Toate Disciplinele pentru licenta la drept

8/15/2019 Toate Disciplinele pentru licenta la drept

http://slidepdf.com/reader/full/toate-disciplinele-pentru-licenta-la-drept 1/486

A. DREPT CIVILPARTEA GENERALĂ

1



CAPITOLUL IOBLIGAŢIA CIVILĂ

1. Definiţia obligaţiei ciile

Obligaţia civilă reprezintă latura pasivă a conţinutului raportului juridic civil. Putemdefini obligaţia civilă ca fiind îndatorirea subiectului pasiv juridic civil de a avea o anumeconduită, corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ, conduită care poate consta în a da, aface ori a nu face ceva şi care, la nevoie, poate fi impusă prin forţa coercitivă a statului1.

Din definiţie reiese că obligaţia civilă are următoarele trăsături! titularul ei trebuie să aibă o anumită conduită, corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ"! îndatorirea constă într!o acţiune #a da, a face$ sau inacţiune #a nu face$"! în cazul nerespectării îndatoririi, aceasta poate fi impusă subiectului pasiv prin forţa de

constr%ngere a statului"

!. Cla"ifica#ea obligaţiilo# ciile

&riteriile de clasificare şi categoriile de obligaţii civile sunt următoarelea în funcţie de obiectul lor, obligaţiile civile se clasifică după cum urmează

obligaţia de a da (aut dare)" obligaţia de a face (aut facere)" obligaţia de a nu face ceva(aut non facere)" obligaţia pozitivă #obligaţia de a da şi obligaţia de a face$" obligaţia negativă#obligaţia de a nu face$" obligaţia de rezultat #numită şi determinată$" obligaţia de diligenţă#numită şi de mijloace$"

b după opozabilitatea lor, obligaţiile civile se împart în obligaţiile obişnuite #opozabile numaiîntre părţi$" obligaţii opozabile şi terţilor (scriptae in rem)".

c în funcţie de sancţiunea juridică a obligaţiei civile, diferenţiem între obligaţii civile perfecte"obligaţii civile imperfecte #numite şi naturale$.

a Obligaţii $e a $a% obligaţii $e a face &i obligaţii $e a n' faceObligaţia de a da ' această obligaţie ridică înainte de toate precizarea semnificaţiei

sale juridice, aceasta în sensul că nu trebuie confundată cu obligaţia de a preda un bunoarecare mobil sau imobil.

(stfel, obligaţia de a da constă în îndatorirea subiectului pasiv a unui raport juridic dea constitui sau transmite în folosul subiectului activ un drept real asupra unui bun.

Pentru a putea e)ecuta obligaţia de a da, subiectul pasiv trebuie să fie titularuldreptului real respectiv, şi să aibă capacitatea de a înstrăina" astfel, de e)emplu, într!un

contract de v%nzare!cumpărare, obligaţia v%nzătorului ce constă în a transmite cătrecumpărător dreptul de proprietate asupra lucrului v%ndut este o obligaţie de a da. (ceastăobligaţie nu se confundă cu obligaţia de a preda materialmente lucrul v%ndut, deoareceaceasta este o obligaţie de a face.

Obligaţia de a face ' constă în îndatorirea ce!i revine subiectului pasiv a unui raport juridic civil de a săv%rşi anumite fapte, acţiuni, lucrări sau servicii în afara celor care seîncadrează în obligaţia de a da.

Obligaţia de a face poate fi instantanee c%nd se e)ecută deodată printr!un singur fapt#de e)emplu, predarea lucrului împrumutat sau v%ndut$. (ceastă obligaţie poate fi succesivă,c%nd se e)ecută în timp, printr!o acţiune continuă sau prin acţiuni repetate #de e)emplu,

prestarea unui serviciu, întreţinerea unei persoane$.

