Nicolae Iorga : „Dacă un popor, prin vitregia soartei, îşi va pierde credinţa ortodoxă, va dispărea ca neam.”

Preot Arsenie Boca : „Fraţilor, ascultaţi de Biserică, fiindcă cei ce ascultă de preoţii ei, aşa cum sunt, de Dumnezeu ascultă.”

„Să nu credeţi că ve-ţi moştenii împărăţia pe care nu a-ţi trăit-o.”

Participaţi la Liturghie, rugaţi-vă neîncetat, fiţi uniţi şi muncitori, rugaţi-vă să aveţi preoţi buni şi conducători harnici.

Sf. Ioan Scăraru zice că rugăciunea este: „Întărirea inimii; Împăcarea cu Dumnezeu; Maică şi fiică a lacrimilor; Pod peste ispite; Zidul care vă apără de necazuri; Sfărâmarea războaielor; Lucrarea îngerilor; Hrană tuturor celor fără de trup; Veselia viitoare; Apropierea nevăzută; Hrana sufletului; Luminarea vieţii; Secera deznădejdii; Nimicirea întristării; Bogăţia monahilor; Comoara celor ce se liniştesc; Îmblânzirea mâniei; Oglinda sporirii duhovniceşti; Descoperirea aşezării sufleteşti; Prevestirea răsplătirii viitoare; Semnul slavei”. (Scara Cuv. 28, 307).

Un alt cuvios spune că rugăciunea este: „Vorbirea minţii cu Dumnezeu; Vlăstarul credinţei; Rodul bucuriei şi al mulţumirii; Alungarea întristărilor şi a descurajării. Urcuşul minţii către Dumnezeu; Lucrarea demnă de vrednicia minţii...” (Filocalia Vol. 1 Evragrie Ponticul)

RUGĂCIUNE PENTRU ROMÂNIA

Domnului să ne rugăm! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavlie, Ţie astfel ne rugăm: Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amăraciunilor şi umilinţelor, a patimilor şi

slăbiciunilor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de cel rău, au uitat să-şi

iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor. Liberează, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei şi egoismului. Învaţă-ne, Doamne, să ne răbdăm unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi. Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne,

Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc. Că numai a Ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

NOTĂ: Deoarece un duh rău pluteşte peste ţara noastră şi vrăjmaşii din afară şi dinlăuntrul ei lucrează cu vrăjmaşul cel mare pentru nefericirea neamului romănesc, propunem această rugăciune care să se rostească în fiecare Miercuri şi Vineri şi la fiecare Sfântă Liturghie. Iar cei ce au mai multă râvnă pentru ţară şi neam, s-o zică zilnic, atât în ţară cât şi în afara hotarelor, oriunde în România trăieşte şi se roagă pentru Biserică, ţară şi neamul lui. Faceţi să ajungă această rugăciune la toţi fraţii şi surorile noastre în Domnul.

Nicolae Iorga : „Dacă un popor, prin vitregia soartei, îşi va pierde credinţa ortodoxă, va dispărea ca neam.”

Preot Arsenie Boca : „Fraţilor, ascultaţi de Biserică, fiindcă cei ce ascultă de preoţii ei, aşa cum sunt, de Dumnezeu ascultă.”

„Să nu credeţi că ve-ţi moştenii împărăţia pe care nu a-ţi trăit-o.”

Participaţi la Liturghie, rugaţi-vă neîncetat, fiţi uniţi şi muncitori, rugaţi-vă să aveţi preoţi buni şi conducători harnici.

Sf. Ioan Scăraru zice că rugăciunea este: „Întărirea inimii; Împăcarea cu Dumnezeu; Maică şi fiică a lacrimilor; Pod peste ispite; Zidul care vă apără de necazuri; Sfărâmarea războaielor; Lucrarea îngerilor; Hrană tuturor celor fără de trup; Veselia viitoare; Apropierea nevăzută; Hrana sufletului; Luminarea vieţii; Secera deznădejdii; Nimicirea întristării; Bogăţia monahilor; Comoara celor ce se liniştesc; Îmblânzirea mâniei; Oglinda sporirii duhovniceşti; Descoperirea aşezării sufleteşti; Prevestirea răsplătirii viitoare; Semnul slavei”. (Scara Cuv. 28, 307).

