TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r...

24
3 martie 2005 24 pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 www.timpul.ro Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I Despre via]a ciudat\ a c\r]ilor {TEFAN AFLOROAEI Mult Goma GABRIEL ANDREESCU Modernul Ibr\ileanu LIVIU LEONTE Psihanalistul [i extrema dreapt\ V ALENTIN PROTOPOPESCU {coala umilin]ei RADU PAVEL GHEO Despre adev\rata frumuse]e a stilului clasic SORIN CATARIG Biciul & z\h\relul (XI) De ce nu mai pot citi pamflete GABRIELA GAVRIL 1. Îmi dau seama, pe zi ce trece, c\ nu mai pot citi pamflete. Dac\ e s\-i d\m crezare lui Lovinescu – românul, poet prin natura lui, e [i „n\scut pamfletar“ –, atunci s-ar putea ca aceast\ infirmitate a mea s\ m\ determine s\ renun] la a mai parcurge o bun\ parte din gazet\ria noastr\, fie ea social-politic\ sau cultural\. De fapt, trebuie s\ recunosc, nu mai pot citi, p`n\ la cap\t, nici un text `n care nervozitatea, indignarea, revolta [i frustr\rile semnatarului, nes- trunite defel, dau pe dinafar\ chiar de la primele r`nduri. Chiar dac\, zice-se, „combate bine“. Dispu- tele iscate deseori la noi, `n care cei implica]i `[i fac un titlu de glorie din minimalizarea, din contestarea reciproc\ s`nt descalificante pentru to]i. {i, mai apoi, `ntrist\tor de plictisitoare `n micimea lor. Nu reu[esc s\ pricep ce pl\cere vor fi g\sind in[i de altminteri inteligen]i `n astfel de `nfrunt\ri ce ]intesc macula- rea, chiar anihilarea preopinentului. ~n fond, `n fie- care „lupt\“, valoarea personal\ este dat\ [i de cali- tatea adversarilor. Dac\-l azv`rli pe cel\lalt `n mo- cirl\, e de la sine `n]eles c\, mai devreme sau mai t`rziu, tot acolo vei descinde, chinuindu-te s\-i dai lovitura de gra]ie. Chiar atunci c`nd pamfletul pare `ndrept\]it de reac]ia la absurdul, mizeria, corup]ia [i „miticismul“ din jur, el ajunge, `n chip paradoxal, precum „oglin- zile“ lui Borges, s\ m\reasc\ tocmai ceea ce contest\. Eseistul care descrie, fierb`nd de indignare [i pun`nd la b\taie cele mai colorate expresii `i stau la `ndem`n\, modul penibil al s\rb\toririi lui Eminescu la televiziuni dubleaz\, f\r\ s\-[i dea seama, vulgari- tatea. Textul lui nesupravegheat e la fel de kitsch [i de sup\r\tor ca [i emisiunile incriminate. Gazetarul cultivat ce face b\[c\lie groas\ de politicienii agra- ma]i alunec\, pe nesim]ite, spre condi]ia celor din urm\. C`nd revolta ia forma atacului la persoan\, asem\n\rile `ntre „fra]ii du[mani“ dau de g`ndit. (continuare `n pagina 3) EDITORIAL

Transcript of TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r...

Page 1: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

3martie2005

24 pagini,

10.000 lei(1 leu)

an VI, nr. 75

www.timpul.ro

Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I

Despre via]a ciudat\ a c\r]ilor{TEFAN AFLOROAEI

Mult GomaGABRIEL ANDREESCU

Modernul Ibr\ileanuLIVIU LEONTE

Psihanalistul [i extrema dreapt\VALENTIN PROTOPOPESCU

{coala umilin]eiRADU PAVEL GHEO

Despre adev\rata frumuse]e a stilului clasicSORIN CATARIG

Biciul & z\h\relul (XI)

De ce nu maipot citi pamflete

GABRIELA GAVRIL

1. Îmi dau seama, pe zi ce trece, c\ nu mai pot citipamflete. Dac\ e s\-i d\m crezare lui Lovinescu –românul, poet prin natura lui, e [i „n\scut pamfletar“–, atunci s-ar putea ca aceast\ infirmitate a mea s\m\ determine s\ renun] la a mai parcurge o bun\parte din gazet\ria noastr\, fie ea social-politic\ saucultural\. De fapt, trebuie s\ recunosc, nu mai potciti, p`n\ la cap\t, nici un text `n care nervozitatea,indignarea, revolta [i frustr\rile semnatarului, nes-trunite defel, dau pe dinafar\ chiar de la primeler`nduri. Chiar dac\, zice-se, „combate bine“. Dispu-tele iscate deseori la noi, `n care cei implica]i `[i facun titlu de glorie din minimalizarea, din contestareareciproc\ s`nt descalificante pentru to]i. {i, mai apoi,`ntrist\tor de plictisitoare `n micimea lor. Nu reu[escs\ pricep ce pl\cere vor fi g\sind in[i de altminteriinteligen]i `n astfel de `nfrunt\ri ce ]intesc macula-rea, chiar anihilarea preopinentului. ~n fond, `n fie-care „lupt\“, valoarea personal\ este dat\ [i de cali-tatea adversarilor. Dac\-l azv`rli pe cel\lalt `n mo-cirl\, e de la sine `n]eles c\, mai devreme sau mait`rziu, tot acolo vei descinde, chinuindu-te s\-i dailovitura de gra]ie.

Chiar atunci c`nd pamfletul pare `ndrept\]it dereac]ia la absurdul, mizeria, corup]ia [i „miticismul“din jur, el ajunge, `n chip paradoxal, precum „oglin-zile“ lui Borges, s\ m\reasc\ tocmai ceea ce contest\.Eseistul care descrie, fierb`nd de indignare [i pun`ndla b\taie cele mai colorate expresii `i stau la`ndem`n\, modul penibil al s\rb\toririi lui Eminescula televiziuni dubleaz\, f\r\ s\-[i dea seama, vulgari-tatea. Textul lui nesupravegheat e la fel de kitsch [ide sup\r\tor ca [i emisiunile incriminate. Gazetarulcultivat ce face b\[c\lie groas\ de politicienii agra-ma]i alunec\, pe nesim]ite, spre condi]ia celor dinurm\. C`nd revolta ia forma atacului la persoan\,asem\n\rile `ntre „fra]ii du[mani“ dau de g`ndit.

(continuare `n pagina 3)

ED

ITO

RIA

L

Page 2: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

martie 2005

2 AgoraTIMPUL

ERESURI

BOGDAN SUCEAV|

Ne-am n\scut cu {tefan cel Mare înbra]e [i pentru o vreme ni s-a p\rut c\ nise cere s\-l purt\m noi mai departe, a[acum Sf`ntul Christofor era chemat s\-lpoarte în bra]e peste ape pe pruncul Iisus.{coala, cinematografia, televiziunea,radioul – o lume întreag\ voia de la noi s\credem, s\ accept\m [i s\ „cump\r\m“calendarul na]ional al sfin]ilor patriei,s\-l dezvolt\m (crez`nd în ei) [i s\-l du-cem mai departe. Fiecare dintre noi deve-nea ceea ce accepta.

C`t despre mine, mi se p\rea c\ nu maieram n\scut în 1969, ci odat\ cu tribulmeu, undeva `n negurile vremii; subinfluen]a unei atare ideologii vedeam aie-vea trecutul întreg al na]iei, precum ilumi-narea mental\ în r`ndul vr\jitoarelor BeneGesserit din Dune. Asta se a[tepta de lamine [i de la oricare altul, s\ fiu frunzaconectat\ la trunchi, frem\tare [i închi-n\ciune f\r\ de moarte ([i, desigur, f\r\întreb\ri). Eram ispitit s\ cred c\ tot ce mise spune e splendid [i adev\rat, pentru c\era comod, era bine [i nobil s\ fii urma[ulat`tor m\re]e umbre. Recunosc c\ am fostispitit de aceste idei eroice. Într-o zi, unde-va la începutul anilor nou\zeci, m-am tre-zit [i am fost eliberat din tornad\. Fisura aap\rut abia în ziua c`nd am descoperit c\majoritatea pro[tilor pe care îi vedeam, peviu sau la tv, credeau entuziast [i indubita-bil în panteonul na]ional [i erau gata s\m\n`nce oric`t balast despre asta (uniidintre ei o fac înc\ [i s`nt de neoprit).

A[adar, raportul meu cu icoanele adevenit, cu timpul, o problem\ identitar\pe care trebuia s\ o rezolv. Ce voia socie-tatea româneasc\ de la mine? Daca voiams\ re`nv\] pentru mine, pe bune, istoria –însemna c\ nu mai s`nt un bun român? {iatunci mi s-a p\rut c\ noi, românii, avemnevoie de istorie-ca-propagand\ ca s\suplineasc\ [i s\ irige identitatea noastr\comun\. Ne comport\m de parc\ am credec\ nu ne leag\ nimic altceva dec`t creiere-le gata sp\late cu imagini fragmentaredespre o istorie selectiv\ [i s`ntem nevoi]is\ ne sud\m unii de al]ii proiect`ndu-neimaginea c\tre trecut, sper`nd s\ împru-mut\m din icoane ceea ce clipa de fa]\ numai sus]ine. Adic\ leg\tura dintre noi, 22de milioane (sau 30, depinde cum nu-m\r\m). Min]im ca s\ ne ]inem împreun\.Pentru c\, o dat\ grani]ele deschise [i noito]i cu pa[apoartele în buzunar – ce ne maileag\ pe unii de ceilal]i? Speran]a într-ovia]\ mai bun\, to]i împreun\, muncindîmpreun\ [i c`nt`nd colinde? Asta în-seamn\, de fapt, s\ fii român? Nici vorb\,nu mai tr\im demult o astfel de vreme deimagini idilice. Nu mai avem încredere înConstitu]ie (pe care se pare c\ oricine vinela putere o poate amenda dup\ cum batev`ntul), nu avem încredere în justi]ie sauîn alte institu]ii ale statului, dar avemîncredere c\ ne ]in împreun\ acele m\re]eumbre invocate în imnul na]ional. (Se parec\ asta nu i-a sensibilizat pe sa[i, de exem-plu, care s-au dus.) În fond, ce mai în-seamn\ s\ fii român?

Un autentic patriot nu are nici oîndoial\ c\ toate umbrele trecutului, filtra-te prin imaginarul platourilor de filmarede la Buftea [i prin glorioasele noastremanuale de istorie na]ional\, nu au f\cutaltceva dec`t s\ contribuie la realitateasplendid\ de azi, cea a statului na]ionalunitar român. Autenticul patriot nu trebuies\ se întrebe dac\ aceast\ realitate e sufi-cient\, ci vede cu ochii min]ii veacuriîntregi de istorie menite s\ convearg\ spreclipa aceasta. Pentru un autentic patriot,glumitul despre cele sfinte e interzis.

Glumitul despre {tefan cel Mare – inter-zis. Glumitul despre Burebista, Decebal,Mihai Viteazu, maiorul {on]u sau ma-re[alul Antonescu – interzis. C\tre catape-teasma neamului nu se fluier\, nici nu sez`mbe[te. Patria e un soi de biseric\ [i cinenu subscrie acestui set de valori, crez`ndîn ele f\r\ a cerceta, nu are cum s\ adere lailuzia at`t de odihnitoare a statului na-]ional unitar ca final al istoriei. Europa nue casa comun\ de m`ine, ci un soi defu[ereal\ la care s`ntem nevoi]i s\ recur-gem p`n\ ne scoatem din impas, p`n\turn\m ni[te autostr\zi, facem rost de ni[telocuri de munc\ [i gata, dup\ aceea putems\ revenim la ale noastre, la at`t de confor-tabila adulare frenetic\ a unor iluzii. Înfelul acesta, a chestiona icoanele în cauz\e echivalent cu a pune în discu]ie sistemulde axiome [i valori dup\ care ar trebui s\ne ghid\m prin univers [i care are la zenittocmai existen]a statului na]ional unitar,str\lucind ca o supernov\ în galaxia noas-tr\ etnocentric\.

În alt\ parte de lume unii [i-au construitsocietatea plec`nd de la ideea c\ to]i oame-nii s`nt egali. Noi, îns\, credem în conti-nuare c\ e mai pre]ioas\ nobila noastr\contribalitate, c\ în numele ei trebuie s\îndur\m orice [i c\ putem cere tuturorcelor n\scu]i în România s\ îndure orice.De exemplu, dac\ s`nt patriot – nu trebuies\ chestionez când v\d un nevolnic numitministru sau ambasador sau director.(Apropo: cred c\ pentru astfel de numiri apierdut PSD-ul ultimele alegeri [i cred c\tot din pricina asta a ie[it [i PN}-ul dinscen\.) Dac\ s`nt patriot, atunci trebuie s\colaborez, s\ sus]in, s\ v\d aievea m\rea]acauz\ [i s\ nu chestionez. S\ nu întreb cumse pot face 15 milioane de dolari în 15 ani.{i, mai cu seam\, s\ nu fac glume. S\ nuz`mbesc în front, c`nd se d\ onorul în fa]acatapeteasmei cu principii. În fa]a vicisitu-dinilor cotidiene din România, trebuie s\fiu erou ca Ioan Vod\ cel Cumplit, s\ fiunemilos cu vr\jma[ii ca {tefan cel Mare,s\ am spirit politic precum Mihai Viteazul.

De fapt, ideea asta de a se s\tura cu ilu-zii nu e specific româneasc\, pentru c\ înBalcani o are toat\ lumea. ([i cost\ foartemult. Grecia pl\te[te acum miliarde dedolari pentru luxul de a fi organizat digranda olimpiada vara trecut\. Fiecare cup\s\rica lui.) Noi o avem într-o form\ sub-til\, ascuns\ în cultul eroilor, cine [tie,poate mo[tenit din vremurile c`nd princi-patele [i-au imaginat c\ pot s\-[i asumegreutatea întregii cre[tin\t\]i, c\ pot fi nudoar Bizan]ul de dup\ Bizan], ci [i pur-t\torii onoarei de dup\ pierderea onoarei.A fost o idee politic\ [i religioas\, care adevenit, dup\ veacuri, epidemie genera-toare de icoane. Adev\rul e c\ identitatearomâneasc\ de azi are tot mai pu]in de-aface cu {tefan cel Mare, ci mai degrab\ cufaptul c\ exist\ riscul real ca deficitul ba-lan]ei de pl\]i a României pe anul în curss\ fie de trei-patru ori mai mare dec`t afost în 2004. N-au dec`t s\ se duc\ cu to]iipuhoi la Putna [i s\ bat\ cruci peste cruci.Substan]a identit\]ii na]ionale din ziua deazi ]ine de eficien]a cu care [tim s\ nepetrecem zilele unii al\turi de al]ii.

LUCIAN DAN TEODOROVICI

1. Po[ta[ul moare`ntotdeauna de dou\ ori

Dup\ ce am citit vreo dou\ c\r]i de-alelui Kurt Vonnegut, mi-am dorit enorm s\scriu [i eu o poveste despre r\zboi. De[in-am f\cut r\zboiul. Nu pentru c\ m-a[ fiferit, ci pentru c\ nu l-am apucat. A[amerg treburile. Mi-am dorit deci s\ scriu opoveste despre r\zboi [i am scris-o. Iat\povestea mea despre r\zboi:

– Ai primit azi vreo scrisoare? o`ntreab\ o vecin\ pe femeia soldatului.

Femeia soldatului o prive[te mirat\.E[ti o proast\, g`nde[te ea, nu [tii c\ po[-

ta[ul a murit acum o s\pt\m`n\? Vecinag`nde[te `ns\ c\ po[ta[ul a murit acum os\pt\m`n\ [i nimeni nu vrea s\ discutedespre scrisori, de[i a venit timpul s\ sediscute despre scrisori, pentru c\ ele s`ntimportante.

– Eu cred c\ a venit timpul s\ discut\mdespre scrisori, pentru c\ ele s`nt impor-tante, `i spune vecina femeii soldatului.B\rbatul t\u e pe front; [i ce dac\ po[ta[ula murit? Putem vorbi despre scrisori…

– Nu, o `ntrerupe cealalt\, dec`t s\ vor-bim, mai bine hai s\ mergem s\ le citim:de c`nd po[ta a fost bombardat\, ele ajungacas\ la po[ta[ul mort. S\ mergem acas\la po[ta[ul mort, s\ le citim.

~nt`mplarea `nt`mpl\rilor face ca `nzon\ s\ se afle alt soldat [i mul]i al]isolda]i. Alt soldat dispare printre cl\diri.{i mu[c\ dintr-o ciocolat\. ~[i aprinde o]igar\. Apoi se ascunde printre ruine [i`[i face nevoile. De ce? Nu [tiu. Mul]i al]isolda]i dispar [i ei printre cl\diri, mu[c\din ciocol\]ile lor, `[i aprind c`te o ]igar\[i `[i fac nevoile printre ruine. Se aude un[uier. E [uierul unei bombe. Bomba cade.Bomba `i omoar\ pe alt soldat [i pe mul]ial]i solda]i care `[i fac nevoile. De ce?Nu [tiu.

– Hai s\ intr\m, zice femeia soldatului.– S\ intr\m, spune vecina, care a

`nso]it-o pe femeia soldatului p`n\ la casapo[ta[ului.

Femeile intr\ `n casa po[ta[ului [icaut\ scrisorile.

– Al meu tr\ie[te! ]ip\ vecina.Femeia soldatului nu g\se[te nici o

scrisoare de la al ei, a[a c\ `njur\ cun\duf:

– Lua-l-ar dracu’, [i-a g\sit s\ moar\`n plin r\zboi!

Cred c\ se refer\ la po[ta[, dar nu s`ntsigur.

Aceasta a fost povestea mea desprer\zboi.

2. O zi minunat\

~ntr-o bun\ zi, un pacient bolnav deTBC care n-avea prea multe de f\cut s-aa[ezat pe o banc\ din curtea spitalului `ncare era internat [i a `nceput s\ fumeze o]igar\. ~ntruc`t era cu adev\rat o zi bun\, `ncare de asemenea n-avea prea multe def\cut, un alt pacient bolnav de TBC s-aa[ezat l`ng\ primul pacient bolnav de TBC[i [i-a aprins o ]igar\. Pentru c\, se vedetreaba, era o zi dintr-acelea excelente, un

al treilea pacient bolnav de TBC, neav`ndnici el prea multe de f\cut, s-a a[ezat pebanc\ l`ng\ primii doi pacien]i bolnavi deTBC [i [i-a aprins o ]igar\. Un al patruleapacient bolnav de TBC a confirmat prac-tic faptul c\ era o zi absolut extraordinar\,deoarece, neav`nd la r`ndu-i prea multe def\cut, s-a a[ezat pe banc\ l`ng\ primii treipacien]i bolnavi de TBC [i [i-a aprins o]igar\. F\r\ doar [i poate, era o zi cu totul[i cu totul ie[it\ din comun, pentru c\, `nscurt timp, evident neav`nd nici el preamulte de f\cut, s-a a[ezat pe banc\, l`ng\ceilal]i patru pacien]i bolnavi de TBC, unal cincilea pacient bolnav de TBC, care [i-a aprins o ]igar\.

~nt`mplarea `nt`mpl\rilor a f\cut ca `nfix acea zi nemaipomenit\ s\ m\ aflu [i euprin zon\. F\r\ s\ am vreo treab\ cu spita-lul, pentru c\ eu nu s`nt bolnav de TBC.F\r\ s\ am vreo leg\tur\ cu pacien]ii, pen-tru c\ nici unul nu mi-era rud\, vecin saucuno[tin]\. La drept vorbind, m\ aflam `nzon\ pentru c\ ma[ina mea f\cuse pan\ pepartea dreapt\ exact `n dreptul spitaluluiTBC. Ceea ce nu m-a oprit s\ constat c\era o zi minunat\, una dintre acele zilespeciale de care rareori ai parte `n via]\.

Dou\ pove[ti despre r\zboi [i paceTEOFABULE

Istoria ca refugiu identitar

FO

TO: D

INU

LA

Z|

R

Page 3: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

3

martie 2005

AgoraTIMPUL

De ce nu maipot citi pamflete

GABRIELA GAVRIL

(continuare din pagina 1)

2. Comentariile pretins politice [ieconomice, ce se m\rginesc la a etalao `ndoielnic\ expresivitate, adic\ re-curg la „poreclele“ lansate c`ndva prinredac]ii, la caricaturizarea grosolan\,c\rora le adaug\ ingredientul tropilor,`mi dezv\luie mai degrab\ lenea inte-lectual\ ([i nu numai) a autorilor [iincapacitatea lor de a-[i dep\[i r\buf-nirile, pentru a propune ni[te analizec`t de c`t logice [i coerente. Multeinterven]ii privind politica extern\ [isitua]ia mondial\ (aminti]i-v\ doardelirul mediatic prilejuit de r\zboiuldin fosta Iugoslavie sau de `ncepereaostilit\]ilor `n Irak), la care se dedau`n talk-show-uri [i `n editoriale C.T.Popescu, Ion Cristoiu [i destui al]ii, au`n cel mai bun caz savoarea unor `n-treprinderi diletante. ({i nu `nnobilez,precum Eliade, cuv`ntul diletant.) Dare mult mai u[or [i comod s\ recurgi laepitete [i compara]ii dec`t s\ r\sfoie[tim\car ni[te legi, s\ te informezi dintrei surse, s\ consul]i ni[te politologi,juri[ti [i economi[ti, `nainte de a tepronun]a `n domenii unde e limpedec\ nu ai competen]e.

C=nd un prozator recunoscut pen-tru rafinamentul lui se `ntreab\ sarcas-tic cum va face doamna ministru cur\-]enie `n „grajdurile“ MinisteruluiCulturii ([i urmeaz\ imagini previzi-bile, din aceea[i zon\ semantic\), m\`ntreb [i eu cui folose[te un atare arti-col. M-ar fi interesat, de pild\, s\ aflucum e organizat acest minister, dup\ce legisla]ie func]ioneaz\, ce proiecteau existat/exist\, cum au fost duse elela bun sf`r[it (dac\ au fost duse), cums-au cheltuit fondurile alocate, deunde mai pot fi ob]inute alte fonduri,ce-a fost prost `n strategia anterioar\[i alte astfel de lucruri deloc spumoa-se. Dar pentru toate acestea, ar fi tre-buit ca autorul s\ z\boveasc\ `n fa]atastaturii mai mult de 20-30 de minu-te, c`t b\nuiesc c\ a alocat r`ndurilorcu pricina, pentru a-[i onora obliga]iade a preda la timp rubrica. C`nd esei[tic\rora le-am citit ([i citat) c\r]ile,remarc`ndu-le deopotriv\ erudi]ia,spiritul ludic [i subtilitatea stilului, `[ipun numele sub texte agresiv-rudi-mentare (c`teodat\, `n mod evident,scrise la comand\), ce mustesc de cli-[ee, v\desc o g`ndire stereotipic\ pe-riculoas\ sau frizeaz\ atacul la per-soan\ [i calomnia, `ncep s\ m\ `n-doiesc de virtu]ile formatoare ale cul-turii. Se pare c\ degeaba au citit bi-blioteci `ntregi, dac\ se las\ at`t delesne, [i parc\ f\r\ remu[c\ri, st\p`ni]ide spiritul gregar. Dar [i mai grav eatunci c`nd, cu cinism, adopt\ aceast\generalizat\ retoric\ a vulgarit\]iipentru c\ ea asigur\ „succesul lapublic“ sau pentru c\ a[a o cer inter-esele unui partid sau altul. Pe uniidintre ace[ti intelectuali credeamc`ndva c\ `i cunosc.

***Nu mai pot s\ citesc pamflete. Mi

s-a spus: e un semn clar c\ `ncep s\-mi pierd str\mo[escul sim] al umoru-lui. Va trebui s\ m\ obi[nuiesc cuaceast\ infirmitate.

EDITORIAL

GABRIEL ANDREESCU

Luna februarie 2005 [i prima parte a luimartie au fost marcate de via prezen]\ anumelui lui Goma `n presa rom=neasc\.Am propria mea responsabilitate `naceast\ privin]\. Totul a `nceput printr-ocomunicare prin Internet nici un momentdevenit\ discu]ie. Ceea ce explic\ edito-rialul pe care l-am publicat `n cotidianulZiua cu un titlu corepunz\tor: „Goma [itema antisemitismului“1. ~ncercam s\ su-bliniez remarcabilul merit al lui Goma `ndenun]area crimelor `mpotriva umanit\]ii`nf\ptuite de comuni[ti separ`ndu-l, toc-mai pentru a nu-l dilua, de ceea ce consi-der a fi un mod iresponsabil, ast\zi, de ainterpreta [i trata crimele `mpotriva evrei-lor ([i ]iganilor) din Transnistria `n timpulcelui de-al doilea r\zboi mondial.

Reac]ii [i evolu]ii

Au urmat rapid reac]iile iar Ziua [i-aoferit generos paginile. Goma a publicatun eseu important, postat anterior peInternet: „S\ `nv\]\m de la evrei?“, [i unr\spuns direct la articolul meu2. A doua zia primit replica, a urmat textul de sus]i-nere a lui Goma semnat de RaduPortocal\3 [i la o s\pt\m`n\, punerea lapunct a lui Dan Pavel4. Apoi comentariulindirect al lui Radu Portocal\5 [i cel foartedirect al lui Dan Culcer: „Ce vrea PaulGoma? Bun\ pace“6. Povestea din ziar acontinuat cu dezbateri pe Internet. Repet,mult Goma.

Focul de artificii de acum o lun\ nu aadus `ns\ nici un argument esen]ial noufa]\ de ceea ce se spusese deja. Goma(re)devenise „un caz“ o dat\ cu apari]iacelor dou\ texte „S\pt\m`na Ro[ie 28iunie-3 iulie 1940“ [i „Basarabia [iEvreii“ `n care teoretizeaz\, `ntr-o manier\foarte personal\, evenimentele din Trans-nistria `n timpul celui de-al doilea r\zboimondial. Textele fuseser\ comentate dec\tre cercet\torii aten]i ai antisemitismu-lui – dintre care `i amintesc acum doar peMichael Shafir, Radu Ioanid [i AndreiOi[teanu. Dar migrarea lui Goma spre undiscurs antisemit a devenit o preocupare [ipentru intelectuali care abordeaz\ temadintr-un unghi etico-liberal curpinz\tor. Os\-l explic.

Revista Dialog editat\ de Cercul de-mocrat al rom=nilor din Germania [i prinabnega]ia lui Ion Solacolu a publicat lasf`r[itul anului trecut un num\r intitulat„Spirala. Paul Goma [i problema antise-mitismului“. Revista a sintetizat dialogulpurtat prin Internet, din octombrie 2002p`n\ `n luna august 2004, de Ion Solacolu,Laszlo Alexandru [i Ovidiu Pecican petema anun]at\ `n titlu. Linia interpretativ\a discu]iei este interesant\ datorit\ perso-nalit\]ii celor implica]i [i, apoi, felului `ncare „subiectul“ a evoluat `n aceea[i per-ioad\ de timp.

„Organizatorul“ `ntregii discu]ii, IonSolacolu, insista asupra nuan]\rii judec\]i-lor. ~n general, a evitat postura de jude-c\tor al lui Goma: „Asta m\ face… s\ fiumai prudent atunci c`nd `ncerc s\ comit ojudecat\ de valoare `n domenii de via]\

unde simt c\ experien]a mea e deficitar\…Goma e subiectiv – lucrul acesta mi separe normal, firesc: a[a e Goma“ (pag. 9).~n final, Solacolu „dispare“, `n sensul c\nu a mai comentat textele esen]iale: S\p-t\m`na Ro[ie [i Basarabia [i Evreii.

Pentru cititor este relevant\ evolu]ia luiLaszlo Alexandru, anterior un devotat allui Goma, critic „nemul]umit“ `n 2002 deultimele scrieri ale fostului disident, acu-zator acerb al acestuia `n 2004. ~n octom-brie 2002, el scria: „V-am exprimat ne-mul]umirea mea privitor la r\t\cirea dinultimele luni a lui Paul Goma `n elogiereamare[alului [i `n discursul cu accente anti-semite“ (pag. 7). Apari]ia textului intitulat„Basarabia“ [i apoi, a „S\pt\m`nii Ro[ii“,a ridicat tonul sus]inerilor. ~n ultima epis-tol\, „Paul Goma antisemit“, LaszloAlexandru folose[te adjective nicic`ndpuse pe h`rtie p`n\ atunci: „ostilit\]ile anti-evreie[ti“, „desuetitudinea concep]iei saledespre istoriografie“, „cea mai scanda-loas\ minciun\ a lui Paul Goma“, „nea-dev\rurile fundamentale, constitutive“,„o abera]ie spectaculoas\“, „interpretareaabsolut stupefiant\“, „unul dintre celemai revolt\toare capitole“, „subterfugiu“[i „viclenie naiv\“, agresiunea pamfle-tar\ „ignobil\“. {i chiar: „Paul Gomapare a fi clona lui Corneliu VadimTudor“. Radicalismul etic al lui LaszloAlexandru, reconfortant de altfel `naceast\ lume tranzac]ionist\, are capca-nele ei. C\ci a-l face pe Goma o clon\ alui Vadim Tudor, ori a-l amenin]a cu Or-donan]a nr. 31/2002, nu face dec`t s\-idea dreptate exilatului din Paris.

Cele mai consistente opinii `mi par a ficele elaborate de c\tre Ovidiu Pecican. ~ntrei texte de referin]\: „Sub flamuri vechi,nume noi (Paul Goma antisemit?)“, „Ba-sarabeni, rom=ni, pogrom, genocid. Opi-nii [i preciz\ri, ipoteze [i amintiri“, `n sf`r-[it, „Paul Goma istoric“, Ovidiu Pecican apus la lucru analiza profesionistului [i oprecizie lini[tit\ care `i distinge vocea decea a preopinen]ilor. ~i voi cita `ns\ doarmesajele metodologice [i etice, c\ci argu-mentul istoric trebuie urm\rit `n detaliului: „…chiar dac\ anchetele istoriograficepot fi f\cute de nespeciali[ti, succesul loreste asigurat de o bun\ specializare `nmunca istoricului. Totodat\, conteaz\ multca munca istoriografic\ s\ nu fie pus\ `nslujba unor scopuri revan[arde, s\ nu de-vin\ un instrument de lupt\… s\ nu fie su-bordonat\ unor scopuri exterioare dorin]eide a cunoa[te trecutul“ (pag. 34); „Pentrumine, …c\utarea [i redescoperirea adev\-rurilor de alt\dat\ este respectul suprem.Sunt convins c\ doar re]in`nd partea lumi-noas\ a trecutului [i amend`ndu-i licen]elefuneste po]i decide un viitor mai bun, cares\ nu repete vremuri demne de tot regre-tul“. (pag. 29). Este `ns\ de notat delicate-]ea lui Pecican, preferin]a de a-l trata peGoma, inclusiv ca autor al ultimelor c\r]i,cu deferen]\. Iat\ stilul s\u, contrastant cucel al lui Laszlo Alexandru: „Cred `ns\ c\,pornind de la acelea[i premise cu PaulGoma, am demonstrat m\car c\ interpret\-rile domniei sale nu sunt obligatorii, c\ lu-crurile pot fi `n]elese [i altfel. Mai depar-te, discu]ia poate continua“ (pag. 37).

Semnifica]ianoilor interven]ii

Discu]ia despre Goma s-a [i continuat`n volumul de dialoguri Vorbind unde ace-lora[i Laszlo Alexandru [i Ovidiu Pecicanli s-a ad\ugat Gheorghe Grigurcu7. Iat\trei polemi[ti formidabili circul`nd, culejeritate, printre temele fierbin]i ale cul-turii rom=ne[ti8! Din mai multe motive,numele fostului disident a fost invocatinsistent [i `n acest context. A[ explica dece subiectul „Goma“ revine `n dialogurile

Laszlo-Pecican-Grigurcu prin c`tevatr\s\turi care `i marcheaz\ pe to]i trei:tenacitatea cu care atac\ tema trecutuluicomunist [i a oportunismelor cu care aces-ta este `nt`mpinat; prin consecin]\, respec-tul pe care `l acord\ rezisten]ei la fostulregim – care face din Paul Goma un repernecesar; raportarea esen]ial etic\ la istorie,ceea ce trece obligatoriu prin preocupareafa]\ de oricare form\ de autoritarism, fiecolorat\ `n ro[u, fie colorat\ `n brun; `nsf`r[it, c\utarea a ceea ce autorii numesc,ei `n[i[i, un „nou iluminism“. Or, dintr-oasemenea perspectiv\, numele lui Gomaeste cu mult mai important dec`t VIP-uriletrec\toare ale scandalurilor culturale. Iat\de ce Grigurcu-Pecican-Laszlo subliniaz\importan]a literar\ a lui Goma, `nfrunt`ndastfel t\cerea vinovat\ a criticii canonice.Apoi, ei a[eaz\ acuza]iile la adresa luiGoma – [i la adresa Monic\i Lovinescu –`n raport cu acuza adus\ militan]ilor de pecealalt\ fa]\ a baricadei: Norman Manea,Zigu Ornea etc., privind empatia defici-tar\ fa]\ de unul dintre totalitarisme. ~ntr-un cuv`nt, critica celor trei polemi[ti laadresa derapajului antisemit este simul-tan\ cu o oper\ de revalorificare a„momentului Goma“.

Din p\cate, Goma a ar\tat c\ nu perce-pe `ntreaga semnifica]ie, nivelul acestorinterven]ii [i le-a replicat pl\tind etichete:“Dar unde-i... Laszlo Alexandru, darPecican? ...Sa fiu crezut: nu pentru c\ mi-a[ fi f\cut vreo iluzie c\ ultimele texte alemele, „Basarabia„ [i „S\pt\m`na Ro[ie„,ar fi putut avea un efect l\muritor, even-tual `ncurajator `n apararea p\r]ii noastrede adev\r. Ci pentru halul nici m\carminim-moralian al cons`ngenilor no[tri: `nschimbul unei burse, a unei c\l\torii, aunei invita]ii la un colocviu ([i nici m\car,nu totdeauna au fost momi]i cu avantaje,ci ‘s-au’ auto-momit, dup\ obiceiulstr\mo[ilor lor, profesioni[ti ai arvunei ne-cerute [i ne-onorate)...“

Ar fi bine ca Goma s\ `n]eleag\ c\explic`nd astfel atitudinea unor persoane cucapitalul de consecven]\ al lui Laszlo [iPecican `[i anuleaz\ pozi]ia de partener dedialog. Atacurile personale ale lui Gomapot fi [i amuzat-iertate de c\tre cei ce-i sunt]int\ – `n ce m\ prive[te, a[a le tratez. Darnici unul dintre simultan ap\r\torii [i criti-cii one[ti ai lui Goma nu se va putea`mp\ca cu deraparea antisemit\, colectivi-zatoare sau individualizatoare, a scrierilorsale.9 Interna]ionala oportuni[tilor de toateculorile va jubila privind evolu]ia compro-mi]\toare a acestui „Soljeni]`n al Rom=niei“.Dar exist\m [i noi, ceilal]i, care depl`ngemfelul `n care Goma se afund\ `n propria sin-gur\tate, `n propria nevroz\.

1 Publicat joi, 17 februarie 2005.2 Publicat sub titlul „Goma `i r\spunde luiAndreescu“, joi, 24 februarie 2005. 3 Radu Portocal\, „Gabriel Andreescu [i iubirea ame-ricanilor cu de-a sila“, Ziua, luni 21 februarie 20054 Dan Pavel, „Ce vrea Paul Goma“, Ziua, luni 28februarie 20055 Radu Portocal\, „~n[el\toarea umbr\ a vinei colec-tive“, Ziua, 1 martie 20056 Publicat\ s`mb\t\ 5 martie 2005.7 Gheorghe Grigurcu, Laszlo Alexandru, OvidiuPecican, Vorbind , Limes, Cluj, 20048 De[i, dup\ opinia mea, formula dialogului radiofo-nic – c\ paginile c\r]ii sunt o transcriere a [aptediscu]ii de acest gen - nu pune in valoare, suficient,poten]ialul autorilor.9 De acest tip: „s\ fie expulza]i de pe sol rom=nescacei evrei [i acei unguri care `ntre]in adev\rul etnical lor…“ („S\ `nv\]\m de la evrei?“), sau: „~n octom-brie 2004 Iliescu Ion s-a f\cut grav vinovat fa]\ depoporul rom=n, fa]\ de na]ia rom=n\, declar`ndu-sede acord cu to]i termenii diktatului unor notorii fal-sificatori de istorie, insolen]i, mincino[i, calomniato-ri ai Rom=niei [i ai rom=nilor, zapcii neru[ina]i ca R.Ioanid, Shafir, Oi[teanu, Braham, Ancel - cu, `n frun-tea lor, arhicunoscutul traficant al adev\rului: ElieWiesel (vezi-i interviul `n care, acum, neag\ faptulde a fi refuzat s\ viziteze, `n 2002, MemorialulVictimelor Comunismului de la Sighet!), autonumit„pre[edinte al Comisiei“.

Mult Goma

Page 4: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

AgoraTIMPUL4

martie 2005

NICOLAE COANDE

„V\ rog s\ nu mai spune]i c\ s`nt un om bun.

S-ar putea s\ am necazuri“Securistul Doinei Cornea

Pentru cei care cunosc c`t de c`t feno-menul literar din Rom=nia, Marius Opreaa debutat `n calitate de poet `ntr-un volumcolectiv de poezie – Pauz\ de respira]ie,Ed. Litera, 1991 – care-i mai cuprindeape Andrei Bodiu, Simona Popescu [iCaius Dobrescu. Tuspatru constituiau peatunci ceea ce s-a numit grupul de laBra[ov, mic\ „celul\“ artistic\ edificat\ `nbaza unui proiect intelectual [i de via]\completat de afinit\]i elective care suge-reaz\ institu]ia „baricadei“. A prietenieieste evident\.

Chiar dac\ grupul a devenit `ntre timpistorie, fiecare dintre tinerii prodigio[i [i-aurmat calea, devenind un nume `n litera-tur\ sau `n cercetarea istoric\ – a[a cumeste cazul lui Marius Oprea. ~n scurta pre-zentare f\cut\ de Editura „Humanitas“ `ninteriorul volumului Mo[tenitorii Securi-t\]ii, recent lansat la T`rgul de carte„Gaudeamus“, acest aspect al debutuluiabsolut al dlui Oprea nu este prezentat.Poate c\ autorul `nsu[i a considerat c\ esteneglijabil `n economia biografiei sale inte-lectuale: el nu a dorit dec`t s\ se consem-neze faptul c\ a debutat cu volum personalde poezie `n anul 2000 (Solo de tambu-rin\, Ed. Paralela 45). Cert este c\ MariusOprea a ie[it de bun\voie din hinterlandulpoeziei [i s-a dedicat studierii istorieirecente, dup\ ce f\cuse studii [i stagii dearheologie, inclusiv la Ulpia TraianaSarmisegetuza! Dar [i pentru studiereamecanismului ascuns care a f\cut caSecuritatea rom=n\ s\ reprezinte unadintre institu]iile cele mai negre din istoriamodern\ a ]\rii este nevoie de calit\]ileunui P`rvan, nu-i a[a?

Marius Oprea are un pariu, f\cutc`ndva la m`nie, pe care-l ]ine [i azi: ajurat, a[a cum declara `ntr-o emisiune TV,s\ se r\zbune pe Securitatea care l-aanchetat `n c`teva r`nduri `n perioada

1987-1989, al\turi de prieteni care sfidauordinea de drept comunist a epocii. Cemai `nseamn\ `n acest caz acel faimos dic-ton r\mas istoricilor mo[tenire de la Tacit:sine ira et studio? Ei bine, Marius Oprease achit\ cu brio de sarcin\, de[i nu posed\`n c`teva cazuri prezentate `n „Mo[tenito-rii Securit\]ii“ cele mai clare dovezi saudocumente pe care se poate face interpre-tare istoric\. Cu toate opreli[tile [i neajun-surile muncii de cercetare `n spinoasachestiune a Securit\]ii – a[a cum spuneAndrei Ple[u, el a reu[it s\ „acopere cuexpunerea lui singuratic\, dar ferm\,b`lb`ila unei `ntregi institu]ii (CNSAS)“ –,Marius Oprea procedeaz\ meticulos [itenace `n cele [apte capitole ale c\r]ii.Istoricul din Bra[ov, autor `ntre altele alc\r]ii Ziua care nu se uit\, analiz\ a revol-tei muncitore[ti din fostul ora[ „Stalin“,reu[e[te s\ contureze un tablou credibil alproteismului institu]iei reformate prindecretul semnat `n 26 decembrie 1989 deIon Iliescu, prin care DepartamentulSecurit\]ii Statului era trecut `n subordi-nea MapN.

Faptul c\ mai t`rziu s-a revenit [i, subpresiunea incipientei societ\]i civile, s-aprocedat la „desfiin]area“ ciudat\ a aces-teia printr-un nou decret (33/1989) arat\fr\m`nt\rile noii puteri emanate de a esca-mota rolul negativ jucat de institu]ie `nto]i anii de la `nfiin]are [i p`n\ larevolu]ie. Nici dup\ aceast\ dat\ n-a statcu m`inile `n s`n...

Marius Oprea procedeaz\ cu metod\ [ine prezint\ `n cele 270 de pagini ale c\r]iimodul `n care a fost restructurat\Securitatea dup\ c\derea lui Ceau[escu,f\r\ ca importan]ii ei [efi s\ fie tra[i lar\spundere, ceea ce, dincolo de orice elanjusti]iar, dovede[te faptul c\ institu]iarepresiunii programatice a fost exonerat\cu bun\ [tiin]\ de lideri politici care s-auidentificat cu un anume trecut comunist alRom=niei. Pentru cititorul care ar dori s\r\sfoiasc\ aceast\ carte plin\ de nume date[i cola]ion\ri veridice, a[ putea spicui c`teceva de natur\ s\-l fac\ m\car curios. La orapid\ ochire, se poate vedea c\ principa-lii {efi ai Secu p`n\ `n 1989 erau olteni,dup\ gustul Conduc\torului: Iulian Vlad(n. la Gogo[i]a, Dolj), Aristotel Stamatoiu

(n. la Scoar]a, Gorj) sau {tefan Alexie (n.la Podari, Dolj). ~ns\ [i dup\ 1989 se parec\ securi[tii olteni erau prefera]i de nouaputere, vezi cazurile lui Ristea Priboi (n.Br\de[ti, Dolj) [i Constantin Silinescu (n.la Potocva, Olt). A[adar, nu numai poe]iremarcabili a dat Oltenia lui MihaiViteazu, dar [i securi[ti la v`rf. C\ venivorba: `n carte apare `n c`teva r`nduri [inumele colonelului Viorel Tache, `n 1989[ef al serviciului de `ncrisuri periculoasedin Securitatea Muncipului Bucure[ti,devenit m`na dreapt\ a generaluluiDoicaru dup\ venirea la [efie a yoghinuluiVoican-Voiculescu. Ei bine, acest colonelViorel Tache a reu[it ulterior s\ prospere`n afaceri de o manier\ incredibil\(„Adev\rul“ a relatat la vremea cuvenit\cum a fost posibil) [i se num\r\ printresponsorii unei c\r]i de poezie publicate `n1995 de Adrian P\unescu („Front f\r\`nving\tori“). Pe pagina de gard\, bardulde la B`rca `i dedic\ un emo]ionant enco-mion care spune multe despre re]eaua derela]ii perpetuat\ `n timp [i prezervat\ `nanii c`nd securi[tii deveniser\ capitali[tiipe care se bazeaz\ ]ara: „Domnului ViorelTache, frate de liter\ [i destin, odat\ cuacest\ carte, omagiul [i solidaritatea –1.02.1996“. Posed acest exemplar, l\sat deizbeli[te de „fratele de destin“ la una dinfirmele lui din Caracal. Din informa]iile

pe care le de]in, Viorel Tache a fost c\utatde Miron Cozma, imediat dup\ `nfr`nge-rea de la Stoene[ti, pentru a-l salva, darsecuristul devenit om de afaceri l-a refu-zat: „focul“ era prea mare.

