Umberto Eco - “Şase plimbări prin pădurea narativă”

O pădure este [...] o grădină cu cărări ce se bifurcă. Chiar şi atunci când într-o pădure nu există poteci trasate, oricine îşi poate trasa propriul parcurs, hotărând să o ia la dreapta sau la stânga de la un anumit copac şi tot aşa, făcând câte o alegere la fiecare copac întâlnit în cale. Într-un text narativ, cititorul e constrâns în fiece moment să efectueze o alegere.

Există două feluri de3 a ne plimba printr-o pădure. În primul fel ne mişcăm ca să încercăm s-o luăm pe una sau mai multe căi; în cel de-al doilea fel, ne mişcăm ca să înţelegem cum anume e alcătuită pădurea şi de ce unele poteci sunt accesibile, iar altele, nu. Tot aşa, există două moduri de a parcurge un text narativ.

Când intrăm în pădurea narativă, ni se cere să iscălim pactul ficţional cu autorul.

Cititorul Model al unei povestiri nu este Cititorul Empiric. Cititorul empiric suntem noi, aceştia, eu, dumneavoastră, oricine altcineva, atunci când citim un text. Cititorul empiric poate citi în mai multe feluri şi nu există nicio lege care să-i impună cum anume să citească, pentru că adesea foloseşte textul ca pe un ambalaj pentru propriile-i pasiuni, care pot proveni din exteriorul textului sau pe care textul i le poate stârni în mod întâmplător.

Cititor Model – un cititor-tip pe care textul nu numai că îl prevede ca pe un colaborator, dar pe care caută să şi-l creeze. Dacă un text începe cu A fost odată, el lansează un semnal ce imediat ăşi selecţionează propriul cititor model, care ar trebui să fie un copil sau cineva dispus să accepte o poveste ce trece dincolo de înţelesul obişnuit. [...]Desigur că autorul ca să- dea nişte instrucţiuni propriului său cititor-model dispune de nişte semnale anume. Dar de multe ori aceste semnale pot fi foarte ambigui. Pinocchio începe astfel:A fost odată… Un împărat!, vor spune repede micii mei cititori. Nu, copii, aţi greşit. A fost odată o bucată de lemn.