Un alt cuvios spune că rugăciunea este: „Vorbirea minţii cu Dumnezeu; Vlăstarul credinţei; Rodul bucuriei şi al mulţumirii; Alungarea întristărilor şi a descurajării. Urcuşul minţii către Dumnezeu; Lucrarea demnă de vrednicia minţii...” (Filocalia Vol. 1 Evragrie Ponticul)

RUGĂCIUNE PENTRU ROMÂNIA Domnului să ne rugăm! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele

pline de evlavlie, Ţie astfel ne rugăm: Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amăraciunilor şi umilinţelor, a patimilor şi slăbiciunilor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de cel rău, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.

Liberează, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei şi egoismului. Învaţă-ne, Doamne, să ne răbdăm unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi. Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a Ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

NOTĂ: Deoarece un duh rău pluteşte peste ţara noastră şi vrăjmaşii din afară şi dinlăuntrul ei lucrează cu vrăjmaşul cel mare pentru nefericirea neamului romănesc, propunem această rugăciune care să se rostească în fiecare Miercuri şi Vineri şi la fiecare Sfântă Liturghie. Iar cei ce au mai multă râvnă pentru ţară şi neam, s-o zică zilnic, atât în ţară cât şi în afara hotarelor, oriunde în România trăieşte şi se roagă pentru Biserică, ţară şi neamul lui. Faceţi să ajungă această rugăciune la toţi fraţii şi surorile noastre în Domnul.

Nicolae Iorga : „Dacă un popor, prin vitregia soartei, îşi va pierde credinţa ortodoxă, va dispărea ca neam.”

Preot Arsenie Boca : „Fraţilor, ascultaţi de Biserică, fiindcă cei ce ascultă de preoţii ei, aşa cum sunt, de Dumnezeu ascultă.”

„Să nu credeţi că ve-ţi moştenii împărăţia pe care nu a-ţi trăit-o.”

Participaţi la Liturghie, rugaţi-vă neîncetat, fiţi uniţi şi muncitori, rugaţi-vă să aveţi preoţi buni şi conducători harnici.

Sf. Ioan Scăraru zice că rugăciunea este: „Întărirea inimii; Împăcarea cu Dumnezeu; Maică şi fiică a lacrimilor; Pod peste ispite; Zidul care vă apără de necazuri; Sfărâmarea războaielor; Lucrarea îngerilor; Hrană tuturor celor fără de trup; Veselia viitoare; Apropierea nevăzută; Hrana sufletului; Luminarea vieţii; Secera deznădejdii; Nimicirea întristării; Bogăţia monahilor; Comoara celor ce se liniştesc; Îmblânzirea mâniei; Oglinda sporirii duhovniceşti; Descoperirea aşezării sufleteşti; Prevestirea răsplătirii viitoare; Semnul slavei”. (Scara Cuv. 28, 307).

Un alt cuvios spune că rugăciunea este: „Vorbirea minţii cu Dumnezeu; Vlăstarul credinţei; Rodul bucuriei şi al mulţumirii; Alungarea întristărilor şi a descurajării. Urcuşul minţii către Dumnezeu; Lucrarea demnă de vrednicia minţii...” (Filocalia Vol. 1 Evragrie Ponticul)

RUGĂCIUNE PENTRU ROMÂNIA Domnului să ne rugăm! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele

pline de evlavlie, Ţie astfel ne rugăm: Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amăraciunilor şi umilinţelor, a patimilor şi slăbiciunilor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de cel rău, au uitat să-şi

iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor. Liberează, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei şi egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne răbdăm unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi. Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a Ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

NOTĂ: Deoarece un duh rău pluteşte peste ţara noastră şi vrăjmaşii din afară şi dinlăuntrul ei lucrează cu vrăjmaşul cel mare pentru nefericirea neamului romănesc, propunem această rugăciune care să se rostească în fiecare Miercuri şi Vineri şi la fiecare Sfântă Liturghie. Iar cei ce au mai multă râvnă pentru ţară şi neam, s-o zică zilnic, atât în ţară cât şi în afara hotarelor, oriunde în România trăieşte şi se roagă pentru Biserică, ţară şi neamul lui. Faceţi să ajungă această rugăciune la toţi fraţii şi surorile noastre în Domnul.

Nicolae Iorga : „Dacă un popor, prin vitregia soartei, îşi va pierde credinţa ortodoxă, va dispărea ca neam.”

Preot Arsenie Boca : „Fraţilor, ascultaţi de Biserică, fiindcă cei ce ascultă de preoţii ei, aşa cum sunt, de Dumnezeu ascultă.”

„Să nu credeţi că ve-ţi moştenii împărăţia pe care nu a-ţi trăit-o.”

Participaţi la Liturghie, rugaţi-vă neîncetat, fiţi uniţi şi muncitori, rugaţi-vă să aveţi preoţi buni şi conducători harnici.

