TRATAMENTUL LITIAZEI RENALE

1

CUPRINS

CAPITOLUL I MOTIVATIA LUCRARII....................................................................................................................3

CAPITOLUL II PARTEA GENERALA....................................................................................................................... 4 2.1Anatomia si fiziologia aparatului renal(rinichiul)....................................................................4 2.2. Litiaza renala..........................................................................................................................8 - Definitie...............................................................................................................................8 - Etiopatologie. Fiziopatologie...............................................................................................8 - Anatomie patologica............................................................................................................9 - Simptomatologie................................................................................................................. 9 - Examinari paraclinice.........................................................................................................10 - Evolutia.............................................................................................................................. 11 - Complicatii......................................................................................................................... 11

CAPITOLUL III 3.1. Tratamentul litiazei renala..................................................................................................... 12 3.2. Alimentatia........................................................................................................................... 18 3.3. Prezentarea medicamentelor...................................................................................................19

CONCLUZII.................................................................................................................................................29

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................................30

2

CAPITOLUL I

1. MOTIVATIA LUCRARII

3

CAPITOLUL II

PARTEA GENERALA

2.1. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI RENAL

Aparatul renal este format din( fig. 1):- doi rinichi :organe de excretie- cai evacuatoare de urini: - calice mici , mari - pelvis renal (bazile) - uretere - vezica urinara - uretra

Fig. 1

Anatomia si fiziologia rinichiului

A. Anatomia rinichiului

Rinichii , organe secretoare de urina , au forma de boabe de fasole si sunt situati de o parte si de alta a coloanei lombare, fiecare rinichi este inconjurat de un strat celulo-adipos si invelit de o capsula fibroasa inextensibila. Este situat in loja renala. Rinichii au o margine externa convexa , o margine interna concava si doi poli : unul superior si altul inferior . Pe partea concava se afla hilul renal, alcatuit din artera si vena renala , limfatice, nervii, joctiunea uretero- bazinetala. Rinichiul drept este situat ceva mai jos decat cel stang. Unitatea anatomica si functionala a rinichiului este nefronul , alcatuit din glomerulul (polul vascular) si

4

tubi uriniferi (polul urinar). Numarul nefronilor din cei doi rinichi se echivaleaza la doua milioane. Glomerulul (fig.2) – primul element al nefronului - este alcatuit dintr-un ghem de capilare care rezulta din ramificatiile unei arteriole aferente , provenite din artera renala. Capilarele se unesc apoi isi formeaza o arteriola aferenta , care se capilarizeaza din nou in jurul primei portiuni a tubului urinifer (fig.3).

Fig. 2 Fig.3 Tubul urinifer – al doilea element al nefronului – se prezinta sub forma unui canal lung de 50 mm, format din urmatoarele segmente:

- capsula Bowman - tubl contort proximal- ansa Henle- tubul contort distal- tubii colectori

Capsula Bowman – are forma unei cupe care inconjoara glomerulul si care este alcatuita din doua foite. Capsula Bowman impreuna cu glomerulul pe care-l contine , poarta numele de carpusculi Malpighi. Din tubii contorti distali , prin canalele colectoare si canalele comune care se deschid in papilele renale , urina formata trece in calice si de aici in bazinet . Legatura bazinetelor cu vezica urinara este realizata prin cele doua uretere. Uretra – canalul excretor al vezicii , are la femeie un traiect foarte scurt, spre deosebire de barbat la care traiesctul este lung si traverseaza prostata. Vascularizatia rinichilor este extrem de bogata , rinichii primind 20-25% din debitul cardiac de repaus. Ea se realizeaza prin:

1. artera renala – ramura a aortei abdominale2. vena renala – care se deschide in vena cava inferioara

Inervatia renala provine din plexul situat in hilul organului , format in majoritatea din fibre simpatice dar si din cateva fire parasimpatice venite din nervul vag (fig.4)

5

Fig. 4

B. Fiziologia rinichiului

Rinichiul este un organ de o importanta vitala si are numeroase functii, dintre care functia principala consta in formarea urinii. Prin acesta se asigura epurarea organismului de substante toxice. Formarea urinii se datoreaza unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerulilor si de reabsortie si secretie la nivelul tubilor. Prin filtrarea glomerulara se formeaza urina primara (150 l urina primara /24 ore din filtrarea a 1500 l plasma). Urina primara are compozitia plasmei, dar fara proteine, lipide si elemente figurate . Contine deci, apa , glucoza , uree, acid uric si toti electrolitii sangelui . In faza urmatoare , la nivelul tubilor care reabsorb cea mai mare parte a filtratului glomerular, se formeaza urina definitiva. Totusi la acest nivel se face o selectare : tubii reabsorb total sau in mare cantitatea substantelor utile si in cantitate mica pe cele toxice. Substantele utile sunt substante cu limite fiziologice(apa, glucoza, clorura de sodiu , bicarbonatii, etc), substante toxice sunt substante fara prag , eliminarea lor urinara facandu-se imediat ce apar in sange. Apa este reabsorbita in proportie de 99%, glucoza in intregime, sarurile in particular , clorura de sodiu in proportie variabila (98-99%). Substantele toxice nu sunt reabsorbite decat in proportie foarte mica. In afara procesului de reabsortie , rinichiul are si proprietati secretorii, putand elimina si chiar secreta unele substante ca, amoniacul – cu rol foarte important in echilibrul acido-bazic. Deci , procesul de formare a urinei cuprinde o faza glomerulara in care prin filtrare se formeaza urina initiala (primara) si o faza tubulara , in care prin reabsortie si secretie se formeaza urina definitiva. Caracterul de urina definitiva este dobandit de tubii distali prin procesul de concentrare sub influenta hormonului retrohipofizar. C. Rolul rinichiului

Rolul rinichiului este de eliminare a substantelor nefolositoare a organismului , analizand astfel o dezintoxicare a lui si asigura o homeostazie si functionare normala a acestuia.

6

D. Rolul rinichiului Rinichiul are un rol predominant in mentinerea echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de acizi si curatirea bazelor , mentinand pH-ul la circa 7,35.

1. Asigura constanta presiunii osmotice a plasmei eliminand sau retinand , dupa caz, apa sau diferiti electroliti

2. Secreta unele substante ca renina, cu rol in metinerea constanta a tensiunii arteriale , elimina unele medicamente, substante toxice, etc.

In concluzie, rinichii indeplinesc in organism trei functii:- functia de eruptie sanguina- functia de mentinere a echilibrului osmotic- functia de mentinere a echilibrului acido-bazic

Urina este o solutie apoasa, formata din substante organice si anorganice.Diureza pe 24 de ore este in medie 1500ml. Culoarea urinei este galben – citrica, mai rosiatica dimineata din cauza urocromilor acumulati noaptea. PH-ul este 7,35, mirosul este caracteristic , iar aspectul limpede. Densitatea urinei trebuie sa fie cuprinsa intre 1025-1035. Ea variaza in functie de regimul alimentar si anume: la un regim hidric densitatea este 1001, iar la un regim sec , densitatea este de 1035. Aceasta ne arata capacitatea de dilutie si concentrarea a rinichiului . La examenul de urina , nu trebuie sa gasim proteine, puroi,glucide, urobilinogen, pigmenti biliari. Sedimentul urinar trebuie sa fie curat (rare leucocite, rare hematii, rare epitelii pe mai multe campauri microscopice).

