Cuprins:

1.Introducere------------------------------------------------------------------------------------------33.  Europă mai democratică şi mai transparentă. O europă mai eficient----------------------45. O europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei,----------------------58 .Aspecte instituţionale.Consolidarea democraţiei europene----------------------------------611. Politicile interne ale UE. Politica externă a UE----------------------------------------------713. Banca Centrală Europeană. Curtea de Conturi-----------------------------------------------816.Concluzie-------------------------------------------------------------------------------------------917. Bibliografie---------------------------------------------------------------------------------------10

2

Introducere

Tratatul de la Lisabona răspunde nevoii de a reforma structura şi modul de funcţionare a Uniunii Europene (UE). Extinderile succesive ale UE au dus numărul statelor membre la 27. Prin urmare, era necesară o adaptare a funcţionării instituţiilor şi a modalităţilor de luare a deciziilor la nivel european.

În plus, Tratatul de la Lisabona a permis reformarea mai multor politici ale UE. Acesta a redefinit şi a consolidatacţiunile întreprinse la nivel european.

ISTORIC

O primă tentativă de reformă a avut loc odată cu elaborarea Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa. Obiectivul era de a înlocui tratatele fondatoare ale UE cu o Constituţie Europeană.

Constituţia a fost semnată la Roma la 29 octombrie 2004. Totuşi, înainte de a intra în vigoare, aceasta trebuia să fie ratificată de toate statele membre. Procesul de ratificare s-a soldat cu un eşec în mai multe state membre.

La 23 iulie 2007, o nouă conferinţă interguvernamentală a fost convocată la Lisabona, pentru a găsi o alternativă la Tratatul constituţional şi pentru a continua reformele. Ideea unei Constituţii Europene a fost, prin urmare,abandonată şi au avut loc noi negocieri pentru elaborarea unui tratat de modificare.

La 13 decembrie 2007, cei 27 de şefi de stat sau de guvern din UE au semnat la Lisabona noul tratat de modificare.Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, după ce a fost ratificat de toate statele membre în conformitate cu cerinţele lor constituţionale.

3

O Europă mai democratică şi mai transparentă

1. O Europă mai democratică şi mai transparentă, în care Parlamentul European şi parlamentele naţionale se bucură de un rol consolidat, în care cetăţenii au mai multe şanse de a fi ascultaţi şi care defineşte mai clar ce este de făcut la nivel european şi naţional şi de către cine.

Un rol consolidat pentru Parlamentul European: ales direct de către cetăţenii Uniunii Europene, acesta are noi atribuţii majore privind legislaţia, bugetul Uniunii Europene şi acordurile internaţionale. Prin faptul că se recurge mai des la procedura de codecizie în cadrul elaborării politicilor europene, Parlamentul European se află pe o poziţie de egalitate cu Consiliul (care reprezintă statele membre) în ceea ce priveşte adoptarea celei mai mari părţi a legislaţiei Uniunii Europene.

O mai mare implicare a parlamentelor naţionale: parlamentele naţionale pot participa într-o măsură mai mare la activităţile Uniunii Europene, în special datorită unui nou mecanism care le permite să se asigure că aceasta intervine numai atunci când se pot obţine rezultate mai bune la nivel comunitar (principiul subsidiarităţii). Alături de rolul consolidat al Parlamentului European, implicarea parlamentelor naţionale conduce la consolidarea caracterului democratic şi la creşterea legitimităţii acţiunilor Uniunii.

O voce mai puternică pentru cetăţeni: datorită iniţiativei cetăţenilor, un milion de cetăţeni din diferite state membre pot cere Comisiei să prezinte noi propuneri politice.

Cine şi ce face: relaţia dintre statele membre şi Uniunea Europeană este mai clară, odată cu repartizarea competenţelor.

Retragerea din Uniune: Tratatul de la Lisabona recunoaşte explicit, pentru prima dată, posibilitatea ca un stat membru să se retragă din Uniune.

O Europă mai eficientă

O Europă mai eficientă, cu metode de lucru şi reguli de vot simplificate, cu instituţii eficiente şi moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acţioneze mai bine în domenii de prioritate majoră.

Un proces decizional eficient: votul cu majoritate calificată din Consiliu este extins la noi domenii politice, astfel încât procesul decizional să se desfăşoare mai rapid şi mai eficient. Începând din 2014, calcularea majorităţii calificate se va baza pe sistemul dublei majorităţi, a statelor membre şi a populaţiei, reflectând astfel dubla legitimitate a Uniunii. Dubla majoritate se obţine atunci când o decizie este luată prin votul a 55% din statele membre, reprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii.

