TIMPULtimpul.ro/magazines/37.pdf · un model viabil, „fecund“ [i ast\zi? GABRIELA GAVRIL 1....

$: TIMPULtimpul.ro/magazines/37.pdf · un model viabil, „fecund“ [i ast\zi? GABRIELA GAVRIL 1. Recunosc, nu m-am g`ndit niciodat\, p`n\ la citirea conferin]ei domnului Dan C. Mih\ilescu,$
4aprilie2005

24 pagini,

10.000 lei(1 leu)

an VI, nr. 76

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I

Cazul Mih\ie[ sau c`t (nu) conteaz\oamenii de cultur\ `n tranzi]ieGABRIEL ANDREESCU

Scene speculative de la curtea regal\{TEFAN AFLOROAEI

Libr\ria C\r]ii Rom=ne[tiSORIN STOICA

Emil Cioran: problema antisemitismuluiLAUREN}IU URSU

„Cu stim\ [i exegez\“, despre Emil BrumaruDORIS MIRONESCU

„Genera]ia ’27“ –un model viabil,„fecund“ [i ast\zi?GABRIELA GAVRIL

1. Recunosc, nu m-am g`ndit niciodat\, p`n\ lacitirea conferin]ei domnului Dan C. Mih\ilescu,„Genera]ia ’27, atunci [i acum“, publicat\ `nCuv`ntul din martie 2005, c\ genera]ia „Criterion“(sau „Genera]ia ’27“) ar mai putea constitui ast\zi unmodel viabil, demn de urmat de tinerii reprezentan]iai intelighen]iei locului [i, mai ales, „fecund“. În cem\ prive[te, am considerat, la modul lovinescian ([i`nsu[indu-mi `n bun\ m\sur\ demonstra]iile [i suges-tiile din textele lui Matei C\linescu) c\ acest fapt cul-tural relativ `ndep\rtat [i f\r\ putere de iradiere `nprezent se cuvine analizat cu r\ceala istoricului lite-rar, cu meticulozitatea cercet\torului `narmat cu unminimum de cuno[tin]e de istorie [i psihologiesocial\, cu o anumit\ cultur\ politic\, care s\-i per-mit\ s\ sesizeze „tectonica mi[c\rilor subterane alegenera]iilor, ale grupurilor sociale [i culturale, pre-cum [i istoria locului, cu a[tept\rile pe care le produ-ce `n con[tiin]e“ (Matei C\linescu, Despre I. P.Culianu [i Mircea Eliade, Amintiri, lecturi, reflec]ii,edi]ia a II-a, Polirom, 2002, p. 13). Mi-am imaginatc\, din moment ce accesul la documente a devenitliber, ne`ngr\dit de bizareriile cenzurii de dinainte de1989, studierea atent\ [i onest\, lipsit\ de patimi, aacestei perioade va face s\ dispar\ mitizarea„Criterionului“, precum [i „curioasa duio[ie“ (MateiC\linescu) ce `nso]e[te `nc\ evocarea acelor vremi.

Se vede `ns\ c\ m-am `n[elat. De aceea, am fa]\ deinterven]ia eseistului Dan C. Mih\ilescu gratitudineace-o por]i `ndeob[te c\r]ilor [i textelor `n stare s\ tecontrarieze, chiar s\ te irite cu alega]iile lor inaccep-tabile. Spun gratitudine deoarece demonstra]iiler\mase `n esen]a lor sofistice, prezent\rile distorsio-nate ale fenomenelor culturale, patetismele [i specu-la]iile nebuloase `mi trezesc `ntotdeauna o poft\ car-tezian\ de a merge la documente, de a verifica infor-ma]iile, de a parcurge lipsite de savoare tomuri deistorie [i teorie.

(continuare `n pagina 3)

ED

ITO

RIA

L

aprilie 2005

2 AgoraTIMPUL

ERESURI

BOGDAN SUCEAV|

Scrisoare deschis\ c\tre Liviu Antonesei

Drag\ Liviu,

Exact atunci c`nd scrisorile c\tre tineau devenit celebre [i ajunseser\ at`t deaproape s\ devin\ un gen onorabil, cepacoste a c\zut peste tine: ]i-a scris DoinaJela! M\ bucur c\ i-ai publicat imediatdreptul la replic\ [i `]i r\m`n `ndatoratpentru spa]iul de reclam\ gratis pe care,astfel, mi l-ai acordat. Nimic nu putea s\m\ amuze mai mult dec`t encefalogramapreopinentei (chiar [i `n formula `n cares-a prezentat acum, f\r\ argumente, ca deobicei). C\ci vremea argumentelor ra]io-nale s-a terminat, azi ne batem ca rappe-rii de la mila 8 din Detroit, `n strig\turi.M\car a[a s\ amuz\m cititorii, c\ci `ndea-juns au fost indispu[i de opurile eisumbre (recunosc: toate pe linie `mi dis-plac; `n plus, nu am `ncredere c\ [i-a f\cuttreaba bine, pentru c\ v\d la scara 1:1cum persist\ `n eroare). Binevenit\ ea[adar schimbarea de ton cu care amabordat chestiunea, c\ci doar pamfletulizbute[te acolo unde argumentele ra]iona-le n-au nici o [ans\.

Apocaliptic [i burlesc e `ns\ tabloulsitua]iei: prestigioasa editur\ `ncarc\ dita-mai microbuzul cu jurnali[ti ca s\-i duc\,`n ianuarie 2001, la o lansare de carte,undeva, l`ng\ o fost\ groap\ comun\ dinperioada Gulagului. Sunt sigur c\ mul]idintre cei care au fost de fa]\ au v\rsat olacrim\ (sincer\!) pentru victime. Doar c\opul lansat atunci cita aiurea, con]ineainforma]ii dubioase, `ncurca personaje,

pe scurt, tot ceea ce nu trebuia s\ se `n-t`mple cu procesul comunismului. Exactgenul de carte pe care ar fi conceput-oOstap Bender, dac\ i-ar fi venit ideea s\m\n`nce o pìne de pe urma unui aseme-nea tun. Pentru cititorii care n-au urm\ritevenimentele, trebuie spus c\ opul cu pri-cina afirm\ c\ tat\l meu ar fi fost [ef depost `n Nuc[oara, `n anii cincizeci, c`nds-a declan[at prigoana `mpotriva partiza-nilor din Mun]ii F\g\ra[; se [tie c\ ultimaarestare a avut loc `n 1958, iar tat\l meu aajuns acolo `n 1959, a[a c\ acuza]ia a fostdemult demontat\ pe baza documentelorexistente. Cartea cu pricina are [i alte la-cune (vezi articolele noastre din Contempo-ranul. Ideea european\, nr. 13 [i 16/2001,din Rom=nia literar\, nr. 27/2001, dinObservator cultural, nr. 141/nov. 2002,precum [i din Timpul, nov. 2002, ca [iinterven]iile l\muritoare ale lui DanPetrescu din Deconstruc]ii populare, Ed.Polirom, 2002, dar [i din Observator cul-tural, numerele 141, din 5-11 nov. 2002,[i 143, din 19-25 nov. 2002). Apropo, dece crezi c\ nu mai lucreaz\ Doina Jela laHumanitas, a[a cum a bravat aici? S\ fifost o exercitare a liberului arbitru, cumvrea ea ca noi s\ `n]elegem? E acesta unsemn de biruin]\ a ideii flagelate de ea oridimpotriv\?

Mic\, slab\ [i z\lud\ (de idee vorbim)– cum po]i s\ sco]i din ea „cartea cared\inuie“? Ce a omis s\ detalieze `n trecu-ta misiv\ e de ce nu am avut eu observa]iifa]\ de munca altor cercet\tori ce s-auocupat de istoria anilor cincizeci. De cenu am avut niciodat\ nimic de repro[atlucr\rilor lui Marius Oprea, ale AlineiMungiu-Pippidi, Aurorei Liiceanu, Ra-luc\i Voicu-Arn\u]oiu, ori ale lui Stej\relOlaru? De ce eu citez exact din RalucaVoicu-Arn\u]oiu [i ea nu? De ce a min]it`n 2001 cu citarea din cartea-interviu cuElisabeta Rizea [i de ce a trebuit s-ocorectez? A[a c\ ne uit\m la ea cum seaga]\ de genunchii no[tri [i se roag\ s\ fiedus\ la cremenal, poate se alege eventualcu ceva reclam\, c\ci ador\ s\ pozeze `nvictim\ a reac]iunii (pe care `n]eleg c\trebuie s\ o `ncarnez). E umilit\ s\ nu fieluat\ `n serios de gradele inferioare (auto-rul r`ndurilor de fa]\ are onoarea s\ se

recomande drept sergent, din fericire `nrezerv\), de[i cale de m`ntuire nu exist\:cine a citat o dat\ fals [i nu rectific\ secalific\ direct pentru caterinc\. C\cip\m`ntul Nuc[oarei (mai ceva ca alMecc\i) e sf`nt, [i cine minte vreodat\despre ce s-a `nt`mplat acolo – la fel vap\]i, ba `nc\ [i mai degrab\, c\ci `ntretimp m-am prins cum func]ioneaz\ „`n-cremenirea `n proiect“ a anticomuni[tilorde serviciu. ~n cazul de fa]\, ne confrun-t\m cu eforturile cuiva care a vrut s\demonstreze ni[te chestii, dar nu s-aputut. Mult\ voin]\ f\r\ putirin]\. Bine-`n]eles c\ e `n stare s\ pl\smuiasc\ totsoiul de mizerii, dup\ calapodul procedu-rii brevetate la Salem, `n 1692.

~n]elegem [i c\ e la curent cu ultimeledezbateri ale grupului de dialog socialdin c`rciuma din Nuc[oara, c\ci sursainforma]iilor ei e telefonul f\r\ fir. Oare eadev\rat c\ `n englez\ o astfel de rezul-tant\ se nume[te bullshit? {tie ea oare c\`ntregul proces de mitizare [i apari]ie abazaconiilor a fost demult explicat deAurora Liiceanu `n paginile 11-25 alevolumului R\nile memoriei. Nuc[oara [irezisten]a din mun]i, ap\rut la Polirom,precum [i de Alina Mungiu-Pippidi [iGérard Althabe? Are desigur informa]iide la surs\, dar tot de acolo putea s\culeag\ informa]ii de martor ocular [idespre Vlad }epe[. S`nt ele valabile dac\se bat cap `n cap cu documentele?

Dar ce-i pas\ ei de adev\rul istoric?Prostii, ea are nevoie s\ demonstreze c\eu sunt un element turbulent, du[m\nos laadresa tinerei noastre democra]ii [i, `nsprijinul ra]ionamentului, aduce `n discu-]ie c\r]ile mele. Hopa, un element nou `ndezbatere! Care e leg\tura cu subiectuldiscu]iei, ce p\rea a fi, totu[i, c\ DoinaJela a citat inexact `n `ncercarea ei ratat\din 2001? Adev\rul e c\ `ntre timp DJ adevenit specialist\ de renume mondial `nincrimin\ri aiurea – credeai poate c\ voisc\pa tocmai eu, dup\ ce am c\lcat-o pecoad\? P\i nu era asta o chelf\neal\ demult anun]at\? C`t credeai c\ va rezistaf\r\ atac la persoan\? {i chiar crezi c\mi-a citit c\r]ile, drag\ Liviu? Cum s\fac\ una ca asta c=nd ea nu [i-a citit nicim\car propria bibliografie, `nc`t te `n-

trebi: de unde [i p`n\ unde produce eacomentarii literare? {i c`te judec\]i devaloare a emis ea p`n\ acum ca s\ ri[teuna tocmai luna trecut\? Cum, n-a auzit`nc\ nimeni de DJ – critic literar?

Oricum, nu-mi aduc aminte s\ fi auzitde ea nici `nainte de decembrie 1989, laposturile de radio unde erau aminti]i desautenticii militan]i anticomuni[ti. Defapt, anticomunismul devenit profesiunela spartul t`rgului e un fripturism cu soia,mai ales atunci c`nd se `ncheie cu un ast-fel de chix. Nereu[it\ at`t `n Rom=nia, c`t[i `n Fran]a (chiar a[a, ce-a f\cut pe undea c\l\torit?), refuzat\ la export [i la im-port, iat-o acum nervoas\ foarte c\ eu pu-blic prea mult, iat-o gata s\ m\ striveasc\pentru c\ i-am ruinat reputa]ia [i am ex-pus public faptul c\ a scris f\r\ s\ se do-cumenteze. ~[i ap\r\ teritoriul ca otigroaic\, uit`nd c\ discut\ despre satul `ncare am crescut [i despre care voi [timereu mai mult dec`t ea. Po]i s\-]i imagi-nezi pe cineva care ar ]ine mor]i[ s\-l`nve]e nout\]i pe Creang\ despre Hu-mule[ti? Iar dac\ e sup\rat\ c\ intru eu `nspa]iul ei vital, nici o problem\, o invit s\se lanseze [i ea pe t\r`mul matematicii,de[i ì va fi greu, c\ci uite-o cum calc\ pegrebla logicii, ca s\ nu mai vorbim desimpla cronologie... Nu merge s\ min]i [is\ vrei glorie.

Ei da, \sta e nivelul discu]iei, c\ci `nmomentul `n care respectul pentru acura-te]ea documentului dispare, ce mai r\m`ne?Asta nu e cercetare istoric\, e plugu[ordespre b\dica Tr\ian [i alte auzeli. Bafta eie c\ nu are nici o reputa]ie academic\ deap\rat, c\ci nu lucreaz\ pentru nici un ins-titut prestigios de studiu al istoriei, nicipentru vreo Universitate, fiindc\ genul degafe la care s-a expus prin publicareaLexiconului negru i-ar fi fatal `n mediulacademic. De[i, pentru treaba de care s-aapucat, probabil ar fi fost suficient\ bunacredin]\. Iar `n momentul `n care se dove-de[te c\ ai min]it, [i dintr-o covrig\rie e[tidat afar\. E absolut remarcabil c\ a rezistatat`ta amar de vreme la Humanitas.

Cu acelea[i alese g`nduri de respect [iconsidera]iune, al\turi de ur\rile mele demari biruin]i pentru Timpul,

Bogdan

LIVIU ANTONESEI

Canonizarea lui Caragiale.

Poate fi Caragiale canonizat, risc\ els\ treac\ prin fum de t\mìe? ~n cazuloric\rui autor mare exist\ primejdia, `ns\Caragiale e infinit mai protejat dec`t al]ii,datorit\ spiritului dizolvant de cli[ee ce-isub`ntinde opera. Po]i inventa formulele„poet na]ional“, „poet nepereche“,„Ceahl\ul literaturii rom=ne“ etc despremul]i mari autori b\[tina[i dar, `n cazullui Caragiale, nu po]i trece de „NeneaIancu“, dac\ `l `n]elegi cu adev\rat, ori„de ultimul ocupant fanariot“, dac\ nupricepi nimic din el. Interesant e altceva.Tr\ind etern `n lumea nu inventat\, cirelevat\ de opera sa, ne `nsu[im o mul-]ime de formule create de geniul s\u

inegalabil, pe care le transform\m `n cli-[ee despre noi `n[ine. Nu at`t cli[ee, c`tformule memorabile care reu[esc, fieca-re, `n lapidaritatea lor de poeme haiku, s\`nlocuiasc\ tomuri `ntregi de filosofiaculturii, sociologie ori istoria mentalit\-]ilor. Unele au concizia unui simplunume – Mitic\, Farfuridi, Trahanache,Ca]avencu. Ultimul, iat\!, a devenit veri-tabil\ institu]ie, academie b\[tina[\ [irevist\ de succes. ~ntre altele, asemeneaformule simplific\ comunicarea `ntremembrii comunit\]ii noastre. Ne `n]ele-gem instantaneu, din ochi a[ zice, prin-tr-o simpl\ aluzie `mprumutat\ din piese-le sale, din momentele [i schi]ele ce s-aamuzat s\ ni le lase nepre]uit\ mo[tenire.Datorit\ lui, ne `n]eleg [i ceilal]i de-auajuns s\ pun\ „aspiratoarele“ NATO [iUE pe noi, `n vreme ce ne vedem d’alenoastre, cele caragiale[ti.

Elemente atipice

Opera lui Caragile cuprinde elementeatipice, oarecum nespecifice, precumN\pasta, O f\clie de Pa[te ori 1907. Dinprim\var\ p`n\ `n toamn\. Dar e foartefiresc. Ca orice rom=n, fie [i „fanariot“ laorigini, [i Caragiale visa din c`nd `n c`ndla Eminescu. Tr\ind `n preajma poetului,

nu e exclus nici s\ se fi contaminat invo-luntar uneori. ~n fond, era un melomancu impecabil\ ureche muzical\. Iar c`ndai o asemenea ureche, auzi nu doar zgo-motul paharelor de bere [i al conversa-]iilor din c`rciumi, ci [i [oaptele zeilor.~ns\ elemente caduce, dep\[ite, `mi vinegreu s\ depistez. De altfel, n-a argumen-tat conving\tor Al. C\linescu geniul luiCaragiale de a reabilita, de a introduce `ncanon, genurile minore, necanonice, pre-cum schi]a, „momentul“, pasti[a, parodiaarticolului de ziar? ~ntre ele, vor fi fiind[i unele nerotunde, neatinse de aripageniului, dar ce importan]\ are asta, din-colo de istoria literar\, `n contextul valo-ric majoritar? {i b\tr`nul Homer maia]ipea, [i Shakespeare avea rateuri.

Contesta]ii

A fost Caragiale contesat plauzibil?Dac\ trec peste re]inerile lui Lovinescu,greu de `n]eles la un critic modernist –Caragiale e ini]iatorul modernit\]ii litera-re! –, ajung la „studiul“ lui Davidescudespre „ultimul ocupant fanariot“, carenu m\ mir\, dac\ iau `n calcul completalips\ de umor, poate prostia autorului.~n]ep\turile legionaroide au fost uitate deatunci. Mai de mirare s`nt prostiile debi-

tate de Marian Popa, care p\rea m\car s\aib\ umor, dac\ tot e lipsit de caracter,dintr-un articol de acum doi ani. Eu credc\ a exprima rezerve, chiar contesta]iiradicale, despre orice autor, e gest criticfiresc, nu impietate. Cu condi]ia pre-zen]ei inteligen]ei, a celei critice `n spe-cial. De pild\, Marian Popa mi se pare undob... resentimentar `n execu]ia pe carevrea s-o aplice lui Caragiale. E a[a orbitde patim\ `nc`t nu sesizeaz\ vreo contra-dic]ie `ntre repro[ul adus lui Caragialepentru anii petrecu]i la Berlin [i propriasa fug\ `n Germania din 1985, fug\ dincare nu s-a `ntors nici m\car dup\„schimbarea la fa]\ a Rom=niei“ din1989! Iar atunci c`nd pune „valorizarea`n exces“ a lui Caragiale pe seamadorin]ei regimului comunist de a submi-na „spiritul na]ional“, chiar nu am cespune, ne afl\m `n plin delir. Era s\ zic„delir critic“, dar ce leg\tur\ are t`mpeniacu critica literar\, cu critica `n genere?Dl. Popa era aici c`nd spectacolele dinCaragiale erau drastic cenzurate, dac\ nuscoase de pe scen\! Scurt spus, putemcontesta orice [i pe oricine, cu minimacondi]ie s\ fie o contesta]ie m\car la felde inteligent\ ca „obiectul“ c\reia seaplic\. ~n cazul lui Caragiale nu e u[or!Trebuie cojones, dar [i minte.

Caragiale [i noi

Patimile lexiconnei

FO

TO: D

INU

LA

Z|

RF

OT

O: J

EA

NL

EF

AU

X

3

aprilie 2005

EditorialTIMPUL

GABRIELA GAVRIL

(continuare din pagina 1)

2. Conferin]a domnului Dan C. Mih\i-lescu se bazeaz\ pe cinci „idei fixe“ (estesintagma domniei sale), ce par s\ consti-tuie nucleul unei dezvolt\ri relativ pletori-ce, unde pl\cerea rememor\rilor propriilorsale realiz\ri culturale, de la v`rste maifragede [i p`n\ de cur`nd, este egalat\ doarde str\lucirea stilistic\ [i disponibilitateaasociativ\, c\rora nici o tentativ\ de cons-truc]ie riguroas\ nu le pune stavil\. S\ lelu\m pe r`nd: 1) „«Genera]ia ’27» r\m`necel mai str\lucitor, mai profund [i fecundfenomen al g`ndirii rom=ne[ti.“ 2) „Eaeste un model perfect de energie autofor-mativ\, [de] alchimie a eului [i [de] com-bustie a personalit\]ii, un model de afir-mare prin cultur\ [i de tr\ire febril\ a ideiina]ionale.“ 3) „Falimentul politic“ nu tre-buie „s\ oculteze, s\ altereze ori s\ mal-formeze triumful ei cultural“. „Degrada-rea progresiv\ [i e[ecul final al mizei poli-tice nu fac dec`t s\ re-propulseze vigoarea[i substan]a mizei spirituale.“ 4) Privindistoria culturii noastre, de la P=rvan laCristian B\dili]\, Dan C. Mih\ilescu des-coper\ „rolul fertilizant – p`n\ la un punct– al comuniunii, al solidarit\]ii de v`rst\,ideal [i temperament, dar [i necesitatearuperii de riscanta narcoz\ colectivist\“.{i, `n sf`r[it, 5): Eseistul se declar\, cumaxim\ fermitate, `mpotriva „terorismu-lui doctrinar preventiv“ (m\rturisesc c\am senza]ia c\ `mi scap\ ceva din subtili-tatea acestei sintagme) [i protesteaz\`mpotriva folosirii „criterioni[tilor“ ca„pretext doctrinar de st=nga [i ca [antajpolitic“. În mod previzibil pentru mine,„ideea fix\“ a domnului Dan C. Mih\iles-cu nu avea cum s\ nu con]in\ [i o referirela contemporaneitate, la cei care au „nai-vitatea“ de a acuza „mo[tenirea lui Noica,«{coala de la P\ltini[», grupul de prestigiual «boierilor min]ii»“.

3. S\ `ncerc s\ m\ orientez prin „salata`nfoiat\, acri[oar\“ (iar este sintagmadomnului Dan C. Mih\ilescu) oferit\ nou\cu generozitate de eseist. Prima „ideefix\“, ce impune o viziune hiperbolizatoa-re asupra discipolilor lui Nae Ionescu aredarul de a nedumeri orice cunosc\tor alistoriei literaturii rom=ne, domeniu `ncare, dup\ [tiin]a mea, a activat [i confe-ren]iarul nostru, [i `nc\ vreme `ndelungat\.Cum va spune la un moment dat chiaracesta, r\zboindu-se cu „terorismul ideo-logic preventiv“ [i reprezentan]ii s\i,Norman Manea, Daniel Dubuisson, Ale-xandra Laignel-Lavastine (prin c=tevatirade patetice [i focuri de artificii ce num\ conving defel c\ autorul „ce aduce car-tea“ a [i citit cu aten]ie cele incriminate)1,„recontextualizarea, nuan]ele [i compara-tismul“ s`nt benefice [i, deduc, [i necesarepentru `n]elegerea adecvat\ a acestui feno-men cultural. Ei bine, tocmai situarea„criterioni[tilor“ `n contextul epocii [iabordarea comparativ\ v\desc eroareafundamental\ de percep]ie a conferen]ia-rului. Dac\ ne ferim de reconstituirea fal-sificator-retrospectiv\ a „genera]iei ’27“,pe baza reu[itelor – subliniez! – indivi-duale, de mai t`rziu [i, evident, din alte

spa]ii culturale, ale exila]ilor Cioran,Eliade, Ionesco – atunci se cuvine s\observ\m c\, `n anii treizeci ai secoluluitrecut, vocile importante ce dictau p`n\ laurm\ canonul erau cu totul altele dec`tcele ale „tr\iri[tilor“ din jurul „Cuv`ntu-lui“ – E. Lovinescu, N. Iorga, T. Vianu,Ralea [.a. În mod absolut firesc, tinerii„criterioni[ti“, ce se sim]eau, o dat\ curealizarea idealului Rom=niei Mari – dup\cum va m\rturisi `n Încercarea labirintu-lui, Mircea Eliade – elibera]i de oricepovar\ istoric\ [i nutreau visuri enciclope-dice [i ambi]ii mesianice, f\ceau eforturide a se impune, uneori haotice [i ridicole.

Înc\ un aspect ce se cere deslu[it: carea fost, `n fapt, influen]a profund cultural\a lui Nae Ionescu (nu vorbesc de notorie-tatea gazetarului care atunci, ca [i ast\zi,nu are `n genere vreo leg\tur\ cu excelen]acultural\), `n afara cercului s\u de discipo-li fideli, `n afara redac]iei „Cuv`ntului“?Dac\ ne limit\m la m\rturiile elevilor s\i,fie ele admirative sau, ca `n cazul luiMihail Sebastian [i Eugen Ionescu, [i cri-tice, putem avea convingerea c\ acestcarismatic, dar inconsistent personaj, ar fifost chiar „omphalos“-ul vie]ii cultural-politice rom=ne[ti din acele decenii [i ar fimarcat-o `n chip indelebil. A[ risca o ipo-tez\: dac\ Mircea Eliade, Cioran [i EugenIonescu nu ar fi avut o extraordinar\ carie-r\ interna]ional\ [i – cum inspirat spuneMarta Petreu `n acela[i num\r al „Cuv`n-tului“ – trecutul nu i-ar fi ajuns din urm\,nici nu cred c\ s-ar fi vorbit prea multast\zi de actorul deloc str\in de plagiatNae Ionescu, `n ciuda inteligen]ei sale [i adarului s\u „pentru paradox [i acroba]iaintelectual\“. Cum scrie destul de severMatei C\linescu, „C\r]ile, operele termi-nate [i `ndeosebi sistemele filozofice com-plete nu erau pentru el dec`t ni[te cadavreintelectuale. Ionescu [Nae] nu-[i b\teacapul s\ scrie, cu excep]ia articolelor deziar pe care le considera ni[te interven]iinecesare `n via]a de zi cu zi a ]\rii“ (op.cit., p. 184). {i un alt exemplu: dup\ cumafl\m dintr-o `nsemnare din 1941 a luiMihail Sebastian (c\reia nu avem motives\ nu-i d\m crezare), pentru Tudor Vianu[i Ralea, Nae Ionescu nu era dec`t „unst`lp de cafenea, un b\rbier, un «[ef»“.

4. Nu trebuie s\ fii un fin psiholog pen-tru a-]i da seama c\, `n momentul `n carese decide s\ p\r\seasc\ o Rom=nie „muri-bund\“, f\r\ a lua nimic cu el, „cu mìnilegoale“ (Jurnal, Humanitas, 1993, vol. I, p.287), Eliade se desprinde de experien]agenera]iei sale. S\ mai amintesc [i faptulc\ viitorul istoric al religiilor scrie `nMemorii c\, la moartea lui Nae Ionescu, s-a sim]it `n sf`r[it „eliberat“?

Unele dintre cele mai aspre critici laadresa „Genera]iei ’27“ le formuleaz\ toc-mai cei invoca]i adesea pentru a-i justifica„str\lucirea“ [i (sic!) „triumful cultural“.De pild\, `ntr-o scrisoare c\tre TudorVianu, Eugen Ionescu/ Ionesco izbuc-ne[te, subliniind falimentul cultural-ideo-logic al „Criterionului“: „A venit sau vinezilele astea Mircea Eliade: pentru el, totule pierdut, de vreme ce a «`nvins comunis-mul». |sta e un mare vinovat. Dar [i el, [iCioran, [i imbecilul de Noica, [i grasul deVulc\nescu, [i at`]ia al]ii (Haig Acterian!Mihail Polihroniade!) s`nt victimele odio-sului defunct Nae Ionescu. (...) Ce eradac\ oamenii ace[tia ar fi fost mae[tribuni?“ (Scrisori c\tre Tudor Vianu, Bucu-re[ti, Editura Minerva, p. 275, s.n.).

Mi se pare cel pu]in o dovad\ de ceci-tate critic\, greu de explicat la un specia-list, `nd\r\tnicia de a proiecta asupra con-troversatei „Genera]ii ’27“ reu[ita fo[tilorei membri care [i-au afirmat deschis sauindirect – asum`ndu-[i condi]ia exilatului[i teoretiz`nd importan]a ini]iatic\ a scena-riului „ulyssean“, ca modalitate esen]ial\

de regenerare spiritual\ – dezacordul fa]\de r\t\cirile ei [i i-au `nregistrat, cu lucidi-tate, disolu]ia.

5. Dac\ nu atribuim tribula]iilor rom=-ne[ti din anii treizeci ai secolului trecutsuccesele exila]ilor – [i nu avem nici untemei s\ facem acest lucru, mai ales c\ edestul de incert\ `ncadrarea `n culturarom=n\ a unei p\r]i a operelor unor Cioran[i Ionesco, lucru observat de mult de isto-rici literari de prestigiu, ale c\ror texte potfi oric`nd consultate –, ce ne poate `ndrep-t\]i atunci s\ vorbim despre un „triumfcultural“ criterionist? Scrierile „n\iste“ –a demonstrat cu deosebit\ acribie MartaPetreu – nu s`nt str\ine de plagiat. Iar ro-manele de tinere]e ale lui Eliade (judeca-te, mai t`rziu, destul de critic chiar deautorul lor care, cum o dovedesc din plinnota]iile din Jurnal [i din Memorii, `[ipunea toate speran]ele `n succesul roma-nului Forêt interdite, singura oper\ – cre-dea el – ce i-ar fi putut aduce consacrareaca prozator), romanele lui Mihail Sebatian[i piesele lui de teatru au fost de multa[ezate de critica [i istoria literar\ camunde le e locul, [i nu printre capodopere.Ca un detaliu: citind Jurnalul lui Sebas-tian (inclusiv pasajele ce-l incriminau),Mircea Eliade considera c\ aceasta esteopera cea mai important\ a colegului s\ude genera]ie [i propunea, implicit, o jude-cat\ de valoare asupra celorlalte produc]iiliterare. Cine parcurge cu aten]ie „jurnalulde crea]ie“ al lui Sebastian [i afl\ maimulte despre odiseea scrierii pieselor salede teatru se poate convinge c\ nici m\carautorul Stelei f\r\ nume nu le privea dreptopere capitale, reprezentative.

Încerc s\-mi dau seama ce „esen]e“ cri-terioniste ar trebui, la `ndemnul patetic aldomnului Dan C. Mih\ilescu, ar trebui s\preia „adolescen]ii, cei mai `nzestra]i inte-lectual“ ai Rom=niei de azi. Privind cuobiectivitate manifestele literare de atunci– cel al „Crinului alb“, dar [i „Itinerariulspiritual“ al lui Mircea Eliade – formulaironic\ a lui G. C\linescu, „genera]iabombastic\“ nu pare a fi complet depla-sat\. Cercet\torul de ast\zi poate lesnerecunoa[te acea „retoric\“ specific\ mani-festelor, at`t de bine analizat\ de Ion Pop.Cu febrilitatea lor, poate justificat\ atunci,dar care ast\zi ar fi un semn clar de pato-logie (nu numai cultural\), cu periculoasalor lips\ de cultur\ politic\ (M. {ora), tex-tele acestea mesianic-av`ntate nu mai potconstitui vreun model demn de urmat pen-tru gazetarii culturali de acum. Refuz s\-mi imaginez vreo clip\ c\ distinsul eseistar fi avut de g`nd s\ propun\ drept scrieriexemplare Schimbarea la fa]\ a Rom=nieia lui Cioran, cu retorica sa exaltat\ [i evi-dentele ei accente antisemite sau prefa]alui Nae Ionescu la De dou\ mii de ani.

Ce-ar mai r\m`ne atunci? Un etericmodel al „solidarit\]ii de v`rst\, ideal [itemperament“ – ne spune domnul Dan C.Mih\ilescu. Dup\ lectura Jurnalului luiSebastian [i a scrisorilor c\tre Vianu alelui Eugen Ionescu, [i `n aceast\ privin]\am mari `ndoieli. Nu [tiu dac\ exemplulunor tineri – excep]ionali, ce-i drept – carese las\ at`t de lesne sedu[i de un „guru“carismatic, dar farseur [i malefic, p`n\ la`ntunecarea sim]ului critic [i la pierdereadiscern\m`ntului, e chiar cel mai bunmodel de prezentat tinerilor de ast\zi. Înplus, nota]iile [i m\rturiile epocii nedezv\luie at`tea tr\d\ri [i la[it\]i penibile(ca `n toate epocile, de altfel), `nc`t a[spune (prelu`nd moldovene[te „eticismul“ardelenesc al Martei Petreu) c\ o astfel de„solidaritate“ nu numai c\ nu e de dorit,ba chiar e de evitat.

7. În finalul conferin]ei sale, Dan C.Mihailescu recurge, cu gra]ia-i obi[nuit\,

la un sofism: „criterioni[tii“ au propus unmodel de construc]ie cultural\; exist\ `ncultura rom=n\ contemporan\ mai multe„grupuri“ (din Ia[i, Cluj, Timi[oara,Bucure[ti) care au manifestat o voca]ieconstructiv\; a[adar, acestea din urm\ arputea fi raportate la „modelul criterio-nist“. V\ propun s\ z\bovim `ns\ pu]in la„nucleele energetice culturale redutabile“,enumerate oarecum de-a valma de confe-ren]iar. Gruparea clujean\, din r`ndurilec\reia a venit, prin lucr\rile Martei Petreu,[i cea mai atent\ cercetare rom=neasc\ afenomenului „Criterion“ este `n primulr`nd `nrùrit\ de o tradi]ie transilvan\,`mplinit\ `n contemporaneitate `n CerculLiterar de la Sibiu. C\r]ile unor CorinBraga [i Ioana Bot v\desc orientarea clar\spre un tip de mentor – m\ g`ndesc laIoana Em. Petrescu – care exclude dinstart bufoneria politicianist\ [i volupt\]ileplagiatului. Mai mult, cred c\ numerelerecente din Transylvanian Review, maiales cel consacrat locului istoriei `n stu-dierea modernit\]ii literare, prefa]at de untext al Ioanei Bot, dovedesc foarte limpe-de c`t de departe de febra „genera]ionist\“interbelic\ se afl\ ace[ti adep]i aiconstruc]iilor temeinice, cu solide r\d\cini[i cu un efect formator de necontestat.

„A treia Europ\“ timi[orean\ (cuAdriana Babe]i, Cornel Ungureanu,Mircea Mih\ie[ [i mul]i al]ii, pe care dinra]iuni de spa]iu nu-i pomenesc aici, de[iì citesc cu pl\cere `n paginile „Orizon-tului“), prin chiar programul ei, prinmodul de a g`ndi „provinciile“, prin dez-baterile [i seminariile ce s-au concretizat`n volume publicate la editura ie[ean\Polirom, propune o construc]ie cultural\`n jurul ideilor de multiculturalitate [i„central-europenitate“, fundamental dife-rit\ de cea criterionist\.

{i, `n sf`r[it, „[coala ie[ean\“. Ei bine,oric\rui cititor al c\r]ilor lui AlexandruZub (m\ g`ndesc la volumele despre„Junimea“, despre „impactul Revolu]ieiFranceze“ asupra societ\]ii [i culturiinoastre, dar [i la studiul monografic dedi-cat lui P=rvan), oric\rui ins c`t de c`t fami-liarizat cu textele filozofice ale lui {tefanAfloroaei, cu eseurile lui Liviu Antonesei,cu vitriolantele „deconstruc]ii“ ale lui DanPetrescu, cu meticuloasele analize istorio-grafice ale lui Florin Platon, cu eseurilerafinate [i erudite ale lui Al. C\linescu, cutextele despre ideologii ale lui AndreiCorbea, cu studiile mai tinerilor criticiliterari [i cu prozele autorilor lansa]i dePolirom, asocierea acestora cu un posibilmodel „criterionist“ i se va p\rea un oxi-moron neinspirat.

Se pare c\ domnul Dan C. Mih\ilescuva trebui s\ se mul]umeasc\ doar cu „nu-cleul energetic“ bucure[tean, de[i niciacolo nu cred c\ putem vorbi de o gene-ralizat\ influen]\ formatoare a „Gene-ra]iei ’27“.

1 Darul domnului Dan C. Mih\ilescu de a citi cutotul altceva dec`t ceea ce au scris autorii se observ\[i `n modul `n care interpreteaz\ studiul din 1986 (nu1985, cum spune comentatorul) despre „criterio-ni[ti“ al lui Liviu Antonesei, reluat [i dezvoltat `nNautilus, `n 1998. Acesta nu se dorea a fi `n primulr`nd un „pariu ascuns“, „pro domo [sua]“. Dac\ ar ficitit cu aten]ie [i textul din 1986, [i varianta din1998 [i ar fi urm\rit diversele lu\ri de pozi]ie alescriitorului ie[ean, ar fi putut observa c\, `n anii2000, acesta are destule interven]ii critice (uneorichiar vehemente) la adresa derapajelor ideologice,la adresa modului `n descenden]\ „criterionist-noi-cian\“ de a `n]elege elitele. S\-mi dea voie conferen-]iarul „Cuv`ntului“ s\-i amintesc c\ Liviu Antoneseia sus]inut `ntotdeauna, chiar `n polemici cu „boieriimin]ii“, teoria „elitelor multiple [i poten]iale“. {i,din c`te [tiu, `[i propune o revenire critic\ [i c`t sepoate de obiectiv\ asupra „Criterionului“. Dac\ lafel de atent i-a citit [i pe ceilal]i autori pomeni]i,atunci „salata“ domnului Dan C. Mih\ilescu `mipare a avea, tot mai mult, gustul celei produse dePetru Dumitriu.

„Genera]ia ’27“ – un model viabil, „fecund“ [i ast\zi?

Recuper\riTIMPUL4

aprilie 2005

SORIN STOICA

Dac\, `n anii ’50, {coala de Literatur\„Mihai Eminescu“ lua muncitorii de lastrung s\-i fac\ scriitori, `n anii ‘80, lucru-rile se schimbaser\ radical, `n sensul c\acum scriitorii deveneau muncitori.Alexandru Vlad era magaziner al uneiechipe de fotbal, Gheorghe Iova-muncitornecalificat la APACA, Alexandru Mu[inaflorar. ~n libr\ria C\r]ii Rom=ne[ti de pefosta strad\ Nuferilor, lucrau al]i scriitorisili]i s\-[i aleag\ ni[te profesii destul deexcentrice. Mircea Nedelciu era librar, iarpoe]ii Florin Iaru [i Dan Stanciu se puteaul\uda cu ni[te nume de un lirism absurd:muncitori manipulan]i.

Buletin de Bucure[ti

Florin Iaru fusese profesor la Gala]itimp de 3 ani de zile. Dup\ ce [i-a f\cutstagiatura `ntre ‘78 [i ’81, la sf`r[itul anu-lui, a ap\rut o lege care `l obliga pe oricecet\]ean rom=n s\-[i ia buletin pentrulocalitatea `n care lucra. „Erai `ntr-un sat,`]i f\ceai buletin de sat. Am zis, nu-mischimb nici un buletin [i mi-am dat demi-sia dup\ trei ani de zile. Mi-am c\utat demunc\. Am f\cut naveta `ntr-un sat spreGiurgiu, la Bulbucatele unde locuia IoanaCr\ciunescu [i unde mai locuise [i poetulPetre Stoica; acolo a scris el Iepuri [i ano-timpuri“.

Un an de zile, Florin Iaru a tr\it f\c`ndfotografii. „La un moment dat a `nceputs\ fie mai greu. Nu puteam face rost desubstan]e, de h`rtie fotografic\ [i de filme,`n rest se g\seau de toate.“ Un cunoscutl-a sf\tuit s\ mearg\ la Ministerul ~nv\]\-m`ntului s\ renun]e la diplom\, [i s\ seangajeze `n industrie ca manipulant.

„~n ~nv\]\m`nt era o mare mafie. To]iprofesorii suplinitori erau b\ga]i `n totsoiul de mafii. Ministerul ~nv\]\m`ntuluiera [i e [i acum pe strada Nuferilor, actua-la Berthelot. La Minister era coad\ ca`ntotdeauna, c\ toat\ lumea c\uta post,c\uta suplinire, iar al\turi erau EdituraCartea Rom=neasc\ [i libr\ria. Asta era `n‘83. Deja trecuse un an jum\tate, `ncepu-se s\-mi fie foame. {i intru acolo, `lg\sesc pe Nedelciu la tejghea. {i el seangajase de jumate de an ca librar. Erafoarte greu s\-]i g\se[ti un post, trebuia s\fii sau membru de partid, sau s\ ai vechi-me, era ceva foarte ciudat... Uite, Mircea,am venit s\-mi depun… Stai, zice, nu vreis\ mai a[tep]i 2-3 zile? {i Mircea se ducela B\l\i]\ care era atunci directorul editu-rii. Uite, am un coleg mai t`n\r, e b\iatbun. Fostul gestionar furase de vreo40.000 de lei, sum\ grea pe vremea aia,adic\ era mai mult de juma’ de ma[in\. {il-au dat afar\ de la depozit. M-au testat,am c\rat c\r]i cu c`rca. A mai venit cinevas\ ia postul \la. Era b\taie mare, `n primulr`nd c\ nu te sculai la 7 diminea]a. Pro-gramul `ncepea la 9. Boierie mare pentruvremea aia. Ca s\ mergi `n industrie, tetrezeai la 5.“

Scriitorul are un cu totul alt sens altimpului. E prin excelen]\ o fiin]\ non-organiza]ional\, a[a c\ integrarea lui`ntr-o institu]ie, faptul c\ are un program

are darul s\ transforme un fapt banal `nceva spectaculos. Scrisul e o activitatecare nu poate fi prea clar planificat\, nor-mat\, programat\.

