TULBURARILE DE ATAŞAMENT

Ţăran Daniela

Prezentare generală a temei abordate în broşură

Atasamentul poate fi definit ca legatura emotionala de lunga durata cu un anumit individ.

Termenul de atasament este folosit pentru a descrie tendinta unui bebelus de a cauta

apropierea fata de anumite persoane si de a avea un sentiment mai mare de siguranta in

prezenta lor. Prima relatie pe care o formeaza copilul are o semnificatie particulara din

mai multe privinte. Aceasta relatie este in primul rand mai importanta pentru starea de

bine decat orice alta relatie urmatoare prin faptul ca determina protectie, iubire si

securitate si se raspandeste astfel asupra intregii functionari fizice si psihice a copilului.

In al doilea rand, este de obicei o legatura durabila, care continua sa joace un rol central

de-a lungul copilariei si care este o sursa de confort chiar si in adolescenta si dupa aceea.

Principalele caracteristici ale legaturilor afective sunt reprezentate de faptul ca sunt

selective, presupun cautarea proximitatii fizice, ofera confort si securitate si, foarte

important, produc suparare la separare.

Initial, s-a crezut ca atasamentul fata de mama s-a dezvoltat pentru ca ea este sursa de

hrana, dar datele contrazic acum aceasta ipoteza. De exemplu, ratustele si puii de gaina se

pot hrani singuri imediat dupa nastere si cu toate acestea ei isi urmeaza mama peste tot,

sentimentul de siguranta pe care il traiesc neputand fi explicat de rolul ei in hranirea lor.

Studiile facute de psihanalistul John Bowlby in anii 50 ,70 in cresele cu program

prelungit si in saloane de spital (deci separati de mamele lor) , l-au convins ca

incapacitatea unei legaturi afective stranse cu una sau mai multe persoane in timpul

primilor ani de viata este legata de incapacitatea de a dezvolta relatii apropiate la varsta

adulta(Bowlby, 1973).

Atasamentul functioneaza, dupa Bowlby, ca un sistem de control. El este facut pentru

mentinerea unei stari de echilibru, si anume ramanerea in proximitatea parintilor. Atunci

cand aceasta stare este atinsa comportamentul de atasament este silentios: copilul nu

trebuie sa planga sau sa se prinda si poate sa urmareasca alte scopuri, cum sunt jocul si

explorarea.

La nivel psihic, atasamentul stabileste o relatie interpersonala care are rol de reglare,

organizare, securizare a emotiilor copilului prin intermediul functiilor mult mai

dezvoltate ale adultului, fiind fundamentul pentru dezvoltarea mentala ulterioara si

protejand copilul de posibile pericole. Atasamentul incepe sa se formeze in jurul varstei

de opt luni si se manifesta prin frica de straini ca urmare a comportamentului de

discriminare, si se mentine si la adulti.

Detalierea categoriei de beneficiari căreia i se adresează broşura

Brosura se adreseaza parintilor si persoanelor care formeaza figuri de atasament stabile

pentru copii, incepand de la nasterea lor. Brosura este utila si profesorilor, educatorilor,

invatatorilor sau altor persoane care au contact aproape zilnic cu copii. Copii cu tulburari

de atasament au comportamente care trebuie recunoscute si asupra carora trebuie

actionat. Cei care pot sa sesizeze posibile tulburari de atasament, sunt in primul rand

parintii, insa in cazul in cazul in care acest lucru nu se intampla, persoanele din mediul

educational care iau contact cu copii au obligatia sa recunoasca comportamentele care

indica posibile tulburari de atasament.

Scopul broşurii

Scopul brosurii este acela de a-i informa pe parinti despre felul in care se formeaza

atasamentul si despre rolul pe care il au in dezvoltarea unui atasament sanatos la copii lor.

Intelegand modul in care se dezvolta atasamentul si modul in care se dezvolta tulburarile

de atasament, parintii isi pot modifica comportamentul evitand o posibila agravare sau

declansare a unei tulburari emotionale nediscriminativa sau evitanta la copil.

Adresata si celor din mediul educational, brosura are scopul de a-i informa pe acestia in

privinta comportamentului unui copil cu tulburare de atasament, in vederea trimiterii spre

persoane specializate in tratarea acestor tulburari. Fiind cunoscute aceste tulburari,

comportamentul neadecvat in relatie cu copilul poate fi impiedicat si adoptat un

comportament adecvat.

