TRUPURI DE FEMEI, PRIVIRI DE BÃRBAÞI

JEAN-CLAUDE KAUFMANN este sociolog, directorde cercetare la CNRS (Universitatea Paris V-Sorbona).Cãrþile lui, vândute în zeci de mii de exemplare, au fosttraduse în aproape douãzeci de limbi, iar câteva dintreele reeditate în poche.

De acelaºi autor:La Trame conjugale. Analyse du couple par son linge (1992)(în curs de apariþie la Editura Humanitas)Le Cœur à l ’ouvrage. Théorie de l ’action ménagère (1997)Ego. Pour une sociologie de l ’individu (2001)Premier matin. Comment naît une histoire d’amour (2002)(trad. rom. Prima dimineaþã de dupã. Cum începe opoveste de dragoste, Editura Humanitas, Bucureºti, 2007)L’Invention de soi. Une théorie de l ’identité (2004) (încurs de apariþie la Editura Humanitas)Casseroles, amour et crises. Ce que cuisiner veut dire (2005)(în curs de apariþie la Editura Humanitas)La Femme seule et le Prince Charmant (2006) (trad.rom. Femeia singurã ºi Fãt-Frumos, Editura Humanitas,Bucureºti, 2008)Agacements. Les petites guerres du couple (2007) (în cursde apariþie la Editura Humanitas)

Traducere din francezã deVIOLETA BARNA

Mulþumiri

Mulþumirile mele se adreseazã în primul rând lui Françoisde Singly, pentru sprijinul sãu devotat, nu lipsit de riscuri,faþã de cercetãrile care au folosit cãi mai puþin bãtãtorite.Îi mulþumesc, de asemenea, lui Yves Winkin, mereu dispussã împãrtãºeascã ºi altora din preþioasele sale cunoºtinþe deliteraturã americanã bunã. Lui Jacques Cochin, care m-aajutat cu eficienþã la constituirea grupului de anchetã. Le mulþumesc, de asemenea, lui Jean-Pierre Colleu, Chris-tine Coupée, Alain Godfroy, Emmanuelle Kissel, ClaudeLe Brize, care au colindat plajele cu creionul ºi microfonulîn mânã, motivaþi, încãpãþânaþi ºi competenþi. Ceea ce n-afost totuºi uºor. În fine, mulþumirile mele se adreseazã celortrei sute de persoane care au acceptat sã rãspundã între-bãrilor; îmi cer scuze faþã de cei care au ieºit obosiþi sau tul-buraþi din focul convorbirilor.

Cuprins

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

PARTEA I: TRUPURI GOALE ªI BRONZATE . . . . . . . . . . . . . . . 119

1. Peisajul istoric al eliberãrii corpului . . . . . . . . . . . . . . . . . 1212. Bronzarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1373. Sânii dezgoliþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150

PARTEA A II-A: CONTROLUL GESTURILOR . . . . . . . . . . . . . . .1 85

1. Corpul anonim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1872. Vârstele nudului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1023. Regulile jocului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1134. Cum sã te dezgoleºti, cum sã priveºti . . . . . . . . . . . . . . . . 1275. Sistemul privirilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144

PARTEA A III-A: CELE TREI CORPURI ALE FEMEII . . . . . . . . . . 163

1. Banalitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1652. Sexualitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1733. Frumuseþea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1954. Ambiguitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213

PARTEA A IV-A: PIETRELE CUBICE ALE PLAJEI . . . . . . . . . . . . 225

1. Toleranþa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2272. Intoleranþa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2343. Dezinvoltura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2554. Imitarea normalului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266 5. Asumarea rolului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277

Concluzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290Anexã metodologicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312

Introducere

Sociologul este un personaj cu care publicul este de-acumobiºnuit. Excludere, suburbii, familie, ºcoalã, el are un cuvântde spus despre toate chestiunile la ordinea zilei. Masã rotundãîntr-un centru social, platou de televiziune, raport pentru unminister, articol de presã: invitat cu mare zarvã sau impunân-du-se în culise, el îºi colporteazã de ici-colo mica lui ºtiinþã. I se cere sã se pronunþe asupra stãrii exacte a societãþii, sãdescrie opinia sau comportamentele în cutare sau cutare situa-þie, sã desprindã tendinþele de evoluþie, sã spunã ce e de fãcutpentru ca treburile sã meargã mai bine. Pe scurt, a devenit ceeace se numeºte un expert, un expert social.

