MEGAN FELDMAN BETTENCOURT

TRIUMFUL INIMIIlertarea intr-o lume neiertdtoare

Traducere: RALUCA NICOLAE

LAURA SIRBU

NCULES CU

CUPRINS

Introducere: Cum am descoperit, fhri si weau, iertarea

gicumampornitinciutareaei.... ....11

1. Inima intunericului: doi oameni au pierit,pe cand alli doi au devenit buni prieteni . . .27

2. $tiinla are cuvdntul este iertarea o trisituri umanifireasci qi are eabeneficii asupra snnntnlii? . . . . .. . 53

3. Cum si ne indreptim gregeala . . . . . 86

4. intoarcerea la origini: cum si-fi ier{i pirinlii . . . . Il7

5. Ecologia increderii: iertarea in rela{iile dintre sexe . . . . . 151

6. Un har divin: iertarea ca practici spirituali qi laici . . . . . I79

7. Supraviefuitoarea: femeia din Ruanda care a iertatun lucru strigitor la cer . . . .207

8. Reacfie in lan{: practicile institufionalecare promoveazdiertarca in gcoli gi in comunititi. . . . . .234

9. O lume a picii: programe internafionale inovatoare

care promoveazdiertarea intre vechi dugmani . . .257

10. Flicirile care mistuie trecutul: ceremonia iertirii . . . . . . 280

Mullumiri. ......297

Anexi: Practicialeiertirii .....301

Note..

INTROD UCERE

Cum am descoperit, frri sivreau, iertareaqi cum am pornit ln ciutarea ei

J a inceputul anului 2012, scriam pentru o revisti o povestirelzdespre un om deosebit. Acum gaptesprezece ani, Azim Khamisalucra intr-o banci de investifii internalionale cu sediul in SanDiego, cind singurul siu fiu, student care mai cAgtiga un banliwind pizza la domiciliu, a fost impuqcat mortal de un tdnirteribilist dintr-o bandi de cartier. Dar afirmalia lui Azim i-a qocatpe to[i, de la procurorul care ancheta cazul,la reporterii localicriminaliqti: Azim l-a iertat pe ucigag. Ba chiar a incercat si ialegitura cu familia criminalului qi s-a imprietenit cu bunicul uci-gagului. Dupi aceea, cei doi, devenifi prieteni in imprejuriri atitde ciudate, au infiinlat o organizalie care militeazi pentru preve-nirea violenlei de orice fel in gcolile din sistemul de stat. Am aflatde Azim printr-un prieten comun care participase la una dintreconferinfele sale. Povestea lui mi-a stArnit interesul.

Voiam si inleleg de ce Azim il iertase pe ucigag. Am wut sipricep cum de frcuse acest lucru. $i, desigur, eram interesat si qtiucare sunt consecin{ele iertirii - pentru el, pentru mine, pentrunoi tofi. Din diverse motive, pe care nu le conEtientizam pe deplin,eram pur gi simplu contrariati, ca si nu spun tulburati.

Iertarea nu fusese pdni atunci punctul meu forte gi nici nuse numi.ra printre idealurile mele. Nu mi gdndeam prea des laiertare, iar cdnd o ficeam, nu simfeam decdt dispre!, ca pentru

I NTRODUCERE 1t

o slibiciune sau un lucru penibil. Cind aveam doi ani, mama m-adus la o piscini din cartier. Mi prinsese de mAnugele dolofane, gata

sI mi bage in api, cind o doamni intre doui vArste ne-a oprit:

- Ce drngup e! i-a spus ea mamei, aplecdndu-se gi zimbindu-mi.Pdni si-qi dea seama, i-am tras una cu toati puterea in fluierul

piciorului. Femeia s-a tras inapoi qi gi-a masat piciorul. innebu-niti qi ruginati, mama qi-a cerut scuze qi m-a luat repede de acolo.

CAnd avrut si qtie ce se intimplase, i-am aruncat o privire printregene qi mi-am scos cu dirzenie bdrbia in fa1n.