Capitolul care descrie `n am\nun]imeprivatizarea Securit\]ii, afacerile Banco-rex, Gelsor, Crescent merit\ studiate `nfacult\]i la capitolul „Frauda cu acte-nregul\“ [i este de o mie de ori mai instruc-tiv dec`t orice articol de gen scris de, s\zicem, Daniel D\ianu, Florin Georgescusau Mugur Is\rescu, garan]i ai leului `nve-chit `n rele...

~n „Pauz\ de respira]ie“, carte de caren-am amintit `nt`mpl\tor, poetul MariusOprea avea o con[tiin]\ etic\ deja contu-rat\, [i a[a ceva d\uneaz\ uneori poeziei,considerat\ a fi un „canto“ de care poate ficapabil [i individul cel mai tarat. Iat\ ver-surile ce ne puteau face `nc\ de pe atuncis\ ghicim din ce aliaj este construit un omcare este ast\zi, a[a cum spune DennisDelatant, „opozi]ia din Rom=nia“: „Oarece este mai important: s\ scrii pentruoameni sau s\ tr\ie[ti/ `ntre oameni?“.R\spunsul, dup\ 13 ani de la apari]ia ace-lor versuri scrise, totu[i, `nainte de 1989, `ld\ autorul `n suma de c\r]i publicate p`n\acum. Ele vor [i reu[esc s\ ridice un v\l`ntunecat de pe fa]a h`d\ a istoriei noastrerecente.

~nscrisuri periculoase – istorii despre „oamenii buni“

ADRIAN BUZ

Vlad P. este un t`n\r cadru universitarcare `[i urm\re[te traseul profesional cu unsoi de s`rguin]\ moderat\, nefiind c`tu[i depu]in un veleitar sau un carierist, maidegrab\ un tip comod. Chiar [i a[a, f\r\ s\fie `nsufle]it de ambi]ii peste m\sur\,`nt`lne[te multe piedici `n efortul zilnic dea-[i `ndeplini `ndatoririle, `mi relateaz\uneori episoade aproape neverosimile; darpentru c\ nu `[i dore[te mai mult nu pro-testeaz\, nu se enerveaz\, nu `[i face griji,e senin. Sau m\car era.

Ultima dat\ c`nd l-am `nt`lnit la univer-sitate, c\ra sub bra] un pachet de c\r]i pecare tocmai `l luase de la bibliotec\; a spri-jinit c\r]ile de un calorifer pentru a dam`na cu mine. Am avut curiozitatea s\ iauuna [i s\ o r\sfoiesc [i astfel am constatatc\ nu era una din lecturile lui obi[nuite,nu se potrivea sub nici o form\ cu Vlad P.,cel pe care `l [tiam eu. Mi-a sim]it nedu-merirea [i a `nceput s\-mi relateze poves-

tea doctoratului s\u, numai c\ de aceast\dat\, pentru prima oar\, am reu[it s\-icitesc pe chip o umbr\ stranie. Ulteriorabsolvirii, a `nceput o curs\ contra crono-metru de cursuri postuniversitare, specia-liz\ri, cursuri de var\, tot dichisul, iar `ntretimp, a ocupat prin concurs un post depreparator. Fiind un tip meticulos, ca oricelene[ care `[i anticipeaz\ strategic deran-jul, [i [tiind c\ `ntr-o bun\ zi va trebui s\avanseze `n ierarhia universitar\ conformschemei, [i-a preg\tit din vreme terenul,astfel c\ atunci c`nd i-a venit timpul pen-tru doctorat, era foarte preg\tit. Numai c\socoteala lui s-a `ncurcat pu]in, atuncic`nd a aflat c\ nu e posibil s\ ob]in\ doc-toratul `n disciplina pentru care sepreg\tise, pentru c\ universitatea local\ nuavea un `ndrum\tor, ar fi trebuit s\ mearg\la Bucure[ti sau la Timi[oara. Pe l`ng\cheltuielile legate de transport [i cazare peanumite perioade de timp `ntr-un ora[str\in, ap\rea inconvenientul de a juca `ndeplasare. Comoditatea a `nvins, a ales s\r\m`n\ acas\, schimb`nd tema pentru doc-torat, chiar dac\ ie[ea pu]in de sub acope-

rirea specializ\rii lui, iar profesorul`ndrum\tor avea o reputa]ie despre carecircul\ vorbe; `n plus, se sim]ea `n sigu-ran]\ juc`nd pe teren propriu, aici [tie pecineva care [tie pe cineva, `ntregul lan] alsl\biciunilor func]ioneaz\, `n cazul `n careapar chestiuni neprev\zute. Se poatespune c\ lucrurile p\reau s\ mearg\ binepentru o vreme, Vlad P. a trebuit s\ recu-pereze partea de material pe care nu oluase `n calcul [i, `mi spune el, a trebuit s\-[i negocieze `n termeni duri viitorul; pro-fesorul are ni[te cheltuieli la r`ndul lui, ofiic\ cu un viitor str\lucit la o universitaterenumit\ din Statele Unite, c\reia trebuies\-i trimit\ lunar o aloca]ie, chiar dac\ eabeneficiaz\ de o burs\, a[a c\ nu iart\ penimeni. Dar bilan]ul pe care [i l-a f\cutdup\ o vreme l-a pus pe g`nduri: se sim]eanesigur pe materia cu care lucra [i asta nuar fi fost nimic `n compara]ie cu ceea cei-a spus contabilul s\u: `n ritmul acesta,draga domnule, te pa[te un faliment mairepede dec`t `]i imaginezi. Ei bine, ciudat\potriveal\, `n aceea[i perioad\ profesorula aflat c\ Vlad P. e pe cale s\ se c\s\-

toreasc\ cu fiica celui mai mare du[man allui, doctor [i profesor titular la o alt\ cate-dr\, condi]ii `n care a g\sit inacceptabil s\mai lucreze cu t`n\rul cadru. Situa]ia `lface pe Vlad P. s\ glumeasc\: a[ putea s\-mi acuz contabilul de tr\dare, oricumchestia seam\n\ din ce `n ce mai mult cu otelenovel\. Cu mari interven]ii [i efort –nespecific`nd despre ce fel de efort evorba, ceea ce las\ loc de specula]ii –Vlad P. a reu[it s\ fie primit `n grupa altuiprofesor `ndrum\tor, cu condi]ia s\-[ialeag\ o alt\ tem\, una care nu mai are nicio leg\tur\ cu specializarea lui, dar pentruc\ trebuie s\ `[i ia doctoratul, nu are `nco-tro [i oricum acest am\nunt pare din ce `nce mai lipsit de relevan]\. {i iat\-l ie[indde la bibliotec\ cu un pachet de c\r]i subbra], le sprijin\ de calorifer s\ dea m`na cumine. O umbr\ de nedumerire `i `ntunec\u[or chipul. {i profesorul \sta nu are [i elo fat\ `n…? Nu, dar cic\ e bolnav [iurmeaz\ un tratament foarte scump, nu m\las\ el s\ termin.

Universitar\

Page 5: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

5Agora TIMPUL

martie 2005

RADU PAVEL GHEO

„Ai f\cut [apte[pe ani de [coal\ cas-ajungi un c\cat de profesor!“

(Mama mea)

Uneori oamenii numesc prostia para-dox. Lumea e plin\ de paradoxuri.

***

Rom=nia este ]ara unde cultura [ieduca]ia s`nt la mare pre] `n gurile tutur-or. Ori de c`te ori patriotismul nostru d\ `nclocot, invoc\m marile figuri ale culturiirom=ne (educate aici, afirmate `nstr\in\tate), rezultatele elevilor no[trimedalia]i la Olimpiadele interna]ionalede diverse [tiin]e (educa]i aici, gata s\emigreze dincolo) sau izb`nzile tinerilorrom=ni `n str\in\tate (educa]i aici, emi-gra]i... dar a]i prins deja mi[carea). E unfel de-a recunoa[te c\ orice reu[it\ estedependent\ de educa]ia individului [i,p`n\ la urm\, de importan]a acordat\ sis-temului educa]ional din Rom=nia. Dar peocolite, c`t mai pe ocolite, s\ nu [i-o iaprofesorii `n cap...

Paradoxul rom=nesc – a[a cum edefinit mai sus – este c\ importan]a sim-bolic\ atribuit\ sistemului educa]ionalface cas\ foarte bun\ cu procesul de dis-trugere a educa]iei na]ionale. Cu altecuvinte, ne m`ndrim cu superba noastr\produc]ie de creiere sclipitoare `n timp ceuzina de creiere se d\r`m\ pe noi. Maimult, aproape fiecare rom=n tr`nte[te c`teun baros `n pere]ii uzinei...

Ai [colii, vreau s\ zic. Cred c\ o facemincon[tient. M`ndria cu care ne l\ud\m„[colerii“ – care-s `ntotdeauna mai de[-tep]i dec`t \ia occidentali – nu se poatelega altfel dec`t paradoxal de pozi]ia umil\`n care se afl\ `nv\]\m`ntul printre insti-tu]iile din Rom=nia. Ne l\ud\m de[tep]ii,dar promov\m prostia – desigur, dac\ eslugarnic\ `n sus [i tupeist\ `n jos. Elo-giem public puterea de sacrificiu a dasc\-lilor, dar le d\m [uturi `n p\r]ile moi. Ad-mir\m performan]a [colar\, dar umplemde diplome universitare (inclusiv doctor-ate) tot agramatul cu ghiul [i func]ie saufirm\. ~ntre timp, dincolo de retoricagreoaie [i afacerile sprintene cu diplome [idoctorate, profesorii de liceu, de gimna-ziu, de [coal\ primar\ se `nt`lnesc zilnic cuelevii [i `i... nu [tiu... `i educ\? Dac\ da,m\ plec plin de respect `n fa]a lor, m\carpentru c\ mai s`nt `n stare [i de a[a ceva.

Numai c\ ar fi cazul s\ l\s\m la o parteretorica na]ionalist-romantic\ de tipul„dasc\lul care se jertfe[te pentru educa]iaelevilor“, s\ uit\m [i de celibatara d\s-c\li]\ a lui Goga [i s\ accept\m ideea c\meseria de profesor e o profesie ca toatecelelalte. Cel care [i-o asum\ nu pleac\nici s\-[i sacrifice via]a pentru ]ar\, nici nuorganizeaz\ o revolu]ie. Nu e nici AvramIancu, nici Ecaterina Teodoroiu [i niciChe Guevara. E pur [i simplu un profe-sionist care `[i face treaba, ca urmare a`ncheierii unui contract de munc\. Darnimeni n-are chef s\ judece a[a. Ar stricaraporturile de dependen]\ create `n perioa-da comunist\ [i perpetuate p`n\ azi, `n vir-tutea dreptului celui mai tare – `n cea maimahalageasc\ manifestare a lui.

***

Dintr-o asemenea perspectiv\, aici n-os\ pot face altceva dec`t s\ urm\resc, at`tc`t se poate, raporturile membrilor corpu-lui profesoral preuniversitar din Rom=niacu diferitele grupuri sociale, institu]ii [iorganiza]ii profesionale cu care interac-]ioneaz\ ei ca indivizi. (Spa]iul universitarare alte reguli, alte coduri [i alt statut [i,chiar dac\ nu st\ mai bine, `[i p\streaz\`nc\ o bucat\ de prestigiu neterfelit.Deocamdat\...)

Primul cerc – Profesorul[i puterea politic\

Avem un Minister care se ocup\ deuniversit\]i, licee, [coli profesionale, deprofesori, elevi, studen]i... `i spuneMinisterul Educa]iei, Ministerul Educa]iei[i ~nv\]\m`ntului, Ministerul ~nv\]\m`ntu-lui sau cum `i mai tr\sne[te prin cap ultim-ului guvern. ~n fine, e un minister. Avem [iun parlament care se ocup\ de legisla]ie [iare grij\ p\rinteasc\ de fiecare bugetar din]ar\. {i nu o dat\ am avut impresia c\ pen-tru p\rintele parlamentar (simbolic,Doamne fere[te de altceva!) `nv\]\m`ntule copilul cretin, pe care `l ascunzi c`nd vinoaspe]i str\ini. Oricum, c`t am lucrat caprofesor, mi-am dorit de nenum\rate ori s\nu mai aib\ at`ta grij\ de noi. Nici Parla-mentul Rom=niei, nici Ministerul Instruc-]iunii sau Educa]iei Publice sau cum l-omai chema azi...

~n principiu, guvernul are grij\ cabugetul pentru `nv\]\m`nt s\ fie `ntotdeau-na mai mic dec`t o cer legea, standardeleeuropene [i bunul-sim]. La urma urmei,profesorii s`nt prea dezorganiza]i ca s\fac\ greve [i chiar dac\ le fac, ce? Se`ntrerupe [coala o vreme... mare br`nz\!~ncepe ea iar. La urma urmei, s`nt at`]iaoameni de succes care au f\cut liceul `n[apte-opt ani... [i profesorii nici nu-s caminerii. Ce-or s\ fac\? Or s\ vin\ laBucure[ti s\ bat\ popula]ia cu bure]ii [icreta? S\ fim serio[i! Oricum s`nt destulde p`rli]i [i nu-[i permit s\ piard\ salariulpe o lun\ cu greve [i revendic\ri. Dac\ ogrev\ a minerilor devine problem\ deinteres na]ional [i trebuie rezolvat\ ime-diat (nu zic c\ nu trebuie), o grev\ a pro-fesorilor este de obicei prilej de h\h\ial\.De altfel, importan]a pe care o are fiecareangajat se reflect\ `n salariul s\u. Un pro-fesor debutant porne[te de la un salariu devreo trei milioane [i una-dou\ sute de mii,adic\ aproape jum\tate din salariul mediupe economie. Calificare superioar\, sa-lariu sub nivelul multor absolven]i degimnaziu. At`t prime[te, at`t conteaz\ `nsocietate.

Cam a[a se `nt`mpl\ [i s-a `nt`mplat `nraporturile dintre guvern [i profesori.Rarele momente c`nd s-a `ncropit c`te ogrev\ au fost urmate de c`teva ori de re]i-neri din salariul grevi[tilor, ca pedeaps\pentru slujba[ul ce ridic\ fruntea `n fa]a[efului. Fiindc\ `n realitate (f\r\ fraze g\u-noase, cum am zis), profesorul e v\zut caun func]ion\ra[ m\runt, aflat la discre]iaputerii, gata s\ `nghit\ orice m\sur\ restric-tiv\ atunci c`nd e cazul [i u[or de potolitatunci c`nd `ndr\zne[te s\ se revolte. Maiales c\ \[tia, profesora[ii, se revolt\ civi-lizat, de parc-ar veni de pe alt\ planet\.

Tot de-acolo, de sus, nu se vede preaclar care e folosul profesorilor. E-adev\-rat, trebuie s\ avem `nv\]\m`nt, „fiindc\a[a ne cere Europa“, dar s\ mai [i cheltu-im cu el? Ce iese de aici? Educa]ie? S\fim serio[i... {i aici intr\ `n func]iunemecanismele sc\l`mbe impuse `n aniicomunismului. Unul, extern, a fost elimi-narea cvasi-complet\ a meritocra]iei, pro-cedeu prin care ascensiunea social\ eragarantat\ de supunerea fa]\ de sistem [i nude abilit\]ile intelectuale. Altfel spus,

orice prost fidel partidului f\cea [coala departid, trecea obligatoriu prin liceu [iajungea chiar [i prim-secretar, pozi]ie depe care `i urechea dispre]uitor pe dasc\liiumili, veni]i s\ cear\ o butelie sau unapartament. Al doilea, unul intern de dataasta, ar fi reducerea for]at\ a calit\]ii`nv\]\m`ntului. Programe supra`nc\rcate,reducerea standardelor (pentru ca oriceg\g\u]\ cu carnet UTC s\ poat\ absolvidou\sprezece clase), practica agricol\ care`nghi]ea din perioada de [colarizare –toate au contribuit la reducerea prestigiu-lui [i eficien]ei [colii. Rezultatul a fostacela c\ at`t faimoasele reu[ite la olimpia-dele interna]ionale de [tiin]e, c`t [i reu[itala o facultate c`t de c`t „prestigioas\“ eraucondi]ionate de orele luate `n particular.{i-atunci, logic, dac\ trebuia s\ faci medi-ta]ii particulare pentru a deveni competi-tiv, ce valoare mai avea [coala?

N-a[ merge p`n\ acolo `nc`t s\ afirm c\,pe undeva, au intrat `n joc [i frustr\rileunor parlamentari sau membri ai guvernu-lui, unii fo[ti corigen]i, al]ii cadre de n\-dejde din fostul PCR, care priveau „’telec-tualii“ cu un amestec de r`c\ [i dispre]. Peici, pe colo, poate a contat [i asta. Oricum,rezultatele vorbesc despre interesul acor-dat `nv\]\m`ntului. Dup\ unica `ncercarede reform\ coerent\ – cea a lui AndreiMarga – a urmat un joc caragialesc de-aschimbarea: opt clase obligatorii saupoate zece sau un ciclu de nou\ clase cu azecea un pic nu [tiu cum, cu manualealternative c`t mai unice, cu examene cugrile sau orale sau scrise, cu note `nlocuitecu credite, cu examene de capacitate [if\r\... Cum nim\nui nu-i p\sa de `nv\]\-m`nt – zona cu bugetarii cei mai insignifi-an]i, a[a cum am spus –, angaja]ii minis-terului au fost l\sa]i s\ se joace cu reformaa[a cum se joac\ pu[tii cu sold\]eii deplastic. C`nd reformei i se mai rupea unpicior, `l lipeau str`mb sau aruncau totul lagunoi. Jalnic: un domeniu care chiar estede interes na]ional a fost l\sat pe m`naunor birocra]i care au f\cut `n fiecare anschimb\ri numai ca s\-[i poat\ justificasalariul. Reforma f\cut\ de „profesioni[-tii“ h`r]ogari de la minister era de faptechivalentul mutatului h`rtiilor de pe unbirou pe altul [i `napoi – nimic concret,dar mult\ agita]ie [i mult\ nep\sare fa]\ deprofesori, cei care `ncercau s\ ia `n seriosjocurile cretine ale superiorilor. Lipsa deorganizare [i haosul administrativ dovedi-te de mult prea desele schimb\ri curricu-

lare [i de metodologie (ilustrate o dat\ `nplus [i de desele modific\ri ale numeluiministerului) arat\ importan]a acordat\`nv\]\m`ntului: e domeniul `n care sepoate gre[i mereu, fiindc\ noi s`ntemoricum mai de[tep]i dec`t Occidentul.

~n fine, dup\ dispre] [i nep\sare, maiexist\ o atitudine care iese din c`nd `n c`ndla iveal\ acolo, sus, la nivel guvernamen-tal, indiferent de guvern. Uneori, c`ndvrea s\ spun\ ceva, c`te un `nalt func]ionarguvernamental aminte[te c\ profesorii daumedita]ii `n particular [i nu pl\tesc im-pozite. Adic\, prin evaziune fiscal\, fur\statul rom=n. ~n concluzie, profesorul e unho] – [i `nc\ unul m\runt. Doar num\rulmare de profesori face ca statul s\ fiep\gubit serios, prin `nsumarea tuturorg\in\riilor profesorale.

Un asemenea comentariu e `n primulr`nd descalificant pentru cel care `l emite.E-adev\rat, exist\ profesori care fac medi-ta]ii ([i nu prea mul]i, fiindc\ la materiicum e biologia, geografia, chimia etc. cer-erea e slab\) [i, probabil, [i evaziune fis-cal\. ~ns\ pentru un stat cu probleme c`tChina `n zona colect\rii impozitelor, nuv\d solu]ie mai proast\ dec`t atacul laadresa profesorilor, oricum subsalariza]i.De ce s\ nu `ncepem cu marii datornici,fie ei de stat sau particulari? De ce nu cuinstalatorii sau mai[trii constructori (carepot ajunge la un venit neimpozitat dedou\-trei mii de euro pe lun\)? Oare cumle pic\ tuturor ochii, mai `nt`i [i mai `nt`i,pe profesori? Un atac direct la adresa ma-rilor datornici `i poate speria [i pe cei m\-run]i: guvernul rom=n care are `ndr\znealas\ se lege de evazioni[ti milionari nu-i vaierta nici pe micii supravie]uitori din[coala rom=neasc\. ~ns\ c`nd ditamaiguvernul `[i caut\ un adversar pe m\sur\cu care s\ se ia la tr`nt\ [i `l g\se[te tocmaipe peticitul profesor rom=n, nici nu exist\semnal mai bun pentru continuarea fur-turilor la nivel `nalt. E stupid s\ fii marecu cel mic.

Cam a[a se vede rela]ia profesor-stat.C`nd nu e considerat un func]ion\ra[inofensiv (deci insignifiant) sau unuls`c`itor [i inutil, apare drept un g\inarevazionist. Dac\ asta e figura menit\ s\st`rneasc\ respectul tinerei genera]ii, euzic c\ mai trebuie s\ lucr\m la imagine. {ila realitatea a c\rei reflexie e ea...

(`n num\rul viitor: Al doilea cerc –Profesorul [i inspectoratul)

{coala umilin]ei (I)

Page 6: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

EseuTIMPUL6

martie 2005

{TEFAN AFLOROAEI

1. C\r]i folositoare [i c\r]i interzise

De regul\, deciziile sau adresele carevin de la minister ne las\ `n cea mai mareparte indiferen]i. S-ar `nt`mpla astfel,probabil, chiar [i `n cazul `n care am fianun]a]i c\ pentru un timp de [apte anialbi [i [apte ani negri se vor `nchide toate[colile `n aceast\ ]ar\. De unde o astfel deindiferen]\ con[tient\ `n rela]ia cu ono-ratul minister, acest lucru l-am puteadiscuta cu alt prilej.

Numai c\, `n chip cu totul nea[teptat, ocircular\ a Ministerului Instruc]iuniiPublice, nr. 94321, din iunie 1934, mi-are]inut aten]ia pentru mult\ vreme dup\ ceam avut ocazia s\ o parcug. Ea cuprinde `nfond dou\ liste cu titluri de maxim\importan]\ pentru tinerii studio[i deatunci: C`teva c\r]i bune de citit pentruelevii normali[ti din ultimele clase [i Listac\r]ilor v\t\m\toare pentru buna cre[terea [colarilor no[tri1. C\r]ile „bune de citit“s`nt `n num\r de 26. Figureaz\ acolo oserie de autori destul de cunoscu]i(Simion Mehedin]i, Ion Creang\, MihailSadoveanu, Nicolae Cartojan, GeorgeGane sau Emanoil Bucu]a). Multe c\r]iprev\zute tinerilor cititori vin cu un mesajlimpede chiar din titlul lor: I. Simionescu,Tinere, cunoa[te-]i ]ara; S. Mehedin]i,~nv\]\torul `n straja ]\rii; Em. Bucu]a,Cartea satului; M. Voiculescu, Toateleacurile la `ndem`n\; I. Simionescu,Pitorescul Rom=niei, I, ~ntre Dun\re [imare etc. Se puteau face [i unele lecturi cuun aer mai grav: Giovanni Papini, Via]alui Iisus; Petre Missir, Fata moart\. Saulecturi cu nostalgii bine temperate:George Gane, Trecute vie]i de doamne [idomni]e.

Cealalt\ list\, a c\r]ilor „v\t\m\toarepentru buna cre[tere a [colarilor no[tri“,merit\ reluat\ `n `ntregime: Gib Mih\escu,Rusoaica; N.D. Cocea, Fecior de slug\;Pentru un petic de negrea]\; G.M.Zamfirescu, Maidanul cu dragoste;Madona cu trandafiri; Camil Petrescu,Patul lui Procust; Barnovschi, toate c\r-]ile (Neamul co]ofenesc; Achileon, nudistpalace); Mircea Eliade, ~ntoarcerea dinrai; George C\linescu, Cartea nun]ii; Dr.Vlad, Psihoanaliza [i Eminescu;Lucrezzia Karnabat, Sexul de peste drum;Bilciurescu-Toneghin, toate c\r]ile (Fe-cioara la licita]ie; Triumful adulterului);M. Celarianu, Polca pe furate; N.Crevedia, Dragoste cu termen redus;Zaharia Buruian\, Fecioarele orizontale;Cezar Petrescu, La paradis general;Calea Victoriei; Nepoata hatmanuluiToma; Tudor Arghezi, Icoane de lemn;Tablete din ]ara lui Kuty; Poarta neagr\;F. Aderca, }apul; Femeia cu carnea alb\;Ionel Teodoreanu, La Medeleni, vol. II [iIII; Fata din Zlataust; Bal mascat;Damian St\noiu, Camere mobilate; Fete

[i v\duve; Minulescu, Ro[u [i galben;Corigent la limba rom=n\; B\rbierulregelui Midas; `n editura I. Hertz, «Co-lec]ia celor 15 lei», toate numerele;Amantele celebre, idem; Aventurilesubmarinului Dox, idem; «Revista celorcinci lei»; toate romanele `n fascicole,idem; Dr. Prunk, Ora sexual\; Tehnica [imisterele sexualit\]ii; Femei [i doctori.Semneaz\: p. Ministru (ss) Valaori.

Anun]area acestei liste secunde avea omotiva]ie de-a dreptul istoric\: este vorbade „criza moral\ a epocii `n care tr\im,cum [i m\surile de ap\rare a statuluinostru“. A[adar, rezolvarea celor dou\mari probleme ale timpului presupuneane`ndoielnic interzicerea lecturii unorc\r]i. Se f\cea precizarea clar\ c\ acelec\r]i s`nt interzise [i c\ „nu pot intra `nbiblioteca [colarului [i a [colii“. Simpli-fic`nd pu]in lucrurile, po]i spune c\aproape toate c\r]ile indexate descriu `ntr-un fel sau altul experien]a erotic\. Sau, celpu]in, fac trimiteri la o astfel de experien-]\. Probabil c\ unele dintre ele deveneaususpecte prin chiar titlul lor: LucrezziaKarnabat, Sexul de peste drum; Bilciurescu-Toneghin, Fecioara la licita]ie; Triumfuladulterului; Zaharia Buruian\, Fecioareleorizontale. Prin urmare, `n aten]ia celorcare au compus lista se afla atunci eros-ul`nsu[i, aceast\ experien]\ pe care omul odescoper\ cu toat\ for]a [i fascina]ia samai ales `n adolescen]\. {i era firesc, `nmintea func]ionarilor din minister, cat`n\rul, tocmai acesta `nainte de toate, s\fie ap\rat de ravagiile morale [i politiceale eros-ului.

Metoda prescris\ `n acest sens nu eraaleas\ chiar la `nt`mplare. Nu se c\uta pur[i simplu reprimarea unor impulsuri [iporniri obscure, ci doar reorientarea lor.Lista nr. 2 cuprinde ceea ce este pus subsemnul `ntreb\rii. A[adar, ea apare `n felulunei lungi `ntreb\ri. Or, r\spunsul laaceast\ list\ se afl\ de fapt `n lista nr. 1. Cualte cuvinte, nu trebuie s\ cite[ti c\r]ileunor autori ca Eliade, Arghezi sauC\linescu, ci alte c\r]i, cu adev\ratfolositoare, de exemplu, Tinere, cunoa[te-]i ]ara!, sau o alta [i mai seduc\toare,Tinere, cunoa[te-]i arborii!, de acela[iautor etc. Exact `n acest proces de reorien-tare a eros-ului se afl\ toat\ strategia peda-gogului. Cenzura lecturii a coincis astfelcu o subtil\ dirijare a fantasmelor erotice,cu orientarea lor „pozitiv\“, eficient\ `neconomia social\ a vie]ii. Se afl\ aici, `nform\ abreviat\ [i agrest\, o mic\ lec]ie deeconomie libidinal\ (ca s\ reiau o sintag-m\ propus\ de Jean-François Lyotard).Cei care sus]in o astfel de lec]ie par s\ [tiemai multe dec`t ne las\ pe noi s\ `n]ele-gem `n prim\ instan]\. Ei [tiu, de pild\, c\eros-ul, ca dorin]\, caut\ `ntotdeauna unmod de satisfacere. Tinde, `n acest sens,fie c\tre zona vie]ii sensibile, carnale, fiec\tre cea spiritual\, oric`t de s\rac\ ar fiaceasta din urm\. S\ ignor\m acum faptulc\ o astfel de distinc]ie este de multe oric`t se poate de vag\. Dar, cum bine s-av\zut, eros-ul poate s\-[i afle satisfac]ie [i`n alt plan dec`t cel al vie]ii reale saumanifeste, anume `n plan fantasmatic. Or,c\r]ile, mai ales cele indexate, cultiv\ lanesf`r[it lumea intermundiar\ a fantasme-lor. Acela[i lucru caut\ s\-l fac\ [i insti-tu]iile moderne: cum fantasmele ce satis-fac iubirea s`nt inegale, cu efecte mult di-ferite, urmeaz\ a fi `ntre]inute cele folo-sitoare [i cenzurate cele v\t\m\toare (ca s\uzez `n continuare de termenii propu[i cuprivire la lectura c\r]ilor). ~n locul celordin urm\ pot fi insinuate altele, socotite

benefice `n codul pedagogiei sociale. Cuaceasta, se intervine nemijlocit asupraimaginarului celui supus o vremeprocesului educ\rii.

2. C`teva mici comentarii

Ce s-ar fi `nt`mplat `n cazul `n caret`n\rul nostru nu s-ar fi supus unui ordince venea foarte de sus ? La paginile 257-263 din acela[i Anuar, este reluat `n chiartermenii s\i de alt\dat\ un regulament deordine intern\. Capitolul XIV prive[tepenalit\]ile stabilite pentru diverse aba-teri. Printre ele figura [i carcera, a [asea `nordine [i probabil cea mai grea dintrepedepse. Dar, ca o ciud\]enie, dup\ car-cer\ erau prev\zute, pentru rezultate[colare slabe, ore de medita]iune substricta supraveghere a unui elev mai mare.„Nota cinci atrage dup\ sine una oar\ demedita]iune; nota patru atrage dup\ sinedou\ ore de medita]iune; notele trei, doi [iunu atrag dup\ sine trei ore de medi-ta]iune“. Nu medita `ns\ fiecare de capuls\u [i c`nd dorea el: orele de medita]ieerau bine supravegheate, iar rezultatul in-telectual al medita]iei urma s\ fie transcris`ntocmai pe foi volante. Dup\ ce eraustr`nse [i notate de c\tre „priveghetor“,foile volante erau „depuse `n cancelaria[coalei, pentru a se controla [i a se pedepsipe acei care ar c\uta s\ se sustrag\ de laaceste `ndatoriri ale lor“. Astfel depenalit\]i pentru rezultatele slabe alestudiilor urmau s\ transforme, de fapt,dorin]a erotic\ ascuns\ `n „sete de cu-noa[tere“ la vedere. A[adar, cenzura eros-ului putea s\ continue [i `n alte forme,imediat sau mai t`rziu.

Eliade a fost mereu `n raza `ntunecat\ acenzurii, fie aici `n ]ar\, fie dincolo, maiales `n mediile intelectuale franceze. Estetrecut de func]ionarii ministerului pe listascriitorilor primejdio[i cu ~ntoarcerea dinrai. Cum [tim, cartea descrie experien]efruste de via]\, unele din ele decisive sauabsurde: contestarea gratuit\ a ordinii tim-pului, uciderea unui om nevinovat [isentimentul primar al fricii, obsesia cas-tit\]ii totale, sensul ini]iatic al excesuluierotic, ideea sinuciderii etc. GeorgeC\linescu, el `nsu[i indexat cu romanulCartea nun]ii, nu va aprecia deloc o astfelde nara]iune; o ia `n seam\ doar „cadocument al unei mentalit\]i“. Dup\ ce apublicat Domni[oara Christina (1936),Eliade a fost acuzat pur [i simplu depornografie, un prilej foarte bun pentruautorit\]ile de atunci de a-l elimina dinmediul universitar. Nici critica de specia-litate nu a putut s\-l accepte. Explica]iaaceluia[i C\linescu este pentru `nceputdestul de evaziv\. „Critica noastr\ cereunei opere `n proz\ s\ fie epic\, s\ con]in\observa]ie [i arat\ ne`n]elegere pentruliteratura de imagina]ie, care a dat totu[ipe Th. Gautier, pe Hoffmann. Romanul `nchestiune este o povestire romantic\ cuvampiri, `ntr-o nuan]\ mai senza]ional\, `nsoiul Hans Heinz Ewers [i al fanta[tilorgermani moderni“. Ceva mai jos, `ns\,tinde el `nsu[i s\ se al\ture opinieigenerale: „Lucrurile decurg /`n acestroman/ cu o mare impuritate“ (Istorialiteraturii rom=ne de la origini p`n\ `nprezent, p. 959).

Este greu s\ nu-]i aminte[ti, `n fa]acelor dou\ liste, de considera]iile lui IoanPetru Culianu pe marginea unei scrieri alui Giordano Bruno, De vinculis in genere(„Despre leg\turi `n genere“). Extrem derelevante s`nt acum locurile `n care dis-cut\ despre eros ca „un mare instrument

de manipulare“, sau despre manipulatorca „operator de fantasme“, rela]ia eros-u-lui cu fantezia [i credin]a, c`t [i despreeficien]a maxim\ a seduc]iei erotice la oanumit\ v`rst\ [i asupra unui anumittemperament (Eros [i magie `n Rena[tere.1484, edi]ia 1994, pp. 136-146). Reiau `nacest sens un singur fragment dincomentariul la scrierea lui Bruno. „Numaidup\ ce a atins v`rsta de paisprezece ani[copilul] este susceptibil s\ r\spund\stimulilor erotici. Cei mai vulnerabili s`ntmaturii, pentru c\ poten]a lor genital\ estemai dezvoltat\ – iar printre ace[tia maiales adolescen]ii, c\ci pentru ei erosulreprezint\ o experien]\ nou\ [i multa[teptat\ [...]. Dintre cele patru tempera-mente, melancolicii s`nt cei mai `nclina]is\ sufere seduc]iile volupt\]ii, c\ci s`ntdota]i cu o fantezie puternic\, `n stare s\imagineze tot felul de pl\ceri erotice. Daraceast\ aptitudine pentru specula]ie [icontempla]ie `i face mai instabili pe planafectiv. `n plus, melancolicii urm\rescvoluptatea ca atare, nu se g`ndesc lapropagarea speciei [...]“(p. 146).

Un analist ca Anthony Ellis vorbe[te laun moment dat de prezen]a constant\ aunei cenzuri ce ar putea fi numit\contractual\ (Censorship and the Media,in Matthew Kieran [ed.], Media Ethics,1998). Libertatea de expresie este limitat\de unele institu]ii ale timpului nu neap\rat`n mod arbitrar, ci pentru evitarea unorprejudicii ce ar putea fi aduse oamenilor.`ns\, cum ne d\m seama, faptul ca atareeste oric`nd discutabil, at`t `n justificareasa, c`t [i `n modul de aplica]ie. Ambele pots\ ascund\ violen]\ primitiv\ [i duplici-tate. {tim apoi c\ anii `n care ap\reau listeprecum cele discutate mai sus s`ntcunoscu]i prin expansiunea `ngrijor\toarea lecturii pur [i simplu ideologice f\cuteunor scrieri literare. Acest gen de lectur\ajunge cu vremea s\ domine economiafaptelor simbolice, mai ales dup\ `nche-ierea celui de-al doilea mare r\zboi.Vladimir Nabokov, emigrat `n StateleUnite, ajuns `n anii ’50 profesor deliteratur\ la Wellesley College [i CornellUniversity, a resim]it `n chip nemijlocitagresiunea lecturii ideologice (psihanali-tice, marxiste sau de alt gen). Este ceeace-l face s\ propun\ studen]ilor s\i un altgen de lectur\, mai simplu [i mai firesc.Atunci c`nd e vorba de proz\, va insistamult pe arta nara]iunii [i pe descriereaunor detalii extrem de concrete. Deexemplu, `n leg\tur\ cu Doamna Bovary,nu import\, le spunea el, una sau alta dinteoriile cu privire la condi]ia social\ aEmmei. Ci, dimpotriv\, mai cur`nd chipulei, a[a cum scriitorul ne-o `nf\]i[eaz\ `ncele mai mici detalii. Import\ cum s`ntdescri[i ochii ei [i gura, p\rul, m`inile [ipielea, felul ei de a privi [i de a merge etc.Exact astfel de detalii te aduc `ntr-o rela]iesensibil\, aproape intim\, cu paginilec\r]ii [i cu tot ce cuprind ele. Distan]a deideologiile la mod\, adesea arbitrare [iabstracte, reprezint\ o condi]ie elementar\pentru a citi – [i, mai ales, a reciti –adev\ratele pagini de literatur\.

1 Le voi relua, mai jos, a[a cum au fost elerepublicate `n Anuarul [colii Normale „VasileLupu“ din Ia[i (1855-2005), num\r jubiliarcoordonat de Lucia-Gabriela Munteanu [i ViorelParaschiv, Ia[i, 2005, pp. 254-255. Este impresio-nant efortul coordonatorilor `n publicarea celor 555de pagini de documente, evoc\ri, interviuri, analize,articole [i studii.

Despre via]a ciudat\ a c\r]ilor(`ntre erosul fantasmatic [i cenzur\)

Page 7: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

7Cronici din tranzi]ie TIMPUL

martie 2005

DORIS MIRONESCU

S-au tradus, `n sf`r[it, celebrele prele-geri (Cursuri de literatur\, Bucure[ti,Thalia, 2004, trad. de Cristina R\dulescu)]inute de c\tre Vladimir Nabokov laUniversitatea Cornell, care au educat ogenera]ie `ntru lectura literaturii [i au avutnu pu]in\ `nr`urire asupra dezvolt\rii ulte-rioare a prozei americane. Nu predic`ndpostmodernismul de la catedr\ – Nabokovnu [tia, la data elabor\rii cursurilor, c\ e unreprezentant al acestui curent de maxim\cuprindere [i minim\ precizie concep-tual\. El era, pe atunci, un prozator care `idiviniza pe Gogol [i Flaubert, un entomo-log [i un [ahist de autoritate [i, iat\, [i unprofesor de literatur\. Nu de istoria litera-turii, nu un critic literar. Prelegerile sales`nt apreciate mult de nespeciali[ti, deoa-rece realizeaz\ introduceri informale `nmateria literaturii, folosind un limbajaproape diletant: „un scriitor poate fi ana-lizat din trei puncte de vedere: poate ficonsiderat povestitor, profesor sauvr\jitor“; „un bun cititor trebuie s\ aib\imagina]ie, memorie, un dic]ionar [i cevasim] artistic“. Cum se vede, romancierulrus asimilase deja, la acea dat\, lec]ia dedegajare, umor [i apropiere de text a uni-versitarilor americani.

Cu toate acestea, ceva din europeanulNabokov supravie]uie[te `n prelegerilesale americane: idiosincrasiile sale deautor [i tonul intratabil cu care s`nt formu-late. „Nu-mi place Jane Austen [i am oprejudecat\ fa]\ de toate scriitoarele“ (edrept c\ aceste afirma]ii apar `ntr-o scri-soare privat\ c\tre Edmund Wilson); JohnUpdike, care-i prefa]eaz\ volumul, no-teaz\ „arogan]a cu care-i respingea peFreud, Faulkner, Mann“. Dar antipatiilelui Nabokov, organice, constitutive viziu-nii lui despre literatur\, nu deranjeaz\ `ntr-at`t receptarea bunelor sale comentarii laopere de Jane Austen (p`n\ la urm\ accep-tat\), Dickens, Flaubert, R.-L. Stevenson,Proust, Kafka, Joyce.

Principiile lecturii perfecte

Profesorul Nabokov cite[te foarteaproape de text capodopere europene,analiz`ndu-le mecanismul care le facecapodopere. Aparatul critic e minim, [inici nu e nevoie de mai mult (cu siguran]\,o parte a succesului prelegerilor sale sedatoreaz\ acestui fapt), deoarece el nu ]ines\-[i fundamenteze judec\]ile de valoarepe un sistem conceptual care s\-i justificecompeten]a. Nabokov nu trebuie s\-[idovedeasc\ autoritatea definindu-[i c`m-pul de aplica]ie (lectura literaturii) dreptc`mp profesional (studiu al literaturii).Trebuie s\ recunosc c\ `l invidiez profundpentru asta.

Criteriile de evaluare a operelor nu s`ntexpuse `n nici o declara]ie de principii, elefiind cele de bun sim] ale noncontradic]iei,coeren]ei subiectului, premedit\rii maxi-me a reac]iilor cititorului printr-o scriitur\

atent\, maniac\, precum cea a lui Flaubert.De fapt, capodopera st\ pe aceia[i vechipiloni ca [i la Aristotel: unitatea p\r]ilor,lipsa materiei excedentare, umplerea tutu-ror „golurilor“. Nimic nu trebuie s\ poat\fi ad\ugat, nici scos din „corpul“ opereiperfecte. Cum se vede, s`nt ni[te criteriiale cititorului de literatur\, [i nu ale lecto-rului specializat care e criticul. Aten]ia luiNabokov se `ndreapt\ cu prec\dere asuprachestiunilor de construc]ie (`i lipse[teambi]ia de a descoperi „structuri“ ascunse,eventual incon[tiente, ale operei), ceea cene arat\ [i direc]ia „specializ\rii“ sale.

~n impresionismul s\u, Nabokov estefoarte riguros. Astfel, cuv`ntul tem\ nuare la el `n]elesul „[tiin]ific“, de unifica-re ideologic\ a mai multor motive litera-re, ci unul specific, muzical, de obsesieimagistic\ ce revine pe parcursul roma-nelor de mai multe ori, precum tema`ntr-un concert: exist\ `n Flaubert o tem\a „calului“, dar [i una a „straturilor“. Dela acest `n]eles, Nabokov nu se `ndep\r-teaz\ niciodat\.

Cititorul de romane

Nabokov `i cite[te la fel pe Dickens [ipe James Joyce. S-ar putea crede c\, `ninterpret\rile sale, conferen]iarul anexeaz\abuziv scriitorii moderni, post-reali[ti,unei lecturi realiste, care parcurge textele,urm\rind s\ nu existe nici o `ndep\rtare,c`t de mic\, de la mimesis-ul verificabil.De pild\, nuvela Metamorfoza a lui Kafkapune o premis\ fantastic\: un om se trans-form\ `n g`ndac. F\r\ s\ se intimideze,Nabokov stabile[te specia g`ndacului,sco]`ndu-l din categoria centipedelor [ielimin`nd aser]iunea unor critici germanidup\ care Gregor Samsa („pronun]atZamza“, roste[te ap\sat profesorul) ar fidevenit un banal g`ndac de buc\t\rie, deli-ber`nd apoi `ndelung dac\ Gregor-g`nda-cul avea sau nu aripioare mici pe carapa-ce. Bine`n]eles, vorbitorul se amuz\, ba se[i alint\: „Aceasta este o observa]ie foarteinteresant\ a mea pe care s\ o ]ine]i mintetot restul vie]ii. Unii Gregor, unii Joe sauunii Jane nu [tiu c\ au aripi“. ~ns\ o dat\ ceanaliza propriu-zis\ demareaz\, nara]iu-nea intr\ cu totul `n posesia cititorului dela catedr\: spa]iul este m\surat, obiecteles`nt descrise pe `ndelete [i catalogate, ori-ce nota]ie kafkian\ devine relevant\ pen-tru mai buna situare a ac]iunii. Se observ\,`n aceste condi]ii, c\ parabola lui Kafkast\ pe o construc]ie calculat\ perfect, `ncadrul c\reia nu este urm\rit\ doar semni-fica]ia simbolic\ major\, ci [i coeren]a, lafel de simbolic\, a episoadelor celor maim\runte. Iar autorul praghez nu `[i dato-reaz\ celebritatea unor scenarii paraboliceproduse de o minte speculativ\, ci arteisale de scriitor care `[i dozeaz\ bine efec-tele, scont`nd asimilarea profund\ a uni-versului s\u de c\tre cititori.

