează produsul principal la care este adăugat. Spre deosebire de piese, componente și anexe, un accesoriu nu constituie parte integrantă a unui produs principal, chiar dacă este utilizat, de regulă, în strânsă legătură cu acesta. În general, un accesoriu îndeplinește un scop tehnic util sau decorativ. Regulile privind piesele, componentele și anexele sunt și ele valabile, într-o anumită măsură, în cazul accesoriilor. Simplul fapt că un anumit produs este utilizat în combinație cu un alt produs nu este, în mod obligatoriu, concludent pentru constatarea similarității. Exemple de absență a similarității • Îmbrăcăminte (clasa 25) și articole decorative pentru păr (clasa 26) • Parasolare pentru automobile (clasa 12) și vehicule (clasa 12) Cu toate acestea, se obișnuiește ca anumite accesorii să fie produse, de asemenea, de fabricantul produsului principal. Prin urmare, consumatorul se poate aștepta ca produsul principal și accesoriile să fie fabricate sub controlul aceleiași entități, în special atunci când acestea sunt distribuite utilizând aceleași canale comerciale. În acest caz, există un argument important în favoarea similarității.



Exemple de similaritate • Biciclete (clasa 12) și coșuri pentru biciclete (clasa 12) • Ochelari (clasa 9) și tocuri pentru ochelari (clasa 9) 4 Serviciile de instalare, mentenanță și reparații Aceste servicii aparțin categoriei de servicii asociate produselor. Având vedere că, prin natura lor, produsele și serviciile sunt nesimilare, nu poate fi stabilită o similaritate între produse și instalarea, mentenanța și repararea acestora decât atunci când: • se obișnuiește în segmentul de piață respectiv ca fabricantul produselor să

furnizeze, de asemenea, și astfel de servicii și • publicul relevant coincide și • instalarea, mentenanța și repararea produselor respective sunt asigurate

independent de achiziționarea produselor (nu reprezintă servicii post-vânzare). În principiu, instalarea tuturor produselor este încadrată în clasa 37, precum instalarea aparatelor de aer condiționat, a aparaturii electrice, a ascensoarelor, a alarmelor de incendiu, a echipamentelor frigorifice, a echipamentelor de bucătărie și a mașinilor. Categoria Instalarea și repararea de hardware pentru calculatoare este, de asemenea, inclusă în clasa 37, întrucât reprezintă o activitate fizică de reparații și instalare. Cu toate acestea, categoria Instalarea și repararea programelor informatice este încadrată în clasa 42, întrucât implică programarea informatică fără a presupune instalarea sau repararea fizică. Exemple de similaritate • Echipamente de prelucrare a datelor și calculatoare (clasa 9) și instalarea și

repararea aparaturii electrice (clasa 37) • Aparate de climatizare (clasa 11) și servicii de instalare, mentenanță și reparații

(clasa 37) • Distribuitoare automate (clasa 7) și servicii de mentenanță (clasa 37) Exemple de absență a similarității • Materiale de construcții (clasa 19) și servicii de instalare (clasa 37); • Încălțăminte (clasa 25) și repararea încălțămintei (clasa 37); • Vehicule (clasa 12) și lustruirea vehiculelor cu motor (clasa 37) (a se vedea

Hotărârea din 15 decembrie 2010, T-451/09, „Wind”, punctele 28-30). 5 Serviciile de consiliere În a opta ediție a Clasificării de la Nisa, „serviciile de consiliere profesională” din clasa 42 au fost eliminate și, de atunci, serviciile de consultanță – precum și serviciile de consiliere și de informare – sunt încadrate în clasa de servicii care corespunde obiectului consultanței. De exemplu, consultanța în domeniul transporturilor este încadrată în clasa 39, consultanța în domeniul afacerilor aparține clasei 35, consultanța



financiară este inclusă în clasa 36, iar consultanța cu privire la frumusețe în clasa 44. Furnizarea de servicii de consiliere, informare sau consultanță prin mijloace electronice (de exemplu, telefon, calculator) nu afectează clasificarea acestor servicii. Serviciile de consiliere, de consultanță și alte servicii asemănătoare sunt, în principiu, întotdeauna similare sau chiar identice cu serviciile conexe. Exemple • Categoria Consultanță în domeniul programelor de calculator (clasa 42) este

similară categoriei Instalarea și mentenanța programelor informatice (clasa 42) • Serviciile de informații financiare (clasa 36) sunt incluse în afacerile financiare

(clasa 36), fiind astfel identice (a se vedea Hotărârea din 27 februarie 2008, T-325/04, „Worldlink”, punctul 58).

Atunci când serviciile de consiliere, de consultanță și altele similare sunt comparate cu produse, similaritatea poate fi constatată în condiții similare celor privind serviciile de mentenanță, instalare și reparații (a se vedea Secțiunea 4). Exemple de similaritate • Servicii de consiliere în domeniul tehnologiilor informatice (hardware și software)

(clasa 42) și software pentru computere (clasa 9) • Consultanță în domeniul serviciilor de frumusețe (clasa 44) și produse cosmetice

(clasa 3) Exemple de absență a similarității • Servicii de informare privind achiziționarea articolelor de modă (ghiduri de

cumpărături) (clasa 35) și îmbrăcăminte, încălțăminte și articole care servesc la acoperirea capului (clasa 25), întrucât nu se obișnuiește pe piață ca producătorul articolelor din clasa 25 să furnizeze astfel de servicii de informare;

• Furnizarea de informații în domeniul divertismentului (clasa 41) și jucării

(clasa 28), întrucât nu se obișnuiește pe piață ca producătorul jucăriilor din clasa 28 să furnizeze astfel de servicii de informare.

6 Închirierea și leasingul Serviciile de închiriere sunt încadrate în aceeași clasă ca serviciul furnizat cu ajutorul obiectelor închiriate: • Închirierea de telefoane este încadrată în clasa 38 deoarece serviciile de

telecomunicații sunt incluse în această clasă; • Închirierea de mașini este încadrată în clasa 39 deoarece serviciile de transport

sunt incluse în această clasă. Serviciile de leasing sunt analoge cu serviciile de închiriere, fiind astfel clasificate în același mod. Cu toate acestea, finanțarea prin plata în rate sau prin închiriere-cumpărare este încadrată în clasa 36 ca serviciu financiar.



Pornind de la sensul termenului leasing din limba engleză, care înseamnă închiriere, aceste servicii trebuie diferențiate în mod clar de orice serviciu financiar. Compararea serviciilor de închiriere și de leasing determină următorul rezultat: 6.1 Închirierea/leasingul față de serviciile conexe Chiar dacă serviciile de închiriere sunt încadrate în aceleași clase ca serviciul furnizat prin intermediul produselor închiriate, acestea nu sunt implicit identice cu serviciul respectiv. Comparația dintre aceste servicii trebuie efectuată aplicând criteriile normale privind identitatea și similaritatea. Exemple • Există o identitate între închirierea de apartamente (clasa 36) și afacerile

imobiliare (clasa 36), deoarece închirierea de apartamente este inclusă în afacerile imobiliare.

• Același raționament nu poate fi aplicat în cazul închirierii de buldozere (clasa 37) și serviciilor conexe de construcții de clădiri (clasa 37). Închirierea de buldozere nu este inclusă în construcțiile de clădiri; prin urmare, aceste servicii nu sunt considerate a fi identice.

