TULBURĂRILE DE LIMBAJ ŞI MIJLOACELE FOLOSITE ÎN GRĂDINIŢĂ PENTRU CORECTAREA LOR

Pentru copilul normal dezvoltat din punct de vedere intelectual şi care nu are ,,probleme,, în ceea ce priveşte emisia sunetelor şi recepţia auditivă, constituirea şi formarea opţională a aspectului fonetic, lexical şi gramatical al limbajului, în general, decurge normal. În caz contrar, limbajul nu urmează de la sine o evoluţie normală şi poate deveni un handicap al sccesului la învăţătură încă din clasa I.

Dificultăţile de pronunţie la preşcolari sunt frecvente, ele ocupând o proporţie de peste 80% din totalul tulburărilor de vorbire. Acestea constau în omiterea, înlăturarea, denaturarea sau inversarea sunetelor mai greu de pronunţat.

Cele mai frecvente deficienţe sunt: dislaliile şi rinolaliile, adică omiterea, denaturarea, inversarea sunetelor şi înlocuirea unora cu altele.

Formele întâlnite la preşcolari sunt:1. Omisiuni de sunete- s,z,ş,î,f- ,,caun,,- scaun, etc.2. Înlocuiri ale sunetelor- siflante, şuierătoare şi africate, luând

denumirea de parasigmatisme(saşe-şase, zoc-joc, jice-zice)3. Denaturarea sunetelor- siflante, şuierătoare, africate.Tulburarea pronunţiei sunetului ,,r,,(rotacism) este a doua ca frecvenţă

după sigmatism şi se manifestă prin omiterea, înlocuirea, denaturarea sau inversarea lui în cuvânt.

Pregătirea neuromotrică a aparatului fono-articulator şi, în special, a limbii, trebuie începută încă de la grupa mică.Ţinând seama de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor, de unele disfuncţii neuromotrice şi psihosociale, precum şi de cerinţele dezvoltării şi perfecţionării vorbirii şi comunicării la această vârstă, direcţiile de activitate au vizat motricitatea generală şi fono-articulatorie, gestica şi mimica, psiho-socioterapia, precum şi dezvoltarea intelectuală. Pentru realizarea acestor obiective priorităţile sunt:

Educarea auzului fonematic; Pronunţarea corectă a sunetelor; Gimnastica aparatului fono-articulator; Educarea respiraţiei; Discriminarea sunetelor componente ale cuvintelor;De obicei, exerciţiile de dezvoltare a atenţiei auditive se reduc la

repetatrea unor serii simple de silabe fără sens:- sta, ste, sti, pta, pte, pti, pap, pep, pip, pup, pop, pse, stram, esp,

etc.

1

În cazurile în care copiii pronunţă cuvintele stâlcit, datorită obişnuinţei de a vorbi alintat, silabele nonsens se exersează timp mai îndelungat, până când copiii reuşesc să imite exact orice asociaţie dificilă.

Deosebit de eficiente pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt exerciţiile pentru imitarea sunetelor din natură cu onomatopee:-telefonul- zârrr, zârrr, zârr;-zborul albinei- bâzz, bâzz, bâzz;-soneria- ţârr, ţârr, ţârr;-scârţâitul uşii- scârţ, scârţ, scârţ;-oftatul- off, off, off;-şarpele, gâscanul- sss,sss,sss;-fusul-sfrr, sfrr, sfrr.-locomotiva-şşş, şşş, şşş;-vrabia- cip, cip, cip;-ciobanul- bârr, bârr, bârr;-ursul- morr, morr, morr;-şoricelul- chiţ, chiţ, chiţ;-cucurigu, cot-co-dac, mac-mac, ga-ga, cu-cu, cu-cu, oac, oac, glu, glu, mu, mu, bee, bee, ham, ham !

Pe lângă aceste exerciţii am folosit jocuri didactice de dezvoltare a vorbirii, prevăzute în Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii. De exemplu, pentru grupa mica:

- ,,Focul şi vântul,,- în care s-a urmărit reproducerea prin mişcări onomatopee a fenomenelor despre care se relatează în povestirea educatoarei;

- ,,Şarpele şi albiniţa,,- contribuie la dezvoltarea auzului fonematic şi la emiterea sunetelor ş şi z;

- ,,Spune cum face?,, , ..Al cui glas este?,,- cotribuie la emiterea de onomatopee variate şi la perfecţionarea pronunţiei sunetelor limbii,etc.

Pentru grupa mijlocie am folosit jocuri cu grad de complexitate mai mare. De exemplu: ,,Ghiceşte ce spun eu?,, , ,,Săculeţul fermecat,, , ,,Cine spune mai departe?,, , ,,Repetă ce spun eu,, , ,,Telefonul fără fir,, etc., jocuri ce contribuie din plin la dezvoltarea atenţiei auditive, a capacităţii de diferenţiere fonematică şi a auzului fonematic.La grupa mare toate acestea sunt exersate prin jocuri didactice, precum: ,,Cu ce sunet începe(se termină) cuvântul?,, , ,,Jocul silabelor,, , ,,Cine spune mai multe cuvinte,, , etc. Aceste jocuri şi exerciţii se organizează fie cu întreaga grupă de copii, fie cu grupe mici sau individual când este cazul.

2

Se mai utilizează serii de cuvinte ritmice care se deosebesc printr-un singur sunet: ac, lac, sac, mac, rac, pac , fac, tac, mere, pere, bere, vere, aţă, raţă, ramă, rană, corn, corb, cort, corp, etc.

Rezultate foarte bună obţinem prin folosirea unor poezii, frămâtări de limbă, ghicitori, numărători din folclorul copiilor:

- ,,Şapte porci aşteaptă-n şir, Şapte saci umpluţi cu jir, Şapte ghinde de stejar Şi felii de gogoşar.,,

- ,,Ieşi moş/ De sub coş/Că vin cocoarele/De umplu ogoarele/Când va ieşi soarele.,, etc.

Activităţile pentru dezvoltarea auzului fonematic trebuie completate cu exerciţii de gimnastică a aparatului fono-articulator, adică exerciţii de mobilitate a maxilarului, a limbii, pentru buze şi obraji, pentru educarea respiraţiei nonverbale şi verbale şi cu exerciţii de însuşire a elementelor prozodico-muzicale din limbă.La grupele mici, rolul hotărâtor îl au modelele oferite de educatoare, prin exagerarea intonaţiei şi prin numeroase variaţii melodice.La celelalte grupe se folosesc exerciţii de exprimare a aceleiaşi propoziţii sub mai multe forme expresive, poeziile, povestirile, dramatizările.

Bibliografie:- Gherghina, D.şi colaboratorii, Metodica activităţilor instructiv-

educative în învăţământul preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova, 2007;

- Boşcaiu, E., Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniţele de copii, E.D.P., Bucureşti, 1973;

- Jurcău,E., N., Cum vorbesc copiii noştri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989;

- M.E.C., Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, Editura V&Integral, Bucureşti, 2002.

3