James Joyce este un alt autor preferat allui Nabokov, [i asta tot datorit\ pro-priet\]ilor de construc]ie ale operei sale,premeditat\ p`n\ la manie. Este cunoscut\acribia cu care irlandezul `[i notase eveni-mentele reale ale datei de 16 iunie 1904 [icoordonatele exacte ale Dublinului pentrua edifica romanul Ulysses. Nabokov apre-ciaz\ toate acestea, fiindu-i `n schimbindiferente semnifica]iile ezoterice [i sim-bolistica „greceasc\“ a textului, pe care oatribuie `n totalitate criticilor prea zelo[i,care au speculat `n folos propriu c`te ociorn\ de-a lui Joyce. Conferen]iarul exa-gereaz\ prin sobrietate, [tiut fiind c\ pre-meditarea romanului Ulise nu se opre[te lam\surarea str\zilor dublineze, ci [i la

unele coresponden]e (e drept, poate maimult parodice dec`t `nalt-simbolice) `ntreepisoadele zilei lui Leopold Bloom [ip\r]ile corpului, spectrul coloristic, c`ntu-rile Odiseii. Pus pe lucru, Nabokov ur-m\re[te cu o aplica]ie deosebit\ „coinci-den]ele“ din romanul joyce-ian, paralelis-mul mi[c\rilor tuturor personajelor, ca [iorchestrarea stilistic\, c\reia el nu-ig\se[te mare utilitate `n afar\ de aceea dea „transmite o cunoa[tere mai variat\, lic\-riri vii, proaspete, dintr-o parte sau dinalta“. (Pe de alt\ parte, `n cursul analizei,Nabokov admite, pe por]iuni, c\ ilustrareaparodic\ a cut\rui episod prin „minunatecli[ee amuzante, platitudini ale vie]iigra]ioase [i pseudo-poetice“ creeaz\ undeosebit efect de art\.) De asemenea, elcontest\ legitimitatea procedeului „flux decon[tiin]\“ al lui Joyce, suspectat de a atri-bui prea mult\ verbalitate procesului men-tal (prin jocurile de cuvinte), c`nd acestaeste `n egal\ m\sur\ unul iconografic.Joyce r\m`ne un mare autor, a c\rui capo-doper\ ilustreaz\ tema „Bloom [i Soarta“.Este `ns\ bizar\ lipsa de receptivitate a luiNabokov pentru diversitatea din Ulise.De[i analiz\ de detaliu, lectura sa evit\mul]imea de referin]e [i aluzii literar-cul-turale cu care Joyce [i-a `n]esat romanul [ile alege doar pe acelea care au o leg\tur\direct\ cu desf\[urarea ac]iunii. ~n acestecondi]ii, era fatal ca ultimul roman alirlandezului, Veghea lui Finnegan, s\-ipar\ „una din cele mai mari dezam\giri aleliteraturii“.

Se vede de aici c\ profesorul rus nuiube[te r\sf\]ul `n interpretare. ~l inter-eseaz\ doar detaliile precise, nu echiva-len]ele lor simbolice, construc]ia roma-nesc\, nu ideologia care ar putea-o „expli-ca“. Temele de examen la MadameBovary, consemnate la sf`r[itul volumului,cenzureaz\ orice tenta]ie interpretativ\ dinpartea studentului: „Ce citise Emma?Enumera]i cel pu]in trei c\r]i [i autoriilor“; „Descrie]i structura capitolului festi-valului agricol“; „Comenta]i felul `n carefolose[te Flaubert cuv`ntul [i“. Re]inereasa pedagogic\ subliniaz\, cu destul orgo-liu, proprietatea inviolabil\ a autorului deromane asupra semnifica]iilor textului.Pentru c\, dac\ romanul e unul realizat,semnifica]ia nu poate fi dec`t un efect alconstruc]iei. Iar construc]ia `nseamn\munc\.

Nabokov afl\ din scrisorile lui Flaubertc\tre Louise Colet c\ `i lua un an acestuiaca s\ scrie 90 de pagini. „Acesta este omulmeu“, exclam\ entuziasmat profesorul, deast\ dat\ en romancier:

Nabokov: literatur\.Cursul scurt

Ioana Em. PETRESCU, Jurnal1959-1990, ed. `ngrijit\ de RozaliaBorcil\, prefa]\ de Elena Neagoe,postfa]\ de Carmen Mu[at, Pite[ti,Paralela 45, 2004

Autoarea e cunoscut\ filologilor ([inu numai, mi-ar pl\cea s\ cred), princele c`teva izbutite volume de critic\literar\. Iar apari]ia recent\ a Jurna-lului – poate cea mai interesant\ dincolec]ia „Odiseu“ a editurii Paralela45 – aduce personalitatea Ioanei Em.Petrescu `n aten]ia publicului larg.

Nota]iile Ioanei Em. Petrescu, saumai degrab\ interoga]iile ei intime, se`ntind, intermitent consemnate, de-alungul a trei decenii. Desp\r]irea deliceu, lungii (ca timp afectiv [i nara-

tiv) ani de facultate, geneza uneiopere critice de „evazionism cosmic“dintr-o epoc\ „de aur“, note sobredespre boala foarte devreme declan[a-t\, ample incursiuni `n trecut, sprer\d\cini, explica]ia unui insolit cult alnumelor, originale `nsemn\ri de lec-tur\ – acestea ar fi datele unei pove[tide auto-cunoa[tere… `n doi. C\ciJurnalul e un exerci]iu al alterit\]ii.Marele absent, care apare totu[i `n fie-care pagin\ a c\r]ii, e Liviu Petrescu.Lectorul se vede spectator al unuicomplicat proces de revelare, pe alo-curi cu nuan]\ de lamento, dar nicio-dat\ plictisitor.

Ioana Em. Petrescu se dezv\luie, [i`n Jurnal, ca spirit `n primul r`nd spe-culativ [i analitic. Însemn\rile ignor\constant istoria mare [i, `n plus, le lip-se[te epicitatea. Privirea critic\ se`ntoarce dinspre exterior, dinspre fapt,spre o interioritate al c\rei con]inut einterogat, disecat – `n ultim\ instan]\interpretat. Cititorul care caut\ `nJurnal senza]ionalul va r\m`ne, din a-cest punct de vedere, descump\nit.Dar sobrietatea dezv\luirii salveaz\cartea de la a supralicita sl\biciunea,umanul, `n dauna... personalit\]ii.

Între volumele de critic\ ale IoaneiEm. Petrescu [i Jurnal exist\ o le-g\tur\ organic\. „Am renun]at laJurnal de c`nd am `nceput s\ scriuc\r]i“ m\rturise[te autoarea. Jurnalu-lui nu i se acord\ importan]\ `n sine,de[i el constituie „un fel de pav\z\ adecen]ei“ – fiindc\ adev\rata „form\de confiden]\ epurat\, travestit\ darexorcizant\“, o reprezint\ scrisul,opera critic\. Ioana Em. Petrescu tre-buie citit\, discret, printre r`nduri.

Andreea Grinea

BBUURRSSAA CC||RR}}IILLOORR

Page 8: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

Cronici din tranzi]ieTIMPUL8

martie 2005

CRISTIAN P|TR|[CONIU

Nu s`nt mul]i.

Avem mul]i comentatori de sport; ceimai mul]i scriu despre fotbal. Mul]i dintreace[tia fac [motruial\ `n domeniu. Uniiscriu gratuit nervos. Exist\ [i o parte `ns\care practic\ specia nobil\ a jurnalismuluisportiv: s\ `i spunem publicistic\.Tolontan, Buz\rin, Geamba[u – ter]etul dela Gazeta Sporturilor, plus [eful acestora,Ovidiu Ioani]oaia, s`nt patru nume carescriu seduc\tor [i consistent, mai alesdespre fotbal. De altfel, cam `ntrega trup\de editoriali[ti ai celui mai bun ziar desport din Rom=nia (cum `[i spun, `ntr-unpromo cei de la Gazet\ [i cum, de altfel, [is`nt) ofer\ texte foarte interesante. Dinr`ndul editoriali[tilor de la GazetaSporturilor, `ntr-un top personal, se des-prind dou\ nume: Traian Ungureanu(TRU) [i Radu Paraschivescu. Ambii auc`te o carte, de debut dac\ informa]iile

mele s`nt corecte, la editura Humanitas,`ntr-o spectaculoas\ colec]ie, „Arena“. M\voi ocupa de ultima dintre cele dou\, `nordine cronologic\: Fanionul ro[u.Campioni de vis, gesturi de co[mar.

A[a NU!

„L-am v\zut asear\ pe GeorgeForeman box`nd cu umbra [i umbra ac`[tigat“ – acesta este unul dintre moto-urile acestei c\r]i. O carte despre marisportivi [i despre gesturi semnficative alecarierei acestora, care i-au transformat `nni[te umbre. Radu Paraschivescu gloseaz\amplu, cu fraze t\iate engleze[te, deciimpecabil, `n marginea acestor gesturi –majoritatea dintre ele faimoase. E, peundeva, [i o carte de(spre) moral\, c\ciautorul ei e mai preocupat de consecin]eleabsen]ei fair-play-ului dec`t de fair-play `nsine. E, apoi, [i o carte despre dec\dereasportului, un declin aflat `n leg\tur\direct\ cu prezen]a tot mai masiv\ a bani-lor `n sport.

Cine s`nt pu[i la col]?

Mai ales sportivi cu faim\ mondial\.Dar [i un caz rom=nesc, un maratonist tre-cut `n uitare, care a tri[at stupefiant laUniversiada de la Bucure[ti din 1983.

Lista lui Paraschivescu, pilduitoare,cuprinde a[adar nume precum: TonySchumacher ([i intrarea sa criminal\ laBattiston, la mondialul de fotbal dinSpania din 1982), Maradona ([i povesteaacelei m`ini care a tri[at, dar despre careposesorul ei a spus c\ ar fi m`na luiDumnezeu), Tonya Harding ([i teribilaagresiunea pe care aceasta a comandat-ola adresa rivalei sale num\rul unu dinSUA, Nancy Kerrigan), Mike Tyson ([ibucata de ureche pe care i-a smuls-o luiHollifield), Ben Johnson ([i seria de scan-daluri de dopaj `n care erou, negativ, a fostatletul canadian), Tom Gorman ([i moduljalnic `n care aceasta s-a l\sat `nvins `ntr-osemifinal\ de Masters, de c\tre Smith),uciderea sportivilor israelieni de laOlimpiada din Munchen 1972, precum [i,la noi `n ograd\, furtul maratonistuluiGheorghe Buruian\.

To]i cei de mai sus au decis c\ deviza„important e s\ participi“ nu mai e sufi-cient\, a[a `nc`t ea trebuie `nlocuit\ cu oalta. O nume[te, de asemenea, RaduParaschivescu: „important e s\ c`[tigi,indiferent de mijloace“.

Despre sport, cu calm [i erudi]ie

MIRCEA P|DURARU

Anul trecut a ap\rut la Ia[i un volumde proz\ scurt\, ~nvierea mu]ilor (EdituraVersus, postfa]\ de O. Nimigean), semnatde Radu P\rp\u]\. Din punctul meu devedere, pariul cel mai mare al c\r]ii este„resuscitarea“ [i, implicit, re-valorizareamodelului (sau mai degrab\ a spiritului)lui Ion Creang\ din perspectiv\ contem-poran\.

De unde impresia de spirit crengian? Osuccint\ trecere în revist\ a locurilor [i aoamenilor care populeaz\ universul prozeilui P\rp\u]\, dar [i a `nt`mpl\rilor care tul-bur\ aceast\ lume ar trebui s\ fie convin-g\toare. Nu este deloc greu de aproximatspa]iul [i timpul evenimentelor narate.Toate o arat\ din plin: nume de str\zi, desate, de cartiere, de c`rciumi [i chiar deoameni – este Ia[ul zilelor noastre cu `m-prejurimile lui. Personajele sale s`ntbe]ivi, popi, ]\rani simpli, scriitori. ~ntoate pove[tile ce alc\tuiesc acest volumse simte o preocupare deosebit\ pentrucreionarea culorii locale. De altfel, duhullocului `nsu[i este un fel de suprapersonajal `ntregii c\r]i.

La taifas, de exemplu, e o proz\ care

ilustreaz\ elocvent aceast\ dimensiune.Taifasul este moldovenesc, [i nu gre[imdac\ vedem aici [i ceva tihn\ sadovenian\[i pl\cere a vorbitului degeaba: „~ntr-oamiaz\ c\ldu]\ de august, eram cincib\rba]i la r\sp`ntie [i dezb\team `n lini[teo problem\ de maxim\ importan]\ pentru]\r\nimea rom=n\: dac\ o s\-l g\bjeasc\americanii pe Ben Laden“ (p. 23).Naratorul, un „’telectual cu cablu“ a[teap-t\ cu ner\bdare s\ `[i delecteze cons\teniicu un „speech“, c`nd „`ncep s\ bat\ clopo-tele a mort“. Automat se schimb\ subiec-tul: „cine a murit?“. Clopotarul satului lespune: „Mitic\ B\lan“. Dar cine esteMitic\ B\lan? Se discut\ `n contradictoriu.Spiritele se `ncing. Insulte. Are dreptate,sau trebuie s\ aib\ dreptate, cel mai `nv`rst\. Se abandoneaz\ proiectul ini]ial dediscurs. Digresiuni mari: „pa[tele mamiilor de basarabeni…“. ~n final cineva d\indiciul hot\r`tor despre identitatea mortu-lui: „Mitic\ Balan `i ceala care are nevas-ta curv\“. „Aaaa! Ne dumirim to]i deo-dat\. –A[a-i, a[a-i ! –C\ bine zici! –Da,bre!“… Dumnezeu s\-l ierte!… Era ombun!… Daaa, bun!“ (p. 28). P`n\ laDumnezeu [i `nc\… verific\ `ntru totulimpresia referitoare la atmosfera [i la spi-ritul crengian. Protagonistul acestei scrii-turi este „Vi[inel“, un rom=n cu „darulsuptului“, cum ar spune Creang\. ~ns\patima sa este at`t de mare (hiperbolicamplificat\!) `nc`t st`rne[te indignarea luiDumnezeu. Dialogul dintre Dumnezeu [iVi[inel aminte[te de discu]iile lui IvanTurbinc\ cu un Dumnezeu care seaseam\n\ `n discurs, `n atitudine cu cel dinpovestea lui Creang\. {i aici divinitateaeste umanizat\ p`n\ la caricatur\ [i excesivrom=nizat\.

Vorbind despre una, despre alta, cei doiajung la chestiunea Germaniei [i aConsiliului Europei. Totu[i, Cel de Sus `itrimite lui Vi[inel un `nger care s\-l ajutes\ scape de p\cat. ~ns\ odat\ venit, `ngerulse pune pe b\ut, cot la cot cu Vi[inel, p`n\ce... aceasta nu mai rezist\. Domnul dinCeruri, cumplit sup\rat, dispare, „`nchi-z`nd `n urm\ Por]ile Cerului“ (p. 33). ~nurma unei alte crunte be]ii, Vi[inel cade `nz\pad\, `nghea]\ [i moare [i el. ~ns\, `ntimp ce rudele [i vecinii spal\ mortul cuap\ fierbinte, acesta revine la via]\. De

bucurie, Vi[inel se pune din nou pe b\ut:„{-ad\, fa, oleac\ de vin, c\ tot am `nviat!“(p. 35) A[adar, reg\sim [i aici aceea[i atr-mosfer\ relaxat\, acela[i personaj voios [ivicios deopotriv\, cu acela[i chef de via]\,toate manifest`ndu-se la ad\post de oricemustrare de cuget.

Copil al timpului s\u este una dintrecele mai bune scrieri din volum. Protago-nistul acesteia este un pop\: „popaBaston“. Portretul p\rintelui se contureaz\la un taifas: „ {i ce fel de om era? Ha! Eraom bun, da’ tare curvar“. C`nd un coleg debreasl\ se `ncumet\ s\-l mustre, popaBaston se aprinde [i riposteaz\ în scenecare aduc aproape textual cu Creang\: „{inici una, nici dou\, zv`rrr! cu barda `nsprepopa Gheorghe… Acesta din urm\ o rupela fug\ [i d\ s\ sar\ peste un [an] ca s\ sepiteasc\…“ (p. 87). Reu[it\ estetic, dato-rit\ unei posibile `nr`uriri a prozei luiDaniil Harms, este scena `n care p\rinteleeste judecat de c\tre mai marii s\i de laMitropolie. Aici s`ntem departe deCreang\. Acuzat de curvie, popa Bostaneste ap\rat de mul]imea venit\ în sprijinuls\u: „Dar {tefan cel Mare – strigar\ oame-mii – el nu se `ndulcea? {i acuma-i unsf`nt“ (p. 89). ~ncerc\rile protopopului dea-l incrimina pe popa Bostan, dogmatic [ietic, s`nt `nghi]ite de strig\tele mul]imiiisterice: „Noi vrem curvarul! Noi vremcurvarul! Odat\ adoptat sloganul, eraacum greu de st\vilit. Colac peste pup\z\,`n acest moment se burzuluir\ [i milogiide la poarta Mitropoliei, schilozii adev\-ra]i sau pref\cu]i, femeile fugite de la spi-tal care-[i arat\ opera]iile purulente [i al]itren]\ro[i. Le plac asemenea ocazii. Acumpot fi [i ei lua]i `n seam\. A[adar auzindscandal, agitar\ c`rjele prin aer [i zbierar\ca ni[te m\gari `nfometa]i. Ochii protopo-pului Ioni]\ se rotunjir\ umpl`ndu-se deapa albicioas\ a spaimei. Ceata mugind\se t\l\zui f\r\ motiv precis spre intrareapreasf`ntului l\ca[. Calicii mugeau cu gla-suri dogite, suduiau, mutila]ii loveau gri-lajul gardului cu c`rjele, ni[te false c\lug\-ri]e nebune ]ipau ceva de Maica Precista,b\l\c\reau pe mitropolit [i-[i d\deau ochiipeste cap…“ (p. 91). Dup\ mult timp, `lafl\m pe pop\ divor]at, dezv\luind narato-rului, `ntr-o c`rcium\, la un coniac, secretead`nci, de care „nici Biblia [i nici Sfin]ii

P\rin]i nu vor s\ spun\… Dumnezeu o s\moar\. Auzi? Ia aminte! O s\ moar\! NuNietzsche L-a omor`t, nici comuni[tii n-ors\-L omoare, ci nep\sarea [i neiubireanoastr\“ (p. 96-97).

Via]\ f\r\ de moarte, o alt\ reu[it\ aacestui volum, este o poveste despre trei„crai“: Ivan, Popic [i… P\rp\u]\. Ac]iunease desf\[oar\ `n Ia[i: Mall-ul, Moldova,Pasajul din Independen]ei [i Siraj-ul deve-nind adev\rate vedete de subiect.Problematica acestui text este omor`reaMor]ii, o bab\ speriat\ cu o „coas\ rabata-bil\“. H\ituirea Mor]ii, discursul ei, dar [iportretul acesteia aduc din nou cu perso-najul n\p\stuit din Ivan Turbinc\. Omo-r`rea Mor]ii are drept consecin]\ faptul c\nimeni, absolut nimeni, nu mai moare.~ns\, contrar a[tept\rilor, asta nu este obinecuv`ntare, cum nu fusese nici `npovestea lui Creang\, ci un blestem, rezul-tatul fiind o lume suprapopulat\. Viziunease apropie mult de cea realizat\ de Argheziîn antiutopia Cimitirul Bunavestire, f\r\ s\aib\ `ns\ for]a acesteia. De efect este aici[i concep]ia despre c`rcium\, loc privile-giat, de refugiu, de ie[ire din lume: „Aicise bea, se dest\inuie, se `nsingureaz\, se`mprietene[te, se tace, se rage, se dezleag\[i se leag\ limbile mai ceva ca la TurnulBabel. Aici ne `narm\m, devenim reli-gio[i, eliti[ti, ne dezleg\m de toate ‘isme-le’, facem pace `n Irak… „(p. 117-118).

Cititorul va remarca la lectura acestuivolum [i prezen]a unor texte de o poetici-tate oarecum excentric\. Este fa]a cealalt\a c\r]ii. P\rp\u]\ ofer\ un spectacol al lim-bajului `nsu[i. Ce-i drept, limba este însine o chestie poetic\… Astfel de texteprecum Asupra ascensiunii antihristului,Bazar, Gropni]a, Pilde etc. provoac\ lec-torul la citirea unui text în care figuradominant\ este juxtapunerea de vocabulealiterative (toate `ncep, `n Bazar, cu literab): „Bobor, basarabeni, basarabence-nbroboade bejulii, b\ietani, bozgori bene-crescu]i, bagabon]i“ [i tot a[a p`n\ la„B\sescu, balamuc, bairam. Bazar b\die!“(p. 36). De[i aceste combina]ii ori formu-le combinatorii bazate pe principiul alite-ra]iei nu s`nt chiar arbitrare, ele av`nd unhaz al lor, r\splata cititorului nu este pro-por]ional\ cu efortul depus.

Duhul lui Creang\. ~n Ia[i

Page 9: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

Filip FLORIAN, Degete mici,roman, colec]ia „Ego. Proz\“, Ia[i,Editura Polirom, 2005

Romanul lui Filip Florian îndeam-n\, înc\ de la primele pagini, la pre-lungi compara]ii cu textele produse deal]i autori de literatur\ tîn\r\ de ast\zi.Asta pentru c\ nu seam\n\ cu niciunul! De unde a venit Filip Florian,autor care, dup\ calitatea scrisului,tr\deaz\ o maturitate aproape nevero-simil\, nu putem [ti. Parcursul biogra-fic îl arat\ om al condeiului, mul]i aniziarist la Europa liber\ [i la DeutscheWelle, numai de pu]in\ vreme dedicatscrisului artistic [i debutant absolut învolum cu Degete mici.

Proza scris\ de Filip Florian este,spus abrupt, una artist\, preocupat\ derafinarea îndelung\ a frazei, de caden-]a ei, de tonalitatea rostirii, lucru rarîntr-un veac mai degrab\ tehnicist [iautenticist din punct de vedere alimperativelor literare. Povestea nuocole[te „atrac]iile zilei“, recuperareatrecutului comunist, în primul rînd.Dar, pe lîng\ acestea, cuprinde o po-veste de dragoste duios-senzual\ [i o

sumedenie de evenimente [i persona-je fistichii, între altele am\r\ciunileunui dromader castrat între junincilede pe plaiuri arge[ene [i visele înlimbi str\ine ale unui soldat adormitîn planton. {i, înv\luind totul într-otonalitate cald\ a rostirii, generatoarede atmosfer\, exist\ în carte o lumin\de amiaz\ perpetu\, nu amiaza luci-dit\]ii morale din Marin Preda, ci maidegrab\ aceea a tihnei mo[iere[ti de laFlorica lui Pillat [i din Mirce[tiul luiAlecsandri. Cu deosebirea c\, timpu-rile fiind altele [i clasa aristocrat\aproape exterminat\ în România zileide azi, conacul latifundiar se preface,în cartea lui Filip Florian, într-o cas\provincial\, lini[tit\, de]inut\ de ogazd\ bonom\ cu aer de ve[nic\m\tu[\. (Vreau s\ atrag aten]ia [i peaceast\ cale c\ institu]ia m\tu[ii esteclar subestimat\ în România.)

Romanul dezgrop\rii trecutului(personajul central e arheolog) nu estemai pu]in important decît acela alamiezelor mic-burgheze din or\[elulde provincie. Un sit arheologic esteabandonat momentan deoarece pelocul s\u a fost descoperit\ o necro-pol\ care ar putea fi m\rturia uneicrime a poli]iei politice comuniste.Autorul trateaz\ cu inteligent\ deta-[are chestiunea de istorie recent\, c\civina pentru presupusa crim\ politic\este împ\r]it\ între mai multe perso-naje. Filip Florian nu e singurul dintretinerii autori care pune în scen\ astfelde istorii, moral subtile, deloc mani-heiste. Îns\ este, probabil, cel maitalentat dintre ei.

(D.M)

9Cronici din tranzi]ie TIMPUL

martie 2005

BBUURRSSAA CC||RR}}IILLOORR

{ERBAN AXINTE

Nichita Danilov este cu siguran]\ unuldintre cei mai importan]i poe]i aiGenera]iei ‘80 (un adev\r cunoscut [irecunoscut). Ba mai mult, se pare c\ pen-tru el revolu]ia nu a `nsemnat o amputarea talentului sau a motiva]iei pentru scris,a[a cum s-a `nt`mplat cu unii scriitori ai„`ntunecatului deceniu literar nou\“ careau compus dup\ 1990 mai multe antologiidec`t, `n `ntreaga lor carier\, volume desine st\t\toare.

De cur`nd, Nichita Danilov a publicatprimul volum al romanului T\lpi (EdituraPolirom, Ia[i, 2004). Convertirea la proz\a poetului a fost anun]at\ acum c`]iva aniprin apari]ia Nevestei lui Hans, o carte ces-a bucurat, la vremea respectiv\, de obun\ primire din partea recenzen]ilor. Eadev\rat c\, `n general, proza poe]ilor estelipsit\ de anvergur\, `i lipse[te pragmatis-mul lexical; este vulnerabil\ tocmai princeea ce aparent o face mai interesant\,adic\ lipsa coloanei vertebrale, nerespec-tarea grani]elor dintre genuri, existen]aunor axe narative insuficient individuali-zate. ~ns\ Nichita Danilov reu[e[te s\ evitemulte dintre capcanele abord\rii acestuigen literar de[i `n unele pagini ale volu-mului de fa]\, autorul r\m`ne acela[i poetpe care-l apreciem cu to]ii. Scriitorul [tiefoarte bine s\ creeze atmosfera [i back-ground-ul `n care `[i plaseaz\ personajele.Mizeaz\, `n prim\ faz\, pe realism; tra-seaz\ coordonate u[or recognoscibile,localizeaz\ ac]iuni `n spa]ii cunoscute(mai ales ie[enilor), merge p`n\ acolo `nc`tcititorului `i este la `ndem`n\ s\ refac\ iti-nerariul unor personaje, urm\rind firulAriadnei a[ezat la vedere de c\tre scriitor(uneori chiar ostentativ, ca [i cum proza-torul ar vrea s\-i dea de gol pe cei desprecare scrie).

Romanul poate fi caracterizat [iprintr-o surprinz\toare economie de per-sonaje, patru, cinci `n `ntreg volumul. Dinaceast\ cauz\ nu se poate vorbi despreprezen]e colaterale desf\[ur\rii epice pro-priu-zise. Ele oricum nu ar mai fi avut loc`n acest teritoriu al agresiunii reciprocedintre ego [i alter-ego. Toate figurile s`ntm\rci ale unor situa]ii special create `n fo-losul `ntregului. Eroul introdus abrupt `ncarte, `nc\ din primul r`nd este Bikinski.El beneficiaz\ de o aten]ie deosebit\; estemasiv portretizat, mai ales c\ dubla calita-te a acestuia, de pictor [i alcoolic, `i per-mite prozatorului s\ apeleze la o gamalarg\ de „determinan]i“. Dedublarea luiBikinski sau, mai bine zis, multiplicareaacestuia `n func]ie de diferitele stadii alecrizei sale perpetue `l recomand\ ca pe unindivid r\zvr\tit `mpotriva lui `nsu[i.Chiar dac\, acest „el `nsu[i“ este sistemulpe care `ncearc\ prin toate mijloacele s\ `lsfideze. ~n realitate, nu reu[e[te s\ sfidezenimic. Comportamentul s\u straniu [i ridi-col deriv\ dintr-un soi de narcisism cusemn contrar. Bikinski pare c\ `[i atingescopul atunci c`nd este batjocorit [i umi-lit: „C`teodat\ copiii `l a]`]au pe strad\,

str`mb`ndu-se `n fel [i chip, iar oamenii `ntoat\ firea, `n loc s\-i potoleasc\, se luaudup\ ei [i-i strigau din balcoane m\sc\ri [ivorbe de ocar\. Probabil c\ `mbr\c\minteasa neobi[nuit\ [i reclamele prinse `n bol-duri de poalele pardesiului, ca [i ta[caburdu[it\ cu ziare vechi st`rneau r`sultrec\torilor“.

Un personaj din anumite puncte devedere complementar lui Bikinski estedoctorul Noimann, un dipsoman autentic,care alterneaz\ perioadele de alcoolismfuribund cu cele de abstinen]\ total\.Profilul psihologic al acestuia este u[or deghicit datorit\ comportamentului s\urepetitiv ce nu implic\ prea multe elemen-te de surpriz\: „Doctorul ap\rea la Corso`n lunile cu so], c`nd intra `n criz\, [i dis-p\rea `n cele f\r\ so], c`nd avea mustr\ride con[tiin]\ [i se jura c\ nu va mai c\lcapragul nici unui cr`[me“. {i totu[i, aceast\caracteristic\ nu `l face mai pu]in inter-esant. Paginile `n care Nichita Danilovdescrie „mar[ul“ doctorului s`nt poate celemai bune ale volumului.

Putem vorbi `n acest caz de dou\reu[ite. Prima ar fi legat\ de veridicitateapersonajului care intr\ `n rezonan]\ custratul realist al romanului. Cea de-a douaderiv\ din faptul c\ Noimann este mereuprovocat de cele dou\ fe]e antinomice pecare le posed\. Asist\m la o scindare(deloc asem\n\toare cu cea a lui Bikinski)care este productiv\ pentru literatur\.Tr\irile diferite creeaz\ lumi diferite, decipartituri narative diverse.

Doctorul are anumite tabieturi `mpotri-va c\rora el `nsu[i reac]ioneaz\. Este unom rafinat, vorbe[te adesea despre dula-pul s\u plin cu costume, creeaz\, pornindde la acestea, o `ntreag\ filozofie. „Mar-[ul“ s\u poate fi interpretat ca un atac depanic\ provocat de conflictul dintre celedou\ realit\]i pe care nu le poate delimita`n mod clar. Pe el `l salveaz\ oarecum filo-zofarea, `ncercarea de a reg`ndi (mai multpentru sine [i uneori pentru colegii depahar) r`nduiala celor p\m`nte[ti [i dum-nezeie[ti. Noimann este adeptul unei teo-rii conform c\reia omul trebuie s\ tr\iasc\`ntr-un univers armonios. De aceea, dac\`ntre natura uman\ [i natura propriu-zis\apare vreo disfunc]ionalitate, naturauman\, `nzestrat\ cu ra]iune, are datoria s\regleze lucrurile astfel `nc`t s\ se creeze ostare de echilibru, fie ea [i artificial\. {i cao dovad\ a faptului c\ doctorul nu tr\ie[tedoar `n teorie, acesta administreaz\ perio-

dic [i progresiv cantit\]i mari de alcoolpe[tilor din acvariu, convins fiind c\ elunul nu poate sc\pa de acest viciu: „V\-z`nd c\, `n ciuda tuturor st\daniilor, nureu[e[te s\ scape de viciul s\u, c\uta s\fac\ `n a[a fel `nc`t tot ce este viu [i-l`nconjoar\ s\ fie aidoma cu el“.

Papil Mazuru este cel care `mpline[teaceast\ trinitate bizar\: Bikinski –Noimann – Papil. Fost medic ginecolog,acesta a p\strat multe din apuc\turilemeseriei pe care, se pare, a `ndr\git-o `nexces. Pensionarul atr\gea fete de liceu `ncamera sa obscur\ pentru a-[i satisface cuajutorul acestora cea mai mare pl\cere,aceea de a lipi pe buricul adolescentelortimbre po[tale [i de a pres\ra peste elem\rar proasp\t, tocat foarte m\runt.

Ce vor practic ace[ti trei indivizi? Eiinterac]ioneaz\ `ntr-un mod bizar, lacr`[m\. ~ntre ei pare s\ se stabileasc\ me-reu un raport de for]e. Fiecare vrea s\-[iimpun\ concep]ia despre lume `n fa]acelorlal]i sau, mai bine zis, vrea s\-i trans-forme pe ceilal]i doi `n „auditorii“ uneicrize. ~n realitate, fiecare `[i tr\ie[te pro-pria criz\ [i doar speran]a unei amelior\ride moment `i face s\ vorbeasc\, s\ poves-teasc\.

Bikinski este prezent `n toate sec]iuni-le c\r]ii (Asfaltul, {otronul, Hua-hua). Deel s`nt legate majoritatea evenimentelor,`n jurul lui se ]es semnifica]iile majorepropuse de text. Spre finalul {otronuluiacestea devin ceva mai vizibile. Obsesiile[i tr\irile distorsionate ale pictorului prindmaterialitate odat\ cu intrarea `n scen\ aunui copil de cinci, [ase ani care are cor-zile vocale asem\n\toare cu cele ale unuiadult, se exprim\ foarte bine `n scris [ist\p`ne[te admirabil vocabularul protesta-tarilor din Pia]a Revolu]iei. Acest copil,ap\rut ca din neant, deseneaz\ pe asfalticoane cu chipul pictorului Bikinski: „–Ave]i grij\, `l rug\ copilul, s\ nu c\lca]idesenul meu, v-a]i umple t\lpile de `nc\un p\cat. –Ce fel de p\cat? bolmoji picto-rul, s\rind peste desen. –P\catul de-ac\lca-n picioare propriul dumneavoastr\chip. –De ce s\ fie \sta un p\cat? ~n loc s\te iei la palme, `]i lipe[ti ni[te t\lpi `n fa]\“.

Romanul se prezint\, p`n\ `n acest mo-ment, ca o larg\ expozi]iune. {i asta pen-tru c\ personajele s`nt portretizate cu in-sisten]\ `n dauna construc]iei narative. Unviitor conflict poate fi dedus din tr\s\turi-le dominante ale protagoni[tilor, care potconstitui prin ele `nsele o intrig\ solid\.

~n care se poveste[te cum [i de ce a devenit poetulNichita Danilov romancier

Page 10: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

Proz\TIMPUL10

martie 2005

SORIN CATARIG

e o a[a-zis\ tem\ turceasc\ [i nimic maimult chiar dac\ v\ `nc`nt\ prin frumuse]eaei observa]i totu[i c\ instrumentul solisteste acordat cu o oarecare neglijen]\l\s`nd s\ se mai aud\ oarecari vagi deza-corduri pe care `ns\ numai o ureche foartefin\ le poate sesiza `ns\ noi trebuie s\`n]elegem c\ interpretul este foarte t`n\r [icu prea pu]in\ experien]\ dar cu toateacestea c`t se poate de serios observa]inumai cu c`t\ acurate]e t\lm\ce[te partitu-ra [i c`t de bine `n]elege inten]iile compo-zitorului pe vremuri c`nd eram [i eu mait`n\r obi[nuiam s\ ascult mult\ muzic\deschideam aparatul de radio [i `l fixampe un post de muzic\ de preferin]\ clasic\pentru c\ numai genul \la de muzic\ m\putea deconecta [i `l l\sam s\ mearg\ `ntimp ce `mi preg\team lec]iile pentru adoua zi eram deja mare [i `n cur`nd urmas\ termin liceul a[a c\ `ncepusem dejapreg\tirile pentru examenul de admitere lafacultate noi eram dintr-o familie bun\tat\l meu avea un post bun la ministerchiar dac\ nu f\cuse niciodat\ politic\ dar`i umbla mintea [i to]i `l apreciau ca pe unbun specialist iar mama cu toate c\ aveapreg\tire nu-[i luase serviciu niciodat\prefer`nd s\ aib\ grij\ de mine s\-mi deao educa]ie pe care nu a[ fi putut-o primialtfel dac\ ar fi angajat pe cine [tie cenesp\lat\ de fat\ de la ]ar\ ca s\ se ocupede mine ni[te vecini care aveau un copilmic `[i luaser\ o servitoare dintr-un sat dinapropiere iar aceea `[i b\tuse pur [i simplujoc de ei nu avea grij\ de bietul copila[umbla toat\ ziua brambura pe bulevard iardup\ ce au dat-o afar\ c\ se s\turaser\ deea p`n\ peste cap au observat c\ le lipseauo mul]ime de lucruri din cas\ dar ce maierau s\ fac\ pentru c\ nu `i luaser\ datelenici nu [tiau exact cum o cheam\ iar s\anun]e la mili]ie le era ru[ine c\ doar erauoameni cu prestigiu cu o pozi]ie social\bun\ [i nu `[i puteau permite s\ se dea `nspectacol c\ ar fi r`s de ei to]i p`n\ la ulti-mul mili]ian [i i-ar fi luat peste picior dece s`nt a[a de neaten]i [i las\ pe oricine s\le intre `n cas\ f\r\ s\ ia nici o m\sur\ deprevedere a[a c\ biata mama s-a camsacrificat dar ea zicea las\ doar pentrucopilul meu fac ceea ce fac iar nu pentruun str\in eu s`nt convins\ c\ atunci c`ndare s\ ajung\ mare o s\-mi mul]umeasc\pentru asta iar tat\l meu era un om de[tept[i [tia `ntotdeauna cum s\ procedeze [i c`tde mult putea `ntinde coarda `n rela]iiledintre ei a[a c\ duminica `nainte de mas\ne urcam `n ma[in\ [i ne scotea `n verdefiindc\ lui `i pl\ceau tare mult ie[irileastea `n natur\ uite numai a[a poate omuls\ se mai deconecteze s\ mai scape degriji obi[nuia el s\ ne spun\ iese la iarb\`ntinde o p\tur\ [i se tol\ne[te cu fa]a `nsus [i ce poate fi mai frumos [i mai odih-nitor dec`t s\ prive[ti cum fug norii pe cers\ stai a[a pur [i simplu f\r\ s\ te g`nde[tila nimic dar la absolut nimic doar privireas\ ]i se mai aga]e de c`te un nor iar tu s\-iadmiri forma ciudat\ sau fantastic\ f\r\s\-]i fie jen\ c\ te vede cineva ori c\ `ncep

colegii s\ r`d\ de tine ia te uit\ la \sta sepretinde om serios [i nici nu [tie m\carcum s\-[i omoare timpul liber `n loc s\ seduc\ [i el la un meci ca tot omul duminicadup\ amiaz\ s\-[i mai descarce [i el ener-gia cumva s\ mai consume din calorii elce face se culc\ pe iarb\ [i se uit\ la cer a[af\r\ nici un motiv iar mama dac\ se a[ezal`ng\ el numai pu]in stai cu mine o ruga c\toat\ s\pt\m`na nu prea avem noi timp s\st\m mai relaxa]i `mpreun\ ea dup\ ce st\cinci minute `ntins\ l`ng\ el `ndat\ [iadoarme mai pune [i tu m`na pe o cartemai cite[te c`teva r`nduri c\ nu ]i se poate`nt`mpla nici un r\u tu de `ndat\ ce te a[ezil`ng\ mine te [i prinde somnul nu avemr\gaz s\ schimb\m mai mult de dou\vorbe [i gata mai bine ridic\-te [i haide s\preg\tim masa c\ mie mi s-a cam f\cutfoame o s\ m`nc\m mai repede c\ nu prea`mi place locul \sta prea e la vedere preal`ng\ drum to]i parc\ ]i se uit\ `n gur\ e c`tse poate de jenant cheile micului automo-bil galben le ]in la mine c\ altminteri areobiceiul s\ se joace cu ele tot timpulagit`ndu-le ca pe ni[te clopo]ei d\-mi chei-le `nchid eu ma[ina `n felul \sta nu-i maidau ocazia am luat cu noi o mul]ime debagaje de ce trebuie s\ venim aici cu toat\buc\t\ria oare nu ar fi mai pl\cut s\ st\ma[a pur [i simplu nu s\ tot mestec\m o or\`ntreag\ putem face asta la fel de bine [iacas\ nu mai e nevoie s\ consum\m ben-zina p`n\ aici `ns\ eu mi-am luat totu[iaparatul de radio pe care mi l-au f\cutcadou dup\ ce am intrat `n vacan]\ poateprind emisiunea programul de muzic\ dela ora unsprezece s\ nu te duci dragulmamei cine [tie pe unde c\ nu s`nt dispus\s\ te caut pe toate coclaurile mai bine ]i-aifi adus culorile s\ pictezi un tablou oric`tde mic prive[te numai ce peisaj frumos eacolo `n dep\rtare cu mun]ii care se v\d caprintr-un fel de cea]\ [i verdele intens alp\durii de brazi ce n-a[ fi dat eu s\ amtalent ca tine a[ fi c`[tigat bani frumo[i dinv`nzarea tablourilor ce p\cat `ns\ c\ tu e[tia[a de comod [i nu ai m\car pu]in\ ambi]ieun pic de ini]iativ\ tu faci totul numai`mpins de la spate crezi c\ nu observ c\atunci c`nd deschid u[a camerei tale repe-de `nchizi aparatul de radio ascul]i muzic\dragul meu `n loc s\ mai rezolvi [i tum\car o problem\ `n plus la matematic\ s\[tii c\ `n lumea asta nimic nu este posibilf\r\ matematic\ [i fizic\ nici m\car s\

numeri oile nu po]i dac\ nu e[ti bun lamatematic\ de c`te ori nu ]i-am tot repetateu lucrul \sta dar se pare c\ tot degeaba [ia[a s\ [tii asta nu-i o meserie s\ ascul]imuzic\ [i dac\ nu o s\ reu[e[ti la admitereeu m\ `mboln\vesc cum o s\ mai stau labirou cu colegii nici nu o s\ mai am cura-jul s\ ridic capul de ru[ine g`nde[te-te binela asta dac\ ]ii c`t de pu]in la mine de aicitotul se aude ca naiba iar aparatul \sta emic [i destul de mizerabil ce-i drept nicibateriile nu le-am schimbat cam demultdar totu[i poate dac\ m\ duc spre copaciiaceia s\ se aud\ ceva mai bine dar v\d c\]ie numai a[a `]i place s\ ascul]i muzic\dac\ ai dat decibelii la maximum las\numai un pic mai `ncet [i ai s\ vezi c\ seaude cu mult mai bine [i po]i fi cuadev\rat atent la ce se c`nt\ pe vremeanoastr\ nu erau at`tea aparate cu toateastea c`ntecele erau mult mai frumoase [i`n plus mai aveau [i melodie se auzeauclar instrumentele c\ nu e nevoie s\ ]i sesparg\ timpanele atuncea c`nd ascul]imuzic\ o s\ te dai tu cu capul de pere]i darvai are s\ fie prea t`rziu [i degeaba ares\-]i par\ r\u c\ nu ne-ai ascultat pentru c\nu o s\ te mai putem ajuta deloc poate celmult s\-]i mai u[ur\m `ntruc`tva situa]iaiar lec]ia are s\ fie c`t se poate de dur\ s\nu zici c\ nu ]i-am spus `n cele din urm\reu[esc s\ prind postul ceva mai bine epartea a treia dintr-un concert care `miplace foarte tare fii atent numai la ma[inilecare trec pe drum ce motoare silen]ioaseau `nc`t se distinge numai zgomotul ro]ilorpe asfalt orice s-ar spune e un model reu[itde ma[in\ [i nici dincolo nu cred c\ sefabric\ cu mult mai bune poate alea maiscumpe de lux dar omul de r`nd tot cama[a ceva `[i poate permite or fi tr\ind eimai bine `n unele privin]e nu zic dar nicila noi nu-i chiar at`ta de r\u cel pu]inm`ncare avem la discre]ie nu ne putempl`nge iar poporul \sta nu prea a suferit defoame pentru c\ noi `ntotdeauna am [tiuts\ ne descurc\m [i am reu[it s\-i p\c\limpe aceia care `ncercau s\ ne str`ng\ maitare de g`t ar cam fi cazul s\ plec\m de aicic\ uite se cam apropie seara iar copilul\sta m`ine mai are de mers [i la [coal\ darmai las-o `ncolo de muzic\ o s\ ai toat\vremea s\ ascul]i dup\ ce-]i faci [i tu ocarier\ o familie devii [i tu cineva iar nuun neispr\vit pe care s\ nu dea oameniinici doi bani uite mie mi-a fost foarte greu

c`nd eram de etatea ta din cauz\ c\ familiamea era persecutat\ plecaser\ to]i care peunde serios nu [tiu ce te-ai fi f\cut dac\ aifi fost `n locul meu dar eu am avut ambi]ie[i c`nd m\ d\dea cineva afar\ pe u[\ euintram pe fereastr\ [i nu m\ l\sam p`n\ cenu ob]ineam tot ceea ce `mi propusesem`ns\ din nefericire tu nu-mi semeni `n pri-vin]a asta nu [tii s\ te descurci mai delocai fost `nv\]at s\-]i vin\ totul de-a gata [i-ic`t se poate de r\u pentru tine `n primulr`nd nici la cump\r\turi nu te-am trimissuficient de des tot numai cu nasul `nvreun roman ori cu urechea lipit\ de apa-ratul de radio te aflu c`nd m\ `ntorc de laserviciu [i degeaba ]i-am cump\rat bici-cleta modern\ pe care ]i-ai dorit-o at`ta c\tu te-ai [i plictisit deja de ea nu mai ie[inici cel pu]in seara ca s\-]i mai oxigenezicreierul s\ po]i asimila mai bine materiapentru admitere e o tem\ foarte delicat\ [ideosebit de frumoas\, aproape dansant\,aici viorile intoneaz\ un motiv pregnantpe care este cu neputin]\ s\ nu-l re]ii,inten]ionez s\ v\ aduc un disc pe care este`nregistrat\ lucrarea `n `ntregime, p\catnumai c\ aparatul e cam uzat, dar chiar [i`n condi]iile astea v\ pute]i face o ideedespre felul `n care sun\ totul pe viu,numai s\-]i ajung\ benzina p`n\ acas\ c\tu niciodat\ nu-]i faci o rezerv\ pe drumdoar [tii foarte bine c\ pe aici nu g\simnici un peco de unde s\ cump\r\m c`]ivalitri s\ putem ajunge p`n\ acas\ `ntotdeau-na te-am rugat s\ pui un litru doi `ntr-ocanistr\ `n portbagaj dac\ se `nt`mpl\ cevape drum tu m\ pui tot pe mine s\-i oprescpe to]i [i s\ m\ rog `n genunchi s\ m\ ser-veasc\ vezi c\ nu-]i dau nici m\car pe bani[i `n plus a mai `nceput [i ploaia ce nefacem dac\ r\m`nem `n pan\ `n v`rfulmuntelui [i ne apuc\ noaptea `n pustieta-tea asta de unde s\ dai un telefon c\ ceamai apropiat\ localitate e destul de depar-te o s\ fim nevoi]i s\ `mpingem la ma[in\ca s\ ne fie de `nv\]\tur\ de minte pe vii-tor [i s\ nu ne mai pornim a[a la drum f\r\s\ ne asigur\m cu tot ceea ce trebuie dac\lipesc aparatul de geam se aude un pic maibine dar se mai `ntrerupe din cauz\ c\s`ntem mereu `n mi[care e destul s\ m\`ntind pe spate pe banchet\ ca s\ nu maiv\d nimic altceva ca totul s\ par\ `n regul\[i numai norii s\ alunece cu mi[c\ri plinede gra]ie pe cerul de un albastru tot mai`ntunecat

Despre adev\rata frumuse]e a stilului clasic

Page 11: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

11Poezie TIMPUL

martie 2005

MARIUS MARIAN {OLEA

Strigarea unuia de prin sat

B\, farfuzo, de ce nu stai, m\, la o tain\!freca-]i-a[ cu obrazu’ aspru inima buricului,pe direc]`ia în sus!plimba-m-a[ cu bri[ca peste pielea ta lucioas\, floier`nd!s-o ascut pe rotunjime p`n\ la pr\sele...acu’ pun cur\toarea p\ m`n\ [i-]i dau jos boabele îns`ngu-rate,din v`rfetele pieptului. p\i de ce nu [ez’ în loc, dac\ tot ne înt`lnim pe [u[ea[i pe su’ cr`ngu’ al mare? p\ un’e nu cat\ nimenea…f\ce-]i-ar [erpii g\urele în pulpile tele de lapte de m`]\!de ce umbli, m\, în]\foiat\, prin ’mprejuru’ meu?s\-mi r\dici mie chiantauru’ desurda?!b\, frichini-te-ar v`nturile p`n’ la os,usca-]`-s-ar l\cr\marea [i s\ faci la-ncheietur\ juvenealaa mare!p\i tu te înv`r]’ în zona titirezului?!h\is, cu tata, s\-]’ dau jugu’!m\, umbra chelului, freca-]i-a[ dracii ]`]\lor în teci uscate de f\sui,p`n\ c`n’ le-o da sudoarea, aia, alb\.p\i, cu mine te pui tu?c\ acu’ te iau de ceaf\ cum face ursu’ cu oaia![i te pun p-o dung\-n [an], s\ nu m\i vez’un’e-i drumu’ înspre cas\, c\tre vis\rile tele.st\i, f\, în loc, dac\ tot te preumbli! st\i în loc,s\ am o]`ric\ timp s\-mi potrivesc vorbele,c\ vreau fuga s\ te în[urubez pe osie la Caru’ \l Mic.de ce clipe[ti, f\, ar[i]o, des?]\ fric\ de stele c\ î]’ intr\ în oichi?m\, muieru[co, m\...vin\, încoace, la tata,c\ am buza fript\ de la mersul t\u s\ltat.vindeca-]i-s-ar zgaiba su’ m`nile mele!st\i în loc, st\ve[te-te, s\ cobor, într-un apus, cump\naîn ciutura ta,cu z\ce pietroaie-n c\ldare!s\ afli [i tu, odat’ în via]a ta, c\ am cob\r`t din înalt...s\-]’ povestesc, p\ urm\, cum mi-a venit, dint`i,s\ bodic\i, în raina încins\, pe-ntunerec, dup\ buc\turi,p`n\ le brodesc.perpeli-mi-a[ de[tele p\ spiritul t\u!