- Eu nu-s driguqi, i-am spus. Urdsc sh fiu drigufi.In viziunea mea, cuvintul ,,drigu!" era pentru bebelugi sau

pentru animalele docile. Eu eram foarte curajoasi. Voiam si fiuputernici qi deqteapti, ca si fiu luati in serios. Dupi ce am mai

crescut, noliunea de iertare a ajuns la fel de jenanti ca ruqinea de

a fi o fati driguli - aga cum mi se spusese atunci, demult, cind iirispunsesem complimentului binevoitor al doamnei cu o loviturdde picior de toati frumusefea.

Maturizindu-mi, am devenit din ce in ce mai furioasi, pe

misuri ce descopeream noi qi noi nedreptifi in lume. Eram furi-oasi pe Holocaust (una dintre cir$le mele preferate era I Never

Saw Another Butterflyt,o culegere de desene qi poezii ale copiilorevrei din Terczin2). Eram furioasi din cauza genocidului amerin-dienilor, mi indigna faptul ci unii oamenii erau nevoifi si doarmipe strizi gi si caute prin gunoaie dupi mincare. Revolta impotrivanedreptilii se datora qi faptului ci eram hipersensibili, simteam

totul - mai ales suferin(a din jurul meu. imi amintesc ci am aflat

pentru prima dati despre camerele de gazare de la Auschwitzcind eram elevi la gimnaziu. Am fost rivigiti de un documentarpe care l-amvdafiin clasi gi abia dacd am mai putut ingiima ceva

I Carteal Never Saw A Butterfly (Niciodatd n-am maiydzut vreun altJluture)de Hana Volavkova a fost scrisi ini{ial in limba cehi, apoi tradusi in englezi,insi nu existi gi versiuni in limba romin6. (n. trad.)

2 Terezin este un oraq ceh ce a devenit lagir de concentrare pentru evrei in1941. (n. trad.)

12 TRIUMFUL INIMII

in pauzi. Eram de-a dreptul consternati - qi, evident' furioasi -si vid cum colegii mei se jucau leapqa sau povesteau in gura mare

diverse lucruri, de parci nimic nu s-ar fi intimplat. Eu tocmai

descoperisem ci lumea este un infern, iar prietenii mei iqi vedeau

liniqtifi de-ale lor. Mama era psiholog specializat in traume, aqa

c[ am mai prins citeva frinturi din convorbirile ei cu pacienfii.

O parte fuseserd bntuli crunt de mame, unii violali de tafi, altii

hirfuifi sau aproaPe ucigi de necunoscufi dubioEi sau chiar de

colegi. La un moment dat, pe la sfdrgitul gimnaziului, nenorocirea

a lovit gi mai aproape de mine.

Intr-o dupi-amiazi, tatil celei mai bune prietene de-ale mele

nu a mai venit s-o ia de la gcoali' A doua zi de dimineafi, mama

s-a aqezat, ca de obicei, pe marginea patului meu. Obignuia si mizgillineu$or ca si mi trezeasci, dar, in acea diminea!6, avea ochii

rogii gi umflali de plins. Mi-a spus printre lacrimi ci tatil prietenei

mele s-a sinucis gi ci mama ei il gisise mort. Imediat ne-am urcat

in maqini qi ne-am dus la ele. Nu mai fin minte decit ci eram noi

cinci - mama qi cu mine, prietena mea impreuni cu sora ei mai

mare qi cu mama ei -, imbriligate sub un ulm din curtea din spa-

tele casei. in aceeagi vari, familia lor s-a mutat in alti parte. Am

inceput clasa a qasea la o qcoali noui,la care eu qi prietena mea

plinuisem demult si mergem impreuni. Noaptea, imi scriam,

intr-un jurnal roz, plin cu inimioare, impresiile care exprimau

tristefea qi singuritatea mea.

