Tudor Vianu, Estetica fenomenologica

Metoda fenomenologica a fost gandita ca o metoda generala a filozofiei mai intai de filozoful german Husserl, in doua opera ale sale: Cercetari logice si Idei pentru o fenomenologie pura.Fenomenologia se deosebeste de toate stiintele, intrucat ea nu cerceteaza fapte, ci esente ale lucrurilor. Aceste esente nu trebuie considerate ca niste generalizari operate asupra faptelor particulare, ci sunt cuprinse de intuitia pura.Fenomenologia nu se ocupa de expresii, ci se ocupa de esentialitatea obiectului, as spune de ideea sa generala, in sens platonician.Daca dam o aplicatie acestei metode in cercetarile relative la estetica, atunci vedem ca estetica nu se va ocupa de operele de arta particulare sau de aspectele particulare ale frumusetii. Prin urmare, estetica fenomenologica nu va intreprinde acele cercetari experimentale pe care Fechner le recomanda la vremea sa si de atunci incoace atatia esteticieni din scoala experimentala. Un esthetician fenomenolog nu va intreprinde anchete asupra feluritelor obiecte frumoase sin nici nu va intreba diferite persoane particulare ce cred despre acestea, ci le va considera pur si simplu, gasind astfel insusirile lor permanente si esentiale.Waldemar Conrad spune ca orice stiinta isi descrie mai intai obiectele care intra in domeniul ei, dupa aceasta le ordoneaza in clase, in relatii de subordonare sau de supraordonare, sip e urma cauta sa vada dub ce elemente simle se compun obiectele, stabilind conexiunea cauzala intre aceste elemente. Cu alte cuvinte, metoda fenomenologica nu este altceva decat o metoda descriptiva amanuntita.St. Witasek inspirat de Meinong publica lucrarea Trasaturile fundamentale ale esteticei generale. Intocmai ca si fenomenologistii, el socoteste ca frumosul are realitatea spirituala, ideala a unui continut de constiinta. Niciodata obiectele nu sunt frumoase, ci reprezentarea noastra despre ele.Doua insusiri care caracterizeaza obiectul esthetic: obiectul esthetic consta dintr-o realitate spirituala a unui contnut de constinta si din o configuratie, din o structura.Witasek: esteticul e extraobiectiv insusirile estetice ale obiectului se pot detasa foarte bine din suma acelot insusiri care alcatuiesc obiectivitatea sa.Witasek: obiectul esthetic nu e cuprins printr-o reprezentare, ci intotdeauna printr-un act de judecata, dar o judecata din acelea pe care Meinong le-a numit supozitii (supozitia = judecata, prin urmare un raport dintre subiect si obiect). La baza sentimentelor noastre esthetice nu exista judecati adevarate, ci supozitii, asadar sentimentele estetice care se dezvolta nu sunt adevarate, ci iluzorii. Nu este insa iluzoriu si sentimentul esthetic propriu-zis.Hamann Estetica o lucrare in care aseaza si oarecum vulgarizeaza rezultatele cercetarilor sale. Contributia sa este in stransa legatura cu opera lui Jonas Cohn, Estetica generala. Cohn deosebeste intre:1. Valorile consecutive ale spiritului = acelea care se realizeaza mai departe decat in ele insele. Ex: adevarul, binele.2. Valorile intensive ale spiritului = valoarea estetica, o valoare in sine insasi.Aceleasi idei le intalnim si la Hamann, cand distinge intre:1. Semnificatii eterogene (semnele pe care un telegrafist le recepteaza in aparatul sau)2. Semnificatii proprii (atunci cand consider un obiect frumos oarecare el are o semnificatie in el insusi, proprie).Asadar, obiectul esthetic este obiectul care are inteles in sine. Aceasta caracterizare dezvolta cateva consecinte importante:1. Unicitatea obiectului esthetic2. Indescriptibilitatea lui3. Esteticul nu e nici real, nici adevarat, ci superior deosebirii dintre adevarat si fals si dintre adevar si minciunaConditiile de realizare a esteticului:1. Esteticul trebuie sa fie izolat de restul perceptiilor din care e facuta experienta.2. Dupa ce e izolat, el este supus unui process de concentrare.3. Intensificarea obiectului.Prin izolare, concentrare si intensificare, obiectul esthetic sporeste in autonomia sa.