Dac\ a[ iubi a[a cum pretind

Dac\ a[ iubi lumea a[a cum pretind,a[ alege din m\nunchiul de lumin\un singur fel de radia]ii[i a[ încredin]a lor toate relele lumii,s\ nu mai fie v\zute at`t de u[or,dec`t dac\ vor dori ei, oamenii-flori, s\ le vad\,ei, oamenii s\tui [i cu ochii fl\m`nzi...c`t despre acel rest din m\nunchi,l-a[ l\sa într-un loc, unde se joac\,la început, copiii.s\-l împart\ între ei.`mplini]i în bucurie, s\ alerge cu snopul de raze în m`ini.[i, confund`ndu-le cu florile, dintr-o nepricepere,s\ le d\ruiasc\ timpului, r`z`nd.

M`]\le [i ]`]\le

De mic, m-am trezit în sat [i am fost contrariat.în primul r`nd, oamenii. erau ni[te diferen]e...în al doilea r`nd, ]`]\le [i m`]\le. s\ m\ explic:vedeam la muieri c\ aveau ceva ciudat în piept,ba mai [i auzeam pe careva spun`nd: „m\, b\iete, hîîî,ce piept mai are a lu’ cutare!“da io nu f\ceam diferen]a...în schimb, ceva mi se p\rea în neregul\[i m\ tot uitam la ale dou\ boldoa[e din piept.odat\, venind cu vitele de la islaz, la tub, peste drum deF`nt`nalu’ Grigoroiu, le-am v\zut prima oar\[i am r\mas foarte impresionat: erau a[a de albe [i at`t de libere!cu dou\ floricele în v`rf! nici nu mai conteaz\ ale cuierau...]`]\le î[i deslocuiser\ tainele [i negura!am l\sat o ]`r\ vacile pe drum la vale, singure,[i m-am dat dup\ o salcie, s\ m\ uit.aveam o curiozitate..., parc\ mi-a[ fi privit soarta în ochi.femeia aceea [i le sp\la, pe r`nd, încet, c\ut`nd,cu priviri furi[ate, s\ nu fie careva pe drum [i s\-i vad\secretul.aproape c\ nu respiram...seara, c`nd am r\mas doar eu cu al b\tr`n, l-am întrebat:- m\, T\t\ic\, tu de ce nu ai, m\, ]`]e?- eu, m\i, Mielule, c`teodat\, dac\ se ive[te ocazia,s\ [tii c\ m\i am... apoi, a r`s [i iar n-am în]eles, m-am uitat, a[a, la el.oricum, alte întreb\ri, de felul meu, nu prea puneam,pentru c\ îmi p\rea sau m\ obi[nuisem a mi se r\spundeserios...cu m`]\le a fost mult mai simplu [i deloc [ocant.ele m\ contrariau doar pentru c\ toat\ lumea alerga s\ leprind\.[i c`inii, [i copiii, [i coco[ii. ba, c`teodat\, [i vi]eii cu pur-ceii.ce mai, toat\ lumea! alt\dat\, am ascultat cum vorbeau doi mo[negi de una, „m\i ome-noas\“, dac\ tot m\ g\seam pe acolo, de ce s\ pierdcunoa[terea?- m\, cic\, az’-noapte, iar s-a t\iat a lu’ Orbete în firu’ deiarb\.- eee..., da’ de un’e [tii ’mneata? i-ai ]`nut [ervetu’?!- p\i veni Lena de la Matie[ti, cu noaptea în cap,[i aia umbla pe su’ Grinduri, c`n’ s\ rupea z`ua în dou\.ce s\ caute?! venea iar cu fusta scuturat\...fii s`gur, dumneata, c\ iar o atins\ via]a pe la broderie!- n-ai de un’e s\ [tii...- eee, p\ diavu al mare! n-ai de un’e s\ [tii...s\ vede clar, dup\ mers.atunci, io fuga i-am întrebat:- ce însamn\, m\, mo[ilor, c\ s-a t\iat în firu’ de iarb\?- însamn\ c\ s-a plimbat o ]`r\ descul]\...- ahaaa, am z`s eu, neîn]\leg`nd nimic, dar convins fiindc\ era ceva important. c\ îmi [i folose[te la ceva în]elesul. în leg\tur\ cu mersul, mult mai t`rziu, prin clasa a III-a,ori a IV-a,chiar [i eu consideram c\, dup\ ce se înt`mpl\ fapta aceeainterioar\, mersul ar trebui s\ fie o]`ric\ schimbat.bineîn]eles c\ era o impresie superficial\,dar cel mai mult m-au contrariat ]`]\le [i m`]\le.

M\rturisire p\guboas\ (poetic)

La dou\zeci de ani, dou\ lucruri am acceptat sf`[ietor degreu:faptul c\ Rom`nia mea nu exist\ [i c\ nu s`nt demiurg.apoi, totul s-a desf\[urat într-o profund\ lips\ de sens.asemenea unui om bogat, care a supravie]uit unei otr\viri,r\m`n`nd definitiv cu limba ars\, [i care vede [i m\n`nc\zadarniccele mai bune m`nc\ruri, sunt eu.în chiar îns\[i bog\]ia mea îmi g\sesc suferin]a.tr\ind, sunt obligat s-o m\n`nc!imposibilitatea cu demiurgia, care apar]ine, de ce s\ nurecunosc,unui mediu str\in biologiei noastre, e de în]eles, p`n\ la

urm\…dar golul de l`ng\ mine, lipsa hainei cu care s\ m\învelesc,ferindu-m\ de intemperiile din univers,hain\ cu care s\-mi ascund goliciunea, aceast\singur\tate,este o urgie întreag\.

De dragoste galinacee, într-o singur\ fraz\

Eu, coco[ t`n\r, cu pene sticloase [i lungi,cu care semnalizam peste garduri,etal`nd, deta[at, patrimoniul genetic,cu creasta l\sat\, la [mecherie,-ntr-o parte,cu pintenii b\t`nd, prin praf, în tobele p\m`ntului,c`nt`nd, particular, în fiecare ceas al zorilor,zori fr\m`nta]i peste p\duri de m`inile luminii,auzisem de tine, cum c\ ai fi început s\ vii înspre noi,furi[`ndu-te, prin mul]imea de oameni,ca vulpea printre firele înalte de ierburi uscate,ca focul domol, c\ut`nd [i c`nt`nd în iarba fo[nitoare,dar [tiind c\ veghez pe hal`nga de vie,s\ nu fure cineva luminile nop]ii,nu credeam c\ vei putea s\ m\ ajungi,[tiam c\ sunt sus, gardul era înalt,te-a[ fi v\zut s\rind,culc`ndu-te, în salt, peste obstacol…,îns\ ne[ansa mea s-a împ\r]it în dou\:taman atunci eu m\ uitam în jos[i ]ie ]i-au sticlit, mai tare dec`t a[trii, ochii;eu nu mai [tiu exact de m-am speriat [i am c\zut,nedescurc`ndu-m\ deloc în întunericul de l`ng\ tine,sau chiar oi fi s\rit s\ ne înc\ier\m pu]in, în c\ldura sîn-gelui,p`n\ te alung…;at`t îmi amintesc,acum, c`nd scriu aceste r`nduri,cu pintenu’-nmuiat într-o cerneal\ ciudat\:ochii t\i, sc`nteietori în întunericul de jos,[i c\ldura de c`nd m-ai luat de g`t.

Ni[te lucruri

M-apropiam de moarte, p`ndindu-o de mai departe,vedeam at`t de liber gesturile ei, cu care ordoneaz\ atentprea cinstita noastr\ lume.la un moment dat, se va plictisi de jocul meu [i, în sf`r[it,voi fi abordat b\rb\te[te. mi-am zis s\ m\ a[ez într-oparte, s\-]i fac loc s\ te ive[ti dintre nois\ fii momeala mea pentru via]a ve[nic\…linia pe care eram, nu [tiu cum s-a f\cut,dar m-a înconjurat dintr-o dat\, f\c`ndu-se spiral\ argin-tie,a[a înc`t puteam s\ o parcurg mai repede, în for]\ chiar,ajut`ndu-m\ de o libertate prea mare.am spus atunci c\ o parte din suflet ar fi bine s\ r\m`n\afar\,dac\ s-ar fi putut. s\ ai [i tu loc,s\ te po]i ad\posti de ploile acestea acide [i repezi,de dup\ poluarea cu timp. ai putea s\ te rote[ti cumva,s\ nu mi se mai vad\, de afar\, inima?nu de alta, dar mai stau, din când în când, cu b\rbia înpiept [i m\ apuc\ frica de lumin\.am apucat s\ î]i ar\t o ]`r\ lumea, a[a cum ar\]i dintr-unpridvorunui copil, într-o diminea]\, starea vremii, p\s\rile,v`rfurile pomilor [i ce o mai fi,c`nd tot peisajul miroase a p\m`nt, a munc\ [i a v`rste.tu nu prea st\teai locului, adic\ nu st\teai în vorbele mele.umerii t\i m\ jenau pu]in în piept, ca un pomi[or str\in,care se înal]\, jen`nd imaginea unui c`mp pustiu. fumegcu vorbe, drept, precum o cas\ în iarn\, a[a cum fumeg\planeta,cu p\reri despre timp. fumeg ca o cas\ între dou\ dealuri,t\ind noaptea pe obraz cu fumul fierbinte [i alb.

Dac\ a[ iubi a[a cum pretind

Page 12: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

martie 2005

12 Cronici din tranzi]ieTIMPUL

VALENTIN PROTOPOPESCU

O lips\ de reac]iesimptomatic\

Cartea psihanalistul Jean-LouisMaisonneuve, Extrema dreapt\ pe divan.Psihanaliza unei familii politice, inspiratt\lm\cit\ `n rom=ne[te de Nadia Farca[ [ipublicat\ de Polirom, a trecut neb\gat\ `nseam\ de comentatorii autohtoni ai feno-menului editorial. Criticii literari de tip tra-di]ional au ignorat-o, expediind-o la rubri-ca „pentru speciali[ti“. Anali[tii din [tiin]e-le sociale nu i-au consemnat apari]ia, iarpsihanali[tii tale quale s-au dovedit [i ei„solidari“ cu acest involuntar „proiect al t\-cerii“ privind recep]ia unei c\r]i revolu]io-nare `n felul ei. Iar `n acest caz involuntareste sinonim cu incon[tient, c\ci pare evi-dent c\ „uitarea“ [i „t\cerea“ cu care a fost`nconjurat `n Rom=nia studiul autoruluifrancez ]in am`ndou\ de un registru comun,de care se abuzeaz\ f\r\ jen\ `n culturaactual\. Registrul cu pricina include sa-crosanctul [i reflexul respect fa]\ de ex-trema dreapt\ politic\ [i literar\, de sorginteinterbelic\, de[i aceast\ ideologie radical\este adeseori convertit\ `n prezent `n op-]iune conservator-tradi]ionalist\. Datorit\unor comentatori de calibru, chiar dac\ nu`ntotdeauna f\]i[, acest respect a fost `nmod cultic transformat `n tabu, neobosinds\ fac\ figur\ de idol al tribului.

}in`nd seama de prestigiul de care `nc\se bucur\ `n fa]a litera]ilor no[tri, a unoradintre ei, foarte vizibili [i extrem de au-toritari, tabuul invocat mai `nainte, aceast\„conspira]ie a t\cerii“ [i aceast\ „amorf\indiferen]\“ nu m-au mirat. La noi, presti-giul g`ndirii mitologice e `nc\ prea puternicpentru exercitarea cotidian\ a privirii criti-ce, neafectat\ de „cataracta“ generat\ deideologia extremei drepte recuperat\ re-troactiv sub auspicii conservatoare [i cul-turale. Dac\ `n cultura noastr\, `n bun\ m\-sur\, criticii literari din genera]iile mai ve-chi par b`ntui]i de fascina]ia fa]\ de extre-mismul interbelic rom=nesc, ceea ce ex-plic\ inapeten]a lor pentru studiul luiMaisonneuve, lipsa de reac]ie a comentato-rilor din c`mpul [tiin]elor omului estedeterminat\, probabil, de slaba competen]\pe care ace[tia o manifest\ `n folosirea teo-retic\, fie [i sumar\, a instrumentului psiha-nalitic. Ceea ce m-a surprins cu-adev\rat afost inapeten]a profesioni[tilor domeniului,a psihanali[tilor b\[tina[i, de a semnala [isupune discu]iei o carte important\. ~ns\ [iacest mister `[i are explica]ia lui: clinicieniirom=ni ai momentului, absorbi]i de reabi-litarea pacien]ilor pe care `i au `n terapie, `nchip obiectiv, citesc prea pu]in din ceea cese public\ la noi `n materie, iar c`nd ajungs\ o fac\, nu mai afl\ timp pentru a trans-crie [i publica impresiile `n marginea uneilecturi altfel controlate cu competen]\, nu`ncape `ndoial\.

O carte revolu]ionar\

Dar de ce este at`t de important\ [i no-vatoare cartea lui Maisonneuve, Extremadreapt\ pe divan. Psihanaliza uneifamilii politice? Pentru c\ abordarea pecare o ilustreaz\, respectiv interpretarea`n cheie analitic\ a discursului politic [iliterar al extremismului de dreapta, nu afost des `ncercat\. Premiera absolut\ oreprezint\ studiul lui Reich din 1933, Die

Massenpsychologie des Faschismus. ~nHexagon, `n afar\ de studiul mai vechi,scris de Elisabeth Brainin [i IsidorKaminer, Psychanalyse et National-Socia-lisme, sau de eseul lui Gérard Miller, LesPousse-au-jouir du maréchal Pétain,recent, doar Maurice-David Matisson [iJean-Paul Abribat, `n Psychanalyse de laCollaboration. Le syndrome de Bordeaux[i acela[i Gérard Miller, `n Divan des po-litiques, iar `n Statele Unite, Simon Clarke,prin eseul Social theory, psychoanalysisand racism, s-au preocupat s\ deslu[easc\fundamentele [i mecanismele incon[tienteale op]iunii pentru ideologia extremei drep-te. Indirect, c\ci interesul viza `n primulr`nd trauma Shoah-ului transmis\ interge-nera]ional, israeliana Ilany Kogan, `n Stri-g\tul copiilor mu]i. Psihanaliz\ [i Holo-caust, s-a ocupat de chestiune, dar ea s-aconcentrat asupra victimelor radicalismu-lui de dreapta, ating`nd superficial proble-ma op]iunii incon[tiente a celor ce-auorganizat industria mor]ii.

Din aceste pricini, `ncercarea luiMaisonneuve reprezint\ un gest curajos,necesar [i salutar, c\ci `nseamn\ o prim\tentativ\ psihanalitic\ sistematic\ de a p\-trunde `n universul incon[tient al adep]ilorradicalismului de dreapta. De altfel, demer-sul s\u are o miz\ cognitiv\ mai ampl\, c\cianalistul `[i propune s\ descifreze intruziu-nea [i recuren]a ̀ n discursul politic contem-poran a unor reziduuri istorice de tip arheo-na]ionalist [i fascist. Pe scurt, opinia auto-rului este c\ refulatul extremismului dedreapta tinde s\ revin\, cu `ntreg poten]ia-lul de seduc]ie, de fantasme justi]iare [i deapocaliptic\ m`ntuire pulsional\. C\ `ntoar-cerea refulatului na]ionalist nu e o pur\fantasm\ o demonstreaz\ rena[terea xeno-fobiei [i a antisemitismului `n state aparentimunizate `n fa]a acestor simptome, caFran]a, Suedia, Austria, Olanda, Belgia,Germania, ca s\ nu pomenim periculosulspa]iu ex-sovietic ori ruinele fosteiIugoslavii.

De altminteri, c`t prive[te spa]iul fran-cez, dincolo de o explica]ie str\vezie, re-ductibil\ la aspecte precum criza economi-c\, fobia legat\ de extinderea UE, dezgus-tul fa]\ de corup]ia politicienilor, imigra]iadin ]\rile sud-estului s\rac [i scandalurilelumii financiare, `ntrebarea esen]ial\ pecare o formuleaz\ Maisonneuve este: ceanume din discursul na]ionalismului tradi-]ional `nc\ farmec\ [i treze[te interes `nr`ndul societ\]ii civile? C\ci, dac\ `n 1991,un francez din trei se declara de acord cuideile lui Le Pen, acest lucru ilustra o con-sonan]\ secret\ dar real\ `ntre incon[tientulcet\]eanului cu un anumit profil sufletesc [imesajul subliminal cuprins `n discursulcelui ce conduce Frontul Na]ional. De lasinele incon[tient la alt sine, stereotipurile[i fantasmele circul\ neab\tut, indiferentefa]\ de ceea ce credem c\ este ireversibil `ndurata istoric\. ~ncercarea lui Maisonneuveexact aceast\ coresponden]\ inaparent\ [irezistent\ `[i propune s\ o decompun\. Iat\de ce cartea mi se pare de indiscutabil\actualitate. Cine uit\ gre[elile trecutului,risc\ s\ le repete…

Riguros construit, eseul e structurat `npatru p\r]i, sugestiv intitulate ~n c\utareaparadisului pierdut, Vina imaginar\,Pentru iertarea tat\lui [i Procesul violato-rilor solitari. Aceste capitole s`nt urmate deunul concluziv, purt`nd titlul Na]ionalismulca terapie. ~n ce urmeaz\, voi `ncerca s\demontez ra]ionamentele [i analizeleautorului, pe cele ce mi s-au p\rut relevantepentru tema lucr\rii, extremismul dedreapta, dar [i pentru metoda `ntrebuin]at\,psihanaliza exportat\.

De ce paradisul nu e`ntotdeauna inocent

Din unghiul discursului na]ionalist fran-cez, indiferent c\ poart\ semn\tura luiMaurras, Léon Daudet, Pierre Gaxotte,Brasillach etc. o singur\ constant\ are pre-eminen]\: nostalgia fa]\ de naturalitatea

condi]iei de francez. Ontologic, pentruMaurras, a fi francez pur este un fapt deexisten]\, nu o idee. Ideile se discut\, fap-tele, eviden]a natural\, nu. ~n noiembrie1991, la Var, Le Pen, dovedind o remarca-bil\ continuitate a paradigmei na]ionalistefranceze, declara: „…Drepturile Omului seopun dreptului naturii“. Iar acest gen denatural elogiat de extremi[ti nu este unuldoar de ordin estetic, moral sau ecologic, ciincumb\ o indiscutabil\ valoare de adev\r.Or, afirm\ Maisonneuve, ce poate fi maiadev\rat `n sensul caracterului apodicticdec`t trupul matern, singura certitudinedinaintea na[terii [i unica nostalgie `nainteamor]ii? Din mam\ (natur\) ne tragem, `nmam\ (femeie) n\zuim nostalgic s\ ne`ntoarcem prin acuplare, ne`ndoielnic c\ `nmam\ (natur\) ne ducem c`nd `nchidemochii. Identificarea trupului matern cu ]\r`-na patriei multiubite este un cli[eu de caremarii litera]i sau filosofi ai dreptei radicaleau abuzat cu profit estetic maxim.Heidegger, de pild\, a fost obsedat de sem-nifica]ia p\m`ntului, `n care vedea echi-valentul matricii spirituale originare.Alfred Rosenberg a glorificat s`ngele [i]\r`na, la a c\ror puritate exogenii evrei nuaveau cum s\ se ridice. Eliade a fost [i elfascinat de vatra miracolului neolitic, la ac\rui realizare o contribu]ie important\ [i-ar fi adus-o triburile de agricultori afla]i `nbun\ rela]ie cu p\m`ntul-hr\nitor. La rigoa-re, elogiind naturalul [i evoc`nd monoton`ntoarcerea la origini, extrema dreapt\sugereaz\ reg\sirea primei copil\rii.Arhaicul (ne) fascineaz\ neab\tut…

Dar este interesant de observat, cum oface Maisonneuve, c\ [i ideologia drepteiradicale, [i psihanaliza, se bizuie funda-mental pe ideea de regresie ab origine. S\se `nrudeasc\ atunci cele dou\ viziunidespre om? S\ fie psihanalistul un fascistdeghizat? Fire[te c\ nu, c\ci istoria coabi-t\rii sistemelor totalitare cu psihanalizaeste una prin excelen]\ negativ\, iar aceast\respingere de drept se `ntemeiaz\ pe o ob-serva]ie punctual\: anume, pe faptul c\, `ncura psihanalitic\, `ntoarcerea la origini asubiectului are drept obiectiv retr\ireaevenimentelor traumatice care au permisconstruc]ia nevrotic\ de care acesta sufer\`n prezent [i ridicarea acestor traume lalumina con[tiin]ei, tocmai pentru ajustareaunei noi personalit\]i, mai s\n\toase [i maiadaptate, `n timp ce, pentru extremistul dedreapta, regresia are drept scop r\m`nereaacolo, `n natural, fixarea `n puritatea abso-lut\ a originilor, ca [i cum orice construc]iede sine ar fi inutil\, pentru c\ alieneaz\ demomentul ini]ial, singurul dezirabil caautentic. Psihanalistul `ncurajeaz\ revizita-rea originilor pentru ca subiectul s\ afle ces-a petrecut [i astfel s\ corijeze un com-

portament deviat, `n vreme ce, dimpotriv\,ideologul radicalismului de dreapta stimu-leaz\ revenirea la origini pentru c\, potrivitparadigmei rousseauiste, doar acolo e deg\sit modelul politic [i cultural al adev\-ratei existen]e, restul fiind doar pervertire [idezumanizare. Cunoa[tere existen]ial-tera-peutic\ dincoace, certitudine mistic-apodi-ctic\ dincolo. A[adar, nimic `n comun, p`n\la urm\, ceea ce desfiin]eaz\ prezumata`nrudire `ntre cele dou\ perspective.

Apoi, dup\ „clasicii“ extremismuluipolitic [i literar francez ca Bainville [iMaurras, individul, o dat\ venit pe lume,mo[tene[te o sum\ de valori (biologice,religioase, antropologice [i sociologice), pecare are datoria s\ le apere cu orice pre],c\ci str\mo[ii [i mediul etnic-politic l-auinvestit cu ele `n virtutea unui proiectmetafizic ireductibil. De aici [i mentalitateade „cetate asediat\“ a acestui tip de legatarideologic, c\ci el este convins c\ s`ntnumero[i aceia care ar dori s\-l deposedezede suma de valori cu care a fost fericit.Aceast\ defens\ mental\ este similar\ celeiabilitate de delirul paranoid. Psihanaliticg`ndind, „mo[tenitorii ale[i“ s`nt de faptnostalgici ai epocii `n care fuziunea cumama era total\. Separarea de obiectul bun(trupul mamei) [i obliga]ia de a `nfruntaadaptativ realitatea de unul singur instituieproiectul psihic al unei mame rele, nimenialta dec`t lumea, perceput\ ca obiectnegativ, ca instan]\ ce genereaz\ un asaltcontinuu pentru a-l deposeda pe subiect demo[tenirea pozitiv\. Din acest punct devedere, orice str\in este un du[man, unconcurent malefic pe calea de `ntoarcere `ntrupul mamei bune. Nostalgia paranoid\fa]\ de o vreme similar\ paradisului infantildetermin\ ca glorificarea str\mo[ilor s\stea drept model permanent. Iar ace[ti str\-mo[i, fire[te, des\v`r[i]i `n toate cele, s`ntaglutina]i cu amintirea vag\ dar decisiv\ acorpului mamei. Pentru Maurras, Brasillach,Cousteau, „fericirea, frumuse]ea [i viitorultrebuie c\utate `ntr-un pelerinaj la originileindividului, ale culturii sau ale istorieina]ionale“.

Pl\cerea fantasmei,nepl\cerea realit\]ii

Este interesant c\ apelul la revizitaream`ntuitoare a trecutului se realizeaz\ frec-vent sub auspiciile unui hedonism ca [ip\g`n, bine garnisit estetic, astfel `nc`tcamuflajul discursului neoreac]ionar s\ sebucure de pelicula conving\toare a unuimodernism relativist. Numai c\ pl\cerearevenirii la pattern-ul naturalit\]ii absoluteeste antimodern\, de ordin instinctiv,aproape atavic\, `ntemeiat\ pe certe reflexexenofobe [i antisemite, pe cultul tinere]ii

Psihanalistul [i extrema dreapt\

Page 13: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

13Cronici din tranzi]ie

martie 2005

TIMPULav`ntate [i r\zboinice, `ntr-un cuv`nt, pe unvitalism radical [i biologizant. V\duvi]i deprezen]a „etern\“ a mamei, c\ci maturiza-rea i-a obligat la c`[tigarea propriei autono-mii riscante, extremi[tii dreptei `ncearc\ s\substituie hedonistica fuziune ini]ial\ cutrupul acesteia printr-o virilizare adoles-centin\ a corpului social, ei inaugur`nd undiscurs r\zboinic [i paternalist, contondent[i terapeutic exact `n sensul rec`[tig\riidreptului de a locui cavitatea corpului ma-mei, de a se re`nst\p`ni asupra paradisuluidin care au fost expulza]i.

Drama pierderii, la v`rsta de 8-10 luni, acontactului continuu cu mama, de tip fu-zional („el“ este „fragment“ din „ea“), `loblig\ pe bebelu[ la descoperirea propriuluitrup, a unit\]ii organelor ce-l compun, atotului propriu integrativ, ceea ce mai t`rziu`l va conduce la achizi]ionarea limbajului [ila acceptarea rela]iei discontinui cu obiec-tele externe. Suferin]a singur\t\]ii [i a rela-]iilor sincopate `nseamn\ o traum\ profun-d\, adeseori aproape imposibil de asumat.Or, sus]ine Maisonneuve, ideologii extre-mei drepte neag\ radical realitatea acesteirupturi civilizatorii. Potrivit acestora, nus`ntem niciodat\ singuri, c\ci mama ne`nso]e[te permanent, noi trebuind doar s\fim convin[i de acest adev\r m`ntuitor [i s\recunoa[tem `ntreaga succesiune metoni-mic\ de „cavit\]i“ protectoare din via]anoastr\: familia, comuna, ora[ul, provincia,na]iunea, cultura, rasa. Insul ca atare e lipsitde relevan]\, este un nefericit, un intrusabulic `n marea coeren]\ organic-fuzional\a na]iunii (culturii sau rasei)! Formulamaurrasian\ este elocvent\ pentru antiin-dividualismul extremei drepte: „Adev\ra-tul eu, eul spontan, este un noi sau estelipsit de sens. Un om obi[nuit s\ reflectezecu rigoare, care g`nde[te cu aten]ie tot ceeace este `n afara sinelui, este `ngrozit de`ngustimea [i mizeria micului s\u domeniustrict personal. S`ntem str\mo[ii no[tri,`nv\]\torii no[tri, `nainta[ii no[tri…“. Darpluralul prin care este reprezentat eul estetocmai semnul c\ subiectul refuz\ s\ ac-cepte realitatea individualiz\rii, el ref\c`nd(sau fantasm`nd c\ o face!) unitateaorganic\ originar\, dintre el [i mam\, deunde [i persoana `nt`i plural a pronumeluifolosit!

Angoasa de a fi singur [i cultul mor]ii

~n realitate, refuzul individualiz\rii co-munic\ tocmai angoasa legat\ de neputin]ade a accepta finitudinea propriului corp, apropriei vie]i. Rana narcisic\ apt\ s\ prile-juiasc\ „na[terea“ insului civilizat, respec-tiv asumarea certitudinii c\ s`ntem singuri,etern v\duvi]i de prezen]a Celuilalt protec-tor (a mamei), determin\ ca ideologul ex-tremei drepte s\ propov\duiasc\ colectivis-mul [i corporatismul, ur`nd sistematic indi-vidualismul liberal-republican, protestan-tismul [i iudaismul, suspin`nd constant du-p\ timpurile c`nd Monarhul era p\rintele-bun-al-`ntregii-na]iuni. Spaima de solitu-dine implic\ `ns\ [i glorificarea sentimen-tului vie]ii, cu men]iunea c\ nu via]a estevaloarea suprem\ a acestor „preo]i“ ai ra-dicalismului de dreapta, ci instinctul mor]ii,c\ci ei viseaz\ la o regresie mult dincolo deposibila amintire a paradisului infantil,viz`nd de fapt amintirea neantului, a in-distinc]iei primordiale, a lini[tii totale dinvremea formelor arhaice ale pl\cerii tr\ite`nainte de teroarea pulsiunii individua-lizate. Energia lor vizeaz\ acea disperare dea tr\i care, dus\ la ultima consecin]\, echi-valeaz\ cu elogierea suicidului sau cuglorificarea uciderii. Dac\ via]a individual\este `n realitate „moarte“, atunci de ce cri-ma sau jertfa nu ar „naturaliza“ existen]aalienat\ prin individualizarea con[tiin]ei? Atr\i separat de corpul mamei `nseamn\via]\ absurd\, inutilitate [i nonsens. Areoare vreun `n]eles s\ evoluezi individualspre moarte, s\ accep]i aceast\ con[tient\autocondamnare la finitudine? Fire[te c\nu, iar elanul c\tre origini st\ ca o corijarea mor]ii reale prin supralicitarea instinc-tului mor]ii, pus `n practic\ mai rapid [ivoluntar – moarte a mea ca eu, ca inscon[tient, moarte a celorlal]i, privi]i ca

obiecte rele, ostile… Dar s\ nu ne l\s\m am\gi]i de cultul

indirect al mor]ii, c\ci ace[ti ideologi ai fas-cismului s`nt [i mari seduc\tori prin dis-curs, ei st\p`nind arta deplas\rii pulsionaleprin sublimare. Cuv`ntul lor joac\ `ntr-osenzualitate narcisic\, c\ci aleg`nd litera-tura, jurnalistica ori politica, ei `ndeamn\cuceritor [i letal la un program existen]ialanacronic extrem de ilogic, deoarece pro-iectul lor de via]\ se bizuie pe r\d\cinilecopil\riei [i ale amintirii. Ei nu concepviitorul dec`t ca o recuperare tale quale atrecutului, a primului trecut. Prin urmare,dragostea lor de via]\ e o mistic\ r\sturnat\a mor]ii, c\ci pentru ei adev\rata via]\ estepa[nica detensionare organic\, surs\ aindistinc]iei primare. De aici [i lozincafalangist\ aparent contradictorie „Viva lamuerte!“: „un consens morbid asupra uneidisper\ri sublimate… Obsesia mor]ii este oconstant\ a na]ionali[tilor [i a fasci[tilor,decurg`nd dintr-un refuz individual al vie]ii[i al instinctelor sale, exclusiv `n favoareaunei `ntoarceri `n neantul vie]ii non-men-tale. ~ntre acest refuz al vie]ii pentru sine [iproiectul de a o lua pe a altora, psihanalis-tul nu distinge dec`t o tragic\ continuitate,o logic\ a mor]ii ce reduce problematicaasasinatului la problematica personal\ aasasinului“. Prin urmare, „vitalismul”na]ionali[tilor nu e altceva dec`t maladiv\fascina]ie a mor]ii, ce provine dintr-odepresie structural\, dintr-o Anschauungfunerar\ [i profund depresiv\ cu privire lace este via]a [i la ce reprezint\ drepturileuniversale care decurg din respectarea ei.

Culpabilitate imaginar\ [i identificarea cu str\inul

Dar pentru ca un asemenea scenariu alcultiv\rii voluntare a mor]ii s\ fie posibil enevoie de o imens\ energie psihic\. Frec-vent, sursa ei este o vin\ extrem de ad`nc\– e lucru [tiut c\ mobilizarea sufleteasc\optim\ se ob]ine pe fundalul culpabilit\]iitemeinic `ntre]inute. Iar dimensiunea cul-pei este cu-at`t mai mare cu c`t caracteruls\u ]ine mai degrab\ de registrul imaginar.Dac\ vinov\]ia este precis\, [ansele dem`ntuire prin suferin]\ s`nt mai mari.Dimpotriv\, cu c`t culpabilitatea e maiconfuz\, mai absorbit\ de imaginar, maivag\, cu-at`t e resim]it mai acut stigmatuldefinitiv al vinei.

~ns\ despre ce culp\ este vorba `n cazulideologului de extrem\ dreapt\?Maisonneuve afirm\ c\ `n biografia real\ aliderilor acestui curent politic trebuiec\utat\ sursa acestei vinov\]ii fantasmate.De pild\, [i Brasillach, [i Maurras, au fostv\duvi]i de mici de prezen]a tat\lui, fiindcrescu]i de mame tinere [i dr\g\stoase.Supraprotec]ia psihic\ pe care au primit-o`n exces din aripa matern\ nu a fost `n m\-sur\ a compensa lipsa efectiv\ a p\rinteluide sex opus. {i reciproca este valabil\.Iubirea supradimensionat\ fa]\ de mam\ nu`nlocuie[te niciodat\ absen]a figurii pater-ne, c\reia i se dedic\ ulterior un cult formi-dabil. Mama, v\duv\ solitar\, fermec\toare[i melancolic\, se identific\ metonimic cuNa]iunea-mult-glorificat\ de subiectulextremist ajuns la maturitate, iar tat\labsent este `nlocuit simbolic cu [efulstatului, lider harismatic [i garant al ordiniisociale, frecvent identificat cu Monarhul-p\rinte-al-na]iunii.

Acestea s`nt coordonatele legitimit\]ii lacare aspir\ extremi[tii. Absen]a p\rinteluilivreaz\ cuplul „ideal“ mam\-fiu uneianomii din care soliditatea, armonia, secu-ritatea [i stabilitatea par alungate. Singur cumama, fiul simte c\ e chemat s\ substituieprezumat-viguroasa prezen]\ patern\. Pede o parte, tendin]a de incest func]ioneaz\normal `n acest regim; pe de alt\ parte, ab-sen]a efectiv\ a p\rintelui `l pune pe copil`n fa]a unei alternative pe care psihic nu opoate asuma, c\ci angoasa de castrare `lparalizeaz\, iar dorin]a de mam\ `l tensio-neaz\ cu asupra de m\sur\, el resim]ind in-con[tient absen]a patern\ ca pe o consecin]\a naturalei lui dorin]e incestuoase. Micu]ulse simte vinovat pentru o absen]\ de care,`n realitate, nu are cum s\ fie r\spunz\tor.Vinov\]ia imaginar\ devasteaz\ nemilos

eul fragil, `n curs de constituire. De aici [inevoia n\prasnic\ a viitorului adult de adeveni el `nsu[i adev\ratul tat\ al na]iunii,so] [i protector definitiv al patriei-mam\. ~nalt registru, prin lipsa tat\lui-rival `n cadrultriadei oedipiene civilizatoare, interdic]iapedagogic\ nu func]ioneaz\ satisf\c\tor:„Actor [i victim\ a dorin]ei sale incestuoa-se, copilul `[i d\ seama c\ a luat locul altuia[i c\ acel altul este mort…“, de unde [iintegrarea unei culpe `ngrozitoare, cea aparicidului n\zuit [i, prin hazard obiectiv,„realizat“, c\ci lipsa tat\lui e interpretat\ demicu] ca rezultat al propriei lui dorin]eincon[tiente.

Din aceast\ culpabilitate patologic\decurge ura viitorului extremist de dreaptafa]\ de to]i alogenii care invadeaz\ trupul-sf`nt-al-patriei, penetr`nd, spurc`nd, viol`ndceea ce de drept i se cuvine doar lui ([itat\lui defunct). Or, aceast\ ur\ este cu-at`tmai profund\ cu c`t, incon[tient, na]iona-listul se identific\ reflex cu veneticii p`n-g\ritori de glie, `n virtutea str\vechii salevinov\]ie oedipiene. Barbarul, str\inul,evreul, pe scurt, alterul, pune `n act ceea ceel, radicalul de dreapta, doar a fantasmat.Totul se desf\[oar\ ca `ntr-o cetate subasediu care a cedat `n cele din urm\asaltului du[man. „Toat\ drojdia Europei s-a a[ezat la noi `n numele tradi]ionalei noas-tre ospitalit\]i“, scria `n 1934 PierreGaxotte, iar Jean Giraudoux consemna `n1939 c\ p\m`ntul „nostru a devenit unp\m`nt al invaziilor“. A[adar, dou\ cum-plite vinov\]ii imaginare `l macin\ pe mili-tantul extremei drepte: cea fa]\ de tat\labsent, de a c\rui demisie simbolic\ se con-sider\ r\spunz\tor pe fundalul conflictuluioedipian; cea fa]\ de trupul mamei, pe care`l violeaz\ fantasmatic, prin dorin]\, aceas-ta fiind proiectat\ [i transferat\ asuprastr\inilor care se stabilesc pe sf`ntul-corp-al-patriei-mam\. E interesant de remarcat,spune Maisonneuve, c\ tendin]a regresieila origini ]inte[te perioada de dinainteaautonomiei mentale, epoca „natural\ [ipur\, inocent\ `n absolut“, singura `n care„vinovatul“ extremist nu era invalidat deculpa incestului [i de ap\sarea pariciduluiimaginar. Doar atunci, pe c`nd „el“ nu era`nc\ dotat cu con[tiin]\, f\c`nd indisolubilparte din trupul matern, dorin]a uniriisexuale nu se manifesta nici m\car oniric.Doar atunci radicalul na]ionalist [i fascist`[i tr\ia nonerotic nevinov\]ia fantasmati-c\. De altfel, pasiunea acestui tip de ideo-log pentru patria-mam\ se `nso]e[te pil-duitor cu patima fa]\ de cultul marianic, `ncare cur\]enia feminin\ respinge posibili-tatea culpabilit\]ii imaginare legate dedorin]a de incest.