CAnd profesorul de englezd ne-a dat ca temi sd scriem o com-

punere inspirati din viafa noastri, am vorbit despre aceastiL in-

tAmplare. Am fost uimiti de sentimentul de eliberare pe care l-am

incercat. Reugisem si dau sens unui eveniment, de altfel,lipsit de

noiml. Agitafia de peste noapte dispiruse ca prin farmec. Profe-

sorul mi-a citit compunerea in fala clasei la toate orele de englezit

pe care le avea. Colegi de care pini atunci n-avusesem habar

m-au oprit pe hol ca si-mi spuni ci au fost impresionafi de com-

punerea mea. Unii mi-au mdrturisit chiar ci gi ei au avut parte de

experienle aseminitoare. lntr-un fel, aceasti compunere m-a ajutat

INTRODUCERE 13

si infeleg durerea qi suferin{a - sau cel pufin si scriu despre ele -gi, astfel, sd tezonez cu cei care le-au triit cu adevirat.

$i aga am ajuns si fac jurnalism, dand glas durerii gi revolteiimpotriva nedreptifii, fiind fascinati de puterea oamenilor dea-gi reveni dupi o cumpliti tragedie. Am inceput si scriu eseuriqi povestiri despre suferin{i, dar gi despre cum sd te ridici deasupraei: dependenfi de droguri care au gisit modalitifi neobignuite derenunfare la acest viciu; tafi care se luptau cu legile nedrepte ce nurespectau dreptul la paternitate; viduve care inifiaserd grupuride ajutor pentru cei ce pierduseri pe cineva drag in rizboi; emi-granfi din America Centrali, dornici si scape de siricie gi violenfi,inghesuindu-se in trenurile de marfi pe o distanli de aproape250 de kilometri pentru a ajunge la granifa cu SUA. Cind aveam20 de ani, mi-am petrecut doi ani in Guatemala, scriind reportajedespre cei care incercaseri si-gi refaci viala dupi 36 de ani derizboi civil.

Pini si-l intilnesc pe Azim, aproape orice mi scotea din siriteqi eram gata si fac tot felul de acuzalii mai mult sau mai pu{ingratuite la adresa oamenilor. De fapt, eram mai tot timpul furioasi.

La 33 de ani, incercam si-mi gisesc ceva de lucru in Denver,Colorado, in timp ce prietenii mei igi cumpirau case gi se cisito-reau. Eram bombardati cu scrisori de refuz de la editori gi imiburdugisem dulapul cu conserve de fasole sau ton. Mi hotirdsemsi rimdn in Denver, dupi ce lucrasem cdfiva ani la un ziar dinDallas. lmi plicea ceea ce frceam, dar crescusem in MountainWestl, fiind mare iubitoare de piduri, pdrtii de schi Ei izvoare demunte, aga ci mi sim{eam ca pegtele pe uscat, inotdnd printrebetoanele gi mallurile din Dallas. in 2010, mai rimiseseri destul depufine locuri de munci in jurnalism, ceea ce mi-a alimentat qi maimult starea de nemulpmire gi iritare. Cum nu mi mai vedeamstdnd in Texas, m-am aruncat cu capul inainte gi m-am mutatinapoi in Colorado, ca si-mi incerc norocul pe cont propriu. Am

I Partea de sud aregi:unii Mountain West esteo zoni preponderent montanigi cuprinde statele Arizona, Colorado, Nevada, New Mexico $i Utah. (n. trad)

14 TRIUMFUL INIMII

reuqit se public intr-o revisti citeva articole de succes, mi-amgisit o jumdtate de normi ca profesor, ca si-mi mai rotunjesc

veniturile, gi am lansat un website unde mi-am postat cele mai

reugite articole, plus o pozh in care aveam un aer profesionist.