Conţinutul broşurii

Tipurile de atasament se disting cel mai usor prin crearea unei situatii pentru a putea

urmari comportamentul copiilor in diferite contexte. Proedura a fost numita situatia

neobisnuita si contine o serie de episoade in care sunt observate reactiile copilului la

plecarea si sosirea mamei in camera (sau a persoanei care il ingrieste si petrece cel mai

mult timp cu el). In functie de comportamentul lor, bebelusii sunt inscrisi in una din

categoriile urmatoare:

Atasament securizant : indiferent daca au fost sau nu suparati la plecarea mamei,

bebelusii care sunt clasificati ca avand un atasament securizant incearca sa

interactioneze cu ea cand aceasta se intoarce; unii se multumesc sa ii recunoasca

prezenta de la distanta , continuand sa se joace mai departe iar altii cauta contactul

fizic cu ea. Cei mai multi sunt complet absorbiti de mama in tot timpul

experimentului manifestand o suparare profunda cand aceasta pleaca.

Atasament insecurizant (comportamentul evitant): acesti bebelusi evita

interactiunile cu mama cand aceasta revine . Unii copii o ignora aproape complet

iar altii au tentative combinate de a intra in interactiune si apoi de a evita

contactul. Copii evitanti acorda putina atentie mamei cand este prezenta si de

multe ori nu par suparati cand paraseste camera. Daca se supara, sunt foarte usor

de calmat atat de o persoana straina cat si de mama.

Atasamentul insecurizant (comportamentul ambivalent): bebelusii sunt clasificati

ca ambivalenti daca sunt rezistenti fata de mama atunci cand ea revine in camera.

Acestia sunt atrasi atat sa caute cantactul cat si sa il refuze. De multe ori plang ca

sa fie luati in brate dupa care se misca furiosi pentru ca vor lasati jos. Unii plang

dupa mama, dar cand aceasta se intoarce nu se indreapta spre ea ca sa fie luati in

brate ci opun rezistenta cand aceasta se apropie de ei.

Atasament dezorganizat (Main si Solomon,1986): bebelusii din aceasta categorie

manifesta deseori comportamente contradictorii . De exemplu, se pot apropia de

mama avand grija sa nu se uite la ea; ajuns langa ea, o evita surprins sau incepe

subit sa planga dupa ce se linistisera. Unii par dezorientati, lipsiti de orice emotie

sau deprimati. Acest tip de atasament este deseori prezent la copii care au fost

maltratati sau ai caror parinti sunt tratati pentru tulburari mentale.

Ca sa explice diferentele in atasamentul bebelusilor cercetatorii si-au indreptat atentia

mai ales asupra comportamentului persoanei care ii ingrijeste in cea mai mare parte din

timp, in general mama. S-a demonstrat ca reactia prompta si adecvata la nevoile

exprimate de copil duc la atasament securizant. Mamele bebelusilor care manifesta un

atasament securizant, de obicei reactioneaza prompt la plansul bebelusului si au un

comportament afectuos cand il iau in brate. Deasemenea, isi adapteaza raspunsurile la

nevoile bebelusului (Clarke-Stewart, 1973).

Mamele bebelusilor care nu au un atasament securizant raspund la nevoile copilului in

functie de nevoile lor personale sau de nevoia lor sufleteasca si mai putin in functie de

nevoile copilului. De exemplu, raspund copilului atunci cand isi doresc sa il ia in brate,

dar il ignora cand nu isi doresc acest lucru ( Stayton, 1973).

Un rol important il are si temperamentul cu care se naste copilul. Mama unui copil cu

temperment dificil tinde sa petreaca mai putin timp jucandu-se cu el ( Green, Fox si

Lewis,1983) astfel formandu-se un cerc vicios, atat mama cat si copilul fiind intariti

negativ si rezultand comportamente care duc la un atasament inadecvat. De cele mai

multe ori, comportamntul mamei este cel mai important factor in crearea unui atasament

securizant sau insecurizant la copil ( Isabella si Belsky, 1991).

Cum recunoastem tulburarea de atasament?.

1. Se opune afectiunii parentale.

2. Doreste să obtină controlul oricarei situatii, iar dacă nu se intampla asta, devine furios.

3. Contactul vizual cu parintii este redus.

4. Stie să manipuleze.

5. Are relatii slabe cu cei de varsta lui, preferand compania celor mai mari.

6. Face mici furturi sau minte si nu da inapoi nici daca e prins.

7. Nu are remuscari.

8. Are comportament distructiv.

9. Nu isi poate controla impulsurile. E foarte vigilent, chiar hiperactiv.

10. Poate avea probleme de limbaj.

11. Are cerinte extrem de insistente şi cateodata nepotrivite, care sunt dovada manifesta a

nevoii de iubire.