7

2.2. LITIAZA RENALA

Definitie

Litiaza renala este o afectiune caracteristica prin formarea unor calculi in bazinet si in caile urinare , in urma precipitarii substantelor , care in mod normal se gasesc dizolvate in urina.

Etiopatogenie. Fiziopatogenie. Etiopatogenia liazei renale nu este inca lamurita. Exista mai multe teorii care cauta sa explice formarea calculilor:

existenta unui focar favorizant al precipitarii precipitarea substantelor care sunt in mod fiziologic eliminate prin urina s-ar datora fie

excesului de substante eliminate (calciu, cistina), fie diminuarii cantitatii de solvent(scaderea apei urinare)

lipsa unui coloid protector

Exista unele conditii care favorizeza formarea calculilor; de exemplu staza urinara, malformatiile cailor urinare , variatiilor pH-ului primar , infectie. S-au identificat mai multe forme ale litiazei renale dupa natura chimica a calculilor: * litiaza urica se observa in cazurile de eliminare urinara crescuta a acidului uric. Urinele sunt acide. * litiaza oxalica este adesea complicata cu infectie urinara. Urina are o rectie alcalina. * litiaza fosfo-calcica se observa in cazurile de hipercalcemie (afectiune paratiroidine , oase, la cei care stu in decubit prelungit). Urinele sunt alcaline, fara a fi infectate; alcalinitatea poate fi insa si secundara unei infectii urinare , care modifica reactia urinei in acest sens. * litiaza cistina este provocata de o tulburare metabolica ereditara * litiaza xantinica

Caracterele fizico – chimice ale calculilor

a). Calculii de fosfat de calciu sunt galbeni, negriciosi, friabili, sau duri , laminati sau sectiuni , radioopacib). Calculii de staurita sunt galbui, friabili , radioopaci sunt ramificati si coraliformi.c). Calculii de oxalat de calciu sunt tari, rugosi, negriciosi uneori cu aspect de mura si radioopacid). Calculii de cistina sunt netezi , galbui sau brun-galbui , cerosi bilaterali si modeleaza cavitatilee). Calculii urici sunt duri, rosiatici , netezi si radio invizibili.Calculii macroscopici sunt localizati in calice si /sau bazinet , mobili, obsturand tijele caliceale sau joctiunea pielo – ureteala (Fig. 5)

Fig. 5

8

Anatomia patologica

Concretiunile formate la nivelul bazinetului si cailor urinare pot avea dimensiunile variabile; cand cristalele se elimina usor prin urina , poarta numele „nisip” , iar cand ating 1-2 mm se numesc granula; cand concretiunile sunt de volum mai mare iau dimensiuni de calculi. Drumul unui calcul , in timpul eliminarii , este presarat de o serie de obstacolo, dintre care cele mai dificile sunt cele trei stramtori ale ureterului. Odata ajuns in vezica , calculul se elimina cu usurinta prin uretra. Calculii al caror dimensiune depasesc posibilitatea angajarii in ureter, raman in bazinet si cresc in volum. Ei pot fi mici sau multipli si se pot dezvolta in cei doi rinichi. Forma si volumul variaza dupa localizare.

Simptomatologie

Manifestarile clinice sunt diferite , unele cazuri ramanad asimptomatice , altele prezentand manifestari dureroase paroxistice cu aspect de colica. Cea mai mare parte din cazuri sunt descoperite intamplator la radiografie,ca mai caracteristica manifestare este colica nefritica.

Durerea se datoreaza migrarii unui calcul care provoaca spasmu musculaturii cailor urinare. Criza debuteaza brusc , in urma unor zguduituri sau a unui efort. Durerea este uneori intolerabila.porneste din regiune lombara si radiaza spre organele genitale si fata interna a coapsei. Sediul durerii depinde de sediul calculului . Uneori poate fi urmarita coborarea calcului prin deplasarea durerii. Bolnavul este nelinistit si agitat , prezinta mictiuni frecvente si dureroase. In cazul in care exista o imensa excitatie a segmentelor medulare apar o serie de tulburari reflexe. Cele mai frecvente apar la nivelul apartului digestiv si constau in : greturi , varsaturi , colici intestinale, constipatie; pot exista si semne minore ca: anorexie, pirozis, diaree. Mai putin importante sunt tulburarile din partea aparatului respirator (dispneea) si circulator(tahicardie, aritmii) si tulburari genitale pe care le prezinta barbatii. Durata obisnuita a colicii nefritice este de la cateva ore la 24 ore, terminandu-se fie brusc, prin caderea calculului in vezica urinara sau prin aliminarea lui afara prin uretra , fie lent lasand o jena dureroasa lombara care apare dupa catva timp.

Hematuria este al doilea semn clinic important in litiaza renala . Ea poate fi microscopica sau macroscopica si poate insoti colica nefritica , de cele mai multe ori apare la sfarsitul ei , fiind determinata de efort fizic(plimbare, exercitii fizice). Se poate utiliza chiar proba efortului pentru a determina aparitia ei . Hematuria litiazei renale are caracteristici de a aparea la efort si de a disparea la repaus.

Infectie urinara este al treilea semn caracteristic. Ea se prezinta sub doua aspecte patogene :- fie ca liteza determina infectia (prin leziuni ale mucoasei sau prin staza urinra), care se manifesta de

obicei , ori printr-o pielonefrita acuta, ori prin semnele unei infectii urinare cronice.- fie ca infectia este primara si determina secundar formarea de calculi. Aceasta obliga medicul ca in

fata unei piuri rebele sa cerceteze existenta unei calculoze rebele(prin radiografie se examene de specialitate).

Febra de la litiazic atrage atentia nu numai asupra existentei unei infectii urinare si foarte adeseori asupra stazei asociate. Uneori febra si frisoanele dispar odata cu permeabilitatea cailor excretorii , dar alte ori infectia urinara si febra isi pot continua indelung evolutia.

9

Examinari paraclinice

Examenul urinii: hematuria macro sau microscopica atrage atentia asupra litiazei liniare. Se poate observa si leucocituria in caz de infectie si se pot obtine indicatii asupra naturii calculului prin examinarea cristalelor. Cand reactia urinei este acida , ea indica o litiaza urica , in timp ce un pH alcalin este asociat de obicei cu o litiaza fosfatica.

a). Dintre examinarile sangvine se detremina: creatinina plasmatica la care se adauga cele specifice litiazei: uremia, calcemia, fosfatemia, acidul uric

b). Ecografia se face pentru depistarea calculilor, semne directe si indirecte; dilatarea uterului, chiar hidronefroza

c). Examenul radiologic: se face radiografie directa simpla a aparatului urinar , deoarece pot fi evidentiati calculi renali ce au in compozitia lor calciu (90%). Aceasta pune in evidenta , forma si localizarea calculilor.

d). Urografie intravenoasa ea ne indica urmatoarele modificari morfologice ale cailor urinare si ne informeaza asupra functiei rinichiului in cauza.

e). Uretro –pielografia retrograda se poate face prin injectia de substanta opaca sau prin injectia de aer. (pneumo-uretero-pielografica)

f). Cistoscopia se efectueaza cnd diagnosticul de litiaza reno-ureterala este dificil.