1 ( se vedea G(.Belei', Drept civil roman. Introducere in dreptul civil, subiectele dreptului civil , ediţia a *+!a revăzuta si adăugita dearian -icolae, Petrica rusca, /ditura 0niversul uridic, 2ucureşti, 3445, p.64

3



Obligaţia de a nu face ' constă în îndatorirea subiectului pasiv a unui raport juridiccivil, de a se abţine de la săv%rşirea uneia sau mai multor fapte determinate #de e)emplu,obligaţia care le revine proprietarilor vecini de a nu planta pomi dec%t la distanţa de 3 m delinia despărţitoare a celor două proprietăţi sau obligaţia pe care şi!o asumă nepoata faţă deunc7i, printr!un contract de donaţie, de a nu se căsători p%nă la absolvirea liceului sau

facultăţii$3

.(ceastă clasificare prezintă interes în ceea ce priveşte calificarea unor acte juridice, precum şi posibilitatea aducerii la îndeplinire silită a obligaţiilor.8

b Obligaţii ciile )o*i+ie &i obligaţii ciile nega+ieObligaţiile civile pozitive presupun o acţiune care incumbă subiectului pasiv al unui

raport juridic civil. 9unt obligaţii pozitive obligaţiile de :a da; şi :a face;.Obligaţiile negative presupun o abstenţiune a subiectului pasiv al unui raport juridic

civil. /ste obligaţia negativă obligaţia de :a nu face ceva;.9pre e)emplu, este o obligaţie pozitivă obligaţia de întreţinere, deoarece aceasta

constă în asigurarea de către debitor a celor necesare traiului creditorului. Obligaţia

debitorului de a nu săv%rşi faţă de debitor fapte grave, contrare legii şi bunelor moravuri este oobligaţie negativă.

c Obligaţii ciile $e #e*'l+a+ &i obligaţii ciile $e $iligenţ,Obligaţii civile de rezultat ' se mai numesc şi obligaţii determinate. 9unt acelea care

constau în îndatorirea debitorului de a obţine un rezultat determinat#art. 1<=1 alin 1 din &odulcivil republicat$. &aracteristic lor este faptul că obligaţia este strict precizată sub aspectulobiectului şi scopului urmărit, debitorul asum%ndu!şi îndatorirea ca, desfăşur%nd o anumităactivitate, să atingă un rezultat bine stabilit< #spre e)emplu, obligaţia v%nzătorului de a predacumpărătorului lucrul v%ndut$.

Obligaţii civile de diligenţă ' se mai numesc şi obligaţii de mijloace. 9unt aceleobligaţii prin care debitorul se obligă să depună toată stăruinţa pentru atingerea rezultatului,fără a se obliga la însuşi rezultatul preconizat #de e)emplu, obligaţia asumată de avocat faţăde clientul său, obligaţia medicului de a acţiona cu toată prudenţa şi diligenţa cerute de ştiinţaşi etica medicală, în vederea vindecării pacientului de o anumită boală$.

Potrivit art. 1<=1 alin 8 din &odul civil republicat, pentru a se stabili dacă o obligaţieeste de mijloace sau de rezultat, se va ţine seama îndeosebi de modul în care obligaţia estestipulată în contract, e)istenţa şi natura contraprestaţiei şi celelalte elemente ale contractului,gradul de risc pe care îl presupune atingerea rezultatului şi influenţa pe care cealaltă parte oare asupra e)ecutării obligaţiei.

$ Obligaţii ciile obi&n'i+e% o)o*abile +e#ţilo# &i obligaţii #ealeObligaţii civile obişnuite ' sunt acele obligaţii care incumbă debitorului faţă de care s!au născut. (ceste obligaţii sunt opozabile :între părţi;, ca şi dreptul creat. ajoritateaobligaţiilor civile sunt obişnuite.

Obligaţiile opozabile şi terţilor ' numite şi obligaţii scriptae in rem, sunt aceleobligaţii care sunt str%ns legate de un bun, creditorul put%nd obţine satisfacerea dreptului săudoar dacă dob%nditorul actual al bunului este ţinut să respecte acest drept, deşi este terţ faţă decontractul care a dus la naşterea dreptului creditorului. /ste o astfel de obligaţie cea prevăzutăîn art. 1=11 din &odul civil republicat, potrivit căruia, dacă bunul dat în locaţiune esteînstrăinat, dreptul locatarului este opozabil dob%nditorului, astfel în cazul imobilelor înscrise

3 ( se vedea

C. T'#ian', Curs de drept civil. Partea generală. /ditura 0niversitară, 2ucureşti, 3448, p.=1.

8 ( se vedea G. Bo#oi% C.A.Ang(ele"c', Drept civil. Partea generala, Editura Hamangiu, Bucuresti,!"",p. >6.

