Efectele divortului si abuzului in familie asupra copiilor

Facultatea de psihologie i tiinele educaieiMASTERatul :PSIHOTRAUMATOLOGIE I ASISTARE PSIHOLOGIC

Efectele divortului si abuzului in familie asupra copiilorPsihotraumatologie specialaBercaru Bianca Manuela

Inainte de ,,a fi el insusi, copilul este ,,altul sau ,,altii. Orice copil se formeaza, se construieste ca personalitate, ca om dupa modelul oferit de ,,imaginea celuilalt. Orice sistem de educatie, ca act de formare a individului, incepe cu imitatia si se incheie cu identificarea unui model.Inainte de a putea ,,fi el insusi, prima etapa consta in ,,a fi ca ceilalti. Influentele exercitate de parinti asupra copilului capata astfel o importanta fundamentala. La vrsta precolaritii copilul nu are graniele sinelui dezvoltate, de aceea nevoia lui de securitate este foarte mare (Enachescu C, 2003). Ca si punct de pornire in studiul traumei la copii, Anna Freud a avut o contributie importanta. A realizat cercetari in perioada celui de-al doilea razboi mondial asupra copiilor care au fost luati de langa parintii lor in timpul bombardamentelor. A ajuns la concluzia ca pentru un copil mic o noapte de bombardament este mai putin stresanta daca se afla langa o figura parentala, decat in cazul in care copilului ii este asigurata securitatea fizica in conditiile unui soc de despartire (Bowlby). Atunci cand analizam trauma copilului, trebuie sa avem in vedere urmatoarele aspecte:

* Ce aduce cu sine copilul in situatia traumatica, resursele si deficitele sale, mecanismele de coping si strategiile defensive disponibile * Situatia traumatizanta* Reactia traumatica cu formarea simptomului si procesul traumatic* Posibilitati terapeutice si preventive

Terr (1995) a diferentiat traumele din copilarie in traume de tip 1 si traume de tip 2.* Trauma de tip 1 sau trauma de soc este amintita detaliat. Copiii gasesc adesea explicatii magice pentru eveniment in cazul traumei de acest tip.* Trauma de tip 2, durabil duce la negare si anestezie emotionala. Pot aparea disocierea , depersonalizarea si tulburari disociative de identitate ulterioare. In cazurile pe care le-am analizat am observat o dificultate la ambii subiecti de a-si constientiza nevoile personale, de a fi ,, in contact cu ei sau de a-si realiza planuri pentru viitor.

Traumele din copilarie pot atrage dupa ele multe procese de dezvoltare, simptome si chiar diagnostice in viata de mai tarziu. Cu toate acestea in ciuda diversitatii, traumele din copilarie au in comun 4 indicii:

* Amintiri recurente ce se impun (retraire vizuala, amintiri tactile, olfactive sau acustice)* Modalitati comportamentele respective (jocul traumatic- copiii repeta trairea traumatica punand-o in joc).* Angoase traumaspecifice * Atitudine alterata fata de oameni, de viata si de viitor. ,,Pierderea increderii in oameni si asteptarile negative fata de viata viitoare sunt cele mai importante urmari ale zdruncinarii intelegerii infantile despre lume.

Efectele violentei in familie asupra copiilor:

Studiile (Fagan, P., si Churchill A, 2012) arata ca 3-4 milioane de copii aflati intre varsta de 3-17 ani risca sa fie expusi violentei in familie in fiecare an. Statisticile arata ca 95% din aceste cazuri implica femeile ca fiind victim ale partenerilor lor. Copiii acestor femei sunt adesea martori la episoadele violente. Prin martori, intelegem ca acestia pot vedea incidentul abuziv, pot auzi amenintari sau certuri zgomotoase din alta camera sau pot observa efectele violentei cum ar fi obiecte sparte, lacrimile mamei sau chiar sange. Intrebarea fundamentala care se contureaza acum ar fi care sunt efectele copiilor expusi actelor violente? Studiile de specialitate evidentiaza ca si efecte teama crescuta si anxietatea in primul rand. Astfel de copii sunt mereu ,,in garda, uitandu-se si asteptand urmatorul eveniment sa apara. Niciodata nu stiu ce urmeaza sa determine urmatorul abuz astfel incat niciodata nu se vor simti in siguranta.De asemenea acestia sunt in permanenta ingrijorati pentru ei insusi, pentru mama lor si pentru frati. Se vor simti fara valoare, vor simti ca nu conteaza si neputinciosi. Mai mult decat atat de multe ori li se cere si se asteapta de la ei sa tina acest secret al familiei si sa nu discute cu nimeni despre abuz. Acest lucru facandu-I sa se simta de-a dreptul singuri si neintelesi.De multe ori nu vorbesc nici cu fratii lor despre abuz. Acesti copii pot parea in regula din exterior dar in realitate ei se afla intr-o mare durere (Dreman S, 2008). Poate aparea si situatia in care se invinuiesc pentru abuz crezand ca parintii se cearta din cauza lor sau se pot gandi ca daca ei nu faceau si nu ziceau nimic abuzul nu s-ar fi intamplat.Ei pot simti furie, rusine sau umilinta. Studiile arata de asemenea ca acesti copii se simt izolati si vulnerabili, sunt disperati dupa atentie, afectiune si aprobare. Pentru ca mama se lupta pentru a supravietui, ea nu este prezenta pentru copil. Pentru ca tatal e preocupat sa controleze totul sip e toti nici el nu este prezent pentru copil, mai mult este agresiv si violent. Astfel incat copilul devine abandonat fizic si emotional. Cum se comporta astfel de copii? Raspunsul emotional al copiilor martori ai violentei familial poate include frica, vina, rusine, tulburari de somn, tristete, depresie, furie (atat indreptata spre tatal agresor cat si pe mama care nu a fost capabila sa evite episodul violent). In cazul pe care l-am studiat chiar mi-a spus unul dintre subiecti ca este mult mai suparata si nervoasa pe mama care nu a fost in stare sa ii protejeze sis a puna capat violentei decat pe tata de la care oricum nu avea asteptari (acesta fiindu-I tata vitreg). In plan fizic pot aparea: lesin, dureri de cap,dureri de stomac,enurezis nocturn, pierderea capacitatii de concentrare. Unii copii pot fi chiar raniti daca incearca sa intervina intre mama si tatal agresiv. Structurarea personalitii copilului va suporta efectele abuzului i va fi marcat de o atitudine reticent n relaionarea social, de sentimentul de stigmatizare i de imagine de sine negativ. Care sunt efectele pe termen lung?Chiar daca acestia sunt sau nu abuzati fizic, ei sufera adesea o trauma emotionala si psihica pentru ca traiesc intr-un mediu violent.De asemenea copiii martori la violenta mamei de catre tata cresc cu un model negativ in care intr-o relatie intima una dintre persoane foloseste violenta pentru a o controla pe cealalta. Inavata si faptul ca femeile nu merita a fi respectate. Copiii invata ca violenta este acceptata si este in regula sa fii iubit si ranit in acelasi timp. Mai mult de atat, copiii cred ceea ce vad: femeile sunt slabe si victime iar barbatii sunt puternici si agresori.Violenta conjugala ramane in mod constant prezenta in mintea copilului, tulburandu-i emotivitatea (Hughers, R., 2009). In cazul violentei familiale, chiar figurile familiale de legatura si protectie au devenit agresori traumatizanti. Copilul nu mai poate face acum diferenta intre figurile de legatura prietenoase si dusmanoase, amenintatoare si de ajutor. Apare astfel confuzia sau dupa cum am observat intr-unul din studiile de caz este prezenta si evitarea ,,mai bine ii evit pe toti. Divortul ca rezultat al escaladarii conflictului din familie si consecintele asupra copilului:

Studiile (Hughers, R., 2009) arata ca nu divortul in sine afecteaza in mod negativ copilul, ci conflictul la care copilul este expus in timpul mariajului conflictual al parintilor si dupa divort. Modul in care parintii rezolva conflictul determina adaptarea copilului la noua situatie a familiei. Frica, suferinta si alte simptome ce apar la copil sunt diminuate atunci cand parintii isi rezolva conflictul folosind compromisul si negocierea in locul atacurilor verbale, in timp ce conflictul nerezolvat, cronic, este asociat cu trairea unui sentiment puternic de insecuritate emotionala de catre copil. Un divort poate fi un exemplu pentru copil in ceea ce priveste modul in care poate rezolva un conflict. De asemenea contextul in care apare divortul are o importanta aparte. Daca au existat conflicte puternice in familie, acte violente, copiii accepta mai usor divortul, uneori chiar se pot simti eliberati sau in putin mai multa siguranta. Relatia dintre parinti dupa divort are un impact puternic asupra copilului. Unii parinti renunta la rolul de a fi parinte dupa divort. Poate fi infricosator pentru un copil sa stie ca parintii divorteaza dar sa nu stie ce se va intampla exact dupa ce acestia divorteaza. Securtitatea emotionala a copiilor devine mult mai fragila in timpul divortului. Copilul poate exprima aceasta insecuritate emotionala prin: * furie directionata spre ceilalti sau spre el insusi, resentimente*depresie,anxietate, scaderea stimei de sine* neincredere, nesiguranta, sentimente de abandon, confuzie, * incalcarea frecventa a regulilor* tulburari de somn* sentimente frecvente de vina* izolare fata de prieteni si familie, introvertire, dificultati de atasament* consum de droguri* activitate sexuala inceputa timpuriu* ganduri violente sau suicidare* sentimente de vina (cum ca ei ar fi cauzat divortul parintilor)* sentimente de neputinta* credinte iluzorii cum ca parintii se vor reimpaca si familia va fi la fel* dificultati relationalePe termen lung cercetarile arata ca acesti copii care au trecut prin divortul parintilor au sanse mai mici de a forma un mariaj stabil si sanatos ulterior ca si adulti. * au probleme in a-i crede pe ceilalati, a avea incredere in ceilalti inclusiv intr-un partener de viata.* prefera sa iasa dintr-o relatie in care ceva nu merge bine decat sa incerce sa o imbunatateasca*dificultati scolare, note mici, abandon scolar*delincventa juvenila * de asemenea copiii crescuti intr-o familie monoparentala prezinta dificultati in a avea o viata relationala buna si stabila si pot reproduce in mod inconstient, situatia de monoparentalitate in viata lor ulterioara de adult.Parintii au un rol important in formarea copiilor, ei pun bazele atasamentului, pun bazele educatiei si creaza siguranta. In cazul in care mediul familial nu intruneste aceste caracteristici, efectele negative asupra copilului si asupra dezvoltarii lui ulterioare nu intarzie sa apara. Un alt punct important de analizat ar fi situatia de familie reconstruita, in care parintele in grija caruia ramane copilul se recasatoreste. Copilul este pus in situatia de a avea un parinte vitreg pe care poate sa-l accepte sau nu. Acest lucru depinde foarte mult de atitudinea parintelui vitreg si de modul in care acesta reuseste sau nu sa se integreze in viata copilului. Desigur in familia reconstruita lucrurile tind sa se complice, copilul poate avea sentimente adverse fata de noul parinte sau fata de ,,noii frati in cazul in care exista aceasta situatie. Se poate simti neiubit sau nedorit in comparatie cu acestia. De asemenea apar frecvent situatii in care parintele biologic il asociaza pe copil in mod inconstient cu partenerul de care a divortat si care i-a produs suferinta, razbunandu-se pe copil sau vorbindu-i intr-un mod inadecvat, lucru care ingreuneaza si mai mult situatia emotioanala a copilului, punand inca o piatra suplimentara a suferintei pentru micut (Jamison, L., 2001). Atitudinea parintilor si modul in care acestia ajuta sau nu copilul sa treaca peste situatia divortului si suferinta aferenta este astfel esentiala. "Haideti sa crestem copii care nu vor trebui sa se "recupereze" dupa copilaria lor." - Pam Leo

