Dosar de prezentare - Bulevardul comediei - .La polul opus - familia Terre, ni™te teoreticieni...

download Dosar de prezentare - Bulevardul comediei - .La polul opus - familia Terre, ni™te teoreticieni ai

of 16

  • date post

    29-Aug-2019
  • Category

    Documents

  • view

    212
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of Dosar de prezentare - Bulevardul comediei - .La polul opus - familia Terre, ni™te teoreticieni...

  • Bd. Magheru, nr. 20, 010334 Bucureşti

    tel.: 021.318.89.00 / 021.318.89.01; fax: 021.312.44.80

    e-mail: marketing@nottara.ro

    Casa de bilete: 021 317 41 01

    Dosar de prezentare

    Sala Horia Lovinescu

    „ Viaţa e suferinţă”

    Comedie de bulevard

    de Oliver Bukowski

    traducerea şi adaptarea: Victor Scoradeţ

    Data premierei: 17 octombrie 2015

    DISTRIBUṬIA:

    Horst (Horsch, respectiv Hotte) Paschke - Constantin COJOCARU

    Lothar (Lothi) Ackermann - Gheorghe IFRIM

    Terre - George ALEXANDRU

    Ina Terre - Ada NAVROT

    Thomas Terre - Bogdan COSTEA

    Regia: Vlad Massaci

    Scenografia: Andu Dumitrescu

    Ilustraţia muzicală: Cristi Juncu

    Durata: 2 ore (fără pauză)

  • SINOPSIS

    Viaţa lui Horsch Paschke, un neînsemnat îngrijitor de ştrand, se află la

    cotitură. O „glumiţă răutăcioasă” s-a transformat într-o crimă... Singurul lucru care îi

    rămâne de făcut este să îndrăznească să câştige ceva din răsturnarea asta de

    situaţie. Din fericire, chiar şi într-un şantaj murdar, îi stă alături Lothi, prietenul său

    bun, a cărui singură nevoie certă este împlinirea vieţii sale erotice eşuate.

    Victima, Thomas Terre, devine graniţa dintre două universuri autonome – cei

    doi amici, rataţi fără „ieşire” din vieţile lor degradate, sunt aşezaţi lângă cuplul Terre,

    care îşi petrece timpul gătind cine savuroase unde cruzimea şi ranchiuna sunt invitaţi

    speciali. Umorul este negru până la cruzime, iar cinismul mai usturător ca niciodată.

    Dacă veniţi să vedeţi specatcolul, trebuie să vă spunem că pentru personajele

    noastre filosofia este doar o punte între „halit” şi sex.

  • EXTRASE DIN TEXT:

    Horst Paschke: Şi exact asta e, ăsta- i şpilu’: trebe să fii în stare să te uiţi la toate de sus, de pe Sirius: La toate! Asta-i soluţia, Lothi, asta-i soluţia!

    Horst Paschke: Văzut de sus, de pe Sirius, totu-i de rahat. Şi nici nu mai contează că stai cocoţat pe-un containăr şi eşti obligat să cânţi imnu’ Germaniei!

    Lothar Ackermann: Ce fel de containăr?

    Horst Paschke: Pentru sticlă, cred, albă. Sticlă albă şi “Unitate, dreptate, libertate”.

    Lothar Ackermann: Sticlă albă, care va să zică.

    Horst Paschke: De pe Sirius…

    Lothar Ackermann: Şi ce cretin se caţără pe-un containăr şi cântă aşa un rahat? Şi pă urmă, ce-i cu tine: vorbeşti şi bei, vorbeşti şi bei, nu prea e felu’ tău. “Containăr”! Erai beat.

    Horst Paschke: Era mai bine, dac-aveam ceva la bord.

    Lothar Ackermann: Nu erai mangă? Vrei să spui că te caţeri, treaz, p-un containăr pentru deşeuri dă sticlă albă şi cânţi şi tu acolo ceva?

    Horst Paschke: M-au luat pă sus şi m-au pus pe container. Da’ n-am păţit nimic…Vreau să spun, ar fi putut să-mi facă chestii mult mai nasoale… Câte nu auzi, nu-i aşa… Iar pă mine, Lothi, pă mine mă doare-n cur. La urma urmei, cine suntem noi, nu-i aşa …

    Lothar Ackermann: Cine? Cine ţi-a făcut una ca asta?!

    Horst Paschke: Erau patru.

    Lothar Ackermann: Patru... – I-ai recunoaşte?

    Horst Paschke: Oricând, şi noaptea’ dacă mă scoli din somn şi-i recunosc. Stai să-ţi zic cum era primu’, avea aşa păru’ blond, şi ăilalţi îi ziceau Holger… sau Olaf sau… În orice caz: patru au fost. Arătau un pic aşa, cam ca Terre ăla micu', ştii? Foarte bine îmbrăcaţi, şi aşa, curaţi, absolut normali.

    Lothar Ackermann: Po…porcii dracului!

    Horst Paschke: Lothi, doar nu mi-au…la urma urmelor…vreau să spun: doar nu m- au violat, nu-i aşa? – Nu se poate spune că m-au violat. La urma urmelor: Imnu’ Germaniei e Inmu’ Germaniei şi de ce să nu-l cânţi o dată şi de pe containăr. – Şi pe urmă, când eşti puşti, aşa ca ei, atunci faci fel de fel de chestii uşchite, nu-i aşa? S- au distrat şi ei un pic şi gata. Doamne, ce-au mai râs – vreau să spun: ai auzit tu vr’odată să se râdă la un viol? – nununu, nu ţine, nu s-ar potrivi dă nici o culoare…

    Lothar Ackermann: Bine, Horşte, e-n regulă, a fost doar o glumă. O glumiţă, dacă te uiţi în jos de pe Siphylos ăla al tău.

