1

anul XL * nr. 7-8 (729-730) * iulie - august 2009

Adrian PopescuUN COLOCVIU LUSITAN 3

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor dinRomânia ºi

Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Ion Pop UN OM CIUDAT: SESTO PALS 41

Andreea Mihalcea TRECEREA RUBICONULUI;CANTATA; DEGETELE SE MIªCÃ... 44

Ruxandra CesereanuCU MATEI CÃLINESCUDESPRE MIRCEA ELIADEªI I. P. CULIANU 34

Raluca Lazarovici PERSONAJELE LUIMIRCEA ELIADE FAÞÃ CU HIEROFANIA 50

Ioan Radin MAªINA DE CUSUT 56

Toma Grigorie LA CEAS DE TOAMNÃ; DRUMULTIMPULUI; Ion Maria AN; NOIEMBRIE; LUNA;COMPASIUNE; FRAGILITATE 45

Mihnea Mãruþã NU ªTIUNIMIC. JURNAL DE LAATHOS 58

cronica

literarã Doru Pop STEINHARDT PROVOCATORUL 87

Felix Nicolau BARE NECESSITIES 88Victor Cubleºan LIDERUL DE LA KREMLINªI UNEALTA SA AGRICOLÃ 89

Marius Conkan TREI DEBUTANÞI; Ana Maria TãutDESPRE METODÃ; LECÞIA DE POEZIE A LUIMIRON KIROPOL; Olga ªtefan CUM SE SCRIE OCARTE DESPRE CUM SE SCRIE; Anca UrsaTELEROMÂNIA: RADIOGRAFIE ªI DIAGNOSTIC;Iuliu Pârvu ALBA IULIA ªI VIENA; ConstantinBuiciuc POEMELE-CLEPSIDRÃ ALE ADRIANEIWEIMAR; Ion Buzaºi LUCIAN GEORGIU - POETULMINERILOR 102-110

Ioan Pop-Curºeu ÎNSEMNÃRI DEPSIHANALIZÃ ... TEXTUALÃ (II) 46

Doru George Burlacu „TICÃLOªIA PITOREASCÓ 67

Vasile Igna DIN DEALUL FELEACULUI 86

Florin Mihãilescu CUM GÂNDEªTE ROMANUL 84

Virgil MihaiuSTRÃLUCITOR DESTIN, PENEDREPT FRÂNT 6

S.D.C. COLOCVIUL 4

Fernando Couto e SantosMARIAN PAPAHAGI ªI LITERATURILE DE LIMBÃPORTUGHEZÃ 11Simion Doru Cristea PÂLPÂIRI AFECTIVE 15

Cãtãlin Buciumeanu HOMOEUROPAEUS, O REFLECÞIENICASIANÃ ASUPRACULTURII EUROPENE 18

Mircea BragaADRIAN MARINO SAUCONTROLUL PROIECTULUIIMPOSIBIL 24

CENTENAR CONSTANTIN NOICA

Aurel Rãu DOI OFIÞERI 21

Simona PopADRIAN MARINO ªIEXPERIENÞA ÎNCHISORILORCOMUNISTE 27

Laura Pavel INTERPRETAREªI SCEPTICISM – PARADOXUL LUI ZACHARIASLICHTER 38

Ruxandra Cesereanu MAESTRO, UN ROMANCINEMATOGRAFIC 39

T. Tihan DE VORBÃ CUACADEMICIANULMARIUS SALA 69

Marian Victor Buciu BREBAN DRAMATURG 79

*** GELLU NAUM LANSAT LA VENEÞIA 83

Titu Popescu ESTETICUL CA ÎNDEPÃRTAREDE NATURÃ 91

Constantin Cubleºan DRAMATURGIAROMÂNEASCÃ ÎN PERSPECTIVÃ CRITICÃ 95

Horia Porumb LA NUBIENI 98

Mãtuºa Iulia ºi condeierulOPERAÞIUNEA«PALIERUL» 101

cãrþ

i *cã

rþi *

cãrþ

i

Horia Bãdescu VIAÞA E PRIMA URGENÞÃ ACUM 111

Teodor Vidam DIN METAFIZICATRANSMODERNULUI 112

Victor CubleºanÎN TONURI GRELE,CALDE 114

Florin-ªtefan MorarMATEI CÃLINESCU ªICOMPARATISMUL CAMETA-ªTIINÞÃ 36

2

Ovidiu Pecican,Ruxandra Cesereanu,Monica Gheþ,Ioan Pop-Curºeu,Victor CubleºanLUMEA LUI BOUR 122-126

Ruxandra Cesereanu, Victor CubleºanTIFF 2009, FILMELE PREDILECTE 119-121

Virgil Mihaiu VANNAIDIN NOU LA VÂRF 127

Adrian Þion HECUBA -TEATRUL ANTIC ÎN PIAÞAPREZENTULUI 117

Anca Haþiegan CÂNTÃREAÞA CHEALÃ,SUPERLATIV 115

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Arina Gheorghiþã

ISSN 0039 - 0852

Redacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu.Secretar general de redacþie: Octavian Bour.

Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan;redactor asociat: Virgil Mihaiu

Consiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu,Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Nicolae ªarambei, Ion Vlad

Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturiidin Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382

Pentru abonamente adresaþi-vã Redacþiei Publicaþi i lor pentru Strãinãtate, Piaþa PreseiLibere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149

Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã.Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã

neapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

E-mail: steauacj@gmail.com

3

Urmând colocviului dedicat lui Lucian Blaga, anul trecut, ICR Lisabona aorganizat comemorarea unui alt clujean, regretatul italienist ºi iniþiator al studieriiliteraturii portugheze ºi braziliene în România anilor ’70, Marian Papahagi.Directorul ICR Lisabona, poetul ºi traducãtorul, specialistul în jazz, Virgil Mihaiu,el însuºi apropiat colaborator al lui Marian Papahagi, în perioada de glorie aEchinoxului, a avut idea fericitã de a-i invita pe Ion Pop, directorul amintitei publicaþii,un poet, critic ºi profesor ce nu cred cã mai are nevoie sã fie prezentat, pe fiulitalienistului, Adrian Papahagi, distins universitar, ºi pe soþia eminentului intelectualde anvergurã europeanã, dispãrut acum 10 ani la Roma, d-na Lucia Papahagi,bibliotecarã la Accademia di Romania, loc de referinþã, care a cunoscut o nouãstrãlucire culturalã prin energia celui care s-a stins în 1999.

Au rãmas nu puþine studii de la Marian Papahagi despre poezia portughezã,o traducere a versurilor lui Murilo Mendes, apreciatã pentru fineþea transpunerii, o,ne amintim, traducere a amplei panorame a literaturii braziliene, a FernandeiStegagno-Picchio, articole, eseuri, muncã de pionierat. Înainte de profesorul MihaiZamfir, printre alþii, de Michaela Ghiþescu, Tudora ªandru-Mehedinþi sau MioaraCaragea, el face cunoscutã literatura de la celãlalt capãt al continentului ºi depeste Ocean. Dinu Flãmând nu se afirmase încã în acei ani, ca pasionat tãlmãcitordin Pessoa, cu Cartea neliniºtirii, Antonio Lobo Antunes, apropiat al primului, nune vizitase þara, romanele lui se coceau probabil, odatã cu fructele de mango întorida Angolã a rãzboiului civil. Marian Papahagi a fãcut posibil un alt început,dupã 70, al studiilor de literaturã lusitanã ºi brazilianã, a stabilit contacte umane,nu doar teoretice sau didactice, total cu dãruirea, profesionalismul ºi curajulpe care i-l recunoºteau toþi care colaboraserã cu el. Aceste trãsãturi aleeseistului, traducãtorului, profesorului de portughezã de la Filologia clujeanã,au fost evocate de vorbitori, practic o suitã de portrete creditate de intervenþiide þinutã, desfãºurate la primitorul sediu al ICR, de pe strada Antoniu Candido,sau la Facultatea de Litere.

Un

colo

cviu

lus

itan

4

Peste tot, am avut parte de afabilitate ºi amabilitate, reflex al simpatiei ºipreþuirii spontane de care se bucurã directorul ICR-ului lusitan. O primã explicaþiear fi cordialitatea, umorul, dezinvoltura cu care vorbeºte mai multe limbi VirgilMihaiu, coordonatorul acþiunii, moderator exersat ºi neobosit.

La Centrul cultural francez, colocatar cu ICR Lisabona, pe aceeaºi stradãliniºititã, în librãrie, sau la cafenea, conversaþiile libere de orice morgã ale coleguluinostru ne fac o bunã introducere într-o lume pânã mai ieri necunoscutã. Am flanatpe strãzile din jur cu Ion Pop, la Târgul de carte, am intrat la baroca Dom Sebastian,am cercetat discurile cu fado-uri la Il Corte ingles, chiar ne-am umplut de miresmeproaspete de caprifoliu pe aleile de la Muzeu Gulbenkian, dar descifrarea Lisaboneinu ar fi fost posibilã fãrã Belém, Catedrala Jerónimos, Cascais, sau Estoril. Fãrãmaºina condusã de Virgil Mihaiu. Casa lui Mircea Eliade de la Cascais, terasadeasupra plajei, golful mic deasupra Atlanticului, placa de marmurã amintind desavantul român, hotelul Palace de la Estoril unde Blaga era obligat de rangul sãudiplomatic sã locuiascã, fosta reºedinþa regalã a lui Carol al II-lea, strada scurtãcu buganvilla, curtea cu palmieri, saloanele, mobilierul, florile de jacaranda, oprimãvarã de ape ºi aripi marine.

Ce sã mai zici de strãzile în pantã, unde tramvaiul urcã incredibil, de predilectamea „igreja Estrella”, de pieþe sau citadele? O singurã tristeþe, absenþa oficialilorromâni, a ambasadorului nostru la Lisabona, a ataºaþilor, a reprezentanþilorcomunitãþii româneºti etc. Eu cred cã Marian Papahagi, preþuit de strãini, putea fimai clar preþuit ºi de noi, cu ocazia colocviului ICR-ului lusitan, colocviu excelentorganizat de Virgil Mihaiu.

Cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la naºterea ºia 10 ani de la moartea lui Marian Papahagi, InstitutulCultural Român din Lisabona a organizat un Colocviudedicat marcantului italienist ºi lusitanist român.Eruditul clujean (1948-1999) poatefi considerat, alãturi de MihaiZamfir, fondatorul studiilor luso-brazilianiste în învãþãmântulsuperior românesc. Acþiunea a fostiniþiatã de cãtre ICRL dinsentimentul unei datorii de onoare,menitã totodatã sã atragã atenþiaelitei academice ºi culturaleportugheze asupra aportului luiMarian Papahagi la dezvoltarea ºiaprofundarea cunoaºterii mutualedintre þãrile ºi culturile situate laextremitãþile occidentale ºi orientaleale lumii latine. Din România au fostinvitaþi prof. univ. dr. Ion Pop, poetulAdrian Popescu (care împreunã cuprimul director al ICR Lisabona,Virgil Mihaiu, au fãcut parte dingruparea revistei Echinox, botezatã astfel de cãtreînsuºi cel aniversat), dr. Adrian Papahagi,continuator al tradiþiilor cãrturãreºti ale familiei, ºidoamna Lucia Papahagi, actualmente bibliotecarãla Accademia di Romania din Roma. Având învedere buna reputaþie de care se bucurã numele luiMarian Papahagi în mediile academice italiene, ICR

Lisabona a invitat – în premierã – Institutul Italian deCulturã din Lisabona sã colaboreze la realizareaevenimentului. Aºa se explicã faptul cã discursurileinaugurale au fost rostite de cãtre doamna GiovannaSchepisi, directoarea ICIL, ºi dr. Virgil Mihaiu,directorul ICRL. A urmat o prelegere doctã ºi plinãde farmec, datoratã strãlucitului om de culturã ºidiplomat Lauro Barbosa da Silva Moreira,ambasador al Braziliei pe lângã CPLP (Comunitatea

Þãrilor de Limbã Portughezã). El s’a referit, pe larg, lainfluenþa exercitatã de poetul Murilo Mendes asupralui Marian Papahagi, ca profesor de literaturãbrazilianã al acestuia, în anii petrecuþi de cãtre tânãrulclujean ca bursier la Universitatea Sapienza din Roma(1968-1972). Colaborarea dintre magistru ºi discipolavea sã dea roade peste doar câþiva ani: în pofida

Colocviul

Lauro Moreira, ambasadorul Braziliei pe lângã ComunitateaÞãrilor de Limba Portughezã ºi Virgil Mihaiu, director ICR

Lisabona

Adrian Popescu

5

conjuncturii culturalmente defavorabile, MarianPapahagi a publicat în anii 1980 (la editura Univers)o remarcabilã antologie de traduceri din creaþiamendesianã, precum ºi o alta a masivei istorii a lite-raturii braziliene concepute de Luciana Stegagno-Picchio. Ambasadorul Moreira a relatat, de aseme-nea, despre experienþele sale – întotdeauna pozitive– legate de cultura românã ºi a oferit un cuceritor recitaldin poemele lui Murilo Mendes.