6.2 Închirierea/leasingul comparativ cu produsele: în principiu, întotdeauna

nesimilare • Închiriere de vehicule (clasa 39) și vehicule (clasa 12) • Închiriere de filme (clasa 41) și DVD-uri (clasa 9) Există excepții în cazurile în care fabricanții de produse obișnuiesc să furnizeze și servicii de închiriere. • Închiriere și leasing de software pentru computer (clasa 42) și software pentru

computer (clasa 9). Se consideră că cele două prezintă un grad redus de similaritate.

• Închiriere de distribuitoare automate (clasa 35) și distribuitoare automate (clasa 7). Se consideră că cele două prezintă un grad redus de similaritate.



Anexa II

Industrii specifice

1 Produse chimice, produse farmaceutice și cosmetice 1.1 Substanțele chimice (clasa 1) comparativ cu produsele chimice (clasele

3 și 5) Cu toate că marile întreprinderi chimice sunt implicate, de obicei, în producția a numeroase tipuri de substanțe chimice de bază, substanțe chimice specializate, produse biotehnologice, inclusiv produse farmaceutice și pesticide, precum și produse de consum, cum ar fi produsele de curățare și produsele cosmetice, atunci când aceste produse sunt comparate, simplul fapt că natura lor coincide – dat fiind că toate aceste produse pot fi clasificate în general ca produse chimice – nu este suficient pentru a le considera similare. Este necesar să se acorde o atenție specială scopului specific al acestor produse, precum și publicului și canalului de distribuție. Ceea ce s-a menționat mai sus privind relația dintre materiile prime, produsele semiprelucrate și produsele finite se aplică în special acestor produse. Prin urmare, cu toate că produsele din clasele 3 și 5 reprezintă, de regulă, combinații de diferite substanțe chimice, acestea nu sunt considerate, în principiu, a fi similare produselor încadrate în clasa 1. Scopul acestora, ca produse finite, diferă de cel al substanțelor chimice din clasa 1, care sunt în stare brută, neprelucrată și nu au fost, încă, combinate cu alte substanțe chimice și purtători inerți pentru a forma un produs finit. Totodată, produsele finite din clasele 3 și 5 sunt destinate unui public diferit și nu utilizează aceleași canale de distribuție. Cu toate acestea, îngrășămintele din clasa 1, pe de o parte, și pesticidele, fungicidele și erbicidele din clasa 5, pe de altă parte, nu sunt numai produse chimice, ci și produse finite cu o utilizare specifică în domeniul agricol. Aceste produse sunt similare din punctul de vedere al scopului lor, având în vedere că se poate considera că produsele specifice din clasa 5 stimulează creșterea, întrucât împiedică formarea unor condiții care ar putea inhiba creșterea plantelor. 1.2 Produsele farmaceutice comparativ cu produsele farmaceutice Un preparat farmaceutic face referire la orice tip de medicament, adică la o substanță sau o combinație de substanțe pentru tratarea sau prevenirea unor boli la oameni sau la animale. Pornind de la această definiție, se poate concluziona deja că produsele de uz veterinar – chiar dacă sunt menționate separat în titlul de clasă – sunt incluse, în mod identic, în termenul mai general de preparate farmaceutice. Prin urmare, acestea sunt identice. Aceeași regulă se aplică pentru medicamentele homeopate și cele pe bază de plante, deoarece acestea sunt incluse în termenul general de preparate farmaceutice. În mod similar, produsele de testare, adică reactivii chimici pentru uz medical, inclusiv pentru uz veterinar, sunt incluse, de asemenea, în indicația generală de preparate farmaceutice. Produsele farmaceutice specifice sunt considerate a fi similare cu alte produse farmaceutice specifice. Motivul este că, în general, sunt îndeplinite numeroase criterii



de similaritate, dacă nu chiar toate aceste criterii: produsele au aceeași natură întrucât sunt produse chimice specifice; scopul lor este, în termeni generali, de a vindeca și/sau trata; sunt comercializate în aceleași locuri, adică în farmacii, și provin din aceeași sursă, adică din industria farmaceutică. Această industrie produce o varietate amplă de medicamente cu diverse indicații terapeutice, lucru de care publicul larg este conștient. De asemenea, metoda de utilizare a acestora poate fi aceeași și poate exista concurență între ele (a se vedea Hotărârea din 17 noiembrie 2005, T-154/03, „Artex”, punctul 48). Cu toate acestea, gradul de similaritate între produsele farmaceutice specifice poate varia în funcție de indicațiile terapeutice specifice ale acestora. Exemplul 1 • Preparate farmaceutice împotriva alergiilor, comparativ cu crema antihistaminică.

Aceste produse farmaceutice sunt extrem de similare. Exemplul 2 • Medicamente anti-epileptice, comparativ cu produse farmaceutice, cu excepția

medicamentelor pentru tratarea bolilor asociate sistemului nervos central. Aceste produse farmaceutice sunt considerate a fi similare (a se vedea Hotărârea din 24 mai 2011, T-161/10, „E-plex”, punctul 26).

Exemplul 3 • Contraceptive, comparativ cu substanțe pentru spălarea ochilor. Aceste produse

farmaceutice prezintă doar un grad redus de similaritate. În această privință, este de reținut faptul că nu trebuie stabilit un grad redus de similaritate decât în cazuri extraordinare, de exemplu atunci când se poate stabili în mod clar că produsele respective prezintă indicații și metode de utilizare diferite.

Faptul că un produs farmaceutic specific este comercializat pe bază de rețetă medicală nu are o importanță deosebită la compararea produselor. Acest aspect este relevant, mai degrabă, la evaluarea globală a riscului de confuzie, în special în ceea ce privește nivelul de atenție al publicului relevant. De asemenea, este de reținut faptul că necesitatea emiterii unei rețete medicale depinde în mare măsură de diferitele regimuri ale legislațiilor naționale. Prin urmare, un medicament vândut pe bază de rețetă este, în general, considerat similar unui medicament vândut fără rețetă, din motivele prezentate mai sus. 1.3 Produse farmaceutice comparativ cu substanțe dietetice adaptate

pentru uz medical Substanțele dietetice și suplimentele alimentare adaptate pentru uz medical sunt substanțe preparate pentru regimuri alimentare speciale, cu scopul de a trata sau de a preveni apariția unei boli. Din această perspectivă, scopul acestor produse este similar cu cel al produselor farmaceutice (substanțe utilizate pentru tratarea bolilor), în măsura în care sunt utilizate la ameliorarea stării de sănătate a pacienților. Publicul relevant coincide, iar aceste produse utilizează, în general, același canal de distribuție. Din motivele menționate mai sus, aceste produse sunt considerate a fi similare.