Sf. Ioan Scăraru zice că rugăciunea este: „Întărirea inimii; Împăcarea cu Dumnezeu; Maică şi fiică a lacrimilor; Pod peste ispite; Zidul care vă apără de necazuri; Sfărâmarea războaielor; Lucrarea îngerilor; Hrană tuturor celor fără de trup; Veselia viitoare; Apropierea nevăzută; Hrana sufletului; Luminarea vieţii; Secera deznădejdii; Nimicirea întristării; Bogăţia monahilor; Comoara celor ce se liniştesc; Îmblânzirea mâniei; Oglinda sporirii duhovniceşti; Descoperirea aşezării sufleteşti; Prevestirea răsplătirii viitoare; Semnul slavei”. (Scara Cuv. 28, 307).

Un alt cuvios spune că rugăciunea este: „Vorbirea minţii cu Dumnezeu; Vlăstarul credinţei; Rodul bucuriei şi al mulţumirii; Alungarea întristărilor şi a descurajării. Urcuşul minţii către Dumnezeu; Lucrarea demnă de vrednicia minţii...” (Filocalia Vol. 1 Evragrie Ponticul)

RUGĂCIUNE PENTRU ROMÂNIA Domnului să ne rugăm! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavlie, Ţie astfel ne rugăm:

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amăraciunilor şi umilinţelor, a patimilor şi slăbiciunilor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de cel rău, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor. Liberează, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei şi egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne răbdăm unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi. Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc. Că numai a Ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca

să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

NOTĂ: Deoarece un duh rău pluteşte peste ţara noastră şi vrăjmaşii din afară şi dinlăuntrul ei lucrează cu vrăjmaşul cel mare pentru nefericirea neamului romănesc, propunem această rugăciune care să se rostească în fiecare Miercuri şi Vineri şi la fiecare Sfântă Liturghie. Iar cei ce au mai multă râvnă pentru ţară şi neam, s-o zică zilnic, atât în ţară cât şi în afara hotarelor, oriunde în România trăieşte şi se roagă pentru Biserică, ţară şi neamul lui. Faceţi să ajungă această rugăciune la toţi fraţii şi surorile noastre în Domnul.

Citeste "Manifestul Revoluţiei Naţionale" din 1935.

Sincer, voi vedeti vreo diferenta intre ceea ce a fost in 1935 si ceea ce este astazi? REVOLTĂ la Timişoara după ce s-a decis ca o stradă să fie botezată „Petre Ţuţea”

"...Într'un stat, care politiceşte e vasal şi-şi varsă sângele la comanda altora, care etnic e o cloacă internaţională şi economiceşte o colonie, care îşi trimite - prin decalaj, concesii, dobânzi - peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul muncii, ar fi o nebunie să munceşti mai mult decât strictul necesar. Statul român actual nu apără bogăţiile ţârii şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru că nu e sfatul naţional al Românilor ci, statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea - statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor. Ca'n colonii.

De aceia nu e tragere de inimă în ţara românească. De ce să ari, să gândeşti, să alergi - în plus? Pentru cine ? Pentru ce ? Lumina va fi tot opaiţ, drumul tot cărare, casa tot bordeiu.

Pentru că cu banii câştigaţi la noi, finanţa internaţională clădeşte oile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci şi ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieţi naţionale intrate în fundac cu doine melancolice şi chiolhanuri abrutizante. Aici e sursa adevărată a indolentei romaneşti: în exploatare. Să nu ne înşele palatele bucureştene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înşele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înşele o reţea telefonică, o linie ferată, o şosea nouă: nu le fac pentru noi şi unde ne trebue nouă, ci pentru ei şi i unde le trebue lor. Să nu ne înşele forfota comercială, economică, financiară, politică: nu noi ne sbatem, ei - ca să ne sugă mai bine. Naţiunea română stă deoparte: deoparte de viaţa economică, în care nu poate decât să fie spoliată, deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesneşte spolierea.

Naţiunea e în rezistenţă pasivă. Deaceia se vorbeşte în România numai cu jumătate de gură şi nici-o treabă nu e întreagă. Deaceia ţara asta mare şi bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie şi nici vie. Deaceia suntem ţara lui "a-da, bine-bine, lasă-lasă".