Venitã special de la Coimbra, unde conduceInstitutul de Studii Italiene al uneia dintre cele maivechi universitãþi din lume, profesoara dr. RitaMarnoto l-a evocat pe Marian Papahagi încomunicarea intitulatã M.P. – românul care vorbeaportugheza. O viziune surprinzãtoare, mai alesfiindcã se referea la o perioada destul de puþincercetatã din viaþa ºi activitatea literatului ºiuniversitarului nostru – anii 1990.

Dr. Jose Esteves Pereira, profesor la UniversidadeNova din Lisabona ºi director al masivei publicaþiiacademice Cultura, a elogiat contribuþia lui MarianPapahagi pe linia iniþierii studiilor luso-brazilianisticeîn România. Ion Pop ºi Adrian Papahagi au realizatun adevãrat tur de forþã, fiecare cu câte douã referate,prezentate în limbile francezã ºi italianã: Discours surla méthode ºi Le ragioni di essere di Marian Papahagi

(Ion Pop), respectiv Marian Papahagi et la cultureluso-brésilienne ºi Marian Papahagi, traduttore dellaDivina Commedia (Adrian Papahagi). La rândul sãu,Adrian Popescu a glosat pe marginea raporturilordintre Marian Papahagi ºi spiritul roman. FernandoCouto e Santos – cel mai consecvent analistportughez al literelor române afirmat în anii din urmã

– a realizat un studiu aplicat ºi pertinent asupra relaþieidintre Marian Papahagi ºi literatura de limbãportughezã. La fel ca multe dintre intervenþiile amintitemai sus, ºi tânãrul exeget lisabonez a utilizat ca sursãinconturnabilã de informare un fundamental eseuscris pe aceastã temã de cãtre Luciana Stegagno-Picchio. De altfel, mult-apreciata luso-brazilianistãitalianã, ex-profesoara lui Marian, fusese capul deafiº al proiectului iniþiat de ICRL pentru acest colocviu.Din pãcate, soarta a vrut ca – între concepereaproiectului ºi materializarea sa – distinsa invitatã sãdecedeze.

Simion Doru Cristea ºi Virgil Mihaiu au evocatcu multã caldurã personalitatea lui Marian Papahagi,în contextul general al vieþii culturale româneºti, cuaccent asupra rolului sãu în menþinerea ºi înflorireaatmosferei universitare ºi de creaþie literar-artisticãspecifice Clujului. Emoþionantã a fost ºi intervenþiasoþiei lui Marian Papahagi, care a amintit momentulînfiinþãrii grupei de limba portughezã la Facultateade Litere a Universitatii clujene în 1972, când s’aaflat alãturi de Virgil Mihaiu printre primii studenþiromâni ce frecventau un asemenea curs.

Toþi invitaþii strãini participanþi la colocviu i-aufelicitat pe organizatori pentru aceastã iniþiativã ºipentru înalta þinutã a materialelor prezentate.

Principala publicaþie literar-artisticã portughezã,Jornal de Letras, Artes e Ideias, a consacratevenimentului un spaþiu pe pagina a treia, lângãeditorialul semnat de redactorul-ºef J.C. deVasconcelos, în numãrul pentru intervalul 4-17 mai2009.

S.D.C.

Prof. univ. dr. JoseEsteves Pereira,director al revisteiacademice Cultura

dr. Simion Doru Cristea ºi profesorul Ion Pop

Adrian Popescu, doamna Lucia Papahagi ºidr. Adrian Papahagi

Giovanna Schepisi, directoareaInstitutului Cultural Italian

Rita Marnoto, ºefaDepartamentului deItalienisticã alUniversitãþii dinCoimbra

6

Cu Marian Papahagi am fostamici din fragedã pruncie. El senãscuse în 1948, eu în 1951. Taþiinoºtri erau medici, colegi la Clinicade Ftiziologie din Cluj. Deºi primul

meu deceniu de viaþã a coincis cu oripilantaperioadã a stalinismului triumfãtor asupra României,pãrinþii fãceau tot ce le stãtea în putinþã sã neprotejeze. Familiile noastre reuºeau, aproapemiraculos, sã se eschiveze din faþa asaltuluiideologiei dezumanizante. O strategie mult utilizatãconsta în excursiile prin mirifica Transilvanie, alecãrei frumuseþi mai alinau din ororile ce seabãtuserã asupra þãrii. Cândva spre sfârºitul anilor1950, medicii sus-amintitei clinici au plecatîmpreunã cu familiile sã-ºi petreacã finalul desãptãmânã la Someºul-Rece. Dimineaþastrãlucitoare de duminicã a fost dedicatã unei lungidrumeþii prin munþii din zonã. Atunci, distinsul doctorde origine bucovineanã Ion Neagoº, care ºtia sãîmbine ºtiinþa medicalã cu vasta culturã ºi cuhumorul sfãtos, ni l-a revelat pe Marian ca pe unfel de copil minune. Îi adresa fel de fel de provocãriliterar-istorice, iar copilul de 10-11 ani rãspundeaprompt, cu o uimitoare competenþã. Anticipa, defapt, viaþa de erudit pentru care fusese nãscut. ªine oferea nouã, celor mai mici, un bun model (þinminte cã, printre cei de o etate cu mine, se aflauacolo cel puþin doi amici – Radu Ardevan ºi AlinRancea – care aveau sã ajungã excelenþiprofesioniºti, primul ca arheolog, al doilea camedic). Prin 1961, am petrecut o vacanþã laMangalia, tot ca expresie a solidaritãþii de breaslãmedicale. Având mai mult timp la dispoziþie, amiciþiadintre mine ºi Marian avea sã se consolideze,secondaþi fiind de fraþii noºtri mai mici, HoraþiuMihaiu ºi Dodo Papahagi. Detalii nu-mi amintesc,dar – la fel ca în secvenþa precedentã – totul eraimpregnat de soare ºi speranþe.

Cert e cã Marian Papahagi ºi-a autoimpusde timpuriu o eticã a travaliului intelectual – exigent,intensiv, permanent – de la care nu a abdicatniciodatã. Deºi frecventam licee diferite, aflam curegularitate despre succesele sale la “olimpiadelede literaturã românã”, unde îºi afirma cu uimitoareprecocitate vocaþia de viitor critic literar. Aduceaglorie Liceului George Bariþiu din Cluj, unde – dupãeliberarea de totalitarism – italiana avea sã fieadoptatã ca limbã de predare, probabil ºi datoritãasiduei activitãþi italienistice a unor absolvenþiprecum Marian sau Adrian Popescu.

Unica perioadã de liberalizare a regimuluimonopartid din România s’a limitat la anii 1964-

1971. Parcã anticipând iminenþa revenirii la unsistem post-stalinist, intelectualitatea lucidã autilizat intervalul de respiro spre a crea omultiplicitate de formule instituþionale, pe careulterioara dictaturã personalã a lui Ceauºescu nua mai reuºit sã le demonteze completamente (deºiacþiunea sa destructivã, de inspiraþie nord-coreano-maoistã, a durat de la 7 iulie 1971 pânã la 22decembrie 1989).

Din fericire pentru el ºi pentru cultura românã,Marian Papahagi a putut beneficia de una dintrepuþinele burse universitare de studii în strãinãtate,acordate în acei ani tinerilor mai curând pe bazameritelor la studii decât pe criteriile ideologico-politice ce prevalaserã pânã atunci. Aºa se facecã, între 1968-1972, Marian devine student alfacultãþii de Litere ºi filosofie a Universitãþii dinRoma, pe care o va absolvi cu calificative maxime.Însã tot atunci, obsedat sã nu piardã nicio ºansãde amplificare a câmpului sãu de acþiuneintelectualã, el pune bazele unei viitoare cariere deluso-brazilianist. La fel cum îºi impresionaseamfitrionii italieni prin perfecta cunoaºtere a limbiilui Dante, tot astfel va ajunge la dominarea limbii luiCamões de o manierã atât de convingãtoare, încâtInstitutul de Înaltã Culturã din Lisabona îi va acordaburse de studii în 1969 ºi 1970.

Însã înainte de plecarea spre Occident, MarianPapahagi coordonase grupul de fondatori ai revisteiEchinox, în anul de graþie 1968. L-am numit“Botezãtorul”, fiindcã el impusese sugestivul nume,devenit mai apoi un reper al “rezistenþei prin culturã”în þara noastrã (iniþial, cuvântul “echinox” fuseserefuzat de cenzori ca strãin, fiindcã în dicþionar nufigura varianta terminatã în litera X!). Publicaþia aveasã-ºi menþinã demnitatea ºi crezul libertar chiar ºiîn sumbra erã ceauºistã, inauguratã prin “mini-revoluþia culturalã” din vara 1971. Redacþia reuneaelitele studenþeºti ale Clujului ºi îºi schimbacomponenþa odatã cu succesiunea generaþiilor. Amfost cooptat acolo cam pe la finele primului an defacultate (1971). Cum nu aº fi acceptat în ruptulcapului sã-mi abandonez urbea natalã, am reuºitsã lucrez efectiv la Echinox timp de aproximativ13 ani, pânã în 1983. Dupã întoarecerea lui Mariande la studii, în 1972, el ºi-a asumat rolul de redactor-ºef, astfel încât ne întâlneam cel puþin sãptãmânal,la ºedinþele redacþionale. E adevãrat cã tot acelpreþios timp al tinereþii noastre a fost sacrificat pealtarul culturii ºi al libertãþii de expresie, fãrã mãcarvreo umbrã de recompensã materialã. Eram pur ºisimplu fericiþi cã puteam publica! La un momentdat Marian a exclamat, în stilul sãu jovial: “Dacã

Stralucitor destin, penedrept frânt

Virgil Mihaiu

)) )))

7

am fi fost plãtiþi pentru cât am lucrat, am fi ajunsnababii Clujului”. Dar ne acomodaserãm cu ideeacã, în condiþiile date, importantã era salvgardareaanumitor valori spirituale, fãrã de care existenþa –oricât de îmbelºugatã – nu ar avea sens. Pe dealtã parte, amiciþiile legate ºi consolidate în aceiani, micile noastre manifestãri de solidaritate(cenacluri, dezbateri literar-culturale, colocvii lacare invitam colegii ºi profesorii din celelalte centreuniversitare, chiar festivaluri de jazz sau poesie –cum erau cele de la Sibiu ºi Sighiºoara), susþinereatinerilor autori în lupta contra cenzurii ºi pentruafirmarea în plan editorial, dar ºi inerentele flirturi ºipetreceri juvenile – toatã acea atmosferã deefervescenþã intelectualã reprezenta, de fapt, oinestimabilã compensaþie pentru degringoladapolitico-economico-socialã ce ne împresura.