< +bidem.

8



în cartea funciară, dacă locaţiunea a fost notată în cartea funciară, în cazul imobilelor neînscrise în cartea funciară, dacă data certă a locaţiunii este anterioară datei certe aînstrăinării, în cazul mobilelor supuse unor formalităţi de publicitate, dacă locatarul aîndeplinit aceste formalităţi, în cazul celorlalte bunuri mobile, dacă la data înstrăinării bunulse afla în folosinţa locatarului.

Obligaţiile reale ' numite şi obligaţii propter rem,1

sunt acele obligaţii care incumbă, potrivit legii, deţinătorului unui bun, datorată importanţei deosebite a bunului pentru societate./ste o asemenea obligaţie cea a deţinătorului unui teren agricol, de a!l cultiva, conform

prevederilor ?egii nr. 1=@1661 legea fondului funciar A, cea a proprietarilor şi deţinătorilor deterenuri cu orice titlu, care sunt obligaţi să ia măsurile prevăzute de lege pentru protecţiafaunei cinegetice şi a mediului său de viaţă, răspunz%nd pentru pagubele pe care le producacestora prin acţiuni ilicite săv%rşite cu intenţie sau din culpa, potrivit prevederilor ?egii nr.<45@3448 a v%nătorii şi a protecţiei fondului cinegetic.

e Obligaţii ciile )e#fec+e &i i-)e#fec+eObligaţii civile perfecte ' sunt acele obligaţii a căror e)ecutare este asigurată în cazul

în care nu sunt aduse la îndeplinire, de bunăvoie, prin forţa de constr%ngere a statului. (stfel,în ipoteza în care persoana obligată nu!şi îndeplineşte de bunăvoie îndatoririle ce!i revintitularului, se pot adresa instanţelor judecătoreşti competente pentru a obţine o 7otăr%re

judecătorească în baza căreia se poate cere e)ecutarea prin constr%ngere a obligaţiei corelativedreptului său încălcat sau nerecunoscut. &ele mai multe obligaţii intră în această categorie.

Obligaţii civile imperfecte # acestea mai sunt denumite şi obligaţii civile naturale.(ceste obligaţii sunt acelea care se înfăţişează în opoziţie cu prima categorie prin aceea că nu

poate cere e)ecutarea lor în mod silit. Dacă însă o asemenea obligaţie a fost e)ecutată de bunăvoie, persoana obligată care şi!a îndeplinit în felul acesta îndatoririle ce!i reveneau, numai poate cere restituirea lor. &u titlu de e)emplu amintim art. 3A4> alin. 8 din &odul civilrepublicat care prevede că cel care a e)ecutat de bunăvoie obligaţia după ce termenul de

prescripţie s!a împlinit, nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei, c7iar dacă la datae)ecutării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit, şi art. 33>< care menţionează faptul că

pentru plata unei datorii născute dintr!un contract de joc sau de pariu nu e)istă drept laacţiune, cel care pierde neput%nd să ceară restituirea plăţii făcută de bunăvoie, cu e)cepţiafraudei sau a cazului în care cel care a plătit era lipsit de capacitate de e)erciţiu ori aveacapacitate de e)erciţiu restr%nsă.

. Obiec+'l #a)o#+'l'i /'#i$ic ciil

3.1. Definiţia obiectului raportului juridic civil

Bntr!o formulare sintetică, se poate considera că obiectul raportului juridic civil are învedere modul de comportare al subiectelor sale în vederea e)ercitării drepturilor subiective,respectiv e)ecutării obligaţiilor civile corelative.

