36 CER SENIN Nr. 5 (90) 2006

RADIOLOCA}IE

Somnul dulce, binemeritat, carem` cuprinde f`r` s` simt dup`ce o multitudine de ]inte aeriene

le-am gestionat din fa]a monitorului, \mieste aproape la fel de fulger`tor \ntreruptde caden]a pa[ilor gr`bi]i pe holul \ngustal P.C. – ului, iar \n acela[i timp aud [icomanda scurt`, \ns` suficient de ferm`ca s` nu cred c`-i glum`, a [efului de tur`:

– Tura de Serviciu, alarm`! Ocupa]iposturile de lupt`!

Sar ca ars din pat [i \mi arunc ca dintreac`t privirea spre ceas: cinci f`r` dou`minute, diminea]a. G#ndesc: precis este overificare ordonat` de c`tre comandant.

Ies rapid din camera de odihn` de subscara de acces \n ad#ncul p`m#ntului, m`observ \n treac`t \n ciobul de oglind` s`v`d de sunt echipat corespunz`tor, \miag`] [i masca contra gazelor pe um`r, iarprima persoan` pe care o v`d este [eful destat major. |l salut gr`bit [i “aterizez” direct\n fa]a monitorului. Deh, s-au schimbatvremurile [i acum \nlocuim vechileplan[ete din sticl` mat` [i poroas` cumonitoare de calculatoare noi. Colegelemele – Elena, Lumini]a, Mariana, Rodica[i Roberta=echip` feminin` am f`cut –sosesc [i ele pe r#nd, ocup#ndu-[i posturile.

Comandantul batalionului lipse[te cudes`v#r[ire.

M` uit \ntreb`tor c`tre [eful de tur`iar el \mi face semn c` este \n alt sector.Pare preocupat p#n` peste cap. Telefoanele

TREZIREA LA REALITATE

zb#rn#ie \ntr-un fream`t de ordine date [irapoarte primite, aparent amalgamate, darsigur \ntr-o ordine aproape des`v#r[it`,riguros controlat` de [eful de tur`.

Minutele se scurg lene[, aparent greu.A[a simt eu. Am avut o tur` destul desolicitant` [i fizic, dar mai ales psihic. Aufost de gestionat mai multe aeronave dec#tde obicei. Este sf#r[itul perioadei devacan]` [i oamenii se \ntorc din c`l`toriidin Orient sau Occident, c`tre cas`,frecven]a p`s`rilor de o]el pe culoareleinterne, dar mai ales pe cele externe, fiindfoarte mare. |ncerc s`-mi \nchipui pasageriisaloanelor elegante, toropi]i de soare [iatin[i de orele nefire[ti ale odihnei for]atedup` alte fuse orare, mo]`ind probabil \n

fotoliile confortabile ale avioanelor de linie,“urcate” la marginea stratosferei, deranja]ipoate, din c#nd \n c#nd, doar de voceasuav-elegant` a stewardeselor care, \i\mbie cu vreo cafea, sau alt` b`utur`r`coritoare. Mut mouse-ul de pe o ]int` pealta iar etichetele cu date esen]iale desprefiecare aeronav` \n parte, se afi[eaz` per#nd, edific#ndu-m` prompt asupra celormai importante caracteristici de zbor.

– Aten]iune, drep]i! ... aud vocea [efuluide tur`. {i raportul curge p#n` la cap`t \nfa]a comandantului, ap`rut \n \nc`pere deundeva, urmat aproape de [eful de statmajor.

|n timp ce ascult` raportul, coman-dantul – locotenent colonelul Gheorghe

B`nic` – \[i arunc` rapidprivirea c`tre noi, m`su-r#ndu-ne cercet`tor pefiecare \n parte. De[i esteun om foarte ferm \ngesturi [i la vorb`, aretotu[i o privire cald` caretr`deaz` un suflet mare,p`rintesc.

– Locotenente, am oidee. Vreau s`-i v`d laplan[ete! Nu cumva [i-aupierdut antrenamentul?Ia s` vedem! D`-mi oconcep]ie de antrena-ment cu ]inte fictive dinfi[et, te rog!

TREZIREA LA REALITATE

RADIOLOCA}IE

37CER SENIN Nr. 5 (90) 2006

– Am \n]eles, domnule locotenent-colonel! confirm` repede locotenentul [iscoate o concep]ie dintr-o map` gatapreg`tit` pentru astfel de situa]ii.