“Botezãtorul Echinox-ului” aparþinea unei familiicu tradiþii cãrturãreºti, ce îl dãduse pe ilustruletnograf Tache Papahagi (1892-1977, autor alDicþionarului general ºi etimologic al dialectuluiaromân) ºi continuã în zilele noastre prin fiul luiMarian, Adrian Papahagi. Certamente, aceastãfiliaþie pe linia romanitãþii sud-dunãrene lãsase oanume amprentã mediteraneanã asupra erudituluiclujean. Într’un mediu academic unde rigoareacentral-europeanã – când era impropriu înþeleasã– putea fi lejer deturnatã întru rigiditate, Marianvenea cu un stil exuberant, strãlucitor, adaptândparcã eleganþa renascentistã la dinamica ereiglobalizante. ªtia sã ia exact ce ºi cât era necesardin seriozitatea ºi profunzimea sufleteascã atransilvãnenilor, ce-l adoptaserã cu multã afecþiune.Dar îi ºi copleºea pe aceºtia prin locvacitate ºielocinþã. κi uluia asistenþa, fiindcã reuºea sãrãmânã la fel de interesant ºi de substanþial, oricâtde luxuriant ºi de labirintic i se dezvolta discursul.Dacã un Marin Sorescu încânta prin polivalenþapoematico-eseisticã, dar în public se manifestaºters (aºa cum se spunea ºi despre Blaga), Marian

Papahagi rãmânea la fel de fascinant, în planulideilor scrise sau rostite. Îmi pot imagina cât debulversaþi vor fi fost activiºtii de partid “cu sarcinipe linie culturalã”, când Marian îºi dezlãnþuiapledoariile pentru susþinerea textelor ameninþate decenzurã... El acþiona conºtient cã, indiferent deconjuncturile mai mult sau mai puþin favorabilemediocritãþii, importantã era salvgardarea culturiiromâne. Aceasta era miza cea mare, echivalentãcu însãºi salvarea înzestratei dar risipitoarei naþiuniîn sânul cãreia ne nãscusem.

Prin tot ceea ce întreprindea, Marian Papahagiîºi consolida statutul de exemplaritate. Amconstatat-o acompaniind câteva generaþiisuccedate prin redacþia Echinox. Una dintreconvingerile sale de cãpãtâi – transpusã, de altfel,ºi în viaþã – a fost aceea cã, pentru a exista, onaþiune are nevoie stringentã de instituþii. Era uncrez înrudit cu cel concretizat spre finele secoluluiXIX de cãtre Titu Maiorescu. Latinii Europei central-orientale au o istorie bimilenarã, dar cultura ºistatalitatea lor s’au manifestat abia ca fenomenepost-iluministe. În era de neobarbarie a partiduluiunic, singurul interval când fondarea unor instituþiiviabile a fost posibilã rãmâne cel antemenþionat:1964-1971. Echinox a fost una dintre ele. Darctitoriile lui Marian Papahagi s’au succedat pânã lamoartea sa injust de prematurã.

Deºi ar fi putut opta pentru o carierãuniversitarã confortabilã la Roma sau în Occident,junele literator a preferat sã revinã la Cluj, undeacþiunile sale aveau un caracter întemeietor, înrãspãr cu inerþia ºi închistarea “autoritãþilor departid ºi de stat”. Aºa se face cã – deºi þara fusesequasi-izolatã, iar studiul limbilor strãine drastic redus– el a reuºit sã fondeze ºi sã dezvolte cursuri delimba/literatura italianã ºi portughezã. Îmi amintesccã în 1972, imediat dupã încetarea statutului sãude bursier, a inaugurat cursul facultativ deportughezã, unde avui privilegiul sã mã aflu printre

Dan

Per

jovs

chi

Luciana Stegagno-Picchio l-a þinut peMarian Papahagi la curent cu publicaþiilede lusitanisticã din spaþiul italian în anii deplumb ai ceauºismului. Aici, dedicaþie pevolumul lui Murilo Mendes, Ipotesi, ed. de

Luciana Stegagno-Picchio, Milano:Guanda, 1977: ‘Lui Marian Papahagi, în

amintirea lui Murilo Mendes, de la LucianaStegagno-Picchio, Roma 5-12-77’.

Dedicaþia lui Murilo Mendes pevolumul Poliedro, Rio de Janeiro: José

Olympio, 1972: ‘Tânãrului MarianPapahagi cu stima ºi cele mai buneurãri ale lui Murilo Mendes, Roma,

Dec. 1972’.

Dedicaþia lui Jorge de Sena pe volumulTrinta Anos de Poesia, Porto: EditorialInova, 1972: ‘Pentru Marian Papahagi,

amintirea prieteneascã ºi recunoscãtoarea lui Jorge de Sena, Santa Barbara,

California, Mai ’73.

8

primii înscriºi. Curând dupã aceea, m’a rugat sã îlajut sã transporte de la garã o enormã donaþie decãrþi, ce-i fusese oferitã de principala entitate depromovare a culturii lusitane (actualmente, InstitutulCamões). Tatãl meu mi-a împrumutat cheileautomobilului, un Renault 16 bleu, de mare utilitateîn epocã. Cu portbagajul înþesat de volume tipãriteîn portughezã, am efectuat câteva descinderi laFacultatea de Litere, unde generosul Marian le-adonat bibliotecii (pe atunci doar) spaniole.

Sã nu uitãm cã totul se petrecea într’o perioadãcând între România ºi Portugalia relaþiilediplomatice fuseserã întrerupte, iar de schimburiculturale nici nu putea fi vorba. Tot ceea ce þineade þara latinã din extremitatea sud-vesticã a Europeipãrea învãluit de mister, iar puþinele texte ºi imaginila care aveam acces sporeau „corola de minuni” a

þinutului unde Lucian Blaga ajunsese ambasadorîntre 1938-39. Probabil ãsta fusese un motiv înplus spre a mã înscrie la insolitul curs tocmaiinaugurat de cãtre amicul meu. Lipsa manualelorºi a oricãror materiale didactice era compensatãprin impecabilele cunoºtinþe de portughezã ale luiMarian. Pentru abnegaþia ºi competenþa cu carepropaga limba lui Camões (pe deasupra, într’oconjuncturã socio-politicã nefastã), acest „apostolrãtãcit” al luso-brazilianismului ar fi meritat înalterecunoaºteri din partea lumii lusofone. El îºi utilizala maximum cursurile, prelegerile, articolele,volumele etc., în scopul lãrgirii orizonturilorromâneºti înspre valorile lusofoniei. Un singurexemplu: încã de la primele ore de portughezã,Marian ne-a vorbit despre neverosimilul poetFernando Pessoa ºi ai sãi heteronimi. Retrospectivprivind lucrurile, realizez cã anvergura ºi subtilitatea

comentariului erau quasi-sincrone cu valorizareaoarecum întârziatã a poetului în chiar patria sa.

Evident, în paralel, tânãrul universitar îºiconsolida cariera de italienist. Obþinuse deja oprimã recunoaºtere în 1972: magna cum laudepentru doctoratul în litere susþinut la Facultatea deLitere ºi Filosofie a Universitãþii din Roma, cu o tezãde filologie romanicã sub coordonarea profesoruluiAurelio Roncaglia. Teza de doctorat la Universitateadin Bucureºti (1985) va fi publicatã în volum subtitlul Intelectualitate ºi poezie. Studii despre liricadin Duecento (ed. Cartea Româneascã, Bucureºti,1986). Abordarea literaturii italiene de cãtre MarianPapahagi denotã curaj ilimitat, fundamentat însã peautenticã erudiþie: un vast continent pe careexegetul ºi traducãtorul clujean îl exploreazã îndeplinã cunoºtinþã de cauzã, cu dezinvolturã demare spirit renascentist, capabil sã pãtrundã ºi sãreveleze esenþele acumulate în secole de culturã.Copleºitoare este deschiderea totalã spre cele maidiverse epoci, stiluri, personalitãþi – de laFrancesco d’Assisi, Iacopone da Todi, GuidoCavalcanti, sau arhetipalul Dante, pânã laGozzano, Cardarelli, Saba, Montale, Ungaretti,precum ºi Benedetto Croce, Luigi Pareyson,Luciana Stegagno Picchio, Rosa Del Conte …

Exemplarã era ºi abilitatea lui M.P. de amanevra, în condiþii adverse, pârghiile pe care ºi lecrease: paginile de traduceri ale Echinox-uluiaduceau la cunoºtinþa cititorilor români importanþiautori contemporani de expresie italianã, luso-brazilianã, hispanicã sau catalanã. O iniþiativãrarissimã în epocã a fost suplimentul dedicatliteraturii portugheze (apãrut la mijlocul anilor 1970).Am publicat acolo eseul intitulat Experienþenovatoare în lirica portughezã, pe care l-am ilustratcu poeme concretiste de E.M. Melo e Castro.Deasupra acestuia, Marian scrisese urmãtorulArgument: “Dupã traducerile, prezentate de-alungul timpului (începând cu 1969) în revistanoastrã, din Alexandre O’Neill, Jorge de Sena,Eugénio de Andrade, Manuel Alegre º.a., dupãcele câteva articole despre literatura portughezãapãrute pânã acum, numãrul de faþã încearcã omai strânsã circumscriere a actualitãþii culturalelusitane. Chiar dacã nu reprezintã foarte mult, celecinci pagini (format A3, n.m.) pe care Echinoxul lerezervã acum literelor portugheze aspirã, pe de oparte, sã continue o tradiþie proprie ºi, pe de alta,sã propunã atenþiei cititorilor o literaturã ºi o culturãcare, deºi apropiate fibrei noastre latine, sunt încãaproape în întregime de descoperit.”

O frumoasã ºi îndelungatã amiciþie l-a legatpe Marian Papahagi de Luciana Stegagno-Picchio,cãreia îi va traduce în limba românã impozantalucrare Literatura brazilianã (Editura Univers,Bucureºti, 1986). Evocând perioada 1969-70, cândstudentul venit de la Cluj ºi Roma avea sãînglobeze ºi sfera lusofonã în aria cercetãrilor sale,ilustra luso-brazilianistã italianã va scrie admirativ:“Încã din primul sãu an la Roma, Marian adãugaseintereselor de italienist studiul pasionat al

Dedicaþia lui Jorge de Sena pe volumul Trinta Anos de Poesia,Porto: Editorial Inova, 1972: ‘Pentru Marian Papahagi, amintirea

prieteneascã ºi recunoscãtoare a lui Jorge de Sena, SantaBarbara, California, Mai 73’.

9

portughezei. Astfel, în august 1969, a reuºit sã plecepentru o perioadã în Portugalia, cu o bursã de studiiprimitã de la Institutul pentru Înaltã Culturã dinLisabona, cãruia i se va adãuga un al doilea stagiu,peste un an. Se întorsese de acolo cu o excelentãstãpânire a limbii, (…) dar ºi cu o cunoaºtere aliteraturii portugheze, îndeosebi contemporane, încare gustul sãu sigur ºtiuse deja sã identifice ºi sãclasifice valorile de primã mãrime. Îi cunoscuse pemarii maeºtri ai timpului, precum lingvistul Luís FilipeCintra ºi criticul literar Jacinto do Prado Coelho.Cel din urmã îl iniþiase nu doar în operele clasicilor,Camões ºi Gil Vicente, ci ºi, în mod precoce, înaceea a lui Fernando Pessoa, care peste puþin aveasã explodeze ca poet al secolului 20. Cunoscuseapoi personal poeþi ai opoziþiei antisalazariste, cumar fi Alexandre O’Neill ºi Herberto Helder. Prinintermediul altui tânãr lusitanist, ºi el decedatprematur, Carlo Vittorio Cattaneo, intrase încorespondenþã cu mari figuri ale diasporei politiceportugheze, ca Jorge de Sena.”

Tot Luciana Stegagno Picchio remarcãadmiraþia, nutritã de Marian Papahagi pentru poeþibrazilieni de talia lui Murilo Mendes ºi CarlosDrummond de Andrade, din care a publicatsemnificative grupaje de traduceri în Echinox încãde la începutul anilor 1970. Cum bine se ºtie, poesia(la fel ca însãºi ideea de culturã) rãmãsese printrepuþinele oaze de libertate ºi speranþã, pe mãsurãce situaþia materialã a României se degrada. Chiarîn ultimul deceniu de totalitarism, Marian Papahagigãseºte resursele interioare spre a traduce unvolum antologic din creaþia celui ce-i fuseseprofesor de literaturã brazilianã la Roma: MuriloMendes – Metamorfozele / Antologie, traducere ºiprefaþã de Marian Papahagi (Editura Univers,Bucureºti, 1982). Poetul brazilian, nãscut în 1901,ºi-a trãit ultima perioadã a vieþii la Lisabona. Decedatîn 1975, îºi are mormântul în Cemitério dosPrazeres, la micã distanþã de Casa Pessoa.