intre timp, lista mea de datorii cregtea, ajunsesem si mi imprumutde la pirinEi - ceea ce pentru mine era un semn clar ci imi rata-

sem viala -, iar o bund parte dintre articole imi fuseseri respinse

pe motiv cd ,,povestea ar merge, dar deocamdati nu avem cums-o publicim'. Daci wei si gtii celi aceea furie sau dezamigire, i{isugerez si te faci actor sau scriitor, sdL vezi cum este si te ref,uze

to!i. Este refeta perfecti a disperirii.In iarna anului 2011, dupi luni de zile in care articolele imi

erau sistematic respinse, mi-am gisit o slujbi pe internet la com-pania unui inginer programator, care se ocupa de aplicafii pentrupasionalii de schi gi care avea nevoie de cineva dispus si faci gi

munci de teren. Din picate, s-a ales repede praful gi de noul meu

loc de munci pentru ci firma a fost inghiliti de o companie mai

mare, cu mai multe pretenfii, care a spus ci nu mai voia si ii aparinumele in aceeaqi publicafie in care se fbcea reclami la magazinele

de etnobotanice. Fusesem atit de aproape si-mi gisesc, in sfbrqit,

un loc de munci stabil, dupi un gir nesfrrgit de dezamigiri, incAt

acest ultim eqec m-a dat pur gi simplu peste cap. M-am pribuEitpe podeaua apartamentului, plingand in sughi,turi pe mocheta

de lAngi pat.

Mi sim{eam ca ultimul om. Tata, medic, gi mama, psiholog,

munciseri din greu, practicaseri o meserie care le adusese multesatisfacfii, ca si-mi asigure mie gi surorii mele un trai decent gi

lipsit de griji. imi puseseri totul la dispozifie, iar eu de-abia mimenfineam pe linia de plutire. Ce rugine pentru mine! imi fbceam

procese de congtiin{i ci alesesem o meseria aqa de nesiguri qi cinu fusesem ln stare sl-mi cdqtig existenla din jurnalism. Bine-

inleles ci o parte dinvini o aveau 9i editorii care nu-mi acceptaseri

articolele Ei care n-au vrut si ml angajeze.li invinuiam gi pe

pirinli pentru ci m-au lisat si mi fac ziaristi. Urlind gi suspinand

I NTRO D UC ERE 15

ca un bebelu$ isteric, tn plini crizi de pldns, am dat cu ochii de unmaldir de reviste gi am ingfrcat-o pe prima care mi_a sirit inochi. Firi si stau pe gdnduri, am ftcut-o firdme gi nu m_am opritpdni n-am dovedit tot teancul. se pare ci aceasti acfiune m-a Laicalmat pufin. Zilceam in mijlocul unui morman de buciti dehdrtie, dar micar eram mai pufin agitati

Cum o nenorocire nu vine niciodati singuri, relafia cu prie_tenul meu a luat o intorsituri neagteptatd, avdnd accente drama-tice. Noi nu am avut parte de acele certuri interminabile, careanunfi o inevitabili despir{ire. Relafia noastri s-a terminat la unspectacol de improvizafie teatrali, numitBlind date (,,lntilnfue cuun necunoscut").

Veniserim acolo insofili de alte doud cupluri: Lara, prietenamea de-o via{i, absolventi de Drept, inaltn, cu p6rul bjond cureflexe rozalii,mereu binedispusi, in ciuda faptului ci era procu_ror, gi o alti prieteni, Rachel, fost fotomodel gi in prezentpilot. $iLara, gi Rachel veniseri la teatru impreunr cu prietenii tor. canaam intrat in barul de l6ng6 teatru, artista care urma si faci impro_wzaliavorbea cu oamenii din pubric. Trebuia si areagi un birbatdintre cei care veniseri si vad6 spectacolur gi si dea impresia ciigi didea intdlnire cu el pe scend. spectacolur dura 90 dJminute,care mi s-au pirut lungi cit o zi de post. prietenul Larei qi al luiRachel au pus la cale o strategie: si stea linigti{i, si nu rispundi lanicio intrebare, chiar daci nu era poriticos. in felul u."riu, evitausi fie alegi pentru spectacol. Se pare insd ci prietenul meu n_awut si meargi pe m6na lor. CAnd actri{a i s_a adresat, el i_a ris_puns deschis, cu cildur[, aga cum vorbea de obicei.