10

Evolutia

Depinde de numarul si marimea calculilor , obstructia cailor urinare si de aparitia infectiei . Calculii fixati sau cei mici , care nu procoaca leziuni obstructive mari sunt tolerati clinic vreme indelungata, nu produc suferinta subiectiva majora, iar degradarea parenchimului este lenta.

Complicatii

In lipsa unui tratament etiologic litiaza renala da diferite complicatii:

1. Complicatii mecanice : sunt determinate de prezenta unui calcul pe caile excretoare, care reprezinta un obstacol incomplet sau complet privind excretia urinei. Excluderea functionala a unui rinichi are loc atunci cand calculul produce o obstructie totala.

Anuria se observa in cazul de litiaza pe un singur rinichi(celalalt fiind lipsa sau suprimat functional); in litiaza bilaterala si unilaterala cu oprire secretorie pe partea opusa.

Hidronefroza este o alta complicatie legata de existenta unui obstacol adesea uretral . De obicei este latenta si poate fi diagnosticata radiografic. Influenta hidronefrozei asupra functiei renale este defavorabila mai ales daca se asociaza cu o infectie.

2. Complicatii infectiioase : sunt favorizate de distensia bazinetului. Aceste infectii nu se deosebesc de infectii urinare , ele pot imbraca diferite aspecte: simpla, piurie, cistica, pilonefrita acuta, semne locale. Tot in cadrul complicatiilor infectioase se mentioneaza: - flegmonul perinefritic - insuficienta renala

3. Complicatii renale : sunt reprezentate de nefropatie obstructiva insotita de nefrotita intrestitiala cronica

11

CAPITOLUL III

3.1 TRATAMENTUL LITIAZEI RENALE

3.1.1 Tratamentul medical

Tratamentul medical modern al litiazei renala este capabil sa previna formarea unui nou calcul lamajoritatea bolnavilor sa incetineasca crestarea calculilor existenti. In unele cazuri de litiaza metabolica urica sau cistinica , tratamantul medical poate chiar sa dizolve calculii. In litiazele calcice si de struvita insa, tratamentul medical are numai eficienta preventiva si este complementar terapiei urologice.atitudinea terapeutica va fi adaptata in functie de compozitia calculului , starea rinichiului litiazic si a rinichiului opus, valoarea functiei renale , mecanismul etiopatogenic al bolii, coexistente morbide, posibilitatile materiale si complianta pacientului la un tratament de lunga durata. Tratamentul medical cuprinde masuri generale si de prevenire , aplicabile tuturor bolnavilor si masuri specifice unui anumit tip de litiaza si unui anumit tip de bolnav .

Masuri generale: profilaxia litiazei renale necesita evitarea sondajelor vezicale, a manevrelor endoscopice, profilaxia si terapia corecta a infectiilor urinale. Cura permanenta de diureza trebuie recomandata tuturor pacientilor litiazici, indiferent de pozitia calculului. Are atat efect curativ, impiedicand cresterea calculilor , cat si efect profilactic, impiedicand aparitia nucleelor litogene. Teoretic, aportul hidric trebuie sa duca la urine a caror densitate sa nu depaseasca 1010-1012 in mod permanant. Practic, acest lucru se realizeaza prin recomandarea pacienttilor a unui aport hidric de ordinul a 2 litri /zi. Pentru a evita posibila hiperconcentrare nocturna, se recomanda un aport de lichide si in cursul noptii sau aportul de apa sa duca la o diureza de circa 2000 ml/zi. Inlocuirea apei cu bauturi(sucuri de citrice, cafea, ciocolata , ape minerale, etc) poate duce la favorizarea litogenezei. Cura de diureza anuala cu ape oligominerale in diferite statiuni balneoclimatericeare efecte favorabile , dar durata sa este limitata si nu poate inlocui cura permananta de diureza.

12

Masuri specifice in functie de tipul litiazei . Litiaza calcica.

Diagnosticarea tulburarilor metabolice care au dus la formarea calculilor calcici este importanta , terapia fiind diferentiata in functie de mecanismul patogenic.Multe din nefrolitiazele calcice sun idiopatice si terapia medicala - numai cu rol preventiv al cresterii calculilor sau al recurentei litiazei – consta in cura permanante de diureza. Trebuie mentionat ca, exceptand litotripsia extracorporeala ultrasonica , nu exista niciun tratament medical capabil sa dizolve calculii calcici. In litiaza calcica regimul alimentare are valoarea discutabila. La pacientii cu hipercalciurie idiopatica se recomanda restricite moderata de sare (100-125mEq/zi), hidrocarbonate , alcool si proteine(60-70g/zi) deoarece acestea au afect de crestere a calciuriei ; aportul de calciu trebuie de asemenea redus usor(2/3din aportul zilnic normal); se recomanda o dieta bogata in fibre vegetale care are efect hipocalceuric. La pacientii cu hiperoxalurie se recomanda restrictie moderata in alimentatie oxaloflora si oxiligena cu oxalatul alimentar , diminuandu-i absorbtia. Terapia medicamentoasa a litiazei calcice depinde de tulburarile metabolice evidentiate . In hipercalciuria idiopatica se pot administra diuretice tiazidice. Acestea scad calciuria atat direct prin stimularea reabsorbtiei la nivelul tubilor distali cat si indirect , prin scaderea volumului circulant ceea ce duce la cresterea si a reabsortiei proximale calciului.Dieta trebuie sa fie moderat hiposodata pentru a mentine scaderea volumului circulant si trebuie suplimentata cu potasiu, preferabil sub formma de citrat de potasiu pentru a evita hipocitraturia indusa de hipopotasemie. Pe termen lung , tiazidele sunt singurele medicamente dovedite a preveni recurenta in litiaza calcica . Tahifilaxia la tiazide se dezvolta tardiv, dupa mai multi ani de tratament. O alternativa pot fi ortofosfatii, care au mai putine efecte secundare decat tiazidele dar si efect mai slab pe termen lung. Acestia scad calciuria prin mai multe mecanisme :scaderea absorbtiei intestinale a calciului , cresterea reabsorbtiei tubulare a calciului , cresterea concentratiei tubulare a calciului , cresterea concentratiei urinare de pirofosfat care este un inhibitor al nucleerii fosfatului de calciu. Se prefera ortofosfatulneurru sau alcalin de potasiu ; desi sunt disponibile si preparate acide sau de sodiu , acestea sunt evitate deoarece cresc calciuria. Dozele sunt de 0,5 g de 3-4 ori/zi si se administreaza la mese deoarece scad calciuria indusa de aportul proteic. Tratamentul de lunga durata poate duce la calcificari ale tesuturilor moi si stimulare paratiroidiana. Ortofosfatii sunt contraindicati in litiaza asociata cu infectie si la pacientii cu insuficienta renala Fostatul de celuloza, este o rasina schimbatoare de ioni, nerezorbabila care lega calciul in intestin , inhibandu-i absorbtia. Terapia pe termen lung se poate insotii de o serie de efecte nedorite: producerea unei balante negative a calciului , depletie de magneziu , hiperoxalurie.Datorita acestor efecte secundare , administrarea fosfatului de celuloza este de evitat. In efectiunile sistematice caracterizate prin hipercalciurie si hipercalcemie trebuie efectuat tratamentul specific al bolii de fond. Tratamentul de electie al hiperpartiroidismului primar este paratiroidectomia. Nu exista tratamentul medical pentru litiaza din hiperparatiroidismul primar . Pot fi administrati ortofosfatii in boala cu severitate medie , dar cu eficacitate limitata. In cazurile usoare de hiperoxalurie prin hiperproductie ( administrare cronica de cantitati mari de vitamina C , folosirea de indulcitoare cu xilitol , etc), poate fi eficienta administrarea de piridoxina. La pacientii cu hiperoxalurie de cauza intestinala se recomanda administrarea de cantitati crescute de calciu oral (1-4 g/zi) si suplimente de magneziu ; acestea formeaza complexe neresorbabile de magneziu sau de oxalati in intestin si trebuie administrate la mese. Excretia urinara a calciului este scazuta la pacientii cu hiperoxalurie de cauza intestinala si s-a dovedit ca nu exista riscul hipercalciuriei in timpul tratamantului . Administrarea de colestiramina, ca agent chelator al acizilor grasi si sarurilor biliare si /sau inlocuirea grasimilor din dieta cu trigliceride cu lanturi medii pot fi utile la bolnavii hiperoxalurie din sindroamele de melabsorbtie.