Se înþelege de la sine cã Mendes, tradus deM.P. pentru colecþia Orfeu a Editurii Univers, aavut un impact major asupra evoluþiei mele înplan poetic. Dupã 2006, ca director al InstitutuluiCultural Român din Lisabona, aveam sã mãconving, din nou, de val idi tatea opereimendesiene: în câteva reprezentaþii de jazz-poetry – real izate împreunã cu pianistulportughez João Paulo Esteves da Silva ºi cutrombonistul britanic Alan Tomlinson, precum ºila Serata Româno-Lusofonã, unde l-am avut caal iat scenic pe Lauro Moreira da Si lva,ambasador al Brazi l iei pe lângã CPLP(Comunitatea Þãrilor de Limbã Portughezã) – amintercalat în recital versuri de Murilo Mendes înoriginal ºi în românã, cu un remarcabil succesde public. Tot graþie lui Marian am avut acces –încã din perioada când îi frecventam cursul deportughezã – la impresionanta Antologia daModerna Poesia Brasi leira (alcãtuitã deFernando Ferreira de Loanda ºi apãrutã la edituraOrfeu din Rio de Janeiro în 1967), ce m’a convins

cã poesia acelei superputeri culturale reprezintãun reper inconturnabil al literaturii contemporane.

Hiperactivismul al lui Marian Papahagi debordaîn multiple sfere ale vieþii literare ºi universitare.Deºi avansarea sa fireascã ºi meritatã în ierahiaacademicã fusese blocatã, aidoma întreguluisistem de învãþãmânt, tânãrul magistru continuasã descopere ºi sã încurajeze succesive generaþiide creatori. Scria cu regularitate cronici desprenoutãþile editoriale. Fãcea tot posibilul spre amenþine o stare, necesarã, de normalitate în mediileintelectuale, aflate sub stare de asediu. Deploradeficienþele de informare ºi organizare. Eraconºtient de carenþele cronice ale culturii române,dar nu se mulþumea sã le denunþe, ci acþiona sprea le remedia. Fusese atât de deranjat de absenþaunor lucrãri de referinþã asupra literelor românecontemporane, încât ºi-a mobilizat forþele ce-i mairãmâneau spre a realiza – împreunã cu MirceaZaciu ºi Aurel Sasu – Dicþionarul scriitorilor români(alt exemplu derezistenþã princulturã, delocagreat de auto-ritãþi).

D u p ãeliberarea din22 decembrie1989, MarianPapahagi ºi-acontinuat, cuperseverenþã ºienergii sporite,“ p r o g r a m u liluminist”, acumînsã de pepoziþii institu-þionalizate. Casecretar de statla Ministerul Învãþãmântului ºi ca prorector alUniversitãþii clujene, a fost un promotor acerb allegii autonomiei universitare. I s’a recunoscut,finalmente, statutul de profesor universitar deliteraturã italianã ºi de filologie romanicã în cadrulFacultãþii de Litere a Universitãþii clujene. În posturade director al Departamentului de Limbi ºi LiteraturiRomanice (italianã, spaniolã, portughezã), i-aconsolidat acestuia statutul ºi a dus o consecventãpoliticã de încurajare a schimburilor studenþeºtiinternaþionale. A fost unul dintre pionieriiinformatizãrii învãþãmântului superior din România.A fondat Editura Echinox. Dupã 1992 a devenitmembru al Consiliului Uniunii Scriitorilor dinRomânia, director al Centrului de Analize de Textde pe lângã Universitatea din Cluj, membru alComisiei Naþionale pentru atestarea titluriloracademice, preºedinte al comitetului din Cluj-Napoca al Societãþii Dante Alighieri etc.

În decembrie 1997 a preluat funcþia de directorla Accademia di Romania din Roma (instituþie undelocuise ºi pe timpul studiilor sale din capitala Italiei).Aºa cum era de aºteptat, a revitalizat programele

Fragment dintr-o scrisoare de la HelbertoHelder din 28 martie 1978:

‘Îmi face plãcere sã vã trimit, cu aceastãscrisoare, un exemplar din ultimul meu

(mic) volum de poeme, care a necesitatmulte corecturi ºi din care am suprimat

ultimul text, rescris ulterior într-o variantæceva mai puþin rea.’ Este vorba de

volumul Cobra.

10

pentru bursierii români, activitatea de cercetare ºicea artisticã. Dar nu îºi putea abandona nici ctitoriileclujene. Cum circuitele companiilor aeriene eraudeparte de accesibilitatea atinsã dupã integrareaeuropeanã a României, Marian devine “navetist” peruta de autocare Cluj-Roma (dificilele traversãri de

frontiere fãceauca voiajul sãdureze cam 35de ore). Efec-tueazã masivetransporturi decãrþi, pe careavioanele ar firefuzat sã lepreia. κi sacri-ficã perioadelede concediu,spre a-ºi þinec u r s u r i l euniversitare înv e r s i u n ic o m a s a t e(model preluat

ºi de subsemnatul pe timpul misiunii la ICRLisabona, în ideea de a salvgarda Cursul deEstetica Jazzului, iniþiat la Academia de Muzicã dinCluj în 1997). La una dintre aceste descinderi,reuºesc sã îl preiau cu maºina ºi sã-l duc pe platoulTVR Cluj, unde Ioan Muºlea îi va lua ultimul interviu– un document filmat, cu o duratã de peste 30 deminute.

În toamna 1998, pe când împlinea 50 de ani,Marian Papahagi a fost sufletul unui eveniment cuamplã participare internaþionalã: Congresul Latinitãþiide la Cluj. Lucrãrile s-au þinut la Muzeul Naþional deArtã, amplasat într’un palat reprezentativ pentrubarocul transilvan din secolul 18. Au participatoameni de culturã români ºi din diverse state de limbineoromanice. Probabil deloc întâmplãtor, delegaþiilecele mai proeminente veniserã din Portugalia ºiBrazilia. Ambasadorii din ambele þãri – José AugustoSeabra ºi Jerônimo Moscardo – ºi-au demonstratprin vorbe ºi fapte ataºamentul faþã de þara noastrã.Venise ºi Mihai Zamfir, ambasadorul nostru laLisabona, apoi la Brasília (cu care plãnuiserãm unasemenea eveniment încã de pe când ne întâlneamla redacþia Echinox, pe la mijlocul anilor 1970).Marian era la fel de strãlucitor ca întotdeauna, þineadiscursuri în italianã, portughezã, francezã, coordonasecþiunile congresului ºi comisia de redactare adeclaraþiei finale…

Când, la începutul anului 1999, a murit de preamultã dãruire, sentinþa mi s’a pãrut inacceptabilã.ªtiu cã împlinirea târzie a visurilor mele filolusitanei se datoreazã, în bunã mãsurã. Cât timp a trãit,ne-am vãzut mult prea rar. Acuma, parcã are ºi elun pic de timp. Ca întotdeauna, mi-l iau ca aliat, înaceeaºi obsesivã luptã pentru afirmarea culturii îngenere ºi a celei române în special. MarianPapahagi a împlinit 60 de ani. A fost printre puþiniicare nu au uitat diminutivul cu care mã apelaupãrinþii în copilãrie. Îi aud vocea: “Giluº, hai cã avemmult de lucru!”

Herberto Helder, Cobra, Lisboa: Publicações Culturais Engrenagem, 1977, cu corecturile autorului. În ‘Note sumare despreHelberto Helder’ (Faþa ºi reversul, Iaºi, 1993, p. 150), Marian Papahagi scria: ‘[...] toate suprimãrile ºi apostilele semnalate în

textul tipografic creeazã impresia cã poemul continuã sã se producã; oricum, prin ºtergerea unor cuvinte, ambiguitateaenunþului creºte. Cu alte cuvinte, deci, pânã ºi acele “ca ºi cum”, ce deschideau o poartã de trecere între imaginar ºi

convenþie, i s-au pãrut autorului excesiv de explicite: ºi jocul poate merge aºa la nesfârºit, între cuvânt ºi cealaltã ipostazã alui, care e tãcerea.’

Dedicaþie de la Eugénio de Andrade pevolumul Poesia e Prosa [1940-1980],

Porto: Limiar, s. a. [1981]: ‘Pentru MarianPapahagi, amintirea afectuoasã ºimulþumirile lui Eugénio de Andrade,

1.III.82’.

11

Marian Papahagi siliteraturile de limba

portugheza

,

)) )))

)) )))

Fernando Couto e Santos

„Avea curtoazia unui prinþ alRenaºterii, dar ºi modestia unui

tânãr etern.” Aceste cuvinte pe care foarte regretataLuciana Stegagno Picchio le-a rostit despre MarianPapahagi, evocând prietenia lor, contribuie lazugrãvirea portretului exemplar al unuia dintre ceimai eminenþi profesori, eseiºti ºi critici literari românidin ultimele decenii. Unii – mai ales dintre cei pentrucare moºtenirea literarã europeanã se reduce laoperele scrise în trei sau patru dintre limbile celemai simbolic reprezentative – vor fi poate surprinºisã audã evocat numele lui Marian Papahagi, eicare, mândri de pretinsa supremaþie a limbilor ºiculturilor cu vocaþie imperialã, rezistã probabil înfaþa oricãrei opere provenind din þãrile aºa-zisperiferice, ignorând cã aportul acestor þãri – ºi înspecial al României – la patrimoniul literar europeaneste cum nu se poate mai evident.

Despre Marian Papahagi s-a scris mai alescã reprezenta „criticul complet”, chiar „criticul total”.Mai multe caracteristici au contribuit la aceastãreputaþie: solide baze teoretice, o capacitateanaliticã dintre cele mai clare ºi mai lucide, un stilelegant ºi judecãþi de o rarã inteligenþã ºi de o finãsensibilitate. La toate aceste calitãþi, s-ar puteaadãuga o abordare modernã a literaturii. Criticrafinat ºi subtil, Marian Papahagi era conºtient cãnu poate sã existe nici o literaturã fãrã memorie,fãrã trecut ºi fãrã istorie, dar ºtia ºi cã literatura nupoate supravieþui fãrã o renovare permanentã ºi odeschidere fãrã prejudecãþi la cãi care sã oîmpiedice sã se epuizeze ºi sã se reifice în formeºi procedee arhaizante. Pentru Marian Papahagi,critica era înainte de toate un indiscutabil exerciþiude libertate ºi afirmare a conºtiinþei individuale. Elprivea întotdeauna o nouã descoperire cu pasiuneaneofitului, nu neofitul neexperimentat, ci un neofitcare nu ignorã deloc cã lãrgimea vederilor ºideschiderea faþã de noi date culturale sunt condiþiiindispensabile pentru reuºita oricãrei investigaþiiliterare. Aviditatea culturalã a fost de altfelîntotdeauna o trãsãturã de caracter a lui MarianPapahagi care nu s-a privat niciodatã, începânddin tinereþe, sã împãrtãºeascã cu ceilalþi acest gustcare-l anima.

Astfel nu e de mirare cã a fost la origineaîntemeierii, în 1968, a revistei Echinox, al cãreiredactor-ºef a devenit în 1972, dupã ce s-a reîntorsla Cluj în urma studiilor în Italia. Tocmai în timpulacestor ani de aur, când a studiat la Institutul de

Filologie Romanicã al Universitãþii din Roma, cândºi-a dezvoltat ºi rafinat cunoaºterea autoriloritalieni, când i-a frecventat pe Cesare Segre ºi peLuciana Stegagno Picchio, Marian Papahagi,concomitent cu toate activitãþile la care am fãcutaluzie, s-a consacrat cu pasiune studiului limbiiportugheze, în asemenea mãsurã încât, la sfârºitulcelui de-al doilea an, în 1969, a obþinut o bursãatribuitã de Institutul de Înalte Studii din Lisabona.În timpul celor douã ºederi în Portugalia – în 1969ºi 1970 –, unde i-a cunoscut pe marii maeºtri de laFacultatea de Litere din Lisabona, ca lingvistulLindley Cintra sau profesorul de literaturã Jacintodo Prado Coelho, Marian Papahagi, care era dejacapabil sã citeascã în original o limbã pe care ostãpânea cum nu se poate mai bine, s-a cufundattrup ºi suflet în lectura marilor autori portughezi, nudoar a autorilor clasici ca Luís de Camões ºi GilVicente, ci ºi a autorilor contemporani, în special –sub influenþa lui Jacinto de Prado Coelho – a celui

a cãrui glorie nu face decât sã creascã cu trecereaanilor, vorbim bineînþeles de Fernando Pessoa. DarMarian Papahagi a ºi stabilit contacte cu poeþinovatori ºi liberi de orice academism prãfuit, caAlexandre O’Neill sau Herberto Helder, autori careerau pe deasupra ºi opozanþi ai regimului dictatorialal lui Salazar ºi Caetano.