S\n\tatea extremistului de dreapta = exterminareacelor diferi]i

Care este `ns\ pre]ul de a purta l\untricpovara crimei fantasmate? Maisonneuve se

`ntreab\ retoric: „S\ te sim]i vinovat de unasasinat pe care nu l-ai comis, s\ refuleziamintirea crimei `n incon[tient, apoi s\ te`ntorci `n trecut pentru a reg\si puritatea«natural\» a originilor: v\ da]i seama ceenergie psihic\ i-a trebuit copilului de cincisau [ase ani pentru a-[i asuma acest parcurspentru ca, pur [i simplu, s\ poat\ continuas\ tr\iasc\?“. ~ntr-adev\r, originea discur-sului, a valorilor [i principiilor na]ionalis-mului radical se confund\ nu cu o percep]iemetafizic\, etic\ [i eroic\ a lumii, ci deriv\din biografia real\ a liderilor acestei ideo-logii. Mizeria lor nevrotic\ sau devastareapsihotic\ de care sufer\ reprezint\ sursaacestor idei [i programe. Ace[tia opteaz\pentru xenofobie, rasism, antisemitism [iintoleran]\ politic\ deoarece exact deaceste aspecte depinde prezervarea identi-t\]ii lor suflete[ti precare. ~n absen]aacestor atitudini, via]a lor nu ar mai valoranici c`t negru sub unghie. Ei nu s`nt nicinebuni, nici iresponsabili, ci numai colosalde dispera]i, m\cina]i de depresie [i gata s\-i urasc\ pe cei care se pot bucura de via]\.~n absen]a unor du[mani exteriori [ivizibili, creditabili cu cea mai aspr\ dintrecrime – violarea trupului mamei –, pe cares\-i urasc\, denun]e [i extermine, ei [i-arpierde sensul [i, ca atare, [i via]a pe caretind s\ ne-o ofere ca model. Un modelintolerant, exclusivist [i exterminator,incapabil s\ integreze diferen]a oric\reiviziuni alternative [i viabile exclusiv at`tatimp c`t `[i elimin\ termenul de compara]ie.Sau, dup\ cum just apreciaz\ J.-L.Maisonneuve, referindu-se la promotoriiacestei paradigme politice, doar „gra]ieelimin\rii oric\rui sistem de valoriconcurent vor avea [i ei senza]ia c\ s`ntperfect normali…“.

Scris\ cu dezinvoltur\ [i talent, f\r\exces de termeni tehnici, cartea Extremadreapt\ pe divan. Psihanaliza unei familiipolitice convinge prin elegan]a demons-tra]ie, temeinic sus]inut\ pe analiza de text.~n demersul autorului, registrul biografic al„eroilor“ respectivei ideologii interfereaz\subtil cu interpretarea fragmentelortextuale `n care ace[tia [i-au consemnataxiomele de credin]\. Rezultatul esteverosimil, paralelele [i interferen]ele s`ntriguros urm\rite `n mecanismele deter-min\rii lor cauzale, astfel `nc`t eventualeacuza]ii de rupere din context ori deinterpretare abuziv\ nu au fundament. ~ns\,pentru a rezona la acest tip de herme-neutic\, este nevoie de o anumit\ relaxareideologic\, dublat\, fire[te, de minimacunoa[tere a instrumentului psihanalitic.Condi]ii `nc\ dificil de `ntrunit `n lumeaintelighen]iei noastre de ast\zi. Dar s\r\m`nem optimi[ti…

Page 14: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

Dreptul la replic\TIMPUL14

martie 2005

CRISTIAN VASILE

~n ultimele numere ale revistei„Timpul“, dl Gabriel Catalan a publicat untext intitulat Compromis, diletantism, mis-tificare [i diversiune…, care s-a dorit a fio „recenzie“ la lucrarea subsemnatului(Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regi-mul comunist 1945–1989. Documente [im\rturii, Ia[i, ed. Polirom, 2003).

Dl Gabriel Catalan a `nc\lcat dou\ re-guli de baz\ ale unei argumenta]ii decen-te: str=ngerea dovezilor [i folosirea lor co-rect\. Domnia sa m\ `nvinuie[te, f\r\ aavea o acoperire documentar\, [tiin]ific\,pentru deformarea realit\]ii prin aser]iuniultraprudente, edulcorate, marcate deautocenzur\ etc. Ar fi trebuit s\ dove-deasc\ `n mod practic contrariul celorsus]inute de mine `n studiul introductiv alc\r]ii mai sus pomenite. ~n schimb, `n modgratuit, m\ acuz\ pentru faptul c\ a[ fi me-najat ierarhia ortodox\, „principala res-ponsabil\, al\turi de autorit\]ile comuniste,de desfiin]area Bisericii Unite cu Roma“.Ultima afirma]ie v\de[te c=t de str\in\ `ieste dlui G. C. istoria Bisericii Greco-Catolice din Rom=nia `n anii 1945–1989.Domnia sa nu a publicat nici un studiuserios despre clerul unit (sau cel pu]in nufigureaz\ cu un astfel de material `n nici obibliografie). Cum nu st\p=ne[te subiec-tul, dumnealui ignor\ esen]ialul: niciBiserica Ortodox\ Rom=n\ (BOR), nicim\car autorit\]ile comuniste de laBucure[ti nu au decis moartea violent\ aBisericii Rom=ne Unite (BRU), ciKremlinul. Regimul comunist dinRom=nia nu a f\cut dec=t s\ pun\ `n apli-care o decizie a Moscovei. Am dezvoltatacest aspect `n carte [i `n alte studii, folo-sind inclusiv informa]iile oferite de isto-riografia rus\ (ignorat\ de dl G. C.; dar nubariera lingvistic\ este o problem\ pentru„procurorul“ meu: dl G. C. nu cite[te nicilucr\ri de specialitate `n limba rom=n\,dup\ cum voi ar\ta `n cele ce urmeaz\).Ierarhia ortodox\ nu avea, `n mod practic,cum s\ distrug\ o alt\ Biseric\: nu aveatrupe de Securitate, de jandarmi sau alteautorit\]i administrativ–represive la nivellocal. Evident, BOR are o responsabilita-tea moral\ imens\ pentru decesul violentdin 1948 al unei Biserici surori; chiar dac\istoricii oficiali ai BOR nu admit acestlucru, momentul `n care ierarhii [i clericiiortodoc[i au intrat `n catedralele/bisericilegreco-catolice cu ajutorul trupelor de se-curitate r\m=ne unul ru[inos. Nici nu amnegat sau ascuns acest lucru, ba chiar l-amexprimat, spre deosebire de dl G. C., `nmai multe materiale. R\m=n `ns\ la p\re-rea c\ Biserica Ortodox\ a avut un rolceremonial–instrumental. Nu s`nt nicim\car original: acest punct de vedere este`mp\rt\[it [i de al]i cercet\tori, at=trom=ni, c=t [i str\ini.

Din documentele pe care le-am studiatse desprinde o realitate trist\: `n mai multecazuri, clericii greco-catolici clandestinierau turna]i la Securitate de preo]i orto-doc[i. Nu am identificat numele acestorinformatori, nici m\car numele lor de cod.[i, chiar dac\ mi-ar fi fost accesibile, nuera sarcina mea s\-i deconspir. Regret c\preo]ii ortodoc[i care au p\c\tuit `n acestmod, precum [i Biserica Ortodox\ `n an-samblu, care administreaz\ sfintele taine,nu se spovedesc. (Sau o fac doar prin in-termediul c=torva reprezentan]i, precummitropolitul Banatului; dar, din c`te am`n]eles, dl. G. C. nu-l pre]uie[te prea multnici m\car pe IPS Nicolae Corneanu).Poate dl G. C., care a lucrat o vreme laCNSAS, ar trebui s\ ne fac\ o dare deseam\ cu „rezultatele“ muncii sale dedeconspirare [i s\-[i prezinte e[ecurile [isuccesele.

Preopinentul meu are obiec]ii serioase`n privin]a modului cum am `n]eles s\ pre-zint istoriografia temei abordate. De[i amcitit cu consecven]\ cronicile ortodoxe alescriitorului Dan Ciachir, nu i-am `mp\rt\-

[it retorica antigreco-catolic\ (dl G. C. apreferat s\ omit\ din critica sa precizareamea important\ din studiul introductiv,aceea c\ Dan Ciachir „este departe de a fiun prieten al ren\scutei Biserici Unite“;acest „am\nunt“ `i `ncurca „argumenta-]ia“). Nu am fost [i nu s`nt de acord cuinterpret\rile mai mult dec`t mali]ioase pecare dl Ciachir le-a dat unor evenimentede dup\ 1989 `n care au fost implica]i cle-rici [i ierarhi greco-catolici. `n studiulintroductiv, `ns\, am remarcat c\ dl DanCiachir „a afirmat r\spicat c\ decizia desuprimare a Bisericii Greco-Catolice aapar]inut Moscovei“. Spre deosebire de dlGheorghe Vasilescu, dl Ciachir este unliber profesionist care nu are responsabi-lit\]i la Arhiva Sf`ntului Sinod al BOR [inu blocheaz\ accesul istoricilor laici ladocumentele depozitate la m\n\stireaAntim. Acesta era un alt sens al diferen-]ierii, pe care dl G. C. nu l-a `n]eles sau seface c\ nu `l `n]elege. Dar poate c\,`ntr-adev\r, nu-l `n]elege: domnia sa nu s-a obosit s\ fac\ vreun demers de studiere`n aceast\ arhiv\. Apoi cum se face, dom-nule Catalan, c\, de[i `i incrimina]i pe ceidoi, nu a]i publicat nici o analiz\ serioas\asupra tezelor false emise de Gh.Vasilescu [i Dan Ciachir? A]i citit oare `n`ntregime masivele volume de Cronic\ortodox\? Unde s`nt observa]iile criticeale dvs pe marginea acestor lucr\ri? Poatec\ nu ave]i timp de a[a ceva: doar s`nte]iresponsabilul cu g\l\gia [i cu senza]iona-lul ieftin `n istoriografia rom=n\... ~n plus,nu medita]i aproape deloc asupra nuan-]elor. De asemenea, nu a]i realizat nici unfel de demers riguros care s\ pun\ `n dis-cu]ie opera pr. prof. Mircea P\curariu [ilucr\rile profesorului Al. Du]u (este repro-babil\ maniera `n care a]i `n]eles s\ pole-miza]i cu regretatul istoric al mentalit\-]ilor, care nici m\car nu se mai poate ap\-ra; tocmai dvs, un om f\r\ vreo carte pu-blicat\, sfida]i f\r\ argumente o personali-tate a culturii rom=ne…).

~nc\ o precizare: nu i-am considerat pecei patru autori men]iona]i aici ca neap\ratopozabili, ci doar am trecut `n revist\punctele de vedere [i nuan]ele exprimate`n leg\tur\ cu desfiin]area BRU `n 1948.Interpretarea tenden]ioas\ pe care o d\ dlG. C. celor afirmate de mine nu `l reco-mand\ pentru realizarea unui studiu isto-riografic (de altfel, criticul nostru a fostincapabil s\-[i duc\ la bun sf`r[it teza sa dedoctorat, axat\ tocmai pe analiza istorio-grafiei sub regimul comunist).

~n r\sp\r cu dl G. C., care nu a frecven-tat dec`t `nt`mpl\tor problematica greco-catolic\, am utilizat cu real folos studiile [ic\r]ile semnate de clericii greco-catoliciSilvestru Aug. Prundu[ [i ClementePlaianu. Am relevat `ns\ `n studiul meuintroductiv c`teva rezerve [i dezacorduri.~mi pare r\u c\ dl G. C. nu a citit toatelucr\rile celor doi: `n volumul CanoniculNicolae Pura (Cluj–Napoca, Casa deEditur\ Via]a Cre[tin\, 1996, p. 47) ar fig\sit contextul neutru `n care este evocatgeneralul de securitate Nicolae Ple[i]\,tor]ionarul elitei culturale rom=ne. Credc\ nu mai are rost s\ m\ ap\r eu de calom-niile dlui G. C.: atunci c`nd a recenzatIstoria Bisericii Greco-Catolice…, istori-cul clujean Nicolae Gudea, decanulFacult\]ii de Teologie Greco-Catolic\,aprecia c\ „lucrarea `ncearc\ [i par]ialreu[e[te s\ se deta[eze de partizanism reli-gios sau politic, ceea ce reprezint\ unc`[tig important `n raport cu scrierile par-tizane greco-catolice (S.A. Prundu[, C.Plaianu, I.M. Bota etc) sau ale orto-doc[ilor (M. P\curaru, S. Dam[a, Gh.Vasilescu etc)“; vezi „Studia UniversitatisBabe[-Bolyai“, Theologia Catholica, anulXLVII, 1, 2003, p. 168.

~n plus, dac\ lucrarea mea este at`t deofensatoare cu Biserica Greco-Catolic\ [icu c\rturarii ei, cum se face c\ episcopulrom=n unit de Oradea, PS Virgil Bercea, acontribuit financiar la tip\rirea `n 2004 aunui nou tiraj din volumul meu de debut,

intitulat ~ntre Vatican [i Kremlin. BisericaGreco-Catolic\ `n timpul regimului comu-nist (Buc., ed. Curtea Veche, 2003), olucrare ce completeaz\ demersul din car-tea „analizat\“ de dl G. C.? Apoi, cum seface c\ scriitorul [i criticul literar Al.Cistelecan, lider al laicatului greco-cato-lic, nota despre aceast\ ultim\ oper\ a meac\ „o carte mai «obiectiv\» dec`t a lui[Cristian Vasile] e greu de imaginat“ (veziChestiunea transilvan\: „Problema 132“,`n „Evenimentul zilei“, edi]ia deTransilvania, joi, 12 iunie 2003)?

~n leg\tur\ cu rolul lui Petru Groza `ndispari]ia BRU, mi se repro[eaz\ c\ nus`nt deloc conving\tor c`nd sus]in c\ pre-mierul a `ncercat s\ evite lichidarea fizic\a episcopilor greco-catolici [i s\ limitezedezl\n]uirile cu caracter ateist ale condu-cerii PMR. Mi se recomand\ aprofunda-rea studierii documentelor din fondulPre[edin]ia Consiliului de Mini[tri de laArhivele Na]ionale. Dar ce se spune `ntr-un astfel de document, trecut cu vedereaprobabil de G. C. ? Stenograma [edin]eiConsiliului de Mini[tri din 17 iulie 1948consemneaz\ interven]ia dur\ a lui EmilBodn\ra[ la adresa episcopilor greco-cato-lici. Liderul comunist sugera c\ `ntre masacredincio[ilor [i prela]ii greco-catolici arfi o ruptur\, care poate fi u[or speculat\ deputerea politic\. Petru Groza a replicat:„Totodat\ eu v\ fac aten]i c\ nu trebuie s\pierdem din vedere c\ aceast\ desp\r]ite amaselor de credincio[i de conduc\torii lornu este o oper\ tocmai a[a de u[oar\ [i c\(…) nu realizezi ceva pozitiv dac\ `nvingipe linia martirajului pe ni[te oameni pecare n-ai nici un interes s\-i faci martiri.(s.n.) (…) Trebuie s\ ]inem seama [i defaptul c\ avem foarte valoro[i episcopi ca-tolici [i uni]i, mai ales la Cluj, [i c\ `ndeo-sebi pe ace[tia din urm\, care s`nt oamenide mare valoare, noi `i putem folosi pen-tru ac]iunea noastr\ de revenire a uni]ilorla ortodoxism. (…) `n ce-l prive[te pe[episcopul Iuliu] Hossu, dup\ Tratatul[Dictatul] de la Viena el a avut o atitudinefoarte curajoas\ `n Ardealul de Nord [i sebucur\ de mult\ trecere printre credin-cio[ii lui. (…) Dac\ noi pornim hot\r`t`mpotriva lor (`mpotriva episcopilor, n.n.)lupta, ei nu vor mai avea dec`t o singur\form\ de manifestare: martirajul. {i nu deaceasta avem nevoie“. (Arhivele Na]iona-le Istorice Centrale, fond Pre[edin]ia Con-siliului de Mini[tri – Stenograme, dosarulnr. 7/1948, f. 19–21). Dl G. C. este `nvinscu propriile sale „arme“… `n realitate,domnia sa nu a parcurs documentele pecare le invoc\, dup\ cum n-a catadicsit s\citeasc\ lucrarea pe care am semnalat-ospre argumentarea punctului meu de vede-re (Consolata Bachmeyer, Se va stingeoare lumina?…).

Mi se repro[eaz\ un orgoliu exagerat,prin autocit\ri, abatere de la deontologie,

precum [i omiterea – din aparatul critic allucr\rii – a unor autori importan]i (IoanMarius Bucur, Ovidiu Bozgan [i OlivierGillet). Afirma]ia este stupefiant\ [i dove-de[te faptul c\ „recenzentul“ meu nu s-aobosit s\ citeasc\ `n `ntregime volumul:istoricul clujean este citat de 4 ori, iarOvidiu Bozgan de 6 ori. ~nainte de apa-ri]ia Istoriei Bisericii Greco-Catolice subregimul comunist 1945–1989…, am pu-blicat cel pu]in 7 studii [i articole despreBRU, precum [i o sintez\ de istorie de 380de pagini, deja citat\: ~ntre Vatican [iKremlin. Biserica Greco-Catolic\ `n tim-pul regimului comunist, (Curtea VechePublishing, 2003), ignorat\ de dl G. C.,sintez\ `n care am comentat pe larg [ipunctele de vedere ale lui Olivier Gillet.De asemenea, `n acest ultim volum, estecitat dl G. C. – care sufer\ de mania per-secu]iei – cu „micul studiu“, dup\ cumsingur recunoa[te, despre Prigoana anti-catolic\ `n Rom=nia `ntre 1949–1953.Arest\ri [i procese ale unor clerici [i cre-dincio[i (remarc „modestia“ dlui G. C.,bine descris\ `n vorbele de duh ale luiVictor Eftimiu…).

Pentru a-[i `nt\ri „argumenta]ia“ dininvestiga]ia sa poli]ieneasc\ – recenzie nuo pot numi – dl G. C. se opre[te [i asupracopertei volumului meu. De obicei unautor nu are `ntotdeauna cuv`ntul decisiv`n realizarea copertei: este doar consultat.Am fost `ns\ de la bun `nceput de acord cumodul de ilustrare [i consider c\ dl. G. C.nu face altceva dec`t s\ caute alt nod `n pa-pur\. Cel care a conceput coperta volumu-lui a hot\r`t s\ renun]e la reprezentareaclasic\ a Bisericii Unite, cu ajutorul ima-ginii tradi]ionale a catedralei din Blaj, [i aapelat la alte simboluri, care sugerau at`tapropierea de Occidentul latin, c`t [i ca-racterul na]ional al cultului greco-catolic.

Dar principala acuza]ie a dlui G. C.este aceea de protejare a imaginii patriar-hului Teoctist prin mijloace oneroase, princenzurarea „f\r\ pic de scrupul deontolo-gic“ a documentului 19 din volum. Dl G.C. incrimineaz\ modalitatea de reprodu-cere a acestui document, o not\ a Securi-t\]ii din 12 septembrie 1956 (p. 102). S`ntacuzat de c\tre insolentul meu critic c\ amsecretizat numele episcopului vicarTeoctist Ar\pa[u „`ntr-o manier\ similar\procedurilor Securit\]ii de ieri [i de azi“.Din c`te [tim, dl G. C. a c\p\tat calitateade cercet\tor acreditat pe l`ng\ CNSAS,dar se pare c\ nu s-a obosit s\ `ndeplineas-c\ pa[ii necesari pentru studiul efectiv `nArhiva institu]iei cu pricina. Pe l`ng\ achi-tarea unei taxe c\tre institu]ia AvocatuluiPoporului, cercet\torul acreditat trebuie s\completeze o notificare, prin care se anga-jeaz\ s\ respecte prevederile legii pentruprotec]ia persoanelor cu privire la prelu-crarea datelor cu caracter personal [i libe-ra circula]ie a acestor date, act normativ

O victim\ colateral\

Page 15: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

15Dreptul la replic\ TIMPUL

martie 2005

din 12 decembrie 2001. Aceast\ lege eraextrem de necesar\ pentru garantarea [iprotejarea drepturilor [i libert\]ilor funda-mentale ale persoanei fizice, a dreptului lavia]\ intim\, familial\ [i privat\, darmomentul `n care a fost votat\ ridic\ multesemne de `ntrebare. De asemenea, con]i-nutul ei [i mai ales modul `n care au `n]e-les unele institu]ii ale statului s\ pun\ `naplicare unele paragrafe ale legii s`nt maimult dec`t discutabile. ~n mod practic,orice dezv\luire incomod\, desprins\ dindosarele Securit\]ii ajunse `n custodiaCNSAS, privind trecutul unui om politic,cleric, ierarh etc. poate fi blocat\ `n nume-le protej\rii vie]ii private. Cercet\toriiCNSAS [i cei acredita]i s`nt asimila]i„operatorilor de date cu caracter personal“[i trebuie s\ respecte prevederile art. 5 dinlege: „Orice prelucrare de date cu caracterpersonal (…) poate fi efectuat\ numai da-c\ persoana vizat\ [i-a dat consim]\m`ntul`n mod expres [i neechivoc pentru aceaprelucrare“.

Cel care dore[te s\ reproduc\ un docu-ment din dosarele de urm\rire informativ\aflate `n custodia CNSAS se confrunt\ cuanonimizarea ter]ilor (este [i cazul episco-pului vicar Teoctist, actualul patriarh). Pede alt\ parte, nu am ob]inut nici consim]\-m`ntul episcopului cu pricina pomenit `ndocument (un document din fondul Infor-mativ al CNSAS). De altfel, nici atuncic`nd i-am scris Prea Fericirii Sale, `n urm\cu c`]iva ani, solicit`ndu-i un interviu deistorie oral\, n-am ob]inut un r\spunsfavorabil. Pentru mine a devenit aproape oeviden]\ faptul c\ PF Teoctist nu este foar-te interesat `n elucidarea complet\ a as-pectelor controversate din istoria eclezias-tic\ rom=neasc\. Blocarea accesului laArhiva Sf`ntului Sinod are explica]iile ei.Dar aceasta este o alt\ chestiune… F\r\ s\cunoasc\ aceste elemente de legisla]ie [iregulamentele CNSAS (sau pref\c`ndu-sec\ nu le [tie), dl G. C. m\ acuz\ de discri-minare confesional\, mistificare etc. ~nanul 2002, dup\ ce [i-a studiat propriul do-sar de la Securitate, Stelian T\nase a re-produs `ntr-o carte intitulat\ Acas\ sevorbe[te `n [oapt\ (Buc., editura Compa-nia) fragmente relevante din documenteleaflate `n acela[i fond Informativ alCNSAS, dar cu multe anonimiz\ri. De ceoare, domnule Catalan? {i Stelian T\nase`[i mistific\ propriul trecut? Trebuie s\mai spun c\ a mai existat [i un alt motivpentru care am evitat s\ reproduc numelepatriarhului Teoctist: speram, ca [i publi-ci[ti precum Ion Zuba[cu (vezi Ac]iunea„Vindecare prin m\rturisire“, `n „Rom=nialiber\“ din 15 ianuarie 2004, p. 6), c\ iera-rhii ortodoc[i care au p\c\tuit fa]\ de pro-prii credincio[i [i fa]\ de fra]ii lor greco-catolici se vor spovedi atunci c`nd se vorrecunoa[te, `n ipostaze deloc onorante, `ndocumentele editate.

Cea mai bun\ dovad\ c\ nu s`nt vinovatde acuza]iile pe care mi le aduce dl G. C.este textul meu din „Revista istoric\“ nr.5-6, 2004, p. 239-240 (reluat [i de „Apos-trof“, `n nr. 12 din decembrie 2004, p. 23).`n acest text, o recenzie la memoriile car-dinalului Iuliu Hossu, scriam urm\toarele:

„Partea cea mai dureroas\ [i delicat\ amemoriilor este cea consacrat\ raporturi-lor cu ierarhia ortodox\, Iuliu Hossu con-semn`nd cu o profund\ triste]e purtareacinic\ [i lipsit\ de poc\in]\ a unor prela]iortodoc[i, precum patriarhul JustinianMarina, mitropoli]ii Nicolae B\lan [iJustin Moisescu, episcopii Nicolae Colan[i Teoctist Ar\pa[u. Cu cel din urm\, IuliuHossu a purtat mai multe discu]ii `ncontradictoriu at`t la Curtea de Arge[, c`t [ila m\n\stirea Ciorog`rla. Ierarhul greco-catolic noteaz\ c\, la 14 august 1956, afost vizitat la Ciorog`rla de episcopulvicar Teoctist [i de Alexandru Ionescu,vicar patriarhal, care i-au adus trista vestea separ\rii de cei doi confra]i, episcopiiAlexandru Rusu [i Ioan B\lan. Aceste`nt`lniri s`nt surprinse [i de documenteleorganelor represive: spre exemplu, o not\a Securit\]ii din 12 septembrie 1956 con-semneaz\ c\: „din convorbirile avute cuIuliu Hossu [i [Ioan] B\lan, se constat\ c\ei nu renun]\ cu nimic la credin]a lor poli-tic\ [i religioas\. Hossu a declarat `n fa]a

episcopului T[eoctist] Ar\pa[, Al. Ionescu[i I. Florea: «Credin]a noastr\ este via]anoastr\. Atunci c`nd ni se va lua via]a,atunci vom fi dezlega]i de credin]a noas-tr\»“; ACNSAS, fond Informativ, dosar736, f. 181; vezi [i Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regimul comunist 1945-1989. Documente [i m\rturii, Ia[i, ed.Polirom, 2003, p. 102, unde numele epi-scopului vicar ortodox apare anonimizat“.(Cercet\torul care dore[te s\ reproduc\ undocument din dosarele de urm\rire infor-mativ\ aflate `n custodia CNSAS seconfrunt\ cu anonimizarea ter]ilor – este [icazul episcopului vicar amintit; `n plus,conform prevederilor legii pentru protec-]ia persoanelor cu privire la prelucrareadatelor cu caracter personal [i libera circu-la]ie a acestor date, act normativ din 12decembrie 2001, cercet\torii CNSAS [icei acredita]i s`nt asimila]i „operatorilorde date cu caracter personal“ [i trebuie s\respecte prevederile art. 5 din lege: „Oriceprelucrare de date cu caracter personal(…) poate fi efectuat\ numai dac\ persoa-na vizat\ [i-a dat consim]\m`ntul `n modexpres [i neechivoc pentru acea prelucra-re“. Aceast\ prevedere este anulat\ atuncic`nd un eveniment care implic\ acel ter]devine de notorietate).

Prin urmare, se poate spune c\ dl G. C.nu prea cite[te revistele [tiin]ifice [i cultu-rale. Oricum, dl G. C., `n calitatea de cer-cet\tor acreditat pe l`ng\ CNSAS, puteaedita `n condi]ii „[tiin]ifice“ acel docu-ment pe care eu l-am reprodus „trunchiat“.Nu a f\cut-o (din comoditate, din alte mo-tive? Nu [tim). Cert este c\ de prin 1994,de c`nd se pare c\ studiaz\ sistematic arhi-vele, nu a fost `n stare s\ publice o oper\major\ de istorie ecleziastic\ postbelic\,dezb\rat\ de „mistific\ri“. S-ar puteainvoca faptul c\ dlui G. C. i s-a aplicat unregim de cenzur\ (cel pu]in `n unele revis-te [tiin]ifice). Dar aceast\ realitate a inter-venit abia `n a doua jum\tate a anului2001… A[adar, timp de 7 ani [i mai bine,dl G. C. `[i putea dovedi capacitatea [tiin-]ific\. Nu a f\cut-o. (~n anul 2001, c`nd s-a pus problema elimin\rii dintr-o publi-ca]ie [tiin]ific\ a unui studiu semnat de dlCatalan, am depl`ns `mpreun\ cu maimul]i colegi acest eveniment. „Bine faci,bine g\se[ti“ – sun\ o zical\ rom=neasc\.Iat\ `ns\ c\ ea nu se aplic\ `ntotdeauna…).Cum de nu a ales dl G. C. s\ mearg\ dinnou `n arhiva CNSAS? Nu dorea s\ p\-[easc\ `ntr-o institu]ie care – consider\domnia sa – l-a nedrept\]it? Sau din moti-ve financiare (taxa ce trebuie s\ o pl\-teasc\ un cercet\tor acreditat la CNSAS edestul de piperat\)? Mai degrab\ dl G. C.nu are deloc voca]ia construc]iei; mult maila `ndem`n\ `i este s\ nege opera altuia.

~n loc s\ cear\ socoteal\ clasei politicecare a adoptat o legisla]ie discutabil\ aarhivelor [i a accesului la propriul dosar,„curajosul“ domn Catalan se r\fuie[te cuun coleg de breasl\ silit s\ `ndure rigorileunor acte normative r\u concepute. DlCatalan se r\zboie[te cu CNSAS, o insti-tu]ie creat\ de aceea[i clas\ politic\ [i c\-reia i s-au trasat ni[te limite foarte str`nse.~n parantez\ fie spus: pentru dezv\luirilesale din anul 2001 dl G. C. a colaborat cuun tabloid deochiat, care nu prea a atacatvechea putere politic\. Ba dimpotriv\: `nlocul scoaterii `n eviden]\ a subordon\riipolitice a arhivelor [i a mass–mediaaudio–vizuale, acel cotidian insista pecancanurile din jurul unor cunoscute pre-zentatoare TV… Poate acest ultim am\-nunt nu este relevant. Nu pricep `ns\ de cedl Catalan se prezint\ ca un cavaler aldrept\]ii [i denun]\ ni[te efecte [i nu ade-v\ratele cauze ale limitelor pe care le`nfrunt\ cercet\torii care studiaz\ istoriacontemporan\ [i, `n particular, istoria ecle-ziastic\ din timpul regimului comunist.

Dar, pentru c\ a venit vorba de pres\,m\ simt obligat s\ exprim o alt\ nedume-rire. Imediat dup\ dezv\luirile domniei sa-le din prim\vara anului 2001, fratele dum-nealui, dl Alexandru Catalan, a fost radiatdin caseta tehnic\ a publica]iei „Actualita-tea cre[tin\“, periodic al Arhiepiscopiei ca-tolice de Bucure[ti. Nu `n]eleg de ce nu seocup\ dl G. C. [i cu dezv\luirea p\catelorierarhiei romano-catolice din Rom=nia, `n

special dup\ 1952. Prima genera]ie deprela]i catolici a fost cu adev\rat martir\,`ns\ unii clerici care s-au succedat la con-ducerea diecezelor au fost excomunica]ide Vatican pentru cooperare cu autorit\]ilecomuniste; `i recomand dlui G. C. lecturadosarelor de la CNSAS care `i privesc peace[ti preo]i. Nu `n]eleg de ce nu a f\cut-op`n\ acum. Se teme de eventuale conse-cin]e nepl\cute? Dac\ a[ fi la fel de ten-den]ios ca domnia sa, l-a[ suspecta de „la-[itate, diletantism [i manipulare“, l-a[ b\-nui c\ „se plocone[te“ `n fa]a acestor cle-rici catolici cu p\cate, „dovedind o subor-donare mental\“ [i evit`nd astfel „s\-[ipericliteze rela]iile profesionale [i viitorulcarierei“. `n ceea ce-l prive[te pe p\rinteleIoan Florin Florescu, lectorul c\r]ii, acestanu a intervenit `n nici un fel pentru a cen-zura textul prezentat editurii. ~n cazul meua func]ionat doar cenzura bunului sim].

Mi se pare c\ dl G. C. nu este `ndrept\-]it nici din punct de vedere moral s\ de-nun]e o pretins\ cenzur\ sau autocenzur\practicat\, chipurile, de al]i istorici. Dom-nia sa a publicat `n anul 2000 articolulSport [i ideologie `n RPR. Jocurile olim-pice de la Roma (1960) care a ap\rut `nvolumul Anii 1954–1960: fluxurile [irefluxurile stalinismului, editat de Funda-]ia Academia Civic\. ~ntr-un cadru res-tr`ns, dl G. C. a depl`ns modul `n care edi-torii au `n]eles s\ reproduc\ articolul (separe c\ au fost suprimate fragmentele dincare rezulta c\ asupra unor sportivi rom=nide frunte planau serioase suspiciuni dedopaj). T\ieturile din text nici nu au fostmarcate, iar dl G. C. s-a considerat victi-ma unei cenzuri. Cu toate acestea, dl G. C.nu a g\sit de cuviin]\ s\ clarifice `n modpublic acest aspect. Dup\ demiterea sa `n2001 de la CNSAS – nu discut\m aicijuste]ea deciziei administrative –, dl G. C.a r\mas [omer [i a trebuit s\ `ndure multeumilin]e p`n\ s\ se angajeze ca profesor deistorie `n sistemul de `nv\]\m`nt. Dinpunct de vedere uman am toat\ `n]elegereapentru aceast\ situa]ie disperat\. Probabildin acest motiv a [i reluat colaborarea cu oinstitu]ie care `n trecut `l „cenzurase“, rea-liz`nd interviuri de istorie oral\, pentrucare a [i fost retribuit. Dar de ce se trans-form\ dl G. C. `n judec\tor moral? Acestlucru nu pot s\-l `n]eleg. „Dac\ ai unt pecap, nu sta la soare“ – o alt\ vorb\ autoh-ton\ pe care dl G. C. nu [i-o `nsu[e[te.

Apropo de interviurile de istorie oral\:dl G. Catalan pretinde c\ l-am `nregistratf\r\ acordul s\u pe p\rintele Eugen S`rbu,or, reportofonul a fost tot timpul la vedereatunci c`nd am discutat cu preotul greco-catolic. ~n prim\vara anului 2003, dup\publicarea volumului „recenzat“, am statdin nou de vorb\ cu preotul Eugen S`rbucare nu mi-a pomenit nimic de vreo inge-rin]\ `n textul interviului. Stiliz\rile opera-te nu au afectat `n nici un fel esen]a celorspuse de martor. De altfel, preotul EugenS`rbu s-a confesat [i altor istorici: m\rtu-riile sale din „Anuarul Institutului de isto-rie oral\“ pot fi coroborate cu cele repro-duse de mine. Din nou m\ `ntreb de ce dlG. C., care a realizat multe interviuri cuclerici, nu le-a valorificat `ntr-o manier\care s\ nu st`rneasc\ suspiciuni. Dincomoditate, din incapacitate?

Ce mai r\m`ne din acuza]ia dlui G. C.privind „grave lipsuri [tiin]ifice“ [i „abu-zuri deontologice evidente“? Dumnealui a

semnalat `n mod pertinent doar dou\ erori(de fapt omisiuni: la p. 79 a fost omis anul1948, iar la p. 107, dintr-o gre[eal\ deculegere [i tehnoredactare, a disp\rut pre-cizarea sursei: „ACNSAS, fond I, dosar1188“). C`t despre erorile materiale aleacuzatorului meu, ce a[ mai putea spune?Una [i-a asumat-o chiar dumnealui…

Unul dintre cei pe care dl G. C. inten-]iona s\-i intervieveze – spre beneficiularhivei orale a institu]iei care `l „cenzura-se“ – a fost chiar istoricul Marius Oprea,prefa]atorul volumului meu, [i – `ntr-ovreme – director de programe `n cadrulInstitutului rom=n de Istorie Recent\(IRIR). ~ntre dl G. C. [i Marius Oprea aintervenit o ruptur\ – din motive financia-re, dar nu numai – imediat dup\ colabora-rea celui dint`i la realizarea unui supli-ment al revistei „Academia Ca]avencu“,intitulat „Lista lui Secu“ [i dedicatDosarului Gh. Ursu. ~n articolul Un cazemblematic [i simptomatic, dl G. C. af\cut afirma]ii mai mult dec`t hazardate,care au st`rnit nedumerire. Unele opinii `nleg\tur\ cu presta]ia celor 11 membri aiColegiului CNSAS, trata]i f\r\ nuan]e,exprimate de dl G. C, s`nt de-a dreptulridicole. Se pare c\ Marius Oprea i-a atrasaten]ia asupra acestui aspect, iar preopi-nentul nostru s-a sim]it jignit. Chiarredac]ia revistei „Academia Ca]avencu“ asim]it nevoia s\ adauge la finalul materia-lului o not\ `n care se delimiteaz\ ferm de„bizareriile“ dumnealui ([i acest s\pt\m`-nal satiric spal\ imaginea ierarhiei ortodo-xe [i a CNSAS, domnule Catalan?). ~nt`m-pl\tor sau nu, la c`teva luni de la acestmoment tensionat, dl G. C. – aflat `ntr-odisput\ [i cu subsemnatul – a redactat„recenzia“ la volumul Istoria BisericiiGreco-Catolice sub regimul comunist… –,`n care Marius Oprea a publicat o consis-tent\ prefa]\, un al doilea studiu introduc-tiv. ~n aceast\ prefa]\ s-au strecurat doardou\ erori materiale: 1. episcopul Rusueste confundat cu preotul Ra]iu (p. 9, n.2); 2. nici un preot greco-catolic n-a sem-nat la 15 mai 1948 vreun „act al Unirii“ cuBiserica Ortodox\ (p. 11). ~n rest, `n textulacuzator al dlui G. C. s`nt numai inter-pret\ri tenden]ioase [i „bizare“. Desigur,dl Marius Oprea va r\spunde punctualobiec]iilor, dac\ va g\si de cuviin]\, dar num\ `mpiedic s\ nu remarc c\ este curioscum un istoric modest precum G. C. arepreten]ia de a-i [tirbi autoritatea [tiin]ific\celui mai avizat cercet\tor al istorieiSecurit\]ii.

Dac\ Gabriel Catalan se limita la expri-marea unui dezacord, `n temeiul uneidemonstra]ii bine argumentate, f\r\ urm\de procese de inten]ie, ne-am fi `ncadrat `nlimitele unei polemici cordiale. ~n fond,cultura rom=n\ are nevoie de un pluralismistoriografic [i de dezbateri civilizate. DlG. C. a preferat invectiva, denigrarea [icalificativele infamante. ~ntr-o vreme cre-deam c\ dl G. C. reprezint\ o insul\ denormalitate `ntr-un ocean al conformismu-lui istoriografic. M-am `n[elat amarnic:dumnealui este un istoric resentimentarcare caut\ senza]ionalul facil. Dup\ astfelde atacuri, care `l eviden]iaz\ ca un istoricros de ambi]ii [i chinuit de frustr\ri, credi-bilitatea dlui G. C. se apropie de zero.Subsemnatul nu este dec`t o „victim\ cola-teral\“ `n r\zboiul dlui G. C. cu CNSAS [icu dl Marius Oprea.

Page 16: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

martie 2005

16 Recuper\riTIMPUL

ALINA RADU

~n copil\ria mea ie[ean\, n-am `n]elesniciodat\ de unde [i p`n\ unde „avem“nem]i `n Rom=nia. Nu `nt`lnisem niciodat\unul, dar [tiam vag c\ ar trebui s\ existe peundeva, de vreme ce lozincile comunisteziceau ceva despre „rom=ni, maghiari,germani [i alte na]ionalit\]i“ . Mai apoi amaflat, o dat\ cu eroul unei c\r]i, Urechiu[\zb`rlit\, cum c\ `n Banat s`nt copii care sesalut\ cu Guten Morgen sau Guten Tag [ispun Auf Wiedersehen `n loc de „La reve-dere“ . Termenul „[vabi“ aveam s\-l aflumult mai t`rziu. I-am descoperit [i pe sa[i,`n carne [i oase, nimerind cu p\rin]ii la onunt\ `n zona R`[novului.

Despre cultura acestor „na]ionalit\]iconlocuitoare“ (nedelicat termen, totu[i!)nu mi-au spus `ns\ mai nimic nici ma-nualele [colare, nici lecturile adolescen]ei,orientate fie spre autorii rom=ni clasici, demanual, ori contemporani [i vehicula]i, fiespre scriitorii str\ini, din care devoram –ca to]i pu[tii cu preten]ii – autoriiru[i/sovietici sau sud-americani. ~ntreace[ti poli, scriitorii rom=ni „de altena]ionalit\]i“ (dec`t cea rom=n\, evident)nu-[i aveau locul nic\ieri. Am auzit vag deAktionsgruppe Banat, dar – spre ru[ineamea – nu mi-am b\tut capul s\ le cautopera tradus\ `n rom=n\ [i s\ o citesc. Mise p\reau de nic\ieri, afla]i nu [tiu cum,nici `n c\ru]\, nici `n telegu]\: nu erau nicibine ancora]i `n prestigioasa tradi]ie lite-rar\ german\ sau maghiar\, nici scriitori„de-ai no[tri“ , de limb\ rom=n\.

Anii au trecut [i lecturile mele au ajunstotu[i `n zona acestor nedrept\]i]i, probabil(sigur) pentru c\ am ajuns s\ tr\iesc `nBanat. Astfel am aflat de/ am citit unAdam Müller-Guttenbrunn, un AndreasLilin, un Adolf Meschendörfer; mi-au pl\-cut, am mai vrut [i am `nceput s\ caut `nanticariate volumele colec]iei „BibliotecaKriterion“ . A[a am dat peste Cronica uneifamilii de sa[i ardeleni a lui Otto FritzJickeli1, un autor sas din Sibiu, despre carenu auzisem vreodat\, nici eu [i camnimeni din cei pe care i-am `ntrebat. Lalectur\, m-a trecut un fior: cartea mi s-ap\rut bun\ [i mi-am amintit de un alt sas,pe care o editur\ austriac\ l-a f\cut cele-bru. M-am g`ndit imediat la [ans\. Cine armai fi auzit de Eginald Schlattner dac\ [i-ar fi trimis Coco[ul decapitat la o editur\din Rom=nia? Cine ar fi publicat un b\tr`npreot de ]ar\ care nu avea nici „nume“ [inici rela]ii `n lumea literar\ de la noi?

Un alt fel de cronic\ de familie

Otto Fritz Jickeli a fost totu[i publicat[i tradus `n limba oficial\ a ]\rii `n care atr\it – Cronica unei familii de sa[i arde-leni apare `n 1985 `n rom=n\, dup\ ceromanul are c`teva edi]ii succesive `ngerman\, cu titlul ini]ial Auf der GrossenBach, iar mai apoi Siebenbürgisch-säch-sische Familienchronik. Anul apari]iei:1957. Acela[i an `n care vede luminatiparului Cronic\ de familie a lui PetruDumitriu, roman-fresc\ devenit urgentbestseller [i capodoper\ a unei genera]ii –asta p`n\ la fuga autorului din ]ar\, `n1960. Nu inten]ionez nici o paralel\ `ntrecele dou\ cronici de familie, `ntre careexist\ o diferen]\ de temperament (dat\,poate, de ceea ce se presupune a fi spiritulbalcanic [i cel central-european): romanullui Jickeli nu are verva sclipitoare [i r\u-t\cioas\ a scriitorului rom=n. De aseme-

nea, nu are nici lipsa de onestitate [itenden]iozitatea acestuia.

Nu a[ vrea totu[i s\ se `n]eleag\ c\ lauddoar „corectitudinea politic\“ a scriito-rului sas, care a reu[it s\ publice `n ni[tevremuri at`t de tulburi un text de amploareunde nu `nfiereaz\ nic\ieri putreda bur-ghezie la a c\rei ascensiune asist\m `nroman. Doar c\ a[a stau lucrurile. Jickelinici m\car nu presar\ `n istoria comunit\]iisibiene personaje [i `nt`mpl\ri proto-comuniste. Dar poate c\ faimoasa cenzur\a `ntunecatului deceniu nu-[i b\ga preatare nasul `n operele nem]ilor, maghiarilor,s`rbilor. ~n orice caz, scriitorul Jickeli afost cinstit cu sine [i cu lumea din careprovenea. Romanul s\u este `ns\ mai multde at=t. Are un farmec subtil [i persistent [iinduce cititorului o uitat\ senza]ie deconfort psihic legat\ de acea frumuse]e avie]ii obi[nuite, de zi cu zi, prozaic\ [ibine or`nduit\. O apropiere de „]ara`ndep\rtat\“ a lui Titel se impune de lasine, odat\ rostit\ sintagma „poezia coti-dianului“, iar tema breslelor me[te[ug\-re[ti, textul bine lucrat [i solid `nchegat,precum [i o anumit\ luminozitate calm\amintesc de un alt b\n\]ean, [vabul AdamMüller-Guttenbrunn.