13

Litiazicii cu hipocitraturile necesita tratament cu citrat de potasiu. Bicarbonatul de sodiu sau citratul de sodiu sunt de evitat deoarece cresc calciuri. Dozele pentru corectarea acidozei sau a hipopotasemiei depind de severitatea acestora si de eficienta terapiei bolii de baza (stari diareice, sindrom de malabsorbtie, etc); doza medie este de 1-2 mEq/kg/zi. In acidoza tubulara distala sunt necesare doze mult mai mari (4mEq/kg/zi) pentru corectarea hipocitraturiei . Prezenta hiperuricozuriei ca singura anomalie asociata unei litiaze calcice impune restrictie de purine in dieta si tratament ce alopurinol 200-300mg/zi. Litiaza urica – pe langa cura de diureza se impune restrictie purinica atunci cand uricozuriadepaseste 800mg/zi . Alimentele cele mai bogate in purine sunt: carnea de oaie, pestele, viscerele, spanac, sparanghel, carnea de animal tanar, ciocolata, cafeaua, lintea, conopida, etc. Alcalinizarea urinei este o masura obligatorie in litiaza urica , ara atat rol de prevenire a formarii de noi calculi , cat si efect curativ, dizolvand calculii existenti. Este masura cea mai importanta in terapia litiazei urice. PH-ul urinar optin este intre 6,5-7, trebuie evitata obtinerea unui pH de 7, pentru ca exista riscul precipitarii fosfatului de calciu si formarii de calculi calcici. Mijloacele de alcalinizare sunt numeroase : bicarbonat de sodiu per os4-5lingurite/zi, citrat de potasiu 30-60 mEq/zi, THAM 4-12 g/zi sub forma de sirop, ape bicarbonate etc. La pacientii la care persista hiperuricozurie sau hiperuricemie dupa restricita purinica sau la cei cu coomplianta scazuta la dieta se adauga alopurinol in doze de 200-300 mg/zi; la pacientii cu guta si tofi gutosi, dozele zilnice pot ajunge pana la 400-600mg/zi. Litiaza cistinica – obiectivul major al tratamentului cistinuriei este scaderea concentratiei urinare de cistita sub limita solubilitatii sale(250-300mg/l) . Tratamentul este adesea ineficace , mai ales la cistinuricii homozogoti , datorita nivelului mare de cistinurie. Tratamentul de prima intentie consta in cura de diureza cu realizarea unei diureze de peste 4000ml/zi , ceea ce este dificil de realizat datorita compilantei scazute a pacientilor . Alcalinizarea urinei pentru a creste solubilitatea cistinei trebuie sa se faca in asa fel incat pH –ul urinar sa fie in mod permanent peste 7,5 , ceea ce este dificil de realizat pe termen lung. Daca aceste masuri sunt ineficace se recomanda tratamentul cu D-penicilamina sau tiopromina, substante care cresc solubilitatea cistinei in urina prin formarea de complexe disulfidice solubile cu acestea. Aceste medicamente au numeroase efecte secundare datorita gruparii sulfhidril din componenta lor si sunt rezervate cazurilor severe, complicate de litiaza cistinica dupa esecul celorlalte masuri. Litiaza infectioasa – controlul infectiei este problema esentiala ce trebuie rezolvata in acets tip de litiaza. Antibioticele de prima intentie sunt ampicilina si penicilina G. Tratamentul antibiotic este rareori eficace (doar in 20% din cazuri) datorita sensiblitatii scazute a germenilor ureazosecretorii la antibiotice si a infectarii in profunzime a calculului , ceea ce nu permite decat o sterilizare temporara a urinei atat timp cat nu s-a realizat interventia chirurgicala . Persistenta unui corp strain incaile urinare , inclusiv a suturilor chirurgicale , constituie un factor de intretinere a infectiei si de inactivare a antibioticelor. Necesitatea antibioterapiei pentru o lunga perioada(luni de zile) creeaza adesea peobleme de complianta a pacientului .Se ridica in plus riscul nefrotoxicitatii unor antibiotice administrate cronic. Diureza fortata poate accentua durerile in caz de obstructie completa, marind gradul hidronefrozei. Administrarea de acid acetohidroxamic, un inhibitor de ureaza , scade saturatia urinara in struvita si sintarzie formarea calculilor.La unii bolnavi poate duce chiar la dizolvarea calculilor de struvita dar efectele secundare numeroase ii limiteaza folosirea pe termen lung. Tratamentul urologic se impune in majoritatea cazurilor ca masura curativa de tramtament. Deoarece calculii de infectie sunt frecvent de dimensiuni mari sau coraliformi, este necesar combinarea litotritiei precutanate cu cea extracorporeala; acestea se pot asociat cu administrarea de solutii acidifiante direct in caile urinare pentru a dizolva si elimina toate fragmentele de calculi. Tratamentul este rareori eficace , deoarece raman fargmente calculare restante care contin germeni si care vor constitui nucleul altor calculi . Frecvent este necesara nefrolitotomie percutana in incercarea de a eradica complet litiaza de struvita dar recidiva se

14

constata la multe cazuri si dupa interventia chirurgicala Prin asocierea infectiei cu obstructia , a necesitatii antibioterapiei cronice si a repetatelor interventii chirurgicale se ajunge frecvent la nefrectomie si insuficienta renala cronica , litiaa de struvita fiind cea mai agresiva forma de litiaza.