Dan Stanciu a ajuns `n prim\vara lui’84 la libr\ria despre care `ncerc\m s\povestim. Nedelciu [i Iaru aveau dejastate vechi. Pe cartea de munc\ a lui DanStanciu scria c\ ar fi, cum deja spuneam,muncitor manipulant. Tradus, asta `nsem-na c\ trebuia s\ mearg\ cu o ma[in\ [i s\ia c\r]ile din tipografie pentru a le aducela libr\rie. A c\rat pe atunci tone de c\r]i.Desc\rca o furgonet\ pe zi. Nu crede c\era ru[inos, jignitor s\ cari c\r]i, s\ facimunc\ fizic\. „Dac\ ai `n cap o meserie ata, dar din care nu po]i tr\i decent… \stae un mijloc de a supravie]ui“, spuneFlorin Iaru. E o idee mai veche conformc\reia scriitorului nu-i pot fi confiscatemijloacele de produc]ie [i de asta e invi-diat de orice guvernant. Unui ]\ran po]is\-i iei plugul, caii, scriitorului nu ai ces\-i confi[ti [i `n felul \sta nu ai cum s\-lsupui dec`t suprim`ndu-l fizic.

„Era munc\ de c`rc\, adic\ m-a spart.Cel pu]in la Cel mai iubit dintre p\m`n-teni mi-a rupt spinarea. 10.000 de exem-plare a c`te trei volume“. Absolvent deArte Plastice, Dan Stanciu, despre care nuse poate spune c\ ar fi un individ firav, nuavea vreo atrac]ie special\ pentru muncafizic\ ~[i f\cuse stagiul de trei ani, apoi auurmat al]i trei ani de [omaj, dup\ care apus ochii pe acest post despre care `[iaminte[te c\, de[i presupunea un statutoarecum `njositor, ciud\]enia consta `naceea c\ era extrem de v`nat. BogdanGhiu `l mai voia. Dan Stanciu a lucrat camuncitor doi ani de zile, dup\ care,Nedelciu plec`nd la Uniune, Dan Stanciua fost avansat librar p`n\ `n 1989. Tot p`n\`n ‘89 a lucrat [i Florin Iaru.

Foarte interesant pentru un cititor s\ajung\ s\ vad\ ni[te scriitori `n carne [ioase, c\r`nd c\r]i, vorbind, exist`nd pur [isimplu. Nu se [tie foarte clar cine aredreptul s\ declare c\ este scriitor. E vorbadespre o anume eterogenitate a defini]iei.Nimeni nu [tie cu exactitate ce trebuie s\fac\ un scriitor, cum trebuie s\ se com-porte, iar c`nd ajungi fa]\ `n fa]\ cu el ]i separe destul de indecent ca el s\ existe cuadev\rat.

Cenaclu

~n comunism se poate vorbi despre undeficit organiza]ional. Erau aproapeinexistente formele de organizare care s\scape de sub tutela statului. C`rciuma eraaproape singura mai imprevizibil\, cu unstatut aparte. Mesele, c`rciuma suplineauni[te forme de organizare precar\.

Mircea Nedelciu a avut `n anii ’80,ideea unei cafenele literare ca alternativ\la restul institu]iilor create de partid careerau intens politizate [i b`ntuite de oatmosfer\ irespirabil\. „Libr\ria fusese olocuin]\ a servitorilor dintr-o cas\ boie-reasc\“, `[i aminte[te Florin Iaru. „{i peni[te trepte a pus o m\su]\, un ibric, ni[tecafelu]e [i veneau intelectuali, de laSteinhardt la cei tineri. Ne a[ezam acolo[i dezb\team literele rom=ne. Puteam vor-bi pe orice tem\. Veneam de la Filologie,eram tob\ de carte. Sau, m\ rog, tobi]e.Nu eram [oareci de bibliotec\, mai degra-b\ pisici, ogari de bibliotec\ care s\ treac\repede prin toate c\r]ile.“

Se adunau acolo foarte mul]i scriitoridintre cei care aveau o carte `n planul edi-torial al C\r]ii Rom=ne[ti. C`nd treceaus\-[i ia corecturile d\deau o rait\ [i prinlibr\rie. {i mare parte din ce s-a chematgenera]ia ’80 gravita `n jurul libr\riei.Gheorghe Iova venea c`nd `[i termina pro-gramul de opt ore de la APACA. Veneau

din provincie, de la Bra[ov, AlexandruMu[ina, Ioana P`rvulescu, GheorgheCr\ciun. De la Ia[i, Sorin Antohi, LiviuAntonesei. Cam to]i cei care au `nsemnatceva penteru optzecism treceau pe acolo.Cam tot cenaclul de Luni se muta aici,Mariana Marin, Bogdan Ghiu [i DoruMare[, numi]i cu simpatie `n epoc\ Pat [iPatachon. Grupul din Timi[oara: Mih\ie[,Adriana Babe]i; Ion Mure[an de la Cluj.Simpla enumerare a vizitatorilor produceun dic]ionar de nume celebre. Vizitatoriifrecven]i erau [i cei care lucrau `n apro-piere. Veneau [i pu[tii de la Sf`ntul Savasau studen]ii. Le erau recomanda]i autoriocoli]i de oficialit\]i. Dac\ pomeneau unautor asupra c\ruia cei de la libr\rie aveauunele dubii, li se punea `n bra]e [i altceva,partea celalalt\. Sorin Ghergu] avea atun-ci 16-17 ani, Fevronia Novac mai treceape acolo, fata Monei Musc\, Moko-mo-cofana, cum i se spunea, era printre ceicare frecventau libr\ria. Se purtau discu-]ii, `n timpul \sta clien]ii veneau, mai erau[i ni[te tovar\[i care tr\geau cu ochiul [iurechea la ce se vorbea.

Erau [i unii indivizi nu tocmai bineve-ni]i. Cei b\nui]i a fi turn\tori erau evita]i,sau se t\cea `n prezen]a lor. „Tuturor neera fric\ de turn\tori, dar `n definitiv cespuneam? Spuneam c\ z\pada e rece [ialb\. C\ s`nt minus 10 grade. Spuneamun lucru care se `nt`mpla. C\ nu era voiecu valut\. Da’ ce, era voie? Nu eram unelement du[m\nos, cum m\ `nnebunescfostele glorii ale Securit\]ii. C\-[i ap\r\]ara! P\i, dac\-[i slujeau ]ara, puneaum\car un pomi[or, nu s\ m\ asculte pemine, pentru c\ [tiau dinainte ce am s\spun. C\ e frig, c\ am stat la coad\ lalapte, p\i ce, ei nu [tiau?“ descrie perplexsitua]ia Florin Iaru.

Libr\ria a mai devenit celebr\ [i princ`teva proiecte care s-au pus la cale acolo.Prin ‘88 sau ‘89, Mariana Marin era `ntr-o situa]ie critic\. Trimisese scrisori la Eu-ropa Liber\, protestase destul de vehe-ment. „Madi era o fat\ mai special\ [ir\m\sese f\r\ serviciu“, reconstituieFlorin Iaru. „Am organizat o chet\ printre

scriitori, fiecare s\ doneze c`t poate, 50,100 de lei. S-au str`ns vreo 800 de lei,i-am dat lui Madi care a tr\it o lun\ cu ei.{i aflu `n 1990 toamna c\ `n raportul de laBerevoie[ti, `n c`teva file din dosarul deurm\rire, era relatat faptul c\ Florin Iaru aavut ini]iativa s-o ajute pe MarianaMarin. Concluzia raportului era c\, dinfericire, nimeni nu l-a urmat. ~nseamn\ c\m-am asuns bine.“

~n momentul `n care ap\rea o carte,ea era citit\ `n gura mare, citat\ [i discu-tat\. Cartea lui {tefan Agopian, Manua-lul `nt`mpl\rilor i-a f\cut pe Iaru,Nedelciu [i ceilal]i s\ se rostogoleasc\de fericire. „~n carte s`nt dou\ pagini deturn\torie continu\. Cutare a zis c\... Iar`nainte de asta, personajul zice: M\riata, po]i s\ le tai capul tuturor c\ to]i auavut g`nd vinovat.“

Iarna [i vara, tot cenaclul improvizat semuta `n depozit, `n subsolul lui FlorinIaru. Vara, subsolul afl`ndu-se sub p\-m`nt, era cel pu]in cu 10 grade mai r\-coare. Iarna avantajul era c\ temperaturaera pu]in mai ridicat\. ~n editur\ erau ade-sea maxim 4 grade, iar `n libr\rie, `[iaminte[te Dan Stanciu, dac\ l\sai un vascu ap\ peste noapte, diminea]a te trezeaicu ghea]\. Florin Iaru avea „o butelcu]\mic\, m\i, [i am fiert la vin [i la ]uic\ `nea…“. {uetele se mai l\sau cu g\l\gie, cuhohote de r`s, [i nu picau deloc bine `ntr-o epoc\ `n care absolut orice era conside-rat subversiv, [i atunci s-au sesizat c`]ivatovar\[i care le-au pus `n vedere s\ o lasebalt\ cu discu]iile literare. Mai ap\rea [i osticl\ de vin sau de alte lichide, mai alesiarna. „O iarn\ sinistr\, spune Dan Stan-ciu, a fost prin ‘85 sau ’86 c`nd au cr\patcaloriferele. Dac\ nu aveai ceva combus-tibil, mureai.“ {i li s-a pus `n vedere s\ numai fac\ cenaclu `n libr\rie.

Veneau Costache Ol\reanu, MirceaHoria Simionescu. Se jucau table. „Ce`njur\turi erau acolo la table! Nedelciuera printre cei mai buni. Eu eram sub-mediocru. Dar asta nu m\ `mpiedica s\joc“, rememoreaz\ Florin Iaru.

Libr\ria C\r]ii Rom=ne[ti

5Recuper\ri TIMPUL

aprilie 2005

I s-a interzis apoi s\ mai primeasc\ pecineva, pentru c\ legea prevede c\ nimeninu are voie s\ intre `n gestiune. C`ndveneau prietenii, ca s\ nu fie v\zu]i, ìascundea `n fundul depozitului, printrestanduri de c\r]i unde „mai st\team [i nois\ bem o ‘citiric\’. To]i cei care veneaudin nord aduceau palinc\, ceilal]i un vinbun, lucruri rare pe vremea aia“. ~n oricecaz, trebuie `n]eleas\ atitudinea ritual\fa]\ de alcool. Scriitorul bea pentru c\ e oobliga]ie solicitat\ de anumite `mpreju-r\ri. Nu ]ine neap\rat de fiziologie, ci decomensalitatea cre`nd o comunitate.

Tovar\[ii au vrut s\-i fac\ lui Iaru unghi[eu cu o trap\ mic\ pe unde doar s\scoat\ capul. Cu c`t comunica mai pu]in,cu at`t reprezenta un pericol mai mic. Astaa folosit-o `n avantajul s\u. Cine venea s\verifice dac\ e la el cineva cu comporta-ment du[m\nos primea un r\spuns extremde birocratic de func]ionar `ncleiat, „`mipare r\u, p`n\ la terminarea programuluighi[eul acesta nu se deschide… [i tot nu-iscoteam pe cei pe care ì ascundeam“.

Optzeci[tii aveau un statut destul deprecar. Mul]i – cu interdic]ie de semn\-tur\. Oi negre. Florin Iaru a avut parte de16 episoade de `nfierare `n „S\pt\m`na“.Dulea se jurase c\ at`ta vreme c`t tr\ie[teel, Florin Iaru nu va mai avea prilejul s\publice ceva. „~ntr-un fel, era un soi dedisiden]\ m`ndr\ [i orgolioas\ a unoroameni care nu voiau s\ se alieze cu ori-cine. Nu eram lua]i `n seam\ nici de gru-purile de disiden]i. Pentru c\ atunci c`ndau semnat Dinescu cu Ple[u, cu DanDe[liu, pe noi nu ne-au `ntrebat. Vorbaunei poete, vreau [i eu s\ semnez, nici eunu s`nt de acord! Totu[i nu am avut orgo-liu nem\surat. Nou\ n-aveau ce s\ ne iapentru c\ aveam [i alt\ meserie“, maispune Florin Iaru.

C\r]i contra carne

„Pe vremea aia, c\r]ile de la CarteaRom=neasc\ aveau prestigiu [i nu se dis-tribuiau `n cantit\]i suficiente. Pe vremeaaia un tiraj normal minim era de 30-40-50000 la roman. Iar un tiraj ca la MarinPreda b\tea 100.000. C`nd am sosit eu sereedita Cel mai iubit dintre p\m`nteni `n300.000 de exemplare. Nebunie, dac\-ispui cuiva azi. Era o vremec`nd circulaupove[ti cu oameni care st\teau [i trans-criau c\r]ile de m`n\.“

Iaru a intrat `n anii aceia `n casa unuiadintre clien]ii fideli ai libr\riei. Surpriza a

fost s\ vad\ c\ toate c\r]ile din bibliotecaextrem de bine garnisit\ de 1000-2000 devolume erau nedeschise [i mai aveau [ibanderola nedislocat\ de la locul ei.Respectivul pretindea c\ timpul nu-i per-mite s\ le citeasc\ atunci, dar se aprovi-zioneaz\ pentru c`nd va ie[i la pensie,chiar dac\ ar mai fi avut vreo 30 de anip`n\ c`nd urma termenul legal de pensio-nare [i se mai elibera ni]el.

Am f\cut la `nv`rteli acolo… Po]i s\spui, am tr\it de pe urma Sistemului.N-am v`ndut c\r]i la suprapre], dar amv`ndut pe marf\. Veneau ni[te speculan]i,ni[te `ntreprinz\tori cu br`nz\, m\sline,]ig\ri, ca[caval, carne, b\utur\. Socoteamc`t e marfa, d\deam bani `n valoarea asta[i luam marfa. Era suprapre] combinat, c\dac\ a[ fi `ncercat s\ iau de pe pia]aneagr\, luam cu pre] dublu sau triplu. Eraun troc. Iar acela lu`nd c\r]ile, pleca `n tal-cioc [i le vindea cu de trei ori pre]ul lor.Cel mai iubit..., care costa normal 55 delei, s-a v`ndut cu 300 de lei. Cine vindea1000 de exemplare avea un c`[tig de250.000 de lei, ceea ce `nsemna c\ la1000 de c\r]i v`ndute `]i luai un aparta-ment cu 4 camere. Dar [i eu am tr\it bi-ne…“, exclam\ Florin Iaru, vr`nd parc\ s\confirme faptul c\ `n Rom=nia nu se poatetr\i bine `n sine, ci doar `mpotriva a ceva,a cuiva.

~ntr-un interviu luat de Bogdan R\du-lescu [i publicat `n nr. 20 din 2000 al „Ob-servatorului Cultural“, Mircea Nedelciuspunea: „~ntr-o zi, a venit unul [i chiarmi-a pus dou\ pachete de carne `nghe]at\pe masa aia de libr\rie [i mi-a zis, d\-mi [imie ni[te c\r]i! Zic, ce c\r]i dori]i? Las\,pune dumneata acolo ce [tii c\ merge! {im-am dus [i i-am f\cut un pachet de cali-tate, adic\ i-am pus Mircea Eliade, ~ncurte la Dionis, i-am pus Istoria religii-lor, ce [tiam c\ merge, pentru c\ de fapt elnu le cump\ra ca s\ le citeasc\. Lecump\ra ca dup\ aia s\ devin\ cadou c`ndse duce la doctor!“.

Paradoxul epocii era c\, de exemplu,un jurnal filozofic precum Jurnalul de laP\ltini[ se vindea `n regim de specul\. Lalibr\rie plecau 10-15% din c\r]ile care sepuneau `n v`nzare [i erau cozi noaptea. Ladepozit r\m`neau restul de 80%. Condu-cerea editurii d\dea c\r]ile astea pe ochifrumo[i, pe bonuri. {i aveam contabilul[ef, redactorul-[ef [i directorul, B\l\i]\,to]i aveau dreptul s\ semneze bonuri. Lasf`r[it, c`nd se f\cea inventarul, Florin

Iaru trebuia s\ prezinte bonurile [i s\ fac\socoteala c`te s-au v`ndut. „Aiurea, p\ic`nd sunt sute de bonuri nu mai st\ nimenis\ verifice. {i atunci io reciclam bonurile[i le d\deam, `ncasam banii, ì v\rsam `nlibr\rie [i eram OK. Asta era povestea cuc\r]ile. Noi le plasam, le d\deam prieteni-lor. Acolo am mai g\sit c\r]ile interzise,c\r]ile trecute la fondul secret. To]i fuga-rii, Vintil\ Iv\nceanu, sau cartea lui Palercare a fost cu probleme. O carte a luiKundera avea BT-ul. Din nefericire,Kundera fuge din Cehia `n ‘70-’71 [iambasada Cehiei blocheaz\ apari]ia c\r]ii.A r\mas acolo [paltul. Traduc\torul, JeanGrosu, a venit la mine: Nu vrei [paltulc\r]ii? I l-am dat. C\r]ile astea le f\ceampierdute. Ziceam c\ s-au tocat. Prezentamc`teva care erau muceg\ite [i ziceam c\trebuie aruncate. Mergeau la ars. {i ce m\interesa r\m`nea la mine.“

Savu Dumitrescu, cel mai mare scriitordup\ Marin Preda

~n libr\ria despre care vorbim, nu ceitrei scriitori erau personajele cele maiinteresante, mai pitore[ti, ci SavuDumitrescu, fostul [ofer al lui MarinPreda, [i caloriferistul, nea Costel,am`ndoi debit`nd ni[te pove[ti absolut fas-cinante. Cei trei ì `ncurajau, numai c\, pem\sur\ ce a trecut timpul, `ncurajatulacesta a devenit o problem\. ~n timp ce,povestind liber, Savu Dumitrescu avea unsucces fulminant, c`nd a `ncercat s\ trans-crie acelea[i lucruri pe h`rtie, rezultatul al\sat de dorit. Florin Iaru: „Cu nea Savu,io [i cu Nedelciu ne-am f\cut p\cat. I-amspus c\ e bun de scriitor. M\i, [i s-a pusnea Savu pe scris. A muncit 2-3 ani [i aprodus Via]a mea cu Marin Preda. Dup\care a urmat o carte de povestiri. Morbul`l mu[case pe Savu. Prima carte a fostputernic corectat\. Nea Savu avea 4 clase,n-am nimic s\-i repro[ez, era [i este un ombun… un tip haios cu care m-am `n]elesperfect. Nea Savu ajunsese la urm\toareaconcluzie: io, dup\ Marin Preda, s`nt celmai mare scriitor!“.

Dan Stanciu ]ine minte c\ SavuDumitrescu „avea ni[te texte nemaipo-menite. Una pe care mi-am notat-o [i am]inut-o minte c\ erau zilnice: ‘~n ]ara asta,un singur om are voie s\ v`nd\ ciment-Statu’!’. Era un tip popular, a[a, demahala, cu umor de mahala, dar avea unfel de har de a `mbina vorbele. Faimoasavorb\ a lui Preda din Cel mai iubit dintrep\m`nteni, ‘C`rna]i!’ de la Savu era“.

Sf`r[it

Ziua de 21 decembrie ‘89 `l g\sea peFlorin Iaru cu un minus de 4 mii de lei lainventar. Plecase de acas\ cu cele 4 mii `nbuzunar convins c\ va astupa gaura, apoiziua va curge tern, monoton [i optzecist.A ajuns `n alt\ parte pe 21 decembrie. ~ns\timpul l-a contrazis [i s-a gr\bit, iar, dup\ce a sc\pat din `nchisoare, a sc\pat [i cubanii `n buzunar.

Acum acolo unde a fost libr\ria C\r]iiRom=ne[ti mai este o fost\ cas\ boie-reasc\. A mai r\mas doar ce scria DanielVighi `n acela[i num\r 20 al „Observato-rului cultural“: „Ce faci b\tr`ne? m\ `ntre-ba Mircea din dosul tejghelei, [i nu preapot s\ povestesc cum anume era voceaaceea, cum anume era gestul, cum r`sul,pentru asta ar trebui s\ fie el acolo `ndosul mormanelor de c\r]i [i eu s\ fiu din-coace de ele, ori a[a ceva nu se mai poate!At`ta doar pot s\ povestesc, c\ acum vreodou\ luni, treceam eu n\cl\it de obosealadrumului ceferistic pe l`ng\ doamna aceeadin piatr\ de pe aleea Ci[migiului [i, pen-tru o clip\, am avut pornirea s\ apuc spreCR [i nu m-am dus“.

Eugen ISTODOR, Vie]a[ii de peRahova. Din m\rturiile unorcondamna]i pe via]\, EdituraPolirom, Colec]ia Ego. Publicistic\,Ia[i, 2005, 408 de pagini, pre]neprecizat.

Eugen Istodor, fabulosul om deinterviu al „Academiei Ca]avencu“[i colec]ioanrul de nebuni benignipe care ì `n[ir\ `n paginile elitisteale „Dilemei“ [i „Dilemei Vechi“,[i-a propus s\ fac\ o carte senza-]ional\. Dup\ aproape doi ani petre-cu]i `n proximitatea „vie]a[ilor“ –condamna]ii la pedepsa cu `nchisoa-rea pe via]\ – de la Rahova, a [i f\-cut-o. Dar nu acesta este lucrul celmai senza]ional `n cele din urm\, cifaptul c\, `n urma experien]ei spo-vedaniei, indiferent c\ au f\cut-opentru bani, „glorie“ ori ca s\ se eli-

bereze de o grea povar\, nu doarspovedi]ii, „vie]a[ii“ ies schimba]i,metamorfoza]i, a[ zice c\ `n bine, ci[i cel care le-a ascultat spovedaniile,ascult\torul, preotul `n civil. Istodorcel din 22 iulie 2003 nu mai este, cusigura]\, cel care a intrat prima oar\pe poarta ferecat\ a `nchisorii „demaxim\ siguran]\“ Rahova `noctombrie 2002! Este el mai r\u orimai bun? Nu [tiu, dar este altfel [i,`n primul r`nd, unul care a p\truns `nabisalitatea tenebroas\ a psycheeiumane. Nu r\mì neatins atunci c`ndtentezi limita. O carte extraordinar\a unei experien]e unice [i irepetabi-le. Cred c\, pentru aceast\ carte, darmai ales pentru aceast\ experien]\ lalimit\, Istodor merit\, `n acela[itimp, admirat, invidiat [i depl`ns.

~n scurta prezentare de pe coper-ta a patra a acestui senza]ional vo-lum, Mircea Toma, colegul de la„Academia Ca]avencu“, scrie:„C`nd Istodor nu e milos, sar sc`nteide geniu“. Aceast\ carte ne arat\ c\pot s\ri astfel de sc`ntei [i atuncic`nd Istodor las\ [i mila s\-i pene-treze sufletul. Ca orice autor dec\r]i, am [i eu invidiile [i p\rerilemele de r\u, c\ a scris altcineva, c\nu am scris eu o carte ori alta. Ei,bine, aceast\ colegial\ invidie parc\niciodat\ nu m-a muncit mai multdec`t cu prilejul citirii acesteirelat\ri a experien]ei tr\ite de EugenIstodor `n intimitatea celor 23 de„vie]a[i“. Dac\ nu e[ti conscrat deja– dar Istodor este! – a asemeneacarte te consacr\.

(Liviu Antonesei)

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

AccenteTIMPUL6

aprilie 2005

GABRIEL ANDREESCU

Cazul

Unul dintre evenimentele recente cu orelevan]\ cultural\ mai ampl\ `mi pare a fidecizia Consiliului Na]ional pentru Comba-terea Discrimin\rii (CNCD) de a-l sanc]ionape Mircea Mih\ie[ cu 40 de milioane de leipentru publicarea pamfletului „Matusalemvoteaz\“. Au urmat dezbaterea din Dilemaveche asupra cazului, protestul ap\rut subtitlul „Solidaritate cu Mircea Mih\ie[“1 [iarticolul „Cazul Mih\ie[, libertatea deexprimare [i combaterea discrimin\rii“2 dinrevista Observator cultural.

Istoria amenzii pe scurt. ~n Cotidianuldin 14 decembrie 2004, scriitorul MirceaMih\ie[ a publicat un pamflet `n care aparafirma]ii de genul: „Ei sunt genera]ia sal-vat\ de la `nec de Ion Iliescu `n 1990, c`ndau fost trecu]i masiv la pensie. De[i `nc\ `nputerea v`rstei, s-au retras r`njind pe cana-pele, frec`nd p`n\ la demen]ializare remote-ul televizorului [i b`rfind p`n\ la strepezireadin]ilor pe banca din fa]a blocului“. Literaviolent\ a textului trebuie citit\ `n contextulunui rubrici de atitudine `n principal poli-tic\, verificat\ prin tradi]ia publicisticii scri-itorului `n `ntreaga perioad\ 1990-2005. ~nurma apari]iei acestui articol `n Cotidianul,19 pensionari au trimis CNCD o pl`ngereprivind „atingerea adus\ demnit\]ii“ lor, `nconformitate cu Art. 19 al Ordonan]ei137/2000 privind combaterea discrimin\rii.Evalu`nd sesizarea, Colegiul CNCD a decisaplicarea celei mai mari amenzi din istoriaactivit\]ii: 40 de milioane de lei. MirceaMih\ie[ a f\cut contesta]ie, iar CNCD aredus amenda la 5 milioane.

Dilema veche a gestionat prima reac]ie laeveniment. Sub titlul „Amend\ri [i amenzi“,Mihaela Miroiu, H.-R. Patapievici, AuroraLiiceanu, Adrian Mihalache [i, indirect,Radu Cosa[u, Magdalena Boiangiu,Iaromira Popovici, Gabriel Marian [i AdinaPopescu au exprimat, fiecare, o opinie maimult sau mai pu]in relevant\ asupra `nt`m-pl\rii. Substan]a acestei dezbateri a fost des-cris\ astfel de c\tre Liviu Andreescu `n arti-colul s\u din Observator Cultural: „Oprima caracteristic\ a grupajului din Dilemaveche se v\de[te ocolirea sistematic\ a pro-blemei de fond de c\tre majoritateacov`r[itoare a celor invita]i s\ se exprime. ~nafar\ de Mihaela Miroiu [i Horia-RomanPatapievici, nici unul dintre autori nu se`ncurc\ `n detaliile cazului ori `n tema ampl\pe care acesta o ridic\. (…) Una peste alta,asemenea abord\ri, pe care nu a[ ezita s\ lenumesc frivole, ar trebui s\ ocupe un locmarginal `ntr-o dezbatere public\ serioas\.O alt\ tr\s\tur\ comun\ textelor avute `n ve-dere, oarecum legat\ de cea comentat\ ante-rior, o constituie personalizarea perspectivei`n detrimentul efortului de obiectivizare.Atunci c`nd contributorii nu istorisesc anec-dote la persoana `nt`i despre acuza]ii deh\r]uire sexual\ (…) ei r\m`n bloca]i `n uni-versul experien]elor proprii. Transferul deenergie de la istoria tr\it\ la judecata deansamblu nu se mai produce. (…) ~n al trei-lea r`nd, simpla asociere a libert\]ii deexprimare cu discriminarea pare s\ oriente-ze automat interesul comentatorilor spreStatele Unite. Motivul nu e greu de ghicit –ideea c\ America ar fi cumva reprezentativ\prin violarea primeia `n scopul combateriicelei din urm\ a ajuns un loc comun `n men-talul rom=nesc, pe care nimeni nu pare s\ semai osteneasc\ ast\zi s\ `l conteste“.

M\ opresc aici cu acest citat a c\ruireproducere mi s-a p\rut necesar\ pentru aaduce la zi dezbaterea cazului Mih\ie[.Merg mai departe aleg`nd pentru comenta-riu, din grupajul Dilemei vechi, dou\ sus-]ineri concrete: (1) „... ini]iativa legislativ\care a condus la `nfiin]area ConsiliuluiNa]ional pentru Combaterea Discrimin\rii afost urmarea lobby-ului f\cut asupra Gu-vernului de c\tre organiza]iile care promo-veaz\ agenda corectitudinii politice“; (2)„Ei bine, pentru a sanc]iona judec\]ile devaloare considerate nocive, Guvernul a puspe picioare un Consiliu Na]ional pentruCombaterea Discrimin\rii“.

Istoria

S\ fi fost ini]iativa legislativ\ transfor-mat\ `n Ordonan]a 137 pentru combatereadiscrimin\rii expresia lobby-ului unor orga-niza]ii care promoveaz\ agenda corectitudi-nii politice? Actul normativ adoptat `n lunaiulie 2000 a `nceput s\ fie discutat lasf`r[itul anului 1999. Elaborarea [i adopta-rea lui a implicat conducerea Departamen-tului pentru Protec]ia Minorit\]ilor Na]iona-le (DPMN), de o parte, [i c`]iva membri aiunor organiza]ii neguvernamentale dedicatedrepturilor omului, de cealalt\ parte. ~n acelmoment, la conducerea DPMN se afla PéterEckstein-Kovács, reprezentant `n cadrulUDMR al platformei liberale.3 Ecksteinavusese de lucru cu pl`ngerile `mpotrivadiscrimin\rii de la `nceputul anilor ’90 [i erahot\r`t s\ fac\ ceva pentru a stopa fenome-nul. Practic, legisla]ia rom=n\ avea pu]inemijloace s\ vizualizeze excluziunea de pepia]a muncii, obstacolele `n alegerea liber\a domiciliului sau blocarea accesului la ser-viciile publice. ~n ce prive[te propagandana]ionalist-[ovin\, condamnat\ `n Codulpenal, aceasta alimentase timp de 10 anivoturile unor partide precum PUNR [i PRM[i asigurase capitalul unor reviste precumRom=nia Mare sau Europa. Chiar Ecksteina depus `n timpul mandatului s\u mai multesesiz\ri la Parchetul general. Doar una, ori-bil\, a dus la o condamnare – cu suspenda-re. Autorul scria negru pe alb [i cu satisfac-]ie, `n Atac la persoan\, c\ vede `n evreii ca-re circulau pe strad\ viitoare buc\]i de s\-pun. Cel care a condus echipa DPMN impli-cat\ `n promovarea Ordonan]ei 137/2000 afost Markó Atillá, unul dintre tehnicieniiUDMR [colit `n domeniul protec]iei mino-rit\]ilor na]ionale. ~n concluzie, crearea unuisistem rom=nesc de combatere a discrimin\-rii a avut pilon voin]a politic\ a UDMR,forma]iune reprezentativ\ a comunit\]iimaghiare din Rom=nia [i cu o cultur\ poli-tic\ net superioar\ competitorilor rom=ni.

Alt doilea pilon a fost reprezentat de c`-teva persoane active `n domeniul protec]ieidrepturilor omului. Strategia de adoptare aunei norme de combatere a discrimin\rii,de la elaborare p`n\ la promovarea ei poli-tic\ a fost f\cut\ um\r la um\r de DPMN [ioameni asocia]i cu societatea civil\. Unadintre ideile cheie ale colabor\rii a constat`n introducerea actului normativ pe agendaGuvernului `n timpul vacan]ei parlamenta-re. Guvernul era mai informat [i mai res-ponsabil `n raport cu masa inform\ a parla-mentarilor. Iat\ o solu]ie – poate singuraviabil\ – de a `nvinge opozi]ia visceral\ adou\ categorii-]int\ care se sim]eau vizatede lege: oamenii politici [i presa. Tenacita-tea conducerii DPMN, sprijinul Centruluide Resurse Juridice [i al Funda]iei pentru oSocietate Deschis\, interven]ia salutar\ a luiEberhard-Wolfgang Wittstock4 `n Comisiapentru Drepturile Omului, Cultelor [i Mino-rit\]ilor Na]ionale de la Camera Deputa]ilor,„ochiul de veghe“ care a cuplat la timpactorii aminti]i a produs masa critic\ nece-sar\ adopt\rii primei legi anti-discriminato-rie din Europa Central\ [i de Est.

A avut comunitatea interna]ional\ vreunrol `n momentul adopt\rii unei astfel de le-gisla]ii? ~n scrisori, `n expunerea de motive[i `n lista de argumente am invocat discu]iiledin cadrul Consiliului Europei asupra adop-t\rii Protocolului nr. 12, menite s\ permit\judecarea cazurilor de discriminare laCurtea Drepturilor Omului de la Strasbourg

[i am f\cut referire la „Directiva de aplicarea principiului tratamentului egal `ntre per-soane indiferent de originea lor rasial\ sauetnic\“ (pe scurt: Directiva antirasist\). Darprotocolul era doar `n faz\ de discu]ie iardirectiva a fost adoptat\ de Uniunea Euro-pean\ de abia la 6 iunie 2000, c`nd proiec-tul Ordonan]ei 137/2000 se afla deja `n fazasuperioar\ de promovare. Pot spune deci c\referin]ele europene nu au reprezentat dec`tfundalul dezbaterii. Luarea lor `n considera-re era logic\, `n perspectiva unui proiect eu-ropean nu doar asumat teoretic, ci aflat „pemasa de lucru“. Ini]iatorii Directivei antira-siste se referiser\ de altfel explicit la pro-voc\rile legate de integrarea noilor ]\ri dinEuropa Central\ [i de Est. Expunerea demotive a Comisiei Europene f\cea urm\-toarele considera]ii: „Directiva va asigura obaz\ substan]ial\ pentru l\rgirea UniuniiEuropene, care trebuie s\ se bazeze pe res-pectul integral [i efectiv al drepturilor omu-lui. Procesul l\rgirii va aduce `n cadrulUniunii Europene culturi noi [i diferite [iminorit\]i etnice. In scopul evit\rii unor ten-siuni `n ]\rile de ast\zi [i de m`ine aleUniunii Europene [i `n scopul cre\rii uneicomunit\]i fondat\ pe respectul [i toleran]adiversit\]ii rasiale [i etnice, este esen]ial s\se introduc\ un cadru european destinat lup-tei `mpotriva rasismului“. Considera]iileimplicau Rom=nia dar, cum spuneam, noiam folosit dezbaterea din Uniunea Europea-n\, nu Uniunea ne-a trimis oarecare lec]ii def\cut acas\. Ast\zi `ns\, Directiva antirasist\constituie o parte a acquis-ului comunitar.

Dreptul la demnitate versuslibertatea de expresie

Explica]iile de mai sus r\spund [i celeide-a doua alega]ii, privind motiva]ia cre\riiConsiliului Na]ional pentru CombatereaDiscrimin\rii. Institu]ia a fost prev\zut\ deOrdonan]a 137/2000 pentru a da via]\ pre-vederilor ei. ~n particular, CNCD are drep-tul s\ aplice amenzi `n cazurile `n care auloc discrimin\ri `n materia angaj\rii [i pro-fesiei, accesului la educa]ie, libert\]ii de cir-cula]ie, dreptului de alegere a domiciliului[i accesului `n locurile publice. ~n anul2004, CNCD a analizat 353 de peti]ii [i asolu]ionat 217 dintre ele. Este interesantdistribu]ia lor dup\ criteriul de discriminare:1 pe baz\ de ras\, 21 pe baz\ de na]ionalita-te, 45 de etnie, 1 de limb\, 9 de religie, 45din partea pensionarilor, 13 de la proprie-tari, 3 de la refugia]i, 2 de la apatrizi, 23aveau motiv de convingere, 13 de gen, 6 deorientare sexual\, 14 de v`rst\, 18 de dizabi-litate, 6 de boal\ cronic\ necontagioas\, 15de infectarea cu HIV, 10 de apartenen]a la ocategorie defavorizat\.

„Cazul Mih\ie[“ implic\ sec]iunea a cin-cea a legii, privitoare la dreptul la demnita-tea personal\. Or, aici avem `ntr-adev\r oproblem\. Iat\ formularea Ordonan]ei 137/2000, Art. 19: „Constituie contraven]ie,conform prezentei ordonan]e, dac\ fapta nuintr\ sub inciden]a legii penale, orice com-portament manifestat `n public, av`nd carac-ter de propagand\ na]ionalist-[ovin\, de ins-tigare la ur\ rasial\ sau na]ional\, ori acelcomportament care are ca scop sau vizeaz\atingerea adus\ demnit\]ii sau crearea uneiatmosfere intimidante, ostile, degradante,umilitoare sau ofensatoare, `ndreptat `mpo-triva unei persoane, a unui grup de persoa-ne sau unei comunit\]i [i legat de apartenen-]a acesteia la o ras\, na]ionalitate, etnie, reli-gie, categorie social\ sau categorie defavo-rizat\, ori de convingerile, sexul sau orien-tarea sexual\ a acestuia/ acesteia“.

Descoperim un enun] cu acoperire foartelarg\, deci cu o interpretativitate care d\CNCD o putere exagerat\ `n a sanc]iona de-clara]ii [i scrieri care folosesc calificativeidentitare. Cum a fost posibil\ sus]inereaunui astfel de text la `nceputul anului 2000,c`nd s-a discutat proiectul de lege? Trebuienotat c\ enun]ul „orice comportament mani-festat `n public etc.“ se reg\se[te [i `n Di-rectiva antirasist\ a UE, folosit\ pe atunci camaterial de lucru. Numai c\ acolo enun]ulcalific\… h\r]uirea. Or, termenul schimb\cu totul aria de acoperire a prevederii. H\r-

]uirea are `n vedere fapte, circumscrie o ariecu mult mai restr`ns\ de comportamente.Consecin]ele actualei formul\ri a Art. 19 ausc\pat, pur [i simplu, unora dintre cei careau participat la elaborarea actului normativ.Ast\zi, prevederea `[i face efectul `mpotrivaa[tept\rilor unor membri care [i-au pusum\rul la promovarea unei legi de combate-re a discrimin\rii. Chiar dac\ formula co-mentat\: „pentru a sanc]iona judec\]ile devaloare considerate nocive, Guvernul a puspe picioare un Consiliu Na]ional pentruCombaterea Discrimin\rii“ este cu totulrudimentar\, ea arat\ o preocupare legitim\:fa]\ de transformarea unei legi menite s\asigure egalitatea `ntre persoane `ntr-un ins-trument al controlului opiniilor [i mani-fest\rilor de con[tiin]\.

Concluzii: tema libert\]ii deexpresie [i lumea cultural\

Cazul Mih\ie[ este doar cel mai vizibil`ntr-o serie de altele `n care CNCD a aplicatamenzi pentru articole [i declara]ii conside-rate c\ aduc atingere demnit\]ii. Marea ma-joritate a acestora batjocoreau, indiscutabil,persoane [i categorii, chiar cu mult mai evi-dent dec`t pamfletul „Matusalem voteaz\“,unde cheia de lectur\ mi se pare esen]ial-mente politic\. Ceea ce nu `nseamn\ c\ estedreptul statului s\ sanc]ioneze atitudini [iopinii chiar resping\toare. Problema defond pus\ flagrant `n eviden]\ de cazulMih\ie[ este raportul dintre dreptul de a nufi discriminat (`n raport cu dreptul la demni-tate) [i libertatea de expresie. Ultima repre-zint\ nu doar un principiu esen]ial al func-]ion\rii democra]iei, dar contribuie `n ace-ea[i m\sur\ la tr\irea `n mod demn a vie]ii.Care este grani]a dintre cele dou\ valori?Modelul american, acuzat obsesiv [i `nnecuno[tin]\ de cauz\ de adversarii atitudi-nii politice corecte, este cel al maximeilibert\]i de expresie. ~n Europa `n schimb,principiul combaterii discrimin\rii se afl\ `nofensiv\. Conform analizei mele, prevede-rea prea lax\ a Art. 19 al legii rom=ne[ti [idoctrina care se ]ese `ncet-`ncet pe margineaactivit\]ii CNCD `mpinge lucrurile `n sensulcel mai ur`t al `nfr`ngerii libert\]ii de con[-tiin]\, deja peste ce se `nt`mpl\ `n majorita-tea celorlalte ]\ri. Or, un asemenea subiectar fi de maxim interes pentru dezbatereacultural\, c\ci implica]iile au un efect cov`r-[itor asupra vie]ii intelectuale. Chiar `n zile-le `n care scriu aceste r`nduri se lucreaz\ lao nou\ variant\ a legii de combatere a dis-crimin\rii. Ar fi fost firesc ca dezbatereacultural\ asupra limitelor libert\]ii de expre-sie s\ aib\ un cuv`nt asupra f\uririi norme-lor Rom=niei democratice. Ca [i `n altecazuri, `n ciuda orgoliului lor de a c\l\uzisocietatea `n care tr\iesc, oamenii de cultur\nu au aproape nici un cuv`nt asupra reguli-lor tranzi]iei. {i nu doar pentru c\ nu li s-arda aten]ie. Dar mainstream-ul nostru cultu-ral, pentru care victimele pe motive identi-tare s`nt „scelera]i, estropia]i, autovictimi-zan]i„5 promoveaz\ un model intelectualf\r\ func]ionalitate. ~n locul efortului inte-lectual onest, de aprofundare a regulilorsociet\]ii decente pe care [i-o doresc [iimplicarea `n afirmarea valorilor, oameniide cultur\ prefer\ specula]iile comode,inoperante. ~n mod logic, acestea se trans-form\, spre final, `n lamenta]ii.