Prezentarea cazurilor:Cazul 1: Descriere * Femeie in varsta de 55 ani( M)* casatorita * studii superioare* are 2 copii un baiat si o fata

Istoric: divortul parintilor la varsta de 3 ani. Nu a mai fost lasata sa isi vada tatal, acesta fiindu-i prezentat intr-o lumina nefavorabila de catre mama si de catre bunica (,,vrea sa iti faca rau cand il vezi sa pleci, nu vb cu el, vrea sa te rapeasca) * restructurare familiala (la scurt timp mama ei s-a recasatorit) * frate vitreg * violenta in familie, noul tata fiind foarte violent. * Nu a dat in ea niciodata dar povestea cat ii era de frica cand auzea in toiul noptii scandal intre el si mama. De multe ori chiar asista la batai. * mama ei a divortat abia cand ea avea 21 de ani. *povesteste ca ii placea mult cand era lasata sa stea cu bunicii care aveau curte, acolo era linistita, nu o deranja nimeni. * ii place foarte mult sa citeasca si sa compuna poezii, insa poate face asta doar la bunici.

In prezent: Lucruri pe care le-am observat si care se leaga de istoricul traumatic: * refuza sa isi vada tatal biologic, spune ca nu ar avea ce sa vorbeaca cu el si ca nu simte nevoia sa il vada. Pt ce sa il vad? Oricum nu am avea ce sa vorbim.. conceptie care i-a fost implementata de mama la o varsta frageda.* cu mama ei vorbeste, se vad destul de des dar afinitatea relatiei nu este una buna. Spune ca nu o suporta si cand se vad sau vb vrea sa scape cat mai repede de ea. O considera pe mama mai mult vinovata decat pe tatal violent pt copilaria ei nefericita spunand ca ea trebuia sa faca cv, trebuia sa reactioneze si sa plece de langa el. Mama era cea care trebuia sa o protejeze, pe ea o investise cu putere in ea avea incredere si tocmai comportamentul mamei a fost cel care a durut-o cel mai tare. De la tatal oricum nu avea nicio pretentie nefiindu-i tata biologic si comportandu-se violent.* in relatia cu sotul : se inteleg foarte bine dar ea este cea care domina, care conduce. Simte nevoia sa faca acest lucru probabil pt ca se teme sa nu fie ranita sau sa nu devina agresiv si atunci ca si mecanism de aparare nu ii da lui puterea ci prefera sa o detina ea..... pt ca daca barbatul detine puterea... se poate intampla ce i s-a mai intamplat.* in relatia cu copiii- hiperprotectiva, le da mai mult decat au nevoie, are mereu grija de ei, nu ii ingradeste, nu le impune limite dar vrea sa ii faca fericiti, supracompenseaza carenta ei afectiva de mica. Pentru c nu se poate uita la rana i la suferina ei, ea isi orienteaza atenia i isi canalizeaza energia n a oferi ajutor copiilor pentru a compensa neputina resimit n propria copilrie. * in relatie cu ceilalti are o atitudine deschisa, dar prezinta si o oarecare duritate. Proiecteaz n exterior o aparent putere menita s compenseze neputina i vulnerabilitatea resimite la niveluri mai profunde ale fiinei sale. * povestea ca anul trecut in vara baiatul ei avea febra foarte mare si a lesinat in baie iar ea nu a putut sa reactioneze si nu intelege nici acum de ce nu a putut sa faca nimic, ,,noroc ca era si fata cea mare in casa si a reactionat ea. Aceasta reactie de intepenire (frozen) ar putea fi legata de momentele din copilarie in care tatal o batea pe mama si ea nu putea face nimic sa o apere pe mama sau sa intervina cumva.Relatia de fratie: vorbeste cu fratele ei, au o relatie destul de buna dar nu in totalitate. In sensul ca il acuza ca tatal lui era agresiv prin expresii de genul : tatal aluia era abuziv, nu acepta ca a fost si tatal ei si intr-o oarecare masura face asocierea intre frate si tatal agresiv neputand sa aiba o relatie prea grozava cu acesta pentru ca ii aminteste de tata.Relatiile sociale: Putem identifica in familia ei de origine un model relational disfunctional, cu toate acestea M a beneficiat de factori protectori precum : capacitate de adaptare, inteligenta putand sa isi formeze un grup de prieteni, acestia constituind un resort de rezilienta pentru ea. Desi povesteste ca era integrata in grupul de prieteni foarte bine cand era mica, isi aminteste ca nu vroia sa iasa cu baietii. Era foarte frumoasa in tinerete dar cu toate acestea refuza invitatiile in oras. Isi aminteste ca mama ei o sfatuia sa iasa acuzand-o ca e ursuza dar ea refuza si mai tare. Probabil avand parte de violenta in familie si invatand practic ca barbatii sunt violenti si femeile supuse era oarecum normal sa nu accepte invitatiile in oras din partea baietilor. Iar daca mama insista sa se vada cu vreun baiat cu atat mai mult il refuza pe acesta vazand probabil ,, cat de bine si-a ales mama partenerul pentru ea. Nu prea prezinta semne de perlaborare ci neaga in mare parte evenimentele traumatice. Spune ca incearca pe cat posibil sa nu se gandeasca, da raspunsuri scurte si prezinta o oarecare intepenire afectiva atunci cand discuta despre aceste evenimente.Resurse psihice: 1. Factorii protectori care au facilitat si au ajutat in procesul traumatic, de care M a beneficiat sunt:* inteligenta* creativitatea (un interes deosebit pentru lectura, scria poezii despre care povesteste ca o ajutau, o faceau sa se simta mai bine). Se descarca practic prin scris de incarcatura emotionala.* relatii sociale bune, grup de suport (prieteni numerosi)* Existena unei relaii sntoaste, compensatorii i de durat cu bunica * atitudine obedienta (daca ar fi avut un alt tip de atitudine ar fi fost mult mai mult in pericol intru-cat tatal era foarte violent).