Înghiþit de acest vârtej, în care se lasã antrenat nu fãrã plãcere, i se întâmplã adesea sã uite o întrebare esenþialã: ceeste o societate, cum funcþioneazã ea? Întrebare fondatoare asociologiei, fãcând obiectul exegezei textelor vechi ºi al dezba-terilor teoretice, predatã în universitãþi, dar care dispare deîndatã ce sociologul este confruntat cu cerinþele sociale, fiindinvitat sã se pronunþe în calitate de expert. Cel mai neplãcuteste atunci când chestiunea rãmâne în domeniul ei livresc,unde sfârºeºte prin a intra în rândul obiºnuinþelor – nu întot-deauna excelente. Când se lanseazã o anchetã pentru a privirealitatea în faþã, când finanþãrile sunt deblocate, oferindcercetãtorului mijloace de lucru preþioase, acesta, sub presiu-nea evenimentelor, îmbracã, în general, hainele de consilier al

prinþului. Sunt personal solicitat ca expert ºi nu contest delocaceastã funcþie lucrativã ºi socialmente utilã. Dar eu sunt, înacelaºi timp, ºi cercetãtor, nemulþumit ºi stingherit când teo-ria este uitatã sau abstractizatã; sunt un cercetãtor visând la ocercetare fundamentalã care sã fie încorporatã în viaþa epocii,fãrã a devia spre ingineria socialã. Pentru asta trebuie sã reu-nesc acele condiþii care sã-mi permitã lansarea unor veritabileanchete de teren asupra chestiunilor de bazã ale sociologiei ºisã gãsesc un subiect bun, care sã aibã o dimensiune teoreticãoriginalã ºi care, fãrã mize politice, sã nu poatã fi recuperatprintr-o cerere de expertizã; iatã ce m-a determinat sã aleg catemã sânii goi. Este vorba, deliberat, despre o chestiune sim-plã (în aparenþã), uºor identificabilã ºi ale cãrei limite pot fiuºor trasate, pentru ca investigaþiile sã fie cât mai profunde.Fiindcã, adesea, întinderea unei anchete te condamnã sã rãmâila suprafaþã ºi marile întrebãri sunt copleºite de cantitateadatelor obþinute. Personal, eu prefer sã aprofundez.

Cu echipa mea de cinci anchetatori ne-am dus deci pe plajeºi am anchetat 300 de persoane. Am fost întâmpinaþi exce-lent. Când sunãm la uºi, se întâmplã sã nu fim prea bineprimiþi, ceea ce este de înþeles. Dar pe plajã barierele cad: aicinu încãlcãm teritoriul intimitãþii, iar timpul nu se mãsoarã caîn alte locuri. Dacã personajul care se numeºte sociolog-ex-pert a devenit familiar, cel ce întreprinde o anchetã publicã este cu atât mai uºor identificabil: magnetofonul a fost ime-diat remarcat, intenþia noastrã a fost reperatã înainte de a neprezenta, oamenii nu erau surprinºi cã sunt interogaþi, ba searãtau chiar mulþumiþi cã-i consultãm. În schimb, surpriza afost provocatã de tema anchetei. Subiecþii s-au amuzat foartetare: râsetele formeazã fondul sonor al benzilor înregistrate.Dar, dincolo de buna dispoziþie, se resimþea o oarecare reti-cenþã, provocatã fiind de urmãtoarea întrebare: la ce poatefolosi o anchetã asupra sânilor goi? Numeroase persoane s-au