1„Solidaritate cu Mircea Mih\ie[“, Observatorcultural nr. 260, 17-23 martie 2005

2 Liviu Andreescu, „Cazul Mih\ie[, libertatea deexprimare [i combaterea discrimin\rii“, Observatorcultural nr. 262, 31 martie – 6 aprilie 2005.

3 Alte detalii în Gabriel Andreescu, Ruleta.Români [i maghiari, 1990-2000, Editura Polirom,Ia[i, 2001.

4 Atunci, vicepre[edinte al Forumului DemocratGerman din România [i reprezentantul în Parlamental comunit\]ii germane.

5 Nicolae Bobic\, „Guvernatorii cei pro[ti„Orizont, 21 ianuarie 2002.

Cazul Mih\ie[ sau c=t (nu) conteaz\oamenii de cultur\ `n tranzi]ie

7Cronici din tranzi]ie TIMPUL

martie 2005

Mihai ENE, Trei viziuni aleora[ului (pentru un film alb-negru),Craiova, Scrisul Românesc, 2004, cuilusta]ii de Marcel Voinea

Volumul de debut al lui Mihai Enese îndep\rteaz\ de poezia valului detineri (sau mai pu]in tineri) debutan]isub semnul postmodernismului, prin-tr-o expresie de factur\ aparte. Origi-nalitatea [i coeren]a poemelor – gru-pate în trei cicluri – constau în asuma-rea matur\ a unei formule personale,care î[i construie[te e[afodajul dintr-osimbioz\ a „tehnicilor“ [i inoveaz\,liber, la nivelul limbajului poetic.Lectorul preocupat de înrîurirea pre-decesorilor va descoperi, în poezia luiMihai Ene, ludicul, ironia [i dedubla-rea tipice suprareali[tilor, for]a nega-toare a avangardei, ermetismul (nu

neap\rat a là Barbu) [i unele indicii –atent stilizate – ale universului poeticbacovian. Dar toate aceste formuleconsacrate, devenite locuri comuneale poeziei, s`nt discret „deturnate“,tocmai prin faptul c\ poetul jongleaz\abil cu datele lor esen]iale, iar nu cuartificiul expresivit\]ii lor canonice.Pe aceea[i linie a de-construc]iei, ver-sul pulverizeaz\ tiparele prozodice,s`nt abolite semnele de punctua]ie(excep]ie face punctul de la finalulpoemelor, cu func]ie de pecete), sepractic\ sincopa [i engambamentul.Tehnica privilegiaz\ ambiguitateapoetic\, impune o preocupare atent\pentru caden]a ([i sensul) rostirii,devenit\ un joc serios. De altfel, efec-tele poetice decurg din eufonii bazatepe „asort\ri“ fonetice inedite, licitatep`n\ la a fi îns\[i esen]a lirismului(ritmuri neCaesare).

Mihai Ene exerseaz\ o poetic\ abanalului, care transform\ faptul m\-runt în detaliu semnificativ, luat capretext al diserta]iei grave (ca `n poe-mul dincoace de zid). Demersul poe-tic recurge la o atent\ sistematizare asenzorialului, iar rolul principal revi-ne, în acest complicat proces, per-cep]iei. Poezia se rezum\, în fond, la ochestiune de viziune, [i de aici recu-ren]a semnului retin\, ca metafor\ aprivirii dez-ordonatoare („uneori alte-ori ne aruncam retina pe fereastr\/ s\scrut\m aerul întors“) care guver-neaz\ universul (poetic): „niciodat\nu vine noaptea f\r\ ochiul meu în-tors“. St\pân al „metodelor“ de cons-truire a poeziei, Mihai Ene devine, per`nd, „poetul clovnul regele nebunul“cet\]ii sale, surprins\ în cadre semni-ficative pentru un film alb-negru caretrebuie neap\rat v\zut.

(Andreea Grinea)

BURSA C|R}ILOR

NICOLAE COANDE

„Scrisul face din lucrul tr\it propozi]ii,dar niciodat\ un dialog“

Herta Müller

În feuilleton-ul prestigiosului s\pt\m`-nal german „Die Zeit“, din 5 februarie2004, ap\rea sub semn\tura lui MichaelNaumann un veritabil eseu dedicat ulti-mei c\r]i a Hertei Müller editat\ înGermania: Der König verneigt sich undtötet (Carl Hanser Verlag, 2003). MichaelNaumann, fost ministru al Culturii înguvernul federal în 1998, este în prezentunul dintre cei doi editori [i redactori-[efiai unei publica]ii ce acord\ un spa]iugeneros celor mai importante evenimenteculturale germane [i din întreaga lume.

Ca orice critic literar neam], Naumannprocedeaz\ meticulos la decopertarea aceea ce el consider\ a fi structura de baz\a volumului Hertei Müller: „o poetic\ ascrisului sub dictatur\“.

Am citit cele nou\ eseuri-pove[ti aleautoarei în cheia oferit\ de interpretarealui Naumann: limba care se interogheaz\pe sine.

Pentru c\ Regele se-nclin\ [i ucide, a[acum se nume[te cartea ap\ruta de cur`ndîn traducerea lui Alexandru Al. {ahighianla Editura Polirom, este, între altele, omedita]ie necru]\toare despre posibilit\-]ile limbii de a avea ochii lui Argus, unArgus care în Rom=nia autoarei a purtatc`ndva un nume de temut: Securitatea.

Naumann afirm\ c\ eseurile din Regelese-nclin\... s`nt la fel de bune ca [i celemai bune povestiri ale prozatoarei [i c\Herta Müller crede cu adev\rat în minu-nata putere a cuvintelor. Într-adev\r, ourm\rim pe autoare într-o teribil\ întoar-cere în timp [i spa]iu în locul copil\riei

sale: „cele de aici nu s`nt dec`t franjuriilumii, dar ar trebui tr\it cu picioarele pecovor, [i-acela-i de asfalt [i nu se g\se[tedec`t la ora[“.

Or, între aceste dou\ toposuri profunddiferite, memoria cea mai bun\ a HerteiMüller gliseaz\ neîncetat, a[a cum perma-nent ea naveteaz\ între un acas\-trecut [iun acas\-prezent: Rom=nia [i Germania,cu bunele [i relele lor. Tot ce atinge autoa-rea se transform\ în cuvinte care dezv\-luie via]a ce colc\ie sub pojghi]a lor apa-rent protectoare. Amintirile cele mai dure-roase ale vie]ii petrecute în Rom=nia s`ntazi cernute de sita unei scriitoare care, dinBerlinul cel rece (unde un cais firav îi d\emo]ii pe care le credea pierdute), î[iaminte[te de o ciudat\ lume în care seînt`mplase s\ se nasc\, de o limb\ pier-dut\, ca [i de una salvat\, fie [i la modulscatologic: „Deseori m\ g`ndeam c\ cerulgurii nu poate fi dec`t un loc foarte înc\-p\tor, unde înjur\turile se transform\ întirade poetic-afurisite ale înver[un\rii. Oînjur\tur\ rom=neasc\ reu[it\, a[a le spu-neam pe atunci prietenilor mei rom=ni,este pe jum\tate o revolu]ie de palat. Deaceea nu protesteaz\ oamenii în aceast\dictatur\, c\ci m`nia [i-o consum\ în în-jur\turi“. Dincolo de ingenioasa – [i, înparte, adev\rata – explica]ie oferit\ deHerta Müller incapacit\]ii m\m\ligii de aexploda, trebuie re]inut\ interven]ia cva-sichirurgical\ în imaginarul limbii germa-ne a unui scriitor cu profunde capacit\]ipoetice, dob`ndite în bun\ parte [i datorit\idiomului rom=nesc, foarte eficient c`ndeste vorba de consacrat metafore. Îmiamintesc c\ frau Waltraud Ludwig, vecinamea de la Böll Hause din Langenbroich,[i cea care mi-a ar\tat eseul lui Naumanndin „Die Zeit“, se minuna de frumuse]eaexpresiei cerul gurii, tradus\ în german\„Mundhimmel“! {i avea [i de ce, nem]iizic doar „Gaumen“. Îns\ [i germana îipoate uimi pe rom=nii obi[nui]i cu

cuv`ntul care desemneaz\ acel obiect încare ne izol\m de lume atunci c`ndplec\m dintr-`nsa: co[ciug, sicriu sau, a[acum ciudat îi spun oltenii, tron. Ei bine, înDDR, în încercarea lor de a-l „izola peDumnezeu“, activi[tii statului comunistcondus cu m`n\ forte de Honecker [iMielke (cel mai vechi [ef al unui serviciude securitate dintre to]i [efii statelor co-muniste) scorniser\ un termen care nepoate l\sa perplec[i: „mobil\-de-p\m`nt“.{i Herta Müller conchide: „în aceste cu-vinte po]i deslu[i spaima de moarte“.

Trebuie s\ m\rturisesc c\ am suportatdestul de bine – la lectur\ – ecor[eurile au-toarei, maestr\ a red\rii terifian]ei unuisistem care miza tocmai pe spaimele unuiincon[tient colectiv impregnat [i-a[a demiturile fondatoare ale comunismului,îns\ descrierea b\t\ilor date copiilor degr\dini]\ mi s-a p\rut aproape neverosi-mil\. Este evident c\ autoarea nu fabu-leaz\; [tiu c\ se b\tea în [coal\, în armat\,[i în casele rom=nilor, dar acel sunet alnuielei care fr`ngea fiin]e f\r\ ap\rare mise pare subiectiv la extrem, chiar dac\, li-terar vorbind, autoarea descrie un adev\ral ei. S`nt gata s\ accept faptul, îndobito-cirea celor mici (imnul poate fi înv\]at [if\r\ b\taie), îns\ ceea ce rememoreaz\ larece Herta Müller în apocalipticele scenepunitive nu se reg\sea la scara întregii ]\ri.Evident, autoarea nici nu spune asta, [iceea ce explodeaz\ în paginile ei orbitoa-re este experien]a proprie, una teribil\.Poate c\ cititorii nem]i din DDR vor puteaautentifica „documentul“, av`nd ei în[i[iexperien]a gulagului infantil. Copil fiind,îmi amintesc c\ am suportat la gr\dini]\ceva ce am putut s\ admit foarte greu [imai t`rziu: indiferen]a autorit\]ilor (recteeducatori), dar nu mi-amintesc s\ fi parti-cipat la scene de sadism colectiv îndurat,chiar dac\ uneori eram amenin]a]i atuncic`nd ne certam între noi. Sper s\ nu fiuîn]eles gre[it: nu cred c\ Herta Müller a[arjat, îns\ cred c\ a o]elit oarecum amin-tirea acelui loc unde copiii erau dresa]i s\devin\ mankur]i ai sistemului. E vorba,mai degrab\, de o încr`ncenare, în ciuda,repet, a faptului c\ nu pot nega experien]apersonal\ a autoarei.

Regele, personajul malign al HerteiMüller, este nenumitul Dictator al vie]ilorunor oameni obisnuiti (întruc`t erau seda]iideologic) s\ fac\ revolu]ii de camer\ (ceade Palat s-a înt`mplat cu adev\rat în 1989)în fiecare cas\ sau c`rcium\ a Rom=niei,dup\ care se întorceau la banda rulant\ avie]ii lor supravegheate de acel Argus at`tde l\udat de securistul limbut Ple[i]\.Amintirea jocului de [ah confec]ionat debunicul ei, prizonier c`ndva pe front, oface pe autoare s\ smulg\ cuvintelor sevaunei vie]i care se vede tr\dat\ tocmai decuvinte. Cum nu crede în acel nediferen-]iat „Limba e Patria“ (c\ruia un scriitor caSemprun îi restabile[te sensul prin apelulla con]inutul acesteia), Herta Müller folo-se[te cuvintele cu r\ceala cuiva care nu[i-a uitat locul na[terii, dar nici insula desuferin]\ care o desparte [i azi de ceea cear fi putut fi oaza copil\riei: familia caPatrie. În fond („das Liebe ist Heimweh“,zisese filozoful) scriitoarea german\ estevictima autoedificat\ a acestei pierderioriginare, a unei indiferen]e mutilante,dup\ cum ea fusese cea preferat\ de unorganism opresiv, prea atent chiar, care-[icaut\ cu predilec]ie victimele în r`ndulCeluilalt. {i totu[i, ca om atent, HertaMüller s-a salvat, a[a cum spunea recentla Timi[oara, înfrunt`ndu-[i trecutul, darsfid`nd [i voca]ia de iner]ie a rom=nilor:„Mi s-a repro[at c\ scriu doar pe tema dic-taturii, dar eu s`nt structurat\ de o dicta-tur\. Nu doresc nici o repara]ie de lanimeni. Voi a]i fost distru[i“. Nici m\carlimba nu s-a salvat. Chiar dac\ unii o maivorbesc, înc\…

Herta Müller: limba salvat\

EseuTIMPUL8

aprilie 2005

{TEFAN AFLOROAEI

Spuneam cu alt prilej c\ este realmentesurprinz\tor s\-l auzi pe Kant vorbind des-pre metafizic\ `n termeni potrivi]i mai cu-r`nd unui scenariu cu personaje vii, pasi-uni, drame [i, nu mai pu]in, cu o erotic\subtil\, diafan\. Este ceea ce po]i u[orconstata dac\ ai `n vedere acele pagini `ncare autorul `[i ia un anume r\gaz spre areflecta asupra propriilor sale idei [i cre-din]e. Omul care scrie [i care, de fapt, du-ce cu el o `ntreag\ lume imaginar\, se facesim]it mult mai bine `n astfel de pagini.

Despre ce anume este vorba? Situa]ia `n care se afl\ g`ndirea specu-

lativ\, atras\ adesea de alte lumi [i alte `n-treb\ri dec`t cele cotidiene, este pus\ to-tu[i sub semnul unei pasiuni c`t se poatede omene[ti. C\ci este mereu vorba `n ace-le pagini despre o dorin]\ profund\ [i in-tens\, a[a cum este iubirea ce nu cunoa[tecondi]ii, [i despre ceva dorit `n ultim\ ins-tan]\, a[a cum poate s\ ne apar\ numaif\ptura iubit\ `n chip necondi]ionat. Eadev\rat c\ filosoful german caut\ s\ dis-cute totul `ntr-un mod c`t se poate de aus-ter [i oarecum deta[at. Probabil, doar elsingur [tie motivele acestui din urm\ fapt.

Astfel, metafizica socotit\ atunci nou\,c\reia el `nsu[i i se dedic\, este v\zut\ pur[i simplu asemeni unei iubite severe,mereu `n ceart\ cu cel care o dore[te, darla care acesta din urm\ se `ntoarce `ntot-deauna (Critica ra]iunii pure, 1969, p.628, traducere de Nicolae Bagdasar [iElena Moisuc). Imaginea s-ar justificaprin aceea c\ `n joc nu este una sau altadin doctrinele metafizice ale timpului, ci`nsu[i modul lor ideal de a se `nf\]i[a, dac\accept\m c\ poate fi totu[i g`ndit a[a ceva.Fire[te, Kant [tie foarte bine c\ este vorbadoar de o idee. Or, `n fa]a acestui „tre-buie“, g`ndirea este mereu avertizat\ s\-[irevad\ `nainte de toate limitele proprii(618). Mai devreme `ns\, ne asigur\ Kant,metafizica a fost cinstit\ ca o adev\rat\regin\. Eminen]a obiectului ei de studiu i-a adus titlul singular de regin\ a tuturor[tiin]elor (11). Iar edificiul unde p\rea s\tr\iasc\ regina era `nf\]i[at ca un turn ce s-ar `n\l]a p`n\ la cer, pierz`ndu-se cu totul`n nori (543). Doar c\ la curtea regal\, dinp\cate, pace [i lini[te nu avea cum s\ fie.Iar frumoasa regin\, `n turnul ei de sus, se`ntuneca tot mai mult la chip de ceea ce-iera dat s\ vad\. C\ci slujitorii ei, filosofiorgolio[i de toate orient\rile posibile, de-da]i cu pasiune modului speculativ de ag`ndi, duc `ntre ei r\zboaie nesf`r[ite.Curtea regal\ ajunge astfel o adev\rat\scen\ a discu]iilor `n contradictoriu („Are-na acestor certuri f\r\ de sf`r[it se nume[temetafizic\“). Unii, de exemplu, sus]in c\„lumea are un `nceput `n timp [i este, deasemenea, limitat\ `n spa]iu“ (376). Al]ii,dimpotriv\, vin s\ spun\ – cu argumentede o putere egal\ – c\ „lumea nu are nici`nceput, nici limite `n spa]iu, ci este infi-nit\ at`t `n timp, c`t [i `n spa]iu“ (377). Lafel, unii dintre ei afirm\ c\ pentru a expli-ca unele fenomene din aceast\ lume tre-buie neap\rat admis\ ideea de libertate(388). Dar [i opozan]ii lor au destule argu-mente, [i iar\[i de o for]\ egal\, spre asus]ine c\ „nu exist\ libertate, ci totul `nlume se `nt`mpl\ numai dup\ legi ale natu-rii“ (389). {i a[a mai departe, ca `ntr-o a-dunare cu totul smintit\ sau babilonic\.

S\ mai `nt`rziem pu]in asupra imaginiiacestui r\zboi al ideilor. C\ci el nu estenici simplu [i nici nevinovat. Nietzsche a`n]eles destul de bine acest din urm\ lucru.„Va veni vremea c`nd se va duce r\zboiulpentru domina]ie pe acest p\m`nt; el va fipurtat `n numele doctrinelor filosofice“,spune `ntr-o `nsemnare din 1883. Ideeaeste, de fapt, mult mai veche. {tim c\Platon invoc\, `n Sofistul 246 a-c, aceateribil\ lupt\ de gigan]i dus\ `n jurul ideiide fiin]\ (ousía). O astfel de lupt\ nu aveacum s\ sf`r[easc\ `n timp, chiar dac\ ea vacunoa[te o anume eclips\ `n epoca moder-n\. ~n locul respectiv din Platon s`nt `nf\]i-[ate dou\ mari tabere. Una din ele echiva-leaz\ fiin]a cu `ns\[i natura corporal\ alucrurilor. Descrierea efortului lor, `nacest sens, este de-a dreptul magnific\.„Unii dintre ei trag toate din cer [i dinnev\zut `nspre p\m`nt, lu`ndu-le gr\mad\`n bra]e, ca bolovanii [i arborii. ~n contactcu toate cele de acest soi, ei vin s\ procla-me c\ nu exist\ dec`t ceea ce conduce la`nfruntare [i contact, dup\ ei corpul fiinduna cu fiin]a, iar dac\ un altul ar spune c\exist\ realit\]i f\r\ de corp, ei `l dispre]u-iesc [i nici nu mai stau s\-l asculte“ (tra-ducere de Radu Bercea [i Sorin Vieru,1989). Adversarii lor, `n schimb, „`[i caut\foarte prudent justific\rile `ncep`nd desus, de undeva din nev\zut, [i silind fiin]acea adev\rat\ s\ ]in\ de modele inteligibi-le [i incorporale“. ~n acest din urm\ caz,cele corporale ]in de faptul ca atare al de-venirii. Doar c\, va spune acolo Str\inul,adres`ndu-se lui Theaithetos, „conflictul`nver[unat `ntre cele dou\ p\r]i asupraacestor probleme este de c`nd lumea“. Amputea `n]elege din aceast\ ultim\ spus\ aStr\inului c\ un astfel de conflict, care st\-ruie de c`nd lumea, va [i d\inui c`t lumea.El nu poate fi solu]ionat asemeni altorconflicte, c\ci obiectul disputei nu suport\o solu]ie simpl\ [i evident\. Nu este `n joco simpl\ `ntrebare, ci mai cur`nd un modde-a `n]elege propria lume [i – cu aceasta– un mod de asumare a vie]ii.

Kant `ns\ descrie `n al]i termeni r\z-boiul de natur\ metafizic\. Cei care se lup-t\ `n continuare nu mai apar ca ni[te gi-gan]i din stirpea mitic\ antediluvian\, des-tina]i s\ clarifice datele ascunse ale exis-ten]ei. Iar lupta nu se mai duce pe via]\ [ipe moarte. S`nt doar afirmate unele tezemai ciudate cu privire la suflet, lume, liberarbitru etc. Iar lupt\torii, indiferent din cetab\r\ fac parte, nu aduc argumente destulde clare `n favoarea tezelor sus]inute. Du-p\ at`tea secole de discu]ii, ei nu mai auacces nici la cele cere[ti sau nev\zute,cum spune Str\inul din vechiul dialog,nici la cele cu adev\rat p\m`nte[ti.

Dac\ a[a stau lucrurile, nu ar fi oaremai potrivit s\ abandon\m definitiv orice

discu]ie cu inten]ie metafizic\? Adic\ s\p\r\sim cu totul [i regin\, [i turn `n\l]atp`n\ la cer, [i orice altceva din preajmalor? Este `ns\ imposibil, ne spune Kant.Orice s-ar `nt`mpla cu noi [i orice amcrede noi despre metafizic\, mintea ome-neasc\ resimte o `nclina]ie natural\ c\treastfel de chestiuni. C\ci dintotdeauna„este cople[it\ de `ntreb\ri pe care nu lepoate evita: ele `i s`nt impuse de `ns\[inatura ra]iunii“ (11). ~ns\ nu incon[tien]anoastr\ se ascunde aici. Nici nu este vorbadespre vanitate atunci c`nd formul\m`ntreb\ri cu privire la cele care dep\[escexperien]a sensibil\.

Ideea de metafizic\ nu ne poate finiciodat\ str\in\. Figura reginei st\ruie`ndelung `n mintea noastr\, chiar [i atuncic`nd regina este plecat\ departe sau c`ndne d\m seama c\ nu reprezint\ dec`t o fan-tasm\ pentru cei atin[i definitiv de pl\-cerea specula]iei. Kant spune lucrul aces-ta `n cuvinte mai a[ezate. „Ideea unei ast-fel de [tiin]e [cum este metafizica] este totat`t de veche ca [i ra]iunea speculativ\ aomului; [i care ra]iune nu speculeaz\ fie `nmod scolastic, fie `n mod popular?“ (624).Argumentele sale `n aceast\ privin]\ s`ntmulte (unele expuse, de exemplu, `nProlegomene la orice metafizic\ viitoarecare se va putea `nf\]i[a drept [tiin]\, §57). Dar nu are sens s\ le reiau aici.

Altceva doresc acum s\ spun. PentruKant, g`ndirea `ns\[i manifest\ o form\ dedorin]\, adic\ tinde c\tre ceea ce `i apare afi de maxim\ `nsemn\tate. Iar ceea ce g`n-direa dore[te reprezint\ adev\rata sa iubi-t\, cum este, `n cazul g`nditorului german,metafizica `n genere. Kant crede `n ceeace spune, iar istoria sa subiectiv\ ne cereca noi, oric`t de sceptici am fi, s\ credemm\car `n sinceritatea spuselor sale. A[a-dar, ceea ce g`ndirea dore[te reprezint\adev\rata sa iubit\. Iar ceea ce g`ndireadore[te `n ultim\ instan]\ seam\n\ cu of\ptur\ de vis sau de eter. ~n termenii luiKant, aceasta din urm\ nu este o metafi-zic\ oarecare, asemeni acelor multe doc-trine care s-au tot luptat `ntre ele de laPlaton `ncoace. Dimpotriv\, ea reprezint\metafizica `ns\[i, v\zut\ acum ca Idee sauca [tiin]\ riguroas\ (618). Or, despre a-ceasta nu mai po]i vorbi ca despre cevareal. Ea se descoper\ doar ca un lucru po-sibil, `n felul unei idei c\l\uzitoare. Nueste dat\ nicic`nd `n chip concret. Iar iubi-rea fa]\ de ea nu se consum\ cu totul `ntimp, „cum se `nt`mpl\ la cei mai mul]idiscipoli [i la to]i cei care nu v\d nimicdincolo de [coal\ [i r\m`n toat\ via]a lordiscipoli“ (621). Cu toate acestea, noivom c\uta f\r\ `ncetare s\ ne apropiem c`tmai mult de ea. C`nd se `nt`mpl\ s\ o `n-trez\rim, `nt`lnim atunci privirea ei sever\,aspr\, predispus\ `n a da la iveal\ mai cu

seam\ iluziile g`ndirii noastre. Regina setransform\ pe nea[teptate `ntr-un adev\ratoficiu de cenzor (629). Doar c\ severitateaei, greu de suportat, nu o face `n timp maipu]in dorit\ sau a[teptat\.

Dar s\ revenim la imaginea modern\sau t`rzie a metafizicii. De ce oare i se `n-t`mpl\ s\ apar\ `n felul unui adev\rat tea-tru de r\zboi? Cu alte cuvinte, de ce anu-me decade curtea regal\ a g`ndirii specu-lative? ~ntruc`t i s-ar fi pretins mai multdec`t i se poate cere `n chip just (628). Is-a pretins pur [i simplu s\ fie exact\ `nchestiuni care dep\[esc orice experien]\posibil\: s\ vorbeasc\ despre lume `n ge-nere, de[i lumea nu poate fi obiect al ex-perien]ei; s\ vorbeasc\ despre Dumnezeu`n concepte clare, de[i ideea de Dumnezeunu poate fi dat\ intuitiv; s\ vorbeasc\ sim-plu despre suflet, de[i sufletul nu este unlucru etc. Consecin]ele grave erau inevita-bile: „`n chipul acesta, ea [g`ndirea] sepr\bu[e[te `n `ntuneric [i contradic]ii, dincare poate deduce c\ undeva trebuie s\ sefi bazat pe erori ascunse, pe care ea `ns\nu le poate descoperi“ (11). Cei care aua[teptat de la ea r\spunsuri `n astfel dechestiuni s-au `n[elat pur [i simplu. S-a`nt`mplat cu ei exact a[a cum se `nt`mpl\cu acei oameni care iubesc ceva fantasma-tic, o imagine seduc\toare, [i se desfat\mult timp doar `n a[tept\ri pl\cute. Eiajung totu[i, `n cele din urm\, s\ vad\ sin-guri cum „speran]ele lor au fost `n[elate“(628). C`nd, `n sf`r[it, iluzia este recunos-cut\ ca atare [i poate fi l\sat\ `n urm\, sena[te `n sufletul lor un gen de dispre] pen-tru ceea ce au venerat mult\ vreme. Camacest lucru se `nt`mplase cu metafizica –acea regin\ a [tiin]elor – pe c`nd scriaKant paginile din care extrag aceast\nara]iune. „Acum, spune el, tonul la mod\al epocii cere s\ i se arate [metafizicii] totdispre]ul, [i matroana se t`nguie[te, alun-gat\ [i p\r\sit\, ca Hecuba: modo maximarerum, tot generis natisque potens – nunctrahor exul, inops (p`n\ mai ieri atotputer-nic\ datorit\ at`tor gineri [i fii, azi, nepu-tincioas\, s`nt t`r`t\ `n surghiun [Ovidiu,Metamorfoze]“ (11-12). A[adar, reginadevine `ntre timp o simpl\ matroan\. Din[tiin]\ regal\, metafizica ajunge o preocu-pare comun\ [i destul de suspect\.

~n leg\tur\ cu aceast\ `nclina]ie a noas-tr\, exist\ o frumoas\ analogie de care sefolose[te Kant, cea a edificiului pl\nuit s\ajung\ la cer. «Desigur, s-a `nt`mplat c\,de[i noi pl\nuiam un turn care s\ ajung\p`n\ la cer, provizia de materiale a ajunstotu[i numai pentru o cas\ de locuit care,pentru `ndeletnicirile noastre pe c`mpiaexperien]ei, era destul de spa]ioas\ [i des-tul de `nalt\ spre a o cuprinde dintr-o sin-gur\ privire...» (543). Un astfel de edifi-ciu, simbolul unei metafizici a realit\]iinoumenale, `n sine, ne aminte[te de cele-brul turn biblic. Nu avea cum s\ dureze,iar motivul e pu]in mai complicat. Pe de oparte, lipsa de materiale, cum spune Kantav`nd `n vedere limitele sensibilit\]ii [i aleintelectului. Pe de alt\ parte, «confuzia delimbaj, care `n mod inevitabil trebuia s\dezbine pe lucr\tori `n ceea ce prive[teplanul [i s\-i `mpr\[tie `n toat\ lumea, pen-tru ca fiecare s\-[i construiasc\ pentru si-ne, dup\ propriul plan». Ceea ce `nseamn\c\ turnul `n care s-ar fi ad\postit reginaat`ta vreme a fost doar aparent. Numaicredin]a supu[ilor a f\cut din el un edificiucare s-ar fi putut `n\l]a p`n\ la cer.

Ce va face `ns\ `n acest caz cel care a`n]eles bine c\ nu are cum s\ edifice a[aceva ? Deoarece este greu s\ renun]e totu[ila construirea unei locuin]e, `[i va face unal doilea plan, pu]in mai chibzuit, dup\care s\-[i ridice m\car o cas\ obi[nuit\.Doar c\, `n cele din urm\, un lucru estelimpede [i pentru el. Anume, dac\ nu vaavea `n minte, chiar [i `n felul unei dorin]iascunse, ideea unui turn care s\ ajung\p`n\ la cer, adic\ a unui edificiu care s\ du-reze c`t lumea, sigur nu-[i va putea ridicanici o simpl\ locuin]\ a[a cum se cuvine.

Scene speculative de la curtea regal\(a[a cum le descrie Kant)

9Poezie TIMPUL

aprilie 2005

O. NIMIGEAN

Balad\ de `ncercare, ce auf\cut biv-stihnicul Ovidie otNicolina, la spartul t`rgului,Domniei-Sale, vel-ogof\tuluiMiron al V\mii

C`nd m\laiu-i pe sf`r[ite{i c`nd te str`nge-n jur ogeacul,

Dac\ vremile-s r\znite{i r\t\cit se-arat\ veacul,S\ nu dai `nd\r\t ca racul,

Ci, singur printre prost\naci,Soarbe-]i alene basamacul,

Ascult\-]i inima [i taci!

Mici noroade vitregiteCare se `nfr\]esc cu dracul

Te vor ast\zi sub copite,Pl\cea-le-ar mult s\ le faci placul.Tu nu-i l\sa s\-]i ia caimacul

Oric`t ]i-ar picura pitaci,Drege-]i luleaua cu futacul,


Dup\ ore obrintite,Str`ns `nrudite cu dalacul

{i cu alte boli cumplite,Ai cam r\mas cu com\naculR\speticit, ca tolomacul.

Deci, fii-]i la nevoie vraci, D\ rasa jos, `mbrac\ sacul,


~nchinare:

Voi l\uda de-a pururi leaculDat sufletului meu fugaci,

Nehot\r\tul [i posacul:“Ascult\-]i inima [i taci!”

mic nomenclator almeseriilor mele (selectiv)

rostogolitor de harbuji designer de nas-turi retu[ator angrosist de sosii furnizorguvernamental de pedale cet\]ean sam-sar de carcase matroz de rezerv\ anti-corporatist [ef bricozeur mezzociclist]apinofor hermeneut spectator gradul Iwriter in residence agrimensor `n exilbulinator flohmarktmeister patalamala-giu stripograf poet cone]alnic c\ut\torde unghiuri chirpiciolog büdos oláhcilibilier anten\ cais\

/Cel mai mult mi-a[ dori.../

Cel mai mult mi-a[ dori s\ sparg codul.S\ descifrez ritmurile de numere. S\ ]inmereu sub control discursul paralel.Discursul. De fapt, eu s`nt `nso]itorul s\utemporar. Bovarism al laboratorului. Iat\-m\, `n halat alb, supraveghind mitocon-driile. Privind sferele vii prin microscoapeelectronice. Rezolv`nd ecua]iile redu-plic\rii. Uit`nd de mica mea moarte. Demica mea durere. De micile mele pulsiunimistice. At`tea cuvinte s-ar dovedi inutile.At`tea tipare s-ar dovedi un cheag de fan-tasme. A[ da deoparte metafora artificial\.A[ degusta frumuse]ea naiv\ a mitului. A[

redeveni geometru. L-a[ `mprieteni pePlaton cu Crick [i Watson. Pe Iisus cuLynn Margulis. {irurile de cifre ar firug\ciunea mea sobr\, de eremit al retor-telor, de pustnic al lamelelor, de z\vor`t alexperimentelor. A[ transforma informa]ia– „bi]i, bi]i, bi]i“ – `ntr-o pragmatic\ aduhului, recuper`ndu-mi trupul [i seme-nul. M-a[ `ntoarce decrispat `n gr\din\,pip\ind pe `ndelete ramurile altoiului,aplec`ndu-m\ peste corole, primind pem`na cald\ albinele aurii. A[ ]ine `n pie]ediscursuri aproape [optite, care ar potolilarma solzo[ilor. A[ scrie poeme simple,despre ierburi [i ape, despre zile de var\t`rzie, cu mere c\zute, cu [ezlonguri uitate`n soare, cu nuduri ar\mindu-se pe nisip.A[ vorbi [i despre tine, ni]el z\lud\, exci-tant\ ca o loterie a genelor. Mi-a[ redefini,cu o senin\ resemnare, legea moral\,dominionul.

Zauberlanterne

`n amintiri de chihlimbarte-am prins ca pe un abur rar

acolo te p\strez mai vie dec`t f\ptura ce `mbiecu z`mbete [i cu ocheadela ce-ndeob[te nu se cade

acolo inima `]i batedin orizonturi dep\rtateascunse-n curcubee crudeaproape nu se mai aude

acolo g`ze s`nt [i pe[titurnuri de aur ca-n pove[tigrifoni pe care-i `mbl`nze[tiprin simplul fapt c\ m\ iube[ti

acolo c`nd s`nt singur cri]\m-atingi ca o mironosi]\cu m`na ta cea bl`nd\ foartecare m\ ap\r\ de moarte

Mirel

Mirel, cu barba sa de hidalgo, nu a cre-

zut niciodat\ `n c\r]i. E o nebunie cu multmai mare. Nici `n oameni. Aproape `n]e-lepciune. Uneori `mi `nchipui c\ `n]eleg dece poart\ tot timpul ochelari negri. Dac\ a[putea i-a[ face la anul, `n martie, cadou oband\ optic\ asem\n\toare celei a locote-nentului Geordi La Forge din Star Trek. S\priveasc\ dincolo de structurile absente.Scepticismul s\u treier\ tropii luiAenesidemos [i Agrippa. ~nr\meaz\ diale-la. Trimite clien]i la frizeria lui Occam.Demasc\ fantomele. Mi-e team\ c\ lucidi-tatea `l va pierde. {i dac\ nu r\m`n dec`tdemonii, [i aceia m\run]i? Nici unul c\zut.(De unde, Doamne, iart\-m\, s\ cad\?!)Morala e o s\rman\ zei]\ de poliester, of\c\tur\. Nu spun c\ nu m\ emo]ioneaz\eroismul t\u, prietene. }i-a[ propunetotu[i – pentru prima [i ultima oar\ – tera-pia iluziei supravegheate. S\ redevenimkantieni. S\ ne tatu\m pe bra] dou\ silabe(nici nu doare prea tare), „als ob“. Cine[tie dac\ nu vom vedea, ca `mp\ra]ii, crucivorbitoare pe cer? Inimile noastre, ca ni[tecuiburi uscate de viespi, se vor umpleiar\[i de antene agile, de feroce mandibu-le de aur.

/Apa – nu e vorba de ap\.../

Apa – nu e vorba de ap\, dar s\-i spunconven]ional astfel – te `mpinge pe mal –nu e vorba despre un mal anume, nicidespre o metafor\ a salv\rii. Se `nt`mpl\doar s\ te opre[ti `ntr-un loc, unde r\mìmult\ vreme `ntins, obosit, poate mort. Ate ridica `n picioare s-ar dovedi p`n\ laurm\ posibil, dup\ eforturi `nver[unate,nici m\car ale tale. Unii ar sus]ine c\ me-rit\. C\ ar `nsemna o victorie. Ca [i cumsf`r[itul nu e nimic altceva dec`t o pe-deaps\ pentru nevolnici. Expulzat aproapecu bl`nde]e, aproape cu mil\, aproape cuduio[ie, leg\nat pentru ultima oar\, mi s-al\sat un timp rarefiat, pe care `l pre-sim]isem de c`teva ori cu globulele dilata-te. Ceva greu de uitat, dar de care nu vreis\-]i aduci aminte. A[ min]i afirm`nd c\ nudoare. Dup\ cum a[ min]i afirm`nd c\ enumai durere.

glaives

cu s\bii limpezi care nu se v\df\ceau z`mbind `n jurul lor pr\p\dun aer ionizat la fel de purst`rnea luciri metalice-n azur

era o team\ ce-]i aduce-amintede tine `nsu]i [i de cele sfinte[i a[teptai `ntìa oar\ treazt\i[ul lor s\-]i cad\ pe grumaz

/Foarte `ntortocheat, foartegreoi.../

Foarte `ntortocheat, foarte greoi, cu ocaligrafie de elev de clasa I, abia trecut deliniu]e, cercule]e [i bastona[e. Un scrisc\zut pe g`nduri, apoi scos din min]i,m`zg\leala neputincioas\ a unuia carechiar vrea s\ spun\ ceva. S\-]i spun\ ceva.

Un spa]iu care dizolv\ cuvintele. Carele `ncearc\. M`ncate de rugini [i acizi –carcasele c`torva. „Dumnezeu“, de pild\,fumeg`nd ca `ntr-o baie de otr\vuri. ~nunele nop]i aproape descompus, aproapeduhnind. ~n altele – aproape str\lucitor, cao ramur\ de corali. Ca o eflorescen]\ decristale de st`nc\. Sau ca o sfer\ fragil\ deheliodor. Ce mai r\m`ne aici de scris? Epoate normal s\ desenez, din reflex,liniu]e, cercule]e, bastona[e.

Dar eu vreau s\ vorbesc ast\zi cu tine.}ie a[ dori s\-]i `ntind ramura de corali.Gr\un]ele s`ngerii de zirconiu. Stelu]elede crisoberil. Dac\ vor ajunge `n m`na ta,intensific`ndu-[i reflexele, ar `nsemnapoate o confirmare. ~n]eleptul `]i caut\coapsele, `]i respir\ c\ldura, te p\trunde [ise las\ p\truns.