Modelul splitrii psihismului (F. Ruppert): Persoana traumatizata se confrunta cu dificultatea de a incerca sa separe evenimentele trecute de cele prezente. In timp ce partea traumatizata ,,ingheata suferinta produsa de situatia traumatizanta, a doua parte, cea supravietuitoare lupta sa dea la o parte, sa situeze inafara constiintei experienta traumatica, utilizand potentialul ramas. Apar astfel ca si structuri traumatizate: -disperarea din pricina situatiei din familie, - Furia reprimata, - tristetea reprimata- neputinta- teama de a nu sti ce se va intampla in continuare (daca tatal continua sau nu sa fie violent si cand).-sentimentul profund de insecuritate

Ca si structuri de supravietuire:- Reprimarea i negarea propriilor traume- tendinta de a-i domina pe ceilalti- in prezent tendinta de a-si domina sotul - grija excesiva fata de copii (pentru a compensa golul Pentru c M. nu se poate uita la rana i la suferina ei isi orienteaza atenia i isi canalizndu-i energia, resursele n a oferi ajutor copiilor ei compenseaz astfel neputina resimit n propria copilrie.

Ca si structuri sanatoase:

-incredere -abilitati sociale dezvoltate-creativitate

Cazul 2: Descriere* Barbat in varsta de 29 de ani (C)* necasatoritIstoric:*parintii lui au divortat cand era mic, mama lui s-a recasatorit*frate vitreg* nu si-a vazut tatal dupa ce parintii au divortatIn prezent locuieste singur este intr-o relatie de cateva luni dar are mari dificultati de a inchega relatia si de a se implica. * spune ca ii e teama sa faca planuri de viitor cu partenera sau sa vb despre chestii serioase precum nunta si alte lucruri pt ca acestea il fac sa se simta incorsetat si legat. * nu accepta niciun fel de ajutor din partea celorlati si spune ca se descurca singur ca nimeni nu l-a ajutat niciodata si mereu a reusit el.* reactioneaza prin retragere atunci cand i se fac complimente sau lucrurile devin prea afective in relatia lui si in general cu ceilalti. Spune ca atunci cand cineva ii face un compliment se gandeste oare ce vrea de la mine? * nu spune celorlalti ce simte nici macar in relatie si blocheaza orice fel de forma de afectivitate, inconstient. Nu este neaparat dur dar are tendinta sa ii dea la o parte pe cei care incearca sa ii ofere ceva in mod afectiv.*Ofera afectiune dar intr-o maniera limitata insa atunci cand i se ofera lui se retrage si o blocheaza in totalitate.* isi evita pe cat posibil mama, s-a mutat din oras si vorbesc foarte rar. Spune ca atunci cand vb cu ea nu ii zice niciun lucru important care se intampla in viata lui de frica sa nu ii strice ea tot. * relatia de fratie: vorbeste cu fratele lui dar e ,,ranit .Povesteste ca mereu a existat competitie intre ei si ca mama lor l-a iubit intotdeauna pe fratele lui mai mult decat pe el. Spune ca mama lor il iubeste mai mult pe acesta din pricina faptului