10 TRUPURI DE FEMEI, PRIVIRI DE BÃRBAÞI

INTRODUCERE 11

simþit jenate de caracterul puþin obiºnuit al subiectului: nuera o adevãratã problemã socialã. Subiecþii ar fi fost gata sãrãspundã la multe alte feluri de teme. „Dar sânii goi, zãu aºa!“FF--9922.1 Totuºi, n-au fost decât foarte puþine refuzuri. Dinpãcate pentru persoanele interogate, discuþia se lega greu,fiindcã erau dezorientate, având mari dificultãþi sã rãspundãcelor mai simple întrebãri, tãcerile erau apãsãtoare ºi jenante,eforturile de a gãsi un rãspuns deveneau obositoare. „Nu ºtiu,nu mai ºtiu ce sã cred despre întrebãrile dvs., mã obosesc,sunt în vacanþã. Oricum, nu-þi vine sã gândeºti, eºti pe plajã,ai chef sã stai cu sânii goi, nu e nevoie de motive“ FF--112244.Pentru unii era prea mult, un soi de revoltã liniºtitã prindeaformã, o împotrivire surdã faþã de anchetã, disimulatã desurâsuri ºi amabilitãþi: nu era nimic de vãzut, nimic de spus,probabil cã noi ne înºelaserãm alegând o asemenea temã.„Aveþi alte subiecte mai picante, mai interesante, oamenilornu le pasã câtuºi de puþin de sânii goi“ FF--115566. De mai multeori, persoanele interogate au adus argumente, cãutând sã neconvingã de greºeala noastrã. Roselyne, de exemplu: „Nu vãdce interes poate sã aibã o anchetã sociologicã asupra unui ast-fel de fenomen, fiindcã nu ºtiu cât de departe poþi sã mergicu analiza: e un lucru atât de natural“ FF--112255.

Oare mã înºelasem eu asupra subiectului? Cartea, sper,demonstreazã contrariul. A-þi scoate sutienul de la costumulde baie nu este chiar un gest simplu, natural, fãrã probleme;el se înscrie într-un proces istoric ºi într-un ansamblu de re-guli de comportament extraordinar de sofisticate, definindcine, ce ºi cum are dreptul sã se poarte. Fiecare poziþie a cor-pului, fiecare fel de a privi are un sens, fiecare sân, în funcþiede forma ºi vârsta lui, joacã un rol distinct. Cel care se aflã în

1. Datele despre persoanele interogate sunt menþionate în anexa

metodologicã.

12 TRUPURI DE FEMEI, PRIVIRI DE BÃRBAÞI

vacanþã pe plajã nu are conºtiinþa acestor culise ale acþiuniisale când se întinde liniºtit, pe prosopul lui, fãrã sã se gân-deascã la altceva decât sã picoteascã, sã viseze, sã se bronzeze,sã amorþeascã într-o torpoare binecuvântatã. De unde ºi ºo-cul dezagreabil provocat de întrebãrile noastre. „Nu ºtiu, nuºtiu, nu am ce sã vã spun, chiar n-am idei“ BB--4499; „De undeaþi mai scos-o ºi pe asta? Eu nu-mi bat capul cu aºa ceva, suntîn vacanþã, mã odihnesc!“ BB--5599. Cititorul trebuie avertizat:începând din momentul în care a luat cunoºtinþã de regulilejocului, plaja nu va mai putea fi ca înainte, el riscã sã-ºi piardãacum, pentru totdeauna, liniºtea naivã cu care era obiºnuit.Este preþul pe care trebuie sã-l plãteascã pentru a pricepe cumstau lucrurile.

Întrebãrile care vizeazã evenimentele cele mai comuneproduc rãspunsurile cele mai scurte ºi multã tãcere. Aceastãcarte explicã de ce oamenilor le este atât de greu sã se exprimecu privire la ceea ce le este mai familiar. Cãci banalitatea defiecare zi nu este o temã banalã, ci un proces social de primãimportanþã, construind realitatea socialã prin producereaimplicitului, a incapacitãþii de a surprinde aspectele impor-tante. Nu existã acþiuni care sã fie banale prin natura lor,intrinsec lipsite de interes; ele devin nesemnificative numaipentru cã sunt puse astfel în scenã, elaborate ca fundamenteale societãþii ºi din aceastã cauzã ascunse în partea nespusã aprofunzimilor refulate. Oamenii nu reuºesc sã vorbeascã nupentru cã nu e nimic de spus, ci pentru cã tãcerea e un impe-rativ vital: viaþa este posibilã tocmai pentru cã ei nu se gândescla lucrurile cele mai simple, pentru cã le e greu sã vorbeascãdespre ele, chiar ºi atunci când fac eforturi. Pentru practicadezgolirii sânilor, aceastã lege a tãcerii se reveleazã a fi ºi maiapãsãtoare. Cãci ceea ce este trecut sub tãcere devine aici cudeosebire problematic: evidenþa pe care toþi ne bizuim nueste, de fapt, justificatã, fiindcã sensul ascuns al gesturilor