(şa fiind, putem reţine că prin obiect al raportului juridic civil urmează să înţelegemacţiunile sau inacţiunile pe care subiectul activ le poate pretinde, iar subiectul pasiv esteobligat să le îndeplinească. Bn numeroase cazuri acţiunile sau inacţiunile părţilor au ca obiect

bunurile, acesta fiind şi motivul pentru care bunurile au fost calificate drept obiect derivat alraportului juridic civil.

Bnainte de a formula o definiţie asupra noţiunii de bunuri trebuie să lămurim sensurilenoţiunii de lucru şi bun. Prin aceasta se înţelege ceea ce!i poate fi folositor omului în viaţa sa

11 ( se vedea I. L'l,, Privire generală asupra obliga$iilor %propter rem& în Dreptul nr. = @ 3444, p.= ' 33.A Cepublicată în onitorul Oficial al Com%niei, Partea +, nr. 1 din A.41.166= şi modificată ulterior, principala modificare fiind adusă de?egea nr.3<5@344A privind reforma in domeniile proprietăţii si justiţiei, precum si unele masuri adiacente.

<



zilnică. (stfel, omului îi sunt utile apa, cerul, lumina, păm%ntul, plantele etc., însă noţiunea de bun are o altă semnificaţie social juridică, aceasta în sensul că un lucru, pentru a deveni buneste necesar nu numai să!i fie util omului, dar să fie în acelaşi timp susceptibil de apropieresub forma unor drepturi pe care să le poată e)ercita asupra lui. (rt. A8A din &odul civilrepublicat defineşte bunurile ca fiind lucrurile, corporale sau incorporale, care constituie

obiectul unui drept patrimonial.Bn doctrină> bunurile au fost definite ca fiind valoarea economică utilă satisfacerii unor nevoi ale subiectelor de drept civil şi este susceptibilă de apropriere sub forma dreptului

patrimonial. Bn sens larg, noţiunea de :bun; desemnează at%t lucrul, c%t şi dreptul patrimonial care

are ca obiect acest lucru5.Potrivit art. 81 din &odul civil republicat, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor

şi obligaţiilor patrimoniale care aparţin unei persoane fizice sau juridice. Patrimoniul are douăcomponente activul, alcătuit din totalitatea drepturilor subiective cu valoare economică#drepturile reale, drepturile de creanţă şi drepturile care privesc latura patrimonială adrepturilor de creaţie intelectuală$, şi pasivul, format din totalitatea obligaţiilor patrimoniale

#obligaţiile obişnuite ' a da, a face, a nu face ', obligaţiile reale şi obligaţiile opozabile şiterţilor$. Drepturile nepatrimoniale nu intră în cadrul patrimoniului #spre e)emplu, dreptul laviaţă, dreptul la sănătate, dreptul la nume, etc.$, c7iar dacă încălcarea unui asemenea drept

poate da naştere unui drept de creanţă. De asemenea, nu fac parte integrantă din patrimoniuobligaţiile corelative drepturilor absolute #obligaţiile negative generale, opozabile ergaomnes$, deoarece nu au valoare economică propriu!zisă=.

/ste de reţinut că ori de c%te ori se face vorbire despre un drept sau obligaţie patrimonială cu caracter real, aceasta se referă pe de o parte la patrimoniul acelor subiecte dedrept ca universalitate, iar pe de altă parte, la bunurile concrete asupra cărora acel drept see)ercită sau acea obligaţie urmează să se îndeplinească. (stfel, de e)emplu, prin efectuareaunor acte juridice cum ar fi v%nzarea!cumpărarea, un anumit bun poate să iasă din patrimoniulunei persoane şi să intre în patrimoniul altei persoane.

(cestea fiind spuse, se poate afirma e)istenţa unei corelaţii de tipul parte!întreg întrenoţiunile de :bun; şi :patrimoniu;, bunul put%nd fi privit at%t individual, c%t şi ca elementactiv al patrimoniului6. Bn concluzie, bunurile unei anumite persoane pot fi privite în totalitateîn cadrul patrimoniului ca universalitate de drepturi şi obligaţii, iar în individualitate, înfuncţie de regimul lor juridic.