Personajul interpretat de actrifi se numea Mimi, o femeie cuforme, imbricati intr-o rochie roqie, mulati, pusi in eviden{i deun decolteu clasic, frri a fi insi vulgar. S-a prezentat cu un accentfranfuzesc Ai ne-a intrebat de cAt timp eram impreuni (de zeceluni) gi cum ne-am intdlnit (prin nigte prieteni comuni). Mike i_azambit gi i-a strdns m6na. Barmanii au anungat ultima comandi,iar noi trei, eu, Mike gi actrila, am inceput sd discutdm de parci

16 TRIUMFUL INIMII

ne gtiam de cind lumea. La un moment dat, Mimi m-a intrebatdaci il putea ,,imprumuta" pe Mike ca partener de sceni.

- Sigur ci da, i-am zis, de parcd m-ar fi intrebat daci imibeau ceaiul indulcit cu zahir.

Daci situafia ar fi fost tensionati, poate nu m-ag fi l6sat con-vinsd aga de ugor. Am afigat un zAmbet impasibil gi m-am purtatca gi cdnd nimic nu s-ar fi intimplat, uqor amuzati ci o actri{iatrigitoare, pusi pe flirt, cu o rochie strAmti gi accent franluzescgi-a pus in cap si-mi ripeasci prietenul pentru o seari pe sceni.

Mai tdrziu, cdnd mi-am amintit de aceasti intimplare, m-amintrebat daci eram totuqi intreagi la minte si fac asta. in loc s6

mi gdndesc bine, reacfionasem din reflex. De cdnd mi qtiu, sin-gura mea atitudine in situafii-limiti era si fac pe fata de comitet,care inghi$se gdluqca, dar care nu se lisa dobordti. De mici amschiat in munfii din New Mexico Ei Colorado. De atunci aminvifatc6, in momentul in care mipanicam sau ezitamo secundi,s-a zis cu echilibrul meu. Ar fi urmat o serie de tumbe in aer gi

o aterizare forfati care ar fi insemnat si imi rup oasele gi sd stricechipamentul de schi. Singurul mod de a face fafi unei astfelde situafii era si rimAn impasibili, sd'mi incordez mugchii gi sistrAng din din{i ca si nu vadi nimeni cdt de mult mi ingrozeapanta abrupti din fala mea.

Bineinfeles c6, dacd atunci mi-ar fi trecut prin cap aceastl ana-logie, aq fi priceput c|fricagi impulsul de a ac{iona - o frini bruscipe marginea prdpastiei - mi-ar fi salvat pur gi simplu viafa: Darn-a fost si fie. Ori de cite ori eram pusi intr-o situafie delicati,afigam un zAmbet crispat sau rispundeam cu un hohot de rAs oricu o remarci ironici. Am ripostat imediat la comentariile deprost gust frcute de cdliva birbafi de doui ori mai in v6rsti decitmine:

- Si nu credefi ci nu v-am auzit, cretinilor!Odat6, prietena mea qi cu mine ne-am urcat in magini gi

am cilcat accelerafia pini la 120 km/h. Din fericire, nu ne-amales decdt cu cAteva zgdrieturi. La sosirea ambulan(ei, m-am

I NTRODUCERE 17

metamorfozat instantaneu intr-o moderatoare de talk-show, cares-a pornit si-i bombardeze pe medicii de pe ambulanli cu intre-biri despre munca qi copiii lor, dar qi despre oragul in care se

niscuseri. Aritam de parci toati viafa am stat la gueti cu necu-noscufii, degi, in realitate, eram legati de o targi de metal intr-osalvare care gonea cu toati viteza.

Iati de ce in acea noapte senini de octombrie m-am aqezat

pe un scaun in sala unde se finea spectacolul qi l-am lisat pe prie-tenul meu si se urce pe sceni, in fafa a sute de oameni. Mi uitamdrept inainte, in timp ce amicii mei igi tot dideau coate. Am izbuc-nit in rds.

- N-am nimic. Niciodati nu strici un pic de aventuri, nu-i aga?