12. Poate manifesta probleme de alimentatie (poate manca prea mult sau prea putin sau

poate ascunde mancarea).

Tulburarile de atasament sunt definite prin pattern-uri specifice si anormale de

comportament social in context de ingrijire patogena, existand doua subtipuri: un pattern

emotional de tip inhibat/retragere si un un pattern de socializare nediscriminata. Evaluare

se realizeaza prin observarea directa a copilului in contextul relatiilor cu ingrijitorii

primari iar tratamentul consta in stabilirea unei relatii de atasament pentru copil atunci

cand aceasta nu a existat si ameliorarea relatiilor de atasament peturbate cu ingrijitorii

cand acestia exista.

Clasificarile atasamentului din situatia straina nu sunt diagnostice clinice si nici indicatori

de psihopatologie; atasamentul rezistent sau evitant este un factor de risc, iar atasamentul

securizant este un factor protectiv pentru psihopatologie(Sroufe,1981); cel dezorganizat

este legat de psihopatologie si simptome de tip externalizare, internalizare si simptome

disociative. Zeanah, 1993 spune ca tulburarile de atasament devin clinice când „emotiile

si problemele de comportament prezentate in relatia de atasament sunt atat de

perturbatoare incat indica substantial o crestere a riscului de determinare a unei tulburari

persistente sau a unei dizabilitati pentru copil.

Spre deosebire de factorii de risc, factorii de protectie sunt cei care reduc probabilitatea

unei tulburari in conditii de risc. Factorii de protectie sunt:

- caracteristicile individuale

- calitatea relatiilor

- factorii de mediu

Atasamentul securizant intra la categoria calitatii relatiilor si se exprima fie direct, prin

descresterea disfunctionalitatii, fie indirect prin prevenirea dezadaptarii.

In primii ani de viata ar trebui sa ne concentram asupra nevoilor copilului iar acestea sa

devina o prioritate pentru noi. Lipsa acestor nevoi se manifesta prin plans si se poate

transforma in manie si intr-o mare frica in cazul in care ele nu sunt vazute si satisfacute.

Copilul isi mai poate de altfel manifesta nevoile si prin contactul cu ochii, atingerile,

zambetul, miscarile. Increderea pe care copilul o prinde in noi este de folos la dezvoltarea

constiintei, care il va ajuta sa aleaga binele si raul, sa inteleaga si sa tina cont de

sentimentele altor persoane.

Studiile au aratat ca o schemă de atasament odata formata, probabil ca va persista. S-a

constatat de asemenea ca tipul de atasament al adultului influenteaza comportamentul de

atasament al copilului.

In concluzie, viata afectiva joacă un rol important in tot ceea ce facem, deoarece emotiile

sunt cele care vor determina, pe termen lung, starea de bine, satisfatia si implinirea

individului. Afectivitatea este procesul reglator care reflecteaza relatiile dintre subiect si

obiect sub forma unor trairi subiective, rezultate din satisfacerea sau nesatisfacerea unor

trebuinte. Suntem fiinte sociale si avem sentimente, de aceea trebuie să fim constienti ca

atasamentul este crucial in dezvoltarea noastră.

Intre calitatea atasamentului stabilit in copilarie si viata adultului exista o stransă legatură

dar, totusi, există o considerabila posibilitate de schimbare a tipului de atasament prin

experiente pozitive, fericite, care favorizează aparitia figurilor de atasament compatibile

si potrivite.

Bibliografie

� Main, M., Solomon,M.,(1986). Discovery of an insecure-disorganized/dizoriented

attachement pattern: Procedures, findings and implications for the classification

of behavior. In I.B. Brazelton, & M. Yogman.AFFECTIVE DEVELOPMENT IN

INFANCY,pp 95-142, Notwood.N:Ablex.

� Clarke-Stewart,K.A.(1973).Interactions between mothers and their young

children: Caracteristics and consequences. Monographs of the society for

research in child development,36.153.

� Stayton,D.J.(1973).Infant responses to brief everyday separations : Distress,

following, and greeting. Society for Reserch in Child Development.

� Egeland, B., & Sroufe, L. A. (1981). Attachment and early maltreatment. Child

Development, 52, 44-52.

� Isabella,R.A., Belsky,J.(1991). Interactional synchrony and the origins of infant-

mother attachment: Areplication study. Child Development, 62, 373-384.

� Green,J.G., Fox,N.A., Lewis,M.(1983). The relationship between neonatal

caracteristics and three-month mother-infant interaction in highrisk infants. Child

Development, 54, 1286-1296.