1.4 Produsele farmaceutice comparativ cu produsele cosmetice Categoriile generale produse farmaceutice și produse cosmetice sunt considerate a fi similare. Produsele cosmetice cuprind o listă de preparate utilizate pentru a îmbunătăți sau a proteja aspectul sau mirosul corpului uman. Produsele farmaceutice, în schimb, cuprind produse, precum produse de îngrijire a pielii și a părului, cu proprietăți medicinale. Acestea pot coincide cu produsele cosmetice în ceea ce privește scopul. De asemenea, ele utilizează același canale de distribuție, întrucât pot fi achiziționate din farmacii sau din alte magazine specializate, sunt destinate aceluiași public și sunt adeseori fabricate de aceleași întreprinderi. Cu toate acestea, la compararea produselor farmaceutice specifice cu produsele cosmetice, este posibil să prezinte un grad redus de similaritate sau pot fi complet nesimilare. În astfel de cazuri, gradul de similaritate va depinde de medicamentul specific și de scopul specific (indicația medicală/efectul medical) sau de metoda de utilizare a acestuia. Exemplu • Un analgezic nu este similar lacului pentru unghii. 1.5 Produse farmaceutice comparativ cu servicii Cu toate că întreprinderile farmaceutice sunt implicate masiv în activități de cercetare și de dezvoltare, ele nu prestează, de regulă, astfel de servicii terților. În consecință, produsele din clasa 5 diferă în general de toate serviciile incluse în clasa 42. Absența similarității trebuie stabilită, de asemenea, la compararea produselor farmaceutice cu serviciile medicale (inclusiv serviciile veterinare) din clasa 44. Chiar dacă nu poate fi negată existența unei anumite legături stabilite în baza obiectivului comun de tratare a bolilor, diferențele în ceea ce privește natura și, în special, originea obișnuită prevalează în mod evident asupra oricărei similarități. Publicul relevant nu se așteaptă ca un medic să dezvolte și să introducă pe piață un medicament. 2 Industria auto Industria auto reprezintă o industrie complexă, care implică diferite tipuri de întreprinderi, inclusiv întreprinderile producătoare de automobile, precum și furnizorii care pot aproviziona producătorii de automobile cu materiile prime necesare (metale, aluminiu, materiale plastice, vopsele), piese, module sau sisteme complete. Se pot distinge mai multe sectoare de producție: tehnologia sistemelor de acționare, șasiuri, echipamente electronice, amenajări interioare și echipamente exterioare. Astfel, examinarea similarității dintre produsul finit (un automobil) și diferitele piese care intră în componența acestuia sau diferitele materiale utilizate la fabricarea sa devine extrem de dificilă. De asemenea, atunci când achiziționează un automobil, publicul larg este conștient de acest fapt și știe că există numeroase elemente care provin din multe surse și că este posibil ca întreprinderea constructoare de automobile să asambleze componente care au fost fabricate de terți. Cu toate acestea, produsele sunt oferite, de regulă, sub un singur semn, ceea ce face aproape imposibilă identificarea de către publicul larg a altor producători sau diferențierea sursei de producție a acestora.



Singura excepție o reprezintă bateriile de automobil, pe care sunt vizibile, în general, alte semne. Ca și în cazul altor industrii specifice, criteriile din hotărârea „Canon” se aplică în mod corespunzător și trebuie luate în considerare, mai ales, principiile generale stabilite pentru compararea pieselor, a componentelor și a accesoriilor. În special, este de reținut faptul că există produse care sunt achiziționate exclusiv de industria de automobile, publicul larg (consumatorul final) neavând nicio posibilitate de a avea acces la astfel de produse sau de a le achiziționa [de exemplu, metalele (clasa 6) utilizate de regulă pentru formarea șasiului]. Acestea sunt în mod evident diferite de produsul final și probabil de toate celelalte piese, componente și accesorii utilizate. În ceea ce privește piesele de schimb care pot fi achiziționate și de publicul larg pentru reparații sau întreținere, evaluarea similarității produselor va depinde în principal de originea piesei de schimb în cauză, care poate fi fabricată sau nu de întreprinderea constructoare de automobile. 3 Aparate/instrumente electrice Expresia aparate și instrumente electrice din clasa 9 nu poate fi interpretată ca incluzând totalitatea aparatelor care funcționează pe bază de energie electrică. Există, într-adevăr, aparate electrice încadrate în clase diferite. Termenul aparate electrice inclus în lista de produse din clasa 9 (chiar dacă această expresie are un sens prea general, în conformitate cu practica de clasificare a Oficiului) trebuie considerat ca incluzând aparatele și instrumentele pentru conducerea, distribuția, transformarea, acumularea, reglarea și controlul energiei electrice (a se vedea Hotărârea din 1 februarie 2012, T-353/09, „mtronix”, punctul 33). 4 Industria modei și industria textilă Produsele încadrate în clasele 22, 23, 24 și 25 sunt produse care au legătură cu domeniul textil. Există o anumită evoluție în cadrul acestor clase: materialele textile fibroase brute, adică fibrele (clasa 22) sunt transformate în fire și ațe (clasa 23), apoi în produse textile, adică în țesături (clasa 24) și, în cele din urmă, în produse finite confecționate din produse textile și fibre (clasa 24) sau în îmbrăcăminte (clasa 25). De asemenea, produsele din clasa 18 precum produsele din piele și imitații de piele au, de asemenea, legătură cu industria modei și industria textilă. 4.1 Materii prime sau semiprelucrate comparativ cu produsele finite Având în vedere că relația dintre clasele menționate mai sus se bazează adeseori pe faptul că un produs este utilizat la fabricarea unui alt produs (de exemplu, produsele textile din clasa 24 sunt utilizate pentru fabricarea articolelor de îmbrăcăminte din clasa 25), în comparațiile de acest gen se aplică principiile generale privind materiile prime (a se vedea secțiunea precedentă privind „Materiile prime și produsele semiprelucrate”). De exemplu, materiile prime precum pielea și imitațiile din piele, pieile de animale (clasa 18) sunt nesimilare față de îmbrăcăminte, încălțăminte și articolele care servesc la acoperirea capului (clasa 25). Simplul fapt că pielea este utilizată la fabricarea încălțămintei (încălțămintea din piele) nu este suficient, în sine, pentru a concluziona că



produsele respective sunt similare, având în vedere că natura, scopul și publicul relevant al acestora diferă foarte mult: materiile prime sunt preconizate pentru uz industrial, mai degrabă decât pentru a fi achiziționate direct de către consumatorul final. Cu toate acestea, se constată un grad redus de similaritate între țesături și produsele textile, precum cearșafuri, cuverturi de masă, incluse în clasa 24. În astfel de cazuri, gradul de transformare necesar, din material în produs final, este adeseori nesemnificativ: țesătura se decupează și/sau se coase pur și simplu pentru a obține produsul finit. De asemenea, numeroase întreprinderi le permit clienților să achiziționeze materialul de bază sau perne etc. gata confecționate din materialele respective. Prin urmare, publicul relevant se poate aștepta ca aceste produse să provină de la aceeași întreprindere. 4.2 Produsele textile (clasa 24) comparativ cu îmbrăcămintea (clasa 25) Principalul punct comun între produsele textile din clasa 24 și îmbrăcămintea din clasa 25 este că acestea sunt fabricate din materiale textile. Totuși, acest aspect nu este suficient pentru a justifica stabilirea unei similarități. Produsele respective au scopuri complet diferite: îmbrăcămintea este destinată a fi purtată de către persoane sau are rolul de articol de modă, în timp ce produsele textile sunt destinate în principal uzului casnic și pentru decorațiuni interioare. În consecință, metoda de utilizare a acestora este diferită. În plus, canalele de distribuție și punctele de desfacere ale produselor textile și ale îmbrăcămintei sunt diferite, iar publicul relevant nu va considera că aceste produse provin de la aceeași întreprindere. Prin urmare, produsele textile sunt considerate a fi nesimilare comparativ cu îmbrăcămintea (a se vedea hotărârile din 31 mai 2012, R 1699/2011-4, „GO/GO GLORIA ORTIZ”, punctul 16; din 26 iulie 2012, R 1367/2011-1, „PROMO TEXTILE/Promodoro”, punctul 17 și din 1 august 2012, R 2353/2010-2, „REGRIGUE FOR COLD/REFRIGIWEAR et al.”, punctul 26). 4.3 Îmbrăcăminte, încălțăminte și articolele care servesc la acoperirea