Un cadru instituţional mai stabil şi mai eficient: Tratatul de la Lisabona creează funcţia de preşedinte al Consiliului European (ales pentru un mandat de doi ani şi jumătate), introduce o legătură directă între alegerea preşedintelui Comisiei şi rezultatele alegerilor europene, prevede noi dispoziţii referitoare la viitoarea structură a Parlamentului European şi include reguli clare privind cooperarea consolidată şi dispoziţiile financiare.

O viaţă mai bună pentru europeni: Tratatul de la Lisabona ameliorează capacitatea UE de a acţiona în diverse domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de azi şi pentru cetăţenii săi - precum libertatea, securitatea şi justiţia (combaterea terorismului sau lupta împotriva criminalităţii). Într-o anumită măsură, Tratatul se referă şi la alte domenii, printre care politica energetică, sănătatea publică, schimbările climatice, serviciile de interes general, cercetare, spaţiu, coeziune teritorială, politică comercială, ajutor umanitar, sport, turism şi cooperare administrativă.

4

O Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei

O Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei, care promovează valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură o mai bună protecţie a cetăţenilor europeni. Valori democratice: Tratatul de la Lisabona specifică şi consolidează valorile şi

obiectivele care stau la baza Uniunii. Aceste valori sunt menite să servească drept punct de referinţă pentru cetăţenii europeni şi să arate ce anume are de oferit Europa partenerilor săi din întreaga lume.

Drepturile cetăţenilor şi Carta drepturilor fundamentale: Tratatul de la Lisabona menţine drepturile existente şi introduce altele noi. În mod special, garantează libertăţile şi principiile înscrise în Carta drepturilor fundamentale şi conferă dispoziţiilor acesteia forţă juridică obligatorie. Se referă la drepturi civile, politice, economice şi sociale.

Libertate pentru cetăţenii europeni: Tratatul de la Lisabona menţine şi consolidează cele „patru libertăţi”, precum şi libertatea politică, economică şi socială a cetăţenilor europeni.

Solidaritate între statele membre: Tratatul de la Lisabona prevede faptul că Uniunea şi statele membre acţionează împreună în spirit de solidaritate în cazul în care un stat membru este ţinta unui atac terorist sau victima unei catastrofe naturale sau provocate de om. De asemenea, se subliniază solidaritatea în domeniul energiei.

Mai multă siguranţă pentru toţi: Uniunea beneficiază de o capacitate extinsă de acţiune în materie de libertate, securitate şi justiţie, ceea ce aduce avantaje directe în ceea ce priveşte capacitatea sa de a lupta împotriva criminalităţii şi terorismului. Noile prevederi în materie de protecţie civilă, ajutor umanitar şi sănătate publică au, de asemenea, obiectivul de a întări capacitatea Uniunii de a răspunde la ameninţările la adresa securităţii cetăţenilor europeni.

Europa ca actor pe scena internaţională

Europa ca actor pe scena internaţională – instrumentele de politică externă de care dispune Europa sunt regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea, cât şi adoptarea noilor politici. Tratatul de la Lisabona oferă Europei o voce mai clară în relaţiile cu partenerii săi din întreaga lume. De asemenea, utilizează forţa dobândită de Europa în domeniul economic, umanitar, politic şi diplomatic pentru a promova interesele şi valorile europene pe plan mondial, respectând, în acelaşi timp, interesele specifice ale statelor membre în domeniul afacerilor externe.

Numirea unui Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care este şi unul din vicepreşedinţii Comisiei, va creşte impactul, coerenţa şi vizibilitatea acţiunii externe a UE.

Noul Serviciu european pentru acţiune externă va oferi Înaltului Reprezentant sprijinul necesar.

Uniunea are o personalitate juridică unică, ceea ce îi întăreşte puterea de negociere, determinând-o să fie mai eficientă pe plan mondial şi un partener mai vizibil pentru ţările terţe şi organizaţiile internaţionale.

Evoluţia politicii europene de securitate şi apărare se va realiza păstrând unele modalităţi decizionale specifice, facilitându-se totodată o cooperare consolidată în cadrul unui grup mai mic de state membre.

5

CONTRIBUŢIILE ADUSE DE TRATATUL DE LA LISABONA

Tratatul de la Lisabona:

reformează instituţiile şi îmbunătăţeşte procesul decizional al UE; consolidează dimensiunea democratică a UE; reformează politicile interne ale UE; consolidează politica externă a UE.

Aspecte instituţionale

Reforma instituţiilor UE era necesară datorităcreşterii numărului de state membre.. Tratatul de la Lisabona modifică astfel normele privind compoziţia Comisiei, a Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor şi aComitetului Economic şi Social European.