    Horst Paschke: Sirius. (scena 1)

  • Lothar Ackermann: O mică sperietură..- Paschke, imbecilule, idiotule, eşti un criminal!!!

    Horst Paschke: Mda…Poate că a fost şi destinu’, poate că io am fost mâna destinului, până la urmă. Cine poa’să ştie.

    Lothar Ackermann: Ce eşti tu ma? Mana destinului?

    Horst Paschke: Terre era o jigodie la fel de mare şi dă stricat ca şi ta’-su. Asat-i sigur. Dă la bani, tu spuneai, ţi să duce dracu’ tot caracteru’.

    Lothar Ackermann: Bun, ;i acum ce-o să faci?… ai dat deja telefonu'? Ţi-ai impachetat periuta de dinţi?

    Horst Paschke Mai întâi am vrut ca să scriu scrisoarea.

    Lothar Ackermann Ce scrisoare mă? “Dragă Poliţie, tocmai l-am omorât pe unu’, vă rog să mă scuzaţi.

    Horst Paschke: Ce poliţie,mă? Lu ta’su, lu bătrânu’ Terre, el mă interesează, lu’ ăla-i scriam.

    Horst Paschke: În orice caz io atâta-ţi zic: de Horst Paschke şi-au bătut joc pentru ultima data! Ultima! Horschte Paschke îşi taie acum felia lui din tort. Şi cu asta, basta!

    Lothar Ackermann Nu suntem noi făcuţi pentru treburi d’astea. Să şuteşti câteva cutii de bere, hai!, să mai goleşti câte un automat cu dulciuri din când în când – merge!, da’ chestia asta, Horschti, m-auzi?!, chestia asta-i prea de tot, asta-i chestie de stirile de la ora cinci. Parcă văd:”Horschte, asasinul din pompă”.

    Horst Paschke Lothi, mai avem încă cinşpe, poate douăj dă ani şi p’ormă suntem un sac plin de viermi.– Lothi,: cine bea cum bem noi, cine gândeşte ca noi, cine umblă ca noi – p’ăla nu poa’să-l cheme decât ca pe noi: Lothar Ackermann şi Horst Paschke.Ce-avem noi dă pierdut?!

    Lothar Ackermann Poate că totusi.., n-a fost decât un accident.

    Horst Paschke Corect. Noi tre’ să ne-apucăm să-l valorificăm pă micuţul Terre.

    (scena 3)

  • Argumentul regizorului:

    “Viaţa e suferinţă”, comedia de bulevard a lui Oliver Bukowski, are toate

    ingredientele necesare: are umor, are tragism, are absurd. E povestea a două lumi

    diametral opuse, a două straturi sociale între care nu există minimă comunicare. Doi

    bărbați aruncaţi de societate la marginea ei, doi oameni cărora li s-a dat de atâtea ori

    de înțeles că nu valorează nimic, încearcă, cu o ultimă sforţare, să-și ia o prostească

    revanșă faţă de lumea suspusă a celor bogați și proeminenți. Nu vor reuși, dar noi

    vom descoperi în ei mai multe urme de umanitate decât ne-am fi închipuit. Pe lângă

    Lothar și Horst trecem adesea pe stradă. Le zicem: ratați, alcoolici, nostalgici ai unor

    vremuri în care, egalizați cu toții în sărăcie, ei nu ieșeau prea tare în evidență.

    La polul opus - familia Terre, niște teoreticieni ai eticii pe care nu reușesc să o

    pună în practică nici măcar în cazul propriului fiu, fiind mereu ocupați să se

    autodevoreze, dar cu stil. Între cele două lumi - un mort. Sau Moartea.

    Vlad Massaci

  • REPERE BIOGRAFICE

    Autorul Oliver Bukowski s-a născut în 1961 în Cottbus. Din 1985 până în 1990 a

    studiat filosofia și a obținut în continuare o bursă de doctorat la Universitatea

    Humboldt din Berlin. Primele lui încercări de a scrie au fost îndrumate de Jörg Mihan,

    dramaturg la Berliner Ensemble. În 1991 şi-a întrerupt cercetarea și a început să

    lucreze ca autor independent.

    Farsa Punerea în scenă a unui sărut a fost nominalizată în 1992 la premiul I al

    Operelor autorilor de teatru vienez, iar el însuși ca cel mai bun tânăr artist al stagiunii

    1992 și 1993. În 1994 a urmat o rezidență artistică la Casa de Cultură Schloß

    Wiepersdorf și recunoașterea a venit o dată cu Premiul Gerhart Hauptmann. În 1996

    i-a fost oferită o nouă rezidență artistică la Atelierul Worpswed şi Premiul teatrului

    pentru tineret pentru piesa Fie așa sau așa (Ob so oder so) (premieră 1994, Teatrul

    Hans Otto, Postdam).

    Piesele lui Bukowski sunt constituite pe baza unor observații cotidiene şi

    portretizează proscrișii, paria și micii-burghezi ai societății germane de după

    reunificare. Descrierea analist-psihologică a existenței lipsite de sens și de țel aruncă

    o privire critică asupra societății post-socialiste, privită cu subiectivitatea celui care a

    trăit în Germania de Est. Într-o prezentare, Bukowski a menționat piesele sale ca

    fiind un amuzament inteligent care, date fiind uneori situațiile șocante, surprinde doar

    jumătate de adevăr. „După elegiile sentimentaliste asupra propriei distrugeri a DDR-

    ului, următoarea generație de compatrioți ai actualei schizofrenii l-au îmbrățișat pe

    Bukowski.” – Franz Wille în „Theater heute” nr. 9/1996.

    Alte piese ale lui Bukowski sunt: Londn – L.Ä. – Lübbenau (1992),