Aceastã cunoaºtere a autorilor a trezit laMarian Papahagi dorinþa de a-i traduce ºi astfels-au tipãrit în nr. 10 al revistei Echinox, apãrut îndecembrie 1969, ºapte texte de Alexandre O’Neill,traduse natural de Marian Papahagi, anume: Auto-Retrato O’Neill (Alexandre) moreno português(O’Neill (Alexandre), brunet portughez) ºi OsCegos (Orbii), din Poemas sem Endereço, 1962;Se (Da), Um adeus português (Un adio portughez)ºi Pretexto para fugir do real (Pretext pentru a fugide real), din No reino da Dinamarca, 1958; Portugal

12

(Portugalia) ºi Poema (Poem), din FeiraCabisbaixa, 1965. Traducerea acestor poeme s-adovedit o sarcinã cum nu se poate mai complicatã,dat fiind faptul cã la O’Neill, sub masca ironiei, segãsesc în filigran aluzii la situaþia politicãportughezã. Totuºi, aceste procedee nu aveau niciun secret pentru cineva care venea dintr-o þarãunde cenzura domina, deºi în numele unei ideologiipretins revoluþionare, gãsindu-se în aparenþã laantipozii propagandei vehiculate de vorbãrianaþionalistã portughezã.

În anul urmãtor, revista Echinox a publicat înnumãrul sãu de varã (august-septembrie) noipoeme traduse din portughezã ºi scrise de unuldintre autorii care l-au impresionat cel mai mult pe

Marian Papahagi, brazilianul Murilo Mendes, alecãrui cursuri de literaturã brazilianã le frecventasela Roma: Canto do Noivo (Cântec de logodnic),din Poemas, 1925-1929; Bola de Cristal (Mingeade cristal), din Os quatro elementos, 1935; QuatroOras da Tarde (Orele patru dupã-amiaza), din Apoesia em pânico, 1936-1937; Anamorfose(Anamorfoza) ºi R, din As Metamorfoses, 1938-1941; O Mar (Marea), Vermeer de Delft, Naturezas(Naturi moarte), din Poesia Liberdade, 1943-1945;Certo Mar (Anume Mare) ºi Indicação (Indicaþie),din Parábola, 1946-1952.

În primãvara lui 1972, l-a cunoscut în fine peJorge de Sena, în timpul unei cãlãtorii pe care acestmare poet portughez care trãia în Statele Unite a

efectuat-o în Europa cu prilejul aniversãrii cunumãrul patru sute a primei ediþii a Lusiadelor, operamajorã a lui Luís de Camões. Este cunoscut cãMarian Papahagi întreþinea de câþiva ani ofructuoasã corespondenþã cu Jorge de Sena, subauspiciile lui Carlo Vittorio Cataneo, un italian expertîn literaturã portughezã decedat prematur. Dinaceastã prietenie nãscândã, i-a venit bineînþelesspiritului sclipitor al lui Marian Papahagi ideea sãtraducã poemele acestei figuri majore a literaturiiportugheze. Mereu fidel Echinoxului, în 1972 apublicat într-un nou numãr al revistei poeme deJorge de Sena: Eternidade (Veºnicie), Cubículo(Cubiculum) ºi Andante, din Perseguição, 1942;Metamorfose (Metamorfoza), Glória (Glorie) ºiOcaso (Amurg), din Coroa da Terra, 1946; Ara(Altar), din Pedra Filosofal, 1950; Fidelidade(Credinþa), Quando eu disser (Ceea ce voispune...) ºi Ante-Metamorfose (Anti-Metamorfoza),din Felicidade, 1958.

Dupã întoarcerea sa în România, a apãrut înEchinox traducerea câtorva poeme ale poetuluibrazilian Carlos Drummond de Andrade1: Elegia(Elegie), din Sentimento do Mundo, 1935-1940;Procura da Poesia (Cãutarea poeziei), din A rosado povo, 1943-1945; Um boi vê os homens (Unbou vede oamenii), din Claro enigma, 1948-1951;Nudez (Goliciune), din A vida passada a limpo,1954-1958; Destruição (Distrugere), din Lição decoisas, 1959-1962.

E puþin lucru sã afirmãm cã munca detraducãtor a lui Marian Papahagi e fructul uneipersonalitãþi bogate, care a fãcut din literaturãraþiunea sa de a trãi. Dar Marian Papahagi, ca toþimarii critci într-adevãr entuziaºti, era un om de orarã modestie, care nu se împãuna niciodatã cuinepuizabila sa erudiþie. Luciana Stegagno Picchioa pus în evidenþã acest lucru în mai multe rânduri.Într-o zi, aceastã doamnã, ºi ea mare promovatoaredintotdeauna a culturii portugheze, a scris despreprietenul sãu Marian: „Era un om mereu grãbit. Citearepede, ca ºi cum ar fi vrut sã evite aplauzele.”

În 1976, în oraºul sãu natal Cluj, MarianPapahagi publica la Editura Dacia una dintreoperele sale capitale, Exerciþii de lecturã. Alegereaautorilor stã mãrturie încã o datã desprecunoºtinþele solide ale eseistului. Printre ei segãsesc autori mai clasici, dar ºi autoricontemporani, ca Hermann Hesse sau GiuseppeUngaretti (unul dintre poeþii mei de predilecþie, dinopera cãruia îmi vine în minte, de fiecare datã cândi se citeazã numele, un vers admirabil „D’altri diluviuna colomba ascolto”). În aceastã carte se pot citidouã studii de o inegalabilã profunzime despre doiscriitori de limbã portughezã: Fernando Pessoa ºiMurilo Mendes.

În eseul despre Fernando Pessoa, dincolo dedorinþa de a prezenta publicului românesc un autora cãrui audienþã în anii ºaptezeci nu înceta sãcreascã peste tot, fie în mediile universitare, fie înlumea editorialã, era vizibilã ºi dorinþa de a scoateîn evidenþã caracterul revoluþionar ºi de avangardã

Scrisoare a lui Jorge de Sena, trimisã din Santa Barbara,California, în 1 ianuarie 1973. Reiese din aceasta cã Marian

Papahagi avea în proiect la acea datã realizarea unei antologii depoezie portughezã.

13

pe care Fernando Pessoa îl are în sânul literaturiiportugheze. În cazul specific al lui Pessoa, trebuiesã luãm în consideraþie nu doar specificitateaheteronimelor ºi dimensiunea mesianicã a unei noiviziuni portugheze a lumii, pe care o regãsim încartea sa Mensagem (Mesaj), ci ºi reînnoirea pecare a impus-o în canonul literaturii portugheze,modernismul ºi felul în care a interpretat – împreunãcu grupul Orpheu, pe care îl întemeiase încolaborare cu Mário de Sá Carneiro ºi AlmadaNegreiros – noile curente de inspiraþie futuristã caretreceau peste Europa, în special sub forma„manifestului”:

„Scrierea programatic futuristã a lui Pessoa –Álvaro de Campos fusese faimosul Ultimatum, careîncepea: “Mandat de expediere mandarinilorEuropei: Afarã!”, dar care reprezenta într-ooarecare mãsurã ºi negarea futurismului “istoric”prin caracterul de compromis între destrucþie ºiconstrucþie pe care îl afirmã. Totuºi Pessoa seapropie de futurism cu câteva mari poeme [...] ºicãrora [...] trebuie sã le mai adãugãm douã: Opiariuºi Odã triumfalã, apãrute încã în primul numãr alrevistei Orpheu.”

Nu putem sã uitãm, cu privire la opera luiFernando Pessoa – ºi Marian Papahagi a insinuat-oîntr-o oarecare mãsurã –, apropierea care s-arputea face între situaþia culturalã portughezã lalimita Europei de Apus ºi cea a României, o insulãlatinã în mijlocul Europei Orientale, ºi decidificultãþile care decurg în divulgarea ideilormiºcãrilor literare respective. România va fi depãºitaceastã problemã prin exilul succesiv al marilorsale nume ºi alegerea adesea a unei alte limbi –cel mai frecvent franceza – pentru expresia aceloridei. S-ar putea cita aici în special cazul lui TristanTzara, fondator la Zürich al miºcãrii dadaiste, învreme ce Fernando Pessoa – cum a ilustrat-ofoarte bine heteronimul sãu Álvaro de Campos – arãmas pe peronul de plecare, în acea Lisabonãfascinantã, în acelaºi timp melancolicã ºibolnãvicioasã.

Eseul despre Murilo Mendes, scris dupãmoartea autorului, stã mãrturie despre interesul pecare opera acestui scriitor brazilian l-a trezit mereupenei vii ºi inteligente a lui Marian Papahagi. Mortla Lisabona în 1975, Murilo Mendes esteînmormântat la cimitirul de la Prazeres (plãceri înportughezã, cuvânt bizar – sau poate nu – pentruun cimitir), dar acest motiv nu face din el din pãcateun autor foarte cunoscut de publicul portughez, înafara poate a câtorva cercuri universitare. MarianPapahagi a sesizat de la început în poemele luiMurilo Mendes mesajul lor revoluþionar. Contrareseului despre Pessoa, în cele din urmã maispecific, cel despre Murilo Mendes analizeazã îndetaliu toate fazele operei autorului ºi pune în chipnatural accentul ºi pe modernism sau peavangardã. În acest ultim registru, trebuie sãspunem cã în Brazilia aceste miºcãri nu au apãrutdecât în 1922, cu ocazia Sãptãmânii de ArtãModernã, deci cu o considerabilã întârziere faþã de

curente similare apãrute în Europa cu mult maidevreme. Marian Papahagi, ca fin cunoscãtor alsubtilitãþilor literare, a fost capabil sã vadã în operalui Murilo Mendes ceea ce o fãcea singularã ºi unicãîn cadrul noilor miºcãri moderniste ºi de avangardã.Aceasta din pricinã cã, aparþinând prin multedimensiuni noii generaþii de moderniºti, MuriloMendes s-a îndepãrtat de ei, în primul rând prinindiferenþa sa faþã de caracterul pamfletar caremarca opera majoritãþii autorilor de acest tip ºi prinfelul original în care concepea poetica modernitãþii,inclusiv în coincidenþa sa – pânã atunci negatã depoet însuºi – cu anumite caracteristici alesuprarealismului, un suprarealism care la el capãtãculori metafizice ºi apocaliptice.

Unul dintre aspectele care l-au frapat totuºipe Marian Papahagi la Murilor Mendes estecapacitatea sa de a închide într-un aforism întreagaconcepþie despre poezie, în care cel mai adeseaatât spiritualitatea, cât ºi ironia nu sunt absente.Aceste caracteristici erau cum nu se poate maiclare într-una din ultimele opere ale scriitorului,Poliedro (Poliedru), apãrutã în 1972. În aceastãprivinþã, nu ezitãm sã reproducem un extras dinreflecþiile lui Marian Papahagi:

„Într-un fel Poliedro e una din cãrþile celemai deosebite ale acestui mare ºi imprevizibilpoet. Pentru cãdupã ce-ºi des-fãºoarã întrea-ga forþã decreaþie în cãu-tarea aceleiambiþioase ºiriscante chin-teseþe care es-te conubiul din-tre metaforã ºimesaj, MuriloMendes des-coperã cu uimi-toare agilitateºi paradoxalãuºurinþã, în pro-zele volumului,c a p a c i t a t e aaforismului de a se transforma în erudiþie densã,deloc supãrãtoare, a metaforei de a descrie ºi adescripþiei de a simboliza, a discursului cotidian dea se transforma în poezie ºi a prozei de a devenipoem. Aceastã ultimã carte a poetului le rezumã înfond pe toate, pentru cã le presupune. Subtilitatealimbajului, conceptist în cel mai poetic mod cuputinþã ºi scãpãrãtor, dã o nedezminþitã dovadã detinereþea spiritului ce prezideazã aceste ultimescrieri ale lui Murilo Mendes.”

Interesul lui Marian Papahagi pentru opera luiMurilo Mendes nu s-a estompat niciodatã. Astfelideile enunþate în Exerciþiile de lecturã vor fi reluateºi amplificate în prefaþa însoþind antologia de poemeale lui Mendes pe care Marian Papahagi a publicat-ola Bucureºti în 1982, intitulatã Metamorfozele, titlu

Dedicaþie de la Herberto Helder pevolumul Poesia toda, Lisabona: Assírio eAlvim, 1981: ‘Pentru Marian Papahagi, cuo îmbrãþiºare, cu cea mai vie simpatie ºi

cu mulþumirile lui Herberto Helder.Lisabona, 5. Sept. 81’.