Cartea prezint\ povestea unei familiide mici meseria[i din Sibiu care se`mbog\]e[te `ncet [i firesc, prin munc\sus]inut\ [i mici manevre financiare f\r\nimic spectaculos `n ele, pe parcursul apatru genera]ii. Primul Georg Konrad `[ideschide un modest atelier de t`mpl\rie la`nceputul secolului al XIX-lea. Str\ne-potul s\u, Götzi, este `n 1916 – c`nd pleac\la r\zboi [i romanul se `ncheie, oarecumbrusc – mo[tenitorul unei moderne [i ren-tabile fabrici de mobil\. `n mai pu]in de osut\ de ani, clanul Konrad face avere, ac-cede `n `nalta societate sibian\ [i scap\ cubine din tumultuoasele zile ale revolu]ieide la 1848. Totul pare `ns\ a se petrece `nnu [tiu ce ritm a[ezat, pe care `l atribuim`ntotdeauna unei trecute epoci de aur.

Germanu-i foarte tacticos...

„Stilul e simplu [i concis; adeseori di-namismul e ob]inut prin dialog“ – acestaeste singurul comentariu despre roman [i,de fapt, despre toat\ opera lui Jickeli `ntr-un Dic]ionar de literatur\ rom=n\2. Ce-idrept, Cronica... nu fusese `nc\ tradus\ `nrom=n\, iar scriitorilor „conlocuitori“ dealte limbi nu li se acord\ mai mult de 10-12 r`nduri, mai ales dac\ nu s`nt „angaja]ipolitic“ . Chiar [i a[a, r`ndurile de mai suspar cam seci. Stilul lui Jickeli este `ntr-adev\r simplu, faptele s`nt `n[iruite cro-nologic, nu `nt`lnim artificii textuale mo-derne, ruperi de timpi narativi sau de fra-z\. Scriitorul este `ns\ un bun povestitor,un bun portretist [i [tie s\ m`nuiasc\ finaarm\ a ironiei. Scena `n care t`n\ra calf\Hans `[i vede iubita `n bra]ele altuia estesavuroas\: „Hans s\ri `n picioare [i c\ut\un obiect cu care s\ sf\r`me capul rivaluluis\u, cu care s\-l ucid\. Privirile `i c\zur\pe halba de bere. O smulse de la um\r [ivoi s\ se repead\, c`nd furia i se preschim-b\ `ntr-o disperare dezn\d\jduit\. Tr`ntihalba nevinovat\ de trunchiul copacului,pref\c`nd-o `n ]\nd\ri. Pe urm\ porni cupa[i obosi]i pe drumul c\tre ora[. Se `n-toarse `ns\ imediat, `mp\turi cu grij\mu[amaua [i o v`r` `n buzunar. Cur\]\capacul halbei de bere de cioburile r\masepe el [i porni din nou la drum“ . Minunatulautocontrol, organica nevoie de ordine aneam]ului...

Despre aceast\ nevoie de ordine [idespre `ncrederea `n institu]iile abilitate s\

o apere face m\rturie [i un alt personaj –tu[a Gusti. Treimea la care se `nchin\aceast\ fat\ b\tr`n\ ([i foarte pragmatic\)pare a fi constituit\ din m`ncarea bun\ [imult\, copiii familiei [i poli]ia, pe care oinvoc\ `n toate momentele vie]ii. „Ar tre-bui chemat\ poli]ia“ este propozi]ia eipreferat\ [i o folose[te, de exemplu, atuncic`nd aude despre sclavii negri din Americade Nord, c\rora este convins\ c\ poli]ia le-ar face dreptate dac\ ar fi chemat\. Perso-najul este cam schematic, dar veridic:astfel de oameni se `nt`lnesc [i `n via]areal\. Iar Jickeli [tie s\ construiasc\ [ipersonaje mult mai complexe. Tu[a Fani,una din eroinele cele mai longevive dinroman, evolueaz\ ciudat: o `nt`lnim `nprimele pagini ale Cronicii... `n chip defeti[can\ banal\, dr\gu]\, vesel\ [i u[or`nc\p\]`nat\. ~[i pune `n cap s\-[i mo[te-neasc\ m\tu[a, dar se `ndr\goste[te dear\tosul Adam [i se arat\ gata s\-[i laseprada [i s\ fug\ cu „iubitul inimii ei“ ,prins\ de cli[eele lecturilor romantice.Adam se `nsoar\ `ns\ cu m\tu[a cea bo-gat\. Ajuns v\duv, se rec\s\tore[te cu Fanipentru a deveni am`ndoi beneficiarii unuitestament ingenios conceput, dar [i dedragul formelor ei plinu]e [i ademenitoare,`n stilul epocii. De aici – de[i s-ar puteaspune c\ [i-a v\zut visele realizate –, Fanise transform\ balzacian `ntr-o so]ie rece,slab\, uscat\ [i zg`rcit\ p`n\ la patologic.Comportamentul ei nu este `ns\ liniar.Devenit\ tutore a fra]ilor mai mici, le fur\cu ajutorul so]ului toat\ averea, dar `iocrote[te [i, `n felul ei, le este ata[at\: `i`ngrije[te cu devotament `n timpul holerei,`[i trimite fratele [i un nepot `ndep\rtat [is\rac la Viena, nu poate tr\i f\r\ reuniunilede familie. La b\tr`ne]e, ini]ial `l respingede pe un `nalt piedestal moral pe bastardulfamiliei, dar inima i se `nmoaie la vedereacopilului.

O alt\ figur\ memorabil\ este Karl –s\rac, socialist [i entuziast. Am c\utat (cur\utate, recunosc) vreo referire la acestpersonaj `n prefa]a traducerii de laKriterion, pentru c\ apartenen]a sa lacurentul premerg\tor comunismului ar fiputut fi semnalat\ ca o garan]ie de „va-labilitate“ a c\r]ii `n epoc\. Spre cinsteaprefa]atorului (Petre S\lcudeanu), nu amg\sit nimic; singura aluzie la vizionaris-mul lui Jickeli este timid\ [i datorat\ unuipersonaj [ters [i secundar, muncitorulSeppi, care marcheaz\ apari]ia unei noiclase, „clasa muncitoare, cu drepturile ei,`nc\ nelimpezite, dar reale ca [i suferin]aei“. At`t. Oricum, socialismul sus-pomeni-tului Karl trebuie s\ fi fost jenant pentrucenzorii c\r]ii, dac\ ace[tia vor fi existat:

Karl `[i turuie principiile justi]iare la c`r-ciuma Quandt, `n fa]a chefliilor ora[ului,`[i ]ine familia numeroas\ `n s\r\cie, estela[ [i fuge `n fa]a pericolului. Rudele `ns-t\rite [i cu scaun la cap `l privesc `ng\dui-tor, ca pe bufonul familiei, iar copiii lui,ajun[i maturi, `i repro[eaz\ c\ a fost toat\via]a cu capul `n nori [i le-a neglijatnevoile imediate. Cu toate p\catele lui,Karl este un altruist: se c\s\tore[te cu oorfan\ ca s\ nu o lase s\ ajung\ servitoare,iar inima lui sensibil\ este gata oric`nd s\se `nmoaie. Ca mai toate rudele sale.

~n fine, nu trebuie uitat cel `n jurulc\ruia graviteaz\ aproape toat\ familia [iac]iunea c\r]ii: Georg al doilea, pe care `lvedem, pe r`nd, calf\ la Viena, t`n\r`ndr\gostit, me[ter t`mplar cu atelierpropriu, cap de familie, bunic duios. Dinpovestea vie]ii lui Georg este relatat inextenso episodul iubirii lui pentru dou\surori: Jini [i Lisi. T`n\rul e `ndr\gostitromantic de Lisi, care e blond\, frumoas\„ca un `nger“ [i tuberculoas\, dar se simteputernic atras [i de ro[cata Jini, vesel\,bun\ gospodin\ [i plin\ de sim] practic. Sehot\r\[te pentru dragostea romantic\, daro gre[eal\ a pe]itorului s\u i-o arunc\ `nbra]e pe Jini. Contrar a[tept\rilor unuilector roman]ios, c\s\toria dintre cei doi,potrivi]i ca fire [i preocup\ri, este o reu[it\total\. Georg este un so] fidel [i fericit,afacerile `i prosper\, averea i se m\re[te cuajutorul destoinicei Jini. Dup\ acestepisod, figura sa se estompeaz\ [i `lreg\sim mai puternic conturat abia cabunic. Rela]iile cu nepotul s\u Götzi sederuleaz\ captivant: ini]ial neglijat caru[ine a familiei (copil din flori [i rod alunui incest), Götzi devine marea iubire ab\tr`nului, care-[i pierduse un fiu `nr\zboi. Paginile despre copil\ria lui Götzi,acea „frumoas\ perioad\ a vie]ii c`ndexisten]a pare s\ vin\ din ve[nicie, iartotul r\m`ne a[a cum a fost dintotdeauna“(frumos spus!), concureaz\ f\r\ rezerveorice clasic.

Pentru cine nu gust\ neap\rat fraza saupovestea lui Jickeli, Cronica unei familiide sa[i ardeleni poate oferi [i o fresc\ aunei epoci, reconstituind atmosfera lumiis\se[ti, azi disp\rut\ aproape `n `ntregime.G\sim `n carte descrieri de meniuripantagruelice, de toalete, afl\m c`te cevadespre obiceiurile [i tradi]iile s\se[ti, cumar fi confirmarea, c\s\toria, `nmorm`nta-rea, dar [i c\l\toria de ucenic (obligatoriepentru orice viitor bresla[), not\m c`ntece,nume de jocuri de societate, proverbe [iziceri uzuale (mi-a pl\cut mult cea `n carese spune despre lene[i c\ „pierd timpulbunului Dumnezeu degeaba“ ). Obiectivi-tatea autorului, dovedit\ – de exemplu – `nfragmentele despre generalul Bem, inamical sa[ilor din Sibiu, dar prezentat deJickeli ca un om cu sim]ul drept\]ii, nepoate convinge s\ citim Cronica... [i ca peun studiu sociologic, dac\ vrem. Oricum,cartea este construit\ exemplar (`n optp\r]i bine propor]ionate), stilul este unuldinamic, chiar f\c`nd abstrac]ie deprezen]a dialogului (plasat, de altfel, c`nd[i unde trebuie, cu un sim] narativ deo-sebit), iar simplitatea [i concizia scriituriiamintesc `ntr-adev\r, dup\ cum remarc\ P.S\lcudeanu `n prefa]a sa, de LiviuRebreanu [i, `n general, de tradi]ia prozeiardelene[ti.

Dar, mai presus de toate, romanul luiJickeli aminte[te de o lume lini[tit\,`mbel[ugat\ [i ordonat\. Este un bunexerci]iu de nostalgie...

1 Editura Kriterion, Bucure[ti, 1985.2 Editura Univers, Bucure[ti, 1979, coordonator

Dim. P\curariu, p. 212.

Otto Fritz Jickeli [i nostalgia lumii s\se[ti

Page 17: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

17Eseu

martie 2005

Doina RU{TI, Omule]ul ro[u,Editura Vremea XXI, Bucure[ti,2004, 320 pagini, pre] neprecizat

Spre sf`r[itul anului trecut, am afir-mat, `n c`teva articole [i r\spunsuri laanchetele revistelor literare, c\ 2004 afost anul prozei, al prozei tinere, dar [ial celei „b\tr`ne“, prin contribu]ii noiale autorilor consacra]i. ~n mod nor-mal, dac\ nu s-ar fi opus serviciilepo[tale – care au r\t\cit dou\ exem-plare expediate pe adresa mea! –,cartea de fa]\ ar fi fost un argument `nplus `n demonstra]iile mele. Cum de-abia a treia oar\ am avut noroc – prob-abil pentru c\ am plecat dup\ ea, ne-mairecurg`nd la serviciile po[tei abo-rigene! –, voi scrie aici c`teva cuvintedespre aceste roman remarcabil.

Remarcabil, dar prost `n]eles, dup\cum am constatat dintr-o not\ a sim-paticului critic literar Alex. De fapt,D-Sa a c\zut `n capcana tuturor celorcare scriu despre c\r]i f\r\ a-[i pierdevremea cu obiceiul prost al citituluiacestora! R\sfoind primele pagini, D-Sa a g\sit porecla Neica dat\ unuicunoscut filosof [i [ef de editur\, amai dat peste un personaj ce trimite la

un critic sexagenar ce rupe `nc\ ini-mile studentelor [i a dedus abrupt c\ eun roman cu cheie [i c\ inteligen]aautoarei, pe care m\car i-o recunoa-[te!, nu serve[te la nimic. ~n realitate,romanul e unul cu cheie, dar acesta eun element secundar, care ]ine de con-struc]ia unui context c`t mai verosim-il. {i, de altfel, chiar evocarea acestorpersonaje reale este f\cut\ cu sim-patie, umor [i autoironie auctorial\.Ca s\ nu mai spun c\, uneori, cheia tearunc\ `n false direc]ii!

Pentru c\ miza efectiv\ a romanu-lui este cu totul alta, ea ]ine de ceeace-am putea numi „intruziunea fan-tasticului `n real“, ceea ce apropiecartea de romanul publicat, tot anultrecut, de Bogdan Suceav\. Esteinteresant cum doi autori afla]i la miide leghe distan]\ au `n]eles c\ realis-mul plat, minimalist, cu oric`te ele-mente sexy, nu e o solu]ie universal\,c\ mai exist\ [i alte c\i literare deexplorat – monotonia oricum e plic-tisitoare! {i, acum, constat c\ simap-ticul critic s-a `n[elat [i `n cealalt\privin]\ – inteligen]a, inclusiv subforma inteligen]ei artistice, i-a fostautoarei de mare folos `n alegerea for-mulei [i, mai ales, `n acoperirea aces-teia `n text!

Un roman pe care-l cite[ti cu pl\-cerea lecturii unui roman poli]ist, `ns\cu miz\ estetic\ real\. Ce-[i poate dorimai mult un autor? Dar un cititor?

Liviu Antonesei

BBUURRSSAA CC||RR}}IILLOORR

LIVIU LEONTE

~nc\ din timpul vie]ii G. Ibr\ileanu fus-ese trecut `n r`ndul tradi]ionali[tilor, acu-zat de provincialism, de poporanismulconsiderat reac]ionar. Tradi]ionalist `nraport cu ce? ~n Spiritul critic `n culturarom=neasc\ el afirma c\ „toat\ istoria cul-turii rom=ne[ti, din veacul al XVI-lea p`n\azi (`nceputul sec. al XX-lea, n.n., L.L.)nu e dec`t istoria `ntroducerii culturii apu-sene `n ]\rile rom=ne [i a asimil\rii ei dec\tre rom=ni“. Ideea de vechime [i deoriginalitate nu se punea pentru d`nsul,cum nu se punea pentru Maiorescu,Gherea, iar pentru Lovinescu caracterulvetust al literaturii sec. al XIX-lea este oidee care rezult\ implicit sau explicit din`ntreaga sa activitate. Atributul de tra-di]ionalist e valabil pentru Iorga care, celdint`i dintre istoricii `ntregii literaturi, ademonstrat existen]a [i valoarea literaturiivechi, continuitatea [i organicitatea decare va face caz mai t`rziu G. C\linescu.

Ibr\ileanu nu a obosit s\ polemizeze cuadversarii nu numai literari, subliniindcaracterul progresist al poporanismului `nraport cu sem\n\torismul care – `n con-cep]ia criticului – avea un caracter reac-]ionar, resping`nd acuzele la adresa pre-ocup\rilor pentru definirea specificuluina]ional care l-au interesat [i pe „estetul“Gide, declar`nd receptivitatea „Vie]iiRom=ne[ti“ la orice curent sau tendin]\ li-terare cu condi]ia ca operele care le repre-zint\ s\ aib\ acoperire valoric\. Mai con-ving\toare dec`t pledoariile „pro homosua“ r\m`n `ns\ concep]iile estetice, trans-ferul lor `n actul critic. Forma]ia luiIbr\ileanu era, prin for]a `mprejur\rilor,asumat\ la finele sec. al XIX-lea, literatu-ra cu care venea `n contact, mai ales dup\primul r\zboi, era una care aducea ele-mente noi nu numai de stil, ci [i de esen]\.Cum se traduce `nt`lnirea ideologiei cuop]iunile criticului este un fenomen carene spune mai mult dec`t orice judecat\ sit-uat\ `n afara acestui cadru.

~n Caracterul specific na]ional `n liter-atura rom=n\ („Via]a Rom=neasc\“,1922), criticul ap\r\ poezia „nou\“, acu-zat\ de obscuritate de c\tre cei deprin[i cualt tip de liric\: „Dar oare poezia «veche»este `ntotdeauna u[or de `n]eles?“. Ideo-logul intervine `ns\ [i crede c\, `ntruc`tpoezia nou\ (= simbolist\) e de extrac]iecitadin\ – Baudelaire e servit mereu caexemplu –, nu poate fi implementat\ peteren rom=nesc. ~n Influen]e str\ine [irealit\]i na]ionale („Via]a Rom=neasc\,1925), intervin nuan]e. „Artificialismul“nu mai e imputabil lui Baudelaire, ci epi-gonilor rom=ni, poezia lor „parodia [i car-icaturiza artificialismul parizian [i repu-dia elementul na]ional“. Tot astfel, admi-ratorul lui Anatole France [i MarcelProust crede c\ nu se poate face „anatole-francism [i proustianism“ `n literatura ro-m=n\. Deocamdat\ ideologia se dovede[temai puternic\ dec`t gustul criticului.Acesta `[i va lua cur`nd revan[a.

Dup\ ce `n 1924 public\, tot `n „Via]aRom=neasc\“ un articol despre AnatoleFrance, scrie Crea]ie [i analiz\ (1926),eseu clasic de teorie literar\, cu tot subti-tlul impregnat de modestie: Note pe mar-

ginea c\r]ilor. Text cunoscut, nu `ndestulde aprofundat [i deloc situat `n ansamblulexegezei proustiene. Termenul crea]ie, neavertizeaz\ criticul, e folosit `n sens de„comportism“, adic\ totalitatea reprezen-t\rilor concrete pe care le putem aveadespre personaje, sens apropiat de ceea cese nume[te „behaviorism“. Analogia cuproasp\tul cinematograf [i cu fonografulindic\ ceea ce ofer\ crea]ia, dar [i ceea ce`i lipse[te: analiza, „ceea ce autorul ce-te[te `n sufletul personagiilor sale [i nespune“. Ibr\ileanu citeaz\ scriitori `ninten]ia de a releva raportul `ntre crea]ie [ianaliz\ [i semnaleaz\ apari]ia „«romanu-lui-problem\» ce `[i propune s\ ilustreze oproblem\ de psihologie sau de moral\“.„Crea]ia e superioar\ analizei – g`nde[teIbr\ileanu –. Art\ literar\ f\r\ analiz\poate s\ existe. F\r\ crea]ie, nu!“ Exem-plele alese, Balzac, Rebreanu, Tolstoi,ilustreaz\ preferin]ele criticului, care leacord\ nota maxim\.

{i totu[i… Ferventul admirator al „cre-atorilor“ se opre[te, la `nceputul eseului,la romanul lui Proust care nu era publicatintegral `n 1926. Aceast\ grab\ e o marc\de surpriz\ la descoperirea unui autor ac\rui literatur\ nu sem\na cu cea cunos-cut\ prin romanele secolului al XIX-lea.Proust, care, dup\ observa]ia exact\ a luiIbr\ileanu, este aproape totdeauna analist[i rareori moralist, a f\cut o „revolu]ie“ `nmodul de abordare a crea]iei [i a analizei.Incon[tientul, subcon[tientul, durata, logi-ca afectiv\ p\trunseser\ deja `n literaturacare a precedat A la Recherche du tempsperdu. Se poate spune c\, din acest punctde vedere, Proust este superior `nainta[ilor[i contemporanilor, dar nu e diferit de d`n-[ii, nu e „altul“. Noutatea artei scriitorului– explic\ Ibr\ileanu –, deriv\ din „genul“analizei. Pentru a-i acorda nota suprem\,el consider\ c\ analiza lui Proust estecrea]ie, mod de a supune interpretarea ca-drului procustian atribuit termenilor cucare opereaz\. Dar consecin]ele pentru`n]elegerea operei, mai ales a personajuluiproustian, s`nt capitale. Ibr\ileanu vede `nanaliza din roman „o descriere a sufletului[i, mai ales, o povestire a sufletului“. St\-rile sufletului devin `n acest mod adev\ra-tele personaje din ciclul romanesc. Su-biectul, intriga nu mai s`nt exterioare, ciinterne. Proust creeaz\ realit\]ile sufletu-lui la personajele sale, el care nu e niciliric, nici subiectiv, comparat cu un anato-mist care ar face disec]ia propriului corp.Sau, cu cuvintele criticului:

„A[adar, Proust a creat ni[te realit\]inou\. P\n\ acum s-au creat oameni gelo[i,ori s-a analizat gelozia [i celelalte senti-mente. Proust a creat Gelozia, Amorul [iat`tea alte st\ri de suflet.

Crea]iile lui s`nt lumi suflete[ti, carestau la dispozi]ia noastr\ pentru studiiasupra sufletului omenesc pe viu“.

Despre personajul proustian s-auenun]at puncte de vedere diferite, chiartotal opuse. Pe de o parte, romancierul afost situat printre marii creatori de person-aje, pe de alt\ parte s-a afirmat c\ acesteas`nt cvasiinexistente. Plec`nd de la o ideea lui Ramon Fernandez, Gaëtan Picon arepus `n discu]ie a[a-zisa component\balzacian\ `n tipologia individual\. Criti-cul descoper\ diferen]e vizibile `nc\ de laapari]ia personajului despre care naratorulnu ar spune tot ce [tie (aceea[i observa]ief\cuse Proust despre Flaubert). Dup\Gaëtan Picon, autorul Timpului reg\sit aimaginat personaje care reprezint\ tipuri,modele (snobul, universitarul pedant, fe-meia `ntre]inut\ etc.), personaje „no]iona-le“ care-[i r\spund defini]iei [i nu e nevoies\ fie v\zute (Lecture de Proust). Criticulgloseaz\ [i despre absen]a unicit\]ii, `nopozi]ie cu opinia lui R.-M. Albérès care

crede c\ arta lui Proust „nu se intereseaz\dec`t de excep]ie, de ceea ce nu e suscep-tibil de a fi «tipizat»“. (Histoire du romanmoderne). Primeaz\ `n critic\ ideea degeneralitate a personajelor. Jean FrançoisRevel insist\ asupra caren]elor ac]iunii [iprive[te ansamblul indivizilor ca un corpde balet care o ia mereu de la `nceput. (SurProust). Criticul consider\ – opinie dis-cutabil\ – c\ nu ar exista schimb\ri `ncomportamentul indivizilor. Pe o pozi]ieapropiat\ se afl\ Gérard Genette c`ndrelev\ universul esen]ial al operei `n careunele fiin]e (Norpois, Legrandin, Bloch)se manifest\ doar ca exemplare stilistice(Proust et le langage indirect) [i c`nd vede`n roman un proces de „dezintegrare“ apersonajului (Discours du récit). Jean-Yves Tadié consacr\ lui Proust un capitoldin Encyclopaedia Universalis (La des-truction du personnage) `n care formu-leaz\ aceea[i opinie ca G. Genette, dup\ce a insistat `n volumul Proust et le romanasupra distan]ei luate de autor fa]\ deumanitatea operei [i asupra faptului c\unele entit\]i devin adev\rate personaje.Tadié men]ioneaz\, printre aceste entit\]i,Numele, „pasiunile [i toate instinctelesufletului“. Cum vedem, recunoa[tem nunumai ideile lui Ibr\ileanu, dar [i cuvin-tele, un motiv `n plus de a regreta izolareala care condamn\ o limb\ de circula]ierestr`ns\ [i o politic\ cultural\ dezintere-sat\ de mi[carea interna]ional\ a ideilor.

Similitudini `ntre exegeza lui Ibr\ileanu[i cea din critica francez\ a timpului s`ntgreu de stabilit, cu mult\ aproxima]ie.Edmond Jaloux, ocup`ndu-se de revizui-rea valorilor morale `n La Recherche…, seocup\, `ntre altele, de apari]ia personajuluigeneric, ~ndr\gostitul („L’Amoureux“),„figur\ la fel de indistinct\ ca [i Ursuzul(«le Bourru») sau F\c\torul de versuri («leMétromane») din vechile comedii“. Astfelde sugestii vor fi reluate [i amplificate mait`rziu de criticii cu care Ibr\ileanu e con-temporan nu `n timp, ci `n spirit.

Este drept c\, atunci c`nd criticul numai st\ cu textul `n fa]\ [i formuleaz\aprecieri generale, scrie despre obiectivi-tatea viziunii scriitorului [i „imitarea“vie]ii. Doar c`nd comenteaz\ pe mai pu]inde dou\ pagini Ultimele dou\ tomuri alelui Marcel Proust (ultimele erau, pentruIbr\ileanu, La Prisonnière [i Albertinedisparue), recunosc`nd autorului calitateade „astronom al sufletului omenesc“, re-marc\ `nlocuirea „observa]iei pur anali-tice“, cu „judecata psihologic\ `n genulBourget sau France“, cu alte cuvinteapari]ia moralistului `n locul analistului.Observa]ie exact\, spirit critic treaz, cutoat\ admira]ia pentru scriitor.

Cum r\m`ne atunci cu provincialul,`nt`rziatul Ibr\ileanu?

Modernul Ibr\ileanuPPRROOUUSSTTIIAANNAA

Page 18: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

EseuTIMPUL18

martie 2005

VALERIU P. STANCU

~n virtutea calit\]ii sale de a rezuma uncon]inut, titlul a adoptat adesea procedee [iatitudini proprii operei `nso]ite. Consideratun discurs retrospectiv, o „rescriere“ a tex-tului, acesta dob`nde[te un caracter fic]io-nal ce r\m`ne, `ntr-un fel, tacit, a[a cumeste [i cel al textului `n „fic]iunile serioa-se“. Supus unui proces de „fic]ionalizare“manifest\, titlul `[i modific\ func]iile, ast-fel `nc`t unele distinc]ii care definesc peaceast\ cale lateral\ tipul de oper\ devininoperante.

Multe dintre c\r]ile intitulate cu un ele-ment rematic de autentificare – Istoria(adev\rat\) a..., C\l\toriile lui..., Memorii-le lui... – impun conven]ia de veridicitateprin declara]ia implicit\ din titlu, iar inva-lidarea acesteia se poate realiza numai cuajutorul indicilor de fic]ionalitate din text.În acest sens, titlul Jurnal ar putea avea nuat`t rolul de a hot\r` statutul fic]ional al tex-tului, c`t de a suscita interesul pentru re-flec]ia asupra rela]iei dintre realitate [ific]iune.

În „metafic]iunea istoriografic\“ (LindaHutcheon), titlurile au un statut de maxim\ambiguitate `n ceea ce prive[te situarea `ninteriorul sau `n afara fic]iunii: mai ales tit-lurile de capitole reamintesc, pe de o parte,caracterul narativ ([i fic]ional) al textuluiprim, iar, pe de alt\ parte, afirm\ istoricita-tea, factualitatea lui. Caracterul deliberatexcesiv al titlurilor descriptive de capitoledin literatura postmodern\ `n proz\ indic\fic]ionalitatea [i insistenta modelare struc-tural\, care contrazic reprezentarea realist\sugerat\ `n mod conven]ional de adaptareaformei epistolare, de jurnal etc.

Mistific\ri literare

Transformarea ̀ n sens fic]ional a titlului`ncepe atunci c`nd acesta devine expresie apropriei sale condi]ii de artefact [i a posi-bilei autonomii fa]\ de con]inutul textului.Un caz-limit\ `l constituie tetralogia luiMircea Horia Simionescu – Ingeniosulbine temperat. Parodii antiretorice [i anti-poetice (Adrian Marino), volumele incluse`n acest ciclu poart\ titluri non-fic]ionale,incongruente, la modul absolut, cu fic]iu-nile (av`nd drept referent alte fic]iuni) ce sesucced `n cuprinsul c\r]ilor. În parodiaantiliterar\ concertat\, mistificarea seextinde asupra tuturor mecanismelorcrea]iei [i ale edit\rii: se dau „citate“ dinc\r]i de autori imaginari (Camil Bengescu,Antares, H. Thindham, Elocu]iuni [i elucu-bra]iuni etc.), iar contrafacerea atingeabsurdul `n titlurile interioare: Istoria lite-raturii pertineze, Textile [i incertitudine,Analiza spectroscopic\ a situa]iilor penibi-le, Conven]iile sudoripare etc.

C`nd fic]iunea intereseaz\ spa]iile inti-tul\rii ([i ale paratextualit\]ii, `n toate for-mele ei), ia na[tere de obicei o mistificareliterar\. În literatura francez\, un exemplucomplex – [i totodat\ tipic – al operei lite-rare mistificate `l constituie c\r]ile luiJean-Beno`t Puech, `n care zonele textualecel mai intens supuse acestui regim defic]ionalitate s`nt cele de pe „prag“. Înafara numelui autorului (ale c\rui ini]ialeapar totu[i frecvent `n „infla]ia titlurilor [i

a patronimicelor“ din carte), a numeluiediturii [i a anului apari]iei (Gallimard,1979), toate elementele de paratext intr\ `njocul mistific\rii: titlul (La Bibliothèqued’un amateur), indica]ia generic\ („récit“),dedica]ia („à Louis-René des Forêts“), tit-lurile [i celelalte elemente de identificareale c\r]ilor (imaginare) reduplicate, dup\un principiu al referin]ei interne infinite, `ntext. În alt\ carte (Du vivant de l’auteur,1990), Puech mimeaz\ o serie de comenta-rii la comentariile din cartea anterioar\,despre texte care nu exist\, iar cercurilemistific\rii se pot multiplica la nesf`r[it.

Scriitorii de ast\zi, din acela[i imbold alunicit\]ii, mizeaz\ pe specularitatea cuv`n-tului-titlu sau a propriului nume pe care lea[az\ `n secven]a intitulat\. Devenit obiectal c\ut\rii poetice la Adela Greceanu(Titlul volumului meu, care m\ preocup\at`t de mult... (Bucure[ti, Ed. Eminescu,1997), pentru o carte de proz\ poetic\ `ncare nici un text nu este intitulat, titlul arevaloarea unui obiect adecvat pentru expe-rimente `n cartea lui Daniel Pi[cu, Titlulpoemului este aforism (Ed. AXA, 1997), `ncare textul este adesea dominat de titlulatotputernic.

Numele autorului ocup\, la r`ndul s\u,semnificative zone de „putere“ din inter-sti]iile lumii fic]ionale sau poetice, `n caretitlul, corelat obi[nuit al numelui, aparedoar dac\ acesta din urm\ `i cedeaz\ oparte din autoritate. De pild\, `ntr-o poezief\r\ titlu, datat\ de la `nceputul anului1922, Velimir Hlebnikov `[i cuprinde pro-priul nume `n „v`rtejul referen]ial“ al dis-cursului liric: „În noaptea ad`nc\/ Eu amie[it adolescent [i singur,/Acoperit cu pletedese/ P`n\ la p\m`nt./.../ Mi-am aprins ple-tele,/ Zv`rleam smocuri [i c`rlion]i./ Incen-diind c`mpiile, copacii –/ {i se f\cu maivesel./ Ardea Hlebnikoviana c`mpie./ {i-n`ntuneric, ardea v`lvoi Eul de foc./ Acumeu plec./ Si-n loc de Eu/ St\tea Noi! / Vino,cruntule variag,/ Adu lege [i onoare“.Autospecularitatea se manifest\ [i `ntr-unpoem datat din „toamna anului 1921“: […]Divinul meu creier alb/ }ie ]i l-am dat,Rusie./ Fii eu, fii Hlebnikov./ Am implan-tat piloni `n mintea poporului, [i osii,/ Amcl\dit s\la[ pe piloni –/ «Noi s`ntem dinviitorime»“.

De altfel, Hlebnikov „tope[te“ `n pro-priul flux discursiv, poate chiar pentru a-iconferi marca distinctiv\, nume consacratede mari eroi, profe]i [i arti[ti, ca `ntr-untext din 1915: „Conac nocturn, gingisha-ne[te!/ Mesteceni vine]i, r\suna]i./ Amurgnocturn, zarathustre[te!/ Iar cerule albas-tru, mozarte[te!/ {i-al norului declin, fiiGoya!/ Tu nor de noapte roopse[te!“ sau„O, dostoievskietate a norului gr\bit!/ O,pu[kin\t\]i ale amiezelor `mp\timite!“.

Poetica textelor (mai ales narative) custatut fic]ional explicit v\de[te fascina]iape care au sim]it-o arti[tii superior ludicifa]\ de procedeul integr\rii titlului [i anumelui autorului `n diegez\. Dac\, o dat\cu apari]ia sa `n text, numele autoruluiputea s\ modifice statutul instan]ei pe careo reprezenta, integrarea titlului `n text, prinmise en abyme, duce la o `mbog\]ire reci-proc\ a semnifica]iilor. Proiect`nd investi-ga]iile cititorului c\tre frontiera enigmatic\dintre lumea realit\]ii [i literatur\, proce-deul aduce nuan]e noi, semnificative, `nplan ontologic.

Procedeul esen]ialmente ludic dinIstoria ieroglific\ a lui Cantemir (`n careromanul `[i convoac\ propria secven]\ inti-tulant\, prin replica {oimului c\tre Corb)sau exclama]ia lui Chir Simpli]ian: „Aces-ta-i adev\rat }ig\niada!“ din epopeea luiBudai-Deleanu s`nt motivate de necesita-tea sporirii tensiunii dintre indicii fic]iona-lit\]ii [i cei ai veridicit\]ii. În secolul alXIX-lea, jocul intitul\rii [i al procedeelorparodice din eseul Pseudo-Kynegetikos.Epistol\ scris\ cu g`nd s\ fie precuv`ntarela cartea „Manualul v`n\torului“ apropie

opera eseistic\ a lui Odobescu de manieraludic\ a unui model mult mai cunoscut [i lafel de sporadic citit: Via]a [i opiniunile luiTristram Shandy, gentleman, de LaurenceSterne. În afar\ de formele parodice aleintertextualit\]ii [i de specularea unor posi-bilit\]i nea[teptate ale tiparului, pot fi men-]ionate aici titlurile din Coprinsul c\r]ii, unfel de intertitluri rezumative (`n cheie co-mic\) adunate `ntr-un singur loc, dup\prefa]\: Arcadia pe c`mpul B\r\ganului,Diserta]iune filologic\ `mb`csit\ cu eru-di]iune, „Am\r`ta turturea, of! s\rmana,vai de ea!“, Sf`r[im tot la coad\, Cumumblu eu s\ te aduc pe tine a deveni unsportman fashionabil, Poezie prelins\ [idichisit\ etc. Titlurile din Coprins exprim\topic-urile consecutive `n construc]ia eseu-lui, parodice [i parodiate totodat\, iar capi-tolul XII, intitulat aici Capitolul cel maipl\cut pentru cititor, este constituit, cum se`nt`mpl\ adesea `n cartea lui LaurenceSterne, dintr-o pagin\ imprimat\ cu liniipunctate.

Figura cavalerului care nu distingefic]iunea de lumea real\, ̀ n cartea a II-a dinDon Quijote (unde Sancho este interogatasupra identit\]ii st\p`nului s\u: „Ia spune-mi, drag\ scutierule, st\p`nul acesta al t\unu e unul despre care se afl\ tip\rit\ o isto-risire numit\ a Iscusitului hidalgo donQuijote de la Mancha [i care are dreptdoamn\ a inimii sale pe o anume Dulci-neea din Toboso?“), nu r\m`ne doar otranspunere literar\ a aventurilor de inter-pret r\t\cit al lumii. Multiplele posibilit\]ide a intersecta referin]ele `ntre real [i fic-]ional, pe aceast\ cale marginal\ de reflec-tare `n luciul `ntors al oglinzii i-au `nc`ntatpe Mateiu I. Caragiale (Pa[adia consider\apelativul f\urit de Pena Corcodu[a, „Craide Curtea-Veche“, drept „un minunat titlupentru o carte“), Camil Petrescu (poezia pecare Ladima o trimite Emiliei poart\ titlulPatul lui Procust), Mircea Nedelciu(Tratament fabulatoriu), iar modelele dinliteratura universal\ – Gide, cu Falsifi-catorii de bani, [i Sterne, cu Via]a [i opi-niunile lui Tristram Shandy, gentleman, `lvor fi influen]at, probabil, al\turi de alteopere nu mai pu]in celebre, pe MichaelEnde (germ. „Ende“ `nsemn`nd „sf`r[it“),autorul Pove[tii f\r\ sf`r[it.

„Psihologia“ personajului de fic]iune

Este greu de negat categoric posibilita-tea ca titlul textului literar, care `[i g\se[tecu u[urin]\ locul pe copert\, pe pagina detitlu [i chiar `n interiorul textului sau alaltor elemente de paratext (prefa]\, notelede subsol [.a.), s\ constituie el `nsu[i unspa]iu – a c\rui `nc\rc\tur\ tematic\ nu maitrebuie dovedit\ – c\utat nu doar `n virtu-tea concordan]ei sale cu lumea de sensuripe care o individualizeaz\, ci [i pentru ne-b\nuita sa putere de a men]ine vitalitateaunui element de con]inut al universuluific]ional. Personajul al c\rui nume devinetitlu al c\r]ii tr\ie[te o via]\ public\ `ntr-unsoi de tandem cu numele autorului: mul]icititori (`n spe]\, [i spectatori) recepteaz\ –schematic [i f\r\ absurda `nc\lcare agrani]ei dintre fic]ional [i real – existen]acuplului Nabokov-Lolita, `n spa]iul publi-citar [i pur paratextual, poate chiar maipregnant dec`t cuplul (mai grav: cupluri-le!) `n care intr\ Lolita `n spa]iul fic]ional.

Este adus pe copert\, a[adar, mai multsau mai pu]in for]at, personajul cu `ntreagasa `nc\rc\tur\ uman\, ca [i cum din paletaac]iunilor sale narativizate (dramatizate)sau din gama individualiz\rilor sale liricear fi lipsit una: a-[i striga numele c\tremul]ime [i a convinge la (sau a se oferidrept momeal\ pentru) lectura c\r]ii.Extrafic]ional\, f\r\ `ndoial\, aventuraaceasta are, de asemenea, ceva universal

uman, un non so che rezervat experien]eitr\ite de om `n rela]ie cu timpul [i spa]iul.La fel se `nt`mpl\ cu alte elemente dinlumea fic]ional\ transpuse `n spa]iul para-textual. Constante antropologice sau sim-boluri ale umanit\]ii, elementele sau feno-menele din fic]iune dob`ndesc acest privi-legiu al dublei existen]e o dat\ cu anexareaunui spa]iu, oric`t de redus, pe copert\ saupe un afi[.

O psihologie nuan]at\ a recept\rii arputea, probabil, decide dac\ prin aceastafic]iunea se `mbog\]e[te cu o „insul\ dereal“. Sigur este `ns\ c\ lumea empiric\prime[te `n s`nul s\u un nou obiect, deob`r[ie fic]ional\, dar a c\rui concrete]e sevede puternic subliniat\ de asem\nareadefinitorie/ constitutiv\ cu elemente alerealit\]ii. S-ar putea obiecta c\ acest fapteste valabil numai pentru titlurile tematice,c\ numai `n (cvasi)enun]ul acestora intr\entit\]i ale con]inutului operei (Ion,R\scoala, S\rmanul Dionis [.a.m.d). Dareste prea evident c\ `nsu[i termenul „rema-tic“ s-a constituit pornind de la caracteris-tica obiectual\ (de fenomen concret allumii empirice) a textului [i a c\r]ii –Romanul (adolescentului miop), Cartea(de nisip), Balade [i idile etc.

Titlul iconic

Mai ales atunci c`nd este alc\tuit dinfoarte pu]ine semne lingvistice, titlul are,dintre elementele de paratext, cele maimulte caracteristici iconice. Poate c\ [iacest aspect este exploatat de c\tre ceic`]iva autori care au dat c\r]ilor lor un titlureprezentat de o singur\ liter\ (GeorgesPerec, W, Philippe Sollers, H etc.). C`ndeste o sintagm\ sau un enun], titlul poate fimodelat grafic, `ntr-o aliniere dreapt\,ondulat\ etc., cu sau f\r\ inser]ii iconicesau prelungiri tridimensionale. Coordonatasa iconic\ `ns\ este `nt\rit\ `n primul r`ndde prezen]a pe coperta c\r]ii. Spa]iu pre-ponderent iconic [i privilegiat de recepta-rea virtual necondi]ionat\ social, copertacontamineaz\ de caracteristica iconic\toate elementele textuale/ semnele lingvis-tice prezente `n spa]iul s\u – comparabil,de altfel, cu suprafa]a/ cadrul unui tablou.Astfel, cu mult mai mult dec`t pe pagina detitlu, titlul `[i dob`nde[te statutul datorit\a[ez\rii pe copert\, dup\ diverse uzajetipografice.

Interferen]e ale limbajelor specifice sau„`ncruci[\ri“ `ntre regimuri de fiin]are apa-rent incompatibile – empiric [i artistic, depild\ – apar aproape la fel de frecvent `nintitularea operelor muzicale [i picturale,`n care deosebirea de coduri din rela]iatitlu-oper\ poate s\ stimuleze abaterea dela conven]iile „titrologice“. Titluri precumGymnopedia sau Preludiu `n form\ depar\ din opera muzical\ a lui Erik Satie,precum [i ostenta]ia semn\turii [i a `nscrie-rii titlului `n diverse „tabulae“ din tabloula Hans Holbein cel T`n\r dovedesc posi-bilit\]ile expresive ale apropierii a dou\sisteme semiotice non-sinonimice, `n celedou\ arte.

În epoca propag\rii lor `n forme tip\rite,titlurile evolueaz\ de la un statut determi-nat de func]ia de informare c\tre construi-rea propriei literarit\]i. Desemnarea oblic\,mascat\, chiar `ncifrat\ din titlurile deast\zi presupune existen]a unui publicpreg\tit s\ recepteze sensurile pe care poe-tica limbajului – `n intersect\rile ei cu me-tafora [i cu esen]ele unui ontos condi]ionatestetic – le actualizeaz\ `n aceste secven]ecreate, mai `nt`i, pentru a-l seduce. ~n fine,titlurile joac\ un rol [i `n ceea ce prive[teinterpretarea, evoc`nd sensuri denotativeori conotative sau oblig`nd la descoperirealor `n timpul lecturii.

Titlul c\r]ii ca oglindire [i mistificare

Page 19: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

19Vitraliu

martie 2005

Drag\ Liviu,

~]i scriu ca s\-]i mul]umesc pentru tra-tamentul oarecum privilegiat pe care mi-lacorzi, public`nd `n num\rul care presu-pun c\ st\tea s\ se `nchid\, comunicatulc\tre scriitori al AZIR-ului, cum c\a[tept\m de la domniile lor documentepentru expozi]ia noastr\ de ~NSCRISURIDU{M|NOASE.

Nu `]i ascund `ns\ nici descump\nireamea fa]\ de regimul `n acela[i timp de fa-voare [i nediscriminator care func]ioneaz\uneori la Timpul, [i care de data asta m\vizeaz\, astfel `nc`t, o pagin\ dou\ mai`ncolo, se public\, apropo de nu prea `n]e-leg ce, tenacele sup\r\ri la adresa mea, aleunei mai vechi cuno[tin]e. ~n fine, o mic\descump\nire, datorat\ lipsei de exerci]iu`n a m\ confrunta cu dovezi ale acestui felspecial de impar]ialitate din partea uneipublica]ii.