INTRODUCERE 13

simple e profund ambiguu. Secretul cel mai mare este, fãrãîndoialã, acela cã femeia are trei corpuri, cã bãrbatul o priveº-te în trei feluri diferite, ezitând, trecând mereu de la un tip depercepþie la altul. Secret care nu e autentic, fiindcã toatãlumea intuieºte aceste echivocuri ºi practicã, discret, joculdublu. Totuºi, doar caracterul limitat al acestei intuiþii le per-mite bãrbaþilor ºi femeilor sã þeasã fãrã efort legãturi, înîmprejurãrile cele mai diverse; doar aceastã limitare face posi-bilã menþinerea coeziunii sociale ºi ajutã viaþa sã nu devinã oaventurã nebuneascã. Cititorul trebuie prevenit din nou: fiecã e bãrbat, fie cã e femeie, pãrerea sa asupra celuilalt sex riscãsã se schimbe în multe alte locuri pe lângã plajã.

Sociologia este o ºtiinþã. Ca orice ºtiinþã, ea utilizeazã in-strumente (metode ºi concepte) care-i fac uneori abordareadificilã. Ar fi totuºi pãcat ca publicul neiniþiat sã nu poatãavea acces la fondul cercetãrii. Tocmai aceasta este una dintresarcinile pe care mi le-am fixat, în raport cu mijloacele de caredispun: sã extind cercul cititorilor în aceastã disciplinã, sãstimulez interesul pentru funcþionarea societãþii ºi pentrupãrþile ei ascunse, sã realizez, eventual, o punte spre textelemai aride. În acest scop, trebuie sã scriu clar. Totuºi, anumitelucruri sunt greu de explicat ºi cer sã se facã referire la cunoº-tinþele teoretice, fãcând scrisul ceva mai greu de digerat.Majoritatea subiectelor de acest tip au fost prezentate la sfâr-ºit: ultimele capitole sunt mai dificile. Speranþa mea este cãcititorul nesociolog nu va fi descurajat ºi se va lãsa atras întainele ºtiinþei, iar curiozitatea lui va rãmâne la fel de disponi-bilã ca ºi faþã de alte aspecte ale vieþii.

Modul meu de lucru este oarecum deosebit: este decinecesar sã explic pe scurt cum am conceput aceastã carte ºicum poate fi ea cititã. Cea mai mare parte a lucrãrilor deºtiinþe sociale se repartizeazã în categorii relativ distincte:

14 TRUPURI DE FEMEI, PRIVIRI DE BÃRBAÞI

monografiile sau documentele, care descriu un fragment derealitate bizuindu-se pe o anchetã; ºi cãrþile teoretice, care ela-boreazã o argumentare conceptualã, eventual ilustratã prinexemple. Trupuri de femei, priviri de bãrbaþi nu se încadreazãîn nici una dintre cele douã categorii. Contrar impresiei pecare-ar putea-o lãsa importanþa acordatã observaþiilor de de-taliu, ambiþia mea este de fapt teoreticã. Existã mai multemodalitãþi de a teoretiza. Metoda clasicã rezidã în a propune oînlãnþuire de ipoteze originale, racordându-le la cunoºtinþeledisponibile ºi criticând propunerile anterioare, în a vinde ideipentru frumuseþea ºi caracterul lor euristic. Deºi declinul is-toric al marilor sisteme explicative reduce impactul acesteimetode, ea pãstreazã o poziþie privilegiatã, care se explicã prinlegitimitatea ºi forþa conferite de abstracþiune. Cred însã cãteoria se poate fabrica ºi altfel. Principiul ar fi invers: plecândde la concret, de la observaþie, de la aspectul cel mai simplu ºiverificabil al lucrurilor. Nu înseamnã cã-mi închipui a fi posi-bilã formularea de ipoteze fãrã lecturi ºi reflecþii prealabile.Dar pariul ar consta în evitarea ilustrãrii a posteriori a con-ceptelor prin exemple, în utilizarea concretului drept materieprimã pentru elaborarea de idei noi, utilizând capitalul teo-retic de pornire ca pe un simplu instrument, suplu ºi deschisoricãrei surprize.