14

al uneia din cãrþile poetului brazilian. De dataaceasta, criticul nostru nu uitã sã ne aducã amintede natura vizionarã a câtorva poeme de-ale luiMurilo Mendes, mergând pânã la a-l cita pe ArthurRimbaud ca unul din antecesorii literari ai poetuluimodernist brazilian. Aceastã apropiere între ceidoi scriitori poate fi interpretatã în lumina filozofieicritice a lui Marian Papahagi, care viza de obiceisã stabileascã, de îndatã ce era posibil, filiaþii întrediferiþi autori. Doar un critic erudit ºi subtil ca MarianPapahagi era în mãsurã sã recurgã la corelaþii deo asemenea profunzime. Prefaþa volumului detraduceri apare ca eseu într-o carte ulterioarã,Critica de atelier, publicatã în anul urmãtor laCartea Româneascã, alãturi de studii despre alþiautori de predilecþie ai lui Marian Papahagi, caGiuseppe Ungaretti, Eugenio Montale, UmbertoSaba sau Luis de Góngora. Acest lucru semnificãimportanþa acordatã de Papahagi lui MuriloMendes.

Entuziasmul criticului ºi voinþa sa de a-ºidezvãlui descoperirile l-au condus sã se interesezecontinuu de literaturile de limbã portughezã. A maitradus poeþi importanþi ca Herberto Helder ºiEugénio de Andrade ºi a publicat studii ºi articoledespre alþi autori în reviste literare româneºti.

În 1986, dupã o serie de vicisitudini – drepturide autor ºi alte probleme – a apãrut în sfârºit laEditura Univers din Bucureºti eseul Literaturabrazilianã (Letteratura brasiliana în versiuneaoriginalã italianã), scris de Luciana Stegagno-Picchio ºi tradus de Marian Papahagi, un eseu de

aproape ºapte sute de pagini. Traducerea acesteicãrþi este o mãrturie în plus a enormuluiprofesionalism al criticului nostru care, dincolo demunca lui cotidianã de profesor ºi scriitor, gãseatimpul sã întreprindã o lucrare atât de giganticã.

Vocea lui Marian Papahagi s-a stins cu zeceani în urmã. Nu putem bineînþeles decât sãregretãm cã un spirit atât de alert, de inteligent ºide curtenitor ne-a pãrãsit la numai cincizeci de ani.Totuºi, amintirea sa – amintirea, trebuie s-ospunem, a unui mare european ºi a unui om deculturã cosmopolitã – e mereu vie printre noi, printrecei care l-au cunoscut ºi cei care n-au avut aceastãfericire, dar care, subjugaþi de vraja scrierilor,contribuie la pãstrarea moºtenirii sale.

Aº vrea sã aduc aminte, pentru a încheia, ofrazã a marelui scriitor rus Varlam ªalamov, autoral magnificelor Povestiri de la Kolyma, victimã aunui regim totalitar, ºi care în clipele de disperareva fi gãsit refugiu în cãrþi sau în memoria cãrþilor:„Cãrþile sunt ceea ce avem mai bun în aceastãviaþã, sunt nemurirea noastrã.” Fie ca exemplulºi cãrþile lui Marian Papahagi sã-i asigurenemurirea.

Traducere din limba francezãIoan Pop-Curºeu

1 Carlos Drummond de Andrade a publicat în 1977 o carte,Discursos de Primavera e algumas sombras (Discurs despreprimãvarã ºi alte umbre), unde se poate gãsi un poem intitulatMurilo Mendes hoje/amanhã (Murilo Mendes astãzi/mâine). Curios,în acest poem de omagiu lui Mendes, Drummond de Andradereproduce ºi versuri de Ungaretti, toþi trei fiind poeþi studiaþi ºi traduºide Marian Papahagi.

Corecturã de Marian Papahagi pentru Magnificat (Fernando Pessoa / Alvaro de Campos), apãrutã în Secolul 20, 334-336,1991

15

Pâlpâiri afectiveSimion Doru Cristea

Colocviul dedicat lui MarianPapahagi de cãtre ICR Lisabona aoferit publicului din capitalaportughezã încã o oportunitate de aface cunoºtinþã cu reprezentanþi deelitã ai vieþii academice române. Cuaceastã ocazie, mi s-a pãrut firescsã-mi las inima sã vorbeascã,

evocând atmosfera Almei Mater Napocensis.În Portugalia, prin tradiþie, Coimbra are aureola

ºi prestigiul ei academic, aºa cum în RomâniaClujul ºi-a conturat profilul sãu universitarmultisecular. Eleganþa, distincþia apolinicã ºi cãlduraumanã a comunicãrilor prezentate la sala deconferinþe a ICRL ºi la Facultatea de Litere aUniversitãþii din Lisabona relevã personalitatea unuiprofesor din galeria marilor învãþaþi clujeni, îndescendenþa unor personalitãþi precum VictorBabeº, Sextil Puºcariu, János Bolyai, AlexandruBorza, Constantin Daicoviciu, Vasile Bogrea,Lucian Blaga (pe care l-am sãrbãtorit anul trecuttot aici, sub aceeaºi egidã). Constelaþia cãreia îiaparþine sãrbãtoritul nostru a fost mereu menþionatãîn aceste zile dar numai ca titlu generic, fãrã a seinsista asupra reprezentanþilor ei. Este vorba depleiada de aur a universitarilor clujeni, care în 1968întemeiaserã revista ºi cenaclul studenþescEchinox. În acea perioadã de deschidere, eifuseserã tinerii plini de elan ºi creativitate, cu unrafinat simþ critic, capabili sã fondeze o instituþiede referinþã. În acel mediu intelectual fertil s-aformat o generaþie de literaþi ºi profesori universitaride înaltã þinutã, din rândul cãrora au participat laColocviul Papahagi din mai 2009 domnul profesoruniversitar, scriitor, critic ºi istoric literar Ion Pop ºipoetul, traducãtorul, Adrian Popescu, redactorul ºefal revistei Steaua.

Cel puþin pentru generaþia mea, atmosfera dela Facultatea de Litere din Cluj nu poate fi conceputãîn afara prezenþelor „echinoxiale” – acei prieteni ailui Marian Papahagi, care meritã elogiaþi pentrucontribuþia lor la creºterea multor generaþii destudenþi, în beneficiul culturii. Iniþiez arpegiulamintirilor cu doamna profesoarã universitarã IoanaEm. Petrescu. Ea rãmâne vie în conºtiinþa celorce iubesc ºi cultivã literatura românã, ca o revelarea miracolelor eminesciene printr-o interpretarecoerentã, edificatã din interiorul operei marelui poet.Cu siguranþã, mulþi am reuºit „sã-l vedem” peEminescu, prezent haric în toatã splendoarea sa,graþie magistrei noastre. Apoi, ajunºi cu timpul îndiverse locuri din lume, am ºtiut sã-l prezentãm ºialtora, continuând discursul cald al doamneiprofesoare. Astfel am procedat ºi în þara dinextremul occident al Europei explicândportughezilor, în repetate rânduri, de ce Eminescu

este poetul nostru naþional ºi comentând diversetexte eminesciene. Nu pot uita spiritul „echinoxist”de care era animatã Ioana Em. Petrescu la cursulei opþional de poeticã, atunci când polemiza cucolegul de generaþie Mircea Borcilã. Acestapromova în poeticã teoria coºerianã a situãriilimbajului verbal la baza întregii manifestãri umane.Pentru distinsa eminescoloagã, cuvântul vãzut încomplexitatea sa semanticã constituia un stadiumai avansat, la care se ajungea pornind de la

elemente ontologice originare. Dânsa cãuta originilecreaþiei artistice în ritmul cosmic identificat în operalui Constantin Brâncuºi, în teoria lui Albert Einsteinºi în alte domenii, raportându-le la autori de marediversitate, precum Edgar Allan Poe, AlexandruMacedonski, Ezra Pound, Ion Barbu ºi alþii.

Teorticianul literar Mircea Borcilã îºi asumaseîncã de tânãr atitudinea coºerianã, înþelegând cãlimba în esenþa sa nu este un produs ci un procescontinuu de creaþie, conceptualizat prin enérgeialimbajului, ce îi aparþine acestuia ºi totodatã îltranscende. În interpretãrile sale, dl. Borcilã nu

Prima paginã dintr-un proiect manuscris al unei antologii apoeziei portugheze, redactat în 1983. În ciuda numãrului

important de texte deja traduse ºi publicate pânã la acea datã deMarian Papahagi, volumul nu a fost realizat.

16

extrapola realitãþile estetice, respectând rigurosspecificul operei de artã. Cursul sãu de „poeticãamericanã”, þinut facultativ la Facultatea de Litere,pornea de la zero în investigarea fenomenului literar,definind poetic literatura ºi, menþinând conceptelecoºeriene, promova generativismul semantic. Dinpunctul meu de vedere, profesorul Mircea Borcilãeste cel mai apropiat ca formaþie de profesorulMarian Papahagi, fiind lingvist, literat, critic ºi istoriccultural.

Profesorul Ion Pop a onorat în mod prodigiosacest Colocviu, prezentând la fiecare sesiune câteo comunicare, atât în limba francezã, cât ºi înitalianã. Dânsul, care a deþinut de-a lungul timpului

importante funcþii, atât în cadrul Facultãþii de Litere,cât ºi la nivelul Universitãþii clujene ºi al InstitutuluiCultural Român din Paris, a pãstrat permanentcontactul cu catedra, asemenea lui MarianPapahagi. Domnia sa rãmâne în conºtiinþa foºtilorsãi studenþi prin rafinamentul ºi eleganþa interpretãriitextelor blagiene, deschizându-ne cãi nebãnuitespre investigarea aprofundatã a identitãþii eului liricblagian.

Spiritul olimpian al profesorului universitar LiviuPetrescu, pe care l-am avut îndrumãtor de an, intrãîn aceastã galerie echinoxistã formativã. Lacaptivantul sãu curs de literaturã comparatã neîndruma lectura spre identificarea amprenteistilistice a diverºilor autori ai literaturii lumii, de laHomer la Ezra Pound. Ceea ce ne-a transmis, în

primul rând, este pãstrarea demnitãþii umane înoficierea actului de culturã. A iniþiat, împreunã cusoþia sa, profesoara Ioana Em. Petrescu, ºi cuprofesorii Ion Pop, Marian Papahagi, Ion Vlad,Vasile Fanache, Mircea Borcilã º.a., Cercul deLiteraturã al Facultãþii de Litere, cu benefice efecteasupra vieþii academice a Clujului.

La seminarul sãu de esteticã, profesorulMircea Muthu ne cucerea prin logica demonstraþiilorsale perfecte, poate prea perfecte... Oricum, încãdin primul meu an de studii, domnia sa reuºise sãîmi deschidã ochii asupra importanþei miºcãrilor deavangardã, ale cãror experimente depãºeausimplul protest estetic.

Spiritul echinoxist este continuat ºi astãzi –nu doar de însãºi revista ca atare – ci ºi demajoritatea foºtilor echinoxiºti, în diversele domeniiale vieþii intelectuale unde activeazã. În cadrulmiºcãrii studenþeºti intrate în istoria noastrãculturalã sub acest nume, Marian Papahagideþinuse un loc central, fiind naºul ºi pontifulselecþiei valorice a Echinox-ului. Spre deosebirede majoritatea colegilor sãi, el era un lingvist carescria ºi criticã literarã, era poet ºi traducea dindiverse limbi. Înconjurat de cei plini de avânt, elmenþinea poziþia de echilibru ºi seriozitate maximãa actului cultural, asumându-ºi deplinresponsabilitatea cuvântului scris, care înainte dea ajunge la cenzurã era deja purificat. Orice discuþiecu maestrul Marian Papahagi era o încântare. Tefãcea sã te simþi în faþa unei adevãrate enciclopediivii, în permanent contact cu alte culturi. Spredeosebire de cei care practicau critica literarã caîndeletnicire colateralã, el era criticul din oficiu alpublicaþiei.