~ns\ `n chiar acela[i timp – oare „timp“se cuvine s\ numesc durata vid\ a respi-ra]iei mele? – eu fac liniu]e, cercule]e [ibastona[e.

leastavi]\

jum\tatea r\mas\pe to]i ne apas\copiii [i copilele`[i blestem\ [i-mi blestem\ zilelec`nd deslu[esc `n oglinzi dup\ predanieaceast\ grotesc\ ar\taniede abur amestecat cu ]esutca un `nger hirsutcine-[i `ntoarce fa]a colilieva boli de melancoliecine va c\dea `n ispit\va r\t\ci cu mintea r\t\cit\cine-o va privi cu r\bdareva ob]ine o am`naredar nu-i voi putea promite nimicdec`t c\ nu m\ deziceu `nsumi tulburat p`n\ peste firede bizara alc\tuire

pornisem leg\nat `n buestruc\lc`nd a maestruz`mbeam cu ochii miji]icel mai senin dintre cenobi]if\ceam gesturi hieraticepeste cre[tetele voastre s\lbaticep`n\ c`nd schimonosit de vedeniesim]ii cum calea se preschimb\ `nt\r\[enie`ntr-o teribil\ `ncurc\tur\pedeaps\ pentru inima mea trufa[\ [i ima-tur\

leastavi]a se clatin\datin\ cu datin\`n[ira]i pe fu[teinu ne mai desprindem din cleihipnotiza]i de aceast\ momìec`nd imponderabil\ c`nd l\lìede aceast\ brezaiecu glas de heruv [i de gaie

terapia iluziei supravegheateF

OT

O: M

EL

AN

IEW

IOR

A

Proz\TIMPUL10

aprilie 2005

{ERBAN ALEXANDRU

– te rog s\ intri s\ bem o cafea; amcedat din nou [i am urmat-o pe aleea dinfa]a casei; a deschis u[a de la intrare [im-a invitat `n\untru; sieur Mallarmé, amp\truns `ntr-o `nc\pere `n care `ntunericulera total, se deschisese o sp\rtur\ `n altfelde zid dec`t cel din cursul dimine]ii, dar lafel de compact [i cloturant, varianta luinegativ\, albul material fusese `nlocuit deun negru la fel de material [i absorbant,eram `ntr-un malström al negrului [i oclip\ am fost convins c\ `nso]itoarea mease dizolvase `n `ntuneric, dar nu, pentru c\deodat\ a izbucnit lumina [i am v\zut-o:palid\, extrem de obosit\, alc\tuit\ dinumbre suprapuse; doar ochii erau vii,coriacei `nc\, de[i obombra]i de un fel despaim\, pricinuit\ poate de lumin\, caref\cea ca privirea s\ se reverse `ntr-un fru-fru lent, moale, pelu[at; turbanul i se des-prinsese de pe cap, l\s`nd pe t`mple rufla-chete limasonate cu reflexe alb\strii, riso-rius-ul st`ng tremura u[or, mu[chii g`tuluitramblotau [i ei, de fapt `ntreaga sa carnetremura, [aransonat\, m`ncat\ parc\ deni[te g\rg\ri]e invizibile, ca [i cel\lalttrup, al sufletului, alcoolat, cuprins de unbranle-bas irezolut, debrisat de o voce,auzit\ de mine cu o ureche secret\, izbuc-nind, `n chiar miezul miezului lui, `ntr-unhourvari dezl\n]uit; ea era v`natul [i, ca s\se apere, se preg\tea pentru cel mai mare[i, aparent, imposibilul avort: pe sine `n-s\[i avorta, totul de acolo: prezen]a mea,capharnaüm-ul `n care ne aflam, lumina,mai ales ea, devenise abortiv;

– !o, visul, a fi `n plin vis, `n chiar mij-locul realului, poate fi uneori extrem denuizibil, dar merit\, nimic nu este maiimportant dec`t s\ visezi f\r\ `ntrerupere,le rêve sans trêve, iat\ parola, sesam-ulsupremei `n]elepciuni;

nu-mi vorbise mie [i nu vorbise ea, cicealalt\, de dup\ avort, citérieur ei, carese vedea: mic[orat\, cu chipul insalisabilal unui brimborion, virgin\;

a cules de pe jos, dintr-un col] al `nc\-perii unde ne aflam, un teddy-bear, mi l-aaruncat `n bra]e, mi-a cerut s-o scuz c`te-va momente [i a disp\rut pe o u[\ r\mas\`ntredeschis\; am ridicat din umeri [i am`nceput s\ privesc t\cut [i absent ursule]ulde plu[; brusc, am avut sentimentul c\ ]in`n mìni un monstru; cu ochii f\cu]i dinveroterii de serie, reci, fic[i [i veroni, dincauza c\derii inegale a luminii, cu imobi-lismul `ntregului corp, controlat de origid\, mereu aceea[i, geometrie, p\rea c\reune[te `n sine to]i demonii inventa]i saureali, [tiu]i sau ne[tiu]i ai lumii; ca [i toatelucrurile stabile, `mpietrite: o mas\, unscaun, o ma[in\, o cl\dire, ca [i imaginiledin fotografii [i tablouri, ori statuile; dec`te ori am privit o fotografie, am a[teptatcu un fel de `nfrigurare, ca personajelemoarte [i r\mase cu ochii deschi[i [isur`suri pe chip de acolo s\ plece, s\ dis-

par\, `nving`nd frontiera absurd\ a contu-rului, a marginilor cartonului, s\ se elibe-reze din capcanele h`rtiei [i s\ lase `n loc`ntunericul, abisul filei albe; iconocla[tiiau avut dreptate, un Dumnezeu viu [i ubi-cuu, fixat, caricat `ntr-o imagine, devineun nea[teptat demon; lucrurile imobilesecret\ cruzimea, inumanul, moartea;

am aruncat resping\torul ursule] deplu[ `n col]ul de unde fusese ridicat, l-amretrimis `n moartea lui [i `n acel moment[i-au f\cut apri]ia, intr`nd pe u[a `ntredes-chis\ [i cufund`ndu-m\ `ntr-o uimire tota-l\, un grup cu totul insolit: o pisic\, o g\i-n\ [i un coco[; mi-a venit s\ r`d, `ns\ n-amf\cut-o; pisica, dup\ ce mi-a aruncat o pri-vire indiferent\, s-a apropiat de ursule] [ia `nceput s\-l rostogoleasc\, `mping`ndu-lcu labele, s-a apropiat [i g\ina, [i cu uncotcod\cit vesel, a pornit s\ ciuguleasc\ochii p\pu[ii, `n timp ce coco[ul s-a a[ezat`n fa]a mea, a luat o pozi]ie mar]ial\ [i,b\t`nd din pinteni [i zburlindu-[i crinierade leu `n devenire, [i-a desf\cut aripile dec`teva ori, cacuet`nd amenin]\tor, apoi s-a`ncol\cit `n jurul propriului ax, s-a rotit`ntr-un cerc str`ns, f\c`nd ca fou-l’y-lais-se-ul s\ zv`cneasc\, s\ se `nt\reasc\ [i s\se alungeasc\, `ntr-un al doilea plisc, s-aoprit brusc, s-a transformat `ntr-un lyrure,pitindu-se la p\m`nt, apoi mic[or`ndu-se[i mai mult, lov`ndu-se ca un [arpe `nain-te de atac, pe nea[teptate, a s\rit pe um\-rul meu st`ng;

– !fii cuminte, Dodo, i-am auzit voceafemeii din cauza c\reia, iat\, m\ aflam `nsitua]ii din ce `n ce mai surprinz\toare,chiar primejdioase;

Dodo, coco[ul, lini[tit ca prin farmec,a s\rit de pe um\rul meu [i s-a ascuns `nspatele femeii, ce st\tea, sur`z`nd, `n pra-gul u[ii pe al c\rei fond `ntunecat p\rea opat\ de vopsea alb\; era alta: `mbr\cat\ cuun casaquin alb [i, tot albi, ni[te pantalo-ni largi, cu trou- trous-uri `n jurul glezne-lor, dintr-un pongé cu vaguelete, `nc\l]at\cu ni[te [osoni u[ori, m\t\so[i, cu liniatandr\ a unei babouche, [i ei inenarabil dealbi, femeia aceea str\in\ era, nu m\ `n-doiam, o fadet\; urma s\ m\ conving dac\bun\ sau rea; `n t\cerea care se l\sase,pisica a flatulat de dou\ ori, `n rafale scur-te, r\sp`ndind un miros gre]os;

– avem oaspe]i, Margay, nu se poate s\mergi la v`n\toare de vr\bii, i-a spus fe-meia pisicii, l\s`ndu-m\ pe mine babà,

apoi i s-a adresat g\inii, `n timp ce ridicaursule]ul de plu[: Angéline, draga mea,iar i-ai scos ochii lui Coqualin, va trebuis\-i c\ut\m al]ii;

Angéline a r\spuns printr-un cotcod\-cit, dup\ care `n scurt\ vreme a ouat; fe-meia a `nceput s\ r`d\, a luat oul [i mi-aspus:

– vino s\-l vezi [i pe Jaco; m-a luat de bra] [i, continu`nd s\ r`d\,

m-a dus, dup\ ce am str\b\tut un culoarcare p\rea c\ nu se mai termin\, urma]i`ndeaproape de Margay, Angéline [iDodo, `ntr-o `nc\pere unde ne-a `nt`mpi-nat o voce metalic\, de patefon stricat, cerepeta obsedant aceea[i `ntrebare:

– ?tu ai ucis pe cineva p`n\ acum;am v\zut de unde venea vocea aceea

inuman\, cu caden]a egal\ a ro]ilor detren, dintr-o colivie `n care un ghemotocp\r`nd c\ de carton se agita, izbindu-seviolent de pere]i ;

– el este Jaco, mi-a spus femeia [i s-aapropiat de colivie, este un papagal caca-toès, un exemplar rar, are ochii de culoridiferite, vino s\ vezi;

m-am apropiat [i am v\zut, c\, `ntr-adev\r, Jaco avea un ochi ne`nchipuit denegru [i altul erubescent, de un ro[utrec`nd prin toate nuan]ele, p`n\ la cel maiintens, de fanal ;

– ?tu ai ucis pe cineva p`n\ acum, mis-a adresat Jaco, privindu-m\ cu ochi ega-ra]i [i brimbal`nd capul cu mo]ul zb`rlit,de huéron;

– nu, am r\spuns automat;– ?!cum, nici m\car pe mama;– `nceteaz\, Jaco, i-a spus femeia, des-

chiz`nd u[a coliviei [i pun`ndu-i `n fa]\oul jelinei Angéline, !la mas\ acum, poft\bun\;

Jaco m-a abandonat, iar femeia m-aluat de bra] [i mi-a ar\tat `nc\perea, erafascinant\…; modenatura acelei `nc\peri;pere]ii erau acoperi]i cu tablouri [i picturimurale de mare rafinament; unul, de dup\acvariu, se afla un makimono deUtamaro, pe cel opus, de dup\ un lapida-rium, un kakemono de moronobu, iar peceilal]i doi fusese reprodus, cu o mare ve-ridicitate con]inutul anecdotei lui Pliniu,pe unul ciorchinii de struguri ai lui Zeuxis,pe cel\lalt perdeaua lui Parhasius;

!ei da, sieur Mallarmé, ai recunoscut,oui-da, descrierea `nc\perii lui Pensiero,fosta camer\ cu p\pu[i a surorii lui, Anton

Murgescu, unde ar fi trebuit s\ stea sarco-fagul Floraliei, dac\ ea ar fi putut s\ fiemumificat\, descriere pe care ]i-am f\-cut-o de at`tea ori, ca [i lui {erban Valic\Alexandru, pe care el a reprodus-o `n car-tea Benedict [i Maledict, subintitulat\ cunumele t\u;

era evident c\ femeia aceea str\in\, dince motiv? cine ar fi putut s\ [tie, respiraaerul nostru de familie, `mi era din ce `nce mai clar, Dodo, Angéline, Margay,Jaco? ce erau altceva dac\ nu dublurile luiAngellus Agnellus, Vr\biu]ei, Salomeei [ia lui mister Garrulus, iar `n momentulacela, iat\, m\ aflam ̀ n chiar `nc\perea luiPensiero; m\ a[teptam ca ea s\ o fac\ s\apar\ [i pe Floralia, s\ priveasc\ minute `n[ir, fascinat\, ozocherita din lapidarium,s\-[i `ntind\ trupul fragil ca o tulpini]\ defraxinella, `n decubit, peste pietre, um-pl`ndu-[i pielea de excoria]ii, s\ vor-beasc\ despre piatr\ p`n\ la atingerea for-mei pure a orgasmului, extazul intelec-tual, s\ vrea s\ citim, `ntin[i goi `n pat, euDescrierea a o mie de insecte, ea Ierbarulpentru vremi de foamete, s\-mi cear\ s\-ifac baie, apoi clism\, dar nu, Floralia n-a`nviat;

femeia m-a invitat s\ iau loc pe unfotoliu [i a plecat s\ prepare cafelele; Jacom`ncase con]inutul oului [i `ncerca s\ ciu-guleasc\ [i fragmente de coaj\, Margaydormita `ntins\ pe un covora[ de chevro-tin, iar Dodo o alerga pe Angéline de jur-`mprejurul `nc\perii; jos, l`ng\ piciorulfotoliului, am descoperit un keepsake;l-am ridicat [i am `nceput s\-l r\sfoiesc;de la un cap\t la altul, albumul cuprindeafotografii ale unei nun]i, cu un mire bufle-tin, cu un cap mare, buzat, cu spr`ncene]epoase [i tarupate, excesiv adonisat, cuun trandafir mare `n buzunarul de la piept[i al]i trei mai mici, abia `nflori]i, c`te unulpentru fiecare rever al hainei, croit\ dinlasting, ca [i pantalonii care `ns\ aveauturnura unor knickerbocker-i, [i cu o mi-reas\ gras\, bedon\, cu s`nii pe jum\taterev\rsa]i `n afar\, care, pe deasupra, era [igravid\; ciud\]enia cea mai mare a fost s\v\d c\ `n toate fotografiile de acolo capulmiresei era al femeii `n casa c\reia tocmaim\ aflam; `ntì am crezut c\ ea era mirea-sa, dar mi-am dat seama c\ numai capulera al ei, ata[at trupului balurd al adev\ra-tei mirese printr-un trucaj destul de inge-nios; urm\rind expresia fe]ei ei, ca [i altemici obiecte fictive, inserate tot prin tru-caj, cur`nd am `n]eles c\ imaginile com-puneau o nara]iune cu un deznod\m`nts`ngeros;

iat\ cum era [apitrat romanul nun]iiscris de imaginile din fotografii: `n primasec]iune, `ntr-o atmosfer\ ferial\, mirele,c\zut vizibil `n l’app=t des appas, `[i m`n-gìe, `mbr\]i[eaz\, umple de mamurii, s\-rut\ mireasa, ea, cu privirea str\lucind,alactritat\, cu [oldurile degingand`nd,ating`ndu-i uneori fa]a cu p\rul prins `ntr-o croquignolete couette, ì r\spunde cuaceea[i tandre]e, totul pare s\ conduc\spre un conjungo fericit, voi fi a ta pentrutotdeauna, spune ea, !o, ma biche, mul]u-mesc, ma mie, r\spunde el, dandin`ndu-sede fericire; `n capitolul al doilea, `ns\, lu-crurile iau o `ntors\tur\ cu totul nea[tep-tat\; la sainte nitouche fait la lippe, se`ntristeaz\, are un moment de sl\biciune,de vague à l’=me, [i-i face fagotinului oconfesiune, contrar a[tept\rilor, acelcocodès nu reac]ioneaz\, el continu\ s\sur`d\ fericit [i s\-[i amignardeze mirea-sa, la bégueule se enerveaz\, str`nge

Benedict [i Maledict,cartea a II-a: Albedo (fragment)

11Proz\ TIMPUL

aprilie 2005

buzele en cul de poule [i cra[oteaz\, da,scuip\, f\r\ s\-i pese de lumea din jur, dequ’en-dira-t-on, !jarnicoton, am excla-mat, dup\ ce am `ntors o fil\, fiindc\ amdescoperit punctul culminant, ce face caal treilea [i ultimul capitol s\-[i derulezealert scenele, mirele [i nunta[ii s`nt vese-li, mireasa aprinde o ]igar\, `[i ridic\ ro-chia, se las\ pe vine [i urineaz\, mirele are`n m`na dreapt\ un cu]it, mireasa `[i ridic\`ncet chilo]ii [i las\ rochia s\ cad\, mireler`de, cu]itul este `nfipt `n burta miresei;priveam imaginile [i nu-mi venea s\ cred;dac\ ]igara [i cu]itul au putut fi introduse`n cadru cu u[urin]\, nu `n]elegeam cumfusese trucat\ fotografia `n care mireasaurina; trebuia s\ admit c\ se `nt`mplase `nrealitate, ori a[a ceva era imposibil;

gazda mea a revenit, aduc`nd pe o tav\dou\ ce[ti de cafea aburind, l`ng\ care,curios, se afla [i un badelaire;

– ?]i-a pl\cut albumul, m-a `ntrebat, `ntimp ce se a[eza pe fotoliul de vison-visu,sigur nu ]i-a pl\cut, a r\spuns `n loculmeu; am `ntrebat-o cum a reu[it s\ tru-cheze fotografia `n care mireasa urina;

– nu e trucat\, cu excep]ia capuluimeu, evident;

– ?adic\ la nunta real\, mireasa chiara…;

– !o, nu, a r`s ea, `n fotografie nu e mi-reasa, e alt\ femeie care seam\n\ cu ea,am `mbr\cat-o cu o rochie de mireas\,i-am spus ce are de f\cut [i am fotogra-fiat-o, n-a fost greu s-o conving, dup\aceea a fost u[or s\ `nlocuiesc miresele;dar spune-mi: ?de ce a fost ucis\ mireasa;

n-am [tiut s\-i spun; – n-ai fost atent, de aceea nu [tii, dac\

ai fi fost, ai fi auzit ce i-a spus mirelui, c\este un cocu, un marimarri, c\ nu este allui copilul din burta ei, c\ el, !ha, ha, ha,are couilles de couillon, !voilà l’item;

m-a privit fix, apoi a continuat: – ce apare `n album e doar una dintre

obsesiile mele: les noces tragiques, `n ca-re moartea i-o ia cu un pas `nainte vie]ii;

a t\cut un timp, `n care ne-am privit cani[te cìni de faian]\, apoi a [optit ca pen-tru sine:

– a muri tu cu exact o clip\ `nainte dea da via]\ altcuiva, !ce ironie;

dup\ care s-a ridicat, s-a apropiat de onoptier\, de unde a scos o fotografie, pecare mi-a `ntins-o, spun`nd:

– iat\, mori `n chiar mijlocul proprieinun]i;

am privit fotografia; ea, `mbr\cat\ `nrochie de mireas\, `ntins\ cu fa]a `n jos peun pat, cu bra]ele aduse sub cap; de[ip\rea obosit\, nimic de acolo nu sugerac`tu[i de pu]in moartea; i-am spus-o;

– r\stoarn\ fotografia, mi-a cerut cu unglas tremurat;

am f\cut-o [i am r\mas uluit: mireasade acolo era moart\; avea fa]a marbrat\,trupul rigid, iar bra]ele croazate pe frunte,ca un ultim gest de ap\rare, sugerau c\avusese o moarte violent\; n-am `n]elescum de a fost posibil s\ citesc astfel ima-ginile; p\rea c\ `ns\[i lumina era obligat\de o for]\ misterioas\, izbucnind dininteriorul fotografiei, s\ cad\ `n a[a fel,`nc`t singurul `n]eles s\ fie cel care mi serevelase; acesta era cel adev\rat, cel\laltfusese un trompe-l’oeil; privind fascinatfotografia, brusc trupul de acolo a `nceputs\ se m\reasc\, cre[te moartea `n el, amg`ndit cu oarecare nelini[te, abdomenuls-a rotunjit [i, deodat\, peste `ntreagaimagine, s-a suprapus aceea a femeii gra-vide `necate din copil\rie, ca [i a celeilal-te, femeia `n com\ din spital; `mi reveni-se starea pe care o aveam deseori, dedeuil au seuil, cum o numisem; am `nchisc`teva clipe ochii [i am vrut s-o `ntrebdac\ fusese, `ntr-adev\r, mireas\, dar n-am reu[it, pentru c\ ea, cu un gest brutal,mi-a smuls fotografia [i, scr`[nind dindin]i, a `nceput s-o rup\ `n buc\]i; ce af\cut `n continuare mi-ar fi fost imposibil

s\-mi imaginez; a `nceput s\ r`d\ demen-]ial, s-a ridicat `n picioare, a prins-o `n-tr-un col] pe Angéline, a revenit, a luat depe tava cu ce[tile de cafea micul palo[ culama curb\, adus premeditat sau devenit`n acea clip\ un en-cas, [i, cu o lovitur\scurt\ [i precis\, a decapitat-o peAngéline, c\reia ì `ntinsese g`tul pestemarginea mesei, a aruncat corpul g\inii `nmijlocul `nc\perii, i-a oprit `n schimb ca-pul, cu pliscul `nc\ mobil, `nchiz`ndu-se [ideschiz`ndu-se ritmic, i-a stors s`ngele,f\c`ndu-l s\ degulineze pic\tur\ cu pic\-tur\ `n ce[tile de cafea, dup\ care, `ncet`nds\ mai r`d\, a strecurat ar\t\torul mìniist`ngi `n g`tul g\inii, f\c`ndu-l s\ ajung\p`n\ la plisc, a `n\l]at bra]ul [i, tremur`nddin tot corpul, arunc`nd priviri brezilate,cu o voce r\gu[it\, dar incantatorie, a `n-ceput o invoca]ie indebruiabil\ n-am`n]eles cui adresat\, iat\, imolatorul oferi-se obla]ia [i acum cerea, `n cuvinte inecle-rante, dar jaculatorii, r\splata; deodat\, cacharivari-ul de acolo s\ fie complet,Margay, care p`n\ atunci continuase s\mo]\ie pe covora[, a `nceput s\ miaune,apoi s\ urle ca un lup, s-a `ncol\cit, com-prim`ndu-[i trupul, mic[or`ndu-l p`n\ ladimensiunile unui pumn, apoi a s\rit, r\-sucindu-se `n zbor, p`n\ aproape de tavan;ciudat era c\, aflat `n aer, corpul lui `[ischimba cu rapiditate formele, d`nd im-presia c\ `n `nc\pere se n\[teau instanta-neu [i la `nt`mplare fiin]e diferite, dinMargay se n\[tea un jaguarundi , din el unkinkajou, care, la r`ndul lui n\[tea unlagotriche, acesta, [i el, n\sc`nd un ouisti-ti `n secunda urm\toare, am avut, ca demulte ori, sentimentul sc\p\rii de subcontrol a materiei vii, a unei jaisanteerup]ii biologice din care, sub efectul c\l-durii, mai sar, o vreme, stropi sub form\de trupuri, ca apoi s\ se r\ceasc\, s\ `m-pietreasc\, ad\ug`nd geologiei un ultim [ialtfel de strat; ca [i c`nd n-ar fi fost destul,Dodo, care p`n\ atunci ciugulise buc\]i decarne `ns`ngerat\ din g`tul retezat alAngélinei, a `nceput s\ c`nte ca un criorce veste[te cu aceea[i indiferen]\ salva-rea, dar [i sf`r[itul lumii,cu un glas [evro-tant, caracol`nd de colo-colo, iar Jaco,`nghi]`nd ultima r\m\[i]\ de coaj\ de ou,s\ pun\ aceea[i tananant\ `ntrebare:

– !cocorico, !cocorico, !cocorico;– ?tu ai ucis pe cineva p`n\ acum;– !cocorico, !cocorico, !cocorico;– ?tu ai ucis pe cineva p`n\ acum;demantelat, creierul meu devenise o

bucat\ oarecare de carne, le cerveaucomme un cervelas, il est foutu;

diablesa, c\ci o numisem de ceva timpa[a, pe nea[teptate, par raceroc, [i-a reve-nit; a ie[it din trans\ [i arunc`ndu-mi, ni[tepriviri nedumerite, u[or efarate, ca trezit\dintr-un co[mar, a tras de pe deget capulAngélinei [i i l-a aruncat lui Margay, care,lini[tit\, ca prin farmec, [i ea, ca [i Dodo[i Jaco, l-a `nfulecat pe loc, ca apoi, ob-

serv`nd s`ngele de pe haine [i cer`ndu-[icumva scuze din ochii evanuisa]i [i cu-prin[i de nicta]ie, s-a dezbr\cat, a aruncathainele `n mijlocul `nc\perii [i, à poil, s-aa[ezat pe fotoliu;

– s\ ne termin\m cafeaua, a spus ea cuun aer absent, sorbind din cea[ca p\tat\ des`nge;

`mi era o grea]\ cumplit\, dar am b\ut[i eu; gustul duceatru al s`ngelui din cafeami-a accentuat grea]a, `ns\ mi-am contro-lat voma care era pe punctul de a izbucni;

– `ncerc s\ captez o lume diferit\ decelelalte dou\, de alt rang ontologic dec`texisten]a [i inexisten]a, a spus ea, cu unglas stins, aproape [optit, d`nd cumva oexplica]ie nebuniei dezl\n]uite mai `nain-te, uneori reu[esc, alteori nu;

deodat\, luminat\ la fa]\, cu o voceravigotat\, mi-a spus:

– !hai s\ juc\m un joc, colin-maillard,de pild\, ori cache-cache, dup\ care…,dup\ care iat\ ce vom face: o vom jumulipe Angéline [i vom face m`ncare, s\ [tii c\nu-mi pare r\u c\ am ucis-o, mìne voicump\ra alta, c\reia, evident, ì voi daacela[i nume, dup\ cum nici c\ am ruptfotografia cu mine vie [i cu mine moart\nu-mi pare r\u, fiindc\ mai am un sertarplin, dup\ ce m`nc\m, !hurrah, vom cas-tra coco[ul, `l vom [apona pe Dodo, mor-dicus, apoi vom face o circumcizie, dac\nu vei vrea tu, mi-o voi face mie, `mi voicircumciziona clitorisul [i voi dormi, àbêchevet, toat\ noaptea cu Dodo, [tiu c\-iimpropriu spus circumcizie `n cazul meu,dar vom respecta ritualul;

e nebun\ de legat, am g`ndit [i m-amridicat de pe fotoliu, i-am spus c\ se f\-cuse mult prea t`rziu [i trebuia s\ plec;

– !morguienne, !morguienne, a spus cuo voce iritat\;

ajunsesem la u[\, c`nd mi-a strigat:

– !hei, ?nu vrei s\ [tii nici m\car cumm\ numesc;

la Carline, am r\spuns `n g`nd, `n loculei, !la dracu, toat\ seara am vorbit cumoartea; enervat, am disp\rut de acolo `ngraba cea mai mare; am urcat `n ma[in\,am r\t\cit un timp pe ni[te stradele str`mte[i `ntunecoase, dar, `ntr-un t`rziu, amajuns `ntr-un loc cunoscut, de unde, cusentimentul revenirii la via]\, m-am`ndreptat spre Dun\re; pe bac, am cobor`tdin ma[in\, m-am apropiat de balustrad\[i, `n lumina l\ptoas\ a farului de pe ca-targ, am v\zut-o pe ergastulata Heurette-Petitessa, exact a[a cum m\ a[teptam: plu-tind pe ap\, cu fa]a `n sus, cu p\rul des-pletit, `ntins `n prelungirea capului [i cubra]ele `n l\turi; era o cruce de carne; amr`s, am aruncat ]igara aprins\ mai devre-me, am ridicat bra]ele spre cer [i ele au`nceput s\ creasc\, mìnile s-au prins unade o margine, cealalt\ de marginea opus\a galaxiei [i, cu o mi[care lent\, am rotit-o `n sens invers cu o miime de arc de cerc;am dat pentru ultima oar\ `n acea zi tim-pul `napoi, pentru c\ hot\r`sem ca aceeas\ fie ultima moarte a Heurette-Petitessei,dup\ altele cinci; se `ncheia aici destinulacelei zile, rezervat ei [i f\cut de mine s\fie astfel, f\r\ s\ [tiu din ce motiv; amrotit galaxia, comprim`nd ni[te resorturiinvizibile, dar al c\ror pocnet `l auzeam,p`n\ c`nd Heurette-Petitessa a ajuns `npunctul de pe mal de unde a f\cut saltul `nap\, m-am r\zg`ndit, am `mpins cadranulde ceas, ?c\ci ce era altceva, al galaxiei`nainte cu at`t `nc`t Heurette-Petitessa s\se afle `n zbor [i am oprit-o `n acel loc,bacul revenise la mal, ma[inile [i oameniide pe el, pe drumul spre bac, to]i nou-n\s-cu]ii, `napoi `n bur]ile mamelor lor, mor]iide cur`nd, `napoi `n via]\, lumea r\m\sese`mpietrit\, f\r\ timp, [i-mi spuneam c\ ebine a[a, eu, cel care ]ineam timpul peloc, r\mas f\r\ punct de sprijin, c\ci baculdisp\ruse de sub t\lpile mele, g`ndeam c\e bine a[a; st\team, suspendat, `ntr-unplan, ax al cadranului, `ntr-altul, limb\ deceas, cu degetele `ncle[tate de c`te o calo-t\ de ghea]\ [i sim]eam cum timpul, chi]-c\ind ca un [obolan, c\ci fusese interzis,`[i c\uta totu[i vad; l-a g\sit, trupul meu afost vadul, s-au deschis `n el ni[te por]i [itimpul, hohotitor, lichid, ca o cascad\, s-ascurs `n mine, umfl`ndu-m\, utricular,p`n\ la limita suportabilit\]ii pielii; amdesprins o m`n\ de pe ghe]ar [i, cu palmanidat\, am strecurat-o sub pas\rea mare [ialb\ a nop]ii dintre cer, ap\ [i p\m`nt, careera Heurette-Petitessa, am `ndoit degetelespre podul palmei, `nchiz`nd pumnul,prinz`nd-o pe ea `ntr-un ni[oar, astfel c\ `nclipa c`nd am desprins [i cealalt\ m`n\ depe marginea rece a galaxiei [i ea, ca ojuc\rie mecanic\ cu chei]\, [i-a destins, `npocnete scurte, resorturile, n-a mai fostposibil saltul `n moarte;

EseuTIMPUL12

aprilie 2005

LAUREN}IU URSU

Pentru a ne face o imagine clar\ [i lip-sit\ de prejudec\]i asupra antisemitismu-lui lui Cioran, va trebui s\ analiz\m at`tepoca sa (contextul politic intern [i ex-tern), c`t [i circumstan]ele form\rii saleintelectuale, influen]ele culturale exercita-te asupra personalit\]ii sale. Atmosferapolitic\ `n care s-a format aceast\ gene-ra]ie – supranumit\ „Criterion“, dup\ nu-mele revistei `n care au publicat majorita-tea – era impregnat\ de antisemitism, darideologia lor la acea dat\ `[i c\uta sprijin [ijustificare mai cur`nd `ntr-o tradi]ie autoh-ton\, real\ sau inventat\, dec`t `ntr-una`mprumutat\ din exterior1. Primele legi cucaracter antisemit s`nt importate dinRusia, odat\ cu Regimul Organic2. ~ns\proiectele autohtone de constitu]ie, dat`nddin perioada Revolu]iei de la 1948, acor-dau evreilor drepturi egale, lucru careavea s\ se `nt`mple abia dup\ MareaUnire. Cum se explic\ aceast\ muta]ie `ng`ndirea social\ a revolu]ionarilor, deve-ni]i mai t`rziu oameni politici rom=ni?Explica]ia cea mai plauzibil\ ar reprezen-ta-o valurile succesive de imigran]i evreiveni]i din Rusia [i Gali]ia, care au avut caefect cre[terea sensibilit\]ii publice fa]\ deevrei [i fa]\ de str\ini `n genere.

Teama de str\ini (xenofobia) este justi-ficat\ `n situa]ia principatelor rom=ne[ti,supuse periodic la invazii. La aceasta seadaug\ mentalitatea tipic agrar\, `nchis\,refractar\ la nou [i la schimbare a uneisociet\]i ]\r\ne[ti patriarhale. Antisemi-tismul nu este doar o component\ ideolo-gic\, ci [i un cod cultural, un complex deprejudec\]i [i de stereotipuri privitoare lastr\in, multe dintre ele cu r\d\cini `n evulmediu.

Avem prin urmare dou\ premise aleantisemitismului: exist\ o component\tradi]ional\, medieval\, dar [i una cultu-ral\, ideologic\ suprapus\ peste prima. ~ncomponenta tradi]ional\, evreul este aso-ciat, pe de o parte, unor f\pturi mitologiceuria[e, premerg\toare omului – „jidovii“,pe de alt\ parte exist\ convingerea c\acesta ar fi vr\jitor, mag, r\u mirositor,aduc\tor de ghinion, dar [i de noroc dac\d\ruie[te ceva, uciga[ al lui Hristos, supusal Satanei3 etc. Ambele reprezent\ri popu-lare asupra evreului marcheaz\ diferen]adintre noi [i ei, o diferen]\ de ordin onto-logic. Jidovii, ai c\ror urma[i s`nt evreii,s`nt creaturi antediluviene, un fel de expe-riment ratat al lui Dumnezeu, creaturi cumult inferioare omului.

~n cel\lalt scenariu tradi]ional, de pro-venien]\ religioas\, evreul apare ca stig-matizat mai ales prin Iuda, v`nz\torul luiHristos. Iuda Iscarioteanul [i iudeii s`ntconfunda]i. Evanghelia dup\ Ioan culpa-bilizeaz\ explicit poporul evreu, ca fiindv`ndut Satanei. De[i filonul religios nueste de neglijat, totu[i nu are mare rele-van]\ `n cazul antisemitismului rom=nesculterior, creat `n special de pres\ [i de lite-ratur\4.

Prima lucrare antisemit\ `n „literaturarom=n\“ `i apar]ine lui Vasile Alecsandri.~n piesa Lipitorile satelor acesta uzeaz\ deun stereotip comun totodat\ Rusiei [iPoloniei: c`rciumarul evreu, care corupe]\ranii pio[i. Eminescu, de asemenea, jus-tific\ antisemitismul nu prin motive etnicesau religioase, ci economice.

Adev\ratul `ntemeietor al antisemitis-mului doctrinar [i inventatorul sintagmei„chestiune(a) evreiasc\“ `n Rom=nia esteVasile Conta, profesor de drept [i filosofimprovizat. El substituie motivelor econo-mice utilizate p`n\ atunci de presa antise-

mit\ „principiul na]ionalit\]ilor“ – `n]elesca „unitate organic\ de ras\ [i religie ce st\la baza existen]ei unui stat [i a unei na]iuniomogene“5. Acum evreii s`nt v\zu]i ca unfel de parazi]i, buruiene sau licheni caresufoc\ dezvoltarea fireasc\ a unui popor:„pretutindeni pe unde au trecut au ruinat,au corupt, [i au ajuns chiar p`n\ la a nimi-ci poporul `n mijlocul c\ruia au tr\it“6.

Atmosfera antisemit\ se `nte]e[te dup\Unirea din 1918, c`nd aproape o treimedin popula]ia ]\rii o reprezentau minorit\-]ile (28, 1%). Popula]ia evreiasc\, `n 1939era de aproximativ 800 000, dintre care68, 2% locuia `n mediul urban, iar restulde 31, 8% `n mediul rural. Minoritatea e-vreiasc\ era a treia ca m\rime, dup\ ceamaghiar\ [i cea german\7.

Acordarea de drepturi minorit\]ii evre-ie[ti nu a fost rezultatul dezvolt\rii fire[ti,organice a unei solu]ii `n cadrul societ\]iirom=ne[ti, ci a fost impus\ din afar\ `ndou\ r`nduri: prin Congresul de la Berlin(1878), [i prin Tratatul de la Versailles.Aceste „interven]ii“ din afar\ nu au f\cutdec`t s\ poten]eze psihoza xenofob\. Dac\`n a doua jum\tate a secolului XIX Rom=-nia reu[ise s\ evite acordarea `n bloc acet\]eniei tuturor evreilor, limit`nd-o la ceicare au luptat `n R\zboiul de Independen-]\, restul cazurilor urm`nd a fi tratate indi-vidual de c\tre Parlament, prin Tratatul dela Versailles8 toate minorit\]ile, cre[tinesau necre[tine, ob]ineau drepturi egale.

Acest fapt a dus la un revinimentputernic al antisemitismului `n anii `20.La 4 martie 1923, A.C. Cuza `nfiin]eaz\ laIa[i Liga Ap\r\rii Na]ional Cre[tine(L.A.N.C.). La 24 iunie 1927, CorneliuZelea Codreanu `nfiin]eaz\ LegiuneaArhanghelului Mihail. Mi[c\rile studen-]e[ti din anii `20, care au stat la bazaG\rzii de Fier de mai t`rziu, `mpreun\ cuLANC, au reu[it s\ impun\ principiul nu-merus clausus pentru admiterea `n univer-sit\]i. Este vorba de admitere pe baza pro-por]ionalit\]ii. Procentul evreilor fiind deaproximativ 5% la nivel na]ional, univer-sit\]ile trebuiau s\-[i ajusteze `n acest sensnum\rul de studen]i evrei. Existau facul-t\]i, cum este medicina, `n care num\rulevreilor era p`n\ la 40% din studen]i. A-

ce[tia erau favoriza]i de originea lor socia-l\ [i urban\. Mai t`rziu, `n perioada legio-nar\, numerus clausus al lui A.C. Cuzaavea s\ devin\ numerus nullus.

Dac\ p`n\ `n anii `20 problema evre-iasc\ era `n special de natur\ social-eco-nomic\, `n anii `30 se pun bazele trat\riimetafizice a acesteia. ~n acest sens esterelevant\ polemica `n jurul prefe]ei luiNae Ionescu la romanul De dou\ mii deani al lui Mihail Sebastian. Pentru primadat\ este culpabilizat\ „evreitatea“ prinargumente religios-metafizice. Pentru N.Ionescu, evreul este „substan]ial bolnav“9,deficitul lui ]ine de substan]\, nu de rela]iacu ceilal]i oameni. Astfel se casc\ opr\pastie `nsp\im`nt\toare `ntre evrei [irestul omenirii. Evreul este altceva dec`tnoi, el nu este om*; a-l ucide nu mai esteun p\cat, ci aproape o binecuv`ntare. Dac\p`n\ atunci competi]ia economic\ era ceacare `ntemeia antisemitismul (o `ntemeie-re slab\), de acum avem o `ntemeiere tarea acestuia, de natur\ metafizic\: evreul nueste doar un concurent economic, ci r\ul`n sine, iar a-l `nl\tura ia forma unei strin-gen]e „religioase“ (`n cazul legionarilor)sau de alt\ natur\, tot metafizic\, dup\cum vom vedea `n cazul lui Cioran.

Aceasta este atmosfera `n care a cres-cut [i s-a dezvoltat intelectual genera]ia`27. Primul dintre cei care cad prad\ mira-jului fascist este Cioran. Plecat cu o burs\la München, face `n coresponden]ele saleelogiul lui Hitler [i a nebuniei care acuprins Germania, din perspectiva unei„filosofii“ vitaliste, care valoriza mai multnebunia ac]iunii [i a implic\rii `n istorie,dec`t doctrina din spatele ei. Dar Cioranva avea timp s\-[i construiasc\ [i o doc-trin\, mult mai temperat\ `n asump]iile eifundamentale dec`t excesele delirului s\ujuvenil. Eclipsa lui Cioran dateaz\ din1933, a lui Eliade din 1934, iar a lui Noicadin 1938. Se pare c\ o parte a responsabi-lit\]ii acestei „c\deri“ `i revine lui NaeIonescu, cel pu]in Eliade10 [i-l ofer\ cascuz\: fidelitatea... Cioran `ns\ a fostcopilul teribil al genera]iei. Uz`nd de oretoric\ fulminant\ [i [ocant\, dornic s\-[i izbeasc\ [i impresioneze cititorul, el sepreteaz\ la o sum\ de exager\ri [i de

exhibi]ii, nu f\r\ a avea un fundal filoso-fic solid.

Ideile lui Cioran din Schimbarea la fa]\a Rom=niei realizeaz\ o sintez\ intere-sant\ a teoriilor antisemite de p`n\ atunci,reu[ind s\ fac\ not\ discordant\ cu to]i,sub aspect ideologic. Cartea, prin franche-]ea, vigoarea [i intoleran]a ei are un maresucces la genera]ia t`n\r\. Codreanu `ns\reac]ioneaz\ prudent, nu cum s-ar fi a[tep-tat autorul. ~n schimb `l afl\ aproape pe unalt ideolog legionar, Vasile Marin (cu unnivel cultural superior lui Codreanu).

Pentru legionari rom=nul este bun [ipur, `ntruchiparea tuturor calit\]ilor, dareste cople[it de dou\ tipuri de r\u: unuldin interior, cel\lalt din exterior. R\ul in-terior `l reprezint\ evreii, agen]i ai finan-]elor interna]ionale [i totodat\ agen]i co-muni[ti (contradic]ie), care rod la r\d\cinaneamului, sabot`ndu-l. Ei s`nt vinova]i detoate ne`mplinirile [i relele rom=ne[ti din-totdeauna. O a doua surs\ a r\ului, r\ulexterior, `l reprezint\ popoarele vecine,dar mai ales Rusia bol[evic\, infestat\bine`n]eles de evrei.

La aceste dou\ tipuri de rele, concrete[i destul de prozaice, li se adaug\ un altreilea, de natur\ religios-metafizic\: e-vreii prin `ns\[i esen]a fiin]ei lor s`nt unr\u. Prin urmare rezolvarea tuturor pro-blemelor se rezum\ la exterminarea lor.Astfel de argumente par a fi c`nt\rit mult`n min]ile adep]ilor mi[c\rii legionare [iexplic\, `ntr-o oarecare m\sur\, antisemi-tismul visceral al unora. O reconstruc]ie apremiselor ideologice care au activat lanivel psihologic `n epoc\ este greu de rea-lizat, `ns\ o arheologie este `nc\ posibil\,mai ales prin studierea supravie]uitorilormi[c\rii, care ne pot oferi un punct de reperasupra resorturilor psihologice complexeale antisemitismului acelei perioade.

Cioran `ncepe prin a observa c\ adver-sitatea fa]\ de str\ini este at`t de caracte-ristic\ firii rom=nului, `nc`t acestea nu arputea fi niciodat\ separate11. Xenofobiaface parte din structura esen]ial\ a rom=-nului, `ns\ eliminarea tuturor str\inilor es-te departe de a rezolva ceva: „dac\ am eli-mina pe to]i str\inii, problema Rom=nieinu ar fi mai pu]in grav\“12. Na]ionalismuln-ar trebui s\-[i fac\ o preocupare esen-]ial\ din scoaterea pe linie moart\ a str\i-nilor, ignor`ndu-se astfel adev\ratele pro-bleme ale rom=nit\]ii. Consider\ justifica-bil\ xenofobia prin cei o mie de ani deasuprire sub str\ini: „este o lips\ de ins-tinct na]ional a nu-i ur` [i a nu-i elimina“13.Iar dac\ invazia iudaic\ a ultimelor zeci deani a f\cut din antisemitism tr\s\tura esen-]ial\ a na]ionalismului rom=nesc, nu `n-seamn\ c\ „dac\ Rom=nia n-ar fi avut niciun evreu, ar fi reprezentat o existen]\ maipu]in mizerabil\“14. Abordarea sa estelucid\: evreii pot s\ fie, cel mult un impe-diment `n calea dezvolt\rii na]ionale arom=nilor, dar nu cauza decaden]ei. Ei auocupat o ni[\ `n sistemul societ\]ii rom=-ne[ti, `n zona capitalismului incipient.Diferen]a dintre rom=ni [i evrei este unade nivel istoric, ei afl`ndu-se la un nivelistoric superior. Solu]ia lui Cioran este,`mpotriva celorlalte curente na]ionaliste,modernizarea [i urbanizarea rapid\ aRom=niei.

Privind pe scena istoriei, constat\, `nstil spenglerian, c\ „de c`te ori un popor iacon[tiin]\ de sine `nsu[i, intr\ `n mod fatal`n conflict cu evreii“15. Acesta este cazulSpaniei, al Angliei [i al na]ionalismuluigerman contemporan lui. ~n acest sens,evreii reprezint\ un catalizator pentrupoporul `n interiorul c\ruia s-au a[ezat.„Dac\ num\rul de evrei dintr-o ]ar\ nudep\[e[te doza de otrav\ necesar\ unui

Emil Cioran: problema antisemitismului

13Eseu TIMPUL

aprilie 2005

organism, ei pot fi accepta]i (...)“16. Acestargument este `nt`lnit [i la Nae Ionescu, `nprefa]a la romanul lui Sebastian: evreii, capopor care nu are propensiunea spa]iului[i a politicului, se dezvolt\ `n zona spiritu-lui, dar analitic, steril. S`nt foarte bunifinan]i[ti [i se fac iubi]i de cei puternici.~ns\ aici st\ [i s`mburele decaden]ei lor.Inevitabil, transforma]i `n ]api isp\[itori cadebu[eu al nemul]umirilor populare, ajungs\ fie persecuta]i [i izgoni]i17.

