Incendiu petrolier

Desprinsă parcă dintr-un scenariu hollyoodian, povestea focului de la Moreni a rămas cunoscută drept cel mai mare incendiu petrolier din istorie, eveniment care a atras atenţia întregii planete. Pe 28 mai 1929, publicaţia Universul scria pe prima pagină: "În regiunea Moreni s-a produs un nou mare dezastru. Pe un platou al comunei Moreni, numit Tuicani, se află instalată sonda nr. 160, proprietara societăţii Româno-Americane. Lucrările de sapă ale acestei sonde ajunseseră la o adâncime de 1.460 metri. Forţa de expansiune a gazelor a atins azi de dimineaţă un maxim de presiune. Atunci, burghiul a atins stratul de ţiţei, iar turla sondei a fost aruncată în aer la o înălţime de 300-400 de metri. Producându-se scântei, sonda a luat foc. Intensitatea flăcărilor a crescut, atingând înălţimea de 100 de metri. Cu ajutorul pompelor, a început imediat un puternic baraj de apă şi saci de nisip. Dogoarea flăcărilor fiind prea mare, echipele nu se puteau apropia de zona mai aproape de 300 de metri. Printr-o întâmplare fericită, acest mare dezastru nu a făcut nici o victimă omenească”. Nimeni nu putea să prevadă adevăratele dimensiuni ale catastrofei, pentru că nimeni nu îşi închipuia că timp de 850 de zile focul va arde în continuu în ciuda tuturor eforturilor depuse de autorităţi pentru a-i pune capăt.  

 

  Timp de doi ani şi patru luni sonda 160 a ars fără oprire afectând şi clima. Bătrânii locului spun că, în perioada incendiului, anotimpurile nu au existat, datorită căldurii instalându-se - în lunile de iarnă - un fel de primăvară care a făcut păsările să nu mai migreze în aceşti doi ani. După o vreme localnicii s-au obişnuit cu focul, şomerii din zonă construindu-şi adăposturi în apropierea lui pentru a se încălzi pe timp de iarnă, în plus, nevoiaşii puteau să se hrănească fără cheltuială datorită raţelor şi gâştelor sălbatice care, atrase de lumina puternică, se apropiau prea mult de foc şi ajungeau la pământ gata fripte.

 Deşi zona a fost folosită drept poligon de încercări pentru toate noile tehnologii de stingere a incendiilor, nici una nu s-a dovedit eficientă, locul căpătând denumirea “Valea Plângerii“ din cauza numărului mare de muncitori care au pierit în lupta cu flăcările. Chiar dacă autorităţile au promis milioane celui care va reuşi să găsească o soluţie pentru stingerea „Focului cel Mare” , un american a pus capăt nenorocirii, meritele sale nefiind însă recunoscute pe deplin nici până astăzi.  “Focul a izbucnit în dimineaţa zilei de 28 mai 1929 şi stins în septembrie 1931” afirma presa autohtonă din acele timpuri. Presa engleză şi cea americană relatează însă în amănunt povestea lui Myron Kinley şi a modului în care acesta a reuşit să pună capăt incendiului. Relatare din publicaţia Universul

“Miron Kinley s-a luptat cu flăcări de-a lungul statului Texas şi în California şi niciodată nu a dat greş. Dar monstrul din faţa sa era diferit. El este mai impresionant decât tot ceea ce s-a vazut pe pământ. Zgomotul făcut de sonda 160 putea fi comparat cu cel făcut de 100 de locomotive. Ministerul a cerut o zi de răgaz înainte de dinamitare pentru evacuarea zonei. Sute de familii şi-au încărcat avutul în căruţe şi s-au mutat pe dealuri. A doua zi în zori, Kinley a coborât 30 de picioare în interiorul craterului. În spatele său un jet colosal de gaz ardea albastru. A dat drumul dinamitei într-un loc în care apa băltea, formând o mică mlaştină. Ieşind la suprafaţă, Kinley apăsă detonatorul. Pământul se cutremură cu un zgomot copleşitor. O furtună de pământ şi marnă căzu din cer. Apoi, linişte. Incendiul care a ars în continuu timp de doi ani şi jumătate a fost stins. Dar scurgerea de gaz nu a putut fi oprită complet, iar flacara se reaprinse. 160 părea invincibilă. Pe coline, locuitorii se rugau în cor pentru succesul misiunii. Kinley a rămas în faţa detonatorului pentru o secundă. Un zgomot infernal se stingea încet. O aversă slabă de pământ şi marnă căzu peste Kinley. Apoi, se aşternu din nou liniştea. 160 s-a stins. De data asta, pe veci. " Povestea focului de la Moreni este probabil una dintre cele mai dramatice şi interesante poveşti din istoria industriei petrolului şi nu va fi uitată niciodată.