Un pedagog de școală nouă

D. Marius Chicoș Rostogan, un pedagog de scoala noua ,  rostește la începutul carierei sale didactice, o conferință sub forma unui dialog dintre dascăl și elev, numit de el ”școler”. De altfel, pedagogul pronunță sunetele într-un mod deosebit, înainte de e și i pronunță n ca gn franțuzesc, t ca și k, d ca gh, g ca j, c ca ș.

1. Conferință

Conferențiarul, dl.Rostogan, anunță ”aughitoriul”(auditoriul, spectatorii la conferință),  că va conferenția despre metodele de a preda gramatica în general, apoi despre metoda intuitivă și despre răspunsurile logice ale elevului.

Continuă, sub formă de dialog închipuit, să prezinte metoda sa. Îl întreabă pe elev ce este gramatica. Elevul spune definiția învățată pe dinafară. Pedagogul îl laudă pentru răspuns cu un ”Bravo, mă ! prostovane !” și explică auditoriului că îi spune așa numai ca să îl încurajeze.

Întrebat cum se împart substantivele, școlarul le împarte în substantive care se văd și substantive care nu se văd, respectiv concrete și abstracte. Pedagogul întreabă apoi ce este ”jănul” (genul), iar școlarul spune că este masculin feminin și neutru, exemplificând astfel: calul e de gen masculin, el se schimbă în iapă și devine feminin. Nu știe să ducă exemplul mai departe, la genul neutru și pedagogul intervine el, menționând catârul, care nu e nici cal, nici iapă, nici măgar, e catâr, adică de ambele genuri !

Trecând la matematică, elevul definește linia curbă, spre mulțumirea profesorului, drept linia care nu-i dreaptă ! Apoi completează că e linia ”oablă” care merge și merge și merge  și apoi se întoarce de unde a purces. profesorul își arată auditoriului mulțumirea pentru calitățile ”metoaghei intuikive mogherne” ( metodei intuitive moderne)

2. O inspecțiune

Profesorul Marius Chicoș Rostogan este asistat în clasă de un inspector. El vrea să arate cum aplică metoda intuitivă. Cere unui elev, numindu-l ”prostovan”, să spună ce este ființa și ce este lucrul. Elevul spune că ființa este care mișcă, iar lucrul nu mișcă. Atunci, profesorul îi pune ceasornicul la ureche și îl întreabă ce este, ființă, ori lucru, că doar mișcă. Elevul se descurcă și spune că dacă nu îl întoarce, nu mișcă. Un altul spune că boul are patru picioare și e ființă. Profesorul zice că și masa are patru picioare, e ființă. Atunci elevul zice că masa nu mișcă, e lucru. Mulțumit de interesul arătat de inspector, profesorul devine mai sigur pe el.

Trece la geografie. Cere altui elev să spună statele Europei. Elevul spune o mare parte, dar mai uită din ele. Profesorul se înfurie și îi spune în șoaptă, printre dinți, ceva de tată-său. La istorie, un elev spune cu mândrie națională  că Traian, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul au fost oameni buni și s-au bătut cu … dracii !  Profesorul și inspectorul sunt încântați.

Doar la muzică o scrântește un elev, ce nu poate defini muzica decât că: este care cântă. Noroc că se aude clopotul care vestește sfârșitul lecției. Inspectorul îl laudă pe profesor, iar acesta se mândrește că aplică metoda lui ”Peștaloțiu” ( Pestalozzi), fără a uita să-i facă boi și porci pe elevii pe care îi educă !

3. Ajunul examenelor

În ajunul examenelor, dl. Marius Chicoș Rostogan, un pedagog de scoala noua, face o lectie de recapitulare. Le cere elevilor, numindu-i putori, boi, porci și măgari, să fie la înălțime și să aibă o conduită exemplară. În tot timpul orei se aud pocnitori, iar elevii râd de fiecare dată, spre necazul profesorului.

Pedagogul îl întreabă pe elevul Popescu,  pe care îl socoate elev ”emininke”, (eminent), căci e băiat de deputat, câte operațiuni aritmetice sunt. Popescu spune întâi că sunt trei, apoi cinci, apoi două. Profesorul drege lucrurile, spunând că, de fapt, sunt doar două, adunarea și scăderea, dar că în practică sunt patru ”aghițiunea, substracțiunea, multiplicățiunea, și ghiviziunea” ( adiția-adunarea, substracția-scăderea, multiplicația-înmulțirea și diviziunea-împărțirea !).

Întrebat câte emisfere are Pământul, alt elev, Ionescu, zice și el că sunt două, dar profesorul, furios, îi spune că sunt patru: ”emisferul boreal și cel austral, emisferul oriental și cel ocțidăntal”, (emisfera boreală-nordică și cea australă-sudică, emisfera orientală-estică și cea occidentală-vestică).

Într-o salvă de pocnitori, profesorul încheie lecția, amintindu-le că mâine au examenul și că în asistență vor fi și părinții lor, apoi iese, înjurând pe ungurește.

4. Examenul anual

În sala de examen se află două mahalagioace, venite să asiste la examen. Copilul uneia tocmai este examinat. Deja nu a răspuns la trei întrebări. Profesorul îl întreabă acum motivul pentru care românii au tins să aibă o politică germană pe timpul lui Mihai Viteazul. Elevul rămâne mut, iar profesorul îl trimite la loc, spunând mamei sale că o să mai stea șapte ani ”repekinke” (repetent).

Profesorul trece la copilul celeilalte. Îl întreabă cum e pământul. Copilul nu înțelege întrebarea, spune că e mare , apoi că se învârtește și, după ce profesorul se răstește tare la el, spune că e rotund. Îl salvează sosirea doamnei Ftiriadi, venită să asiste la examenul fiului ei.

Profesorul o invită pe doamna Ftiriadi să ia loc, apoi, pe alt scaun, îi așează cățelul. Îi pune tînărului Ftiriadi trei întrebări, din geografie, fizică și istorie, întrebări care încep cu ” nu-i așa că…” și așteaptă un singur răspuns: ”da”. După cele trei da-uri, profesorul îl laudă pe micul Ftiriadi, ”Bine ! Bravo ! Emininke !” stârnind încântarea mamei care promite că va spune și soțului câtă osteneală își dă cu copiii.