Avem `n lucrarea lui Cioran [i un altargument, cel metafizico-religios, utilizat,bine`n]eles, [i de Nae Ionescu. Este vorbade diferen]a de natur\ ontologic\ dintreevrei [i ceilal]i oameni. „Evreul nu estesemenul, deaproapele nostru [i oric`t\ inti-mitate ne-am l\sa cu el, o pr\pastie nesepar\, vrem nu vrem. Este ca [i cum ei ardescinde dintr-o alt\ specie de maimu]edec`t noi (...). Omene[te nu ne putem a-propia de ei, fiindc\ evreul este `nt`i evreu[i apoi om. Fenomenul se petrece at`t `ncon[tiin]a lor, c`t [i `n a noastr\“18. AiciCioran se face exponentul unei versiunitari a antisemitismului: „evreul este com-plet diferit, oare este om...?“. Aceste `ntre-b\ri au fost puse `n cultura occidental\, `nordine cronologic\, de c\tre Wagner,Chamberlain19 [i ideologii nazi[ti ai anilor`30 din Germania. La noi, at`t N. Ionescu,c`t [i A.C. Cuza `[i justific\ antisemitismulpe baza unor considera]ii personale [i aunor tradi]ii na]ionale, ortodoxe.

~n ce prive[te teoria asimila]ionist\,Cioran este pesimist: „Cum s\ asimil\mnoi, un biet popor, pe cel mai ireductibilfenomen al istoriei?“20. Tonul devine ad-mirativ. Dac\ li s-ar da libertatea absolut\,`n maxim un an ar schimba p`n\ [i nume-le ]\rii. Iar antisemitismul „este cel maimare omagiu adus evreilor“21. Evreii ausupravie]uit celor mai mari civiliza]ii aletrecutului [i, cu siguran]\, ne vor supra-vie]ui [i nou\. Eseul lui Cioran – pentruVolovici22 – este mai cur`nd un elogiu`nver[unat adus unui adversar detestat toc-mai prin for]a [i calit\]ile sale excep]iona-le [i unice. Evreii reprezint\ „cel mai inte-ligent, mai dotat [i mai obraznic popor“23.

Solu]ia acestei lucr\ri – dat fiind c\Cioran este consecvent [i nu `[i rezum\na]ionalismul la antisemitism – este co-lectivismul na]ional. Doctrina este pre-luat\ de la Mihai Manoilescu, economistrom=n interbelic. Poporul rom=n arenevoie de o m`n\ forte, care s\-l salvezede democra]ia care a dus la e[ecul ]\rii, `ncare au prosperat numai evreii [i cu ceiv`ndu]i lor. Corup]ia sistemului democra-tic parlamentar a fost unul din motiveleascensiunii fasciste `n Rom=nia [i `nEuropa, [i, de asemenea, un cli[eu desfolosit de retorica na]ionalist\. Nu estesurprinz\tor c\ Cioran agreeaz\ asemeneasolu]ii. Teoria cioranian\ corporatist\ pareun compus aberant `ntre comunism [i fas-cism. De altfel, el laud\ ambele sistemepolitice, „punerea la teasc“ a na]iunilordin interiorul acestora.

~n anii `60, are loc un schimb de scri-sori cu G. B\lan, demnitar comunist. ~ntr-o scrisoare datat\ 12 iunie 1968, acesta `linvit\ `n Rom=nia pentru a vedea `ndea-proape „schimbarea la fa]\ a Rom=niei“ `nepoca comunist\, schimbare pe care, sus-]ine el, Cioran o profetizase24. Ceau[escua reu[it punerea pe linie moart\ a str\i-nilor, a preluat visul unei Rom=nii cu opopula]ie dens\ (dorea 30 de milioane `n2000, nu chiar c`t China...), a preluat ob-sesia urbaniz\rii [i a industrializ\rii.Ceau[escu „i-a `mplinit lui Cioran cu v`rf[i `ndesat visul“25.

Mult timp autorul nu va mai reveniasupra chestiunii evreie[ti. Dar c`nd o face(1973), va r\bufni iar\[i cu aceea[i patim\.Doar direc]ia este schimbat\. Nu mai esteun elogiu `nver[unat adus unui adversarredutabil, cum spunea Volovici (referin-du-se la Schimbarea...), ci dimpotriv\, ex-presia admira]iei nedisimulate, `nt\rit\ demul]i ani de exil. „A fi om e o dram\, a fievreu este una `n plus. De aceea evreul areprivilegiul de a tr\i de dou\ ori condi]iauman\. El reprezint\ existen]a prin exce-

len]\ separat\ sau, pentru a folosi o expre-sie prin care teologii `l calific\ peDumnezeu, este absolut-altul“26. Cioranfolose[te din nou „argumentul ontologic“,`ns\ de ast\ dat\ diferen]a nu-l mai pla-seaz\ pe evreu al\turi de diavol, ci deDumnezeu. Evreul este exacerbareacondi]iei umane. „Mai bun sau mai r\udec`t noi, el `ntrupeaz\ extremele sprecare tindem f\r\ a le putea atinge; el estenoi dincolo de noi `n[ine27“.

Metamorfoza autorului este complet\.~ntrebarea este `n ce m\sur\ este [i asu-mat\. Norman Manea, cel care lanseaz\discu]ia asupra implic\rii fasciste a gene-ra]iei Criterion, `l favorizeaz\ pe Cioranfa]\ de Eliade sau Noica. Nici unul din einu [i-a f\cut o mea culpa. Eliade a datvina pe Nae Ionescu, acea felix culpa... -fidelitatea fa]\ de maestru, care `l ferea deresponsabilitate. ~n paginile de Memorii,el sufer\ de amnezie selectiv\ `n ce pri-ve[te aceast\ perioad\. Noica [i-a r\scum-p\rat „p\catele“ r\m`n`nd `n Rom=nia,f\c`nd pu[c\rie...

Dintre autoexila]i, la Cioran cel pu]inse aude un murmur de regret. ~ntr-unmanuscris datat `n anii `50 [i editat dup\moartea sa de Simone Boué, Cioran `[iface mea culpa: „Eram departe de-a fi `m-plinit treizeci de ani, c`nd s-a `nt`mplat s\fac o pasiune pentru ]ara mea; o pasiunedisperat\, agresiv\, din care nu exista sc\-pare [i care m-a h\r]uit ani de-a r`ndul“28.„O voiam puternic\, f\r\ de m\sur\, ne-bun\, asemeni unei for]e malefice, uneifatalit\]i ce ar fi f\cut s\ tremure lumea, [iea era mic\, modest\, lipsit\ de atributelecare alc\tuiesc un destin29“. Obsesia uneiculturi minore [i a unei ]\ri f\r\ trecut `lface pe Cioran s\ se afilieze legionarismu-lui. „Pe atunci s-a n\scut un soi de mi[-care, care voia s\ reformeze totul, p`n\ [itrecutul. N-am crezut sincer `n ea nicim\car un singur moment. ~ns\ aceast\mi[care era singurul indiciu c\ ]ara noas-tr\ putea fi altceva dec`t o fic]iune. A fosto mi[care crud\, amestec de preistorie [ide profe]ie, de mistic\ a rug\ciunii [i arevolverului, pe care toate autorit\]ile aupersecutat-o30“.

~n coresponden]a privat\, Cioran `[imanifest\ regretul [i distan]a fa]\ de celcare a scris unele texte: un cu totul alt om.~i este greu s\-[i `nchipuie nebunia acelorvremuri. Tocmai de aceea, `n tot exilul s\uparizian va profesa o filosofie a neim-plic\rii [i a renun]\rii. Condi]ia exilului `lapropie tot mai mult de evreu. Se vadenumi pe sine „evreul metafizic“.Cultiv\ prietenii cu B. Fondane, P. Celan[i chiar cu N. Manea, la b\tr`ne]e.

~ntr-o convorbire cu F. Bondy (1972),Cioran afirm\ c\ n-a f\cut niciodat\ partedin Garda de Fier. „Conduc\torul ei,Codreanu, era, de fapt, slav, mai mult tipulunui hatman ucrainean31“. Garda de Fiereste descris\, `n mod curios, ca o mi[caremarginal\, format\ `n mare parte din ele-mente alogene (macedoneni dezr\d\ci-na]i). Ofer\ o explica]ie a succesului aces-tei mi[c\ri la un popor `n general sceptic:„Garda era, `n general, dispre]uit\ de inte-lectuali; psihologic `ns\ lucrurile st\teaualtfel. Iar intelectualii (...), care se plicti-seau [i l`ncezeau cu diplomele lor la ]ar\,se duceau bine`n]eles cu pl\cere la ei.Garda de Fier era considerat\ un fel deremediu al tuturor relelor [i al plictisului— chiar [i al blenoragiei“32.

Plictis, antisemitism visceral, idealism,dorin]\ de emancipare economic\, religio-zitate prost `n]eleas\, captivitate ideolo-gic\ – toate acestea reprezint\ motiveposibile ale aventurii unei genera]ii. Iar ane mistifica trecutul (acest trecut!) nu estede nici un folos. Ne apar]ine [i trebuie s\ni-l asum\m. F\r\ ca noi s\-i `n]elegem,regretul lor este asemenea unui strig\t`ntr-un de[ert.

Epilog

Mult timp moralistul a l\sat s\ se`n]eleag\ c\ stabilirea lui `n Fran]a a coin-

cis cu ob]inerea unei burse de doctorat dela Institutul Francez din Bucure[ti, `n anul1937. M\rturise[te Sandei Stolojan c\ `n’41, sub guvernarea lui Antonescu i s-arefuzat plecarea din ]ar\, fiind `ncorporatla un regiment de artilerie c\lare. Atunci`nt`lne[te un anumit b\rbat, al c\rui numepretinde c\ l-a uitat; pe baza c\r]ii de vi-zit\ a acestuia reu[e[te s\ p\r\seasc\ ]ara33.

Pamfil {eicaru afirm\ c\ Cioran a fostnumit ata[at cultural al Rom=niei legiona-re `n Fran]a, post din care se pare c\ a de-misionat `n 1941. La eliberarea Fran]ei arfi f\cut 6 luni de `nchisoare. {eicaru afir-m\ c\ Cioran tocmai terminase o carte dedreapta, pe care, de fric\, a aruncat-o `ntr-o gur\ de canal34. ~n realitate, Cioran a fostdoar chemat [i interogat preventiv de c\trepoli]ia francez\, dar nu a f\cut pu[c\rie.Majoritatea reziden]ilor str\ini din Fran]aau fost supu[i la acela[i tratament.

Perioada cuprins\ `ntre toamna lui1940 [i 6 aprilie 1941 (data plec\rii defi-nitive) este cea mai `ntunecat\ din biogra-fia cioranian\. Prezen]a lui `n Rom=nia `ntimpul rebeliunii legionare este cert\. La27 noiembrie 1940 ]ine la Radio o confe-rin]\ cu titlul Profilul interior al C\pita-nului, publicat\ ulterior `n Glasul str\-mo[esc35. De asemenea, o `nsemnare dinJurnalul lui Mihail Sebastian, datat\ 2ianuarie 194136, atest\ prezen]a sa laBucure[ti. Sebastian acrediteaz\ [i elideea c\ Cioran ar fi fost numit ata[at cul-tural la Paris. Editura Humanitas ]ine s\dezmint\ ferm, `ntr-o not\ de subsol,aceast\ afirma]ie.

Dup\ invazia Fran]ei, guvernul rom=n[i-a repatriat cet\]enii. Majoritatea au ple-cat, inclusiv Cioran, care a regretat apoienorm c\ n-a r\mas. ~n felul acesta, ima-ginea sa s-a asociat mi[c\rii legionare.Asocierea lui cu evenimentele de atuncieste doar conjunctural\, ]ine s\ ne asigure,prin intermediul Sandei Stolojan, `n198137. Totu[i, asupra acestei perioade pla-neaz\ un puternic echivoc.

1 Leon Volovici, Ideologia na]ionalist\ [i „pro-blema evreiasc\“ `n Rom=nia anilor `30, Ed.Humanitas, Bucure[ti, 1995, p. 12.

2 Exist\ o discu]ie „de nuan]\“ asupra prevederi-lor antisemite prezente `n Regulamentul Organic.At`t timp c`t o lege discrimineaz\ necre[tinii (turcii [ievreii), aceasta nu este explicit antisemit\. Dar dac\num\rul evreilor este sensibil mai ridicat dec`t alaltor necre[tini, putem afirma c\ prevederile au uncaracter antisemit, chiar dac\ formularea e implicit\.Dac\ de jure legisla]ia era `ndreptat\ `mpotrivanecre[tinilor, de facto era antisemit\, aplic`ndu-se `nspecial acestora.

3 Andrei Oi[teanu, Imaginea evreului `n culturarom=n\, Ed. Humanitas, 2004, p. 305-306.

4 Leon Volovici, op. cit., p. 30.5 Ibidem, p. 35.

6 Vasile Conta, Opere complete, Bucure[ti, 1914,p. 642.

7 Leon Volovici, op. cit., p. 42.8 ~n Tratatul de pace `ncheiat la 9 decembrie

1919, la articolul 7, se specific\ c\ Rom=nia se anga-jeaz\ s\ acorde cet\]enie tuturor evreilor reziden]i `nteritoriile rom=ne[ti care nu au o alt\ cet\]enie. Laarticolul 8, se preciza c\ to]i cet\]enii rom=ni s`ntegali `n fa]a legii [i trebuie s\ beneficieze de acelea[idrepturi civice, f\r\ discriminare bazat\ pe ras\, reli-gie sau limb\. Totu[i, articolul 7 al Tratatului de laVersailles nu a fost inclus `n Constitu]ia din 1923,autorit\]ile rom=ne solicit`nd `n continuare evreiloracte justificative cu privire la cet\]enie. Ca urmare,circa 10% dintre evrei nu s`nt naturaliza]i (cf.Benzion Dinur (Dinaburg), Encyclopaedia Judaica,versiunea multimedia, 1997, sec]. Emancipation, art.Rumania).

9 Mihail Sebastian, De dou\ mii de ani. Cum amdevenit huligan, Ed. Hasefer, Bucure[ti, 2000, p. 9

* „E[ti tu, Iosif Hechter (Personajul lui Sebastian- n.n.), om de la Dun\rea Br\ilei? Nu. Ci e[ti evreude la Dun\rea Br\ilei", `n Mihail Sebastian, op. cit.,p. 12.

10 Demistificarea tinere]ii filo-legionare a luiEliade este realizat\ de Norman Manea `n articolulintitulat sugestiv „Felix culpa“, `n care este ridiculi-zat\ fidelitatea acestuia fa]\ de N. Ionescu. Eliade afost `nchis la Miercurea Ciuc `mpreun\ cu Magistrul,ocazie cu care autorit\]ile i-au dat posibilitatea de ase delimita `n scris de mi[carea legionar\. El refuz\,invoc`nd, pe de o parte, fidelitatea fa]\ de Maestru,pe de alta, auto-incriminarea presupus\ de o decla-ra]ie de desolidarizare.

11 Emil Cioran, Schimbarea la fa]\ a Rom=niei,Ed. Vremea, Bucure[ti, 1937, p. 128.

12 Idem, Ibidem.13 Idem Ibidem.14 Idem, Ibidem.15 Ibidem, p. 130.16 Ibidem, p. 132.17 Mihail Sebastian, op. cit, p. 18-19.18 Ibidem, p. 130.19 Mihail Sebastian, op. cit., p. 12; Andrei

Oi[teanu, op. cit., p. 421.20 Emil Cioran, op. cit., p. 143.21 Ibidem, p. 144.22 Leon Volovici, op. cit., p. 126.23 Emil Cioran, op. cit., p. 132.24 Marta Petreu, Un trecut deocheat sau

„Schimbarea la fa]\ a Rom=niei“, BibliotecaApostrof, Cluj, 1999, pp. 299-300

25 Ibidem, p. 297.26 Emil Cioran, Ispita de a exista, Ed. Humanitas,

Bucure[ti, 1992, p. 58.27 Ibidem, p. 59.28 Emil Cioran, Mon Pays/}ara mea, Ed.

Humanitas, Bucure[ti, 1996, p. 13.29 Ibidem, p. 14.30 Ibidem, p. 15,18.31 Convorbiri cu Cioran, Ed. Humanitas,

Bucure[ti, 2004, p. 9.32 Idem, Ibidem.33 Valentin Protopopescu, Cioran `n oglind\,

`ncercare de psihanaliz\, Ed. Trei, Bucure[ti, 2003,p. 185.

34 Ibidem, p. 189.35 Marta Petreu, op. cit., p. 304.36 Mihail Sebastian, Jurnal, 1935-1944, Ed.

Humanitas, Bucure[ti, 1996, p. 287.37 Sanda Stolojan, Nori peste balcoane. Jurnal

din exilul parizian, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996,p. 102.

AccenteTIMPUL14

aprilie 2005

Ruxandra ANTON, Izvorul zidit,Coperta [i desenele autoarei, EdituraCronica, Ia[i, 2004, 68 de pagini, pre]neprecizat

Ceea ce te impresioneaz\ pl\cut dela prima vedere este frumuse]ea c\r]ii,începînd cu coperta, continuînd cuexcelentele ilustra]ii apar]inînd autoa-rei [i sfîr[ind cu textele poetice caatare. O apari]ie editorial\ rotund\,a[a cum ar trebui s\ fie mereu atuncicînd este vorba despre poezie, care nupoate fi citit\ în bune condi]ii pe hîr-tie de ziar. O poet\ foarte bun\ careiese în lume în haine de s\rb\toare [inu pot decît s-o felicit [i s\ felicit edi-tura c\ [i-au putut permite acest „lux“neobi[nuit ast\zi.

Întorcîndu-m\ spre text, semnalezmai întîi maturitatea poeziei oferitede Ruxandra Anton. Cartea nu este oculegere de poeme, ci o construc]iebine gîndit\, iar cele dou\ p\r]i – Zborîntr-o colivie de lux [i Cel ce [tietotul despre pic\tura de cerneal\ –,cel de-al doilea `n versuri ample, ca [ide poeme `n proz\, alc\tuiesc unimpecabil diptic.

{i titlul volumului [i cel al primu-lui ciclu – frumoase oximoroane, dealtfel –, dar [i o mul]ime de sintagmepe care le-a[ putea inventaria dincuprins, trimit la motivul `nchiderii,al captivit\]ii, al agresiunii exterioru-lui, al zborului t\iat, `nchis, uneori `nformule cu totul surprinz\toare, deindiscutabil\ originalitate: „`n [uvoa-iele zidului tot o piatr\ `]i va fi luntre“sau „`n `nc\perea cu pere]ii t\io[i“.Iat\, ceea ce ar trebui s\ te protejeze,te va agresa!

Nu e singurul motiv desigur, seasociaz\, cumva consensual, cel alscufund\rii `n ad`ncuri, al dragosteiultragiate, al trecerii ireversibile avremii [.a.m.d., dar este cel dominant,`n jurul c\ruia coaguleaz\ fericit cele-lalte. A[ mai ad\uga o frazare liric\impecabil\, care ]ine c`t ]ine deme[te[ug, dar mai mult ]ine de talen-tul autoarei, de controlul cumva natival limbii noastre, „ca un fagure demiere“, dar [i ca unul de fiere, atuncic`nd e cazul!

Cred c\ de la cel de-al treileavolum al Leti]iei Ilea [i tot cel de-altreilea al lui Gheorghe Simon, n-amcitit un volum la fel de `mplinit `nultimii doi-trei ani. S\ fie primit!Vrednic este!

(Liviu Antonesei)

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

VALENTIN PROTOPOPESCU

Wann, wo, wer

S-a `nt`mplat `n anul de gra]ie 2005,`ntr-o capital\ european\ supranumit\c`ndva micul Paris. Locul evenimentului?O institu]ie de sub obl\duirea Pre[edin]ieiRepublicii, l\ca[ ce are ca sarcin\ gestio-narea [i promovarea imaginii culturale a]\rii respective `n lume. Eroul? Noul pre-[edinte al institu]iei citate, un adev\rat starmediatic c`t prive[te chestiunile culturale,despre care unii comentatori care-i s`ntadversari spun c\ este un fals profetdeghizat `n intelectual critic, `n vreme ceal]i interpre]i, partizani de ast\ dat\, `lconsider\ drept ultima expresie `ntrupat\ agenialit\]ii. Pricina? Furia personajuluimen]ionat de a des-fiin]a (of, MartinHeidegger!) una dintre publica]iile insti-tu]iei culturale pe care o conduce prinnumire (italicele `[i au rostul lor, c\ci unorganism public nu are patroni, ci admi-nistratori, oric`nd posibil a fi schimba]i totprin decret).

Pricina pricinii? Publica]ia amintit\,prin c`]iva redactori ai ei mai independen]idin fire, `[i permisese de-a lungul primu-lui ([i ultimului) s\u an de via]\ s\ g\zdu-iasc\ dezbateri pe teme neagreate deactualul pre[edinte, s\ publice cronici lavolume nerecomandate de noul lidercarismatic al institu]iei, s\ invite a semna`n paginile ei persoane indezirabile `nochii acestui (prezumtiv) geniu na]ional.Pentru asemenea motive, nedeclarate caatare, dar transparente pentru o minte c`tde c`t lucid\ [i nepartizan\, plus un firav [ipenibil argument de ordin economic (re-vista victimizat\ ar costa prea mult, deparc\ o str`ngere a curelei financiare `nsensul unor costuri mai reduse ar fi fost ungest imposibil de s\v`r[it!), numitul pre[e-dinte `n exerci]iu al institu]iei a hot\r`t,`mpreun\ cu secunzii s\i, s\ `ncetezepublicarea `n continuare a revistei buclu-ca[e care, f\r\ s\ fie o campioan\ a pie]eipublicistice culturale, era totu[i o gazet\cel pu]in frecventabil\ (dup\ m\rturiapublicului [i a colaboratorilor s\i). {i pen-tru c\ redactorul-[ef `mpreun\ cu c`]ivacolegi mai `nc\p\]`na]i din board-ul re-dac]ional au hot\r`t s\ protesteze, alert`ndopinia public\ despre m\re]ia superde[-teptului proiect de radere editorial\, pen-tru c\ au dat publicit\]ii un protest c\ruia is-au al\turat cam la vreo 200 de tineri(arti[ti, scriitori, teoreticieni din [tiin]eleomului, simpli cititori) incapabili s\ pri-ceap\ crea]ia-prin-distrugere a nouluipre[edinte, acesta, `n magnanimitatea alti-tudinii sale, ne`n]eleg`nd cum de e posibilca o f\ptur\ de calibrul lui s\ nu fie agrea-t\, admirat\, iubit\ [i t\m`iat\ de toat\suflarea locului, a f\cut o criz\ de largidimensiuni, `n urma c\rei s-a n\scut o ideede o solar\ `n]elepciune: `n-fiin]area (of,Sein und Zeit!) condicii de prezen]\.

Sf`nta condic\

Lucrul acesta nu ar trebui s\ surprind\pe nimeni, c\ci eroul nostru este arhicu-noscut ca un om al c\r]ii [i al scrierii, iarcondica, la limit\, ce altceva este dac\ nu

o carte scris\ de angaja]ii l\ca[ului bine-cuv`ntat de prezen]a pre[edintelui numit…De altminteri, actualul lider administratival institu]iei la care facem referire s-a ilus-trat `n numeroase prilejuri ca un imensadept al c`rmuirii statului `n conformitatecu sugestiile oferite de Biblie, iar diatribe-le lui la adresa (post)modernit\]ii politice,culturale [i economice au `nfiorat pl\cutzeci de mii de democra]i purs`nge ai ]\riiunde s-a consumat `nt`mplarea narat\, alt-fel un stat care trece drept model de s\n\-tate pentru `ntreg continentul de ba[tin\.Prin urmare, acolo unde, printre compute-re, celulare [i incunabule, troneaz\ imper-turbabil\ o Biblie, pip\it\ melancolic [ivigilent de m`na pre[edintelui reformator,de ce nu ar ad\sta [i o condic\, `n caresalaria]ii culturalului l\ca[, `n majoritatescriitori, jurnali[ti, filosofi [i plasticieni,s\ dea cu subsemnatul zilnic, la venire [ila plecare, la fel ca ni[te simple femei deserviciu ori poate ca ni[te liftiere, asta carandamentul [i fidelitatea fa]\ de institu]ies\ nu sufere nici c`t negru sub unghie.

Povestea este `ns\ mai lung\. R\nit `nnarcisism de vaga revolt\ a unora dintreredactorii ce nu erau de acord cu des-fiin-]area (of, Holzwege!) revistei unde lucrau,pre[edintele numit a hot\r`t „cu asprime [idreptate“ s\v`r[irea unei [edin]e (ptiu, eras\ scriem messe!), la care s\ participe`ntreaga suflare de salaria]i. Iar `nt`lnirea`n plen s-a desf\[urat dup\ tipicul unei[edin]e de demascare [i acuzare demn\ deceea ce unii mai `n v`rst\ numesc obse-dantul deceniu: rebelii au fost pu[i la zid,`nfiera]i ca incapabili [i slabi manageri,dezv\lui]i ca opaci la proiectele noii con-duceri. N-a contat elementarul principiuaudiatur et altera pars, iar dac\ vocileunora mai b\t\io[i s-au f\cut cu chiu cuvai auzite, nu le-a dat nimeni ascultare,c\ci ce valoare putea s\ aib\ pentru [efiiadministra]iei, de pild\, repro[ul c\discu]iile purtate cu redactorii au fost pre-cedate de nenum\rate am`n\ri [i anticame-re, fiind, atunci c`nd au ajuns s\ se consu-me, superficiale, rare, f\r\ argumente, f\r\o prezentare clar\ a a[tept\rilor pe careconducerea le are de la revist\, f\r\ pre-zentarea unui proiect coerent de `nlocuirea publica]iei cu altceva demn s\ reprezin-te profilul institu]iei.

Amintirea lui Hoffa [i nostalgia Predicii de pe Munte

{edin]a (sau liturghia) de acuzare s-a`ncheiat cu o revela]ie spectaculoas\, rud\a tandrului gest de lin[aj, c\ci majorit\]ii

salaria]ilor i s-a prezentat f\r\ echivoc pri-cina introducerii acelei condici binecuv`n-tate canonic: ei, majoritarii bl`nzi, supu[i[i admirativi, vor suferi constr`ngerile im-puse de cartea peniten]ei condic\re[tidatorit\ insurgen]ei bezmetice a redactori-lor ce nu erau de acord cu `nmorm`ntarearevistei la care lucrau [i de unde `[i pri-meau salariul. (Dac\ nu ar fi de originebiblic\, procedeul s-ar `nrudi cu clasicaopera]iune a sp\rg\torilor de grev\, in[i cedezbin\ masa salarial\ prin a]`]area frac-]iunilor ei unele contra altele.) Ce-i drept,lin[ajul nu s-a produs, dar nu-i timpulpierdut.

Iar pentru ca spectacolul s\ aib\ cevadin m\re]ia mistic\ a predicii montaniar-de, pre[edintele numit al preafericitei ins-titu]ii a lansat `n final un `ndemn sobru,patetic [i m`ntuitor: „~mprieteni]i-v\ cuMine!“. Probabil c\ se referea la organiza-rea spontan\ a unor pelerinaje `n grup asalaria]ilor dreptcredincio[i, cam ca laFatima, c\l\torii care s\ aib\ drept ]int\biroul preziden]ial unde catehismul `m-prietenirii s\ primeasc\ fiin]\. Impresio-nant\, dreapt\ [i elegant\ toat\ aceast\epopee, nu ne `ndoim…

Demoni, c`rtitori [i pl\titori de impozite

Dar pentru c\ din nefericire mai exist\[i f\r`me ale legiunilor demonice, recteni[te in[i negri `n cerul gurii [i care, dinpricina firii lor tic\loase, cum altfel, se`ndoiesc de tot ce v\d [i aud, necrez`nd dinprima m\rturia invizibililor, profit\m deacest prilej ca s\ d\m glas unor (credemnoi) legitime nedumeriri: sf`nta condic\ seadreseaz\ [i autorilor primordiali, sauace[tia s`nt excepta]i de la `nscriereanominal\ `n paginile sale din motive deautorl`c primar? fiind vorba de bani publi-ci `n spatele bugetului pe care se sprijin\institu]ia citat\, atunci [i conducerea ei areobliga]ia s\ se dedice activit\]ii de gestio-nare a acelor fonduri comunitare, prinaceasta `n]eleg`nd o dedicare total\, undevotament radical [i o investire personal\f\r\ rest `n activitatea la care este obligat\– sau onor radaman]ii de la v`rf `[i vorvedea `n continuare de revistele private,de emisiunile tv, de colec]iile editoriale [i,`n genere, de toate celelalte evolu]ii politi-co-mondene `n care s-au ilustrat [i se ilus-treaz\ `n continuare? Nu de alta, dar dac\tot pl\tim impozite, vrem [i noi, p\g`nii, s\[tim cum s`nt respectate chiar de c\treautori austerele reguli `n institu]iile statu-tului pe care nu ezit\m a le subven]ionadin propriile buzunare.

Biblia [i condica

15Accente TIMPUL

aprilie 2005

RADU PAVEL GHEO

„Ai f\cut [apte[pe ani de [coal\ ca s-ajungi un c\cat de profesor!”

(Mama mea)

Al doilea cerc – Profesorul[i inspectoratul

E greu de descris (a[a c\ mai bineimagina]i-v\) `nfiorarea cu care, proas-p\t absolvent de facultate, te duci s\ `]idepui dosarul la un inspectorat [colar,gata s\-]i `ncepi cariera de profesor.Chiar dac\ [tii dinainte c\ salariul emizer, c\ nu te a[teapt\ prea multe lu-cruri bune... Cel pu]in te a[teapt\ cevanou, iar la dou\zeci [i ceva de ani noul`nseamn\ interesant. Chiar atr\g\tor. ~nciuda atitudinii teribiliste, b\nuiesc c\aproape fiecare absolvent care s-a `n-dreptat cu voluminosul dosar `n m`n\spre inspectorat, ca s\ se `nscrie la con-cursul pentru un post de profesor, s-al\sat prins de fiorul respectiv.

Dar s`nt la fel de convins c\ i-a trecutrepede – de cum a dat prima b\t\lie cuaparatul administrativ al inspectoratu-lui. Numai c\ el, absolventul, nici m\carnu se a[tepta s\ fie o b\t\lie. La urmaurmei, inspectorii s`nt [i ei profesori(sau au fost odat\, demult) [i cunoscgreut\]ile [i noble]ea acestei profesiiapostolice. A[adar, viitorul apostol `[iface `nc\rcatul dosar, cu tot felul deh`rtii autentificate [i legalizate, vizitemedicale [i tot tac`mul, [i se prezint\ laimspectorat. Acolo a[teapt\ deja, cuvreo trei ore `nainte de deschiderea ghi-[eului, alte c`teva sute de fo[ti [i actualiapostoli. E var\, e cald, e ap\s\tor. Dac\vre]i o compara]ie apropiat\ de realitate,`nghesuiala [i coada seam\n\ bini[or cucea de la acordarea vizelor de lucru `nstr\in\tate.

Biroul care se ocup\ cu preluareadosarelor func]ioneaz\ doar vreo patruore pe zi. Normal, `n restul timpului per-sonalul inspectoratului are [i alte tre-buri. Se deschide cu o jum\tate de or\`nt`rziere, iar coada `ncepe s\ se mi[tegreu. La un moment dat activitatea se [i`ntrerupe. Func]ionara (sau inspectoa-rea) `ncepe s\ urle la apostoli c\ se `m-ping ca vitele [i c\ intr\ la gr\mad\, nuc`nd `i cheam\ ea, [i c\ dac\ nu se poart\cum li se spune ea nu mai prime[te do-sare. Dup\ care distinsa doamn\ iese dinbirou [i pleac\ undeva. Aspiran]ii la unpost de profesor tac umili]i, str`ng coadafrumos [i ordonat [i a[teapt\. Doamnarevine [i, plin\ de m\rinimie, accept\ s\-[i fac\ `n continuare meseria. Apare [i ot`n\r\ apostoli]\ elegant\, care pare s\-icunoasc\ pe to]i inspectorii pe numelemic [i care intr\ non[alant\ `n birou,trec`nd pe l`ng\ coada umil\. Are [i eaun dosar sub bra], iar de ie[it iese, la felde non[alant\, f\r\ el. Mai se strecoar\`n fa]\ [i un b\rbat grizonat, tot cu undosar sub bra], la care `ns\ coada – abso-lut ilogic – `ncepe s\ vocifereze. Norocc\ iese doamna cu `nscrierile, lini[te[tegloata cu trei ]ipete bine ]intite [i-l pof-te[te z`mbitoare pe domnul grizonat `nbiroul ei. Dup\ vreun sfert de or\, timp

`n care coada iar stagneaz\ [i transpir\,iese [i domnul. S-a rezolvat. C\ldura etot mai mare, tinerele apostoli]e `[i [tergrimelul scurs [i `[i aranjeaz\ h`rtiilebo]ite. La un moment dat iar se aude dinfa]\ c\ doamna nu mai preia dosare, darnu se aude [i de ce. Apoi iar se mi[c\ceva... {i, `n fine, t`n\rul apostol `n de-venire izbute[te s\ scape de dosar, adic\s\ se `nscrie la concurs. Desigur, nuchiar atunci, ci a doua zi, la alt\ coad\.

Vine concursul, trece concursul. Unii– pu]ini – ob]in post la ora[, al]ii la sat,iar al]ii se decid s\ r\m`n\ suplinitorip`n\ la anul, dar s\ nu plece din ora[. Uninspector anun]\ c\ suplinirile se voracorda `n func]ie de media ob]inut\ defiecare la concurs, adic\ profesorii `[ivor alege un post din cele r\mase libere`n ordinea descresc\toare a notelor. Sestabile[te o zi [i-o or\ de `nt`lnire, iar laora respectiv\ t`n\rul aspirant nu maig\se[te pe nimeni acolo. Locurile s-au`mp\r]it deja. Totul e clar. A primit [i elun post de suplinitor la un liceu din ora[.Perfect. Oare?

Ajuns la liceul unde e repartizat, afl\c\ de fapt n-a primit un post, ci jum\tatede post, dar c\ asta se mai `nt`mpl\ [i c\-[i poate c\uta un supliment de ore pe laalt liceu sau poate `ntreba pe la acela[iinspectorat. E drept, t`n\rul profesor en-tuziast numai de o nou\ ciocnire cuinspectoratul nu mai are chef. {i,oricum, ulterior va trebui s\ se roage decolegii de la cele dou\ [coli unde ajunges\ predea s\ fac\ orarul `n a[a fel `nc`tapostolatul lui la primul loc de munc\ s\nu se suprapun\ cu cel din al doilea.Apostol, apostol, dar chiar DumnezeuAtotputernicul nu-i nici el, s\ poat\ fiprezent `n dou\ locuri concomitent...

Mai t`rziu, la `nt`lnirea de deschiderea anului [colar, va da peste c`]iva colegicare au avut medii mai mici la examenulde titularizare, dar care au primit posturicu norm\ `ntreag\ la licee din centru. Vada `ns\ [i peste colegi mai ghinioni[ti,care au primit post la [coli ori licee unde`n realitate nu existau nici un fel de orepentru specialitatea lor. Li s-a oferitalternativa s\ predea altceva. Sport, deexemplu. Sau Educa]ie Civic\. Sau,dac\ erau profesori de rom=n\, sigurputeau `ncerca ni[te ore de francez\. Saubiologie. ~n fine, lucrurile se rezolv\cumva, doar s`ntem `n Rom=nia...

~ncepe `nt`lnirea de deschidere, iar peun podium slab luminat urc\ un person-aj agramat, care face dezacorduri gra-maticale [i siluie[te monoton limbarom=n\ `n gura mare, `n microfon [i-nurechile apostolilor. T`n\rul z`mbe[te`ng\duitor – [i nu e singurul. „Vreunpolitruc de la jude], care ne-nva]\ ce-iaia [coala...“ `[i zice el. Dar, spre sur-prinderea lui, afl\ c\ `l ascultase peinspectorul de Limb\ [i Literatur\Rom=n\. Un inspector destul de dur, dealtfel. Ajuns la inspectorat `nainte de1989, pe linie de partid. Nu e singurul.Nici m\car cel mai pr\p\dit.

Toate astea se `nt`mplau acum vreozece ani. Presupun c\ acum e mai bine...Dar `ntre timp vreo patruzeci dintre fo[-tii mei colegi (45 cu totul) au renun]at la`nv\]\m`nt. Ura [i-n Canada!

De aici `ncolo, contactele tinerilorprofesori cu inspectoratul se reduc laminimum, spre satisfac]ia ambelor p\r]i.Mai au din c`nd `n c`nd loc cercuri me-todice, la care dac\ stai cuminte, taci [imo]\i pe scaunul t\u. N-ai nici o proble-m\. Altfel nu se [tie. Rela]ia dintre pro-fesor [i inspectorat nu e una prea reu[it\.Seam\n\ cu o c\snicie `n care unul d\mai mereu, iar cel\lalt prime[te senin [ise `nfurie tot din senin. {i z\u c\ nuexagerez c`nd vorbesc de dat [i primit.

Din c`nd `n c`nd, `n func]ie de speciali-tate, profesorii din [colile vreunui jude]s`nt chema]i la secretariat [i anun]a]i c\trebuie s\ dea banii pentru cartea venit\de la inspectorat. „Care carte?“ P\i, oculegere de exerci]ii, caietul unui semi-nar la care au participat vreo trei inspec-tori, un raport de activitate... „Da, dar eun-am cerut nici o carte!“ „Sigur c\ nu“,i se explic\. „A trimis-o inspectoratul.Dumneavoastr\ o cump\ra]i doar.“ Vrei,nu vrei – dar asta nu se mai spune. Po]is\ nu vrei, dar de ce s\ te pui r\u cuinspectoratul? Cine are chef de inspec]iidure [i dese, c`nd `]i po]i pl\ti lini[tea cuo carte? (Despre gregaritatea [i lipsam`ndriei de breasl\ a profesorilor vor-bim `ns\ mai `ncolo.)

O carte o arunci lini[tit. Mai grav ec`nd prime[ti dou\zeci-treizeci deexemplare dintr-o culegere de exerci]iisau probleme. Afli c\ – fiind nu doarprofesor, ci [i prestator de activit\]iextra[colare – trebuie s\ le vinzi elevilorinteresa]i. Iar c`nd autorul e chiar ins-pectorul t\u de specialitate, cel cu care`]i vei da examenele de grad, elevii s`ntfoarte-foarte interesa]i. Pentru `nceputachi]i totul din buzunar, dup\ care – `nfunc]ie de interesul real al elevilor [i degrosimea obrazului sau naivitatea ide-alurilor – `]i recuperezi banii fie direct,de la [colari ori din fondul clasei (dac\e[ti diriginte), fie indirect, sub formapl\cerii de a rupe [i a arunca pe foctreizeci de culegeri de exerci]ii inutile.Un pre] cam mare, mai ales pentru unprofesor, adic\ un angajat pl\tit subnivelul cerut de calificarea sa.

Cu inspectorii sau inspectoratul temai `nt`lne[ti – dup\ cum o sugereaz\ [inumele institu]iei – la inspec]iile de careai parte. Aici totul depinde de umorileinspectorului, dup\ c`t de izbutit e „pro-tocolul“ (m`nc\ric\, b\uturic\, atmos-fera creat\) [i, desigur, [i `n func]ie decalit\]ile didactice ale inspectatului. Ebine totu[i s\ nu fii rebel. Profesor bun,mediocru sau chiar slab e acceptabil s\fii, dar rebel nu. P`n\ la proba contrarie,inspectorul nu mai e un profesor cuexperien]\ numit `ntr-o func]ie de con-ducere, ci un `nalt func]ionar, departe detagma in[ilor cu pantaloni pr\fui]i carealearg\ prin ora[ de la o [coal\ la alta cas\ nu `nt`rzie la orele „de dincolo“. Emai legat de aparatul de conducere dec`tde [coal\ ca institu]ie educativ\. Iarproba contrarie e `nlocuirea din func]ie.{i-aici mai aveam de zis ceva...

