Studiu de caz: Un deceniu de schimbări organizaţionale la Unilever

1.Putem spune că din punct de vedere istoric Unilever a fost organizată pe o bază

descentralizată.Compania deţinea filiale în fiecare piaţă majoră care erau responsabile la rândul lor de

producţie, marketing, vânzări şi distribuţia produselor.Fiecare dintre aceste filiale se îndrepta spre o

piaţă naţională anume.În acea perioadă această descentralizare era privită ca şi o sursă de putere,

deoarece permitea managerilor locali să adapteze gama de produse şi strategia de marketing la

preferinţele locale şi să modifice structura distribuţiei şi a vânzărilor conform sistemului retail.Beneficiile

unei astfel de sistem erau că produsele erau personalizate pentru zona respectivă, deorece Unilever

avea angajaţi manageri zonali, iar un alt beneficiu ar putea fi costurile mai reduse de transport, deoarece

produsele nu au parcurs un drum lung de la fabrică în magazine.Un dezavantaj al sistemului prezentat

anterior ar putea fi costurile ridicate cu personalul şi timpul lung necesar pentru introducerea noilor

produse pe piaţă.

2.Da, în anii 1990 mai exista un consens între strategie, structură şi mediul în care opera, deoarece

fiecare filială era orientată cătreo piaţă naţională, fiecare a fost un centru de profit şi era responsabilă de

propriile performanţe.Structura companiei le permitea managerilor locali să adapteze gama de produse

şi strategia de marketing la preferinţele locale, astfel încercând compania să satisfacă nevoile

consumatorilor totodată obţinând şi un profit cât mai mare posibil.

3.În anii 2000, Unilever a schimbat structura la una bazată pe divizii globale, deoarece era în urma

competitorilor săi.Logica unei asemenea mişcări ar fi fost încercarea de a depăşi dificultăţile pe care le

întâmpina compania în ultima perioadă şi creşterea veniturilor.Obiectivul era reducerea numărului de

produse pe care le comercializa de la 1.600 la 400, care urmând a fi comercializate la o scară regională

sau globală.În acelaşi timp au redus şi numărul fabricilor.După părerea mea cea mai importantă

schimbare a fost cea la nivelul structurii companiei, deoarece au trecut la o nouă structură

organizaţională bazată pe doar 2 divizii globale , o divizie pentru produse alimentare şi una pentru

produse pentru casă şi îngrijire.Fiecare divizie are un număr de GAR, care se ocupau de dezvoltare,

producţie şi marketing.Eu cred că are sens noua structură, deoarece astfel compania a încercat să îşi

recapete şi să îşi stabilizeze poziţia pe piaţă şi să facă faţă competiţiei existente.

4.Descentralizarea Unilever a avut sens în anii 1950-1970, deoarece compania furniza produse mai mult

locale pentru fiecare zonă şi totodată avea angajaţi manageri locali pentru a asigura buna funcţionare a

filialelor.În aceea perioadă încă nu a fost prezent, nici în domeniul economic acea realitate dinamică

despre care vorbim astăzi.Oamenii din fiecare zonă foloseau produsele cu care erau obişnuiţi, nu

simţeau necesitatea de a încerca altele noi.Cu trecerea timpului şi cu globalizarea propriu zisă, acest

sistem s-a dovedit a fi depăşit cu schimbările din mediul competitiv.

5.În anii 1990 Unilever a introdus o nouă structură bazată pe Grupuri de Afaceri Regionale (GAR).În

cadrul fiecărei grup era un număr divizii, fiecare concentrându-se pe o categorie de produse.Aceste

grupuri şi divizii coordonau activităţile filialelor naţionale din regiune, pentru a reduce costurile

operaţionale şi să grăbească procesul dezvoltării şi introducerii de noi produse.Ţelul era consolidarea

producţiei în câteva locaţii cheie pentru a reduce costurile şi a grăbi procesul introducerii de noi

produse.După părerea prin abordarea acestui sistem s-a reuşit şi reducerea costurilor de producţie,

astfel crescând profitul.

6.Unilever în momentul când a introdus o nouă structură bazată pe grupuri de business în anii 1990 a

încercat să facă faţă concurenţei şi să înregistreze succes cu această metodă ca şi concurenţii săi

direcţi.Era deja nevoie de o schimbare în structura Unilever atât la nivel organizaţional cât şi la nivel

strategic.După părerea mea această structură deaceea nu a reuşit să îmbunătăţească situaţia Unilever,

deoarece era deja nevoie de ceva mai nou, care încă nu a fost folosită de către nimeni, deoarece doar cu

idei noi putem trece în faţa concurenţilor în competiţia existentă în afaceri.Eu cred că Unilever trebuia să

gândească mai departe şi trebuia să introducă mai repede acea structură organizaţională bazată pe

doar 2 divizii globale,o divizie pentru produse alimentare şi o divizie pentru produse pentru casă şi

îngrijire.