capului (clasa 25) Produsele din clasa 25, și anume îmbrăcămintea, încălțămintea și articolele care servesc la acoperirea capului, sunt identice sau au o natură extrem de similară. Ele au același scop, întrucât sunt utilizate pentru acoperirea sau protejarea diferitelor părți ale corpului uman împotriva intemperiilor. Produsele respective reprezintă, de asemenea, articole de modă și pot fi achiziționate adeseori din aceleași puncte de vânzare cu amănuntul. Atunci când consumatorii intenționează să achiziționeze îmbrăcăminte, aceștia se așteaptă să găsească încălțăminte și articole care servesc la acoperirea capului în același raion sau în același magazin și viceversa. De asemenea, numeroși producători și creatori de modă concep și produc toate articolele menționate mai sus. Prin urmare, aceste produse sunt similare. 4.4 Accesoriile de modă Astfel cum s-a explicat în secțiunea referitoare la „Accesorii” (a se vedea mai sus), simplul fapt că un anumit produs este utilizat în combinație cu un alt produs nu este concludent, în mod obligatoriu, pentru a stabili similaritatea. Cu toate acestea, se obișnuiește ca anumite accesorii să fie produse și de fabricantul produsului principal. În



consecință, consumatorul se poate aștepta ca produsul principal și accesoriile să fie fabricate sub controlul aceleiași entități, în special în cazul în care acestea sunt distribuite utilizând aceleași canale de distribuție. În astfel de cazuri, există un argument important în favoarea similarității. Prin urmare, nu toate produsele care sunt considerate accesorii de modă vor fi considerate a fi similare cu îmbrăcămintea, încălțămintea și articolele care servesc la acoperirea capului (clasa 25). Categoria generală de produse din piele și imitații de piele din clasa 18 include produse precum poșete, genți sport, serviete, portofele, portmonee, portchei etc. Aceste articole sunt asociate articolelor din clasa 25, îmbrăcăminte, încălțăminte și articole care servesc la acoperirea capului, în sensul că este posibil să fie considerate de către consumator a fi accesorii complementare îmbrăcămintei de exterior, articolelor care servesc la acoperirea capului sau chiar încălțămintei, pentru că au o legătură strânsă cu aceste articole și pot fi distribuite chiar de către aceiași fabricanți sau de către fabricanți asociați și pentru că nu este neobișnuit ca fabricanții de îmbrăcăminte să producă și să comercializeze aceste articole în mod direct. În plus, aceste produse se găsesc în aceleași puncte de vânzare cu amănuntul. Prin urmare, ele sunt considerate a fi similare îmbrăcămintei, încălțămintei și articolelor care servesc la acoperirea capului. În mod contrar, accesoriile pentru păr, precum acele de păr și panglicile de păr, sunt nesimilare în raport cu îmbrăcămintea. Chiar dacă aceste produse pot avea o legătură îndepărtată cu piața modei, simplul fapt că cineva ar dori să asorteze acele de păr cu îmbrăcămintea nu este suficient pentru a concluziona că aceste produse sunt complementare și, prin urmare, similare. Produsele pot fi considerate complementare numai dacă există o legătură strânsă între ele, în sensul că un produs este indispensabil sau important pentru utilizarea celuilalt produs și nu este doar auxiliar. În cazul de față, aceste condiții nu se îndeplinesc. De asemenea, natura și metoda de utilizare a acestor produse diferă și produsele nu sunt concurente. Fabricarea acestor produse necesită un know-how diferit, prin urmare ele nu aparțin aceleiași categorii de produse și nu sunt considerate elemente ale unei game vaste de produse care este posibil să aibă aceeași origine comercială (a se vedea Hotărârea din 3 octombrie 2011, R 1501/2010-4, „Wild Nature/WILD NATURE”, punctul 18). În mod similar, produsele de lux precum ochelarii (clasa 9) și bijuteriile (clasa 14) sunt considerate a fi nesimilare în raport cu îmbrăcămintea, încălțămintea și articolele care servesc la acoperirea capului. Natura și scopul principal al acestor produse diferă. Funcția principală a îmbrăcămintei este de a acoperi corpul uman, în timp ce principalul scop al ochelarilor este de a îmbunătăți vederea, iar bijuteriile sunt purtate ca obiecte de înfrumusețare. Aceste produse nu utilizează aceleași canale de distribuție și nu sunt nici concurente, nici complementare (a se vedea hotărârile din 30 mai 2011, R 0106/2007-4, „OPSEVEN2/SEVEN”, punctul 14; din 12 septembrie 2008, R 0274/2008-1, „Penalty/PENALTI”, punctul 20; din 5 octombrie 2011, R 0227/2011-2, „OCTOPUSSY/OCTOPUSSY ET AL”, punctele 23-26). Același raționament se aplică pentru produse de lux precum parfumurile (clasa 3) – al căror scop principal este de a răspândi un parfum de durată pe corp, articole de papetărie etc. – și pentru produse precum gențile de voiaj (clasa 18), care sunt destinate transportării obiectelor în timpul călătoriei. Chiar dacă, în prezent, creatorii de modă comercializează și parfumuri, accesorii de modă (precum ochelarii sau bijuteriile) și accesorii de călătorie sub mărcile deținute, această practică nu reprezintă o regulă și se aplică mai degrabă creatorilor de modă care au succes (din punct de vedere economic). În aceste cazuri, opozantul trebuie să invoce articolul 8 alineatul (5) din RMC.



4.5 Îmbrăcămintea și încălțămintea sportivă și articolele sportive care

servesc la acoperirea capului (clasa 25), comparativ cu articolele de sport și de gimnastică (clasa 28)