(v%nd în vedere că bunurile formează categoria cea mai reprezentativă la care sereferă conduita subiectelor în cadrul raporturilor juridice civile se impune o cercetareamănunţită a lor.

3.2. Clasificarea bunurilor &lasificarea bunurilor reprezintă importan$ă deoarece ea determină pe de o parte

asemănările şi deosebirile dintre anumite categorii de bunuri, iar pe de altă parte, regimul juridic pentru fiecare categorie în parte.

&odul civil republicat distinge între următoarele categorii de bunuri bunuri mobile şi bunuri imobile, bunuri fungibile şi bunuri nefungibile, bunuri consumptibile şi bunurineconsumptibile, bunuri divizibile şi bunuri indivizibile, bunuri principale şi bunuri accesorii.Bn literatura juridică se face referire şi la alte categorii de bunuri care, de altfel, pot fi deduse

> ( se vedea G(.Belei', op.cit., p.6>.

5 Idem..

= ( se vedea 0. Ioan, Drept civil. Drepturi reale principale, /ditura Pro 0niversitaria, 2ucureşti, 3411, p.13.

6 ( se vedea G(.Belei', op. cit ., p.61.

A



din alte dispoziţii legale. (semenea e)emple pot fi bunuri alienabile şi bunuri inalienabile, bunuri sesizabile şi insesizabile etc.

2unurile se clasifică în funcţie de următoarele criterii1 în funcţie de natura lor, bunurile se împart în bunuri mobile şi bunuri imobile"3 în funcţie de regimul circulaţiei juridice, putem vorbi despre bunuri aflate în circuitul civil şi

bunuri scoase din circuitul civil"8 după cum pot fi sau nu înlocuite unele cu altele în e)ecutarea unei obligaţii civile, avem bunuri fungibile şi bunuri nefungibile"

< după cum folosirea lor implică sau nu consumarea substanţei sau înstrăinarea lor, distingemîntre bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile"

A după cum sunt sau nu producătoare de fructe bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere"> după modul de percepere bunuri corporale şi bunuri incorporale"5 după cum pot fi sau nu împărţite fără să îşi sc7imbe destinaţia, bunurile se împart în bunuri

divizibile şi indivizibile"= în funcţie de corelaţia dintre ele, bunurile sunt principale şi accesorii"6 după cum pot fi sau nu supuse urmăririi şi e)ecutării silite pentru plata datoriilor, bunurile

sunt sesizabile şi insesizabile.

1 B'n'#i -obile &i b'n'#i i-obile unurile imobile sunt acele bunuri care au o aşezare fi)ă şi stabilă, în sensul că nu se

pot mişca dintr!un loc în altul #spre e)emplu, terenurile, construcţiile, etc.$. unurile mobile sunt acele bunuri care au o aşezare fi)ă şi stabilă, fiind susceptibile

de a fi strămutate sau transportate dintr!un loc într!altul #e). animalele, fructele desprinse de pomi, mobilele etc.$.

(ceastă clasificare este cunoscută încă din dreptul roman. Bn &odul civil republicat, prin art.A8> se dispune că bunurile sunt mobile sau imobile. otuşi, pentru a avea o imaginecompletă a acestor bunuri, trebuie să analizăm regimul lor juridic.

Potrivit reglementărilor cuprinse în &odul civil, republicat, bunurile imobile sunt detrei feluri

• imobile prin natura lor , în sensul că prin e)istenţa propriu!zisă, sau în modul artificial suntîncorporate solului şi au menirea ca prin fi)itatea lor să poată fi folosite terenurile, izvoareleşi cursurile de apă, plantaţiile prinse în rădăcini, construcţiile şi orice alte lucrări fi)ate în

păm%nt cu caracter permanent, platformele şi alte instalaţii de e)ploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial,este încorporat în acestea cu caracter permanent #art. A85 din &odul civil republicat$"