S\ m\ `ntorc `ns\ la domnul cu pricina,gr\bindu-m\ s\ anticipez `ntrebarea ta, dece-]i scriu ]ie [i nu lui. De fric\, s\ fiu sin-cer\. {tii vorba rom=neasc\: bun\ ziua ]i-am dat, belea mi-am c\p\tat ? De ani dezile, de c`nd polemica noastr\ s-a `ncheiat(din punctul meu de vedere, definitiv, prinafirma]ia c\ nu am a-i cere scuze pentruce-am consemnat, undeva, `n scris, desprecineva apropiat lui [i c\ acel cineva tre-buie s\-i cear\ iertare pentru felul cum [i-a tr\it tinere]ea), am motive s\ m\ tem c\eu o s\-i adresez aici un r`nd, iar el o s-o]in\ langa ani `n [ir. Are timp [i `n plusscrie repede [i mult. |sta e primul motiv.Cel de-al doilea, mai important chiar, estec\, din felul \sta de a o ]ine langa ani dezile, eu trag concluzia c\ nu cu mine tre-buie s\ aib\ un dialog domnul respectiv, cidirect cu psihanalistul domniei-sale.

Iar asta nu pentru puseurile paranoide,care-l fac s\ `mpart\ cu un amestec de nai-vitate [i – iart\-mi vorba proast\ – obr\z-nicie, note [i sfaturi scriitorilor rom=ni,convins c\ acestea le s`nt absolut indis-pensabile. ~n privin]a asta, trebuie s\ spunc\ f\r\ s\ le g\sesc nici originale [i nicicine [tie ce inteligente, mi se `nt`mpl\ s\fiu de acord cu opiniile sale de multe ori:bun\oar\ atunci c`nd `i plac mai mult

c\r]ile despre cum `[i b\teau b\rba]iinevestele `n secolul al XVIII-lea, dec`tpropriile mele c\r]i despre cum b\teaumili]ienii pe cet\]eni `n secolul XX.Pentru ce cred c\ trebuie s\ mearg\ dom-nia sa mai des la psihanalist este problemaunui trecut nedep\[it cum se cuvine, care-lface s\ reac]ioneze lung, prin reveniri, cu[i f\r\ leg\tur\ cu tema `n discu]ie, fa]\ deun fapt petrecut c`ndva [i oricum, consu-mat; s\ se intereseze de la mii de kilome-tri distan]\, dac\ somnul meu e lini[tit sauagitat; dac\ lucrez bine cu autorii ale c\rorc\r]i nu le stric, ci le `mbun\t\]esc (iar\[i,o opinie cu care de altfel suntem de acordnu numai eu, ci [i autorii respectivi, dinc`te [tiu, `n unanimitate); ba chiar inter-pel`ndu-l direct pe fostul meu patron, cas\-l `ntrebe cum de m\ mai ]ine `n firm\,la mult\ vreme dup\ ce eu am plecat, debun\voie [i nesilit\ de nimeni, [i f\r\ nicio leg\tur\ cu eforturile delatoare ale dom-niei sale. ~n fine, fiindc\ un om cu reac]iinormale [i prompte, acum patru ani, sauhai, s\ zicem, cu o `nt`rziere de `nc\ doiani de la apari]ia c\r]ii mele, ar fi trebuitscurt s\ m\ dea `n judecat\ [i s\-mi cear\s\ produc dovezi, sau s\ aduc martori `nleg\tur\ cu anumite fapte. De ce n-o fi f\-cut-o, tu nu [tii, dar m\ tem c\ eu [i dom-nul cu pricina [tim. De unde `nver[unareade a-mi monitoriza felul cum scriu, cumlucrez, ba chiar [i felul cum dorm.

Ce nu precizeaz\ dl cu pricina, `n ciudagenerozit\]ii spa]iului acordat de revistaTimpul, este dac\ toate c\r]ile „noastre“,nu i-au pl\cut, sau numai una. (Ale „noas-tre“, Doina Jela, observ\ c\ `ncerc s\ fiu la`n\l]imea tonului s\u distins, o, sf`nt\ tine-re]e paranoid\!!!) Iar din acea carte, dac\nu i-a pl\cut chiar nimic, sau numai celevreo trei-patru r`nduri dedicate rudei saleapropiate. ~ntre timp, de la oameni care auasistat la polemic\, sau mai degrab\ lamonolog, [i c\rora cartea le-a pl\cut, ca [idin arhivele privind evenimente mai re-cente, am adunat despre acea rud\, c`tpentru o monografie `ntreag\. A[a c\, cine[tie, poate tot b\g`ndu-se proste[te `nseam\, o dat\ la doi ani, dl respectiv m\stimuleaz\ s\ o [i scriu. {i poate c\ orecenzezi tu, Liviu, `n paginile revisteiTimpul, care a dovedit c\ are o inim\ at`tde larg\.

O s-o scriu, probabil, corobor`nd, lafel ca pentru odiosul, [i pentru mine,Lexicon negru, sursele, [i dezv\luind, ca[i acolo doar pe acelea dintre ele desprecare consider c\ trebuiesc dezv\luite.C`nd un demers istorico-jurnalistic `[ideclar\ premizele, metoda de lucru [ichiar limitele, obliga]ia autorului, estedoar aceea de a fi consecvent cu sine, dea nu se da drept ce nu e.

{i din punctul \sta de vedere, al]i autoristau mai dec`t mine. Ce spun eu? St\ maibine chiar domnul care spune despre minevrute [i nevrute, plec`nd de la trei r`nduri.El vrea, de pild\, s\ credem c\ scrie roma-ne rom=ne[ti originale, imit`nd cu s`rg,con[tiincios [i greoi, c`te un Marquez saualt latino-american ie[it din mod\ de 20 deani. {i vituper`nd dreapta interbelic\,aceea care [i-a pus `ntre timp `n cap tonede cenu[\ [i a pl\tit cu exilul, dac\ nu cuani grei de `nchisoare, gravele erori deacum 70 de ani.

Cu toat\ cordialitatea,

DOINA JELA

P.S. Cu sursele [i dezv\luirea lor `]iscriu ]ie, de data asta, de ce mi se pareimportant [i mie s\ fiu mai prudent\. Pel`ng\ inevitabilele omisiuni, confuzii [ierori pe care Lexiconul negru le con]ine,pe care, la r`ndu-mi, le-am recunoscutc`nd mi-au fost semnalate, le regret`ndeob[te pe cele care au adus prejudiciifostelor victime.

Fiindc\, `n impunitatea toxic\ ce carac-terizeaz\ societatea rom=neasc\ post-decembrist\, faptul c\ un Nicolae Ple[i]\gagarisit poate ie[i pe un post de televi-ziune s\ anun]e c\ „ei“ l-au omor`t pePetru Culianu [i voi, ie[enii, s\ nu reac-]iona]i, este grav, dar este cumva, op]iuneavoastr\, care ave]i la dispozi]ie pres\, tele-viziuni, edituri. Dar este nimic, te asigur,pe l`ng\ felul `n care, `n or\[ele de provin-cie, fo[ti c\l\i persecut\ [i azi foste victi-me, fiindc\ acestea apar, bun\oar\, ca sur-se `n bibliografia mea. Neav`nd curajul s\se lege direct de mine, autoare, de exem-plu, ni[te securi[ti din Gherla h\r]uiesc

moral pe un fost de]inut politic, al c\ruimanuscris de memorii apare citat `nbibliografia mea. Ei se simt leza]i de por-tretul unuia dintre ei, Nicolae Briceag. {iaten]ie, Liviu, c\ e esen]ial : ei nu-l acuz\pe Augustin Neam]u (fostul de]inut poli-tic, care a trecut prin pu[c\riile comuniste,anchete, torturi, `mpreun\ cu toat\ familialui), c\ mi-ar fi furnizat informa]ii despreasasinatele comise de Nicolae Briceag.NU. Ei nu se sup\r\ pe Augustin Neam]uc\ mi-ar fi dat informa]ii despre acestefapte notorii. (De altfel, pe acelea eu le-am de]inut, cum se vede din bibliografie,din documente emise chiar de Securitate[i reproduse, printre altele, `n AnaleleSighet). Repet de team\ c\ n-am subliniatdestul enormitatea: confra]ii lui, securi[tiipensionari din Gherla, nu neag\ c\Nicolae Briceag a ucis. Ei neag\ consem-narea mea, gre[it\, c\ Nicolae Briceag arfi locuit la Gherla, unde, `nt`lnindu-l frec-vent pe strad\, una din fostele lui victime,alta dec`t Augustin Neam]u, a dedus c\ [ilocuia, p`n\ `n urm\ cu c`]iva ani, c`nd amurit.

{i fire[te, securi[tii grijulii cu memoriaconfratelui lor nu m-au dat pe mine `njudecat\ pentru dezinformarea c\ NicolaeBriceag ar fi locuit `n Gherla, fiindc\ afir-ma]ia despre cineva c\ a locuit acolo [i nudincolo poate fi interpretat\ juridic drept oeroare, dar nu drept o afirma]ie calom-nioas\. Ei folosesc `ns\ acest detaliu pen-tru a discredita [i h\r]ui ast\zi pe un om ac\rui statur\ moral\, `ntr-o ]ar\ normal\ [is\n\toas\, nu ar avea cum sta al\turi de alor: fostul de]inut politic AugustinNeam]u. Care dac\ n-ar fi s\rac, bolnav [ib\tr`n ar trebui s\-l cheme `n justi]ie pen-tru h\r]uire moral\, caz `n care m-a[ ducela Gherla pentru a depune `n favoarea lui.Sau m-a[ bate pentru a str\muta procesulla Bucure[ti. Unde cred c\, sub reflectoa-rele presei, a[a lipsit\ de independen]\cum e, justi]ia va [ti s\ discearn\ `ntre fap-tele de fond, torturi, amenin]\ri, viol, pede o parte [i consemnarea eronat\ a deta-liului c\ insul incriminat de toate acestealua autobuzul ca s\ vin\ s\ le comit\, nuvenea pe jos. Sau, `n alt caz, c\ a f\cut-o`ncep`nd din 15 februarie 195…. nu cutrei zile `nainte de aceast\ dat\.

Scrisoare deschis\

LIVIU ANTONESEI

Cartea lui Petru Fr\sil\, Libertatea de afi ziarist interzis, (Editura Samia, Ia[i,2004) este o foarte interesant\ m\rturie arela]iilor dintre pres\ [i putere `n vremearegimului Iliescu-N\stase, greu r\posat la`nceputul iernii. Cam poet din fire, cu for-mula lui Florin Zamfirescu, Fr\sil\, sim-paticul jurnalist transplantat de la Ia[i laPiatra Neam], unde a `nfiin]at postul deteleviziune Tele M, un post de radio [i, per`nd, mai multe publica]ii, a crezut c\ poa-te intra `ntr-o rela]ie comercial\ corect\ cuunul din baronii locului, deputatul PSDIulian }ocu. Doar c\ socoteala de-acas\

nu s-a potrivit cu cea din t`rg [i ceea cetrebuia s\ fie o afacere reciproc avanta-joas\ s-a transformat `n jaf caracteristic.Pe r`nd, baronul l-a deposedat pe jurnalistde postul de televiziune, de firma de]in\-toare a licen]ei de emisie, de mijloacelesale de trai. ~ns\, generos se vede, l-a l\satcu plata TVA-ului! Cum s-au putut pe-trece toate acestea? Printr-o perfect\ com-plicitate a rapacelui agresor cu organelepenale, administrative, financiare [i cualte tentacule ale fostului partid de gu-vern\m`nt. Un asemenea baronat, precumcel de la Piatra Neam], func]iona – dac\nu cumva `nc\ func]ioneaz\! – ca o mafie,`n perfect\ complicitate, schimburi defavoruri [i `n totalul dispre] al legii, a[aimperfect\ cum e la noi. {i aici nu e vorbadoar despre cuvintele „poetului“ PetruFr\sil\, pentru c\ totul este documentat,cartea reproduc`nd o sum\ de acte elibe-rate de institu]ii ale statului care `]i ridic\p\rul m\ciuc\.

Ei, bine, `n aceste condi]ii de genDavid [i Goliat, „poetul“ nu s-a resemnat[i a ales lupta. Cu armele pe care le-a avutla `ndem`n\, deci prin justi]ie [i cu armele,ce s-au dovedit redutabile, ale jurnalistu-

lui. {i, `n aceast\ b\t\lie inegal\ `n mij-loace, a `nceput s\ `nregistreze victorii. ~nLumea Nem]eanului, tip\rit aproape clan-destin la Ia[i, a reu[it s\ prezinte `ntreagabiografie neretu[at\ a adversarului. A aduspresa din ]ar\ la Piatra Neam] s\ vad\„libertatea de expresie“ la fa]a locului. Aob]inut sprijinul Agen]iei de Monitorizarea Presei [i al Centrului de JurnalismIndependent, dar [i al colegilor de breasl\din ]ar\. Pentru c\ baronatelor le prie[tedoar `ntunericul, presa aservit\, afacerileobscure, lipsa de transparen]\, a `n]eles c\trebuie s\ se fac\ lumin\. Contribuindaproape nebune[te la aprinderea luminii,Fr\sil\ a `nceput s\ `nving\ sistemul local– pentru `nceput, }ocu n-a mai fost pus dePartidoi pe list\ [i nu mai e deputat.Nemaiav`nd imunitate, a `nceput s\ fie`ntrebat de impozitele nepl\tite, ba parc\[i justi]ia, dornic\ de independen]\ cumsingur\ afirm\, a `nceput s\ mi[te. Agale,dar a `nceput! Cartea aceasta mi se pareimportant\. Mai `nt`i, pentru c\ e o radio-grafie aproape complet\ a unui baronatlocal. {i e benefic s\ vedem cum se cons-truie[te [i cum func]ioneaz\ a[a ceva, dac\dorim s\ ne prezerv\m drepturile, liber-

t\]ile [i chiar bunurile. Al doilea, pentru c\exemplul poate avea efect pedagogic –vom `n]elege cu to]ii c\ nimic nu se ob]inede-a gata [i nici nu se p\streaz\ f\r\ vi-gilen]\ [i chiar lupt\.

Libertatea de a fi ziarist interzis

Page 20: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

Est-VestTIMPUL20

martie 2005

RADU ANDRIESCU

~n ultima parte a secolului trecut, `npoezia rus\ a avut loc un fenomen similarcu cel petrecut cu aproape o sut\ de ani`nainte. C`teva curente poetice foarte bineconturate, [i a c\ror teoretizare a `nceput`nc\ din prima jum\tate a deceniului nou\,respectiv metarealismul, conceptualismul1

[i prezentismul, au trasat o hart\ poetic\foarte asem\n\toare celei de la `nceput desecol: simbolism, futurism [i akmeism.Asta nu `nseamn\ c\ aceste curente litera-re istorice au reap\rut, pur [i simplu, nes-chimbate. Ceea ce s-a `nt`mplat, mai cu-r`nd, ar fi o expansiune a limitelor poeziei,o „restructurare a spa]iului figurativ al sis-temului de semne“, `n termenii lui MihailEpstein2. Simbolismul [i futurismul aufunc]ionat la cele dou\ extreme ale spec-trului poetic. Dac\ `n simbolism semnifi-cantul se [tergea aproape `n totalitate [il\sa scena semnificatului, permi]`ndu-neastfel s\ `ntrevedem, prin natura mitolo-gic\ a imaginii, o alt\ lume, o lume etern\care este `n acela[i timp „un tot“3, futuris-mul insista pe semnificant, pe cuv`ntulcare-[i este sie[i suficient (Hlebnikov) [icare este „adev\rata realitate“. ~ntre aces-te dou\ extreme se situa, pe o pozi]ie me-dian\, akmeismul, miza akmei[tilor fiindsensul obi[nuit, direct al cuvintelor. Dup\cum spuneam, aproape de sf`r[itul secolu-lui trecut, teritoriul poeziei ruse este dinnou prospectat `n toat\ `ntinderea sa [i `ntoat\ ad`ncimea sa. ~ntr-o reprezentareschematic\ a dezvolt\rilor din poezia rus\am putea spune c\ pot fi decelate elementede continuitate de la simbolism la metarea-lism [i de la futurism la conceptualism, `ntimp ce pozi]ia de mediere care-i reveneaakmeismului a fost preluat\ de prezentism.

Astfel, metarealismul se str\duie s\-iredea cuv`ntului sensul s\u deplin, mer-g`nd p`n\ la transcendent, `n timp ce con-ceptualismul `ncearc\ s\ smulg\ din cu-v`nt orice urm\ de sens, l\s`ndu-l gol, ocochilie f\r\ con]inut, un cli[eu care numai comunic\ absolut nimic. Prezentis-mul, pe de alt\ parte, mizeaz\ pe evitareaacestor extreme, pe de-o parte preten]iozi-tatea arhetipurilor, iar pe de alt\ parte ba-nalitatea excesiv\ a stereotipurilor, `ntor-c`ndu-[i fa]a spre lumea vizibilului, a su-prafe]elor tangibile, o lume perceptibil\care are propriile sale profunzimi. Aceast\viziune asupra poeziei ruse face, evident,abstrac]ie de poeticile de la mijlocul seco-

lului trecut – poezia „metafori[tilor“ sau aNoului Val – [i reconecteaz\ direct poeziasf`r[itului de secol [i de mileniu la curen-tele mai spumoase [i radicale care au mar-cat `nceputul de secol XX. Ceea cereu[e[te aceast\ viziune s\ fac\, `n primul[i `n primul r`nd, este s\ dea, `n anii ’80, oimagine coerent\, de genera]ie, unei poe-zii care, a[a cum spune Epstein, nu `nre-gistrase `n anii ’70 dec`t talente [i poeticiindividuale, prin autori cum ar fi AlexandrKushner, Iury Kuznetsov, OlegChukhontsev, Igor Shkliarevsky4. Numelecare `ncep s\ fie din ce `n ce mai des dis-cutate `n deceniul nou\ (AlexandrEremenko, Ivan Jdanov, Aleksei Korolev,Ilia Kutik, Marina Kudimova, AlekseiPar[cikov, Mihail Sinelnikov, OlegHlebnikov), nume ale unor scriitori care laacea dat\ aveau `ntre 30 [i 40 de ani, pot ficircumscrise unor direc]ii. Aceasta dove-dea c\ genera]ia lor literar\ era preg\tit\ s\re`nnoade leg\turile cu lirica primelordou\ decenii ale secolului trecut, prinurmare cu lirica ce a precedat `ntreg inter-valul de cutremure sociale urmate de unproces de uscare, de mumificare a istoriei,a timpului `nsu[i.

Cuvintele-cheie care au fost vehiculatede critic\ pentru a caracteriza aceast\ ge-nera]ie, scrie Mihail Epstein5, s`nt: „cul-tur\“, „mit“, „obicei“, „medita]ie“, „refle-xivitate“, „polisemie“. Cele care caracte-rizaser\ poezia genera]iei lui Evtu[enkofuseser\ „sinceritate“, deschidere“, „con-fesivitate“, „`ndr\zneal\“, „scuturarea deorice fel de inhibi]ie“. Dup\ cum se poateobserva, ace[ti termeni ar\tau faptul c\individul ocupa un loc central `n poeziaacelei genera]ii, el devenea un subiect cudrepturi depline, a[a cum se `nt`mpla, `naceea[i perioad\, `n poezia confesiv\ ame-rican\, `n poezia genera]iei Beat sau a{colii de la New York. De altfel, pozaeroic\ [i narcisismul veneau, la poe]iiBeat, de la Whitman. Un vers cum ar fi„Eu `n marea mea diversitate pot fi v\zutde mine `nsumi“, al lui EvgheniEvtu[enko, nu poate s\ nu aminteasc\ defaimosul vers al lui Whitman, „WaltWhitman, a kosmos, of Manhattan theson“6. Iar dac\ termenii-cheie folosi]i decritic\ pentru a defini poezia anilor ’60 `ncele dou\ culturi coincid, `n mare m\sur\,acela[i lucru s-ar putea spune [i despre ter-menii pe care-i `nregistreaz\ Epstein pen-tru anii ’80: imaginea scriitorului cult7,care vede lumea ca produs al culturii [icare este capabil s\ reciteasc\ – [i s\ res-crie – literatura, va fi o reprezentare apoetului „postmodern“ pe care o va pre-lua, de altfel, [i optzecismul rom=nesc.Trimiterea la mit aminte[te de mitopoeziapoetului american Jerome Rothenberg,sau apropierile pe care le face ClaytonEshelman `ntre poezie [i arta rupestr\ – cas\ nu mai vorbim despre toate variantele

de [amanism din poezia american\ a ulti-milor cincizeci de ani, de la Snyder la, dinnou, Rothenberg. C`t prive[te polisemia,ea poate s\ ne trimit\ f\r\ probleme la teo-riile complexe ale poe]ilor limbajului.

S\ vedem `ns\ care s`nt caracteristicilecelor trei tendin]e importante ale poezieicelui de-Al Treilea Val, `ncep`nd cu extre-mele, respectiv cu Metarealismul [iConceptualismul rus.

Metarealism [iConceptualism

Pe 8 iunie 1983, la o `ntrunire care aavut loc la Moscova, la „Casa central\ alucr\torilor din domeniul artistic“, au fostpentru prima oar\ citite „Tezele asupraMetarealismului [i Conceptualismului“.Evenimentul era, `n sine, suficient de im-portant, pentru c\ se `ncerca fundamenta-rea teoretic\ a dou\ dintre direc]iile celemai importante [i mai novatoare ale poe-ziei ruse din acea perioad\. ~n plus, impor-tan]a momentului era sporit\ exponen]ialde faptul c\ era proclamat\ deschis apa-ri]ia unor -isme, a unor mi[c\ri artisticenonconformiste care erau foarte seriosfundamentate teoretic. Acest lucru nu semai `nt`mplase `n Uniunea Sovietic\ de ojum\tate de secol, respectiv din momentul`n care conducerea comunist\ pusese ca-p\t competi]iei relativ libere dintre diver-sele grup\ri literare ale anilor ’20, ins-taur`nd apoi, `n 1932, realismul socialistca singur\ cale viabil\ pentru literaturasovietic\.

„Tezele“, care au fost puse pe h`rtie deMihail Epstein `n acela[i an `n care au [ifost prezentate public – prin urmare, `ntr-operioad\ `n care `nc\ se mai afla laMoscova8 – s`nt g`ndite ca manifest [istructurate pe zece puncte9 succinte `ncare erau explicate, pe de o parte, dife-ren]a dintre metarealism [i conceptualism,iar pe de alt\ parte diferen]a dintre acestemi[c\ri (care au ap\rut `n a doua jum\tatea anilor ’70 [i au luat amploare `n deceniulurm\tor) [i cele care au premers, respectivliteratura realist\ [i cea metaforist\, pen-tru a p\stra termenii folosi]i de criticul rus.

Metarealismul [i conceptualismul s`ntcurente aflate la polii opu[i ai poeziei ani-lor ’80. Dup\ cum afirm\ Epstein, rolullor nu poate fi `n]eles dec`t ca fenomenesincrone, `ntr-o lupt\ care se transmite, dela epoc\ la epoc\, `ntre tot ceea ce `nseam-n\ conven]ie10 [i libertate11. Sau, seriozita-te [i spirit ludic, analiz\ [i sintez\.

Spuneam c\ cele dou\ curente cares-au aflat la polii opu[i ai poeziei ruse `ndeceniile anterioare – mai precis, `n anii’60 [i `nceputul anilor ’70 – au fost realis-mul, care era fundamentat pe vraisem-blance, sau asem\narea cu realitatea, [imetaforismul, care celebra spiritul ludic [i

neprev\zutul. Pentru ace[ti doi poli, repre-zentativi ar fi Alexandr Tvardovski [iAndrei Voznesenski. Confruntarea dintrecele dou\ direc]ii [i tensiunile care aurezultat din aceast\ confruntare au f\cutposibil\ o anumit\ dinamic\ a poeziei ace-lor ani [i au dus, `n perioada imediat ur-m\toare, la o nou\ manifestare a aceluia[itip de confruntare, [i anume `ntre metarea-lism [i conceptualism. „Vechile b\t\lii`nc\ mai continu\, dar ele [i-au pierdutrelevan]a“12.

1 Care, vom vedea, are alte valen]e decît curentulomonim din culturile vestice, a[a cum [i imagismulpoundian nu poate fi suprapus peste imaginismulrusesc. Termenul imaginism este preluat din volumulLiviei Cotorcea, Avangarda rus\ (volum în curs deapari]ie la editura Vinea), inten]ia fiind tocmai aceeade a sublinia diferen]ele dintre curentele din poeziarus\ [i cele care, aparent cel pu]in, ar fi echivalente-le lor occidentale.

2 Mikhail Epstein, „New Currents in RussianPoetry: Conceptualism, Metarealism, andPresentism“, în After the Future: The Paradoxes ofPostmodernism and Contemporary Russian Culture,The University of Massachusetts Press, Amherst,1995, p. 71.

3 Epstein, op. cit.4 Acela[i fenomen s-a întîmplat, de fapt, [i în poe-

zia româneasc\. Radu Enescu, spre exemplu, îlconsider\ pe Mircea Dinescu cel mai reprezentativpoet al uni neglijate „genera]ii ’70“, propunînd chiartermenul de transmodernism, care ar acoperi poeziaacelui deceniu. Era, în fapt, o reac]ie alergic\ la ten-din]a de monopolizare a capitalului simbolic de c\tre„optzeci[ti“.

5 Op. cit.6 Walt Whitman, Song of Myself.7 În viziunea lui Epstein cultura este elementul

care une[te întreaga genera]ie: „Dac\ ar fi s\ c\ut\mo idee artistic\ ce i-ar uni pe to]i poe]ii tineri la unnivel superior diferen]elor stilistice dintre ei, atuncicea mai credibil\ aproximare ar fi tocmai ideea decultur\“ (Epstein, „New Currents in RussianPoetry…“).

8 Epstein avea s\ se stabileasc\ definitiv înStatele Unite în 1990.

9 Criticul rus a lansat, în anii ’80, mai multe ast-fel de manifeste, structurate în mod asem\n\tor.Unul dintre acestea, scris în 1986 [i împ\r]it pe 12puncte, se concentreaz\ asupra metarealismului.Intitulat „Ce este metarealismul?“, el a fost citit pe 5decembrie 1986 iar apoi expus pe unul din pere]iiExpozi]iei centrale din Moscova, Kuzne]ki Most, cuocazia unei seri dedicate „Metarealismului în poezie[i pictur\“.

10 În limba rus\, uslovnost’.11 bezuslovnost’.12 Mihail Epstein, „Metarealism [i Concep-

tualism“, în Russian Postmodernism…, p. 106.

Optzecismul rusesc: Al Treilea Val (I)

Ultimul e-book al lui Bogdan Suceav\,B\t\lii [i mesagii, este o culegere de textepoetice prin care autorul face dovada fap-tului c\ nu s-a îndep\rtat de acest gen lite-

rar, de[i `n calitate de prozator se bucur\el de aten]ia publicului [i a criticii litera-re. Exist\ `n poezia lui Bogdan Suceav\dou\ axe stilistice care se întrep\trund.Prima, marcat\ lexical, este caracterizat\prin abunden]a unor termeni din „lumeanou\“, aparent nepoetici. Miza acestuivolum electronic ar putea fi chiar aceasta,poetizarea limbajului tehnic – suport [imotor al lumii virtuale. Cea de-a doua ax\este rezervat\ unui discurs liric autentic,suficient de temperat încît s\ nu intre îndisonan]\ cu restul. „În mesaje de [asesute de bi]i/ trimiteai pe atunci dulce por-nografie/ la distan]\ de o idee / de unocean de o zi de ieri/ în mesaje fugare/concentrate/ cum intensitatea unui gând/de maestru al ceremoniei ceaiului/“.

Lovem@il project este o nara]iuneritmat\, puternic infuzat\ lexical [itematic de jargonul computeristic al

zilelor noastre. Anda Cadariu d\ dovad\de virtuozitate atunci c`nd `[i ]ese poves-tea (de dragoste) urm\rind s\ echivalezegama larg\ a rela]iilor ce se stabilesc`ntre oameni (`n lumea real\) cu o altaproprie calculatoarele conectate la inter-net. Povestea este amuzant\, tocmai dinacest motiv.

„Drag\ green, ]in s\ te-anun] c\, de[inu e credibil – nici m\car Aristotel, care-nnas avea cercel, n-ar spune c\-i plauzibil–, Pretzel a înnebunit. Am umblat la codullui – cu grij\, nu m-am pripit! – [i am adu-nat acolo, între el [i Noty, care – un mira-col! o minune! – l-a adus la func]ionare.Adunînd eu între coduri, împ\r\ind culovem@il project, [i atent cu ochii-n[ai[pe... mi-a dat trei virgul\ pai[pe,num\r simplu, infinit! N-a fost un scurt-circuit. |[tia s-au îndr\gostit. Nu pot unulf\r\ altul. Dac\ nu-i legi în re]ea, Pretzeldeloc nu porne[te, Noty RAM-ul terfe-le[te. Textul t\u este un virus. {i ei dois-au molipsit. Iar de-acuma, f\r\ Noty, nuva fi în veci pornit.“

Volumele pot fi desc\rcate gratuit de laadresa www.liternet.ro

N@vigator S.A.

Page 21: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

21Est-Vest TIMPUL

martie 2005

MIHAIL ELIZAROV

Na[terea lui Nikolai a fost `nso]it\ dedificult\]i deosebite. Ca s\ vin\ el pe lume,a murit un om. Asta i-a povestit luiNikolai mama sa. ~n ‘41, casa de copii afost evacuat\ din ora[ [i camionul, `n careg\sise cu greu un loc, a fost mitraliat de un„Junkers“. Camionul s-a r\sturnat `nrigol\, iar b\tr`nul [ofer, `nainte s\ se fi`ntors avionul pentru un nou raid, a reu[its-o `mping\ `n tufele de pe margineadrumului, strig`ndu-i: „Fugi, feti]\“. El animerit sub rafal\.

Ar fi fost un frumos simbol dac\ mamal-ar fi purtat pe Nikolai, `n vremea aceea,„sub inim\“, `ns\ abia `mplinise opt ani [inu putea fi vorba despre nici un fel desarcin\.

Este posibil ca juna s\ fi sim]it ulterioro oarecare responsabilitate pentru via]a cei-a fost d\ruit\, `ncerc`nd s\ dea un sensmor]ii inutile a [oferului necunoscut. Re-cuno[tin]a ei particular\ s-a exprimat prinproducerea lui Nikolai, folositor patriei [isociet\]ii. Cu aceasta, [i-a consideratdatoria fa]\ de cel c\zut `mplinit\ [i s-a`ndobitocit fulger\tor, transform`ndu-se`ntr-o femel\ scandalagioaic\ feroce, cu omul]ime de boli.

I-a `mpuiat urechile cu aceast\ povestetat\lui lui Nikolai, `nc`t b\rbatul a sf`r[itprin a fi gelos pe mort, mai ales atuncic`nd Nikolai, care [i-a manifestat t`mpeniaplin\ de via]\ de timpuriu, declara:

– Am s\ m\ fac [ofer.Sub influen]a relat\rilor materne, `n

Nikolai s-a `nr\d\cinat convingerea c\via]a a gre[it odat\ cu ceva `n fa]a lui, iaracum se achit\ timid, [i singurul lucru pecare trebuie el s\-l fac\ este s\ o ajute s\-[i dep\[easc\ timiditatea deplasat\ [i s\-[ir\stoarne asupra-i bunurile din bel[ug,f\r\ nici o jen\. De aceea nu se ferea denimic [i apuca via]a cu am`ndou\ m`inile,ca pe ni[te fructe nesp\late, [tiind dinaintec\, dac\ scapi, se va g\si cui s\ i se cear\socoteal\.

~ntr-o etap\ determinat\ istoric, socie-tatea, din considerente de siguran]\ pro-prie, nu i-a permis s\ abuzeze excesiv `nalegerea meseriei. Nu s-a f\cut [ofer, ]i-n`ndu-se seama de inaptitudinea lui pentruo munc\ at`t de responsabil\. De altfel,nici el nu s-a prea fr\m`ntat, ci a a[teptat o`nlocuire de valoare echivalent\.

Dup\ opt clase, pe Nikolai l-au angajatsalahor pe [antier, acolo unde p\rea c\ vaproduce daune minime. {antierul l-a de-prins pe Nikolai cu g`ndul c\ omul munciiare dreptul la del\sare. Vara umbla pestetot `ntr-o pereche de pantaloni pietrifica]ide jeg [i cu un maieu vechi, `ntins aproapep`n\ la buric, uns din cap p`n\-n picioarecu vopsea [i smoal\.

Pe urm\, Nikolai s-a `nsurat cuKaterina Ivanovna. Katea era invalid\ degradul doi. Organele femeie[ti interne `ir\m\seser\ subdezvoltate [i medicii i-au

interzis s\ fac\ copii. Dar, chiar [i cu or-ganele dezvoltate, Katea nu s-ar fi cuvenits\ nasc\, deoarece, pe deasupra, maisuferea [i de o u[oar\ debilitate mintal\.

Desigur, pe Nikolai `l atr\gea laKaterina Ivanovna mai ales riscul latentcu sf`r[it mortal. ~n m\sura posibilit\]ilor,a l\sat-o repede bor]oas\, iar c`nd a venitsorocul, a[a cum se afla, `n pantaloni [imaieu, a fugit la spital.

Medicii au luptat mult pentru via]atoantei de Katerina Ivanovna. A survenit ohemoragie abundent\. A fost chemat deurgen]\ un b\tr`nel profesor c\runt, care seodihnea acas\, adun`nd puteri pentru ur-m\torul infarct. Profesorul a venit imediat,[i Nikolai, care f\cea opturi pe hol, nu [i-arefuzat pl\cerea de a scutura umerii sl\bi]iai b\tr`nului.

– Nevasta, `n]elegi, `mi moare nevasta!se agita ca [i cum ar fi fost `n trans\. Sal-veaz-o, salveaz-o, t\icu]ule, nu m\ l\sa!

L-au desprins cu greu de profesorulcare `l asigura, cu delicate]e, c\ va face totposibilul. A urmat o opera]ie complicat\.A supravie]uit [i Katerina Ivanovna, [icopilul, dar a murit profesorul. Infarct.

Medicii l-au felicitat printre lacrimi pes\lb\ticitul de bucurie Nikolai, i-au spusc\ i s-a n\scut un b\iat. Pe prima targ\ auscos-o pe Katerina Ivanovna, din urm\ au`mpins-o [i pe a doua, cu profesorul.

Dac\ e s\ fim cinsti]i, pe Nikolai aceas-t\ moarte l-a lini[tit. ~n general, via]a la alc\rei fundament a fost s\dit\ moarteacuiva i se p\rea mai sigur\. El `ncerca s\-i`mbr\]i[eze pe to]i, ]ip`nd:

– Nu-i nimic, `mi va cre[te fiul [i negre-[it se va face medic! Iar medicii, obosi]i,zdrobi]i de pierderea suportat\, `i z`mbeautrist s`c`itorului mutant `n maieu lipicios.Le era clar ce descendent au produsNikolai [i Katerina Ivanovna.

Al doilea copil nu s-a l\sat prea multa[teptat.

Din nou Nikolai alerg\ la spital cuurlete `nfior\toare:

– Nevasta, `n]elegi, nevasta! iartrec\torii se aruncau `n toate p\r]ile dincalea lui.

Pentru salvarea hemoragicei KaterinaIvanovna a fost aruncat\ `n lupt\ toat\rezerva de s`nge. Un nou lot de fiole asosit abia peste o zi. Intre timp, alt\ fe-meie, din nefericire cu aceea[i grup\ san-guin\ ca [i Katerina Ivanovna, neprimindajutorul necesar, a decedat.Iar fericitul [isolemnul Nikolai, lipindu-l pe n\ucitul so]al ve[nic repausatei de perete cu burta luidezgust\toare [i pe jum\tate goal\, `l`ntreba meticulos:

– Ce-a fost? Inginer\? Nu fi trist, c`ndo s\-mi creasc\ fata, se va face inginer\!

Dac\ e s\ fim obiectivi, copiii luiNikolai erau numai buni de expus lamuzeu, la sec]ia de curiozita]i. Ei ap\reauanual [i `n zece ani au inundat curtea.Unul dintre ei, surdomutul, pe careNikolai `nc\ de la maternitate l-a destinatprofesiunii de economist, a c\zut `ntr-ogur\ de canal, dar ceilal]i tr\iau. Sem\n`ndcu ni[te [obolani, vorbind st`lcit, dezgust\-tori, colindau tomberoanele, f\c`nd s\ r\-sune cur]ile de chi]c\ieli.

~n ultim\ analiz\, copiii nici nu-l maiinteresau pe Nikolai. Lui `i pl\cea doaraceast\ harababur\ prenatal\, cu alerg\-tura, cu ]ipetele, cu s`ngele ei. ~i pl\cea,dup\ ce s\rea `n cabina „salv\rii“, s\ bat\cu pumnul `n spatele [oferului:

– Hai, neic\, bag\ vitez\, calc-o! Ne-vasta, `n]elegi, nevasta! [i s\ indicedrumul.

Ultima dat\, [oferul zorit de Nikolai aintrat `n plin `ntr-o feti]\ cu o vioar\ `nm`n\, dar „salvarea“ [i-a continuat drumulf\r\ s\ mai opreasc\, pentru a o ajuta peKaterina Ivanovna s\ se u[ureze din nou.

Traducere din limba rus\ deLIA GOCIU

Via]a e vesel\Mi s-a p\rut la prima vedere sumbru. ~mbr\cat `n haine de camuflaj, `nalt,

m\sliniu, cu ochelari negri [i cercel `n ureche, vorbind o german\ intens palatalizat\(`nc`t am tres\rit, crez`nd c\ am re`nceput s\ pricep ruse[te), noul oaspete al„rezerva]iei de arti[ti“ de la Kuenstlerdorf nu `ncuraja speran]ele unei viitoareamici]ii. Aveam impresia c\ ascunde o violen]\ mocnit\. Poate chiar o ascundea.Cred c\ i-am surprins o anumit\ melancolie atunci c`nd evoca fosta UniuneSovietic\. Via]a `n Germania – locuia de c`]iva ani la Berlin – o considera tern\, `ncel mai `nalt grad plictisitoare. Dorin]a sa – nu [tiu c`t de cehovian\ – era „Moscova!Moscova!“, unde spera s\ se stabileasc\ `n cur`nd [i s\ reintre `ntr-un ritm adev\rat.Dac\ poza `n ins dur, o f\cea destul de bine. „Destul“, adic\ plus`nd uneori p`n\ lastriden]e adolescentine, cumva comice. De pild\, dup\ ce-l snopeam la tenis, insistas\ ne `ntrecem `n aruncarea cu]itului, dovedindu-se teribil de iscusit, practicimbatabil. I-am spus c\ are s`nge de „raket“ [i i-a f\cut pl\cere.

I-am smuls greu o proz\ („C`t se pl\te[te `n Rom=nia?“ „Din p\cate, nimic“),dup\ ce, mai juc`nd un tenis, mai arunc`nd la ]int\, mai sporov\ind `n din ce `n ce mailungile seri westfaliene, ne-am apropiat oarecum.

Scrisul s\u, cu accente burle[ti, `nclinat spre cinism [i cruzime, dar dezv\luind,indirect, [i o natur\ justi]iar\, chiar o und\ de duio[ie, nu m-a dezam\git. Nemaifiindla curent cu ce se `nt`mpl\ `n literaturile fostului Imperiu Ro[u, nu am de ce s\-l leg.Mihail `i pomenea, destul de des, pe Erofeev [i Pelevin. Eu l-a[ ad\uga [i pePlatonov.

V\ ofer aceast\ mostr\, din stricta contemporaneitate a unui spa]iu devenit prearepede o terra incognita.

O. Nimigean

Cu prilejul `mplinirii a 10 ani de activi-tate, Editura Polirom anun]\ instituireaunui concurs anual de debut pentru c\r]ide studii [i eseuri. Concursul va purtanumele „Ioan Petru Culianu“. Lucr\rileprezentate trebuie s\ se `nscrie `n dome-niile: istoria religiilor, studii culturale,mentalit\]i, antropologie. Pot participa [imanuscrise din domeniul altor [tiin]esocio-umane (psihologie, sociologie,[tiin]\ politic\, studii de gen, asisten]\social\), comunicare, relatii publice, stu-dii media. Valoarea premiului este de

1000 de euro, iar lucr\rile premiate vor fipublicate. S`nt acceptate `n concurs [imanuscrise ale autorilor care au participatcu materiale `n volume colective dejapublicate.

Manuscrisele vor fi expediate `n plic,f\r\ semn\tur\ [i prefa]ate de un motto, peadresa editurii din Ia[i, B-dul Carol nr. 4,C.P. 266, `n format electronic [i print(ambele obligatorii). În plic separat,concuren]ii s`nt ruga]i s\ introduc\ acela[imotto, precum [i un CV al autorului.Ambele plicuri vor purta men]iunea

„Pentru concursul Ioan Petru Culianu“.Manuscrisele nu se `napoiaz\.

În anul 2005 vor fi luate `n considera]iemanuscrisele primite `n perioada 1 aprilie-30 septembrie a.c. Este de preferat camanuscrisele s\ con]in\ `ntre 200 [i 300 depagini a c`te 2000 de semne. Manuscriselesosite pe adresa editurii vor fi examinatede un juriu a c\rui componen]\ va ficomunicat\ la data anun]\rii premiului.Informa]ii suplimentare pot fi ob]inuteprin e-mail la adresa.

Concursul anual „Ioan Petru Culianu“

Mariana MOMANU, Educa]ie [iideologie. O analiz\ psihopedagogic\a sistemului totalitar comunist, Editu-ra Universit\]ii „Al. I. Cuza“ Ia[i, pre-fa]\ de Adrian Neculau, 2005, 242 p.

Au ap\rut, `n ultimul timp, maimulte c\r]i `n care se face evaluareamo[tenirii jum\t\]ii de veac de comu-nism, `n planul atitudinilor, menta-lit\]ilor, practicilor culturale [i gesti-cula]iei cotidiene. Unele s`nt istoriipersonale, altele de analiz\ a institu-]iilor [i a reprezent\rilor sociale crea-te de acestea, `ncerc`nd fiecare s\ de-monteze strategiile de manipulare aimaginarului colectiv, modul `n cares-a implementat g`ndirea unic\ [i uni-ficatoare [i s-a creat o nou\ identitate.

De[i {tiin]ele Educa]iei s`nt celemai `nregimentate [tiin]e sociale,pu]ine voci au `ndr\znit s\ analizezecritic mo[tenirea comunist\ a dome-niului. Autoarea acestei lucr\ri,Mariana Momanu, nu este o simpl\debutant\ `n cercetarea psihologic\rom=neasc\; domnia sa a publicat maimulte studii, `n reviste [i volume, iarde cur`nd a tip\rit la Editura Poliromo Introducere `n teoria educa]iei, lu-crare care respir\ maturitate [i spiritfin. Pe un teren grav afectat de discur-

sul dogmatic [i stilul g\unos al ideolo-giei comuniste (m\ refer la cercetareapedagogic\), autoarea, al\turi de c`]i-va tineri afirma]i `n ultimii ani, aducesuflul de `nnoire de care era nevoie.Demersul s\u e cu at`t mai important,cu c`t subiectul a fost practic evitat,de[i de 15 ani el poate fi tratat liber,f\r\ inhibi]ii.