Decorul era simplu: un candelabru gi o masi pentru doi, aco-periti de o pinzi roqie. Mimi stitea la masi, rujati strident, infinuta obignuiti, cu rochia ei stacojie. Mike a intrat pe sceni.A bilmnjit c6teva cuvinte de prezentare, a dat mAna cu actrifa gi

s-a agezat la masi. De obicei, era palid la fa1i, dar acum avea

culoarea unui schelet fosforescent, lucind in intuneric. Nu maiera aga de sociabil, de zdmbitor gi de pus pe glume ca alti dati.Cind fdgneaga Mimi i-a pus o serie de intrebiri care si destindiatmosfera, abia daci a putut lega doui vorbe. O ticere incordatise agternuse peste spectatori.

A urmat intrebarea care a $ocat:

-Iazi-mi,wei si ai copii?

Am tras frri si weau aer in piept, de parci o fantomi mi-ar fitras o lovitur| zdravdnl, in plex. Avusesem fel de fel de neinfele-geri pe aceasti temi cu Mike. Nu fusesem niciodati cisitoriti, iarrelafiile mele cu diverEi birbali se dovediseri pdni acum frriniciun viitor. Toati viafa am crezutcd weau copii, dar, pe misurice mi apropiam de 30 de ani, nu mai eram aga siguri ci ar fi fostun lucru in{elept, mai ales ci nu depindea numai de mine. Esteposibil si fi confundat frica de trecerea timpului cu dorinfa dea avea copii. Chiar gi aga,lmpotrivirea lui m-a tulburat.

t8 TRIUMFUL INIMII

- Nu, nu vreau si am copii, a rispuns Mike sigur pe el gi, evi-

dent, stdnjenit.

lmi simfeam tofi mugchii incordafi, intingi la maximum, instare de alerti. Am strAns din fhlci gi m-am trezit finindu-mi de

scaun.

Mimi era uimiti.

- Ce te face si fii atdt de sigur? l-a intrebat.

- Nu qtiu, dar inclin spre nu.

Un chelner imbricat in frac Ai-a fbcut aparifia si ia comanda.

Mike a cerut un whisky cu ghea{i. L-a dat pe git imediat qi apoi

a mai comandat unul. De data aceasta, chelnerul s-a intors cu

o sticli de |ack Daniel's. Pe misuri ce biutura igi ftcea efectul, Mikecel leapin ca o scdnduri, aproape de nerecunoscut pentru noi, cei

din grup, s-a transformat intr-un Mike jovial, care a inceput sifaci glumi{e. Simfeam ci publicul se relaxa gi respira ugurat.

Mimi l-a invitat la ea ,,acasd'. S-au preflcut ci se urci intr-omagini gi stribat Parisul, zgiftd\i de un vehicul imaginar pe undrum imaginar, cu piatri cubici. Odati ajunqi la destinafie -Mike trisese zdravdn din sticl6, a$ezat comod in magina imaginari -, au deschis, chipurile, uga, au urcat pe sciri gi s-au agezat

pe o canapea din imitafie de catifea, aqezatd la marginea scenei.

Mimi l-a tras de limbn gi a aflat ci era muzician, apoi gi-a chemat

asistentul, pocnind din degete. Actorul, care piniL atunci fusese

chelner, a apirut ca prin minune, aducdnd o chitari.

- Nu-mi cdn{i ceva? l-a intrebat Mimi, ddnd din gene ca per-

sonajul Bambi din desenele animate.

El i-a fbcut pe plac gi nici n-a scos bine cdteva acorduri ci am

simfit cum mi se strdnge stomacul. Chitara era cam dezacordatl,dar am recunoscut melodia pe care o scrisese la despirfirea de ofosti iubiti. ,,Exact ce-mi trebuia!" Acum erau dintr-odati trei -el, o voluptuoasi vampi franfuzoaici gi o fosti iubiti.

- $i asta ai scris tu pentru o fata? a spus aproape in goapti

Mimi, trigindu-se mai aproape de el pe canapea.

I NTRODUCERE 19