• imobile prin destina$ie ' în sensul că deşi sunt mobile prin natura lor, prin destinaţia care leeste dată, anumite bunuri se consideră a fi imobile" art. A8= prevede faptul că răm%n bunuri

imobile materialele separate în mod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou întrebuinţate,at%t timp c%t sunt păstrate în aceeaşi formă, precum şi părţile integrante ale unui imobil caresunt temporar detaşate de acesta, dacă sunt destinate spre a fi reintegrate" de asemenea,materialele aduse pentru a fi întrebuinţate în locul celor vec7i devin bunuri imobile dinmomentul în care au dob%ndit această destinaţie"

• imobile prin determinarea legii"! ' se au în vedere drepturile reale imobiliare şi acţiunile careau ca obiect apărarea pe cale juridică a drepturilor reale imobiliare #art. A<3 din &odul civilrepublicat$.

2unurile imobile se consideră a fi tot de trei feluri, în conformitate cu reglementăriledin &odul civil republicat

14 Ibidem, p.5A.

>



• mobile prin natura lor ' acele bunuri care nu sunt considerate de lege imobile, conform art.A86 din &odul civil republicat" în această categorie intră şi undele electromagnetice sauasimilate acestora, precum şi energia de orice fel produse, captate şi transmise, în condiţiilelegii, de orice persoană şi puse în serviciul său, indiferent de natura mobiliară sau imobiliară asursei acestora11"

• mobile prin determinarea legii sunt redate de drepturile patrimoniale şi acţiunile care au caobiect apărarea pe cale judiciară a acestora, cu e)cepţia acelora care reprezintă bunuri imobile

prin determinarea legii. (stfel, intră în această categorie drepturile de creanţă care au caobiect bunuri imobile, drepturile reale şi drepturile de creanţă care au ca obiect bunurilemobile, respectiv acţiunile prin care se apără acestea"

• mobile prin anticipa$ie ' deşi prin natura lor, anumite bunuri sunt imobile prin natura lor,av%ndu!se în vedere situaţia de viitor, prin convenţia părţilor, se consideră a fi mobile 13" art.A<4 din &odul civil republicat, prevede că bogăţiile de orice natură ale solului şi subsolului,fructele neculese încă, plantaţiile şi construcţiile încorporate în sol devin mobile prinanticipaţie, atunci c%nd prin voinţa părţilor, sunt privite în natura lor individuală în vederea

detaşării lor" bunurile mobile prin anticipaţie au un caracter mobiliar relativ, în sensul căacestea sunt mobile numai în raporturile dintre părţile actului juridic respectiv, faţă de terţiurm%nd să devină mobile numai după desprinderea efectivă de fond18"

Diferenţierea de regim juridic dintre bunurile imobile şi bunurile mobile, prezintăinteres sub următoarele aspecte

! regimul publicităţii înstrăinărilor şi constituirea de drepturi reale asupra lor este propriu în principiu numai bunurile imobile"

! pentru bunurile mobile nu este necesară publicitatea înstrăinărilor, deoarece cel care poartă unasemenea bun se consideră a fi proprietar"

! în cazul bunurilor imobile, se face distincţie între nuda proprietate şi posesia ca stare de fapt"aceasta în sensul că aceste două stări sau situaţii pot aparţine fiecare altui titular" ca urmare,

dreptul de proprietate poate fi aprobat prin acţiunea în revendicare, iar posesia, prin acţiunile posesorii"! în ceea ce priveşte bunurile imobile, posesia poate duce la uzucapiune #art. 684 şi următoarele

din &odul civil republicat$, iar pentru bunurile mobile, posesia de bună credinţă valorează proprietate, conform art. 68A din &odul civil, o prezumţie absolută şi irefragabilă de proprietate sau poate conduce la dob%ndirea proprietăţii prin uzucapiune #art. 686 din &odulcivil, republicat$"

! în dreptul internaţional privat, bunului imobil i se aplică legea ţării pe teritoriul căreia estesituat, în timp ce bunului mobil i se aplică legea proprietarului bunului, conform prevederilor ?egii nr. 14A@1663 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat1<"

! în cazul bunurilor imobile, înstrăinarea este supusă, uneori, unor cerinţe mai stricte"

! litigiile cu privire la bunurile imobile sunt soluţionate de instanţele în raza teritorială a cărorase află bunul, pe c%nd litigiile cu privire la bunurile imobile sunt soluţionate de instanţele în acăror rază teritorială se află domiciliul p%r%tului"

! în cazul bunurilor comune ale soţilor, înstrăinarea sau grevarea unui imobil nu se poate facedec%t dacă celălalt soţ şi!a dat consimţăm%ntul e)pres în acest sens, în timp ce pentruînstrăinarea bunurilor mobile operează prezumţia de mandat tacit reciproc.