Categoria generală de îmbrăcăminte, încălțăminte și articole care servesc la acoperirea capului include îmbrăcăminte și încălțăminte sportivă și articole sportive care servesc la acoperirea capului, care constau în articole de îmbrăcăminte sau echipamente concepute special pentru a fi utilizate atunci când se desfășoară o activitate sau se practică un sport. Scopul și natura acestor produse sunt diferite de cele ale articolelor de sport și de gimnastică, care constau în articole și echipamente pentru toate tipurile de sport și de gimnastică, precum greutăți, haltere, rachete de tenis, mingi și echipamente de fitness. Cu toate acestea, întreprinderile care fabrică articole de sport și de gimnastică pot fabrica, de asemenea, îmbrăcăminte/încălțăminte sportivă. În acest caz, canalele de distribuție pot fi aceleași. Există un grad redus de similaritate atunci când îmbrăcămintea/încălțămintea sportivă este comparată cu articolele de sport și de gimnastică. 4.6 Creația de modă (clasa 42), serviciile de croitorie (clasa 40), comparativ

cu îmbrăcămintea (clasa 25) Există un grad redus de similaritate între îmbrăcăminte și creația de modă și serviciile de croitorie, întrucât toate aceste elemente au același public relevant și pot coincide în ceea ce privește originea obișnuită (producător/furnizor). Producătorii de confecții (în special costume și rochii de mireasă) furnizează în mod frecvent servicii de croitorie ce au o legătură strânsă cu creația de modă, care constituie etapa prealabilă a procesului de producție a îmbrăcămintei. 5 Alimentele, băuturile și serviciile de restaurant 5.1 Ingredientele alimentelor preparate Ingredientele utilizate pentru prepararea produselor alimentare reprezintă o subcategorie de materii prime și sunt tratate în același mod. Prin urmare, simplul fapt că unul dintre ingrediente este necesar pentru prepararea unui produs alimentar nu este, în general, suficient în sine pentru a demonstra că produsele sunt similare, chiar dacă toate acestea fac parte din categoria generală a alimentelor (a se vedea Hotărârea din 26 octombrie 2011, T-72/10, „Naty’s”, punctele 35 și 36). Exemple de absență a similarității • Ouă (clasa 29) și înghețată (clasa 30); • Drojdie (clasa 30) și pâine (clasa 30) 5.2 Ingredientul principal Atunci când ingredientul poate fi considerat a fi ingredientul principal al felului de mâncare preparat, nu va exista o similaritate decât dacă produsele au în comun alt(e)



criteriu/criterii relevant(e), în special originea obișnuită, natura, scopul sau metoda de utilizare. Exemple de similaritate (ingredient principal + alt(e) criteriu/criterii) • Lapte (clasa 29) și iaurt (clasa 29) • Pește (clasa 29) și batoane de pește file (clasa 29) • Aluat (clasa 30) și pizza (clasa 30) A se vedea, de asemenea, Hotărârea Tribunalului din 4 mai 2011, T-129/09, „Apetito”, prin care Tribunalul confirmă existența unei similarități între un anumit aliment și felurile de mâncare preparate care constau în principal în același tip de aliment. Trebuie reamintit faptul că nu există complementaritate în aceste cazuri din simplul motiv că un anume ingredient este necesar pentru producția/prepararea unui alt produs alimentar. Complementaritatea se aplică numai la utilizarea produselor, nu și la procesul de producere a acestora (a se vedea capitolul „Complementaritate” și Hotărârea din 11 mai 2011, T-74/10, „Flaco”, punctul 40 și Hotărârea din 11 decembrie 2012, R 2571/2011-2, „FRUITINI”, punctul 18). 5.3 Băuturile fără alcool (clasa 32) comparativ cu băuturile alcoolice (cu

excepția berii) (clasa 33) Băuturile fără alcool precum băuturile pe bază de fructe, sucurile din fructe, apa minerală și carbogazoasă, pe de o parte, și băuturile alcoolice (cu excepția berii) sunt comercializate împreună în magazine, baruri și în meniurile de băuturi etc. Aceste produse sunt destinate aceluiași public și pot fi concurente. Trebuie să se concluzioneze că aceste produse prezintă un grad redus de similaritate. 5.4 Berile (clasa 32), băuturile alcoolice (cu excepția berii) (clasa 33) Există o similaritate între diferitele băuturi alcoolice din clasa 33, precum și între băuturile alcoolice și berea din clasa 32. Cu toate că procesul de fabricație a acestora este diferit, toate aceste produse aparțin aceleiași categorii (au aceeași natură) de produse alcoolice destinate publicului larg. Ele pot fi servite în restaurante și în baruri și sunt comercializate în supermarketuri și în băcănii. Aceste băuturi pot fi găsite în același raion al unui supermarket, chiar dacă se poate stabili, de asemenea, o anumită distincție între ele, de exemplu, în funcție de subcategoria aferentă. De asemenea, aceste produse pot proveni de la aceleași întreprinderi. Exemple • Berile sunt similare vinurilor. • Berile sunt similare băuturilor alcoolice (cu excepția berii). • Vinurile sunt similare băuturilor alcoolice (cu excepția vinurilor).



5.5 Furnizarea de produse alimentare și băuturi, comparativ cu produsele alimentare și băuturile

Serviciile de furnizare de produse alimentare și băuturi din clasa 43 cuprind, în principal, serviciile unui restaurant sau servicii similare, precum serviciile de catering, restaurante cu autoservire și bufete expres. Aceste servicii sunt destinate servirii de produse alimentare și băuturi direct pentru consum. Realitatea de pe piață demonstrează că anumiți producători de produse alimentare și/sau băuturi furnizează, de asemenea, servicii de restaurant sub marca deținută (de exemplu, cafea și cafenelele aferente, înghețată și localurile de înghețată aferente, bere și berăriile aferente); totuși, această practică nu este o uzanță comercială stabilită și se aplică mai degrabă în cazul întreprinderilor de succes (din punct de vedere economic). Simplul fapt că într-un restaurant se consumă produse alimentare și băuturi nu reprezintă un motiv suficient pentru a stabili o similaritate între acestea. Consumatorul este conștient că produsele alimentare și băuturile servite sunt produse de întreprinderi diferite (a se vedea Hotărârea din 9 martie 2005, T-33/03, „Hai”, punctul 45 și Hotărârea din 20 octombrie 2011, R 1976/2010-4, „THAI SPA/SPA et al.”, punctele 24-26). În aceste cazuri, opozantul trebuie să invoce articolul 8 alineatul (5) din RMC. 6 Serviciile pentru sprijinirea altor întreprinderi Toate serviciile enumerate în titlul clasei 35 au ca scop sprijinirea sau asistarea altor întreprinderi în desfășurarea activității lor sau îmbunătățirea acesteia. Prin urmare, se adresează, în principiu, publicului profesional. Atunci când se compară servicii specifice care fac parte din clasa 35, este foarte util să se răspundă la întrebarea: Cine prestează acest tip de servicii? O agenție de publicitate, un consultant de management, un consultant de resurse umane, un contabil, un auditor, un agent de vânzări sau un consilier fiscal? Odată stabilită originea uzuală, este mai ușor de găsit indicația generală căreia îi aparține serviciul respectiv. Serviciile de publicitate constau în furnizarea de asistență către alte entități în vânzarea produselor și serviciilor, prin promovarea lansării și/sau vânzării acestora, ori prin consolidarea poziției clientului în piață și dobândirea unui avantaj competitiv prin publicitate. Pentru atingerea acestui obiectiv, ar putea fi utilizate multe mijloace și produse diverse. Aceste servicii sunt furnizate de societăți specializate, care studiază nevoile clientului, oferind toate informațiile și recomandările necesare pentru comercializarea acestor produse și servicii, și creează o strategie personalizată cu privire la promovarea produselor și serviciilor prin intermediul presei, site-urilor, clipurilor video sau internetului etc. Trebuie menționat faptul că natura și scopul serviciilor de publicitate sunt fundamental diferite față de fabricarea de produse sau prestarea multor altor servicii. Prin urmare, publicitatea este, în general, diferită de produsele sau serviciile care fac obiectul promovării. Același lucru este valabil pentru comparația între serviciile de publicitate și produsele care pot fi utilizate ca suport de difuzare a publicității, cum ar fi DVD-uri, software, imprimate, pliante și cataloage. Serviciile de administrare a afacerilor sunt furnizate, de regulă, de societăți specializate în acest domeniu, cum ar fi consultanții de afaceri. Acestea colectează