...Mi-am amintit! La inspectorate,`nlocuirile din func]ie se fac `n specialdup\ schimb\rile de guvern. Presupunc\ e felul `n care `n]elege fiecare inde-penden]a educa]iei, neimplicarea profe-sorilor `n politic\ [i alte gogo[i pe care,dac\ e[ti foarte naiv, le crezi `n primiidoi-trei ani de `nv\]\m`nt. Mi-amintescde mica problem\ iscat\ la un inspec-torat din ]ar\ `n 1996, o dat\ cu venireala putere a Conven]iei Democrate. Nuera vorba c\ inspectoratele trebuia s\ fie[i ele apolitice. Departe de-a[a ceva! Oasemenea gugum\nie nu i-ar fi trecutnim\nui prin cap. Nu, problema era c\posturile de inspector (totu[i, presupusapolitice!) urmau s\ fie `mp\r]ite con-form algoritmului, adic\ `n func]ie deponderea fiec\rui partid aflat la guver-nare. Cred c\ asta spune destule desprece `nseamn\ un inspectorat [colar dinRom=nia. O s\ `nchei totu[i povestea cuceva [i mai abracadabrant: la nu [tiucare specialitate se hot\r`se c\ inspec-torul trebuia s\ fie de la un anumit par-tid. Conform algoritmului, cum amspus. Numai c\ persoana propus\ – o fe-meie capabil\, apreciat\ de profesori [ide la care se a[teptau multe – nu era

membra nici unui partid [i a refuzat s\intre `n algoritm. A invocat faptul c\profesorii nu au voie s\ politizeze `nv\-]\m`ntul. Iar dac\ tot a fost a[a de fraier\[i a vrut s\ respecte legea, n-a fost nu-mit\ nic\ieri. ~n locul ei a venit un cadrude partid [i de `ncredere, dintre cei pecare profesorii `l ocolesc c`t pot. Dinp\cate, nu pot `ntotdeauna. Apoi a venitguvernarea PSD/PDSR, care a rezolvatlucrurile simplu: cine nu-i cu noi, nu-iinspector. {i au fost cu ei.

Fiindc\, a[a cum se spunea la isto-ricul cenaclu Junimea, anecdota pri-meaz\, o s\ mai spun o anecdot\, legat\de centrele de excelen]\. Poate c\ [ti]i,poate nu, dar acum c`]iva ani s-au`nfiin]at a[a-numitele centre de exce-len]\, unde elevii cu aptitudini deosebites`nt direc]iona]i [i instrui]i suplimentar.La centrele de excelen]\ predau, `nschimbul unei retribu]ii suplimentare(cum e [i normal), profesori de valoare,pasiona]i de profesia lor [i de lucrul cuelevi bine dota]i intelectual. Printre ei senum\r\ profesori tineri, profesori maiv`rstnici – adic\ mai experimenta]i – [iinspectori – adic\ tot profesori. Dup\ unan, doi, la un inspectorat jude]ean pecare nu-l mai numesc s-a hot\r`t `ns\cobor`rea milit\riei din pod. Profesoriitineri, f\r\ grade, au fost trecu]i pepozi]ia de asisten]i, adic\ mom`i careasist\ la orele predate exclusiv de profe-sorii cu experien]\. Printre cei maiexperimenta]i se num\r\, desigur, `nspecial inspectorii care au decis m\surarespectiv\. Inspectorul a dat, inspectorula luat, fie talentul lui elogiat.

Iar printre inspectorii talenta]i decare vorbesc se num\r\ [i acel surprin-z\tor de agramat cadru de n\dejdedespre care vorbeam mai sus, `ns\rcinatcu inspec]iile la Limba [i LiteraturaRom=n\. Dar asta nu m-a mirat. Laurma urmei, acum vreo opt ani amcunoscut o profesoar\ metodist\ `ns\rci-nat\ de inspectorat s\-i instruiasc\ pestuden]ii de la Litere `n cadrul practiciilor la rom=n\. De fapt, am recunoscut-o:specialista `n predarea limbii rom=ne,cea care preg\tea [i supraveghea viitoriiprofesori, era de fapt fosta mea [ef\ pevremea c`nd eram casierul U.T.C. peliceu. Mai clar, femeia fusese ani de zile[efa U.T.C.-ului pe jude] [i nu maipredase de ani de zile. Nici nu se price-pea. Alegere mai potrivit\ nici nu mi-a[fi visat – altfel de unde a[ fi g\sit eupovestea asta? De[i b\nuiesc c\ inspec-toratele de la noi s`nt `nc\ pline deasemenea pove[ti de succes.

Acum dup\ at`tea b`rfe adev\rate`n[irate aici, sper s\ nu crede]i cumva c\inspectoratele s`nt `n `ntregime a[a cumv-am povestit. ~n scurta mea carier\didactic\ am cunoscut vreo doi inspec-tori veritabili: one[ti, buni profesioni[ti,bine educa]i [i lipsi]i de arogan]\. Oa-menii \ia nici m\car n-au scris culegeride exerci]ii. Sau, dac\ le-au scris, eu nule-am v`ndut pe la elevi. ~n rest, am datmai tot timpul peste func]ionari cu limbide lemn, costume de activi[ti [i atitudinede parlamentar degradat la munc\ `njude]. Recunosc, au tot dreptul s\ fiea[a, fiindc\ `n `nv\]\m`nt inspectorii re-prezint\ echivalentul puterii politice. Bachiar – ce s\ m\ mai ascund dup\ deget?– s`nt instrumentul puterii politice. De-aia [i s`nt inspectori. Doar n-or s\inspecteze puterea!

~n num\rul viitor: Al treilea cerc –Profesorul [i [coala (ca o floare) -

{coala umilin]ei (II)

Cronic\ din tranzi]ie TIMPUL16

aprilie 2005

{ERBAN AXINTE

111 romane celebre `ntr-o singur\carte. A[a se intituleaz\ proiectul (coor-donat de Ruxandra Iv\ncescu [i AnaPopescu) prin care o parte dintre cele maicunoscute produse ale genului mai susamintit pot s\ stea unele l`ng\ altele `ndeplin\ `n]elegere [i armonie. O carte pen-tru uzul [colarului gr\bit? E posibil [i asta,dar judec`nd dup\ interesul pe care autoriivolumului de fa]\ `l acord\ „lecturii roma-nului“ (din punct de vedere teoretic) [i,lu`nd `n calcul neimpunerea vreunei grilede interpretare (didacticiste [i limitative)se poate vorbi despre o lucrare c`t se poatede serioas\, cu aparen]\ chiar de dic]ionaracademic. Fiecare articol este alc\tuit dinpatru segmente: Geneza [i apari]ia roma-nului. Traduceri rom=ne[ti, Rezumat,

Piste de lectur\, Autorul [i opera sa. Deci,un tablou aproape complet. Probabil c\lipsa unor repere critice se datoreaz\materialului extrem de vast ce populeaz\bibliotecile din `ntreaga lume, iar sortarea[i ordonarea acestuia ar fi durat probabilmult mai mult dec`t conceperea articolelorpropriu-zise.

Ruxandra Iv\ncescu [i Ana Popescusemneaz\ `mpreun\ o prefa]\ `n care sespecific\ faptul c\ acest inventar al celormai importan]i romancieri ai lumii nu afost realizat cu scopul de „a adormi curio-zitatea cititorului aflat `n fa]a unui mate-rial gata prelucrat”, ci de a resuscita„con[tiin]a revenirii la valorile de excep]ieale literaturii [i ale vie]ii”. Cartea este `nprimul r`nd un stimulent, „o provocare lalectur\ [i relectur\”, o pledoarie pentrucunoa[terea mediat\ de pl\cerea estetic\.Romanul este genul literar cel mai apro-piat de ideea de lectur\, prin el omul poatedevia de la traseul s\u cotidian pentru abeneficia de „foloasele” lumilor alternati-ve. {i autorii acestei lucr\ri (majoritateastuden]i sau proasp\t absolven]i aiFacult\]ii de Filologie din Bra[ov) aureu[it s\ g\seasc\ acel numitor comun princare universurile narative paralele potintra `n dialog. Av`nd `n vedere c\ opere-le literare s`nt ordonate alfabetic, trecereade la o perioad\ istoric\ la alta, de la un

curent literar la altul se face printr-o reor-ganizare a cadrului general `n care scrii-torul respectiv este plasat. {i asta pentruc\ fiecare autor selectat a avut [i are oimportan]\ major\ `n evolu]ia romanuluica gen literar. De aici rezult\ o sinusoid\temporal\ [i spa]ial\ ce se afl\ `ntr-o per-manent\ metamorfoz\.

Aceste 111 „puncte de plecare” consti-tuie, `n mod indirect, un canon al roma-nului universal. Pentru a face o asemeneaselec]ie este nevoie de mult curaj [i chiarde un dram de iresponsabilitate, pentru c\oric`nd poate fi contestat\ alegerea titluri-lor prinse `n ecua]ia general\. De ceIdiotul [i nu Fra]ii Karamazov?; de ceAnna Karenina [i nu R\zboi [i pace?; dece R\zboiul sf`r[itului lumii [i nu Con-versa]ie la Catedrala? Sau ce caut\Agatha Christie `n povestea asta? F\r\ amai prelungi inutil [irul interoga]iilor(pentru c\ oric`nd se poate r\spunde cuargumente conving\toare la astfel de pro-voc\ri), trebuie spus c\ aceast\ lucrareeste un punct de vedere bine formulatasupra literaturii. Nu se poate repro[animic structurii articolelor [i nici selec]ieicitatelor reprezentative, mai ales c\ anali-za [i sinteza se completeaz\ reciproc, laacestea ad\ug`ndu-se informa]ia biblio-grafic\ ce spore[te caracterul [tiin]ific alacestui volumul util, `n egal\ m\sur\, citi-

torilor de r`nd [i speciali[tilor. Oricinevrea sa-[i re`mprosp\teze memoria date-lor concrete poate oric`nd s\ apeleze laaceast\ form\ de p\trundere indirect\ `nuniversul romanesc.

Meritul al c\r]ii este acela c\ se poateciti pe ner\suflate. Romanele rezumate [icomentate devin personaje, fiin]ele vii aleunei lumi de h`rtie n\scute dintr-onara]iune ampl\, parc\ f\r\ sf`r[it, ca `n Omie [i una de nop]i. {i povestea poate fioric`nd reluat\.

Bibliografia general\ a [colarului gr\bit

MIRCEA P|DURARU

Romanul lui Filip Florian, Degete mici,prefa]at de Simona Sora, va pricinui, dac\nu a f\cut-o deja, o adev\rat\ surpriz\. Oscriitur\ dens\ [i o fraz\ echilibrat\, temei-nic lucrat\, s`nt dou\ am\nunte de ordin

tehnic care scandalizeaz\ `nc\ de la primulcontact cu textul: cartea, cum deja s-aremarcat, contrazice ideea de debut. Aces-tea constituie textura, corpul unei pove[ticomplexe despre c\utarea adev\rului [idespre atmosfera de dup\ ’89. Pe l`ng\zarva produs\ de o ciudat\ descoperire, ogroap\ comun\ g\sit\ din `nt`mplare deun copil, în jurul c\reia se va construiprincipalul relief evenimen]ial, în romanmai prind contur o sumedenie de eveni-mente: mici, cu personaje mici, cu neli-ni[ti pe m\sur\, care dau imaginea lumiitextului. Investigarea misterului îns\, c\ciavem de-a face cu un mister (cine s`nt cri-minalii? c`nd s-a comis oribila crim\?etc.), devine peste noapte problema tutu-ror institu]iilor care, dup\ ’89, manifest\o preocupare cel pu]in suspect\ pentrustabilirea adev\rului: pres\, poli]ie, servi-cii secrete etc.

Romanul are o articulare deosebit decomplex\. ~n prim plan st\ misterul gropiicomune. ~n plan secund, citim o povestede dragoste. Restul evenimentelor con-semnate de ochiul meticulos al naratoru-lui, au menirea de a da complexitate po-

ve[tii [i, cu siguran]\, de a crea o atmos-fer\ la care, ca lector, e[ti invitat s\ aderi.

Groapa comun\ exercit\ un fel deatrac]ie asupra tuturor celor ce intr\ încontact cu ea. To]i vor s\ afle adev\rul. Nuvor g\si dec`t mici adev\ruri: ADEV|-RUL apare diseminat, descompus învariante personale, fiecare în parte av`ndun serios temei. ~ns\ cantitatea de energiepe care-o isc\ descoperirea, nelini[tile pecare le st`rnesc [i varietatea caracterelorcare se apropie de groap\ cu inten]ii reve-latoare, prilejuiesc un adev\rat spectacolal unei lumi mici, [i odat\ cu aceasta, ine-vitabil, un spectacol al limbajului `nsu[i.Ceea ce, binen]eles, d\ autorului [ansa dea se desf\[ura ca artist.

~n mijlocul c\utarilor, a perspectivelorcare se lupt\ s\ se impun\, în mijloculfr\mînt\rilor stîrnite de anchet\, se distin-ge perspectiva deta[at\ [i realist\ a solda-tului Butîlchin asupra evenimentului:„Pîn\ la urm\ e bine cum e, aia nu emunc\, cu un [paclu în mîn\ în loc delopat\, cu pungu]e de plastic în loc de sacisau de roab\… Decît instruc]ia [i alarme-le din cazarm\, decît s\pt\mînile de gard\,[ase ore în post…“ (p. 58).

Exist\ [i o dimensiune realist-magic\implicat\ în problematica romanului princonstruc]ia ingenioas\ a unuia dintre celemai interesante personaje din roman:Onufrie, c\lug\r, ascet cu experien]e mis-tice asem\n\toare celor din Pateric sau,mai aproape de textul romanului, deVie]ile Sfin]ilor. Nelini[titoare este [i dile-ma cercetorilor: toate cadavrele s`nt lipsi-te de degetul mic. Degetele mici, se vadovedi, constituie obiectul pasiunii unuicolec]ionar: colonelul-magistrat, care, înacela[i spirit realist-magic, are parte înfinalul romanului de o metamorfoz\ inco-mod\: „Cînd ceasul postului de radio ab\tut de dou\sprezece ori, colonelul-magistrat s-a transformat într-un [oricel,un hamster p\tat, cu care se puteau juca învoie“ (p. 223).

În ceea ce prive[te partitura narativ\,cititorul este invitat s\ asiste la o adev\rat\demonstra]ie de virtuozitate. Nu pu]ines`nt locurile în care naratorul `[i asum\perspectivele altor raportori. O particula-ritate a scriiturii lui Filip Florian esteaceea c\, pe por]iuni, epicul este suspen-

dat. Mai precis, proiectul ini]ial de discurseste uneori abandonat, de dragul unorcomentarii, observa]ii, rememor\ri: mereurevelatoare at`t pentru structura persona-jului, c`t [i pentru definirea unei atmosfe-re aparte. Acest fapt las\, m\car pentrumoment, impresia unui înghe]\ri apove[tii `n c\utarea unei mize mai mari.~ns\ dup\ astfel de ie[iri se revine lapovestea ini]ial\. Aceste digresiuni produc[i o oarecare sincopare, rupere de ritm, înplanul reprezent\rii. O dificultate în pluspentru cititorul comod.

O alt\ virtute a acestei c\r]i [i, poate, înacela[i timp, o capcan\, pentru cititorconst\ în asumarea în cheie ironic\ a `ntre-gului subiect. Iat\ dimensiunile aporieiunui personaj precum Maeriu: „…[i nu`n]elege de ce Petru[ arheologul (narato-rul), altminteri un b\iat a[a educat [i cusuflet mare, ]ine partea unor indivizi sus-pec]i, cum s`nt cei trei procurori [i medi-cul legist. Nu în]elege nici de ce R\zv\nel,

o dulcea]\ de copil, un prin]i[or, nu vreanici în ruptul capului, la aproape trei ani,s\ fac\ pipi [i caca la oli]\“ (p. 51).

Dac\ ar fi s\ risc o interpretare a titlu-lui romanului, ceea ce nu am de g`nd, artrebui s\ am în vedere multitudinea de re-gistre în care imaginea degetelor de]ineun loc privilegiat. De la cel erotic, p`n\ lacel funebru, al scheletelor investigate, [ichiar privitor la un grup de personaje carefunc]ioneaz\ `mpreun\ asemeni uneim`ini: fiecare fiind ca un deget. Oricum,titlul este cu siguran]a legat de lumea mi-c\, de existen]ele mici care o populeaza.

Închei cu precizarea c\ acest debut allui Filip Florian – impropriu spus „de-but“!, c\ci cartea nu are aspectul uneiprime `ncerc\ri – se prezint\ cititorului cuo scriitur\ matur\, tratînd cu inteligen]\ siironie o tem\ de actualitate. Iat\ a[adar uncaz, cum ar spune Gombrowicz, dep\trundere cu for]a în literatur\!

O partitur\ pentru degete mici

17Cronici din tranzi]ie TIMPUL

aprilie 2005

Eugenio CARMI [i UmbertoECO, Trei povestiri ilustrate, Ia[i,Polirom, 2005, traducere de Drago[Cojocaru, 112 p.

Cu ultima sa carte, Trei povestiri,Umberto Eco adopt\ (cum el însu[im\rturise[te în nota introductiv\)mina mai pu]in serioas\ a povestito-rului de basme. Dup\ experimentul,reu[it, al unui roman ilustrat, Ecomizeaz\ din nou pe for]a expresiv\ aimaginii [i realizeaz\ o proz\ înmaniera lui Wilde sau Antoine deSaint-Exupery, îns\ mai aplicat\, însensul simplific\rii (voite) a simbolu-rilor. Altfel, micro-povestirile se a-propie de fabula în versuri prin con-centrarea epicului [i prin t`lcul l\satinten]ionat la îndem`na lectoruluinaiv. Temele ating problemele graveale lumii contemporane – poluareasau „civiliza]ia“ în exces – iar tratarealor recurge la ironie [i ludic at`t c`t s\

se înfiripe o nara]iune simpatic\, darnu [i facil\.

Un general-colec]ionar de bombeatomice viseaz\ r\zboiul în care arface carier\, dar sf`r[e[te ca portar alunui hotel r\u-famat, „pentru a-[iîntrebuin]a (cumva) uniforma plin\de galoane“. Cei trei cosmonau]i, unamerican, un rus [i un chinez – na]io-nalitatea personajelor nu e înt`mpl\-toare – ajung pe Marte [i descoper\c\ diversitatea poate fi apanajul prie-teniei, chiar dac\ mar]ienii au [asem`ini [i se îmbat\ cu... ap\ rece (ap\adus\, ce-i drept, din „lumea tuturorposibilit\]ilor“). Gnomii de pe Gnu,„o planetu]\ dr\g\la[\“, s`nt de acords\ primeasc\ civiliza]ia, dac\ li se d\gratis, dar ulterior resping ideea pen-tru c\, printre altele, marea p\m`nte-nilor „e plin\ de caca“. Dincolo deaparen]a ludic\ a nara]iunii, la carer\m`ne o lectur\ cuminte, povestirilecamufleaz\ mai multe aluzii cultural-politice, care pot fi descoperite [i lanivelul paratextului iconic. În viziu-nea lui Carmi, deloc nevinovat\, ex-ploratorul intergalactic american eredus la un ambalaj de chewing gumiar rusul la o bucat\ din ziarul oficial,redactat, înt`mpl\tor, pe fond ro[u – [iexemplele pot continua. Astfel de in-ser]ii aluzive, strecurate abil în osatu-ra pove[tii, ar fi datele re-citirii caresolicit\ un lector cultivat [i, nu maipu]in, rafinat. Farmecul basmelor luiUmberto Eco st\ tocmai în invita]ia lao a doua lectur\, a detaliilor semnifi-cative.

(A. G.)

DORIS MIRONESCU

Între 24 iunie [i 22 septembrie 1980,Emil Brumaru i-a adresat din Ia[i unnum\r de 73 de epistole lui Lucian Raicu,la Bucure[ti, scrisori la care criticul nu ar\spuns, dup\ c`t se pare, niciodat\. Edrept c\, deoarece scriitorii – [i `n specialpoe]ii – s`nt fiin]e confiscate de eul lorprofund, interesate deci mai mult s\ expri-me o fantasm\ interioar\ dec`t s\ le ascul-te pe ale altora, lucrul nu-l va fi `ntristatpeste m\sur\ pe expeditor. Oricum, elscrie unui critic, unui om care cite[te ad`nc[i `n]elege (ca [i psihanalistul, de altfel). Înacela[i timp, se adreseaz\ unui destinatarc\ruia ar vrea s\-i plac\, deoarece acestase apropie de imaginea unui maestru, aunui interlocutor privilegiat. Lipsa der\spuns a „maestrului“ arat\ c\ mai impor-tant\ dec`t posibila descifrare din parteacriticului a „semnelor“ expuse de c\trepoet este exprimarea de sine prin scrisori,fapt cu propriet\]i vindec\toare de triste]e[i de plictis, care reu[e[te s\ am`ne chinui-torul exerci]iu poetic. Epistolele s`nt frag-mente de jurnal travestite literar, faptar\tat de formulele de `ncheiere, unde sti-ma constant\ pentru destinatarul scrisori-lor se `nso]e[te ingenios cu starea de spirita poetului sau cu t`lcul anecdotelor poves-tite ocazional: „cu stim\ [i fior“, „cu stim\[i mister“, „cu stim\ [i cofein\“, „cu stim\[i sur`s“, „cu stim\ [i exegez\“, „cu stim\[i amintire“, „cu stim\, ploaie [i lecturi“.

Cu stim\ [i gra]ie

Pentru a realiza o bun\ comunicarescriptural\, epistolierul trebuie s\ supli-neasc\ lipsa avantajelor unei adres\ri fa]\c\tre fa]\. Scrisul are un altfel de humordec`t vorbirea; dac\ ultima se bucur\ desubtilit\]ile unei intona]ii actorice[ti,f\c`nd astfel perceptibil dublul sens, pen-tru scris `nc\ mai jelim lipsa unui semn alironiei. Ca atare, scriitorul de epistole cat\s\ fie gra]ios, folosindu-se de contorsiuni-le sintaxei, de perversit\]ile lexicului. F\-c`nd, cu alte cuvinte, literatur\.

Universul brumarian din scrisorilec\tre Lucian Raicu este, `n bun\ m\sur\,unul candid, zaharos [i fructifer, dup\ cum`l arat\ toat\ poezia de p`n\ la Ruina unuisamovar (cu mici excep]ii). Ging\[iile do-mestice, miracolele buc\t\riei, animalelemici fac parte, `n continuare, din arsenalulcu suavit\]i al poetului. Miniaturile se gru-peaz\ enciclopedic [i monumental, ceeace le protejeaz\, `ntr-o oarecare m\sur\,fragilitatea: „Pentru c\ am vorbit dePomologia R.S.R. Nu este om care,v\z`nd-o, s\ nu m\ `ntrebe: ce faci dom’lecu asta? Am c\rat cele opt volume uria[ede la Dolhasca la Ia[i, de la Ia[i laCoarnele Caprei, de la Coarnele Caprei iarla Ia[i. To]i se `mpiedic\ de ele, vor s\ ledeie afar\! Dar, g`ndi]i-v\, un volum edespre m\r, unul despre c\p[une, zmeur\etc. E bine, e lini[titor s\ ai c\r]i enormedespre fructe. Visez o enciclopedie vast\despre m\rar. Cu plan[e, cu h\r]i care s\prezinte circula]ia soiurilor de m\rar `nEuropa, cu oglinzi `n care s\ se z\reasc\

via]a lui virtual\!“.~n scrisori, Brumaru se r\sfa]\ cum ar

face-o `ntr-o poem\ cu pisici. „Ce culcu[!“exclam\ la un moment dat epistolierul.Uneori, senza]iile sale devin diafane, `nimagini acomodante, contur`nd un spa]iual fericirii perpetue, provenit direct dinpoezia aceluia[i din anii ’70. Atunci poetulvrea s\ sintetizeze atmosfera din aer,direct pe foaia de h`rtie. Experien]a decomunicare prin intermediul scrisorilordevine intens liric\: „Ar trebui o scrisoarefericit\, u[oar\, [epticolor\, ca de la flutu-re zv\p\iat la fluture meditabund pe-op\p\die! Un aer plin de raze late de lumi-n\, ca o miere prelins\, `ncleindu-ne sufle-tele `ntr-un b`z`it bucuros, infinit. Poate ocan\ ad`nc\, plin\ cu ap\ proasp\t\, `n cares\ ne aplec\m, ca peste-o f`nt`n\, gura ve-sel\ de cuvinte str\lucitoare. {i nu chiar ofemeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pemarginea unui scaun, ceva care s\ neaminteasc\ bl`nd de-o senzualitate calm\,vindec\toare, simpl\“. Fraze ce ilustreaz\manierismul brumarian al senzualit\]iinaive, coexistent `nc\, la data scrierii aces-tor r`nduri, cu ulterioarele „c`ntece ale ex-perien]ei“, de o senzualitate ceva mai ex-plicit\. Scriind astfel, cu imagini domes-tic-fastuoase, marcate liric, poetul am`n\poemul, pe care `l realizeaz\ numai pejum\tate: spa]iul scrisorii este un succeda-neu al universului poetic compensativ.

Scrierea de epistole fiind totu[i un actpersonal, cu adresant cunoscut, poetul searat\ [i `n intimitate din c`nd `n c`nd, caautor de sonete licen]ioase (din care amsentimentul c\ am citit vreo dou\ `n Plaicu boi) sau evocator de chipuri [i prive-li[ti savuroase [i spumante de la Ia[i,Dolhasca sau Neptun: Celesta Tenzi, doc-tori]a ardeleanc\ al c\rei bra] gra]ios flu-tura de la fereastra trenului ca un picioralb, [i o alt\ ardeleanc\, Nu]a, „cea care l-a b\tut `n cap cu chilo]ii pe electricianulVasilescu“, sau chiar poetul IoanAlexandru, pe care „mic]iunea [i extazul`l trece, pur [i simplu“.

Roua lecturii

La un moment dat, Emil Brumarudeclar\: „…visez scrisori construite numaidin citate! […] Un fel de colaje, eventual[i ni[te extrem de scurte, telegrafice, co-mentarii“. Colajul de citate completat cucomentarii telegrafice nu era, la acea dat\,chiar un simplu deziderat. În studen]escullunar Dialog, poetul ]inuse, prin 1972-73,o rubric\ intitulat\ „Roua lecturii“, `n caref\cea exact acest lucru. Astfel, el demons-tra cu citate c\, bun\oar\, exist\ un„Stendhal suprarealist“. Se lua un frag-ment din M\n\stirea din Parma sauLucien Leuwen, se prefa]a prin comenta-riul paradoxal de mai sus [i – minune! –Stendhal devenea suprarealist. ~n felulacesta, citatul din autorul francez (alteorirus, Brumaru manifest`nd o predilec]iepentru ru[i, confirmat\ masiv de volumulde fa]\) devenea proprietatea inedituluiexeget, printr-o scurtcircuitare a leg\turi-lor dintre autor [i text. Exegeza era unscandal, un act fascinant de „banditism“intelectual. Dar, ca la cinema, spectatorul]inea cu banditul.

~n scrisorile din Cer[etorul de cafea,Brumaru e interesat de „via]a secret\“ atextelor literare, adic\ de ceea ce ele spun`n mod ascuns sau cel pu]in ar putea s\spun\, dac\ le-am asculta cu aten]ie sau,mai degrab\, cu inten]ie. Ca [i `n comenta-riile de la rubrica „Roua lecturii“, el detur-neaz\ sensul frazelor, intervine `n text, `[iimagineaz\ cum petrec fiin]ele de h`rtieatunci c`nd autorul nu `nt`rzie suficient cu

privirea sa „impar]ial\“ asupra lor. Ocuriozitate a]`]\toare, partizan\ `l anim\ pepoetul transformat `n chibi] frenetic alascunzi[urilor literaturii: „Ce chilo]i o fipurt`nd Nastasia Filippovna? Oare `ntreVera, fiica lui Lebedev, [i M`[kin n-a exis-tat nimic? S`nt indicii, stimate domn, indi-cii! Ippolit se branla? […] Ce s-o fi `nt`m-plat, exact, `ntre Rogojin [i NastasiaFilippovna, `nainte ca acesta s-o penetre-ze, sub ]`]a st`ng\, cu cu]itul?“.

Poetul construie[te scenarii pe bazapasajelor din Crim\ [i pedeaps\, dinIdiotul, din Rudin, specul`nd `ntors\turilede fraz\ care se las\ speculate, realiz`nd ohermeneutic\ pervers\ a vorbelor autoru-lui. Uneori, cititorul brumarian are `ndr\z-neli de care critica literar\ nu se `nvredni-ce[te, de pild\ descoperind echivalen]areal\, nu doar simbolic\, a lui Svidrigailovdin Crim\ [i pedeaps\ cu diavolul, sauar\t`nd bizareria care face ca majoritateapersonajelor din acela[i roman s\ locu-iasc\ la etajul patru. Alteori, interpretareapasajelor literare e pur [i simplu tenden-]ioas\. Iat\: „«Nu se `mplinise `nc\ la trup,era slab\, oache[\, [i umbla pu]in adus\din spate». E vorba de Natalia Alexeevna,fata de [aptesprezece ani din Rudin.Turgheniev, ca de obicei, pudic, nu nespune, dar las\ s\ se `n]eleag\ c\ Nataliaavea s`nii mari. Fetele, c\rora le e jen\ deumflarea propriilor ]`]e, la o anumit\v`rst\, umbl\, pentru a [i le masca, pu]inaduse din spate“.

Se vede atunci c\ Emil Brumaru esteun fantast al c\r]ilor, ca [i al vie]ii cotidie-ne. Epistolele sale au capacitatea (gogo-lian\, [i devine acum limpede de ce desti-natarul scrisorilor este Lucian Raicu [i nualtcineva) de a devia de la coeren]a simpl\a cotidianului `nspre suav sau grotesc,`nspre pateticul `nalt sau, dimpotriv\,caraghios. Prin aceasta, ele s`nt literatur\,[i nu doar una de grani]\.

Desigur, scrisorile din vara lui 1980,c`nd tocmai ap\ruser\ „blugistele“ (ah,trecute vremi…), formeaz\ un „roman“,dat fiind c\ au `n centru un personaj cugusturile, nacafalele [i lecturile sale, unoriginal prin excelen]\. Rostul scrisorilorc\tre Lucian Raicu, adunate laolalt\, estetocmai acela de a contura profilul acestuioriginal `n ceea ce are el mai autentic.Poetul nu este alungat din pagin\ de epis-tolier, dup\ cum epistola poate s\ deaseam\ [i de existen]a mundan\, concret\,ie[ean\ a autorului. Cer[etorul de cafea`nf\]i[eaz\ coeren]a ad`nc\ a ipostazelorlui Emil Brumaru, „mecanismul“ care i-arputea explica, la modul ideal, personalita-tea ca [i scrierile. Un User’s guide ce neprezint\ un poet [i o oper\ de o nedispu-tat\, de[i inefabil\, autoritate.

„Cu stim\ [i exegez\“,despre Emil Brumaru

BURSA C|R}ILOR

Analize spectraleTIMPUL18

aprilie 2005

NICU IONI}|

Cel de-al doilea r\zboi mondial a favo-rizat expansiunea totalitarismului ro[u `nEuropa de Est [i aproape `n `ntreg conti-nentul asiatic [i, `n plus, a f\cut posibil\r\sp`ndirea ideologiei comuniste `n restullumii, deschiz`nd calea terorismului inter-na]ional. Experimentele sociale puse `nscen\, la scar\ planetar\, de c\tre sistemulcomunist, au reu[it s\ instaureze „cel mai`ngrozitor sistem de alienare pe care omull-a inventat vreodat\“, pun`nd `n pericol`ns\[i existen]a omenirii. La noi, cu sprijinsovietic, a fost instaurat un guvern mario-net\ [i dup\ ce au fost lichidate elitelemilitare, politice [i intelectuale [i aservitebiserica, institu]iile culturale [i mass-me-dia, a fost creat un aparat represiv supra-dimensionat, investit cu puteri discre-]ionare, cu ajutorul c\ruia s-a instituitteroarea ca form\ de guvernare. Ceea cecaracterizeaz\ regimul totalitar de la noi,chestiune ce pune multe probleme nu doarconceptuale, este larga adeziune popular\.~n ciuda suferin]elor provocate, a `nvr\jbi-rii corpului social, a desfiin]\rii spa]iuluide via]\ privat, a `n\bu[irii criticii [i a ori-c\rei rezisten]e, oamenii au acceptat supu-nerea, s-au angajat pe f\ga[ul unei exis-ten]e precare [i umile, contribuind din plinla instalarea r\ului organizat.

~n realizarea dezastrului moral [isocial, au fost implica]i deopotriv\ parte-nerii `n conflict: puterea opresoare [i po-porul ultragiat. Puterea, dup\ ce a anihilatfor]ele de opozi]ie, recurg`nd la `ntemni-]\ri pe band\ rulant\, num\rul de]inu]ilorpolitici `ntrec`nd cu mult pe cel din ]\rilevecine, printr-un complex de tehnici psi-hologice negative, a ac]ionat cu tenacitateasupra psihicului individual [i colectiv,provoc`nd multiple [i variate traume psi-hice. Popula]ia, sub impactul priva]iunilor[i presiunilor de tot felul, a cedat prea u[or[i prea repede, accept`nd colaborarea.

Fiecare popor `[i are specificul s\u,fondul s\u spiritual: credin]e, obiceiuri,moduri de g`ndire proprii, concep]ii reli-gioase, politice, sociale, precum [i insti-tu]ii specifice, ca rod al ideilor, sentimen-telor, moravurilor, mentalit\]ilor [i culturiimo[tenite [i `mbog\]ite. Oamenii, indife-rent de statutul social, au acela[i fond spi-ritual ereditar, mai mult sau mai pu]in sta-

bil, [i un comportament social specific, a-v`nd la baz\ idei fundamentale corespun-z\toare matricei culturale. C`nd, `n condi-]ii de catastrofe sociale, cum a fost comu-nismul, se intervine asupra acestui fond,prin for]\ brutal\, prin teroare [i tortur\,a[a cum s-a procedat ini]ial [i, apoi, `nmod insidios [i continuu, c`nd principiilefundamentale care guverneaz\ via]a co-lectivit\]ilor [i echilibrul oamenilor s`ntpuse `n discu]ie, incriminate [i condamna-te, c`nd nici o [ans\ de ie[ire din situa]ienu se `ntrevede, fondul spiritual, al colec-tivit\]ilor [i indivizilor, dac\ nu este solidancorat `n structurile cognitive individua-le [i `n mentalul colectiv, cedeaz\ treptat,se disipeaz\ iar, `n locul vidului ap\rut,printr-o psihoinduc]ie negativ\, condus\cu mare grij\ de manipulatorii din umbr\,se instaleaz\ idei, valori [i motiva]ii noi,schimb`nd radical mentalit\]ile, modul devia]\ [i comportamentul.

Procesul de disolu]ie spiritual\, detransformare a omului `n contrariul s\u, afost urm\rit cu obstina]ie, recurg`ndu-se laun set de metode [i mijloace de r\v\[ire,de disociere, de alterare a fondului spiri-tual. Rezultatul `l vedem ast\zi, `l vomsuporta mult\ vreme de acum `ncolo.Succesul experimentului social ini]iat [ipus `n practic\ de comunism rezid\ `n ac-]iunea concertat\ a terorii fizice [i a celeipsihice, proces care a produs multipletraume psihosomatice. Aceast\ nou\form\ de agresiune s-a adresat, `n special,structurii psihice, cea mai recent\ [i, caatare, cea mai fragil\, mai vulnerabil\, cuconsecin]e devastatoare asupra indivizilor[i comunit\]ii.

Psihotraumele [i consecin]ele lor petermen lung nu s`nt luate `n seam\ deforurile conduc\toare, nici de institu]iilede profil, r\spunz\toare de supravegherea[i monitorizarea vie]ii sociale. Aceast\ in-diferen]\, specific\ tranzi]iei, las\ r\ul s\-[i continue opera distructiv\, accentu`nddegradarea vie]ii sociale. Lans\m peaceast\ cale un strig\t de alarm\ privindini]ierea unui studiu interdisciplinar alpsihotraumelor postcomuniste [i postde-ten]ie [i luarea m\surilor pentru ameliora-rea [i, c`t e posibil, vindecarea lor. Psiho-trauma nu este doar un proces individual,ci [i unul social, pentru c\ se na[te `n sis-temul de rela]ii sociale. Individul trauma-tizat nu este fiin]a izolat\, lezarea lui pri-ve[te `ntreaga societate care, din varii mo-tive, a participat la traumatizarea acestuia.

Efectele traumatiz\rii psihice, precummaladiile psihice [i psiho-somatice, ano-maliile de comportament, nu au sc\pat ob-serva]iei oamenilor de [tiin]\ dar, `n peri-oada sistemelor totalitare, nu au intrat `nsfera lor de preocupare, din motive desecuritate personal\, [i abia dup\ lichida-rea dictaturilor s-a `nceput un studiu siste-matic al acestora.

Psihotraumatologia este o disciplin\modern\ care se ocup\ cu studiul interdis-ciplinar al traumelor psihice provocate de„groz\viile cruzimii omene[ti“, de conse-cin]ele lor sociale [i psihobiologice [i destabilirea m\surilor de interven]ie predic-tive [i preventive. Studiul intereseaz\ so-cietatea [i individul din punct de vederepsihosocial [i psihosomatic [i al zonei lorde contact, sfera tr\irilor umane care vi-zeaz\ individul abuzat `n demnitatea [ilibertatea sa, v\t\mat `n trebuin]ele saleelementare de via]\. Traumele psihiceafecteaz\ `ntreg sistemul de motive [ivalori [i arunc\ omul `napoi, spre niveleinferioare de existen]\. ~n cazul agresiuni-lor forte [i de durat\, cum este deten]ia,dar [i `n afara `nchisorilor, prima [i ceamai afectat\ trebuin]\ a fost cea de inte-grare social\, gener`nd multiple [i variatepsihotraume, cu urm\ri nefaste pentruindivid. S\ `ncerc\m inventarul acestorprihotraume:

1. Trauma de rela]ie

Este cauzat\ numai de oameni, `ndeo-sebi de persoanele cu care omul are rela]iiapropiate, cele care ar trebui s\-i acordeprotec]ie `mpotriva traumatiz\rilor, zdrun-cin`nd astfel „principiul realit\]ii comuni-cative“ care st\ la baza rela]iilor `ntre oa-meni [i care implic\ o rela]ie de `ncrederesocial\. Ce s-a `nt`mplat la Pite[ti, laGherla [i la Canal? De cine am fost noitortura]i [i teroriza]i, nu de prietenii [icolegii no[tri? Dar familiile noastre, [imul]i dintre semenii no[tri, nu au fostagresa]i psihic [i, de multe ori, chiar fizicde rude, de vecini, de cuno[tin]e? {i noi,cei tortura]i, am fost victime, dar [i ceicare au torturat au fost victimele sistemu-lui totalitar comunist.

Traumatiz\rile rela]ionale au provocatconsecin]e negative iar, pe termen lung,au dus la crearea climatului social de sus-piciune, dela]iune [i `nvr\jbire, produc`ndo fractur\ `n s`nul societ\]ii. Trauma derela]ie a afectat leg\turile fire[ti dintre oa-

meni, a condus la izolare social\, la uncomportament de retrac]ie, de `nsingurare,de pierdere a `ncrederii `n sine [i `n oa-meni. Negarea empatiei fa]\ de semeni af\cut ca cei din jur s\ fie percepu]i ca str\-ini [i ostili, fa]\ de ei s-a manifestat adver-sitate, indiferen]\ [i `mpietrire afectiv\,explicabile prin dereglarea sinergiei func-]iilor psihice. Am fost martori cu to]iisitua]iilor c`nd cei traumatiza]i, ced`nd, auc\utat ajutor [i sprijin la persoanele trau-matogene, s-au al\turat acestora, le-au `n-su[it g`ndirea, limbajul [i comportamen-tul, prin procesul de „transfer de persona-litate“, devenind total dependen]i de tor-]ionari [i particip`nd cu ace[tia, la ac]iuni-le distructive [i r\ul organizat.

2. Trauma de orientare

Aceasta se asociaz\ cu trauma de re-la]ie, deoarece ne`ncrederea `n sine se `n-so]e[te de `ndoiala `n fiabilitatea propriilorcogni]ii [i, ca atare, cel `n cauz\ nu maipercepe corect mediul, realitatea [i oame-nii din jur [i, dezorientat, pierde controlulasupra ac]iunilor sale. Reac]ia de orienta-re este `nn\scut\, ca [i comportamentul decuriozitate, [i reprezint\ nevoia de realiza-re de sine, de adaptare [i integrare `n me-diul social. C`nd aceast\ reac]ie de orien-tare este afectat\, este tulburat `ntreg siste-mul motiva]ional bazat pe tendin]a desatisfacere a oric\rei dorin]e se pr\bu[e[te[i, odat\ cu aceasta, se pr\bu[e[te [i soft-ware-ul logic al programului de orientare,cu consecin]e comportamentale negative– fie de cedare `n fa]a traumatiz\rilor, fiede agresivitate – nemaiput`ndu-se facefa]\ sarcinilor vie]ii.

Prevenirea traumelor de orientare de-pinde `n mare m\sur\ de individ. Astfel,cel care crede c\ el este cel care decide [icontroleaz\ ac]iunile sale, convingere `n-su[it\ pe baza st\p`nirii unor situa]ii trau-matice `n trecut, va putea institui un con-trol al reac]iilor [i va stopa instalarea trau-mei, dar cei care cred c\ ajutorul depindede for]e exterioare, `n fa]a unor situa]iif\r\ ie[ire, devin dezorienta]i, neajutora]i,se vor pr\bu[i. ~n via]\ s`nt evenimentetraumatice care nu pot fi evitate, cele carefac parte din mersul istoriei, dar s`nt [ievenimente previzibile [i programate, fa]\de care omul se afl\ `n expecta]ie perma-nent\ [i e preg\tit de confruntare cu aces-tea. C`nd aceast\ prevedere care garantea-z\ un set de siguran]\ [i `ncredere este ne-glijat\, omul se plaseaz\ `n zona arbitra-riului [i `[i pierde orientarea, cu toateconsecin]ele aferente.