! B'n'#i afla+e 2n ci#c'i+'l ciil &i b'n'#i "coa"e $in ci#c'i+'l ciil

11 ( se vedea G.Bo#oi% C.A.Ang(ele"c', op.cit., p.5>.

13 ( se vedea

G(. Belei', op.cit , p. 63.

18 ( se vedea G.Bo#oi% C.A.Ang(ele"c', op.ci.t , p.5>.

1< Publicată în onitorul Oficial al Com%niei, Partea +, nr. 3<A din 1 octombrie 1663

5



unurile aflate !n circuitul civil sunt bunuri care pot face obiectul actelor juridice.(ceastă categorie de bunuri se împarte, la r%ndul ei, în bunuri care pot circula liber ,neîngrădit #aici intră majoritatea bunurilor$ şi bunuri care pot fi dob'ndite, deţinute sauînstrăinate cu respectarea anumitor condi$ii prevăute de lege #spre e)emplu, substanţeleradioactive, obiectele de cult, materiale e)plozibile, arme, muniţii etc.$.

unurile scoase din circuitul civil sunt acele bunuri care nu pot face obiectul actului juridic civil, acestea fiind inalienabile #spre e)emplu, bunurile care fac e)clusiv obiectuldreptului de proprietate publică şi anume bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiulaerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială,resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental ' art.=A6 &odul civil,republicat1A$.

+mportanţa acestei clasificări priveşte valabilitatea actelor juridice civile, sub aspectulobiectului lor 1>, în sensul că actele juridice care au ca obiect bunuri scoase din circuitul civil şiactele juridice care au ca obiect bunuri care circulă restrictiv şi care au fost înc7eiate fărărespectarea condiţiilor legale sunt lovite de nulitate absolută.

B'n'#i f'ngibile &i b'n'#i nef'ngibile unurile fungibile sunt acele bunuri care în e)ecutarea unei obligaţii, găsindu!se într!

un raport de ec7ivalenţă, pot fi înlocuite cu altele, fără ca aceasta să afecteze validitatea plăţii./ste de reţinut că potrivit art.A<8 alin.3 din &odul civil, republicat, sunt fungibile bunuriledeterminabile după număr, măsură sau greutate.

unurile nefungibile sunt acele bunuri care av%nd individualitate proprie determinată pe baza unor trăsături specifice nu se pot înlocui unele cu altele pentru a elibera pe debitor dee)ecutarea obligaţiei ce!i revine #e). un tablou făcut de un anumit pictor, o carte cu dedicaţieetc.$.

Bn art. A<8. alin.8, &odul civil republicat stabileşte că izvor al caracterului fungibil saunefungibil al unui bun poate fi şi voinţa părţilor, care se pot înţelege ca un bun fungibil să fieconsiderat nefungibil şi invers.

ec7ea reglementare reţinea şi clasificarea bunurilor în individual determinate, cafiind acele bunuri care se individualizează prin însuşiri proprii, speciale #spre e)emplu, o cartecu o dedicaţie şi un autograf din partea autorului, un autoturism individualizat prin seriaşasiului etc.$ şi generic determinate care se individualizează prin însuşirile speciei oricategoriei din care fac parte, individualizarea acestora făc%ndu!se prin măsurare, numărare,c%ntărire #spre e)emplu, o cantitate de cereale, doi metri de stofă, etc.$. Deşi în &odul civilrepublicat această clasificare nu este prezentă, e)istă dispoziţii legale care se referă la celedouă categorii de bunuri, cum sunt art.1358, art.135<, art.1<=3, art.1<=>, etc.