În plus, Tratatul de la Lisabona reformează procesul decizional din cadrul Consiliului. Acesta elimină efectiv vechiul sistem de vot ponderat şi introduce o nouă definiţie a majorităţii calificate pentru votarea deciziilor.

Tratatul de la Lisabona creează, de asemenea, două noi funcţii în arhitectura instituţională a UE:

preşedintele Consiliului European ; Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate .

De asemenea, Tratatul de la Lisabona şi-a propus să clarifice şi să îmbunătăţească funcţionarea UE. Acesta elimină vechea structură bazată pe piloni în favoarea unei noi repartizări a competenţelor între UE şi statele membre. Tratatul de la Lisabona simplifică, de asemenea, procedurile legislative şi tipologia actelor juridice adoptate în cadrul UE.

În plus, Tratatul de la Lisabona conferă o mai mare flexibilitate funcţionării UE. Acesta introduce o serie de clauze instituţionale menite să faciliteze construcţia europeană în anumite domenii politice. S-a facilitat, de asemenea, punerea în aplicare a cooperării consolidate între statele membre.

Consolidarea democraţiei europene

Unul dintre obiectivele Tratatului de la Lisabona este de a consolida democraţia europeană, mai ales cu scopul de a accentua legitimitatea deciziilor şi de a apropia UE de cetăţenii săi. Astfel, puterile Parlamentului European au fost consolidate în mod semnificativ. De asemenea, Tratatul de la Lisabona conferă parlamentelor naţionale un rol mai important în cadrul UE.

În plus, Tratatul de la Lisabona instituie iniţiativa cetăţenească, care permite cetăţenilor să participe mai activ la construcţia europeană.

6

Politicile interne ale UE

Una dintre cele mai importante modificări se referă la spaţiul european de libertate, securitate şi justiţie. Tratatul de la Lisabona sporeşte competenţele UE în ceea ce priveşte:

controlul la frontiere, azilul şi imigraţia; cooperarea judiciară în materie civilă; cooperarea judiciară în materie penală; cooperarea poliţienească.

De asemenea, Tratatul de la Lisabona clarifică competenţele UE în domeniul politicilor economice, sociale şienergetice. Acesta stabileşte ca nou obiectiv crearea unui spaţiu european de cercetare.

Politica externă a UE

Acţiunea UE pe plan internaţional a fost consolidată. Mai întâi de toate, Tratatul de la Lisabona conferă o mai marecoerenţă şi vizibilitate politicii externe şi de securitate comune a UE. UE dobândeşte astfel personalitate juridică, ceea ce îi permite să negocieze şi să fie parte contractantă la tratatele internaţionale. În plus, UE este reprezentată de acum înainte pe scena internaţională de Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate.

De asemenea, politica de securitate şi apărare comună face acum obiectul unei secţiuni a tratatelor fondatoare. Obiectivele pe termen lung vizează instituirea unei apărări europene comune.

7

Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană Prin Tratatul de la Lisabona, Banca Centrală Europeană (BCE) devine instituţie a Uniunii Europene. Tratatul îi conferă, de asemenea, puteri sporite de a adopta măsuri privind aspecte internaţionale legate de uniunea monetară. Banca Centrală Europeană este responsabilă, printre altele, pentru definirea şi aplicarea politicii monetare a statelor membre care au adoptat moneda euro (state ce aparţin aşadar zonei euro). Astfel, BCE are dreptul exclusiv de autorizare a emiterii de bancnote în zona euro.

Curtea de Conturi

Curtea de Conturi Tratatul de la Lisabona aduce modificări minore Curţii de Conturi.