Instinctul de orientare este `n rela]iestr`ns\ cu sistemul cognitiv [i, `n condi]iinormale, are func]ia de integrare social\ [isupravie]uire psihic\. C`nd oamenii, `ncondi]ii istorice improprii, s`nt ]inu]i `nstare de izolare [i dezinformare sistema-tic\, feri]i de orice influen]e exterioare, sepierd programele de referin]\ formate prinexperien]a de via]\, prin educa]ie [i cul-tur\ [i, dac\ adaug\m [i izolarea strict\, `ncondi]ii de deten]ie, a[a cum am fost ]inu]inoi, de]inu]ii politici, atunci se produce ogolire a con[tiin]ei [i, dezorienta]i, oame-nii s`nt gata s\ accepte [i alte criterii de re-ferin]\, alte idei [i alte norme de conduit\moral\, str\ine de tot ce ra]ionaser\ p`n\atunci. Concluziile acestea triste [i dure-roase se pliaz\ exact pe realitatea rom=-neasc\, mul]i dintre de]inu]ii politici,ced`nd presiunilor, au acceptat colabora-rea cu opresorii, iar o mare parte a popu-la]iei s-a `ncadrat `n partid, m\r[\luindc\tre dezastrul ]\rii.

3. Trauma de socializare

Mai corect spus, trauma de resocializa-re. Sistemul comunist, prin m\surile eco-

Experimentul Pite[ti. Psihotraumatologie

19Analize spectrale TIMPUL

aprilie 2005

nomice dezastroase, prin confiscarea pro-priet\]ii private, prin transferul popula]ieide la sate la ora[, prin colectivizarea agri-culturii, a pauperizat `ntreaga popula]ie,conduc`nd la [ubrezirea fondului biologic,cu urm\ri catastrofale. ~ntregul popor adevenit dependent de putere, de oligarhiapartinic\ care a transformat popula]ia ]\rii`n dependen]i sociali. Oamenii s-au `ns-tr\inat unii de al]ii, fiecare deveninddu[man poten]ial pentru cel de l`ng\ el.To]i au devenit victime prinse `n traum\ ca`ntr-o p`nz\ de p\ianjen, f\r\ [ans\ de sal-vare, a[tept`nd s\ fie devora]i. De fapt, a[as-a [i `nt`mplat. Sub teroarea instaurat\,orice `mpotrivire a fost sf\r`mat\, iar mo-dific\rile la nivelul structurii psihologiceau fost devastatoare. Sistemul de reglare [icontrol al func]iilor psihice a fost compro-mis, capacitatea de a schi]a scopuri [i va-lori [i de a le realiza cu mijloace adecvatea fost pierdut. Schema de orientare a com-portamentului fiind distrus\, a ap\rut oorientare spre scopuri alterate, realizate cumijloace inadecvate. Capacitatea decizio-nal\, ca [i capacitatea de autodeterminareau fost anulate, urmate de o limitare acon[tiin]ei, o `ngustare a personalit\]iicare, devorat\ de traum\, a fost supus\ fe-nomenului de clivaj [i la diverse forme dedisociere, de fragmentare a sinelui, urmat\de tendin]a de formare a unei noi iden-tit\]i. Pe acest fond de destructurare a psi-hicului, prin metode perverse, conduse cuprofesionalism, s-a dat asaltul final [i,printr-un proces de psihoinduc]ie negativ\,a fost modelat [i remodelat sufletul indivi-dual [i colectiv, `n sensul dorit, produc`ndo inversiune psihologic\, cu urm\ri pe ter-men lung, de multe ori irecuperabile. Oprivire atent\ asupra societ\]ii rom=ne[ti deast\zi, confirm\ cele afirmate mai sus.

4. Trauma de deziluzionare

~n regimul totalitar, oamenii s`nt prin[i`ntr-o experien]\ traumatic\ de durat\ [i,c`nd agresiunea este exercitat\ de ceiapropia]i, dezam\girea care se instaleaz\domin\ `ntreaga activitate psihic\. Iluziilenutrite `n timpul vie]ii se irosesc, iardezn\dejdea se intersecteaz\ cu pesimis-mul, cu lipsa de speran]\ [i pierderea to-tal\ a imaginii despre rela]iile sociale.Experien]a traumatic\ deregleaz\ raportu-rile interindividuale, iar ideile despre oa-meni [i despre lume s`nt profund zdrunci-nate. Ne`ncrederea [i teama ì separ\ [imai mult pe oamenii care se percep drept-singuri, `n[ela]i [i neajutora]i. Obliga]i s\tr\iasc\ `n acest climat advers, `[i fac con-vingeri ira]ionale, care submineaz\ imagi-nea [i respectul de sine, dar [i imaginea [irespectul fa]\ de semeni, fa]\ de credin]ele[i suferin]ele lor, `ntin`nd calitatea vie]ii [imoralitatea. Deziluzionarea ì `mpinge peoameni la o analiz\ retrospectiv\ care, subimpactul dezam\girii prezente, provoac\ o

senza]ie de gol, de p\r\sire, de pierdereaoric\rei speran]e, iar sub povara lipsei der\spuns, a aplatiz\rii reactivit\]ii generale[i a anesteziei emo]ionale, se scufund\ `nneputin]\, l\s`ndu-se `n voia celor care-imanipuleaz\. ~n acest punct, se instaleaz\o adev\rat\ ontologie negativ\, pe fondulc\reia `[i fac loc sentimente de culpabili-zare, de stigmatizare a propriei persoane.Este clipa, dramatica clip\ a desp\r]iriiomului de trecutul s\u, de renun]are lapropria identitate [i, pornind de la alte pre-mize, `ncepe s\ vad\ [i s\ `n]eleag\ altfelrealitatea, adopt\ alte principii [i concep]iide via]\ [i noi aspira]ii. ~n a[a condi]ii,oamenii abandoneaz\ lupta, renun]\ la`mpotrivire, iar psihoinduc]ia negativ\completeaz\ restul. Dac\ supravie]uirea ìeste amenin]at\, omul accept\ [i face totceea ce i se impune, pentru a [i-o asigura,indiferent de compromisuri [i chiar peseama altora. N-am fost martori la acestetransform\ri radicale, `n deten]ie dar [i `nlibertatea provizorie de care am avut partedup\ aceea?

5. Traumatizareaintermediat\

Regimul comunist a impus cu for]a unmod de via]\ cu totul str\in de specificulnostru [i o g`ndire `n sens unic, dup\ tipa-re fabricate `n laboratoarele crimei, ceeace a produs reac]ii diferite. Cei care s-auopus `n mod f\]i[ [i hot\r`t atacului perfidde `nv\luire [i supunere total\ [i au orga-nizat variate modele de rezisten]\, au fostrepede anihila]i, fiind lipsi]i de libertate,unii chiar de via]\. Suferin]ele acestora aufost nem\surate, greu de cuantificat, dar,pe l`ng\ ei, mul]i al]ii au avut de suportatjugul terorii. Familiile victimelor, p\rin]ii,fra]ii, so]iile, copiii, rudele apropiate, prie-tenii, cuno[tin]ele, to]i au fost lua]i `n evi-den]a organelor represive, supu[i suprave-gherii atente, [icana]i, amenin]a]i. Co-afectarea acestora a fost `n grade diferite [iurmat\ adesea de adev\rate drame. Acestetraume intermediate au ilustrat cu priso-sin]\ scopul urm\rit cu obstina]ie de re-gim, dar [i abjec]ia `n care s-au compl\cutcei care au colaborat cu `mpil\torii nea-mului nostru. Stressul emo]ional [i leziu-nile somato-psihice au fost at`t de puterni-ce [i devastatoare, `nc`t unii nu au pututrezista [i fie au pierit, fie au e[uat, duc`nd`n continuare o via]\ de provizorat. C`teruine umane a l\sat `n urm\ t\v\lugul ro[u[i incon[tien]a semenilor no[tri.

6. Traumatizarea vicariant\

Aceasta se dezvolt\ la persoanele care,prin profesia [i misiunea lor, au fost obli-gate s\ acorde, `ntr-un fel sau altul, ajutorvictimelor regimului. Prin acordarea aju-torului, `n mod cu totul dezinteresat, aces-te persoane s-au expus multor riscuri, pe

de o parte, prin supralicitarea emo]ional\[i participarea afectiv\ la suferin]ele celor`n cauz\, iar pe de alt\ parte, au fostnevoi]i s\ suporte presiunile indirecte saudirecte – aten]ion\ri, anchete, amenin]\riexercitate asupra lor de c\tre bra]ul `nar-mat al partidului, securitatea.

7. Traumatizareatransgenera]ional\

Traumatizarea transgenera]ional\, se-cundar\ sau ter]iar\, ì prive[te direct peurma[ii victimelor. Traumatizarea copiilora fost cel mai mare sacrilegiu comis vreo-dat\ `mpotriva fiin]ei umane. Copiii aup\truns `n mod intuitiv [i afectiv `n uni-versul traumatic al familiei lor, ascuns cumare grij\ de c\tre p\rin]i. Transferareatraumei nu a avut loc `n mod direct, pen-tru c\ trauma p\rin]ilor era ancorat\ `ndomeniul „nespusului“, al misterului,trauma nu avea voie s\ ias\ la ramp\ [i s\„intre `n vorb\“, dar intui]ia p\trunz\toare,ce ]ine de puritatea [i capacitatea de spar-gere a codurilor pe care o au copiii, adibuit grani]ele neclare dintre fantasme [irealitate. Nu le-a fost greu s\ le penetreze[i, dat\ fiind mintea lor crud\ [i receptiv\,au reu[it s\ sesizeze realitatea, s\ descifre-ze contradic]iile [i racilele lumii `n care,`mpreun\ cu p\rin]ii lor, `[i duceau via]a.Au `n]eles, prea devreme, trecutul trauma-tic al p\rin]ilor [i, mai ales, spectrul ame-nin]\tor care plana asupra viitorului lor. A`nceput drama lor, dram\ ce nu se va sf`r[iniciodat\: obstacole de netrecut `n timpul[colariz\rii, `n via]a social\, `n rela]iile cucei din jur. N-au fost scuti]i nici de intru-ziunea brutal\ [i neavenit\ `n via]a lor acelor care le monitorizau p\rin]ii. Aceast\stare de incertitudine, de amenin]are sub-til\ sau direct\, i-a marcat profund pentrutoat\ via]a [i ei nu au `n]eles [i nu `n]elegnici acum cum de a fost posibil ca o socie-tate s\-[i persecute membrii s\i [i s\ su-grume, `n fa[\, visele copiilor. Dac\ pentrucopiii no[tri, via]a nu a avut sur`s, nicicopiii [i urma[ii agresorilor [i schingiuito-rilor no[tri [i ai poporului nostru nu au fostscuti]i de psihotraume. {i opresorii auimpus `n familiile lor un „pact al t\cerii“,care i-a incitat pe copii la o cercetare maiam\nun]it\ pentru aflarea adev\rului.Umbra de `ndoial\, multele semne de`ntrebare r\mase f\r\ r\spuns i-au urm\ritde-au lungul anilor, le-a tulburat visele,multora le-au influen]at destinele.

{irul suferin]elor nu se opre[te aici,num\rul traumelor psihice este mai mare[i `mbrac\ aspecte variate, unele dramati-ce, mai ales atunci c`nd se cupleaz\ cu tul-bur\ri fiziologice [i cu leziuni somaticegrave. Vie]i irosite, familii distruse, risipi-te, mor]i suspecte, vremuri apocaliptice, [itoate acestea `n numele binelui omului.Schimbarea structurii psihologice a omu-lui a fost socotit\ cheia succesului `n ten-tativa form\rii omului nou, visul de aur almi[c\rilor social-politice [i confesionaletotalitare. Comuni[tii, convin[i c\ aceastaeste calea, au n\v\lit `n istorie cu o ideolo-gie pe m\sur\ [i cu for]a brut\, la care sepricepeau cel mai bine. Au instituit teroa-rea [i tortura `n mass\, produc`nd cel maimare carnagiu `n timp de pace. Acolo, laPite[ti, am sim]it [i tr\it din plin rezultatulpedagogiei sovietice, aplicat\ cu s`rg decolegii [i prietenii mei. Ciomagul [icuv`ntul au fost instrumentele cu care s-aoperat cu dezinvoltur\. Cu ciomagul `nm`n\ [i cu cuv`ntul `n gur\: `njur\turi,insulte, acuze [i amenin]\ri, s-a ac]ionat `nfor]\, metod\ prin care s-a `ncercat s\ secomute g`ndirea uman\ pe alt\ lungime deund\, iar rezultatele nu s-au l\sat a[teptate.Aceea[i tehnic\ [i acelea[i mijloace au fostfolosite pe scar\ larg\ asupra `ntregiipopula]ii din ]ara, iar rezultatele iar\[i lecunoa[tem, ne confrunt\m cu ele `n fieca-re zi, fac parte din peisajul cotidian. Cine[tie cum [i c`nd ne vom elibera de efecte-le perverse ale acelei lumi...

Olga Alexandra Diaconu, A[tep-t`nd s\ vin\ un val, Timi[oara,Editura Augusta, 2004, 306 p.

Romanul A[tept`nd s\ vin\ un valal Olg\i Alexandra Diaconu este oscriere cu puternice accente senti-mentale ce deceleaz\ mai multe tipuride experien]\ uman\ subordonateobsedantei teme a destinului. Este unroman „al ridicolului [i al sincerit\]iibrutale“, dup\ cum autoarea `ns\[im\rturise[te `n ~nt`mpinare (un genindit de prefa]\ – interpretare a pro-priei scrieri!). Evolu]ia personajuluiprincipal poate fi pus\ `n leg\tur\ cucele dou\ registre existen]iale `ntre

care gliseaz\ acesta. Primul provinedintr-un plan al trecutului ce asediaz\prezentul, aidoma unei p`nze freaticecare transform\ `n m`l p\m`ntul uscat;cel de-al doilea este reprezentat de o-pozi]ia psihologic\ fa]\ de acest timp`ndep\rtat, la care de multe ori se`ntoarce cu g`ndul, `n mod involuntar.De aici rezult\ un conflict ce le `nso-]e[te `n subsidiar pe celelalte (alevie]ii de fiecare zi). Destinul eroinei(Silvia) nu este unul excep]ional, darautoarea reu[e[te s\-[i salveze perso-najul prin construirea unor contextecare s\ o sustrag\ banalului. Astfel,anumite `nt`mpl\ri cotidiene cap\t\ ocu totul alt\ `nsemn\tate privite prinlupa deformatoare a analizei de caz.

Un deosebit efect de lectur\ esteob]inut prin numeroasele schimb\ride perspectiv\ ce modific\ succesivfelul de a fi al nara]iunii, homodiege-tic\ sau heterodiegetic\. Exist\ zone`n acest roman (preponderent liric) `ncare autoarea recurge la ironie [i au-toironie pentru a-[i salva discursul, pealocuri diluat. Cartea p\c\tuie[te, dealtfel, prin superficialitatea ocaziona-l\ de care d\ dovad\ autoarea atuncic`nd red\ (`n ghilimele) g`ndurile u-nor personaje. Oricum am lua-o, fi-in]a uman\ nu g`nde[te dup\ modelulsintactic propus aici. {i a[ mai semna-la o incompatibilitate, aceea legat\ defondul realist al romanului c\ruia i se`nt`mpl\ s\ primeasc\ din c`nd `n c`ndc`te o ajustare de tip fantastic.

Trec`nd peste aceste neajunsuri, sepoate afirma despre A[tept`nd s\ vin\un val c\ este o recomandare perfect\pentru cei interesa]i de spectaculozi-tatea „eternului feminin“ `n\l]at... saucobor`t prin literatur\.

({. A.)

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

Ancheta TimpulTIMPUL20

aprilie 2005

ADINA KENERE[

~ntreb\rile s`nt teribile. Putem m\turacu ele situa]ia `ntregului patrimoniu cultu-ral rom=nesc. Un r\spuns simplu [i brutalla chestiune ar fi : s`ntem nuli `n gestiona-rea patrimoniului [i `n repertorierea zone-lor sale `nc\ neatinse, s`ntem slabi `n abor-darea lui modern\, neini]ia]i `n prezenta-rea pieselor sale `ntr-un mod interesantpentru ]ar\ [i pentru cei str\ini de ea, [is`ntem iar\[i nuli `n valorificarea general\[i comercial\ a ziselor piese. Excep]iiles`nt rarisime [i izolate.

Orice form\ de disperare `n fa]a acesteisitua]ii e binevenit\

Solu]iile ample s`nt `ns\ inabordabile`n actualul climat tic\lo[it: scumpe [i dedurat\, ele presupun mult\ investi]ie `ncompeten]e [i mult\ munc\ cinstit\. Cum[ti]i, aceste lucruri nu plac, a[a c\ e prefe-rabil s\ ne facem c\ nu [tim despre ce evorba, cum le [i st\ bine unor intelectuali.

E, cert, mai ra]ional [i mai util s\ `n[iraici c`teva g`nduri m\runte `n chip der\spunsuri punctuale:

Mitologia rom=neasc\ a fost [i va five[nic actual\. „Figurile“ ei de ad`ncimes`nt vehiculate chiar de limb\, „figurile“textului s`nt peste tot, ecouri tari sau slabeale fondului comun de imagini. Faptele [iprotagoni[tii tuturor crea]iilor autenticecomunic\ f\r\ pauz\ cu subterana mitolo-gic\. E, de altfel, ceea ce le d\ m\re]ie [isens, deosebindu-le de tricotajele textualede duzin\. Mai toate c\r]ile str\ine bunepe care le citi]i s`nt „mitologice“, chiardac\ pe ele nu scrie a[a ceva. Con[tientul[i subcon[tientul cultural se descurc\ sin-gure. De fapt, problema e: dac\ peste a-cest joc de oglinzi nu se poate trece, poatesau merit\ el s\ fie jucat de-a dreptul cuelementele originare? Da, dar e un joc exi-gent [i riscant: bara `ncerc\rii se punefoarte sus, ca la orice abordare de tem\gigantic\, iar [ansele de a trece pe sub bar\s`nt mari; trebuie s\ [tii carte [i s\ ai talen-tul de a pip\i cu m`na goal\ arhetipul `ncotidianul lui de azi, pentru ca apoi s\livrezi experien]a `n forme impresionante[i inteligibile. Nu e chiar pu]in lucru!

Arta care se creeaz\ azi – vorbim decea care at`rn\ la c`ntar – nu e arta nim\-nui. E greu de g\sit un personaj mai anti-globalizare dec`t artistul ! Toate comuni-t\]ile culturale lucide rezist\, `n fond, laglobalizare. ~n Europa, anii ‘90 – cei aiprimului asalt masiv al relativiz\rii na-]ionale – au `nsemnat o explozie a valori-lor regionale... `n a[teptarea introducerii

monedei unice! Chiar [i azi, dac\ vorbimdespre c\r]i, s`nt rare editurile regionaledin ]\rile mari ale continentului care s\aib\ probleme de supravie]uire. Ele ex-ploateaz\ valori locale, declin`ndu-le `nmii de chipuri care flateaz\ deopotriv\nevoia localnicilor de a se [ti „cumva“ [ipl\cerea turi[tilor de a [ti c\ au mers„undeva“. Datele identitare, `n formele lorpregnante, livrate atr\g\tor, s`nt chiar fon-dul de comer] cel mai sigur al oficinelorculturale din lumea `ntreag\.

Povestea lui Manole e o constela]iemajor\ de atitudini [i rela]ii pentru defini-rea spa]iului nostru [i a celui balcanic,sud-est european, c\ruia `i apar]ine. Are,poate, semnifica]ia unei inimi pentruorganismul acestei regiuni. P\cat c\ lip-sesc luminile care s\ ne spun\, cu voceavremurilor noastre, cine s`ntem, dup\ grilabaladei. Pe c`t\ vreme `ntruchip\rile expe-rien]ei omene[ti `n habitaturi care nascpatimi [i fac victime au devenit [i devinconstant bunuri de reflec]ie [i contempla-re `n alte culturi, de[i au ponderi mult maimici sau s`nt simple anecdote istorice.G`ndi]i-v\, de pild\, la povestea casteluluiVaux-le-Vicomte, care e ag\]at\ `n eterni-tate de poala Versailles-ului. Fouquet, ma-rele ministru de Finan]e care a construitVaux-le-Vicomte deturn`nd bani publici, asf`r[it `n pu[c\rie, dar Ludovic al XIV-lea,care l-a azv`rlit acolo, umilit [i furios, nus-a dat `napoi de la a pune la treabaaceea[i echip\ de arhitec]i [i gr\dinaripentru a-[i des\v`r[i re[edin]a regal\... Petivul acestei pove[ti, `n care au fost `ncur-ca]i Vatel, La Fontaine [i Molière, s-au]esut mii de pagini, sute de aluzii pictura-le [i spectacole de tot soiul, iar „dezbate-rea“ public\ e departe de-a se fi `ncheiat.S\ ne mai `ntreb\m despre rostul mitolo-giei galice `n fa]a lui Asterix? E limpedec\ reg\sim ecourile basmelor celtice [igermane, ca [i folclorul urban timpuriu, `nliteratura anglo-saxon\ a istoriilor de groa-z\, cu sau f\r\ stafii, a[a cum [i literaturacavalereasc\ r\sun\, secole de-a r`ndul, dela Shakespeare la Woodstock [i p`n\ la...Shakespeare in Love.

C`nd m\ g`ndesc la ce se `nt`mpl\ cu„motivele literare“, cum le zice]i, `n[coal\, mi se ridic\ tensiunea. Din p\cate,din umanul univers al [colii – cu ministe-rul ei anchilozat, cu cadrele ei sleite denonsensul servil al statutului, cu groazni-cele ei manuale [i cerin]e –, nu se poateface tabula rasa. Copiii vor fi `nc\ mult\vreme condamna]i s\ `nghit\ `n sil\, penemestecate [i la v`rste nepotrivite, hiper-calorica mas\ de gal\ a mitologiei na]io-nale. Pe care o vor ur` mai departe cu spor– lucru firesc. Culmea e – [i aici! – c\ toc-mai gesturile care par s\ salvgardeze valo-rile na]ionale s`nt cele care le provinciali-zeaz\ mai dihai, care le ridiculizeaz\ [i lecompromit definitiv.

A[ zice c\ se stinge acum acut nusocietatea tradi]ional\ rom=neasc\, cifalsa icoan\ a tradi]iei, cea confec]ionat\de regimul comunist. Iar `n spa]iile r\masegoale „se bag\“ din plin periferie. E ieftin,ochios, rapid [i b\nos. Ac]ioneaz\ ferm ovast\, proast\, insolent\, obedient\ [i ego-ist\ alian]\ a istoriei recente cu oligarhiaprezent\, dou\ „for]e“ de aceea[i sorginte[i la fel de iresponsabile. Va trece [i asta,dar va dura. {i se va sf`r[i dezastruos. ~ntretimp, str\inii vor continua s\ ne fotogra-fieze, s\ ne `nregistreze [i s\ ne prelucrezeparticularismele `n studiourile lor gataglobalizate, ob]in`nd produse de mas\,care, iat\, deja se v`nd foarte bine. Nu-ivorb\, venim [i noi din urm\, capitaliz`ndc`te un leu pe c`te o manea mai reu[it\...

FLORIN L|Z|RESCU

Mitul sincronismului – o obsesie fundamental\

Dup\ terminarea facult\]ii, am fostvreme de un semestru profesor la ]ar\.Nimic mai anapoda dec`t s\-i predai unuicopil din general\ – care a intrat la or\ cuzece minute mai t`rziu „pentru c\ a plecattata la t`rg [i-a trebuit s\ dau calul la ap\”– metafora. S\-i explici frumuse]ea unui„cuibar rotit de ape“ [i, eventual, s\-l con-vingi c\ merit\ s\ vin\ mai des la [coal\.Sau s\-i ]ii un discurs despre estetica bas-mului [i s\-i dai ca tem\ pentru acas\ luptadintre bine [i r\u `n Greuceanu. P\i, omulacela avea probleme existen]iale legate desecet\ [i de faptul c\ nu mai cre[te porum-bul „nici dac\ plou\ cu lapte dulce“. Ces\-i spui tu de alegorie? ~n schimb, chiarciulea urechile la pove[ti. Dac\ [tiai s\-ifaci o poveste din mitul Me[teruluiManole, era `n stare s\ aib\ o p\reredespre ea. Nu [i-o exprima `n termenisavan]i, dar, cel pu]in, ar\ta interes. Aveao p\rere. Mai p\stra de la str\bunii s\i ourm\ de g`ndire mitic\. Aceasta `i asigurareceptarea oric\rei pove[ti, fie ea fantas-tic\ ori real\. Pe de alt\ parte, nu-mi `n-chipui c\ e mai u[or s\ predai metaforasau estetica basmului unui elev dinFerentari [i nici m\car unuia de la liceul„Jean Monet“. Am `ns\ convingerea c\oricine poate fi „p\c\lit“ cu o poveste. {idac\ toate miturile au la baz\ pove[ti, nu

v\d cum s-ar putea `nvechi acestea, cumar putea deveni inactuale. Se pot schimbadatele generale, dar nucleul r\m`ne, ofe-rind oric`nd posibilitatea de a fi reactuali-zat. {coala nu face altceva dec`t s\ cli[ei-zeze tot ce este mai viu `n art\. N-are rosts\ c\ut\m relevan]a miturilor pornind dela frustr\rile st`rnite de un sistem edu-ca]ional dep\[it. Abia `n acest punct neputem pune problema modului `n careintr\m `n Europa. ~ns\ n-are nici o leg\tur\cu arta, cu crea]ia. E o alt\ poveste.

Nu miturile noastre fundamentale ne`mpiedic\ integrarea `n lumea civilizat\ [iie[irea din provincialismul cultural. Sepoate [i f\r\ ele, dar nici dac\ le avem nucred c\ ne stric\. Depinde cum [i la ce lefolose[ti. Dac\ e s\ vorbim de provincia-lism, `nc\ mai lupt\m cu ideea preconce-put\ c\ tema abordat\ te face maestru, c\dac\ am tr\i la Paris am fi geniali. Mul]inu s-au vindecat de obsesia asta „funda-mental\“ a sincronismului cu Occidentulcare, `n timp ce noi ne tot str\duim s\-lprindem din urm\, nu se obose[te s\ nea[tepte, ba chiar are neru[inarea de a-[ivedea de drum cu un ritm mult mai iutedec`t al nostru. Dup\ mine, un scriitor caremimeaz\ postmodernismul e mai provin-cial dec`t unul care ar `ncerca s\ constru-iasc\ un roman ce recupereaz\ nucleenarative din folclorul rom=nesc. Pe ce cri-terii am putea stabili c\ `n urm\torii ani nuvom citi un roman rom=nesc de succes,care are la baz\ mitul Me[terului Manole?S`nt tentat s\ cred c\ e aproape imposibil.Teoretic. Practic, `n art\, ca [i `n fotbal, sepoate orice. E de ajuns s\ m\ g`ndesc ce areu[it s\ fac\ un regizor precum EmirKusturica remodel`nd un motiv popular lacare noi str`mb\m din nas: moartea ca onunt\. {i c`t de bine l-a folosit pentru a-[idefini o stilistic\ personal\. Sau, venindcumva mai la suprafa]a culturii, am maimult\ stim\ pentru b\ie]ii de la Zdub [iZdob, care [i-a creat o identitate autentic\pe filon popular, dec`t pentru c`nt\re]iirom=ni iubitori de latino.

Construc]iile culturale rom=ne[ti sevor face cu o nou\ legisla]ie `n domeniu,cu proiecte g`ndite de profesioni[ti, cuarti[ti sadea [i, foarte important, cu mul]ibani. Deocamdat\ cultura noastr\ pare`ngropat\, ca Ana lui Manole, la bazaunor construc]ii de maxim\ prioritate,care, `n ciuda acestui sacrificiu, se d\-r`m\ peste noapte.

Unii dintre noi am `nv\]at la [coal\ c\ miturile fundamentale ale poporului rom=nar fi M\n\stirea Arge[ului, Miori]a sau Legenda lui Drago[-Vod\. Autori de talia luiLucian Blaga sau Mircea Eliade au dedicat pagini importante acestor teme. Uneleinterpret\ri asupra unei mitologii rom=ne[ti au adus `n discu]ie de la personaje dinbasmele pentru copii, p`n\ la personaje amintite `n balade, de la arhi-cunoscutulb\dica Traian [i p`n\ la baba Dochia. Al]i cercet\tori au sugerat c\ z`nele [i blajiniis`nt personaje mitologice care au trecut `n basmele pentru copii. Dar azi nimeni numai crede `n z`ne.

Crede]i c\ mai este de actualitate [i c\ se mai poate vorbi despre mitologiarom=neasc\ azi? Dac\ da, mai are ea vreo importan]\? Ce importan]\ mai are baladame[terului Manole? Aceste texte literare ar mai trebui studiate `n [coala elementar\sau `n liceu, sau e vorba de ceva complet inutil pentru cei care vor fi `n cur`ndcet\]eni ai Europei Unite? S`nt aceste „mituri fundamentale” un factor util `n posibi-lele construc]ii culturale ale viitorului apropiat? Sau lucr\rile artistice care vor fi scri-se `n viitor [i vor face referire la aceste mituri vor fi condamnate de la bun `nceput laprovicincialism [i demodare? Este referin]a la astfel de mituri un semn de na]iona-lism excesiv? Pe m\sur\ ce societatea tradi]ional\ rom=neasc\ se stinge [i anumitereferin]e folclorice intereseaz\ tot mai pu]in, pierdem ceva pre]ios – sau sc\p\m deun balast `ntre]inut artificial vreme de decenii?

Mitologia rom=neasc\, azi

21Est-Vest TIMPUL

aprilie 2005

MICHAEL ASTNER

În martie am fost într-un mini-turneu înGermania, cu dou\ halte oficiale (cîte-olectur\ public\ la Berlin/AmbasadaRomâniei [i la Ulm/DonauschwäbischesZentralmuseum) [i una particular\, laHerrenberg, lîng\ Stuttgart.

Din aceast\ deplasare m-am întors cu otraist\ plinu]\ de impresii [i informa]ii, cutot felul de observa]ii [i idei culese fie„(de) pe drum“, fie din ziare [i reviste.Iat\, în continuare, o selec]ie cronologic\din not\rile-mi de pseudo-jurnal dec\l\torie.

Un taxi numit exasperare

Unii spun c\ Occidentul începe laViena. Al]ii c\ la Budapesta. Destui româ-ni sînt convin[i c\ el începe la Timi[oara.Cum deplasarea propriu-zis\ spreGermania a început la Timi[oara (de undeam plecat cu un grup de autori timi[oreni– Annemarie Podlipny-Hehn, MariaPongrácz, Petra Curescu [i Lucian M.V\r[\ndan – cu microbuzul ForumuluiDemocrat German spre lecturile cu prici-na), hai s\ pun degetul pe rana cea maivizibil\ a capitalei Revolu]iei române:taxiurile!

Înc\ dintr-o discu]ie la telefon cu RaduPavel Gheo am aflat c\ e o problem\ cutaxiurile, indicîndu-mi-se vreo dou\ firmemai civilizate (la pre] [i ca service). Daram avut ghinion: n-am identificat vizavide gar\ nici un taxi de la aceste firme(uneia i-am re]inut numele: „Tudo“), a[ac\ am luat-o pe jos, zicîndu-mi c\ la primaintersec]ie voi g\si eu unul, [i nici n-o s\mai am concuren]a din gar\. M-am în[elat,desigur. A trecut o jum\tate de ceas pîn\cînd am g\sit un taxi care s\ m\ duc\ sprecentru, la sediul revistei „Orizont“, [i eraun taxi de la „Tudo“, dar taximetristul n-acatadicsit s\ porneasc\ ceasul, invitîndu-m\ la o plat\ aproximativ\ de care am aflatulterior c\ era lejer umflat\. Nu foarte, dartotu[i. Dar ochii cei mai mari i-am f\cutcînd am vrut pe urm\ s\ lu\m un taxi dinplin centrul ora[ului spre casa prietenilorGheo [i Alina Radu: fie nu existau, undede obicei aveau sta]ie, fie nu doreau s\plece în direc]ia dorit\... Pîn\ la urm\ maic\-mi vine s\ spun c\ i s-a f\cut mil\ unuitaximetrist [i a binevoit s\ ne duc\. Amaflat apoi c\ la ore de vîrf sau cînd vrei s\mergi la gar\, atunci cînd faci comand\ laun taxi, e[ti adesea flituit [i ri[ti s\ pierzitrenul – asta dac\ nu cuno[ti formulamagic\: „tarif dublu“!

Nu, în mod cert, cel pu]in în materie detaxiuri Timi[oara mai are mult pîn\ la inte-grarea în UE. Pe scurt: mult mai multdecît Ia[ul!

Vauchere la bud\

În fine, am plecat din Timi[oara, ammai f\cut cîte o pauz\ la vreo Raststation(în Austria) sau Raststätte (Germania). Laun astfel de loc de parcare cu benzin\rie,motel [i restaurant – eram deja înGermania – am r\mas uluit de sistemulultramodern în care func]iona toaleta.Altfel decît la toate celelalte moteluri-res-taurant, unde r\mînea la latitudinea clien-tului s\ lase un mic bac[i[ la omul care aregrij\ de WC, la aceast\ Raststätte, ca s\intri la toalet\, trebuia mai întîi s\ cumpericu 50 de cen]i de la un automat o cartel\similar\ celor pentru metroul bucure[tean,iar intrarea se f\cea tot ca la metroul bucu-

re[tean. Asta ca asta (de instala]iile ultimulr\cnet etc. nu mai vorbesc), dar ce m-a datgata a fost s\ observ c\ aceste cartele re-prezentau bonuri de valoare (Wert-Bon):sus, în restaurant sau la magazinul de su-veniruri/b\uturi/pres\, puteai s\-l folo-se[ti! Iar cum înaintea mea au fost vreotrei ne[tiutori de limb\ german\ (sau en-glez\), eu unul m-am ales cu 4 vauchere,[i nu mic\ i-a fost mirarea barmani]ei cîndi-am cerut o cafea (2,80 euro!) [i i-am datpatru bonuri [i doar 80 de cen]i!

P.S. Un astfel de bon l-am p\strat – nuatît pentru faptul c\ este valabil un an în-treg, ci a[a, ca amintire, pe de-o parte, pede alta, pentru c\ la plecare n-am vrut s\mai cheltui ni[te bani în plus, doar ca s\recuperez cei 50 de cen]i (evident: siste-mul e gîndit s\ te fac\ s\ consumi).

Bistro Mark, Berlin

Am intrat s\ beau o bere, s\ r\sfoiescun ziar, s\ treac\ ploaia. Pe mas\, un car-tona[:

„Bitte achten Sie auf Ihre Wertsachen.Please do not leave your valuables

unattended.Veuillez ne pas laisser d’objets de

valeur sans surveillances.“ Deci se fur\.

WSV, adic\:Winterschlussverkauf

N-am în]eles exact ce s-a întîmplat cu„institu]ia“ numit\ „Vînzarea de sfîr[it deiarn\“, adic\ lichidarea stocului de articolede iarn\ (ceva s-a schimbat, dar nu [tiu ceanume), cert este c\ pe Kurfürstendammam v\zut în vitrina unui boutique [ic ni[tehaine de blan\ sau de piele cu ni[te redu-ceri de pre]uri ame]itoare: de pild\, oblan\ de nurc\ Saphir de la Saga a fostredus\ de la 4799 de euro la 1999. Cum arveni, un chilipir, drag\, de vreme ce eco-nomise[ti 2800 de euro!!!...

O sus]in\toare a României

În seara zilei de 9 martie, d-na SusanneKastner, vicepre[edinta Bundestag-ului [ipre[edinta de la Deutsch-RumänischesForum –, ne-a dat o mas\ în sediul So-ciet\]ii Parlamentare (ParlamentarischeGesellschaft), aflat chiar în spateleBundestag-ului. Spicuiesc cîteva chestiuniinteresante:

la o vizit\ în Maroc, oamenii de aface-ri de-acolo s-ar fi plîns c\ investitorii ger-mani pleac\ în România, dac\ nu poatedomnia ei s\ fac\ ceva;

fiica, c\s\torit\, cu un b\ie]el degr\dini]\, tr\ie[te la Sibiu, unde la ultimavizit\, anul acesta, a r\mas uluit\ de forfo-ta la un s\niu[ cu mic cu mare, cum n-amai tr\it [i v\zut din copil\rie!;

nepo]elul, care n-a vorbit pîn\ pe lapatru ani, a început în România în sfîr[its\-[i dezlege limba;

dup\ ce noul pre[edinte ucrainean avorbit în fa]a Parlamentului german: „Ve]iprimi de la mine o scrisoare!“ – în ches-tiunea canalului Bîstroe!

Sînt curios s\ aflu dac\ d-na Kastner vareu[i s\-l ajute pe Klaus Johannis (prima-rul Sibiului era [i el tocmai la Berlin [ioaspetele surpriz\ în seara cu pricina) înproblema aeroportului: vine 2007, cîndHermannstadt este capitala cultural\ aEuropei, [i monopolul Tarom obstruc]io-neaz\ interven]ia unui investitor apt s\modernizeze aeroportul pe m\sura eveni-mentului!

În zona zero

A doua zi am vizitat cl\direaBundestag-ului, vizit\ din care nu vreau s\re]in decît dou\ lucruri: un fluier este maipericulos decît un briceag elve]ian, iar s\adormi în Parlament nu e mare lucru!

Mai întîi, chestia cu fluierul [i bricea-gul: evident c\ am fost controla]i minu]iosla intrare, doar c\ eu am putut intra cu bri-ceagul meu elve]ian, iar d-na Pongrácz atrebuit s\ lase fluierul ei la poart\! Vezidoamne, am aflat, ar fi putut s\ deranjeze,bruieze [edin]a Bundestag-ului.

La care [edin]\ am putut participa, darn-am f\cut-o decît doi dintre noi. Am statvreo dou\zeci de minute pe locurileprev\zute pentru vizitatori, se discutadespre „Patientenverfügung“ – un fel detestament prin care cineva înc\ s\n\tos (laminte) las\ scris ce s\ se întîmple cu el încazul unei boli necru]\toare [i dureroase,în caz de com\ prelungit\ etc. Parlamen-tarul care tocmai vorbea ar\ta c\ aici estevorba de dilema între dreptul la autodeter-minare [i ap\rarea ideii de via]\. Aveatonul unui pastor sau a unui preot care pre-dic\. La fel [i urm\torul parlamentar. Mi s-a f\cut somn. Am ie[it cu oarecare în]ele-gere chiar [i pentru parlamentarii româniatît de des prin[i cum mo]\ie-n sal\: nu tepot interesa toate temele ce se discut\, iarcum mul]i nu [tiu s\ vorbeasc\ suficient decoerent, cum s\ nu te deconectezi?

Lenin, Stalin, Putin

În „Frankfurter Allgemeine Sonntags-zeitung“ (FAS, edi]ia de duminic\) din 13martie 2005, am dat de un interviu cuAlexandr Iakovlev, „tat\l glasnostului“.Ilustra]ie: trei poze una peste alta: sus Lenin,la mijloc Stalin, jos Putin. Ocazie cu caream con[tientizat prima dat\ [i faptul c\numele celor trei rimeaz\ [i la propriu...

Automarketing pentru autori

Tot în FAS, aflu dintr-un articol intitu-lat „Verschollen“ (Disp\rut) c\ laMünchen a avut loc un seminar despreautomarketing pentru autori. Unde autoriiprezen]i au aflat, printre altele, urm\toare-le: acum cî]iva ani ar fi fost suficient s\apar\ o recenzie în FAS, în „Spiegel“ sauîn „Süddeutsche Zeitung“ [i se [i vindeaucîteva mii de exemplare din cartea recen-zat\. „Dar aceste vremuri au trecut“, estecitat\ o doamn\ Politycki, „trebuie voi în-[iv\ ca autori s\ v\ implica]i. Ave]i nevoiede-o imagine. Trebuie s\ atrage]i aten]ia.“{i continu\ Carmen Stephan, autoareaarticolului: „Deci, ce s\ faci? S\-]i creste-zi fruntea (Rainald Goetz)? (...) S\ frec-ventezi cluburile swingerilor (MichelHouellebecq)? Sau s\ fii prezent, precumPatrick Süskind, prin neprezen]\?“.

{i-a[ mai re]ine un sfat dat autorilor: s\-[i preg\teasc\ din timp r\spunsuri precise,dar suculente la trei întreb\ri-standard: „1.Este cartea autobiografic\? 2. De cescrie]i? 3. Pute]i tr\i din scris?“.

Aviz amatorilor.

Un vecin sau ingredientele succesului

Suplimentul pentru literatur\ din„Frankfurter Allgemeine Zeitung“ (FAZ)din 16 martie este deschis de-o poz\ cît opagin\ de tabloid [i o cronic\ aproape lafel de voluminoas\ la traducerea „ZwölfRinge“ (Dou\sprezece inele) a romancie-rului ucrainean Iuri Andrucovici. Nu voi

reda decît pseudo-[apoul la cronic\:„Dictatur\ poli]ieneasc\ [i bodygarzi,mitul artistic al lui Dracula [i figura poe-tului naional ucrainean Antonici – toateastea [i mult mai mult decît atît împlete[teAndrucovici în postmodernul s\u romancarpatin într-un mod s\lbatic [i artistic,hiperconcentrat [i lejer deopotriv\“.