informații și pun la dispoziție instrumente și expertiză pentru a permite clienților lor să își desfășoare activitatea sau pentru a oferi întreprinderilor sprijinul necesar pentru dobândirea, dezvoltarea și extinderea cotei lor de piață. Acestea se bazează pe activități precum cercetare de afaceri și evaluări la nivel de întreprindere, analiza prețului de cost și consultanță de organizare. Aceste servicii includ, de asemenea, orice activitate de „consultanță”, „consiliere” și „asistență” care poate fi utilă în „administrarea unei întreprinderi”, cum ar fi alocarea eficientă a resurselor financiare și umane, îmbunătățirea productivității, strategia de creștere a cotei de piață, maniera de tratare a concurenților, metoda de reducere a fiscalității, strategia de dezvoltare de noi produse, comunicarea cu publicul, definirea strategiei de marketing, metoda de cercetare a tendințelor de consum, lansarea de noi produse, strategia de creare a unei identități corporative etc. Atunci când se compară administrarea afacerilor cu publicitatea, ar trebui remarcat faptul că publicitatea este un instrument esențial în administrarea afacerilor, deoarece permite întreprinderii respective să se facă cunoscută pe piață. Astfel cum se menționează mai sus, serviciile de publicitate au drept scop „consolidarea poziției [întreprinderii] pe piață”, în timp ce scopul serviciilor de administrare a afacerilor este acela de a asista o întreprindere în „dobândirea, dezvoltarea și extinderea cotei sale de piață". Nu se face o distincție clară între „consolidarea poziției unei întreprinderi pe piață” și „asistarea în scopul dezvoltării și extinderii cotei de piață”. Un profesionist care oferă consultanță referitoare la strategia de eficientizare a administrării unei întreprinderi poate include în mod rezonabil strategii de publicitate în această consultanță, deoarece nu există îndoială că publicitatea joacă un rol esențial în administrarea afacerilor. Mai mult decât atât, consultanții de afaceri pot oferi consultanță de publicitate (și de marketing) în cadrul serviciilor lor și, prin urmare, publicul relevant poate considera că aceste două servicii au aceeași origine profesională. În consecință, având în vedere considerentele de mai sus, aceste servicii prezintă un grad redus de similaritate (a se vedea Hotărârea R 2163/2010-1 „INNOGAME / INNOGAMES”, punctele 13-17). Serviciile de administrație comercială constau în organizarea eficientă a oamenilor și a resurselor în scopul orientării activităților spre scopuri și obiective comune. Acestea includ activități precum recrutarea de personal, elaborarea statelor de plată, întocmirea extraselor de cont și a declarațiilor fiscale. Granița dintre cele două titluri, administrarea afacerilor și administrație comercială, este neclară și uneori este foarte dificil (dacă nu chiar imposibil) să se facă o distincție clară între acestea. Amândouă se încadrează în categoria mai largă a serviciilor de afaceri. În general, se poate spune că serviciile de administrație comercială sunt furnizate în scopul organizării și gestionării unei întreprinderi, în timp ce administrarea afacerilor urmează o abordare superioară ce vizează stabilirea obiectivelor comune și a planului strategic pentru o întreprindere comercială. Lucrările de birou vizează serviciile care au drept scop realizarea operațiunilor de zi cu zi necesare unei întreprinderi pentru atingerea obiectivelor comerciale. Acestea vizează în principal activitățile care asistă funcționarea unei întreprinderi comerciale. Ele includ activități specifice serviciilor de secretariat, cum ar fi stenografierea și dactilografierea, precum și servicii de suport precum închirierea de aparatură și echipamente de birou.



7 Serviciile de comerț cu amănuntul Comerțul cu amănuntul se definește, de obicei, ca fiind acțiunea sau activitatea constând în vânzarea de produse sau mărfuri în cantități relativ reduse pentru utilizare sau consum, mai degrabă decât pentru revânzare (spre deosebire de comerțul cu ridicata, care desemnează vânzarea de mărfuri în cantități mari, de regulă, pentru revânzare). Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că vânzarea de produse nu constituie un serviciu în sensul Clasificării de la Nisa. Prin urmare, activitatea de vânzare de produse cu amănuntul, ca serviciu pentru care se poate obține protejarea unei mărci comunitare, nu constă în simplul act de vânzare a produselor, ci în serviciile furnizate asociate vânzării efective a produselor, care sunt definite în nota explicativă pentru clasa 35 din Clasificarea de la Nisa prin termenii „regruparea, în beneficiul terților, a unei varietăți de produse (cu excepția transportului acestora) pentru a permite clienților să vizualizeze și să achiziționeze în mod convenabil aceste produse”. Mai mult decât atât, Curtea a susținut că obiectivul comerțului cu amănuntul este vânzarea de produse către consumatori, care include, pe lângă actul juridic al vânzării, orice activitate desfășurată de comerciant în vederea încurajării încheierii unei astfel de tranzacții. Această activitate constă, inter alia, în selectarea unui sortiment de produse propuse spre vânzare și în oferirea de servicii diverse menite să determine consumatorul să încheie respectiva tranzacție cu comerciantul în cauză, și nu cu un concurent al acestuia (Hotărârea din 7 iulie 2005, C-418/02, „Praktiker Bau- und Heimwerkermärkte”, punctul 34). Serviciile de comerț cu amănuntul permit consumatorilor să își satisfacă diverse necesități de cumpărare la un singur punct de vânzare și sunt adresate, în general, consumatorului general. Ele se pot desfășura într-un loc fix, cum ar fi un magazin universal, supermarket, butic sau chioșc, ori sub formă de comerț cu amănuntul în afara magazinului, de exemplu, prin internet, prin catalog sau prin corespondență. Comunicarea nr. 07/05 a președintelui Oficiului din 31 octombrie 2005, care face referire la hotărârea „Praktiker Bau- und Heimwerkermärkte”, conține o indicație expresă în ceea ce privește conflictul care ar putea lua naștere între serviciile de comerț cu amănuntul și produsele comercializate cu amănuntul. Următoarele principii sunt aplicabile în ceea ce privește similaritatea produselor sau a serviciilor în cauză. 7.1 Serviciile de comerț cu amănuntul comparativ cu orice produs: absența

similarității Serviciile de comerț cu amănuntul în general (și anume, cele care nu se limitează la vânzarea anumitor produse) nu sunt similare cu produsele care pot fi comercializate cu amănuntul. Pe lângă natura diferită, având în vedere că produsele sunt tangibile, în timp ce serviciile sunt intangibile, ele răspund unor nevoi diferite. În plus, utilizarea acestor produse și servicii este diferită, nefiind nici în concurență, nici neapărat complementare unele față de altele. Precizarea serviciilor de comerț cu amănuntul drept vânzare de produse prin utilizarea unor termeni ca „inclusiv, în special, de exemplu, cuprinzând, în mod specific, precum” nu este suficient de precisă, deoarece toți acești termeni înseamnă, în principiu, „de exemplu”. Nu limitează produsele care urmează. Prin urmare, formulări precum