Prima întâlnire cu viitorii profesori de lafacultate stã sub semnul Minervei. Dupã 1980, elevla Liceul „Ady-ªincai”, frecventam BibliotecaAcademiei. Acolo, la sala de lecturã de la primuletaj ne întâmpina custodele, doamna Elena Lupu.Pe raftul liber (ceea ce însemna doi pereþi întregide salã) gãseam, frumos aranjate la sectorul „criticãliterarã”, cãrþile scrise de Marian Papahagi, Ion Pop,Liviu Petrescu, Ioana Em. Petrescu, Ion Vartic, IonVlad. Ajunsesem sã ne familiarizãm cu ele, în urmaatâtor citiri ºi recitiri. Trecând anii ºi devenindstudenþi, întâlnirea în viaþa realã cu autorii acelormonumente care ne fascinaserã ni se pãreaneverosimilã. Noi, junii învãþãcei, eram timizi, atenþisã nu greºim vreo formulare, orgolioºi cã suntembãgaþi în seamã.

Intelectualii portughezi l-au cunoscut peprofesorul român Scarlat Lambrino, pe care uniil-au avut profesor de epigrafie sau limbi romanice.Îl amintesc aici, pentru a avea un termen decomparaþie în înþelegerea formaþiei intelectuale aprofesorului Marian Papahagi, ca romanist cevorbea fluent ºi expresiv limba portughezã(domeniu în care s-a perfecþionat ºi graþie a douãburse de studiu, prima în 1969 la Lisabona ºi ceade a doua în 1970 la Coimbra). Mai apoi a diseminatvalorile culturii portugheze în Italia ºi în România,

În 1982, Marian Papahagi propune editurii Dacia o antologiebilingvã cuprinzând circa cincizeci de poeme ale lui Jorge de

Sena, însoþite de un studiu introductiv ºi de interviul acordat deacesta în 1972. Din nefericire, acest volum nu a apãrut, deºi

traducerile se pãstreazã în manuscris.

17

prin traduceri, texte critice sau de istorie a culturii.În cadrul Catedrei de Romanisticã a Facultãþii deLitere din Cluj, Papahagi preda limba, cultura ºicivilizaþia italianã, pe care le cunoºtea pânã ladetaliu, nu numai din cãrþi ºi studii, ci din propria-iexperienþã de viaþã ºi studiu la Roma. Fireexpansivã, îºi seducea auditoriul prin forþa evocãriivii a celor relatate. Cultura prindea viaþã sub ochiiascultãtorilor. Adeseori, Marian Papahagi era privitca un „geniu” ce-ºi uimea colegii ºi studenþii prinanvergura cunoºtinþelor, dar mai ales prin spiritulde profunzime în interpretarea realitãþile culturale,sustrãgându-se ingerinþelor ideologice ale timpului.Când se întâlnea pe coridoarele facultãþii cu colegulTeodor Boºca (autorul admirabilei Antologii depoezie a trubadurilor provensali), a cãrui þinutã neamintea generaþia trecutã a profesorilor de elitã,conversau în italianã, ca un refugiu al libertãþiispiritului umanist în vremi de prigoanã. Profesoarauniversitarã Elena Ardeleanu, traducãtoareîmpreunã cu Eugenia Bojoga a Introducerii înLingvisticã de Eugeniu Coºeriu, publicatã deMarian Papahagi la Editura pe care o înfiinþase,„Echinox”, era apreciatã de acesta, iar ea, la rândulei, îºi idolatriza colegul. Profesoara universitarãFrieda Edelstein de la catedra de sintaxã istoricã alimbii latine, o rafinatã cunoscãtoare a realitãþilorantice, renascentiste, moderne ºi contemporane aleItaliei, ajunsã la vârsta senectuþii, întinerea ori de câteori se întâlnea cu profesorul Marian Papahagi, trãindmomente de elevatã delectare spiritualã. Amândoise completau reciproc, evocând variate aspectelingvistice, literare ºi culturale. Din punct de vederetemperamental, foarte asemãnãtoare lui MarianPapahagi îmi pãrea a fi iubita noastrã profesoarãElena Popescu. Ea fãcea parte din rândul colegilor

cu preocupãri filosofice, nu doar lingvistice, fiindapreciatã de filosoful Constantin Noica.

Mulþi participanþi români la acest Colocviu îºiamintesc, desigur, comportamentul exemplar alprofesorului Marian Papahagi. Dincolo de frustrãrilepersonale pe care le exhibã anumite persoane înpresã, vreau sã evoc omul deschis, bun, extremde dinamic în tot ceea ce fãcea. Vãzânddactilogramele cu corecturile lui Marian Papahagiaduse de cãtre Adrian Papahagi spre a-ºi ilustracomunicãrile, mi-am amintit de perioada când existaobligativitatea de a prezenta la miliþie amprentamaºinii de scris, pentru a identifica autorii textelorce circulau în samizdat. Dupã „Revoluþia din 1989”,cumpãrându-ºi un ordinator Machintosh, profesorulºi laptopul deveniserã de nedespãrþit. În sala deaºteptare de la aeroport, la bibliotecã, în cabinet, laexamene ºi cursuri, domnul profesor scria mereu.Cum ºtia multe, vorbea foarte repede dorind sãspunã parcã totul dintr-o suflare. Era o enciclopediedeschisã tuturor, cu bunãtate ºi simplitate. Nu eradificil sã-l abordeze cineva dacã dorea sã afle ceva,vreo trimitere bibliograficã, vreo clarificareetimologicã sau vreo expresie idiomaticã. Cereaio trimitere ºi primeai mult mai mult, o listãbibliograficã, oferitã cu bucuria celui care poateajuta, mergând pânã la indicarea bibliotecilor undese aflau acele studii.

În final, vreau sã-l felicit pe conferenþiaruluniversitar Virgil Mihaiu, directorul InstitutuluiCultural Român din Lisabona, pentru inspiraþia avutãde a organiza acest colocviu dedicat memorieicolegului sãu echinoxist ºi pentru sacrificiile fãcuteîntru depãºirea efectelor nocive ale actualei crizefinanciare. Evenimentul relevã, încã o datã,importanþa Institutului Cultural Român înpromovarea culturii române autentice.

Prima publicaþie,timidã, a lui MarianP a p a h a g iprivitoare la spaþiull u s o - b r a z i l i a n .Douã recenzii pu-blicate în Echinox1,nr.10, 1969, ºisemnate cu pseu-donimul MarianDumitru.

18

CE

NTE

NA

R C

ON

STA

NTI

N N

OIC

A

Homo europaeus,o reflectie

nicasiana asupraculturii europene

,)) )))

Cãtãlin Buciumeanu

În anul1988 la Editura Kriterion, apareîn limba germanã, în traducerealui Georg Scherg, ultima carte alui Constantin Noica – Dedignitate Europae. Cunoscutã înlimba românã sub titlul Modelulcultural european (Humanitas,Bucureºti, 1993), cartea luiNoica este o reflecþie filozoficãasupra culturii europene for-mulatã cu diverse ocazii între anii1986 ºi 1987 în reviste precumRamuri, România Literarã ºiVatra Româneascã.

De ce simte Constantin Noicanevoia unei reflecþii asupra culturiieuropene, când încã mai aveavreme sã încheie, printr-un tratatde logicã, articulaþiile uneiontologii redutabile? Ce resortl-a fãcut pe acest filozof sãpãrãseascã poziþia unorconsideraþii lucide cu privire lasintaxa aventurii individualului înorizontul fiinþei, pentru a perora,în cu totul alt orizont, pe temesecunde de antropologieculturalã? În fond, de ce meritãsã vorbeºti despre spectacolulculturii europene când eºti la unpas de a face cu putinþã ceva noupe scena gândirii?

Dar este oare atât de departe– Constantin Noica – încugetarea sa despre sufletulEuropei de o încheieresatisfãcãtoare a Ontologiei sale?Sã fie cumva devenirea întrufiinþã o replicã insularã la oproblematicã fãrã racord ºi fãrãprecedent în toatã istoria gândirii,un rãspuns la o întrebareniciodatã formulatã?

Existã, de la Hegel încoace,în filozofie o lecþie care esteînsãºi istoria filozofiei, altfel spus,

o stare de spirit în care logica –înþeleasã ca atitudine intelectualã– ºi viaþa sunt într-o continuãîntrepãtrundere. Ca orice maregânditor aflat în spaþiul uneireflecþii mai largi, despre lume ºisensul ei, Constantin Noica nuface excepþie de la aceastãregulã. Plonjând în propriile saleneliniºti, adâncind propria sainterogaþie, Noica aflã însãºiesenþa filozofiei – sedus de oidee, în cucerirea ei nu eºtinicodatã singur – regãseºtiîntotdeuna cãile altora. Elurmãreºte povestea fiinþei acolounde ea s-a spus în modexemplar, cãci de n-ar fi fost nus-ar fi povestit. ªi unde oare s-aspus mai bine povestea fiinþeidacã nu în Dialogurile lui Platonºi Metafizica lui Aristotel, înConfesiunile Fericitului Augustinori în Summa Sfântului Toma, înLeibnitz ori Descartes, Kant sauHegel – adicã nici mai mult nicimai puþin decât în culturaeuropeanã.

Ca atare, meditaþia noicianãnici nu putea începe, nici nuputea sfârºi fãrã sã fi întreprinsun proces de intenþie culturiieuropene. Fãrã aceastãconfruntare cu marile spirite, fãrão evaluare profundã aconceptelor fondatoare,metamorfoza interioarã, pe careautorul nostru a suferit-o, n-ar fifost posibilã – aºa cum o vaspune chiar el: „Dacã nu eºti unindividual-general, nu eºti nimic;te preia statistica”. Prin urmare,demersul sãu din primelemomente devine cu atât mainecesar spre finalul reflecþieicând, desfãºurând resortulîntemeierii modelului european,

Noica probeazã relevanþaconstrucþiei sale ontologice ºi nudoar atât. În orice ontologie amcãuta sensul, vorbeºte voceaFiinþei, cu toate articulaþiile ei. Darpentru Noica nu Fiinþa pare sã fieultima frontierã în orizontul cãreiatoatea celelalte pãlesc îndemnitatea lor ontologicã. Lacelãlalt capãt al drumului, opusFiinþei, stã individualul. Cãtre elîºi va îndrepta Constantin Noicareflectoarele gândirii.

Aflat într-un cerc de prieteni laPãltiniº, acolo unde comoþiaistoriei nu mai însemna marelucru, Noica declara: „ªtiþi cãobsesia mea este de a reabilitaindividualul, dar nu ca individualstingher, ci ca individual investitde puterea generalului“. Desprece individual sã fie oare vorba?Nu cumva despre individualuluman – iar la limitã, de ce nu –chiar despre homo europaeus?Strivit de cele trei puteri anonime:natura, istoria ºi masele,individualului nu-i rãmâne decâtun destin copleºitor. Aºa încât totefortul sãu mental, întregeºafodajul ideilor sale se înalþã caun rãspuns la întrebarea: „ce poþisã faci atunci când totul în jurultãu se destramã?”

Culturã – va spune Noica.Singura formã de a lupta cudestinul este sã dai un sens, sãdai o direcþie cãutãrilor tale, sã telãºi pãtruns, structurat de aceaidee din interior pânã în momentulîn care ajungi cu toatã fiinþa ta sãîntruchipezi însãºi ideea, sã deviiuna cu ea, sã devii regulã. Cãciomul nu e simplu om, (un) simplusine. De la început conºtiinþaomului e întru ceva, deci dincolode sine.

19

Substanþa relaþiei dintreindividual ºi idealul sãu esteînsãºi alegerea.

Constatin Noica ºtie foartebine cã: „Avem în noi un principiual ordinii ºi al ordonãrii – (careeste) spiritul –, dar (pe care) nuºtim sau nu vrem sã-l folosim.Omenirea ar putea fi reformatãdacã schimbarea ar începe de laelementul edificiului, de lacalitatea cãrãmizii, aºadar de laedificarea individului – (princulturã)”. Fiindcã individualul,omul, nu este de la sine înzestratcu înþelesul fiinþei, el nurînduieºte lucrurile la locul lor ºinici nu le duce la împlinire, în chipobiºnuit. Doar prin culturã capãtãînvestirea de a deosebi în sînulrealitãþii ºi de a rândui ceea ce avãzut. Cultura însã nu are nici eaaceastã virtute pãnã la capãt,dacã nu e susþinutã de oconºtiinþã filozoficã. Dupã cumomul se pierde, fãrã sprijinulculturii, în meandrele firii sau îndevenirea oarbã a vieþii istorice,cultura se pierde ºi ea în diversulmaterialului sau al sensurilor ei,dacã nu capãtã, printr-oconºtiinþã filozoficã, învestirea dea ridica lucrurile la prototipurilesau fiinþa lor proprie.