ca ii aminteste de al doilea sot care a murit la cativa ani dupa cununia civila. * creaza o bariera, un zid intre el si lume, are relatii superficiale si este complet detasat. *povesteste ca acum 3 ani si-a cautat tatal biologic, a vorbit cu el dar acesta nu s-a aratat interesat de a pastra legatura asa ca a renuntat sa il mai contacteze. Acest lucru probabil i-a intarit si mai mult atitudinea de izolare fata de lume si de blocare a afectivitatii din partea celorlalti.Comparatie: am observat ca in primul caz femeia supracompenseaza carentele afective si situatia din familie prin grija excesiva fata de copii, iar barbatul (cazul 2) din pricina faptului ca nu i s-a oferit afectivitate la timp, cand si-a dorit-o si cand trebuia sa i se ofere acum blocheaza orice forma de afectivitate, nu ii mai trebuie. Pe principiul : ,,nu mi-ati dat atunci cand vroiam nu mai vreau deloc, multumesc.Ca si comparatie in relatiile cu fratii:* Femeia a avut o relatie de colaborare cu fratele ei cand erau mai mici, sufereau impreuna pentru situatia din familie dar il si acuza si il asocia cu tatal abuziv. Nu se simtea mai putin iubita de parinti pentru ca oricum parintii nu aratau iubire fata de niciunul dintre ei. *Barbatul a avut o relatie de competitie cu fratele sau intotdeauna. Prin afirmatiile pe care acesta le face ,,mereu a tinut mai mult la el decat la mine putem deduce ca o mare parte din suferinta lui provine din fapul ca se simte mai putin important si mai putin iubit decat fratele sau, el provenind dintr-o relatie pe care mama a ales sa o incheie si in care aceasta nu era fericita. Cum mama l-a iubit pe tatal vitreg si a divortat de tatal lui considera ca si el este mai putin important decat fratele sau. La ambele cazuri am observat o atitudine de dominare in relatiile curente. Din pricina faptului ca nu au avut o experienta relationala constructiva, nu pot avea relatii de la egal la egal cu ceilalti ci doar relatii pe verticala, inegale in care unul domina si celalalt este dominat. Sentimentul de a detine controlul sau puterea apare ca si mecanism de aparare, oferindu-le ,,siguranta detinerii controlului si ,,asigurandu-i ca ceea ce s-a intamplat in copilarie nu se mai repeta.

Bibliografie: 1. Hughes R., (2009), The effect of divorce on children 2. Enachescu, C., (2003), Tratat de psihanaliza si psihoterapie, Editura Polirom 3. Riedesser P si Fischer G., (2007), Tratat de psihotraumatologie, Editura Trei 4. Vasile D., (2012), Trauma familiala si resursele compensatorii, Editura Sper5. Fagan, P., si Churchill A, (2012), The effects of divorce on children 6. Dreman S., (2000), The influence of divorce on children, Jurnal of divorce and remarriage, vol 32.7. Jamison L., (2001) The effects of divorce on children, Clinical Psychology Associates of North Central Florida Gainesville and Ocala, FL