Una dintre ursitoare - naţionalismul român - a fost înşelată: în loc de sfat propriu s'a trezit cu tejghea străină. Acest contuar al burgheziei apusene şi-al vechililor ei trebue dărâmat fără zăbavă şi în locul, pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebue să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare. Ştim că munca aceasta nu va fi uşoară şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor. Aceşti nemernici paznici politici ai contuarului trebuesc demascaţi şi naţiunea deslănţuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluţiei naţionale. Ştim că ne aşteaptă o existenţă precară şi poate pe mulţi dintre noi o moarte violentă. Ştim că intrăm în toiul unei lupte, care va scutura ţara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu există nici târguiala, nici rezervă. Vom îndura toate mizeriile şi ne vom bate în toate luptele, dar nu vom ceda."

Citeste "Manifestul Revoluţiei Naţionale" din 1935.

Sincer, voi vedeti vreo diferenta intre ceea ce a fost in 1935 si ceea ce este astazi? REVOLTĂ la Timişoara după ce s-a decis ca o stradă să fie botezată „Petre Ţuţea”

"...Într'un stat, care politiceşte e vasal şi-şi varsă sângele la comanda altora, care etnic e o cloacă internaţională şi economiceşte o colonie, care îşi trimite - prin decalaj, concesii, dobânzi - peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul muncii, ar fi o nebunie să munceşti mai mult decât strictul necesar. Statul român actual nu apără bogăţiile ţârii şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru că nu e sfatul naţional al Românilor ci, statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea - statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor. Ca'n colonii.

De aceia nu e tragere de inimă în ţara românească. De ce să ari, să gândeşti, să alergi - în plus? Pentru cine ? Pentru ce ? Lumina va fi tot opaiţ, drumul tot cărare, casa tot bordeiu.

Pentru că cu banii câştigaţi la noi, finanţa internaţională clădeşte oile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci şi ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieţi naţionale intrate în fundac cu doine melancolice şi chiolhanuri abrutizante. Aici e sursa adevărată a indolentei romaneşti: în exploatare. Să nu ne înşele palatele bucureştene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înşele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înşele o reţea telefonică, o linie ferată, o şosea nouă: nu le fac pentru noi şi unde ne trebue nouă, ci pentru ei şi i unde le trebue lor. Să nu ne înşele forfota comercială, economică, financiară, politică: nu noi ne sbatem, ei - ca să ne sugă mai bine. Naţiunea română stă deoparte: deoparte de viaţa economică, în care nu poate decât să fie spoliată, deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesneşte spolierea.

Naţiunea e în rezistenţă pasivă. Deaceia se vorbeşte în România numai cu jumătate de gură şi nici-o treabă nu e întreagă. Deaceia ţara asta mare şi bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie şi nici vie. Deaceia suntem ţara lui "a-da, bine-bine, lasă-lasă".

Una dintre ursitoare - naţionalismul român - a fost înşelată: în loc de sfat propriu s'a trezit cu tejghea străină. Acest contuar al burgheziei apusene şi-al vechililor ei trebue dărâmat fără zăbavă şi în locul, pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebue să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare. Ştim că munca aceasta nu va fi uşoară şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor. Aceşti nemernici paznici politici ai contuarului trebuesc demascaţi şi naţiunea deslănţuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluţiei naţionale. Ştim că ne aşteaptă o existenţă precară şi poate pe mulţi dintre noi o moarte violentă. Ştim că intrăm în toiul unei lupte, care va scutura ţara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu există nici târguiala, nici rezervă. Vom îndura toate mizeriile şi ne vom bate în toate luptele, dar nu vom ceda."

Citeste "Manifestul Revoluţiei Naţionale" din 1935. Sincer, voi vedeti vreo diferenta intre ceea ce a fost in 1935 si ceea ce este astazi?

REVOLTĂ la Timişoara după ce s-a decis ca o stradă să fie botezată „Petre Ţuţea” "...Într'un stat, care politiceşte e vasal şi-şi varsă sângele la comanda altora, care etnic e o cloacă internaţională şi economiceşte o colonie, care îşi trimite - prin decalaj, concesii, dobânzi - peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul muncii, ar fi o nebunie să munceşti mai mult decât strictul necesar. Statul român actual nu apără bogăţiile ţârii şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru că nu e sfatul naţional al Românilor ci, statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea - statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor. Ca'n colonii.

De aceia nu e tragere de inimă în ţara românească. De ce să ari, să gândeşti, să alergi - în plus? Pentru cine ? Pentru ce ? Lumina va fi tot opaiţ, drumul tot cărare, casa tot bordeiu.