3.1.2 Tratamentul colicii renale

Colica renala reprezinta o urgenta medicala. Majoritatea pacientilor necesita internare nu numai pentru tratament ci si pentru supravegherea aparitiei obstructiei . Bolnavul trebuie informat ca aproape 3/4 din calculii ureterali sunt eliminati spontan iar crizele dureroase semnifica migrarea calculului. Aplicarea de caldura in regiunea lombara are efect spasmolitic si vasodilatator putand ameliora durerile pana la instituirea unui tratament medicamentos. Clismele calde au acelasi efect si combat , in plus, incetinirea tranzitului intestinal. Mentinerea unei diureze convenabile usureaza eliminarea calculului ; unii autori recomanda ingestie crescuta de lichide , eventual adminstrarea in perfuzie de solutii saline izotone urmate de furosemid , pentru ca migrarea si eliminarea calculului sa se faca mai usor. Spasmoliticele(papaverina, scobutil, piafen, atropina) sunt recomandate frecvent in cazul unei colici nefritice dar efectul lor hipotonic ureteralpoate incetini migrarea calculului. Din caest motiv se prefera administrarea de analgezice. Analgeziccele pirazolonice (alegocalmin , novalgin, etc) sunt folosite din ce in ce mai rar , datorita efectelor secundare .Analgeticele potente de tipul pentazocinei (fortral) sunt preferate derivatilor morfinici in colicile mai intense pentru ca nu dau atonie intestinala sau depresie respiratorie ; pot fi asociate cu spasmolicite . Morfina sau derivatii ei (hiromorf) in administrare parenterala suprima durerea , dar sunt de evitat pentru ca pot produce retentie de urina , atonie vezicala, deprimarea centrului respirator. Analgezicele de tip morfinic – petidina (miaglin) , sintalgon, etc.- se folosesc cand durerile sunt violente si analgezicele uzuale au fost ineficiente.

3.1.3 Tratamentul urologic

Tratamentul urologic este necesar in aproximativ 10% din calcullii renali; restul se elimina spontan. Pasajul calculului din rinichi prin caile urinare este de obicei insotit de colica. Probabilitatea eliminarii spontane depinde de dimensiunile calculului .Calculii sub 4 mm sunt eliminati spontan in proportie de 100% cei peste 8mm in proportie de circa 10%. Indicatile tratamentului urologic depind de dimensiunile calculului , prezenta sau absenta obstructiei (hidronefrozei) sau a infectiei. Pacientii purtatori ai unui calcul a carui dimensiuni indica probabilitatea eliminarii spontane pot fi supravegheati si nu necesita interventia urologica - uneori pana la un an de zile- cu conditie ca pacientul sa fie asimtomatic si sa nu fie prezenta obstructia sau infectia. Interventia urologica este indicata in toate cazurile in care dimensiunile calculului fac improbabila eliminarea sa spontana. Atitudinea in fata unui pacient cu colica depinde de gradul obstructie. Pentru a nu se compromite ireversibil rinichiul la un pacient aflat in colica , se poate astepta (asteptarea activa , in sensul efectuarii tratamentului medical al colicii si eventual a antibioterapiei profilactice)pana la doua saptamani intr-o obstructie completa si pana la 4-6 saptamani intr-o obstructie incompleta. Aparitia febrei la pacientul in colica impune interventia urologica de urgenta. Tipul de interventie urologica depinde de dimensiunile si localizarea calculului. Calculii cu dimensiuni intre 0,5-2cm aflati in pelvis sau ureterul superior necesita litotritie extracorporeala(ESWL extracorporeal shock wavw lithotripsy); rata de succes a ESWL este mai mare la calculii de 1 cm.

15

Pentru a preveni obstructia ureteala cu fragmente calculare restante post-ESWL este necesara montarea ureteroscopica a unui stent (sonda in dublu „J”) . Rata de succes a ESWL este de 98-99% pntru calculii bazinetali si de circa 70% pentru cei ureterali superior. ESWL este contraindicata la gravide , pacientii cu anevrism de arterarenala sau de aorta , in prezenta obstructiei . Pentru calculii renali peste 2cm este necesara combinarea litotritiei extracorporeale cu litotritia percutana. In prezent , prin cominarea acestor metode, chiar in cazul litiazei coraliforme, s-a redus mult necesitatea interventilor urologice deschise. Uteroscopia cu fragmentarea calculului in situ este metoda de electie pentru calculii situati medioureteral sau la nivelul ureterului distal. Numai 5% din pacientii cu litiaza necesita interventii deschise ; acestea sunt cazurile care nu raspund la litotrite , cazurile de litiaza instalata pe un rinichi malformat congenital sau complicatiile litiazei neglijate(pionefroza calculoasa , abces intrarenal, etc).

3.1.4 Tratamentul chirurgical

Bolnavul litiazic trebuie ingrijit cu competenta fara prejudecati, pentru a nu se ajunge in situatia sa-si piarda unul sau ambii rinichi. Tratamentul chirurgical trebuie intreprins in toate cazurile de litiaza , care se complica cu fenomene de onstructie, infectie care provoaca durei sau care ameninta integritatea rinichiului respectiv. Orice calcul bazinetar cu continut cu calciu, mobil in bazinetul renal , a carui dimenisuni, forma si structura exetrena nu-i mai permit eliminarea pe cale naturala trebuie operat fara intarziere. Cu cat un calcul sta mai mult in cavitati cu atat leziunile secundare sunt mai greu reversibile , ele vor persista si dupa extractia chirurgicala si vor favoriza recidiva. Instalarea unei obstructii ureterale complete cu stare urinara impune o interventie rapida , pentru a preveni aparitia de leziuni ireversibile. Nefrectomia totala unilaterala va fi indicata numai in cazurile in care intreg rinichiul este compomis prin obstructie si infectie. (pionefroze calculoase). Litiaza renala bilaterala va fi abordata nu numai cu competenta chirurgicala dar si cu gandire fiziopatologica. In urama interventiei chirurgicale pot sa apara unele complicatii: hemoragii, perforarea sistemului pielo-caliceale, pielonefrita, fistula artero-venoasa, etc. De aceea aceste interventii se fac numai in centre de specialitate dotate cu o aparatura de pulverizare a calculilor.

3.1.5 Profilaxia litiazei renale si a redicivelor calculoase

1. Reducerea eliminarii de substante litogene in urina(calciu , oxalat , urat) care se realizeaza prin regim alimentar adecvat si cu ajutorul unor medicamente.

Profilaxia medicamentoasa se va institui doar in cazurile cu risc evident de litiaza sub control atent.

2. Scaderea concentratiei urinare de substante litogene prin consum crescut de lichide. Se va evita consumul frecvent de laxative si purgative care prin sustragerea unei cantitati de lichide favorizeaza concentrarea urinei.

3. Influenta pH –ului urinar , este un factor esential in formarea calculilor . Respectarea acestor masuri duce la indepartarea prealabila a calcului primar , un flux urinar fara obstacole si conplianta bolnavului

16

4. Alte masuri profilactice sunt:- miscarea si exercitiile fizice- scaderea in greutate in caz de suprapondere- prevenirea si combaterea infectiilor urinare- reglarea tranzitului intestinal- inlaturarea obstacolelor primare- evitarea abuzului de preparate calcice, vitamina D2, si alcaline.