„servicii de comerț cu amănuntul, mai precis de încălțăminte” sunt tratate la fel ca „servicii de comerț cu amănuntul în general”, fără nicio precizare. 7.2 Serviciile de comerț cu amănuntul de produse specifice comparativ cu

aceleași produse specifice: grad redus de similaritate Serviciile de comerț cu amănuntul care privesc vânzarea de produse specifice sunt similare (grad redus de similaritate) cu aceste produse specifice (a se vedea Hotărârea din 5 octombrie 2011, T-421/10, „Rosalia de Castro”, punctul 33). Deși natura, scopul și metoda de utilizare a acestor produse și servicii nu sunt aceleași, trebuie remarcat că prezintă similarități, având în vedere faptul că sunt complementare și că serviciile sunt oferite, în general, în aceleași locuri ca cele în care produsele sunt oferite spre vânzare. Mai mult decât atât, se adresează aceluiași segment de public. Produsele acoperite de serviciile de comerț cu amănuntul și produsele specifice desemnate de cealaltă marcă trebuie să fie identice pentru a se constata similaritatea, adică ori trebuie să fie exact aceleași produse, ori trebuie să corespundă semnificației naturale și obișnuite a categoriei (de exemplu, „comerț cu amănuntul de ochelari de soare” comparativ cu „ochelari de soare” și „comerț cu amănuntul de aparatură optică” comparativ cu „ochelari de soare”). 7.3 Serviciile de comerț cu amănuntul de produse specifice comparativ cu

produsele specifice diferite sau similare: absența similarității Serviciile de comerț cu amănuntul legate de vânzarea de produse specifice și alte produse nu sunt similare. Trebuie amintit că, în principiu, produsele nu sunt similare serviciilor. Prea multă protecție ar fi acordată serviciilor de comerț cu amănuntul în cazul în care s-ar constata o asemănare atunci când produsele comercializate cu amănuntul prezintă doar un grad ridicat de similaritate sau sunt similare produselor incluse în cealaltă marcă. 7.4 Serviciile de comerț cu amănuntul comparativ cu serviciile de comerț cu

amănuntul sau serviciile de comerț cu amănuntul de produse specifice: identice

Serviciile de comerț cu amănuntul în general, adică cele care nu se limitează în listă la vânzarea de produse specifice, sunt identice cu serviciile de comerț cu amănuntul în general sau cu cele legate de vânzarea de produse specifice. 7.5 Serviciile de comerț cu amănuntul de produse specifice comparativ cu

serviciile de comerț cu amănuntul de alte produse specifice: similare Serviciile de comerț cu amănuntul asociate unor produse specifice sunt considerate a fi similare cu serviciile de comerț cu amănuntul asociate altor produse specifice, indiferent dacă există sau nu o similaritate între produsele în cauză. Serviciile care fac obiectul comparației au aceeași natură, fiind servicii de comerț cu amănuntul, același scop, de a permite consumatorilor să își satisfacă într-un mod convenabil diferite nevoi de cumpărare, și aceeași metodă de utilizare. În plus, în funcție de produsele



comercializate cu amănuntul, acestea pot coincide în ceea ce privește publicul relevant și canalele de distribuție. 7.6 Serviciile pentru care se aplică aceleași principii Principiile enunțate mai sus se aplică în cazul serviciilor furnizate în legătură cu diferite forme care se bazează exclusiv din activități asociate vânzării efective de produse, cum ar fi serviciile furnizate de magazinele cu amănuntul, serviciile de comerț cu ridicata, serviciile de comerț electronic, de vânzare prin catalog sau prin corespondență etc. (în măsura în care acestea se încadrează în clasa 35). 7.7 Serviciile pentru care nu se aplică aceleași principii În schimb, principiile enunțate mai sus nu se aplică în cazul altor servicii, care nu se limitează la serviciile asociate vânzării de produse sau care nu se încadrează în clasa 35, cum ar fi serviciile de import-export (clasa 35), serviciile de distribuție (clasa 39), serviciile de transport sau de reparații (clasa 37) etc. Exemplu • Serviciile de import-export Serviciile de import-export nu sunt considerate a fi un serviciu de vânzări și, prin urmare, nu pot fi tratate în același mod ca în cazul comparației între produse și servicii de comerț cu amănuntul. Serviciile de import-export se referă la circulația mărfurilor și necesită în mod normal implicarea autorităților vamale, atât în țara de import, cât și cea de export. Aceste servicii fac adesea obiectul unor contingente de import, unor tarife și unor acorduri comerciale. Întrucât se încadrează în clasa 35, se consideră a fi asociate administrației comerciale. Aceste servicii nu se referă la comerțul efectiv cu amănuntul sau cu ridicata de produse; de regulă, ele sunt pregătitoare sau auxiliare comercializării acestor produse. Din aceste motive, produsele trebuie considerate ca fiind nesimilare față de serviciile de import-export de astfel de produse. Faptul că obiectul serviciilor de import/export și produsele în cauză sunt identice nu este un factor relevant pentru a stabili existența unei similarități. Exemplu • Importul și exportul de produse din tutun (clasa 35) este nesimilar față de

produsele din tutun (clasa 34). Hotărârea din 9 iunie 2010, T-138/09, „Riojavina”, în care s-a constatat un nivel redus de similaritate între importul/exportul de oțet și vin, nu este urmată. 8 Serviciile financiare Serviciile financiare se referă la serviciile furnizate de sectorul financiar. Sectorul financiar cuprinde o gamă largă de organizații care se ocupă cu administrarea, investirea, transferul și împrumutul de bani. Printre aceste organizații se numără, de



exemplu, băncile, companiile de carduri de credit, societățile de asigurări, societățile de credite de consum, societățile de brokeraj de valori și fondurile de investiții. 8.1 Serviciile bancare (clasa 36) comparativ cu serviciile de asigurare

(clasa 36) Furnizarea de servicii bancare constă în prestarea tuturor serviciilor executate în scopuri comerciale sau de economisire, vizând primirea, creditarea, schimbul, investirea și protejarea banilor, emiterea de obligațiuni, precum și realizarea altor activități financiare. Prestarea de servicii de asigurare constă în acceptarea răspunderii pentru anumite riscuri și pierderile aferente. Asigurătorii oferă, de obicei, o compensație monetară și/sau asistență în cazul în care se produce un eveniment specificat, cum ar fi un deces, un accident, o boală, nerespectarea unui contract și, în general, orice eveniment susceptibil să provoace daune. Serviciile de asigurare au scopuri diferite față de serviciile furnizate de obicei de bănci, cum ar fi acordarea de credite sau managementul activelor, serviciile de carduri de credit, evaluarea financiară sau tranzacționarea de acțiuni și obligațiuni. Cu toate acestea, există și o serie de puncte comune importante. Serviciile de asigurare au caracter financiar, iar societățile de asigurări se supun unor norme similare de acordare a licențelor, supraveghere și solvabilitate ca băncile și alte instituții care oferă servicii financiare. Majoritatea băncilor oferă, de asemenea, servicii de asigurare, inclusiv de asigurare de sănătate, sau acționează ca agenți pentru societățile de asigurări cu care sunt adesea legate din punct de vedere economic. În plus, nu este un lucru neobișnuit ca instituțiile financiare și o societate de asigurări să facă parte în același grup economic. Prin urmare, deși serviciile de asigurare și serviciile bancare au scopuri diferite, ele sunt similare ca natură, pot fi furnizate de aceeași întreprindere sau de întreprinderi asociate și au în comun aceleași canale de distribuție. Aceste circumstanțe demonstrează că serviciile de asigurare și serviciile bancare sunt similare. 8.2 Afacerile imobiliare (clasa 36) comparativ cu afacerile financiare