Pentru că cu banii câştigaţi la noi, finanţa internaţională clădeşte oile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci şi ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieţi naţionale intrate în fundac cu doine melancolice şi chiolhanuri abrutizante. Aici e sursa adevărată a indolentei romaneşti: în exploatare. Să nu ne înşele palatele bucureştene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înşele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înşele o reţea telefonică, o linie ferată, o şosea nouă: nu le fac pentru noi şi unde ne trebue nouă, ci pentru ei şi i unde le trebue lor. Să nu ne înşele forfota comercială, economică, financiară, politică: nu noi ne sbatem, ei - ca să ne sugă mai bine. Naţiunea română stă deoparte: deoparte de viaţa economică, în care nu poate decât să fie spoliată, deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesneşte spolierea.

Naţiunea e în rezistenţă pasivă. Deaceia se vorbeşte în România numai cu jumătate de gură şi nici-o treabă nu e întreagă. Deaceia ţara asta mare şi bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie şi nici vie. Deaceia suntem ţara lui "a-da, bine-bine, lasă-lasă".

Una dintre ursitoare - naţionalismul român - a fost înşelată: în loc de sfat propriu s'a trezit cu tejghea străină. Acest contuar al burgheziei apusene şi-al vechililor ei trebue dărâmat fără zăbavă şi în locul, pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebue să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare. Ştim că munca aceasta nu va fi uşoară şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor. Aceşti nemernici paznici politici ai contuarului trebuesc demascaţi şi naţiunea deslănţuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluţiei naţionale. Ştim că ne aşteaptă o existenţă precară şi poate pe mulţi dintre noi o moarte violentă. Ştim că intrăm în toiul unei lupte, care va scutura ţara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu există nici târguiala, nici rezervă. Vom îndura toate mizeriile şi ne vom bate în toate luptele, dar nu vom ceda."

Citeste "Manifestul Revoluţiei Naţionale" din 1935.

Sincer, voi vedeti vreo diferenta intre ceea ce a fost in 1935 si ceea ce este astazi? REVOLTĂ la Timişoara după ce s-a decis ca o stradă să fie botezată „Petre Ţuţea”

"...Într'un stat, care politiceşte e vasal şi-şi varsă sângele la comanda altora, care etnic e o cloacă internaţională şi economiceşte o colonie, care îşi trimite - prin decalaj, concesii, dobânzi - peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul muncii, ar fi o nebunie să munceşti mai mult decât strictul necesar. Statul român actual nu apără bogăţiile ţârii şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru că nu e sfatul naţional al Românilor ci, statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea - statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor. Ca'n colonii.

De aceia nu e tragere de inimă în ţara românească. De ce să ari, să gândeşti, să alergi - în plus? Pentru cine ? Pentru ce ? Lumina va fi tot opaiţ, drumul tot cărare, casa tot bordeiu.

Pentru că cu banii câştigaţi la noi, finanţa internaţională clădeşte oile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci şi ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieţi naţionale intrate în fundac cu doine melancolice şi chiolhanuri abrutizante. Aici e sursa adevărată a indolentei romaneşti: în exploatare. Să nu ne înşele palatele bucureştene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înşele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înşele o reţea telefonică, o linie ferată, o şosea nouă: nu le fac pentru noi şi unde ne trebue nouă, ci pentru ei şi i unde le trebue lor. Să nu ne înşele forfota comercială, economică, financiară, politică: nu noi ne sbatem, ei - ca să ne sugă mai bine. Naţiunea română stă deoparte: deoparte de viaţa economică, în care nu poate decât să fie spoliată, deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesneşte spolierea.

Naţiunea e în rezistenţă pasivă. Deaceia se vorbeşte în România numai cu jumătate de gură şi nici-o treabă nu e întreagă. Deaceia ţara asta mare şi bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie şi nici vie. Deaceia suntem ţara lui "a-da, bine-bine, lasă-lasă".

Una dintre ursitoare - naţionalismul român - a fost înşelată: în loc de sfat propriu s'a trezit cu tejghea străină. Acest contuar al burgheziei apusene şi-al vechililor ei trebue dărâmat fără zăbavă şi în locul, pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebue să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare. Ştim că munca aceasta nu va fi uşoară şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor. Aceşti nemernici paznici politici ai contuarului trebuesc demascaţi şi naţiunea deslănţuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluţiei naţionale. Ştim că ne aşteaptă o existenţă precară şi poate pe mulţi dintre noi o moarte violentă. Ştim că intrăm în toiul unei lupte, care va scutura ţara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu există nici târguiala, nici rezervă. Vom îndura toate mizeriile şi ne vom bate în toate luptele, dar nu vom ceda."