Aceasta explicã ºi construcþia cãrþii de faþã; unitatea ei sesprijinã pe obiectul anchetei: practica dezgolirii sânilor. Capi-tolele descriu, punct cu punct, codurile de comportament,regulile oficiale ºi cele tacite, încercând sã sondeze ce seascunde în mintea subiecþilor. De altfel, lucrarea poate ficititã doar la acest nivel, poate fi folositã drept manual care teînvaþã cum sã trãieºti, un ghid al plajei ce-i dezvãluie meca-nismele discrete. Pentru cine vrea sã meargã mai departe,terenul pe care-l va parcurge nu mai are marcaje. Problemeleteoretice care reies din prelucrarea materialului pornesc în

INTRODUCERE 15

direcþii multiple. Dacã am fi împins reflecþia mult preadeparte, am fi riscat sã distrugem unitatea cãrþii. S-ar putea sãregrete cititorul cã anumite probleme rãmân în stare de schi-þã, cã nu s-a spus mai mult ici sau dincolo. Aceastã aºa-zisãomisiune este cu atât mai delicatã cu cât „ici“ sau „dincolo“se definesc doar prin interesul teoretic diferit al fiecãruia, iarideile care vor fi spicuite se vor deosebi de la un cititor la altul.Eu îi cer deci mult celui care nu se va mulþumi sã rãmânã laprimul nivel al lecturii. El va trebui sã pãtrundã printre cro-chiuri de argumentare, sã aleagã ipotezele care îi spun ceva, sãconstruiascã el însuºi, în manierã proprie, teoria, plecând dela elementele pe care i le pun la dispoziþie. Cititorul va puteasã procedeze urmând modelul clasic, adicã izolând tezele caresunt expuse mai ales în ultima parte. Dacã doreºte sã rãmânãmai aproape de modul de elaborare care îmi este propriu, vadispune de expunerea minuþioasã ºi sistematicã a obiectuluiconcret: practica dezgolirii sânilor. Ideile teoretice pe care lesugerez nu cad din cer: ele sunt produsul anchetei ºi nu-ºicapãtã veritabila forþã decât prin raportarea la înþelegerea inti-mã ºi detaliatã a faptelor. De aceea, a fost necesar sã explorezºi sã expun mecanismul concret în toate angrenajale sale.Interpretându-l foarte liber pe Marcel Mauss, aº zice cã prac-tica dezgolirii sânilor a fost luatã drept un „fapt social total“,care putea spune mai mult dacã ar fi existat timpul necesarînþelegerii dinamicii sale în ansamblu. Principiul spune cãmicroscopul ajunge pânã la cele mai fine detalii pentru ascoate la luminã idei de interes general.

Preferam sã-i las cititorului libertatea totalã de a fi surprinsºi sedus de o idee atunci când dã pagina. Dar, pare-se, el riscãsã fie dezorientat dacã nu i se anunþã programul, conformcãruia poate gãsi hrana necesarã apetitului sãu teoretic. Iatãdeci o listã (facultativã), din fericire imperfectã ºi incompletã.

Prima temã de gândire o constituie istoria ºi miºcãrile ei(ceea ce în secolul trecut s-ar fi numit „evoluþia istoriei“). Ceînseamnã procesul civilizãrii scos în evidenþã de NorbertElias, faþã de relaxarea ºi spontaneitatea cãrora pare sã li se fidat frâu liber pe plajã? Ancheta aratã cã stãpânirea emoþiilorse interiorizeazã pânã aproape de absenþa constrângerilor. Celoc ocupã trupul ºi privirea în societatea noastrã? Trupul adevenit un suport de identificare esenþial, care explicã decicaracterul foarte personal al deciziilor în ceea ce îl priveºte.Privirea joacã, de acum înainte, un rol central în schimburilesociale ºi în sistemul cunoaºterii.

A doua temã a cãrþii se referã la raporturile dintre bãrbaþiºi femei, la modul în care se pun în valoare femeile ºi în caresunt ele privite de bãrbaþi. Din analiza materialului rezultã cãavem de-a face cu trei tipuri de logicã a schimbului, tipuriconcurente, uneori contradictorii, între care existã o alune-care continuã; de asemenea, rezultã cã nimic nu-i obligã pecei doi parteneri sã se situeze într-o logicã identicã, în acelaºimoment. Totuºi, bãrbaþii ºi femeile se înþeleg. Aceastã consta-tare repune în discuþie schema obiºnuitã, care pretinde înþele-gerea sensului ºi acceptarea acestuia de cãtre parteneri încadrul schimburilor. De fapt, fiecare partener îºi are propriulmod de interpretare. Ceea ce constituie schimbul ca atare nuse bizuie atât pe sensul împãrtãºit al comunicãrii, cât mai alespe stabilitatea ºi vizibilitatea ritualului.