17

3.2 ALIMENTATIA

Pentru a mentine sanatoasa , fiinta umana are nevoie de o cantitate adecvata de alimente continand elemente nutritive indispensabile vietii. Cantitatea si natura alimentelor sunt in functie de sex , varsta, greutate, inaltime, activitatea depusa , starea de sanatate sau de boala. O alimentatie adecvata trebuiesa contina toti factorii necesari mentinerii vietii si asigurarii tuturor functiilor organismului in conditii normale> glucide, proteine , lipide, vitamine, apa , saruri minerale. Ratia alimentara este cantitatea de alimente ingerate care satisfac cantitativ so calitativ toate nevoile nutritive ale orgsnismului pe o perioada de timp. Nevoile nutritive se exprima sub forma nevoilor energetice , plastice, biocatalitice, hidroelectrolitice.

Valorile principiilor nutritivi

- 1 g glucide .................................. 4,1 calorii- 1 g proteine.................................. 4,1 calorii- 1 g lipide ..................................... 9,3 calorii

Necesarul de calorii in functie de activitate este:

- in repaus - 25 cal/ kgcorp /zi- in activitate usoara – 35-40 cal/kgcorp/ zi- in activitate medie = 40-45 cal/ kgcorp /zi- in activitate intensa 45-60 cal / kgcorp /zi

Tipul regimului este : normocaloric, hipoglucidic, hipolipidic, hipoproteic, acidifiant, hiposodat

Gi = greutatea ideala Gi = 50+0,75(I cm -150) + (V-20)/ 4 X 0,9 –Gi =63 kg R.A. = ratia alimentara R.A =(G X0,25) +10 % unde G = greutatea bolnavei - numarul total de calorii este egal cu 1800 calorii pe zi , din care: Glucide = 880 cal. =215 g Proteine = 440 cal. = 107g Lipide = 440 cal. = 47 g

18

INTOCMIREA MENIULUI ZILNIC SI CALCULAREA CALORIILOR PENTRU O ZI

NR.CRT

FELULMESEI

ALIMENTCONSUMAT

CANT.(in grame)

Proteine Lipide Glucide Calorii11

1 Miculdejun

Paine alba 100 g 7,5 0,4 52 247Lapte dulce 200 ml 7 7 9 130

2 Gustare Gris cu lapte 100 ml 9,4 0,9 75,5 3583 Pranz Cartofi 50g 1 0,075 9,5 44

Morcovi 50g 0,75 0,15 4,4 22,5Gratar 100g 20,4 6,3 - 142Paine alba 100g 7,5 0,4 52 247Salata de castraveti

50g 0,65 0,1 1,45 9,5

4 Gustare Spanac 100g 3,5 0,3 2 251 ou - 7 6 0,3 75

5 Cina Mamaliga 100g 9,6 1,7 72,1 298Branza 150 g 27 - 6 1351 mar 50 g 0,3 0,5 15,0 67

TOTAL 101,6 23,82 247,70 1800

19

3.3 PREZENTAREA MEDICAMENTELOR IN CAZUL ACESTEI AFECTIUNI

1. CYSTENAL

MOD DE PREZENTARE: Solutie uleioasa pentru uz intern ,flacon de 10ml.INDICATII: Calculoza renala(profilactic si curativ),stari inflamatori secundare ale cailor

urinare.Favorizeaza eliminarea calculilor renali.CONTRAINDICATII: Glomerulonefrite acute si cronice, calculoze insotite de afectarea

functiilor renale.MOD DE ADMINISTRARE: Oral.3-4 picaturi de 3 ori/zi pe o bucata de zahar.In cazul unei

crize dureroase se pot administra pana la 20 picaturi odata.

2. URINEX

MOD DE PREZENTARE: Capsule moi gelatinoase,cutii continand 24 capsule.INDICATII: Tulburari renale si urinare,spasme dureroase si inflamatorii ale tractului urinar

asociate cu urolitiaza,pentru dezvoltarea si eliminarea calculilor de la nevelul tractului urinar.Pentru boli renale si litiaza renala.

CONTRAINDICATII: Obstructie biliara, litiaza biliara cu indicatie chirurgicala, ileus, empiem la nivelul vezicii biliare.

MOD DE ADMINISTRARE: Copiii sub 6 ani 1-2 capsule de 3-4 ori pe zi cu o jumatate de ora inainte de mese sau la recomandarea medicului.

3.URICOL

MOD DE PREZENTARE: Granule efervescente, cutii continand 6 pliculete.

20

INDICATII: Infectii cronice ale tractului urinar (pielite, foielonefrite, cistite) si infectiiasociate cu vezica neurogena, spasme ale tractului urinar. Pentru litiaza urinara, antiseptic urinar, antispastic.

CONTRAINDICATII: Pacienti cu insuficienta renala sau hepatica.MOD DE ADMINISTRARE: 1-2 pliculete dizolvate in ½ pahar cu apa si luate de 3 ori pe zi

sau la recomandarea medicului.

4. URINAL

MOD DE PREZENTARE: Cutie cu 30 capsule.INDICATII: Contribuie la mentinerea sanatatii tractului urinar, imbunatateste functia

excretorie a rinichilor.CONTRAINDICATII: Nu are.MOD DE ADMINISTRARE:1-2 capsule pe zi, luate cu o cantitate suficienta de apa. In caz

de inflamatie a tractului urinar se recomanda administrarea a 2-6 capsule pe zi.

21

5. CISTYASE

MOD DE PREZENTARE: Cutie cu 30 comprimate.INDICATII: Faciliteaza tratamentul cistitelor, uretitelor,nefrielor si infectiilor urinare, ajuta la

eliminarea bacteriilor ce infecteaza vezica urinara. Actioneaza ca un diuretic, are efect sedativ, ajuta la cresterea imunitatii si protejeaza flora intestinala.

CONTRAINDICATII: Nu are.MOD DE ADMINISTRARE: Pana la 3 comprimate pe zi, in functie de necesitatile

individuale, preferabil in afara meselor.

6. CYSTENOL AKUT

MOD DE PREZENTARE: Cutie cu 60 tablete.INDICATII: In tratamentul inflamatiilor si infectiilor tractului urinar.CONTRAINDICATII: Nu are.MOD DE ADMINISTRARE: Pana la 3 comprimate pe zi, in functie de necesitatiile

individuale, preferabil in afara meselor.

7. CYSTONE

22

MOD DE PREZENTARE: Cutie cu 60 tablete.INDICATII: Distruge calculii si ii elimina din tractul urinar, reduce concentratia de substante

din care se formeaza calculii, prevenind formarea postoperatorie a acestora. Prin efectul antibacterian, antiseptic si antiinflamator este benefic in infectiile urinare.

CONTRAINDICATII: In uropatie obstructiva sau litiaza cu calculi mai mari de 7mm, hematurie masiva si insuficienta renala.

MOD DE ADMINISTRARE: 2 tablete de 2 ori pe zi sau la recomandarea medicului.

8. URICLAR

MOD DE PREZENTARE: Cutii cu 30 comprimate.INDICATII: Profilaxia si tratamentul urolitiazei, dizolvarea si eliminarea calculilor urinali, in

tratamente pre si post-operator al afectiunilor urologice, infectii urinare subcutanate sau cronice, colica renala, disurie.