Teoretizând virtuþile culturii,Constantin Noica circumscrierealitatea dinamicã a proximitãþii.Între noi ºi visele noastre, întreceea ce suntem ºi ceea ce vremsã realizãm cu propria fiinþã, staualegerile pe care le facem. Felulîn care alegem – aºezându-ne încâmpul fecund al unei idei, ceeace punem în joc pentru a atingeorizontul complice al unuigeneral, ridicându-ne la putereageneralului cu puterea generalului– face posibilã trecerea de latreapta simplei deveniri la treaptadevenirii întru fiinþã. Proiectate deNoica într-o manierã augus-tinianã, elecþiunile noastre sunt înacelaºi timp o invitaþie fãcutãnouã de ideea sub care vrem sãzãbovim. Aºa încât între noi ºiidealul proiectat se creeazã otensiune, un spaþiu ce ne estedeopotrivã mediu ºi mediator.Vehicolul ce serveºte parcurgeriidistanþei dintre proiect ºimaterializarea lui este însãºicultura.

Bunãoarã dintre toate culturilenumai una a fost capabilã de ase ridica deasupra statisticii.Doar una a fost capabilã sã deaarhetipul, „a educat ºi educã încontinuare tot globul, dupã cumtot ea a descoperit restul lumii,iar nu restul lumii pe ea. Mai multîncã: nu numai civilizaþia, ci chiarcultura ei educã dinãuntru altelumi ºi rase... Misterul ei este dea nu avea mister, deci închidereîn sine, aºa cum au dovedit cãau culturile mai împlinite dintrecut, chiar grecii, cu uneleoracole ºi “mistere” ale lor.”

Când Noica se decide sã facão radiografie condiþii lor deposibilitate a existenþei culturii

europene, întrebarea pe care ºi-o pune în fel ºi chip este cum areuºit o culturã ca cea europeanãsã facã faþã istoriei? Cum de-aizbutit sã supravieþuiascãsuprimând orice stigmat al uneiviitoare morþi?

Capabilã de o diseminareprofundã la nivel global, culturaeuropeanã face din modelul sãuunul demn de urmat, pe bazafelului ei de-a fi. Cã nu se poateîmbolnãvi de senectute – fiind încondiþia izvorului – ne spunefoarte mult despre nivelulpulsaþiei ei ontologice. Într-o lumeþesutã din generaluri – unul

anume – le dã un sens tuturorcelorlalte, le aglutineazãstrângându-le laolaltã. Ceea ceconfigureazã din interior variaþiilecelorlalte culturi vine tocmai dinesenþa culturii europene. ªi ceeste acest ceva care vinedinspre Europa?

Modul în care s-a aºezat înfaþa istoriei, felul în care asoluþionat anumite conflicte,întrebãri, neliniºti.

„Nu e semnificativ (oare, n.a.),pentru spiritul european, faptul cãnu se sperie de eºecuri? Ca înBiblie, unde cu înþelepciune a fostintegrat Ecleziastul, care pãreasã zãdãrniceascã totul, dar lãsaintact totul, aºa au venit acum un

Nietzsche ºi dupã el alþii, caresã-ºi închipuie cã dinamiteazãlumea cu adevãrurile tunate deei. Iar lumea le-a rãspuns liniºtit:che bella voce!”

Dar întrebarea cu care Noicaproiecteazã cultura europeanãpe fundalul ontologiei salesondeazã un alt tip de adâncime.Cu aceastã întrebare ºirãspunsul care o însoþeºte –autorul nostru – deschide cuadevãrat drumul cãtre ceea cedoreºte sã demonstreze ºianume cã existã o cheieparadoxalã între douã nivele –ontic ºi ontologic – de natura

20

închiderii care se deschide. Ea sunã cam aºa:Ce anume opune cultura

europeanã la o aºezare faþã înfaþã cu celelalte culturi?

Patru însuºiri dominante – vaspune Noica.

În primul rând o supra-structurã – adicã schimbarearaportului dintre om ºi naturã înfavoarea celui dintâi. Aceastãpolarizare asimetricã s-apetrecut cu ajutorul excepþiilorce-au pretins nu sã largeascãsau sã extindã regula, ci chiar s-orãstoarne pentru a o supune.Astãzi, totul poate fi desfãcut ºirefãcut de om, de parcã omul arfi apãrut în vederea lucrurilor, înloc ca lucrurile sã fie rânduite învederea sa. „Dacã istoria însãºinu mai este “gândul lui Dum-nezeu pe pãmântul oamenilor”,cum spunea Bossuet, ea adevenit cu siguranþã “gândulomului pe pãmântul bunuluiDumnezeu”.”

În al doilea rând o cunoaºtereraþionalã, capabilã sã preia cusine în sine ºi ceea ce-i estefunciar diferit – în speþãiraþionalul. Alteritatea recuperatãîn cadrul sistemului, fãrã rest, numai poartã chipul strãinului, allipsei de structurã ci chiar marcafecunditãþii. Dacã ar trebui sãrezumãm noutatea europeanã,faþã de lumea greacã ºi alte lumi,atunci s-ar putea spune cã ea þinede înþelesul ce se dã infinitului.Pentru antici sau alte culturi finitulîmbrãca haina justã a raþiunii iarinfinitul dezordonata expresie airaþionalului. Pentru homoeuropaeus însã aceastãproiecþie este fundamentalrãsturnatã – infinitul este cel carese dovedeºte raþional, fiindcã areo regulã de formare.

Dar poate cea mai expresivãimagine asupra complexitãþiiluptei omului cu realul – nesugereazã Noica – estespeculaþia Rãsãritului. „Anti-nomiile lui Kant sau paradoxelelogicii matematice de astãzi suntanemice ºi sunt inocenþaspeculativã însãºi, faþã deparadoxele care s-au pus în jocatunci la Niceea (în 325) si ceeace a urmat dupã ea (pânã în 787– ºase concilii ecumenice). De

altfel antinomiile lui Kant rãmânîngheþate în contradicþiile lor, întimp ce paradoxele de atunci auimpus drept adevãr contradicþiavie, tensiunea aceea spiritualãcare, desacralizatã pânã la urmã,avea sã facã posibilã ºi sã deaun sens culturii europene”. Ceeste ce nu vãd cei care îl vãd pecel ce vede totul? – a lui Grigoriecel Mare a primit un rãspunsîmpotriva oricãrui gnosticismincapabil sã înþeleagã cum pottrei sã fie una. S-a decretat –dincolo de orice dubiu – cã treisunt efectiv una.

În al treilea rând o superioarãorganizare ºtiinþificã ºi tehnicã deviaþã, cu lãrgirea existenþei ºicunoaºterii proprii prin istorie.

ªi nu în ultimul rând orizontuldeschis, ca o limitaþie care nulimiteazã, pânã la ieºirea princreaþii din timpul istoric. Sensuloricãrui act creator este de asuprima pe de o parte limita, iarpe de altã parte distanþa dintrelocul în care se aflã creatorul ºipunctul zenital al veºnicieicreaþiei sale. Opera închideorizontul temporal al omului,desfiinþând timpul curgãtor darmistuitor, pentru a face loceternitãþii. Orice creaþie o refacepe cea originarã – a lumii.

Pesemne cã aici – întreculturã ºi individual – în spaþiulacesta strâmt dintre a fi sau a nufi în orizontul unei Idei – se joacãsoarta civilizaþiei ºi a mântuiriiomului. În felul sãu Homoeuropaeus este un individualscãpat de sub destin, unindividual sãrit din statisticã, unnobil cronofag transfigurândinfinitul dintr-o posturã inertã într-una dinamicã. Cu infinitatea îndevenire – spune Noica – se faceartã, ºtiinþã, filozofie. Însã arta,ºtiinþa, filozofia nu sunt nici maimult nici mai puþin decât niºtecapsule de timp îndelungelaborate, sunt argumenteîmpotriva deteminismului tem-poral, pentru a nu cãdea în jaleade a fi muritor ºi prin aceastaîntr-o profundã iresponsabilitate.

Reflectând lucid asuprainterogaþiei: Ce înseamnã sã fiieuropean?, Paul Valéry cir-cumscrie, plin de rafinament, darcu un extraordinar realism,

sufletul Europei.Acolo unde numele lui Cezar,

Gaius, Traian ºi Vergiliu, acolounde numele lui Moise, acolounde numele lui Aristotel, Platonºi Euclid au o semnificaþie ºi oautoritate simultanã, acolo esteEuropa.

Afirmaþia lui Valéry e remar-cabilã prin sugestia pe care ne-oface la nivelul perceperii lui homoeuropaeus ca distinct în orizontulglobal. Omul Europei nu sedefineºte prin rasã, nici prinlimbã, nici prin obiceiuri, ci princultura sa, prin sufletul sãu. Orsufletul sãu este acolo unde-isunt ºi reperele. Purtãtor al unormãrci culturale indelebile, homoeuropaeus s-a aflat mereu înorizontul marilor teme. Intro-iectând ceea ce-i era la începutintim-strãin individualului nostrui-a fost rescris însuºi codulgenezei sale sprituale. Aflatãîntre om ºi aspiraþiile sale, culturas-a dovedit proteicã – unadevãrat pat germinativ – unmediu în care nu ºtii cine dã ºicine primeºte, un mediu cãruia ise potriveºte orice lege ºi niciuna.

De aceea, când un spiritualom de ºtiinþã englez traduceaastfel cele trei principii aletermodinamicii:

1. Nu se poate câºtiga(principiul conservãrii),

2. Pierdem sigur (principiulentropiei),

3. Nu se poate ieºi din joc,Replica potrivitã, din

perspectiva ºtiinþelor omului, aculturii, a momentului, ar fi:

1. Nu putem decât câºtiga(trecând în timpul creaþiei),

2. Nu avem nimic depierdut,

3. Meritã sã încercãm (sãjucãm acest meci întredeterminismul orb ºi destinulpersonal).

Este în aceste trei principii dinurmã – ne spune Noica – otermodinamicã a spiritului, oipostaziere clarã a culturii europeneîn istorie. Singurul mod în care sepoate pierde acest meci este – sãnu-l mai joci.

ª

21

Dupã un raid al maºinii decapotabile, verzi,pe la casele mai rãsãrite, de la drum, ofiþerultânãr a revenit, “Gut, Mama!”, a tras în grabãîn faþa porþii ºi a început sã descarce câtevalãzi de carton, cutii de metal, valize de piele,semn cã încartiruirea va fi aici, o casã cu maimulte odãi; ºi camioanele, cuhniile, tunurile,tancurile proþãpite prin toate rãscrucile îºiopriserã uruitul, grohãitul, borborositul, ca laun ordin, cu apa în radiatoare încã fierbând,când cei doi ofiþeri superiori, mai vârstnici, îºifãcurã apariþia, depuºi de o altã maºinã, luxoasã,drept la trepte. Moment solemn, realizat pânãºi de orãtãnii, care dupã un zbor scurt, cucotcodãcit ºi pierderi de pene, se aliniaserãpuþin mai în spate, pregãtite ºi ele parcã pentruo noapte disciplinatã, germanã.

Feþele îngrijite, bãrbierite, pomãdate,miºcãrile lor degajau relaxare ºi un fel desatisfacþie, eleganþa hainelor, dintr-un postavmai mãtãsos, gri, ºi a gesturilor era în legãturãcu gradul, seara putea cãdea, fiindcã în câmpuriziua fusese bunã, de seceriº, lumea care seîntorcea pe la case obositã, femei din Alecsandiºi Bãncilã mai ales, cãci bãrbaþii lipseau,reconforta ºi ea cu un aer bucolic, apreciat dupãtrecerea munþilor, care trebuie sã se fi consumattimp de o zi întreagã, fãrã peripeþii. Fuseserãlãsate în urmã satele bucovinene, cu grãdini capoeni, largi, bordate de garduri din rãzlogi, paridispuºi orizontal, legaþi la capete cu nuielegroase, ca funii de lemn ºi de basm, ºi pridvoareprinse deadreptul în acoperiºuri, mansardeprivind peste vãi, ºi de asemeni culmile