Autoarea [i-a propus s\ demontezemecanismele teoretice [i practice princare s-a inventat [i construit, `ntr-unmoment social [i ideologic particular,un nou sistem editorial, care s\ ser-veasc\ scopurilor acestui sistem. ~nc\de la capitolul introductiv, plonj\mabrupt `n universul conflictual abor-dat. Cum se explic\, se `ntreab\ autoa-rea, pervertirea ideologogic\ a peda-gogiei `ntr-o societate totalitar\? Dece a devenit pedagogia un instrumental propagandei ideologice? Cum ofost posibil virajul spre o g`ndire abe-rant\ `n care [i-a f\cut loc, de pild\,ideea „paternit\]ii“ `n… matematicisau `n chirurgie?

Obiectivul explicit al proiectuluipedagogic comunist – constat\ MarianaMomanu – a fost transformarea natu-rii umane, schimbarea schemei cogni-tive de baz\ a Actorului Social Mediu,formarea „Omului Nou“, construitdup\ un model livrat ideologic, [i nurezult`nd din analiza nevoilor reale.

(E.U.)

BURSA C|R}ILOR

Page 22: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

martie 2005

22 AccenteTIMPUL

FLORIN C|T|LIN TOROPU

Cristina Iovita a absolvit regia laBucure[ti, `n 1984, sub `ndrumarea a doimari regizori, Valeriu Moisescu [i SilviuPurc\rete, cei care i-au marcat nu doarcrea]iile ulterioare, dar [i personalitatea.Trei ani a f\cut naveta `ntre TeatrulNa]ional din Ia[i [i „sec]ia“ Suceava, carefunc]iona `ntr-o cas\ de cultur\, o utopie asistemului comunist, care, `n 1987, a fost`nlocuit\ de o construc]ie `n regul\ pentrua ad\posti teatrul „utopic“ local. Nu avea`nc\lzirea bran[at\, dar `n rest era pepicioare cu tot ce-i trebuie unui teatru – `nafar\ de oameni, pleca]i care pe unde, c`tau putut de repede.

Dup\ aceast\ experien]\, a urmat oscurt\ carier\ de regizor la Sibiu, tot treiani, unde, la pu]in timp, se confrunt\ cu oalt\ utopie, cea a Revolu]iei Rom=ne careo promoveaz\ (’90-’91) directoare… subcerul liber, teatrul fiind distrus, iar ea pier-z`ndu-[i arhiva spectacolelor pe care lecrease. ~ntre ele, Lunga poveste de dra-goste de Tudor Popescu, pies\ premiat\pentru regie, Feudalul de Goldoni [i altele.Venirea la Bucure[ti, dup\ „evenimente“,este `nceputul unei „legende personale“care va culmina cu ceea ce criticii dinMontreal au numit apoi „sistemul Iovita“.~n capital\ va lucra doi ani la TeatrumMundi, condus de Corina {uteu, institu]ieimprovizat\ `ntr-o [coal\. Aici se lupt\ cudestinul pentru a pune `n „schel\“ – [coalatransformat\ `n teatru fiind un [antier derenovare – Goi `n fa]a destinului de TudorPopescu. Principala sa preocupare laaceast\ epoc\ de bulvers\ri `n cultura ro-m=neasc\ este s\ valorizeze noua genera]iede actori cu care a[az\ de altfel bazeleprimei sale trupe de teatru, prima trup\independent\ din Rom=nia post-revolu]io-nar\, Aparte, `n 1991. Printre realiz\riledin aceast\ perioad\ amintim Raportpentru Academie de Kafka [i o prim\ ver-siune a piesei Jacques le fataliste, pe carepublicul o aplaud\ la Institutul Francez. ~naceea[i perioad\, la solicitarea SoraneiCoroam\ Stanca, lucreaz\ Voievodul]iganilor.

Pentru motive pe care nu le `mp\rt\-[e[te, dar care pot fi u[or imaginate, din1993, o reg\sim pe Cristina Iovita `n anua-rul telefonic al Bostonului. De[i teatrul nu

este una din cele mai c\utate arte `n State[i nici lips\ de regizori nu duc americanii,Cristina `[i delimiteaz\ teritoriul s\u `naceast\ lume. Deosebit de important\ este`nt`lnirea sa cu Miles Coiner, care o `ncu-rajeaz\ s\ scrie. ~n 1994, va c`[tiga PremiulRod Parker (Dramaturgie Original\) pen-tru Death in Winter Time [i pune `n scen\The Rose Room, un omagiu adus profe-sorului Miles Coiner. Trei ani mai t`rziu,l’Ecole Nationale du Théâtre din Montreala lui André Brassard `i d\ pe m`n\ un grupde studen]i din anul al III-lea cu misiuneade a duce la cap\t un proiect axat pe „uto-piile teatrale ale lui Marivaux“. ~n urmaacestui proiect, Cristina `nfiin]eaz\ o alt\trup\, Le Théâtre de l’Utopie. Printrerealiz\rile trupei se num\r\ Escurial, deMichel de Ghelderode [i Negu]\torul dinVene]ia de Shakespeare. Totodat\, reiaCommunication à une académie, dup\Kafka, [i inaugureaz\ ciclul Teatrul revo-lu]iei cu o nou\ versiune a piesei Jacquesle fataliste, continu`nd cu Romania III.Referindu-se la mobilul proiectului,Cristina spune „Le Théâtre de l’Utopiecaut\ o formul\ estetic\ care s\ fie `nacela[i timp accesibil\ [i rafinat\, care s\poate atinge [i s\ suscite interesulpublicului de orice natur\, crez`nd `ntr-unimaginar colectiv propriu umanit\]ii: de-coruri minimale, joc stilizat, interac]iunecu publicul, ambian]a festiv\ care s\ con-duc\ la reflectare“.

~n 2004, Cristina `[i `nscrie ideile pe oalt\ orbit\. P\r\se[te c`teva luni Montrealul– c`mp al b\t\liilor sale –, de care simte c\trebuie s\ se distan]eze pentru a-[i preg\ti`n lini[te alte r\zboaie. Se refugiaz\ `nGermania, unde se concentreaz\ asupraunei alte etape a procesului pe care `l faceutopiei: Democra]ia. Se `ntoarce cu adap-tarea La parlerie des mercenaires ouPhilosophes et guerriers. Cu interludiicomice [i populare venind din commediadell’arte, piesa care tocmai s-a jucat laMontreal i-a fost inspirat\ de povestirilesoldatului-scriitor din Vene]ia secolului alXVI-lea Angelo Beolco (zis Ruzante) – alec\rui reflec]ii au ca tem\ r\zboiul –, dar [ide Republica lui Platon. De altfel, vene-]ianul `nsu[i m\rturise[te c\ La parlerie…este o adaptare a Dialogurilor lui Platon.Ce face Cristina este s\ `i pun\ fa]\ `n fa]\pe Ruzante (filozof f\r\ voie) [i pe Socrate(filozof de meserie) `ntr-un dialog asupraDemocra]iei.

De[i mariajul `ntre colajul acesta [iviziunea sa puternic personal\ asuprademocra]iei nu este `nt`mpl\tor, s`ntdeparte de a afirma c\ regizoarea este uncreator angajat sau militant. Nu. FilozofiaCristinei Iovita este una terre-à-terre,puternic ancorat\ `n problematica lumiicontemporane, `n care revolu]iile, r\zboa-iele izbucnesc din necesit\ti de publicitatesau doar de budoar. ~ntr-o lume `n care de-mocra]iile se construiesc, se export\ [idestram\ dup\ cum decid umorile puter-nicilor momentului. ~ntr-o lume `n careexist\ numai iluzia c\ „la voix des peuplesest souveraine“, Cristina vrea – [i reu[e[te– prin aceast\ pies\ s\ repun\ `n discu]ieceea ce se [tie despre Democra]ie, c\ut`nddefini]iile acesteia acolo unde ea a fostdescoperit\ [i impus\: Grecia antic\ [iVene]ia. Piesa `l g\se[te pe Ruzante, ]\rans\rac din c`mpiile Padovei, `nrolat ca mer-cenar `n armata papal\ angajat\ `mpotrivaereticilor protestan]i. Dezam\git de atroci-t\]ile comise `n numele credin]ei, s\rac,epuizat [i speriat, el dezerteaz\ pentru a serefugia la Vene]ia, p\m`ntul s\u natal,unde `[i l\sase so]ia singur\. Pe drum,obosit, adoarme [i `l `nt`lne[te `n vis peSocrate, care discuta cu discipolul s\uGlaucon despre originile r\zboiului `ntr-osocietate democratic\. Dup\ ce revine `nlumea real\, previziunile filozofului ate-nian se transform\ `ntr-un co[mar: Bétia,

so]ia sa, spera ca Ruzante s\ fi murit `nr\zboi, prietenul s\u Menato `l crede ostafie, iar Tonin vrea s\-i ia locul `n patulconjugal. Revenindu-[i, eroul `ncearc\ s\se salveze r`z`nd. Sistemul Iovita! Fidel\crezului s\u, Cristina Iovita apeleaz\ [i dedata aceasta la actori tineri `ntre careremarc\m pe Costa Tovarniski, actor deorigine rom=n\ care `[i face debutul pescena montrealez\ cu un rol aparte: alter-ego-ul lui Ruzante. Interven]iile salepermit o bun\ comunicare cu spectatorul,pe care Costa `l trage de m`n\ `n pies\.~nc\rcat cu un umor tragic, personajul s\u– cel care d\ ritmul piesei! – aduce via]\ [iculoare, imaginea lui r\m`n`nd `ncrustat\`n memoria spectatorului. De asemenea,experien]a sa de mim [i clown (Costa esteurm\rit cu aten]ie [i de Cirque du Soleil!)i-a permis s\ `ndeplineasc\ cu brio o alt\dificil\ sarcin\ pe care i-a `ncredin]at-oCristina, aceea de a o asista la mi[careascenic\ (care se apropie uneori de acro-ba]ie!) a celorlal]i actori.

Stagiunea teatral\ 2004-2005 a Com-paniei Teatrului de l’Utopie continu\ `naprilie cu un alt proiect destinat aceluia[isubiect: democra]ia. Exersat\ `n proiectecu b\taie lung\, Cristina va `ncerca s\ re-leve noi fa]ete ale acestui fragil mecanism,de data aceasta prin dramaturgia luiCehov, mai precis Platonov.

Destinul regizoarei Cristina Iovitasub semnul utopiei

SCRISORI DIN MONTREAL

LEONARD OPREA

Drag\ Prietene,Scuz\-m\ c\ te deranjez, `ns\ cunos-

c`ndu-]i principiile morale [i etice, rectitu-dinea deontologic\, anti-comunismulconstant manifestat, dar nu mai pu]in libe-ralismul t\u admirabil, constant manifes-tat, trebuia s\-]i scriu cele de mai jos –chiar dac\, de ani buni deja, vie]uiescdeparte de ]ar\, tocmai peste OceanulAtlantic, `n Bostonul at`t de `nghe]at [i vis-colit, parc\ ve[nic `nz\pezit `n aceste zilede visat `nceput de prim\var\.

A[adar, `n Rom=nia... `nc\ o dat\,m\[tile – mai noi, mai vechi – cad, de fapts`nt chiar smulse cu nedisimulat\ pl\cere...Iacobinismul-de-mahala (termen ce-miapar]ine [i sper s\ nu te supere) re-a[eaz\corup]ia `n infrastructuri [i structuri propriipe care le vrea tot mai cristaline [i tot mai

durabile `ntru ostoirea setei de Putere – da,noua, alta, dar tot Puterea. „Prietenii“ dinRom=nia s`nt acum, ast\zi, mai „amici“ caniciodat\ – fiindc\, vezi bine, ciolanulPuterii cu glas [i c`nt de siren\ i-a orbit,surzit, hienit, [acalit [i lupit at`t de rapid,`nc`t [i unii ca noi, trecu]i prin at`tea,s`ntem, vorba americanului, „speech-less“...

Drag\ Prietene, de[i, `mi p\strez `nc\vie speran]a `n evolu]ia `nspre o societaterom=neasc\ realmente civil\, deschis\ [idemocratic\ – pe scurt, `ntru mai bine,chiar mult mai bine, `n Rom=nia de ast\zi,totu[i nu-mi pierd luciditatea [i, uite, `]id\ruiesc aceste cuget\ri benigne despreprezentul rom=nesc venit dintr-un trecutnu prea `ndep\rtat [i merg`nd spre un viitorapropiat:

– Turma nu are nevoie de dialog.Dialogul ei nu este nici m\car un monolog

– este o dictare f\r\ punctua]ie. Pe care oexecut\ f\r\ ezitare [i cu entuziasm sincer.

– Mediocritatea sub toate formele ei, [icu at`t mai mult aurea mediocritas, salieri-an\ ori altfel, dar dintotdeauna astfel, aretendin]a asimptotic\ s\ creeze teorii cu iznihilist [i parfum de dogm\, prin care `[ijustific\ ra]iunea de a fi ceea ce este:mediocritate. F\r\ trecut, f\r\ viitor. P`n\la urm\ – f\r\ prezent. Mediocritatea deve-nit\ Putere neag\ inevitabil liberalismul.

– Binele practicat constant asupra mul-tora dintre semenii no[tri duce la fapta luiCain. Nu pentru c\, prin crima sa, Cain nusuport\ [i nu profit\ de binele exercitatasupra lui; ci, fiindc\, prin crim\, Cain nurisc\ s\ practice binele devenind astfel ofiin]\ moral\, implicit demn\ [i liber\.

– Slujitorul Puterii – oricine ar fi el, dela umilul func]ionar [i p`n\ la pre[edintele

sau regele unei ]\ri – mai devreme sau mait`rziu sf`r[e[te precum `ntr-o str\vechepoveste oriental\: `ntr-at`t perie, spal\ [ipup\ fundul elefantului idolatrizat, p`n\c`nd `ntr-o bun\ zi, drept r\splat\, elefantulse a[eaz\ temeinic pe slujitorul s\u. Iaracestuia `i intr\ cu mare u[urin]\ capul `nfundul elefantului. {i, dac\ nu moare sufo-cat, atunci, totu[i, toat\ via]a lui va mirosia rahat `ntr-at`t, `nc`t oric`nd este gata s\repete aceast\ plec\ciune suprem\, asu-m`ndu-[i bucuros riscul sufoc\rii...

Drag\ Prietene, poate c\ acei rom=nicare au ochi de v\zut – vor vedea; urechide auzit – vor auzi [i minte s\ `n]eleag\ –vor `n]elege. ~[i vor deschide [i inima. {i,vor ac]iona `n consecin]\. Altfel… nu va fiun alt fel… nici m\car pentru nepo]ii nos-tri. Dar, repet, `mi p\strez vie speran]a…

Cu aceea[i prietenie,Martie, 2005, Boston

O EPISTOL| DIN BOSTON

P\strez `nc\ vie speran]a...

Page 23: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

martie 2005

23AccenteTIMPUL

ALEX ACIOB|NI}EI

Anul cinematografic 1928 debuteaz\ `nfor]\ urm`nd trendul imprimat de anul pre-cedent. Deja v`ntul nesiguran]ei bate princele mai multe s\li de cinema. Patroniimultor astfel de localuri declar\ falimentuldeoarece s`nt incapabili s\-[i doteze s\lilecu instala]ii de sunet [i s\ renun]e laorchestrele care p`n\ ieri `nso]eau curgereafilmelor. „Arpa“, „Select“ sau „Marconi“s`nt c`teva nume de s\li bucure[tene aic\ror patroni au `n]eles `nc\ de la `nceputulanilor ‘20 c\ filmul mut este doar o treapt\de dezvoltare [i nu o form\ artistic\ dedurat\. La Ia[i, `n topul ofertelor de cine-matografe sonore se plasau s\lile„Astoria“, „Sidoli“ [i „Na]ional“. ~nschimb, multe cinematografe de cartierpreferau nesiguran]a vechii metode mutebaz`ndu-se pe faptul c\ doar c`teva filmesonore de import nu pot dizloca un anumitfel de a face specific cinematografiei vre-mii. Acelea[i zbateri vor ap\rea mai t`rziu,c`nd mul]i produc\tori de film vor g\sidrept imposibil\ achizi]ionarea de pelicul\color. La fel se `nt`mpl\ [i `n prezent cu unconflict `ntre progresul `nf\]i[at de numaicele c`teva Multiplexuri cu sunet dolbyexistente `n ]ar\ [i masa imens\ de s\lir\mase la dot\rile de acum c`teva decenii.

Anul 1928 se v\de[te, prin ritmul s\uteribil de dezvoltare `n toate domeniile, cao amenin]are pentru grupul conservatordin lumea filmului. Timpul dot\rii s\lilorcu difuzoare c`t mai fidele prevestea exis-ten]a unei fracturi `n cadrul acestei arte.Este foarte important de [tiut c\, `n ciudaacestui v`nt al schimb\rii, va mai existachiar [i la `nceputul anilor ‘30 un produ-c\tor care va realiza o comedie mut\. To-tu[i, a fost imediat obligat de presiunea

pie]ei s\-i ata[eze o coloan\ sonor\ muzi-cal\ pe discuri. ~n primele luni ale anului1928, 76 de cinematografe rom=ne[ti intr\`n faliment. Venise timpul primenirii aces-tei arte [i intr\rii sale `n faza total profe-sionist\. Revistele de specialitate deve-neau din ce `n ce mai numeroase, iarmonopolul Bucure[tiului c\zuse definitiv.Chiar [i Boto[aniul realiza un supliment alrevistei „Film“, organiza concursuri defotogenie, iar articolele sale erau foartebine redactate, demonstr`nd un puternicsim] al realit\]ii.

Primele zile ale anului `n discu]ie bom-bardeaz\ cinematografele ]\rii cu un spu-mos scurt-metraj comic, produc]ia regizo-rului Marin Iorda, A[a e via]a. Foarte rarau mai existat cazuri de comedii cu doarc`teva personaje care s\ reporteze un ase-menea succes. Al\turi de Marin Iorda (cudublu statut: de regizor [i actor) nu st\teaaltcineva dec`t Jean Georgescu, fin inte-lectual, artist complex (regizor, actor, sce-narist [i publicist) ajuns `n mijlocul perioa-dei interbelice la o cot\ impresionant\ denotorietate interna]ional\. Gioni – perso-najul lui Jean Georgescu – era un candid[omer bucure[tean, de o exponen]ialitatecomplex\, neav`nd nimic `n comun cucelebrul Lache sau cu cei doi prieteniinterpreta]i de Stroe [i Vasilache din filmul„Bing-Bang“ (1934). El e antrenat `ntr-osuccesiune rapid\ de remember-uri `n caree `nf\]i[at, al\turi de actorul german MadyStratt, pe vremea c`nd lucra ca impiegat demi[care la o gar\. Z\p\cit [i fredon`nd `ncontinuu o melodie auzit\ noaptea `ntr-unbar, Gioni `ncurc\ orarul trenurilor [i pro-duce tamponarea a dou\ garnituri. A[aajunge Gioni [omer – un cadru reluat `nfinal de c\tre talentatul operator LeoSchwedler. Jean Georgescu construiac`teva gaguri de un bun gust remarcabil,umorul s\u uscat [i agilitatea elegant\

trimi]`nd c\tre stilul lui Harold Lloyd. De[iproduc]ia A[a e via]a a fost filmat\ `noctombrie 1927, premiera a avut loc abia`n ianuarie urm\tor`n Bucure[ti la cinema-tograful „Majestic“.

Dar dac\ ne-am fixat pe zona temporal\a `nceputului de toamn\ din 1927, hai s\vedem cu ochii min]ii ce se `nt`mpl\ lasf`r[itul lui septembrie `n alt\ parte aBucure[tiului. Pe calea Mogo[oaiei, lamodernul studio „Rom=nia-Film“ patronatde operatorul Eftimie Vasilescu, criticul defilm Marcel Blossoms (regizorul docu-mentarului de succes D`mbovi]\, ap\ dulce– 1926) punea `n [antier, al\turi de came-ramanul Cornel Dumitrescu, seria decomedioare Gugu]\. Probabil c\ v\ `ntre-ba]i ast\zi cine este acest personaj cunume hazliu. Ca [i Haplea, Gugu]\ eraunul din prefera]ii copiilor `n paginilerom=ne[ti de benzi desenate. A[adar, at`tspiritul artistic c`t [i cel de pia]\ impuneauilustrarea cinematografic\ a acestui perso-naj comic. Seria presupunea dou\ episoa-de foarte bine realizate, fiind folosi]i actoritineri cu puternice disponibilit\]i de casca-dori. Cele mai multe personaje se b\teau,se alergau pe sub mese, primeau `n fa]\obiecte aruncate [i se murd\reau din capp`n\ `n picioare cu fri[c\. S`nt multe simi-litudini – ca tehnic\ scenaristic\ – `ntreprimul episod al seriei, intitulat Gogulic\cheferist, [i A[a e via]a. ~n schimb, cel de-al doilea episod, Gugu]\ la [trand, dureaz\mai bine de jum\tate de or\ [i presupuneurm\toarea poveste: Gugu]\ – un tinerel`mpiedicat interpretat cu talent de {tefanIonescu – lucreaz\ la un raion al magazi-nului „Victoria“. ~ntr-o zi, descoper\ c\mai are o coleg\, de o frumuse]e r\pitoare,nimeni alta dec`t actri]a de vodevil EdinaDumitrescu. Inevitabil, se `ndr\goste[te deea, dar bietul b\iat nu are noroc. Nefiinddec`t un umil v`nz\tor nu prea prime[te

aten]ie din partea fetei. Gugu]\ tot sper\dar izbucne[te `ntr-un pl`ns foarte comicc`nd descoper\ c\ dulcineea lui mai are doipretenden]i cu mai multe [anse: un craib\tr`n [i plin de parale (Eugen Giurgea) [iun donjuan t`n\r, student la politehnic\ darlipsit de resurse. Printr-un concurs de`mprejur\ri favorabile, Gugu]\ intr\ `nposesia agendei fete unde g\se[te… dateimportante. De la felul de m`ncare care `iplace [i p`n\ la programarea unei `nt`lnirila [trandul Kiseleff, agenda fetei cuprindeatot felul de informa]ii. Dar Gugu]\ seopre[te asupra `nt`lnirii de la [trand. Fataurma s\ se vad\ cu ambii pretenden]i, laore diferite, at`t cu studentul c`t [i cu mo[ulbogat. Gugu]\ nu se d\ b\tut, se `nvoie[tede la magazin [i ce urmeaz\, probabil c\b\nui]i. Micul v`nz\tor r\stoarn\ [trandulpe dos, produce cafturi excelent surprinsepe pelicul\, induce momente de un comicviguros [i reu[e[te s\ fie apreciat de fat\. Adoua zi, Gugu]\, victorios, `[i a[tepta cole-ga cu flori [i cu m`ncarea care [tia el c\ `iplace. Dar aceasta `nt`rzie s\ apar\.Disperat, pune m`na pe un telefon [i osun\. Nu `i r\spunde nimeni. ~i `ntreab\ peceilal]i unde este fata. O alt\ v`nz\toare(Jeny Cornea) `i arunc\ `n nas urm\toareapropozi]ie: „A demisionat“.

Astfel debuteaz\ anul 1928, cu dou\comedii (una compact\, una `n serial) rea-lizate `n toamna lui 1927 dar [lefuite teh-nic `n primele luni ale anului urm\tor. Subzodia comediei s-ar putea spune c\ st\`nceputul anului 1928, dar [i sub impactulfracturant al conflictului dintre filmul mut[i cel sonor. Rom=nii `nc\ nu produceaufilm sonor, dar vizionau adeseori produc]iiamericane [i fran]uze[ti care trecuser\ laaceast\ tehnic\. ~n episodul viitor ve]i des-coperi filmul de tranzi]ie, care nu va fivorbit, dar va avea o ilustra]ie muzical\adecvat\.

Filmul rom=nesc `ntre 1905-1948 (21)

PAUL MIRON

Graba de a g\si un loc mai convenabilpe spinarea boului antic `n drumul s\u spreEuropa a cuprins [i literele române; dindiferite puncte cardinale apar concluzii, selanseaz\ proiectile, se combat defini]iiimpuse. Lucruri de la na[tere [tiute s`ntacum proasp\t vopsite, programele s`ntrecitate la un hot\r`tor examen. Schim-b\rile politice din România de dup\decembrie 1989 ne arat\ leg\tura [ubred\`ntre cei doi poli: patria [i exilul. De oparte avem ini]iativele izvor`te din preo-cup\rile majore ale refugia]ilor, pe de altahavra g\l\gioas\ pentru care orice efort de`nfr\]ire e `n acela[i timp motivarea exis-ten]ei unui nou veac.

Pu]ini istorici [i critici culturali auremarcat un eveniment petrecut acumc`teva luni aproape de noi, `ntr-un ora[care, datorit\ `n]elepciunii [i curajului edi-lilor s\i, revine `n r`ndul urbelor elitare. LaGala]i, Universitatea Dun\rii de Jos as\rb\torit pe unul dintre cei mai `mplini]ifii ai ]inutului Covurlui, doctor Cri[an V.Mu[e]eanu, savant recunoscut de cele maicompetente institute de biologia imunit\]iidin lume, medic, matematician, dar [i poet[i scriitor care descifreaz\ mersul nostru `nduh. Gestul acesta ridic\ prestigiul acade-miei g\l\]ene [i `i permite s\ participe lacompeti]ii savante de interes mondial.Lauda]ia colegului s\u, doctorul NiculaeBacalba[a, `l prezint\ ca pe „o personalita-te [tiin]ific\ de prim\ m\rime pe firma-mentul medicinei mondiale“, comparat cu„marele Paulescu“, cu „exploratorul ocea-nelor Cousteau“ [i cu Alexis Carell. Sumacalificativelor adunate de N. Bacalba[a nucuprinde `nc\ toate meritele s\rb\toritului

citate [i de al]i doctores g\l\]eni. Nu s-avorbit destul de C.V.M. ca de un marescriitor, `nc\ necunoscut publicului com-petent din ]ar\.

Cele trei c\r]i (Povestiri, 2000, Strig\-tul – sau proiec]ia unui necunoscut `nsecolul `n care a tr\it, 2003, Canicul\ asu-pra Prusiei – Povestiri [i laviuri, 2004)reprezint\ `ns\ un elogiu adus locului deba[tin\, exprimat de filosofia modern\ cafundament al vie]ii `n forma unui p\trat `ncare se unesc cerul [i p\m`ntul, omul [idivinul. Cu c`t trece timpul, scriiturile dinexil deschid por]ile unui c`mp românesc,modelele, spa]iile medievale se conjug\armonios cu cele ce apar acum construindun pod de la lumea veche la lumea nou\.Aceast\ constatare se verific\ `n scrisul luiC.V.M, tip\rit `n ]ar\, dar `mplinit `n dia-spora.

~ntr-o bro[ur\ sub]iric\, dar spiritualesen]ial\, ap\rut\ `n iunie 1951, Convor-biri cu Nae Ionescu, D.C. Amz\r adun\c`teva articole ale filosofului bucure[tean.Un citat ne-a r\mas `n g`nd [i ne-a revenitputernic la lectura prozei doctoruluiMu[e]eanu, fiindc\ acesta `l define[te maibine pe s\rb\torit. Citim: „Petrarca“ s-a ur-cat pe un munte, odat\. Este un lucru ex-traordinar pentru un om din Evul-Mediu s\se urce pe munte. Un om din Evul-Mediuse putea urca pe un munte ca s\-l cunoasc\,dar el nu avea sentimentul naturii, pentruel nu exista cosmosul `ntruc`t era cosmos,`n nici un fel. Petrarca, `ns\, s-a urcat pen-tru c\-i pl\ceau muntele, pomii [i cerul, iarc`nd a ajuns `n v`rful muntelui, a f\cut unimn pe care l-a scris `ntr-un fel de jurnal dec\l\torie... se `nf\]i[eaz\ cu totul altfel: seuite la el, se place p`n\ s\ se analizeze, s\scrie pe h`rtie...“. Simplitatea luminoas\ atextului filosofului bucure[tean o reg\sim`n opera narativ\ a doctorului.

{tefan Teodorescu, interpretul fidel almedita]iilor heideggeriene, ne deschide oimagine captivant\ a pozi]iei fa]\ de tha-lassa, care abia `n ultima epoc\ e acceptat\`n g`ndirea româneasc\. Marea este un ele-ment incontestabil la cucerirea ]\rmurilorunde s-a f\cut istorie. ~n ceea ce prive[teleg\tura românilor cu marea, `n sens isto-ric, european, `n]eleg termenul „mare“ ca„`mp\r\]ia apelor“. Europa e o serie decuceriri, de aventuri, mai mult sau maipu]in `n]elepte. Ori[ic`t, colonizarea a fostun fapt cel pu]in ambivalent, dar era unfapt necesar: noi am unit lumea cu toatep\catele ei – `n acest sens marea a jucat unrol important [i `n acest sens trebuie decla-rat\ `n lumea european\ ca un factor fun-damental. Prezen]a apei [i a m\rii ne esteaproape constitutiv dat\, `ns\, f\r\ discu]ie,noi rom=nii n-am cucerit insule, nici n-amvrut s\ facem istorie `n sensul acesta. Aicipoate a avut dreptate Blaga: am boicotatistoria. Imboldul doctorului Mu[e]eanu ne`ndeamn\ s\ intr\m `n competi]ie, s\ fimsubiect [i nu numai obiect sau o simpl\existen]\. Comunitatea european\ cere dela candida]i s\ `mplineasc\ anumite condi-]ii. S\ aib\ mai `nt`i un mit al desc\lec\rii,adic\ s\ aib\ o diplom\, cum au unii dinvecinii no[tri, care spune: la anul cutaream sosit aici... [i am f\cut aceasta... Peurm\ trebuie s\ dovede[ti c\ ai o continui-tate istoric\, c\ n-ai venit `nt`mpl\tor [i c\ai plecat iar\[i cu un mijloc oarecare. S\dovede[ti c\ ai f\cut din ]inutul acesta opatrie, c\ ai umanizat geologicul, c\ aif\cut din el o a[ezare omeneasc\. Pe urm\trebuie s\ dovede[ti c\ limba ta este origi-nal\, unitar\.

Aceste condi]ii ne-au urm\rit tot tim-pul, toat\ istoria noastr\ cultural\ a fost`ncercarea de a ne restabili identitateana]ional\.

De aceea cinstea f\cut\ profesoruluiMu[e]eanu. l\rge[te [i dimensiunile acti-vit\]ii culturale ale Universit\]ii Dun\rii deJos, titulatur\ aflat\ `ntr-o fericit\ conso-nan]\ cu aceea a Arhiepiscopiei ca [i a`ntregului spa]iu de la v\rsarea Dun\rii `nmare.

~n colocviile din exil `n care lumeaveche a fost confruntat\ cu lumea nou\,discu]iile despre rostul nostru `n lume aul\sat urme ad`nci `n mentalitatea celorpleca]i din ]ar\, dar care n-au renun]at lacomuniunea cu cei r\ma[i. Tr\s\tura deunire a fost limba. Anumite cuvinte româ-ne[ti, cum este ‘dorul’, cum este ‘omenia’[i cum este chiar cuv`ntul ciudat dar fru-mos ‘inimos’, greu de tradus [i dep\[indcon]inutul s\u afectiv, ]in, s\ spunem, deproblema ethosului românesc ca substrat.Sau alt exemplu: cuv`ntul ‘dor’ nu e unsimplu dat psihologic sau liric, el se inte-greaz\ `ntr-o structur\ existen]ial-analitic\.Ce `nseamn\ asta? {tefan Teodorescu pre-tinde c\ ‘dor’ marcheaz\ o deschidere c\trelume. Dar el nu se opre[te aici. Marcheaz\c\ noi n-am cucerit, n-am avut ethosulfaustic al Europei, cum ne-a explicatEminescu. Noi am avut ‘omenie’, adic\substratul sau condi]ia prin care descoperic\ [i cel\lalt e om.

C`t prive[te cuv`ntul ‘omenie’, ar trebuiinterpretat `n sensul creator, a[a cum ne`nva]\ Cri[an V. Mu[e]eanu `n opera sascris\. Este mai mult dec`t un cuv`nt-cheie, este leg\tura care ]ine laolalt\ ceidoi poli, exil [i patrie.

La 25 aprilie savantul Cri[an V.Mu[e]eanu `mpline[te 90 de ani.

Cri[an V. Mu[e]eanu [i `mp\r\]ia apelor

Page 24: TIMPULtimpul.ro/magazines/36.pdf3 martie 2005 24pagini, 10.000 lei (1 leu) an VI, nr. 75 Num\r ilustrat cu fotografii de Florin Bat`r TIMPUL REVIST| DE CULTUR| Redac]ia [i administra]ia:

martie 2005

24 Flash

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Emil Brumaru, Al. C\linescu

Liviu Leonte, Paul Miron,

Dan Petrescu, Alexandru Zub.

Coresponden]i externi:

J. W. Boss (Amsterdam)Cerasela Nistor (Montreal)

William Totok (Berlin).

Bogdan Suceav\ (Los Angeles)

Mihai Vacariu (Adelaide)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redactori:

Alex Aciob\ni]eiRadu AndriescuMichael Astner

{erban Axinte (secretar general de redac]ie)

Mihai Dasc\lu

Gabriela Haja

Doris Mironescu (redactor [ef adjunct)

Lucian Dan Teodorovici

Colaboratori:Radu Pavel GheoFlorin L\z\rescuMircea P\duraruCristian P\tr\[coniuFlorin }upuCristian Dumitriu (tehnoredactor)Diana Cristina Go[man (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Adresa redac]iei:

Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5Casa Conachi, cod 700506

www.timpul.roE-mail: [email protected] ISSN 1223-8597Nr. catalog Rodipet 4624

Revist\ editat\ de:Viitorul Rom=nesc [iFunda]ia Cultural\ „Timpul“

Fondatori:Liviu Antonesei (pre[edinte)Gabriel Cucuteanu (director general)

TIMPUL

REVISTA APARE CU SPRIJINUL CONSILIULUI LOCAL IA[I

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

O foarte subtil\ polemic\ se ascun-de `n frumosul elogiu pe care H.-R.Patapievici i-l aduce `n valoroasa-irevist\ excentricului g`nditor AlexandruDragomir (cf. Lec]ia lui AlexandruDragomir, `n Idei `n dialog, nr. 3 a.c., p.55): sus]in`nd c\ Dragomir „refuza s\scrie“, e ca [i c`nd Dl. Patapievici ar`n\l]a un protest mut `n contra celor vreotrei volume pe care Editura Humanitas sepreg\te[te s\ le scoat\ din cele „peste 90de caiete“ r\mase de la AlexandruDragomir [i descrise deja `n studiulintroductiv (numit tocmai Caietele dinsubteran\) semnat de Gabriel Liiceanu laCrase banalit\]i metafizice (Humanitas,2004, pp. XLVII sqq.), o prim\ tentativ\de a scoate la iveal\ ceva din stilul de g`n-dire al fostului student al lui Heideggerprintr-o carte de „prelegeri reconstruite“,care nu se [tie prea bine de ce a fost pus\sub numele s\u. ~ntr-adev\r, o Not\ asu-pra edi]iei ne instruie[te, f\r\ a exempli-fica, asupra modului `n care D-nii GabrielLiiceanu [i C\t\lin Partenie au purces la„o reconstruc]ie a textului“: unele pasajeau fost eliminate, altele au fost prelucrate„de la simple stiliz\ri ale textului p`n\ lareformul\ri integrale“ [i li s-a mai schim-bat [i ordinea, `n unele cazuri (nepreci-zate) ad\ug`ndu-se pur [i simplu pasaje(nesemnalate ca atare) „`n prelungireaunei idei [i `n spiritul g`ndirii luiAlexandru Dragomir“ (p. LXX)! Nu e demirare c\ Dl. Andrei Cornea a calificatundeva intrepida realizare drept „unscandal editorial“ (ceea ce `ns\ nu l-aoprit s\-[i a[tearn\ cronica la cartearespectiv\ mai departe). Nu vom [ti, prinurmare, niciodat\ c`t „Dragomir pur“con]ine volumul de „prelegeri reconstrui-te“; de pild\, ca s\ m\ limitez la un exem-plu minor, `mi vine foarte greu s\ cred c\,de[i vorbea `n 1987 despre computer (p.75), putativul autor anexat de Humanitasfolosea `n acela[i an [i termenul deaccesare `n accep]ia englezeasc\ deast\zi (cf.: „[tiin]a care preced\ accesareaposibilului meu“ – p. 51). ~ns\ oralitatealui Dragomir, fireasc\ `n prelegeri, nuface totu[i din el un reprezentant al cul-turii orale care „scrie direct `n suflet“,precum s-ar deduce din trimiterile D-luiPatapievici la Platon (c\ci `n Phaidros,`ntre altele, despre asta e vorba la unmoment dat: despre [ocul trecerii de laoral la scris): `n fond, cele „peste 90 decaiete“ pe care se preg\te[te s\ le publiceHumanitas o dovedesc cu prisosin]\;aspectul escamotat cu grij\ aici e altul,anume c\ Dragomir, de[i scria, refuza s\publice, lucru care pune o problem\editorilor s\i de ast\zi: oare nu contravinei, public`ndu-l, mai cu seam\ `n forma

bastard\ de p`n\ acum, voin]ei salemen]inute cu str\[nicie o via]\ `ntreag\ dea nu publica nimic? Dar, desigur, putem`n]elege c\ „t\cerea lui stimuleaz\ volu-bilitatea editorilor“, cum scrie Dl. AndreiPle[u `n postfa]a la Crase banalit\]imetafizice (p. 252), ba chiar stimuleaz\ [ispiritul lor mercantil, mai presus detoate...

Din acela[i num\r al revistei Idei `ndialog afl\m c\ Dl. Dan C. Mih\ilescu ademisionat `n 2003 de la Institutul deIstorie [i Teorie Literar\ „G. C\linescu“,din pricina constr`ng\toarelor exigen]eideologice exercitate asupr\-i [i `n gene-ral de c\tre Dl. Eugen Simion, [i asta„dup\ 23 de ani de munc\ amar\ [i pl\-cut\ acolo“ (p. 8). Care s\ fi fost rezulta-tul celor peste dou\ decenii de trud\ `ns\,`n afar\ de `ncrustarea morpionic\ a bie-tului p\lma[ Dan C. `n s`nul infeliceiinstitu]ii de cercetare? Cele c`teva arti-cole din Dic]ionarul general al literaturiiromâne coordonat de Eugen Simion [i alec\rui prime dou\ volume, recent ap\rute,s`nt acum luate la refec de fostulcercet\tor? Fire[te, Dl. Simion nu este unins nici prea comod, nici excesiv desimpatic, `ncrustat cu n\dejde cum se afl\la r`ndul s\u la c`rma Academiei, `nc`t m\`ntreb dac\ nu cumva „regimul B\sescu“e neputincios `n fa]a acestui amic al luiIliescu, de[i `ncepuse relativ bine, deta-[`nd alt morpion iliescan din frunteaInstitutului Cultural Român; oricum,demisia D-lui Mih\ilescu pare a fi

singura reu[it\ cert\ de p`n\ ast\zi a[efului Academiei, mai ales c\ demisio-narul, practicant al unui stil pe care l-arvrea ludic, chit c\ e lipsit p`n\ [i de ceamai slab\ umbr\ de umor, avea oarecedificult\]i `n a redacta un articol sobru dedic]ionar.

O noti]\ confuz\ a poliacefaluluiCronicar al României literare (nr. 9 a.c.,p. 32) se sfor]eaz\ s\-l pun\ la punct peDl. Valentin Protopopescu pentru textuls\u publicat `n num\rul trecut al revisteinoastre, `n marginea volumului Scrisoric\tre Liviu de Dan Petrescu (Paralela 45,2004), ap\r`ndu-l indirect pe acela[i DanC. Mih\ilescu, dup\ care intelectualitatearomâneasc\ abia ie[it\ din luminoasaepoc\ Ceau[escu `i uimea pe occidentalicu [tiin]a ei de carte, afirma]ie ce i-a camcabrat pe D-nii Petrescu [i Protopopescu.Or, ca s\ nu mai existe nici o `ndoial\ cuprivire la marea noastr\ capacitate de a fiasimilat cuceririle intelectuale occidenta-le chiar [i sub un regim total neprielnicacestei `ndeletniciri, polipul \la de Cro-nicar ortografiaz\ numele lui Lacan `nforma „Lacom“ (nici m\car „Lancôme“,nici m\car „la Cannes“)! Eu unul, c`nd mise mai `nt`mpl\ s\ fiu prost, stau naibiiacas\.

~ntr-un interviu acordat D-neiGabriela Adame[teanu, Joaquín Garrigós,dezl\n]uitul traduc\tor `n spaniol\ al luiMircea Eliade, e de p\rere c\ „povestirilefantastice din deceniul al optulea sau al

[aptelea [ale lui Eliade] s`nt mai binescrise dec`t cele ale lui Culianu. LaCulianu am v\zut c`teva gre[eli de sintax\de necrezut“ (v. Bucure[tiul Cultural, nr.4 a.c., p. 5, care `nso]e[te nr. 783 alrevistei 22). Cu toate c\ lucrurile stau maidegrab\ invers, prozatoarea GabrielaAdame[teanu nu cere deslu[iri, nucr`cne[te. E drept c\ nici Garrigós nu zicenimic la mirarea ei c\ Jurnalul portughezal lui Eliade, deja ap\rut din 2001 `ntraducere spaniol\, se t`r`ie de vreo doiani la Humanitas, f\r\ nici o perspectiv\cert\ de apari]ie („peste c`teva luni“, i-adest\inuit Dl. Sorin Alexandrescu D-luiH.-R. Patapievici la o recent\ emisiune aacestuia din seria Idei `n libertate). Datfiind c\ Jurnalul portughez e [i cel maisincer de p`n\ acum al lui Eliade [i nulas\ loc nici unui dubiu cu privire laorientarea sa politic\ de tinere]e, lamegalomania [i problemele sale sexualedintotdeauna, se a[teapt\ probabil p`n\c`nd Dl. Alexandrescu va `neca toateacestea `n sofistica sa obi[nuit\; deja ce-l\lalt prefa]ator al Jurnalului portughez,Dl. Mihai Zamfir, public`ndu-[i textul `nRomânia literar\ mai de mult, g\seapotrivit s\ citeze din acest tulbur\torjurnal un pasaj pe care probabil nimenialtcineva nu l-ar fi remarcat, anume unulnot`nd „vibra]ia prim\verii“.

Un nou combatant se agit\ `n tab\rap\ltini[ean\, preg\tind un doctorat despreontologia lui Noica [i fiind intens cultivatde Dl. H.-R. Patapievici (adic\ prezentdou\ numere la r`nd `n Idei `n dialog [i odat\ `n Idei `n libertate [i, b\nuiesc, lu-crurile nu se vor opri aici; apropo: `ntoat\ aceast\ profuziune de idei regizat\de Dl. Patapievici, nici una nu contraziceorientarea celor care au tras pe nas aer deP\ltini[; cu alte cuvinte, vor fi plutind eleideile `n libertate, dar de dialogat dialo-g\m numai cu ale noastre): l-am numit peSorin Lavric, ins angajat `ntr-o lung\diatrib\ `mpotriva c\r]ii AlexandreiLaignel-Lavastine, Filozofie [i na]iona-lism. Paradoxul Noica. Foarte persuasiv`n a ne explica felul cum a f\cut Liiceanuun mit din Noica, Dl. Lavric omite dinp\cate s\ ne l\mureasc\ [i cum se faceatunci c\ dezagreata carte a AlexandreiLaignel-Lavastine a ap\rut, `n varianta-iromâneasc\, tocmai la Editura Humanitas!Oare declinul amorului nutrit de Dl.Liiceanu pentru mentorul s\u s\ fi fost,oric`t de episodic, compensat, `ntre altele,de o pasiune ideologic\ pentru D-naLaignel-Lavastine?

Al. Nicky Simianu

Sarcofagul de h`rtie