CONTRAINDICATII: Nu are.MOD DE ADMINISTRARE: 1-2 tablete de 3 ori pe zi. In colici 2-3 tablete de 4-5 ori pe zi.

9. URISAN

23

MOD DE PREZENTARE: Cutii cu 30 de capsule.INDICATII: Prevenirea infectiilor si inflamatiilor urinare repetate, infectiile de tract urinar(in

asociere cu tratamentul antibiotic), post-tratament antibiotic in infectiile urinare.CONTRAINDICATII: Nu are.MOD DE ADMINISTRARE: 1-2 capsule pe zi.

10. RENALOF

MOD DE PREZENTARE: Cutii cu 30 capsule.INDICATII: Eliminarea litiazei si microlitiazei renale, prevenirea formarii sau refacerii

litiazei sau microlitiazei renale, eliminarea fragmentelor litiazice, completarea tratamentului medicamentos usual din afectiunile inflamatorii urinare( cistite,uretrite, prostatite),adjuvant in dietele depurative si dezintoxicare a organismului, scaderea retentiei hidrice a tesuturilor.

CONTRAINDICATII: Nu are.MOD DE ADMINISTRARE: Copii 6-14 ani 1 capsula de 2 ori pe zi. Copii peste 14 ani si adulti 1 capsula de 3 ori pe zi cu 30

minute inainte de mesele principale.

11. URO-VAXOM

24

MOD DE PREZENTARE: Cutii cu 30 si 90 capsule.INDICATII: Tratamentul infectiilor recidivante sau cronice ale cailor urinare, cistite,

piclonefrite, uretrite.CONTRAINDICATII: Nu are.MOD DE ADMINISTRARE: 1 capsula pe zi timp de 10 zile consecutiv sau 1 capsula pe zi

timp de 3 luni consecutiv.

12. ROVATINEX

MOD DE PREZENTARE: Cutii cu 30 capsule moi, picaturi 10ml.INDICATII: Profilaxia si tratamentul litiazei urinare, adjuvant in tratamentul infectiilor

urinare usoare-moderate si refropatiilor.CONTRAINDICATII: Colica renala grava, litiaza renala care necesita tratament chirurgical.MOD DE ADMINISTRARE: Adulti 1 capsula de 3-4 ori pe zi cu 30 minute inainte de masa,

3-5 picaturi de 3-4 ori pe zi, pana la 20-30 picaturi. Copii 6-14 ani, 1 capsula de 1-2 ori pe zi cu 30 minute inainte de masa, 1-2 picaturi de 3-4 ori pe zi.

13. NORFLOXACINA 400mg

25

NOLICIN 400mg

NORFLOX 400mg H-NORFLOXACIN 400mg EPINA 400mg

MOD DE PREZENTARE: Cutii cu 20 comprimate.INDICATII: In terapia sistemului urinar superior si inferior cuprinzand: cistite, pielite,

cistopielite, pielonefrite cauzate de micro organisme cu rezistenta multipla.CONTRAINDICATII: Primul trimestru de sarcina, alaptare si insuficienta hepatica.MOD DE ADMINISTRARE: 1 tableta la 12 ore.

14. ZANOCIN 200, 400mg GRENIS-ALFA 200mg ORFLOXACIN 200mg OFLOXIN 200mg

MOD DE PREZENTARE: Cutii cu 10 comprimate.INDICATII: Infectii ale tractului urinar inferior si ale rinichilor cauzate de micro organisme

ce se transmit genital (prostatita, uretrita genitala)CONTRAINDICATII: Epilesie.MOD DE ADMINISTRARE: 400mg pe zi timp de 7-10 zile.

26

15. CIPROFLOXACINA 250, 500mg CIFRAN 250, 500mg CIPROLEN 250, 500mg CUMINOL 250, 500mg CIPROQUIN 250, 500mg CIPRINOL 250, 500mg, solutie perfuzabila

MOD DE PREZENTARE: Cutii cu 10 comprimate.INDICATII: Tratamentul unei singure afectiuni sau mai multor infectii asociate, cauzate de

bacterii sensibile la uprofloxacina: infectii ale tractului respirator, ale urechii, nasului, gatului, ale gurii, dintilor, maxilarelor, infectii ale tractului renal si urinal, infectii ale organelor genitale ,etc.

CONTRAINDICATII: Nu are.MOD DE ADMINISTRARE: 250-500mg de 2 ori pe zi.

27

16. LEVOFLOXACINA 250, 500mg, solutie perfuzabila TAVANIC LEXIOFUN

MOD DE PREZENATRE: Cutii cu 5, 7,10 comprimate.INDICATII: Sinuzita, pneumonie, infectii ale tractului urinar, infectii ale prostatei, infectii ale

pielii si tesuturilor moi.CONTRAINDICATII : Nu are.MOD DE ADMINISTRARE: 500-700mg odata pe zi, timp de 7-14 zile.

17. PAPAVERINA 100mg

MOD DE PREZENATRE: Cutii cu 30 comprimate, cutii cu 1 fiola de 1ml solutie 4%.INDICATII: Tulburari circulatorii cerebrale de natura spastica sau arterosclerotica,

retinopatii, migrena, tulburari circulatorii ale musculaturii netede digestive, biliare, renale, colici intestinale, biliare, dismenoree. Are actiune vasodilatatorie si antispastica, direct asupra musculaturii netede.

CONTRAINDICATII: Hipertensiune, intracroniana, glaucom.MOD DE ADMINISTRARE:: Oral: 1 comprimat la nevoie;3-5 comprimate pe zi i.m. sai i.v.

(diluat si lent 2-3 minute) 40-120mg, repetat eventual la 3 ore.

28

18. SCOBUTIL 10mg

MOD DE PREZENTARE: Cutii cu 25 comprimate, cutii cu 5 fiole , supozitoare.INDICATII: Colici intestinale, biliare, uretrale, spasm pyloric, ulcer gastroduodenal,

dismenoree. Este antispastic, digestive si genito-urinar, antisecretor gastric.CONTRAINDICATII: Glaucom, adenoma de prostata cu retentie urinara, hernie,

hipertiroidism.MOD DE ADMINISTRARE: Oral: adulti 2 comprimate sau supozitoare de 3-5 oi pe zi. Injectabil: i.m. sai i.v. lent, 1-2 fiole la nevoie. Copii: 6-12 ani 1 comprimat de 3 ori pe zi.

19. NO-SPA

MOD DE PREZENTARE: Cutii cu 20 comprimate 40mg, 80mg, cutii cu 5 sau 25 fiole 40mg/2ml.

INDICATII: Sppasme ale musculaturii netede in afectiuni cu origine biliara, colecistolitiaza, Colecistita,pericolecistita.Spasme ale tractului urinar: nefrolitiaza, ureterolitiaza,pielita,cistita,tenesme vezicale.

CONTRAINDICATII: Insuficienta hepatica si cardiaca severa.MOD DE ADMINISTRARE: Doza uzuala pentru adulti este de 40-240mg zilnic(2-4ml de 1-

3ori) s.c. sau i.m. sau 120-240mg(1-2 comprimate de 3 ori pe zi) per os, i.v.40-80mg (2-4ml).