A treia temã încearcã sã-ºi aducã obolul la vechea dezba-tere individ–societate, opunându-i foarte adesea pe adepþiilibertãþii individuale celor ai determinismului social, când, defapt, numai analiza articulaþiilor sociale va permite un pro-gres în înþelegerea acestei relaþii (Elias, 1991). Ancheta aratãcã libertatea ºi controlul celui mai mic gest pot coexista, cã,deºi regulile de comportament sunt supuse unei severe con-strângeri, abaterile rãmân totdeauna posibile. Aceste abateri

16 TRUPURI DE FEMEI, PRIVIRI DE BÃRBAÞI

sunt totuºi costisitoare (se plãtesc în special prin slãbirea auto-matismelor) ºi solicitã un efort personal, ceea ce te împingeîn general sã respecþi regulile, intrând din plin în rolurilesociale disponibile ºi încorporând socialul pentru a-þi puteaconstrui o individualitate proprie.

A patra temã atinge propunerea de a introduce un elementnou în teoriile despre construirea realitãþii. Analiza detaliatãa mecanismului de dezgolire a sânilor demonstreazã cã pro-ducerea unor norme este fundamentalã în acest caz: realul seconstituie numai prin elaborarea normalitãþii, apoi capãtãgreutate prin automatismele ºi invizibilitatea conferite debanalitate. Dimpotrivã, devierea de la normã ºi bizarul atragprivirile ºi te provoacã sã gândeºti, sã codifici, sã critici, subpresiunea socialã normalizatoare. Cu toate acestea, devierea ºibizarul reuºesc uneori sã reziste ºi chiar sã se impunã, ca pasînainte cãtre apariþia unei noi norme.

În fine, ultima temã este ceva mai politicã. Construcþiarealitãþii prin normalitate face problematic exerciþiul democra-þiei cotidiene. Ancheta scoate în evidenþã intensitatea culturiiºi a voinþei democratice în societatea noastrã: toþi, sau aproapetoþi, doresc sã-ºi poatã decide viaþa în cea mai deplinã liber-tate, fãrã nici o constrângere. Dar necesitatea de a defini nor-malitatea contracareazã aceastã aspiraþie la libertate, incitândla categorisirea mãrginitã, la excluderi ºi intoleranþã. Nici per-soanele chestionate de noi nu au fãcut excepþie de la aceastãoscilaþie între cele douã tendinþe.

E timpul sã încheiem aceastã listã. Am senzaþia cã-l aud pecititor întrebându-se, precum cei intervievaþi: ce-or fi urmãrindãºtia? E o carte despre sânii goi sau e un manual de sociolo-gie? Da, e timpul sã mergem pe plajã, sã redescoperim supra-faþa lucrurilor, sã preþuim bogãþia gesturilor celor mai simple.

INTRODUCERE 17

PARTEA I

TRUPURI GOALE ªI BRONZATE

1. Peisajul istoric al eliberãrii corpului

Nuduri de altãdatã

Etalarea nuditãþii nu este un lucru nou. Istoria abundã în sâniºi fese care se oferã fãrã multe menajamente privirii publice.Mai ales fese, majoritatea masculine, cãci busturile femeilor au fost acoperite pânã nu demult (Gros, 1987). Panoramaextraordinar de variatã a nuditãþilor permise, evidenþiatã deJean-Claude Bologne (1986), nu-l poate scuti de surprize pecititorul modern: estetica virilã a atleþilor goi la greci, etica religioasã a procesiunilor cu oameni goi din Evul Mediu, im-punerea autoritãþii prin ceremoniile Scaunului gãurit* dinsecolul al XVII-lea. În fiecare societate, anumite pãrþi ale corpului bãrbaþilor ºi femeilor au putut fi expuse, uneori cugenerozitate, inclusiv pãrþile cele mai intime, alteori cu maimultã zgârcenie. De la o societate la alta: rareori coincideau,rareori se prezentau la fel ºi rareori erau justificate în chip asemãnãtor. Semnificaþia modului de a privi nuditatea s-aschimbat, la rândul ei, mult: abia de la sfârºitul Evului Mediunuditatea femininã începe sã se identifice cu dorinþa, iar vede-rea nudului capãtã conotaþia eroticã pe care o cunoaºtemastãzi (Bologne, 1986).

* Scaun gãurit în care se fixa oala de noapte (n. tr.).