Ne-am mutat \ndat` la posturile dinspatele plan[etelor, unde ne a[teptauc`[tile [i materialele pentru reprezentarea]intelor. Chiar dac` nu prea le mai foloseamdec#t \n cazuri rare, le avem permanentpreg`tite. Niciodat` nu se [tie ce surprize\]i rezerv` timpul.

|ncepem antrenamentul, angrena]i devocile operatorilor sta]iilor de radioloca]ie,care transmit ne\ncetat mesajele despre]inte. Plan[etele \ncep s` capete “via]`“ \n\ncruci[area traiectelor ]intelor, minut cuminut, frac]iuni de vreme. N-ai cum s` ui]imetoda asta de lucru, este ceva careseam`n` cu ...mersul pe biciclet`. De at#tatimp, lucr#nd \mpreun` a devenit ca unreflex, ne sim]im unii pe al]ii, plan[eti[tiicu operatorii [i cu ofi]erul coordonator.

Comandantul trece prin fa]a fiec`ruia,pe r#nd, se apleac` cercet`tor, “admi-r#ndu-ne opera”. Pare mul]umit dup`expresia fe]ei, expresie pe care \ncerc s-odisting prin transparen]a relativ` aplan[etei.

– |nceta]i antrenamentul! – vineordinul.

|mi \ndrept spatele \ncerc#nd s` m`

relaxez pu]in, [i nu pot s`-mi st`p#nesc unu[or c`scat. Pun m#na la gur` [i arunc oprivire la ceasul de la m#n`. Timpul parc`zboar` asemeni zecilor de ]inte pe care le-am petrecut spre z`ri necunoscute,dinspre soare-r`sare spre soare-apune [iinvers. Este ora [apte f`r` vreo cinciminute. Nu a mai r`mas mult timp [i vaap`rea tura care ne schimb`. Alarma se

termin`. {i, se termin` cubine.

Comandantul ne adu-n` la bilan] [i ne transmitec` a mai trecut o zi \n caren-am reu[it s`-l sup`r`m,dovedindu-i faptul c` avemla zi antrenamentul pentruoperarea \n sistemul clasic.Totu[i, a[a cum nimic nueste perfect, ne cere maimult` acurate]e \nreprezentarea traiectelor]intelor aeriene. Iar noi, ne\nsu[im aparent formal,“critica”.

Cred c` este o carac-teristic` general` a coman-dan]ilor de la nivelul unorastfel de structuri, deoarecenu este prima oar` c#ndaud expresia asta [i nici nue primul comandant care ofolose[te. Dar, probabil c` seconstituie \ntr-un \ndemn allor, sincer [i egal, oarecumnostalgic \n era afi[ajelordigitale, la perfec]ionareacontinu` a deprinderilorpentru aceast` meserie extrem defrumoas`. P`cat c` nu a fost \n timpul unui

zbor de instruc]ie aceast`alarm`, ca s` putem mate-rializa \n mod real traiecteleMiG-urilor care, destul dedes, include \n mersul lor spretraiectele \ndep`rtate [i c#teo trecere pe deasupra P.C.-ului, f`c#ndu-l s` vibreze dincauza for]ajului, eu \nfio-r#ndu-m` de fiecare dat`, cadin cauza unei pl`cerirefuzate.

... Zgomotul enervantprin repetabilitate al alarmeitelefonului \mi scutur`somnul. E [apte fix. Deschidtelevizorul pentru [tiri. Esteun gest reflex, format cumul]i ani \n urm`, datorit`tat`lui meu care r`m#ne un“devorator” de [tiri.

|ncet, \ncet, \mi revin dinamor]eala somnului.

Da, sunt acas`. Dar,parc` tocmai s-a \nt#mplat!

... A fost un vis doar. Doarat#t [i nimic mai mult.

M` dezmeticesc \ncet, \nchid pleoapelestr#ns, \ncerc#nd s` rev`d momenteleimportante ale visului. Normal c` nu maisunt capabil s` mi-l amintesc \n totalitate\n clipa asta. Dar, imaginile se recompundin [irul lor de fum fin zburat odat` cunoaptea, iar eu m` apuc s` le a[tern peh#rtie.

|ntr-o clip`, rev`d totul. {i penelul

curge “lacrimi” de cerneal`, de la sine.Asta \nseamn` c` mi-a fost dor de scris,dar mai ales m-a s#c#it dorul deaerodromul uitat parc` \n mijloculB`r`ganului. Mi-e dor de oamenii deacolo, de colegii mei. Am fost bolnav operioad` destul de mare, acum sunt \nc`\n convalescen]`.

Mai este pu]in [i \mi voi relua serviciul.Cred c` s-au schimbat multe \n locul acelade unde \ncepe cerul, unde “v#n`torii”zburd` \n libertatea lui, “b`tu]i” de rafaleleradarelor [i a ochilor no[trii, admirativi.

LIVIU LAZ~R,operator control spa]iu aerian