Parlamentul European

Parlamentul European Parlamentul European este ales la fiecare cinci ani şi reprezintă cetăţenii statelor membre UE. Ca şi tratatele anterioare, Tratatul de la Lisabona sporeşte prerogativele şi influenţa Parlamentului European, după cum urmează: • La nivelul procesului de legiferare, se generalizează, cu foarte puţine excepţii, procedura de „co-decizie”, conform căreia Parlamentul European are puteri egale cu cele ale Consiliului Uniunii Europene (denumit de Tratat Consiliu), în ceea ce priveşte posibilitatea de a propune amendarea legislaţiei supuse dezbaterii, precum şi adoptarea ei finală; • Este întărit rolul de control asupra deciziilor de natură legislativă pe care Comisia Europeană este abilitată să le ia, Parlamentul European având dreptul de a bloca adoptarea deciziilor pe care le consideră neadecvate; • Parlamentul European va avea o influenţă sporită în desemnarea Comisiei Europene; acesta va alege Preşedintele Comisiei, pe baza propunerilor formulate de Consiliul European; Parlamentul păstrează, de asemenea, dreptul de a aproba structura Comisiei Europene în ansamblul său şi, eventual, de a o demite printr-un vot de cenzură; • Este întărit rolul Parlamentului European în adoptarea bugetului Uniunii; • Sunt extinse categoriile de acorduri internaţionale ale Uniunii care necesită aprobarea formală a Parlamentului; • Parlamentul a dobândit, de asemenea, dreptul de a iniţia revizuiri ale tratatelor constitutive, precum şi pe cel de a lua parte la procesul de revizuire. În ceea ce priveşte componenţa Parlamentului European, numărul deputaţilor europeni a fost limitat la 750 plus Preşedintele PE. Distribuţia locurilor se face conform principiului „proporţionalităţii degresive”, stabilindu-se un prag minim de 6 reprezentanţi şi unul maxim de 96 reprezentanţi/stat membru. Prin Tratatul de la Lisabona, România va beneficia de un număr de 33 de locuri în Parlamentul European. Consiliul European va avea competenţa de a decide asupra modificării componenţei Parlamentului, prin vot unanim şi după consultarea acestuia. Prin derogare, în perioada 2009-2014, Parlamentul European are 754 de europarlamentari.

8

Concluzii

Tratatul de Reformă va furniza Uniunii Europene o singură voce în relaţiile externe, mai puternică şi mai coerentă. De asemenea, el va permite utilizarea unor noi instrumente, precum şi îmbunătăţirea celor vechi, destinate creşterii gradului de securitate şi apărare a organizaţiei, ţărilor membre şi a celor partenere. În centrul priorităţilor Uniunii sunt plasate libertatea, securitatea şi justiţia, care, prin corelarea cuclauza de solidaritate, vor transforma organizaţia într-una mult mai eficientă, pregătită să acţioneze întrunit în spiritul solidarităţii în faţa riscurilor, pericolelor şi ameninţărilor la adresa sa şi a statelor membre.

Aplicarea prevederilor Tratatului va oferi Uniunii Europene posibilitatea de a implementa cu o intensitate sporită politicile sale destinate asigurării creşterii economice, îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi de viaţă, promovării unui mediu de viaţă curat şi sănătos, dezvoltării coeziunii şi solidarităţii între statele membre, încurajării progresului ştiinţific şi tehnologic şi, nu în ultimul rând, întăririi capacităţii de acţiune pe scena internaţională. Prin aceasta, este vizată îmbunătăţirea securităţii individuale şi colective în toate domeniile vieţii sociale.

Uniunea Europeană promovează astfel un model de mediu de securitate bazat pe cooperare şi solidaritate atât în sprijinul organizaţiei în ansamblul său, cât mai ales al fiecăreia dintre entităţile ce o compun. Este vorba aici despre un proces de reformă ce vizează mult mai mult decât Uniunea în sine. Este un proces ce reflectă cele mai noi tendinţe în securitatea şi apărarea europeană şi pune accent pe securitatea individului uman, ca element de bază al oricărui construct de securitate.

Aşadar, putem concluziona că Tratatul de Reformă a UE imprimă noi tendinţe în structurarea securităţii şi apărării europene.

9

Bibliografie:

1. Constantin Gheorghe Balaban – Politica de Securitate şi Apărare  Comună -  Elemente de noutate,  Conferinţa Internaţională "e;Tratatul de la Lisabona - Noi

orizonturi"e;, Universitatea Creştină "e;Dimitrie Cantemir"e;,  Bucureşti,  23 noiembrie 2007.

• 2. Titlul V al TUE. Dispoziţii generale privind politica externă a Uniunii şi Dispoziţii speciale privind politica externă şi de securitate  comună,

Capitolul 1, Dispoziţii generale privind acţiunea externă a Uniunii, 2007.

• 3. Tratatul de la Lisabona, Textul final adoptat de şefii de stat şi de guvern ai celor 27 de state membre ale UE, Lisabona, 19 octombrie 2007.

• 4. Treaty establishing a Constitution for Europe, art. III-309. The Future of Europe – debate, Title V: External Action of the Union, European

Commission, TF-AU/3, 2003.

http://ec.europa.eu/archives/lisbon_treaty/glance/index_ro.htm

• http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/ lisbon_treaty/ai0033_ro.htm

• http://www.mae.ro/sites/default/files/file/tratate/ 2009.11.21_brosura_tratatul_lisabona.pdf

•  

10