Trasaturile comediei

Comedia este specia genului dramatic ce starneste rasul prin practicarea unor defecte umane sau

aspecte sociale, avand un sfarsit fericit. Ca trăsături generale ale comediei pot fi menţionate: destinată să provoace râsul, personajele reprezintă categorii sociale diverse; subiectele sunt general umane, eroii întruchipând caractere ( parvenitul obraznic, sclavul şiret, aristocratul mândru ); conflictul se plasează între aparenţă şi esenţă ( doar aparent, valorile sunt false ); deznodământul este vesel, stilul – parodic. Conflictele dramatice în comedie sunt derizorii, de nivel exterior, şi ilustrează ridicolul preocupărilor personajelor

Principalul mijloc artistic este comicul, o categorie estetica ce include situatii si personaje ridicole, vicii si moravuri, fiind sanctionate prin râs si urmarindu-se, astfel, îndreptarea acestora. Comicul ilustreaza contrastul dintre esenta si aparenta, dintre serios si derizoriu, dintre iluzie si realitate, dintre efort si rezultatele lui etc.

Principalele modalitati artistice de realizare a comicului sunt ironia, satira si sarcasmul, folosite pentru a crea ridicolul sau grotescul, atât în ilustrarea aspectelor imorale ce se petrec în societate, cât si a caracterelor umane cu defecte morale. Comedia utilizeaza variate procedee de obtinere a comicului: comicul de situatie, reprezentat de obicei de intorsaturile neasteptate sau de repetare – de exemplu, aceeasi scrisoare este gasita de fiecare data de Cetateanul turmentat. Comicul de caracter este reprezentat de prezenta unor tipuri umane axate dominant pe o trasatura (caracterul este un concept specific esteticii clasicismului), astfel Ghita Pristanda intruchipeaza sluga, Zoe – cocheta, in timp ce Zaharia Trahanache este sotul incornorat iar Catavencu demagogul.

Cele mai savuroase efecte comice sunt insa obtinute de dramaturg prin folosirea comicului de limbaj, incepand chiar cu numele personajelor, care ilustreaza subtil o trasatura a lor – Zaharia Trahanache, sugestia moliciunii batranesti, maleabilitatea, aparenta credulitate (de la „trahana” – coca de taitei).Alte tipuri de comic sunt: comicul de moravuri care vizeaza viata de familie (triunghiul conjugal Zoe-Trahanache-Tipatescu) si viata politica (santajul, falsificarea listelor electorale) si comicul de intentie (intentia autorului de a satiriza necinstea din viata publica si de familie).

Conflictul comediei este si el lipsit de substanta, de asemenea izvor de comic prin miza destul de marunta-numirea drept candidat si marile energii pe care le pune in joc- divizarea in cele doua tabere, ilustrata cel mai bine de momentul final al adunarii electorale, care se transforma intr-o bataie generala.

Toate aceste forte care ascund cuvintele sforaitoare si demagogice doar interesul personal se impaca in ultima scena, specificul comediei fiind tocmai finalul fericit, ceea ce dovedeste din plin lipsa de substanta a conflictului. Toti sunt multumiti, obtinand ce si-au dorit – chiar daca in cazul lui Catavencu, este promisiunea ca la viitoarele alegeri va fi sprijinit, dovedind ca, spre deosebire de Agamemnon Dandanache (mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu) si-a dovedit o oarecare „onestitate” fata de „coana Joitica”.

Prin aceste mijloace, piesa provoaca rasul, dar, in acelasi timp atrage atentia cititorilor/spectatorilor, in mod critic asupra „comediei umane”.