29

20. MIALGIN

MOD DE PREZENTARE: Cutii cu 10 fiole de 2ml.INDICATII: Dureri puternice in colici(asociat cu antispastice), infarct miocardic acut ,cancer, dureri post operatorii. CONTRAINDICATII: Alergie specifica, deprimare respiratorie,traumatisme craniene, Hipertensiune intracraniana, intoxicatie cu alcool.MOD DE ADMINISTRARE: Adulti: s.c. sau i.m. 25-100mg sau i.v. lent 25-50mg.

21. FORTRAL

MOD DE PREZENTARE: Cutii cu 20 comprimate, cutii cu 10 fiole de 1ml.INDICATII: Analgezic de 2-3 ori mai slab decat morfina pentru calmarea durerilor moderate sau severe, acute sau cronice, in traumatisme dupa interventii chirurgicale, in colici(nefretica hepatica).CONTRAINDICATII: Alergie la pentazocina, traumatisme craniene, hipertensiune Intracraniana, insuficienta respiratorie, insuficienta hepatica grava, Intoxicatie cu alcool, alaptare, batrani si copii sub 12 ani.MOD DE ADMINISTRARE: Oral: 1-2 comprimate(dupa masa) la intervale de 3-5 ore. In durerile puternice se injecteaza s.c., i.m., i.v. 1 fiola sau 80mg la 3-4ore.

30

22. ATROPINA

MOD DE PREZENTARE: Cutii cu 100 fiole de 1ml solutie 1%. Se elibereaza numai cu Precriptie medicala cu timbrul see.INDICATII: Bronsite cu hipersecretie, colici biliare, colici nefritice, hipersecretie gastrica, Spasm pyloric, tenesme vezicale.CONTRAINDICATII: Fibrilatie arteriala, glaucom, TBC.MOD DE ADMINISTRARE: Injectii s.c. la adulti 0,25-1ml pe zi din solutia de 1%.

31

23. DICLOFENAC 50; 100mg CLAFEN 50; 100mg VOLTAREN 50;100mg RHEUMAVEK 25mg

MOD DE PREZENTARE: Suspensie 50mg; drajeuri int.50mg; supozitoare 100mg; Unguent 1%, gel 11%; solutie injectabila 25mg/ml-3ml; capsule retard 75mg; Comprimate 25-50mg; fiole 75mg; gel 1%; solutie oftalmica 1mg/ml.INDICATII: Poliartrita reumatoida.Spondilita ankilozanta.Reumatism articular.Artrita Gutoasa.Artroze. Inflamatii dureroase post operatorii si post traumatice.Dupa Extractii dentare.Inflamatii pelviene.CONTRAINDICATII: Ulcer duodenal in evolutie, hipersensibilitate la diclofenac, Insuficienta hepatica sau renala severa.Tratament anticoagulant. Copii sub 15 ani.REACTII ADVERSE: Gastrointestinale, greata, diaree, eructatii respiratorii,dermatologice, Hipersensibilitate, efecte pe SNC: astenie,insomnie,iritabilitate.Teste de Laborator modificate: cresc transaminazele,sindrom colestatic pana la hepatita.

Fulminanta, leucopanie,agranulocitoza, trombocitopenie,aplazie.

32

24. IMOVANE

MOD DE PREZENTARE: Comprimate de 7,5mg.INDICATII: Insomnii cronice sau trecatoare.Stare de agitatie,neliniste,cosmaruri.CONTRAINDICATII: Alergie la zopliconum.Insuficienta respiratorie, miastenie. Copii sub 15 ani.REACTII ADVERSE: Slabe fenomene digestive;epigastralgii, greata,somnolenta,cefalee, Depresie.Tulburari de coordonare neuromotorie,dezorientare.

25. NEFRIX

MOD DE PREZENTARE: Comprimate de 50mg si 25mgINDICATII : Edeme nefrotice cardiace,cirotice,carentiale,cortizonice,edeme localizate, HTA, cu adjuvant in hipercalciuria idiopatica.Diabet insipid.CONTRAINDICATII: Anemie, insuficienta renala grava, precoma sau coma diabetica, Boala Addison, aritmi digitale,alergie sau intoleranta la tiazide si sulfamide. Prudenta in diabet,guta,hiperuricemie,insuficienta renala,ciroza decopensata, Sarcina,alaptare.REACTII ADVERSE: Sindrom hipokaliemic,slabiciune musculara,hiponatremie,alcaloza Hipocloremica,hipocalcemica,agravarea insuficientei renale,cresterea uricemiei A glicemiei,cresterea colesterolului si trigliceridelor serice.Uneori anorexie, Greata,voma,tulburari ale tranzitului intestinal,icter colestatic,pancreatita,

33

Hipotensiune arteriala,eruptii, anemie aplastica,leucopemie trombocitopemie.

26. PIAFEN ALGIFEN

MOD DE PREZENTARE: Comprimate; supozitoare, fiole a 5ml solutie injectabila.INDICATII: Colici diferite(ureterale,biliare,intestinale,uterine),in migrene si alte forme De cefalee.CONTRAINDICATII: Glaucom cu unghi ingust.Adenom de prostat cu tendinte de retentie Urinara.Hipotensiune, insuficienta cardiaca grava, infarct miocardic acut, Tahiaritmii, obstructii mecanice ale tubului digestiv, megadolicocolom.REACTII ADVERSE: Reactii alergice la metamizol si alti pirazoli,anemie si agranulocitoza. Administrarea in doze mari poate da efecte atropinice iar injectarea Intravenoasa rapida poate fi cauzata de hipotensiune si soc.

34

CONCLUZII

Litiaza renala reprezinta o urgenta medico-chirurgicala ce necesita internare medicala de specialitate. Este o afectiune frecvent intalnita in patologia aparatului renal, apare la toate varstele, iar prognosticul poate fi grav in cazul unui tratament necorespunzator si al unui regim de viata neechilibrat.

Durerea provocata de prezenta litiazei renale este principalul motivpentru care bolnavul se prezinta intr-un serviciu medical.

Educatia pentru sanatate, informarea corecta a bolnavului asupra regimului alimentar si a regimului de viata pe care trebuie s ail urmeze este foarte importanta pentru evolutia ulterioara a bolii.

35

BIBLIOGRAFIE

♦ Borundel C.--- Manual de medicina interna pentru cadre mediiEditura Medicala, Bucuresti, 1995.

♦ Bruckner I.--- Medicina interna, vol. I,Editura Medicala, Bucuresti, 1980.

♦ Ciocalteu A.---NefrologieEditura Infomedica, Bucuresti, 1997

♦ Ciocalteu A---Litiaza urinara , Editura ICTC, Bucuresti, 1995

♦ Georgescu D---Produse farmaceutice Editura Nationala, 1998

♦ Mozes C. --- Tehnica ingrijirii bolnavului, vol I si vol IIEditura Medicala, 1987

♦ Titirca L. --- Ghid de nursing Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 1996

36

37

38

39

40

41

42

43

44

45

46

47

48