„Tschautschesku“

În acea[i zi în FAZ, într-o tablet\ intitu-lat\ „Akzentverschiebung“ (Deplasare deaccent), semnatarul Rm. comenteaz\ acidtendin]a crainicilor tv de-a accentua, mainou, prima silab\ a neologismelor, adic\-telea: Kónsum în loc de Konsúm, Kónsensîn loc de Konséns, întrebîndu-se dac\ nucumva aceast\ influen]\ vine din ceh\,unde chiar c\, arat\ el, accentul cade înto-deauna pe prima silab\. Iar în încheiere, ces\ vezi? Rm. aduce alt exemplu de pro-nun]are „original\“, [i anume cel al nume-lui Împu[catului [i Odiosului, care [i înziua de ast\zi, cum ar veni: dup\ 15 ani,este pronun]at Tschautschesku în loc deTschauschesku! „Aici se consum\ un «t»în plus – [i cînd te gînde[ti c\ televiziuneaa anun]at austeritate.“

La Kaufland

Dou\ chestii din cel mai mare super-market (de care am auzit c\ va veni [i laIa[i!) din Herrenberg: mai întîi, anun]ulprin sta]ia radio a magazinului din careaflu c\ dac\ toate casele sînt deschise [istau mai mult de 5 minute la coad\, pri-mesc o „desp\gubire“ de 2,50 euro; apoi,c\ exist\ în sfîr[it o cas\ liber\ de... dul-ciuri – pentru p\rin]ii care trebuie s\-[ifac\ shoppingul cu plod cu tot [i care vors\ scape de stresul miorl\iturilor copiluluic`nd vede la cas\ multitudinea de dulciuriscumpu]e [i vrea musai ba o ciocol\]ic\,ba o pung\ de bomboane!

De, ce nu face comersantu‘ ca s\ teîmbie s\-i calci lui ([i nu concurentului)pragul.

Vorbe [i imagini împotriva cli[eelor

La Herrenberg, nepoata mea m\ infor-meaz\ c\ la Universitatea Popular\ vaavea loc o conferin]\ cu expozi]ie fotodespre Rom=nia. De pe site-ul UP puteamafla c\-i vorba de „Europenii uita]i.România ast\zi“.

Citez din prezentare: „Oricine [tie deDracula, de relat\rile despre bandele ro-mâne[ti [i de imaginile tv cu murdariicopii ai str\zii. Aproape nimeni nu [tieîns\ cum arat\ cu adev\rat cotidianulromânesc, dincolo de cli[eele media. (...)Cum se tr\ie[te în «estul s\lbatic» alEuropei?“.

Noi [tim. N-am fost s\ aflu p\rereacelor care au ]inut conferin]a/f\cut pozele.Dar în mod cert se num\r\ printre occi-dentalii dornici de nuan]a adev\rului.

Arta s\r\cirii stilate

Last but not least: în martie, fix pentruTîrgul de carte de la Leipzig, a ap\rut ocarte intitulat\ „Die Kunst des stilvollenVerarmens“, semnat\ de Alexander vonSchönburg, fratele principesei Gloria vonThurn und Taxis. La noi nu [tii de ce ar fimai mare nevoie: de-o „Art\ a s\r\cirii sti-late“ sau mai degrab\ de-o „Art\ aîmbog\]irii stilate“...

Caleidoscop nem]esccu cîteva cioburi române[ti

aprilie 2005

22 AccenteTIMPUL

MIHAI DASC|LU

Dup\ lungi peregrin\ri prin teatreleromâne[ti, din 1924 pîn\ ast\zi, PeerGynt1, de Henrik Ibsen, a ajuns [i pe scenaTeatrului Na]ional din Ia[i. Ceea ce aduceoarecum nou acest spectacol la Sala Marede la Ia[i este viziunea asupra rela]ieidintre actor – spectator [i asupra integr\riispectatorului în spectacolul propriu-zis.Asemenea încerc\ri au mai fost pe scenaNa]ionalului ie[ean [i au putut fi vizionateîn A dou\sprezecea noapte sau în alte pie-se, dar aici, în Peer Gynt, celui din sal\ nui se las\ nici o [ans\ de a se sim]i izolat deceea ce se petrece pe scen\: el este [ispectator [i personaj, a[a cum este [i PeerGynt pentru propria lui via]\. Ambeleipostaze se întîlnesc la acest personajtocmai pentru c\ asist\ la propriul destinpe m\sur\ ce acesta se contureaz\. Regi-zorul [i-a pus amprenta pe textul lui Ibsenpoate mai mult decît autorul însu[i ar fiîng\duit. Dar tr\im totu[i într-o epoc\ aregizorului [i mai pu]in a autorului, ce s\mai spunem de cea a actorului, care nuface altceva s\ joace, mai bine sau maiprost, viziunea regizorului [i `n a lui pro-prie. Chestiunea în cauz\ nu trebuie dis-

cutat\ ca fiind bun\ sau rea decît atuncicînd ajungem la calitatea spectacolului,care nu poate fi cînt\rit\ decît de public.Important este ca spectacolul, prin toatemijloacele sale, s\-l determine pe specta-tor s\ se descopere, s\ fie pus fa]\ în fa]\cu sine însu[i. {i aici, în Peer Gynt, o face.

Totul, de la jocul actorilor la decoruri,pare s\ contribuie la captarea spectatoru-lui c\tre scen\. Personajele, în specialPeer Gynt, jucat de Adrian P\duraru, [iTopitorul de nasturi (Florin Mircea) po-posesc mult prin sal\, în mijlocul publi-cului, vin [i pleac\ prin acela[i loc, discut\în stal, ba chiar Peer Gynt, [i nu numai el,se adreseaz\ s\lii. La un moment dat, înînceputul piesei, protagonistul o caut\într-o disperare juvenil\ pe mama saprintre femeile din loj\, cu o camer\ deluat vederi, imaginea publicului fiindinstantaneu proiectat\ pe scen\, în fundal.Este momentul în care regizorul ne punepe to]i în locul personajelor indicîndu-nec\ fiecare dintre noi putem fi un v\rapropiat al lui Peer Gynt. To]i sîntem PeerGynt, iar metafora teatrului ca oglind\ apublicului î[i pierde din banal [i nu maicade în dizgra]ie datorit\ actualiz\rii eiprin tehnica folosit\. Peer Gynt arde fie-care etap\ a vie]ii, într-o frenetic\, agitat\c\utare de sine. Îi scap\ tocmai esen]a pro-

prie dup\ care alearg\ asemenea emiruluiîn drum spre Mecca. De aceea, replica cene zguduie timpanele ca un leit-motiv alpiesei este: „Fii tu însu]i!“ Ea este rostit\întocmai în momentele de claritate ale luiPeer Gynt sau, alteori, i se dau nuan]e:„De-a[ putea s\ m\ trezesc odat\!“ De[-teptarea survine în final, cînd ne întîlnimdin nou cu Topitorul de nasturi, dornic dea-l pierde pe Peer Gynt în polonicul s\ualchimic în care trebuie s\ r\mîn\ numaiesen]a spiritului protagonistului, adic\ceea ce se mai poate salva dup\ o via]\asem\n\toare oric\rui alt muritor de rînd.

În afar\ de jocul actorilor în mijloculs\lii, la impunerea sensului spectacoluluimai contribuie dou\ elemente de tehnic\regizoral\. De unul dintre ele am amintitmai sus [i este folosirea camerei de luatvederi pentru a proiecta întreg spectaco-lul, din alt\ perspectiv\, din alt unghi,undeva în fundal. Justificarea regizoruluieste aceea c\ l-a actualizat pe Peer Gynt,l-a adus în 2005 [i l-a pus pe scen\ cu otrup\ de teatru „la vedere“ pentru a pre-zenta un univers intim, închis. Se ames-tec\ astfel, fericit, a[ spune eu, filmul cuteatrul prin inserarea unor secven]e fil-mate în loca]ii diferite: dealuri pentru fugalui Peer cu o mireas\, o ap\ (piscina „mu-nicipal\“, b\nuiesc) pentru un naufragiu,

precum [i pentru finalul piesei în care seprezint\ asemenea ca într-un film fiecareactor, cu numele s\u. Din p\cate pentru ei,(dar ce nu face artistul pentru arta c\reia îidedic\ s\r\cia [i s\n\tatea?!) a trebuit s\intre în piscina cu pricina pentru a netransmite c\ to]i ne sc\ld\m în aceea[i ap\(a se citi, dup\ preferin]\, mocirl\, mîl,destin etc). Miza acestui hibrid este mare[i riscul de a aluneca în derizoriu pem\sur\, dar a[ îndr\zni s\ spun c\ ameritat, pentru c\ nu numai ca tehnic\ estereu[it\ încercarea, dar [i ca actualizare,contemporaneizare a textului lui Ibsen.

Cealalt\ metod\ are în centru decorulformat dintr-un vapor pe care urc\ [i de pecare coboar\ Peer Gynt [i alte personaje.Prezen]a vasului, destul de bine realizat deatelierele TNI, ]ine s\ ne inspire [i maimult c\l\toria lui Peer Gynt spre el însu[i,r\t\cirea personajului care ajunge în finals\ descopere c\ a fost el însu[i prin a nu fiel însu[i. Prora îndreptat\ de cele maimulte ori c\tre sal\ arat\ parc\ spre public,spre fiecare individ din public, rud\apropiat\ cu Peer Gynt sau poate el `nsu[i`ntr-o alt\ ipostaz\.

1 Peer Gynt, de Henrik Ibsen, regia CristianIonan, spectacol din 01.04.2005, la TeatrulNa]ional din Ia[i, Sala Mare.

Ibsen pe scena Na]ionalului din Ia[i

LEONARD OPREA

Întru ve[nica amintire a celui care afost, este [i va fi Sf`ntul P\rinte KarolWojtyla – Papa Ioan Paul II

Precum at`]ia [i at`]ia oameni din lumealarg\, l-am `nt`lnit [i eu pe Papa Ioan PaulII. {i nu-l voi putea uita vreodat\. Mi-emartor bunul Dumnezeu. ~ntotdeauna, dela oarecare distan]\, Papa Ioan Paul II `]iap\rea l\untric astfel `nc`t, f\r\ s\ vrei,suspinai inevitabil: Ecce Homo! ~n clipa`n care ajungeai s\-i `nt`lne[ti Lumina pri-virii, s\ fii iertat de z`mbetul s\u bun [iapoi s\-i sim]i pe cre[tet m`na din DuhSf`nt – `]i [opteai `ntru tainic\ pace [i feri-cire : Iat\ Cre[tinul!

~ntre cei care l-au `nt`lnit pe Papa IoanPaul II se poveste[te c\, nu cu mult `nain-te de moarte, i s-ar fi pus aceste trei intre-bari:

Cum define[te un om sf`nt?Ce `nseamn\ via]a de dup\ moarte?Ce rug\ciune recomand\ fiec\rui om?Iar Papa Ioan Paul II a r\spuns f\r\ ezi-

tare, domol, cu bl`nde]e [i simplitate, darz`mbind cu anume t`lc, astfel:

Mmm-da: Omul sf`nt….Prin existen]a oamenilor sfin]i se recu-

noa[te omul ca fiind sf`nt. {i astfel serecunoa[te existen]a divinit\]ii. {i, pentrumine ca [i cre[tin, existen]a luiDumnezeu, precum [i a lui Iisus Christos`ntru Sfintul Duh . C\ci recunosc`ndu-se [iastfel divinitatea, se recunoa[te `nsu[iomul ca fiind divin.

P\i, via]a de dup\ moarte…, via]a ve[-nic\, moartea ca moarte… Despre acesteatoate, iat\ deci:

Dac\ via]a de dup\ moarte ar fi doaraceast\ via]\ din nou aceea[i, cu alte cu-vinte, dac\ dup\ moarte, reînvia]i, am du-ce o nou\ via]\ tot ca aceasta, schimb`nd-odoar în mai bine sau în mai r\u, la nivel de

percep]ii [i concluzii individuale, dar [icolective, atunci jertfa Domnului IisusChristos nu s-ar mai justifica în nici unfel. Implicit, nu s-ar mai justifica jertfa luiDumnezeu Însu[i prin sacrificarea delibe-rat\ a Fiului S\u Unul [i Unul n\scut, IisusChristos. S-ar pune la îndoial\ cur`nd, f\r\ezit\ri [i f\r\ [anse de convertire, sau re-convertire, existen]a lui Dumnezeu...Aceast\ „înviere“ ar deveni inevitabil, oz\d\rnicie f\r\ de sf`r[it. Via]a de dup\moarte ar deveni astfel paradigma farselorsinistre. Din fericire, nu este a[a! C\ci a[acum Dumnezeu este Cel care este – ca oconsecin]\ direct\ [i ireconciliabil\ – via]ade dup\ moarte este alt\ via]\. Despre ca-

re [tim în adev\r omenesc, doar atât: c\exist\ [i c\ e ve[nic\. Adic\ nu [tim nimic.Despre care sim]im în adev\r omenescdoar c\ ne sperie. Adic\ n-o dorim.Dovada? C`t de simpl\ este – iat-o: luptapentru p\strarea [i prelungirea sine die aacestei vie]i. Una, cea pe care-o înduri.A[a cum este ea pentru fiecare dintre noi.Bun\ sau rea. Ce înseamn\ asta? Luptapentru am`narea infinit\ a mor]ii. Îns\,dac\ s-ar accepta, apoi în]elege, apoisim]i, apoi îmbr\]i[a cu inima deschis\ [icur\]it\ aceste cuvinte ale Domnului IisusChristos: „{i via]a ve[nic\ este aceasta: s\Te cunoasc\ pe Tine, singurul Dumnezeuadev\rat, [i pe Iisus Christos, pe care L-ai

trimis Tu“ (Ioan 17/3), fiindc\: „Eu le-amdat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru caei s\ fie una, cum [i Noi suntem una, Eu înei [i Tu în Mine; pentru ca ei s\ fie în chipdes\v`r[it una, ca s\ cunoasc\ lumea c\ TuM-ai trimis [i c\ i-ai iubit, cum M-ai iubitpe Mine“ (Ioan 17/ 22, 23), atunci cu si-guran]\, acea alt\ via]\ ar deveni ]elulsuprem al acestei vie]i. C`t despre moarte?Ar fi, într-adev\r, doar o trecere.Iisus Christos precizeaz\: „V-am spusaceste lucruri ca s\ ave]i pace în Mine. Înlume ve]i avea necazuri, dar îndr\zni]i: Euam biruit lumea“ (Ioan 16/33).

Iar despre rug\ciune:E simplu – recomand oricui aceast\

prim\ parte a Rugaciunii pentru Pace aSf`ntului Francis de Assisi :

„Doamne – f\-m\ instrumentul P\ciiTale!

Acolo unde e ur\ – `ng\duie-m\ s\sem\n dragoste ;

unde e ofens\, p\gubire sau r\nire –iertare;

unde e lips\ de n\dejde, disperare –speran]\;

unde e `ntuneric – lumin\;unde e triste]e – bucurie;unde e `ndoial\ – Credin]a“.A[a se poveste[te, printre at`tea alte

legende, despre Papa Ioan Paul II. Precumat`]ia [i at`]ia oameni din lumea larg\, l-am`nt`lnit [i eu pe Papa Ioan Paul II, caremereu a r\mas neschimbat cu sine –`nsu[i, P\rintele Karol Wojtyla. ~ntotdeau-na, de la oarecare distan]\, Parintele KarolWojtyla `]i ap\rea l\untric, astfel `nc`t f\r\s\ vrei suspinai inevitabil: Ecce Homo! ~nclipa `n care ajungeai s\-i `nt`lne[tiLumina privirii, s\ fii iertat de z`mbetuls\u bun [i apoi s\-i sim]i pe cre[tet m`nadin Duh Sf`nt – `]i [opteai `ntru tainic\pace si fericire: Iat\ Cre[tinul!

Fii binecuv`ntat ve[nic, Sfinte P\rinteKarol Wojtyla – Papa Ioan Paul II.

4 Aprilie 2005, Boston

Papa Ioan Paul II,Ecce Homo – Iat\ Cre[tinul

aprilie 2005

23AccenteTIMPUL

ALEX ACIOB|NI}EI

Un foarte mare studio cinematografic,foarte importante resurse artistice [i unnume deja celebru `n anii ‘20: regizorul [ioperatorul Eftimie Vasilescu. El era unuldintre acei temerari ai filmului rom=nesccare `n]elegeau perfect imperativul „a[anu se mai poate!“ al sunetului din cinema-tografe. Sf`r[itul deceniului ‘20 aducea cusine conflictul dintre filmul mut [i celsonor, un timp at`t de scurt reu[ind totu[is\ fractureze o istorie aparent unitar\ sub-sum`nd-o `n mod strict comandamentelorpie]ei. Nu conta readucerea filmului `ntr-ofaz\ experimental\, nu contau cheltuielileuria[e pentru achizi]ionarea de noi utilaje,c`t conta zdrobirea limitei fostei epocicinematografice, o epoc\ ce nu avea cums\ includ\ pe genericele produc]iilor saletitluri ca: „maestru de sunet“, „copie so-nor\“, „dublaj“, „post-procesare“ ori„ilustra]ie muzical\“. De ce se punea pro-blema readucerii filmului la o faz\ experi-mental\? Deoarece primele produc]ii detranzi]ie (filme nevorbite cu muzic\) [iprimele filme sonore vor p\c\tui prin anu-mite manierisme ale actorilor, mirajul re-plicii rostite amplu `n film domin`nd pri-mii ani ai cinematografului sonor de pre-tutindeni. Ne este destul de greu ast\zi s\ne `nchipuim c`t\ pl\cere resim]ea publi-cul rom=n auzind `n filmul de tranzi]ieEcaterina Teodoroiu (1930) o singur\ re-plic\ [i aceea scurt\, concretizat\ `n co-manda unui ofi]er superior c\tre solda]iis\i. „Foc!“ striga ofi]erul [i spectatorii vor-beau `ntre ei: „Vezi c\ se poate?“.

Revenind la filmul de tranzi]ie [i la a-cest pionier al filmului rom=nesc, EftimieVasilescu, `l surprindem `n toamna anului1927 `n studioul s\u – Rom=nia-Film –pun`nd la punct un scenariu dup\ textul luiCaragiale, N\pasta. Ar fi fost a doua ecra-nizare rom=neasc\ a unui text de Caragialedup\ filmul de succes P\cat, realizat `n1924 de Jean Mihail. Dar N\pasta nu per-mitea unui cineast un veritabil joc al ima-ginii [i nici nu deschidea calea spre cadrepitore[ti care puteau asigura curgerea uneipelicule mute. De asemenea, acest text deo introspec]ie profund\ dar uscat\, inspi-r`nd nuan]e de marouri [i griuri, nu preaputea prilejui unui regizor de film `nc\mut deschiderea spre un cinematografismautentic ci `l putea condamna pe acel regi-zor la ob]inerea unui teatru filmat.N\pasta excela prin replicile dintre perso-naje, nu prin imagini, ac]iunea aparent\ a`ntregii piese desf\[ur`ndu-se doar `ninteriorul casei Anc\i. Cum s\ converte[tio dram\ de text `ntr-o dram\ de imagine?Aceasta era o dilem\ serioas\ pentru unregizor obligat la sf`r[itul anului 1927 s\ac]ioneze `n cadrele unei tehnici limitate.Dar talentul este o fiar\ care nu ì cru]\ demu[c\tura ei pe cei ce cred cu adev\rat `n

ea. Inspira]ia dar [i, de ce nu?, nevoia de afi original l-au `mpins pe Eftimie Vasilescus\ creioneze un scenariu tipic de film, cu-r\]at de teatralisme, un scenariu destinatexclusiv ecranului, prin care actorii nu armai fi confundat nici m\car pentru o se-cund\ scena cu platoul de filmare. Sono-rizat\ ulterior cu piese c`ntate de celebrulZavaidoc, noua dram\ cinematografic\N\pasta surprindea publicul `n primulr`nd prin ingeniozitatea cu care regizorulEftimie Vasilescu alesese actorii. ~n rolulAnc\i, o actri]\ f\r\ nici m\car o urm\ defrumuse]e, o femeie b\rb\toas\ ale c\reigrimase aspre amintesc de unele persona-je din dramaturgia greac\. V\z`nd-o ju-c`nd [i `ntruchip`nd p`n\ `n am\nunt atri-butele Anc\i, ni se pare c\ actri]a se con-fund\ total cu personajul s\u, ea este Ancalui Caragiale, Vasilescu reu[ind prin mi[-care [i gest s\ integreze personajului femi-nin ceva care vine din secolul al XIX-lea.Cu priviri surprinz\tor de rapide [i tr\d`n-du-[i foarte natural g`ndurile criminale,Anca filmului rom=nesc al anilor ‘20 iz-bute[te s\ reprezinte unul dintre cele maibune roluri feminine din perioada stu-diat\. I se al\tur\ ca gen, `n timp, ElviraGodeanu din Povara (1928) sau IrinaR\chi]eanu din Focuri sub z\pezi (1941).Criticul de film Ion Pas afirma, c`]iva anidup\ premiera filmului N\pasta de laCercul Militar Bucure[ti, `n februarie1928, c\ acea Anca `nsemna un reper pen-tru toate actri]ele care ar mai fi dorit s\atace acest rol.

Dar cine era Anca aleas\ de EftimieVasilescu? O extraordinar de talentat\ ac-tri]\ a Teatrului Na]ional din Bucure[ti,coleg\ de genera]ie cu regizorul JeanMihail, fost\ elev\ la Conservator a maes-trului C. Nottara: Ecaterina Ni]ulescu-{ahighian. Privi]i atent fotografia decu-

pat\ din filmul N\pasta [i surprinde]i-iexpresivitatea. De[i regin\ a scenei, ea areacel fel de a fi `n fa]a camerei de luatvederi, acea st\p`nire de sine pe carepu]ini actori reu[esc s\ le dob`ndeasc\.Este p\cat c\ numai 20 de ani de la acestfilm actri]a a mai tr\it `n libertate, cumeste p\cat, de altfel, c\ to]i ace[ti actori pecare ì vedem `n pozele sau `n imaginilepr\fuite de timp aveau s\ piard\ ceva dindestinul lor, uneori chiar totul, dup\ 1948.Jean Mihail avea s\ se `mboln\veasc\ deinim\ rea, un Mihai Popescu avea s\moar\ pe scen\ nereu[ind s\ se adapteze lanoul regim `n care actorul devenea dinartist un om al muncii, iar Cella Dima,de[i `mplinindu-[i `ntr-un fel sau altulcariera, avea s\ sufere mereu dup\ 1948de crize de depresie. G`ndi]i-v\ m\carpentru un moment, obiectiv [i f\r\ pate-tism, ce ar fi putut `nsemna cinematogra-fia rom=neasc\ `n lume dac\ momentul 30decembrie 1947 nu ar fi avut loc.

{i, arunc`ndu-ne iar privirea asuprafotografiei ca `nspre una din dovezile c\acest film mai exist\ [i azi `n arhive, nuputem s\-i uit\m pe N. Manolescu `n rolullui Dragomir (st`nga) [i nici pe IonCosma, comediantul de la C\r\bu[, deve-nit ulterior operator cinema, `n rolul t`n\-rului `nv\]\tor Gheorghe (dreapta). De lafotografie, p\trundem natural `n lumeaacestui film, nimic nemaioprindu-ne. Pen-tru interioarele filmate (casa Anc\i) regi-zorul a apelat la viziunea scenografic\ alui Petrescu-Musc\, cunoscut deja `n me-diile filmului pentru talentul de a crea de-coruri ce nu sufer\ de imperfec]iuni `nceea ce prive[te reculul luminii reflectoa-relor. Sp\rg`nd pere]ii de p`nz\ ai decoru-lui, regizorul a transportat ac]iunea filmu-lui departe de Bucure[ti, la `nchisoarea

V\c\re[ti, `n satul Corbeni sau `n salinelede la Ocnele Mari.

A fost greu cu g\sirea interpretuluipentru rolul lui Ion nebunul. Castingul deazi se numea `n trecut „concurs de fotoge-nie“ [i Eftimie Vasilescu [i-a consumataproape toat\ luna septembrie a anului1927 c\ut`ndu-l pe Ion, c\ut`nd o expresi-vitate u[or [arjat\, capabil\ s\ exprimeperfect sincopele caracteriale ale unui per-sonaj at`t de complicat. L-a g\sit `n finalpe t`n\rul Ghi]\ Popescu, actor la o com-panie particular\ ce se `ndeletincea cu tea-trul itinerant. Era un rol care l-ar fi res-ponsabilizat complet pe orice actor dedram\. ~ncerc`nd o viziune personal\ arolului, o originalitate asumat\, Ghi]\Popescu beneficia de o important\ aten]iea regizorului care era [i operatorul filmu-lui. ~n film, personajul lui Ion deveneamult mai important deoarece el constituiamotorul transport\rii spectatorului prinOcnele Mari [i `n `nchisoarea V\c\re[ti.Pentru o autentic\ artisticitate a acestuifilm, Vasilescu a folosit jocuri de umbre –p\rea un maestru `n aceast\ tehnic\. Nude pu]ine ori surprinde umbra lui Ion `nmi[care, surprinde crizele sale de epilep-sie cu o excelent\ autenticitate. Jocul tutu-ror era de un mare firesc [i este totu[iregretabil c\ acest film nu a f\cut subiec-tul nici unui premiu interna]ional. Tot ceeace `n textul lui Caragiale era evocare defapte, amintiri sau trimiteri, `n filmul luiVasilescu devenea ac]iune, imagine,impresie dinamiz`nd produc]ia [i neobo-sind deloc nici cel mai preten]ios specta-tor. ~n film vedeai inclusiv chinurile princare trecuse la Ocn\ Ion, chinuri ce-l`mboln\viser\ duc`ndu-l la sinucidere. Nuputeai s\ nu re]ii pentru mult\ vreme acelescene `n care erau filmate, cu imagini`ntrep\trunse, halucina]iile lui Ion nebu-nul. Al\turi de ele, Anca `ntruchipat\ deEcaterina Ni]ulescu-{ahighian `[i sus]ineapartitura cu for]\, p\trunz`nd bine deter-minantele mediului psiho-social al perso-najului s\u [i nefiind nici m\car o clip\teatral\. Ea era Anca. Ei erau personajelede pe p`nza ecranului [i multe articole le-au fost dedicate dup\ premier\. Un film cuerori judiciare [i crime, dar nu un filmcomercial. Acesta a fost filmul N\pasta,prima produc]ie care a marcat fracturadintre filmul mut [i cel sonor. Dincolo deasta, de[i ne despart de premiera filmului77 de ani, putem deja conchide c\ cine-matografia rom=neasc\ a stat at`t `n modnatural, c`t [i `n contexte artificiale, subsceptrul timpurilor fracturante, al timpuri-lor care separau brusc dou\ feluri de a facesau de a exista cinematografic. Mai multdec`t at`t, timpurile care au separat preabrusc unele stiluri de altele nu au reu[it s\produc\ o disolu]ie a stilurilor dec`t odat\, la sf`r[itul perioadei cinematografieicapitaliste. Dar p`n\ atunci, mult mai estedin poveste...

Filmul rom=nesc `ntre 1905-1948 (22)Timpuri fracturante

Gabriela Haja, Terminologia teatral\rom=neasc\ (de la `nceputuri p`n\ la1913), prefa]\ de Al. Andriescu

De la text la reprezentare. Observa]iide poetic\ a textului dramatic • Limbaj [imetalimbaj dramatic • Procesul de for-mare a terminologiei rom=ne[ti privitoa-re la teatru • Manifest\ri teatrale folclori-ce • Terminologia rom=neasc\ privitoarela teatrul de curte [i la teatrul de iarmaroc

• Terminologia rom=neasc\ privitoare lateatrul cult • Terminologia traduc\torilorde teatru • Terminologia `n operele auto-rilor de teatru

Lucrarea Gabrielei Haja are un v\ditcaracter pluridisciplinar, ceea ce ì facili-teaz\ o deschidere mai larg\ asupra o-biectului cercet\rii: terminologia rom=-neasc\ din domeniul dramatic, din epocaveche [i p`n\ la fixarea ei `n epoca

modern\. Ea reprezint\ „o ie[ire din limi-tele unei lucr\ri terminologice, nemai`n-cercat\ p`n\ ast\zi `n filologia rom=n\,`ntr-un studiu monografic de o asemeneaamploare, c`nd vine vorba de teatru, prin-tr-o permanent\ raportare la c`mpurisemantice contingente, `ntr-o arie cultu-ral\ foarte `ntins\, cercetat\ istoric [i des-criptiv. Astfel, lexicologia se intersec-teaz\ cu istoria limbii rom=ne, istorialiteraturii, istoria culturii, `n multiplelesale aspecte, sociolingvistica [i sociolite-ratura, dar [i etnologia, prin existen]aunui teatru popular [i, de asemenea, poe-tica, prin specificul crea]iei dramatice,care o diferen]iaz\ `ntre celelalte acti-vit\]i artistice“ (Al. Andriescu).

aprilie 2005

24 Flash

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Emil Brumaru, Al. C\linescu

Liviu Leonte, Paul Miron,

Dan Petrescu, Alexandru Zub.

Coresponden]i externi:

J. W. Boss (Amsterdam)Cerasela Nistor (Montreal)

William Totok (Berlin).

Bogdan Suceav\ (Los Angeles)

Mihai Vacariu (Adelaide)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redactori:

Alex Aciob\ni]eiRadu AndriescuMichael Astner

{erban Axinte (secretar general de redac]ie)

Mihai Dasc\lu

Gabriela Haja

Doris Mironescu (redactor [ef adjunct)

Lucian Dan Teodorovici

Colaboratori:Radu Pavel GheoFlorin L\z\rescuMircea P\duraruCristian P\tr\[coniuFlorin }upuLauren]iu UrsuCristian Dumitriu (tehnoredactor)Diana Cristina Go[man (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Adresa redac]iei:Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5Casa Conachi, cod 700506

www.timpul.ro

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8597

Nr. catalog Rodipet 4624

Revist\ editat\ de:

Viitorul Rom=nesc [i

Funda]ia Cultural\ „Timpul“

Fondator:

Liviu Antonesei (pre[edinte)

TIMPUL

REVISTA APARE CU SPRIJINUL CONSILIULUI LOCAL IA[I

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Presa cultural\ se rea[az\

De la precedenta edi]ie, s-au petrecutdestule `n lumea aparent calm\ a preseinoastre culturale. Dup\ o pauz\ de c`tevaluni, a reap\rut Observatorul cultural, ce-ea ce nu poate dec`t s\ ne bucure. Ne `n-tristeaz\, `n schimb, dispari]ia s\pt\m`na-lului Cultura, tocmai c`nd crescuse [i de-venise mai interesant, prin decizia intem-pestiv\ a d-lui Patapievici. A[a cumschimbarea d-lui Buzura nu putea fi prin-cipala urgen]\ a noii guvern\ri, mai grab-nic\ fiind schimbarea [efilor serviciilorsecrete, de-o pild\, care stau [i acum li-ni[ti]i `n posturile `n care i-a pus dl. Iliescu`nsu[i, nu cred c\ desfiin]area Culturiitrebuia s\ fie primul gest al noii conduceride la ICR. A[ semnala `n cazul Observa-torului… o not\ mai ap\sat publicistic\,datorat\ desigur d-lui Ovidiu {imonca, omde pres\ experimentat, dar [i efasarea, nuchiar p`n\ la dispari]ie totu[i, a ceea cef\cea specificul vechii formule – apropie-rea de ceea ce se nume[te `n America libe-ralism, adic\ discursul intelectual apropiatde Partidul Democrat. Sigur, revista e, cas\ zic a[a, „mai pluralist\“, dar specificul is-a cam diluat. Dac\ e bine sau r\u, vordecide cititorii, colaboratorii [i vremurile.Oricum, nota publicistic\ e binevenit\ [iea se exercit\ dou\ numere la r`nd `n jurulchestiunii dispari]iei suratei Cultura, adu-c`nd la un loc puncte de vedere pro [icontra. ~n interviul s\u, normal c\ dl.Patapievici `[i ap\r\ decizia, dar nu opoate face dec`t exclusiv cu argumente deordin economic, ceea ce nu e chiar corect.Pentru c\, `nainte de desfiin]are, s-ar fiputut discuta cu redac]ia, ori cu o echip\managerial\ alternativ\, chestiunea redu-cerii costurilor [i a multiplic\rii surselorde finan]are, solu]ie de altfel sugerat\ deal]i participan]i la dezbatere. Iar s\ vii cumotivul inexisten]ei unei strategii, c`nd, `ncalitate de pre[edinte al ICR, nu la nu-mirea `n post cum ar fi fost firesc, dar nicim\car la trei luni de la preluarea condu-cerii, n-ai prezentat o strategie a institu]ieirespective, parc\ e pu]in deplasat. Ar maifi de observat c\ noua formul\ a Observa-torului… particip\ [i la o regrupare arevistelor de cultur\ `n jurul principaleloredituri ale momentului. Dac\ Humanitasst\tea bine la acest capitol dintotdeauna,cu 22 [i Dilema Veche, iat\ c\ Polirom,prin lansarea Suplimentului de cultur\ [icooptarea d-lui {imonca la Observator…,a redus serios din handicap. De nu va `n-vinge punctul de vedere advers [i vom a-sista [i la p\ltini[izarea revistei! Ce va faceParalela 45, care a pierdut Observatorul,iar Calendele apar ele foarte elegant, darnumai de vreo dou\ ori pe an?! ~ns\, `nceea ce prive[te rea[ezarea revistelor decultur\, lucrurile nu se opresc aici. Pestepu]in\ vreme, va avea loc retragerea anun-]at\ a d-nei Gabriela Adame[teanu de la22, trecerea ̀ n prima pozi]ie a d-nei RodicaPalade [i metamorfozarea Consiliului

Consultativ, pe care nimeni nu-l consult\,`ntr-un veritabil colegiu de redac]ie, cu a-tribu]ii efective [i precis definite. Oricum,pe internet deja circul\ un text pozitivreformist al d-lui Sorin Antohi privindschimb\rile de care revista are nevoie `n e-poca post-Adame[teanu. D-na Adame[teanunu va pleca, totu[i, cu totul, se va ocupa`ns\ exclusiv de suplimentul de literatur\al revistei. Vom tr\i [i vom citi!

La Mul]i Ani, domnule Mihai {ora!

~n Observator cultural, dup\ H.-R.Patapievici, r\spunde `ntreb\rilor luiOvidiu {imonca filosoful Mihai {ora. Afluc\ urmeaz\ s\ `mplineasc\ 89 de ani, v`rstaneverosimil\ pentru cineva care, `n aniioptzeci, ridica moralul mai tuturor tine-rilor scriitori, de la [aptezeci[ti precumVirgil Mazilescu ori Daniel Turcea, laoptzeci[ti [i membrii „grupului de la Ia[i“care, `n ciuda combativit\]ii, mai aveau [isincope de moral. Am fost unul dintre ceicare au beneficiat de extraordinara energiepozitiv\ a filosofului. La Mul]i Ani, dom-nule Mihai {ora! {i Dumnezeu s\ v\ ]in\`n aceast\ stra[nic\ form\, acum, c`nd ceicare au nevoie de sprijin moral, `n loc s\se `mpu]ineze, parc\ s-au mai `nmul]it.Chiar dac\ s`nt al]ii! Ovidiu {imonca areinteligen]a jurnalistului cultural bun, a[ac\ reu[e[te s\-l fac\ pe dl. {ora s\ spun\ omul]ime de lucruri interesante despre pro-pria sa via]\, despre controversa]ii s\iprieteni „criterioni[ti“, despre cum merglucrurile `n Rom=nia de azi [i cum ar pu-

tea/trebui s\ mearg\ `n cea de m`ine. Darchiar nu voi cita [i nu voi intra `n detalii,pentru c\ acest interviu ar trebui citit `n`ntregime de c\tre to]i cei care emit anu-mite preten]ii intelectuale, indiferent dac\au 19 sau 89 de ani! Chiar dac\ revista onpaper s-o fi epuizat `ntr-o s\pt\m`n\, re-dac]ia a avut m\car inspira]ia c\ postezepe edi]ia on line interviul `n `ntregime. {ipentru c\ veni vorba, cred c\ e o politic\proast\ s\ instalezi pe site doar o parte aarticolelor, pentru c\ ea este citit\ –meritul fostului director, dl. Ion BogdanLefter – [i `n locuri de pe Terra unde nuajunge edi]ia tip\rit\. Redactorul nostru[ef `njur\ aceast\ practic\ de la Cracovia,iar al]ii cunoscu]i de-ai mei, de la BogdanSuceav\ la Mihai Dinu Gheorghiu, facacela[i lucru `n Statele Unite ori la Paris.Poate c\ interven]ia mea dezinteresat\, depersonaj care-[i cump\r\ edi]ia de h`rtie,s\ aib\ vreun ecou `n mintea editorilor.

Adev\rul la timpul prezent

S-a b\tut mult\ moned\ – [i bun\, dar [icalp\ – pe seama cutremurului de la coti-dianul Adev\rul, a conflictului dintre pa-tronat [i conducerea editorial\, ba[ca toat\redac]ia care a `nso]it la plecare „cvartetulde trei a[i, plus dam\“. Din vuietul de tsu-nami, din v\lm\[agul de opinii, se distingdin nou cei de la Academia Ca]avencu [ide la ziarul aferent grupului, Cotidianul,care au pus toate punctele necesare pe toa-te i-urile posibile. Faptul c\ a fost spul-berat\ cea]a din jurul subiectul n-a r\mas,ca s\ zic a[a, nepedpsit. Am asistat la reac-]iile ofuscate ale impricina]ilor [i ale fani-

lor acestora. Unul, chiar mai `nfierb`ntatdec`t ceilal]i, l-a amenin]at pe editorialis-tul Cotidianului, dl. Cristian P\tr\[coniu,distins colaborator al revistei noastre, culin[ajul. Nu [tiu unde altundeva `n lume,evaluarea obiectiv\ a unei situa]ii jurna-listice ar mai putea provoca a[a pasiunirevan[arde. Dar pasiunile s`nt peste tot,inclusiv `n r`ndurile editorilor noului ziaral pleca]ilor, Prezent. Oricum, e ceva devis funabulesc s\-]i imaginezi o institu]iede pres\ condus\, `n acela[i timp, bicefalcum s-ar zice, de dou\ personalit\]i at`t deaccentuate cum s`nt d-nii Mircea Dinescu[i Cristian Tudor Popescu! Asta, presupu-n`nd c\ r\m`n `mpreun\ m\car p`n\ laapari]ia primului num\r!

Dl. Lupescu va popi pre mul]i!

~n ultimele s\pt\m`ni, `n Observatorcultural [i Dilema veche, am citit c`tevaarticole ale directorului Poliromului, dl.Silviu Lupescu. De[i produc]ia e `nc\mic\, trebuie s\ recunosc c\ e [i excelent\.Ca jurnalist cultural, dac\ va persevera, dl.Lupescu va popi pre mul]i! Are [i idei, [istil [i decizie. Deocamdat\, constat c\ n-am putut s\-mi scriu cel mai recent articoldin Cotidianul altfel dec`t plec`nd de laexcelentul articol al D-Sale din Dilemaveche! S\ dea Domnul s\ persevereze!

LIVIU ANTONESEI

P.S. ~n penultimul num\r al Rom=nieiLiterare, dl. Alex {tef\nescu, pe care `ntr-adev\r `l socot „simpaticul critic“, doar c\pe scara mea, dup\ „simpatic“ vine„drag“, apreciaz\ cavalerismul de care a[fi dat dovad\ `n recenzia la cartea d-neiDoina Ru[ti. ~i mul]umesc din suflet – `n-tr-o lume at`t de aproximativ\ ca a noastr\,cavalerismul este una din valorile `n carecred, care `mi s`nt nu doar „simpatice“, cide-a dreptul „dragi“. R\m`ne totu[i des-chis\ problema scrierii unui articol despreo carte pe care n-ai citit-o p`n\ la cap\t, nu?Poate c\ eu s`nt oarecum demodat, ca [i cucavalerismul, dar s`nt lucruri pe care nupot s\ nu le observ! ~n rest, s\ auzim numaide bine. S\ ne citim cu aten]ie, s\ scriem cusinceritate [i onestitate, s\ ne fim m\carsimpatici! Cu toat\ simpatia, L.A.

P.P.S. Pe internet circul\ un text al d-luiPaul Goma despre articolul publicat `nTimpul de dl. Gabriel Andreescu. Pentrutot ceea ce f\cut dl. Goma pentru onoareanoastr\, nu voi polemiza niciodat\ cuD-Sa, indiferent ce-ar scrie despre mine.Dar cîteva preciz\ri datorez: 1. Textul d-lui G.A. nu e necuviinicios, pentru c\ noinu public\m a[a ceva. 2. Nu se poatetehnic publica un drept la replic\ netrimis.3. Dl. Goma crede c\ m\ mai citesc doarmine. Se `n[eal\, nu m\ citesc. ~mi cunosca[a bine g`ndurile c\ m-a[ plictisi s\ le mai[i citesc!

Sarcofagul de h`rtie

TIMPULtimpul.ro/magazines/37.pdf · un model viabil, „fecund“ [i ast\zi? GABRIELA GAVRIL 1....

Documents

Transcript of TIMPULtimpul.ro/magazines/37.pdf · un model viabil, „fecund“ [i ast\zi? GABRIELA GAVRIL 1....