(clasa 36) Afacerile imobiliare cuprind gestionarea bunurilor imobiliare, conducerea agențiilor imobiliare și evaluarea bunurilor imobiliare, precum și consultanța și furnizarea de informații aferente. Aceasta presupune, în principal, găsirea de bunuri imobiliare, punerea acestora la dispoziția potențialilor cumpărători și asigurarea intermedierii. Consumatorii fac o distincție clară între serviciile agenților imobiliari și cele ale instituțiilor financiare și nu se așteaptă ca o bancă să le găsească o locuință și nici ca agentul imobiliar să le gestioneze finanțele. Simplul fapt că bunurile imobiliare pot face obiectul unei finanțări pentru a fi achiziționate nu este suficient pentru a stabili existența unei similarități între afacerile imobiliare și serviciile financiare.



8.3 Cardurile de credit (clasa 9) comparativ cu serviciile financiare (clasa 36)

Cardul de credit este o cartelă din plastic de mici dimensiuni emisă utilizatorilor ca sistem de plată. Cardul permite titularului să achiziționeze produse și servicii în baza promisiunii sale de a achita respectivele produse și servicii. Emitentul cardului creează un cont reînnoibil și acordă consumatorului (sau utilizatorului) o linie de credit de unde acesta poate împrumuta bani pentru plata la un comerciant sau ca avans de numerar pentru utilizator. Serviciile financiare sunt oferite de instituții precum băncile pentru facilitarea diverselor tranzacții financiare și a altor activități conexe din domeniul finanțelor. Chiar dacă cardurile de credit sunt oarecum legate de serviciile financiare, de exemplu, pot servi pentru a retrage bani de la bancomatul unei bănci, această legătură este prea îndepărtată pentru ca produsele și serviciile să fie similare. Clienții sunt conștienți de faptul că instituțiile financiare nu sunt responsabile pentru aspectele tehnologice asociate emiterii de carduri magnetice sau cu cip. (A se vedea Hotărârea din 7 mai 2012, R 1662/2011-5, „CITIBANK”, punctul 29). 9 Transportul 9.1 Transportul de mărfuri (clasa 39) comparativ cu orice produs Serviciile de transport nu sunt considerate a fi similare produselor. Aceste servicii sunt furnizate de întreprinderi de transport specializate, a căror activitate nu este nici fabricarea, nici vânzarea acestor produse. În ceea ce privește natura produselor și serviciilor, serviciile de transport se referă la o flotă de camioane sau nave utilizate pentru a transporta mărfurile din punctul A în punctul B. Exemplu • Petrolul este nesimilar față de serviciile de transport. Este adevărat că marile

companii petroliere își transportă produsele la benzinării sau le livrează direct utilizatorului final, însă, în general, nu oferă un serviciu de transport în beneficiul terților. Atunci când o societate apelează la serviciile unei întreprinderi de transport pentru transportul de combustibili, este puțin probabil să contacteze o companie petrolieră, ci mai curând o întreprindere de transport specializată în transportul de mărfuri lichide.

9.2 Ambalarea și depozitarea de mărfuri (clasa 39) comparativ cu orice

produs În mod similar, serviciile de ambalare și depozitare se referă doar la serviciul prin care mărfurile unei societăți sunt ambalate și depozitate într-un loc special în schimbul achitării unei taxe. Aceste servicii nu sunt similare cu niciun tip de produse (a se vedea Hotărârea din 7 februarie 2006, T-202/03, „Comp USA” și Hotărârea din 22 iunie 2011, T-76/09, „Farma Mundi Farmaceuticos Mundi”, punctul 32).



10 Tehnologia informației 10.1 Computerele și programele informatice (software) (clasa 9) comparativ

cu programarea (clasa 42) Programarea este scrierea unui program de calculator, iar un program de calculator este un ansamblu de instrucțiuni codificate care permite unei mașini, în special unui computer, să efectueze o secvență de operații dorite. Computerele sunt dispozitive de calcul, în special mașini electronice programabile care efectuează operații matematice sau logice la viteză mare sau care regrupează, stochează, corelează sau prelucrează informații. Computerele au nevoie de programe pentru a funcționa. Un software se compune din programe, rutine și limbaje simbolice care controlează funcționarea hardware-ului și coordonează funcționarea acestuia. Prin urmare, serviciile de programare sunt strâns legate de computere și software. Acest lucru se datorează faptului că, în domeniul informatic, producătorii de calculatoare și/sau software vor furniza de obicei și servicii legate de computere și/sau software (ca mijloc de asigurare a actualizării sistemului, de exemplu). Prin urmare, și în pofida faptului că natura produselor și serviciilor nu este aceeași, atât utilizatorii finali, cât și producătorii/furnizorii produselor și serviciilor coincid. Mai mult decât atât, produsele și serviciile sunt complementare. Din aceste motive, aceste produse și servicii sunt considerate similare. 10.2 Aparatele pentru înregistrarea, transmiterea și reproducerea sunetelor

și imaginilor, computerele și programele informatice (software) (clasa 9) comparativ cu serviciile de telecomunicații (clasa 38)

Aparatele pentru înregistrarea, transmiterea sau reproducerea sunetelor sau imaginilor sunt aparate și dispozitive utilizate pentru a comunica la distanță informații audio sau video prin intermediul undelor radio, semnalelor optice etc. sau de-a lungul unei linii de transmisie. Computerele sunt dispozitive de calcul, în special mașini electronice programabile care efectuează operații matematice sau logice la viteză mare sau care regrupează, stochează, corelează sau prelucrează informații. Un software se compune din programe, rutine și limbaje simbolice care controlează funcționarea hardware-ului și coordonează funcționarea acestuia. Telefoanele sunt dispozitive care convertesc vocea și alte semnale sonore într-o formă care poate fi transmisă la distanță și care primesc și reconvertesc undele în semnale sonore. Serviciile de telecomunicații sunt cele care le permit oamenilor să comunice reciproc prin mijloace la distanță. Consumatorii utilizează aparate pentru înregistrarea, transmiterea sau reproducerea sunetelor sau imaginilor, computere, telefoane atunci când doresc să comunice între ei.



Există o legătură între aceste produse din clasa 9 și serviciile de telecomunicații din clasa 38. Aceste produse și servicii sunt similare, având în vedere caracterul lor complementar și, deși natura lor este diferită, scopul și canalele de distribuție sunt aceleași (a se vedea Hotărârea din 12 noiembrie 2008, T-242/07, „Q2web”, punctele 24-26).

ORIENTĂRI PRIVIND EXAMINAREA EFECTUATĂ DE ......Identitatea și riscul de confuzie – Compararea...

Documents

Transcript of ORIENTĂRI PRIVIND EXAMINAREA EFECTUATĂ DE ......Identitatea și riscul de confuzie – Compararea...