2unurile individual determinate sunt nefungibile, iar cele determinate generic sunt

fungibile.+nteresul juridic al acestei clasificări constă în aceea că, dacă obiectul raportului juridiccivil este un bun fungibil, debitorul poate să!i predea creditorului un bun de acelaşi fel, iar dacă bunul este nefungibil, debitorul, pentru a se elibera de obligaţie, trebuie să!i predeacreditorului bunul individual determinat. otodată, momentul transmiterii dreptului real diferăîn funcţie de natura bunului. (stfel, ca regulă generală, în cazul bunurilor nefungibile, dreptulreal se transmite în momentul înc7eierii actului juridic, c7iar dacă nu s!a predat bunulrespectiv #art.1>5< din &odul civil republicat$, iar în cazul bunurilor fungibile, dreptul real setransmite în momentul individualizării acestora prin predare, numărare, măsurare, c%ntărireori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului #art.1>5= din &odul civilrepublicat$. ?ocul predării bunului individual determinat este locul unde acesta se găsea în

1A ( se vedea şi art.18> din &onstituţia Com%niei.

1> ( se vedea G.Bo#oi% C.A.Ang(ele"c', op.cit ., p.5=.

=



momentul contractării, iar bunurile determinate generic trebuie predate la sediul debitorului,din momentul înc7eierii contractului, deoarece în principiu, plata este c7erabilă, iar nu

portabilă #art.1<6< alin.1 lit.b şi c$.

3 B'n'#i con"'-)+ibile &i b'n'#i necon"'-)+ibile

unurile consumptibile sunt acele bunuri mobile a căror întrebuinţare obişnuităimplică înstrăinarea sau consumarea substanţei lor #spre e)emplu alimentele, lemnele pentrufoc, combustibilul$.

unurile neconsumptibile sunt cele care pot fi întrebuinţate în mod continuu fără ca prin aceasta să se consume materialmente substanţa sau să fie implicată înstrăinarea lor #spree)emplu terenuri, clădiri etc.$.

(rt.A<< alin.8 din &odul civil republicat prevede posibilitatea sc7imbării prin act juridic a calităţii unui bun din consumptibil în neconsumptibil.

9ubliniem faptul că, deşi în majoritatea cazurilor bunurile consumptibile suntfungibile, iar cele neconsumptibile sunt nefungibile, cele două clasificări nu se suprapun, deciconsumptibilitatea nu trebuie confundată cu fungibilitatea. 0n astfel de e)emplu de bun

consumptibil şi nefungibil este acela al ultimei sticle cu vin dintr!o recoltă de vin renumită.otodată, e)istă şi bunuri neconsumptibile, dar fungibile, cum ar fi două cărţi din aceeaşiediţie15.

0tilitatea acestei clasificări se relevă prin aceea că numai asupra bunurilor neconsumptibile se pot institui drepturi de folosinţă temporară care să permită titularilor folosirea lor şi concomitent să le fie impusă obligaţia restituirii în individualitatea lor identică.

4 B'n'#i f#'gife#e &i b'n'#i nef#'gife#e unurile frugifere sunt acele bunuri care în mod periodic şi fără să!şi consume

substanţa dau naştere la alte bunuri numite fructe. ructele reprezintă acele produse carederivă din folosirea unui bun, fără a diminua substanţa acestuia.

Potrivit art. A<= din &odul civil republicat, distingem trei categorii de fructe, dupăcum urmează

fructe naturale sunt acele produse directe şi periodice ale unui bun, obţinute fără intervenţiaomului, cum ar fi acelea pe care păm%ntul le produce de la sine, producţia şi sporul animalelor #spre e)emplu mere pădureţe, păşuni necultivabile etc.$"

fructe industriale sunt acele produse directe şi periodice ale unui bun, obţinute ca rezultat alintervenţiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel #spre e)emplu culturi agricole, viţa!de!vieetc.$"

fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtuteaunui act juridic, precum c7iriile, arenzile, dob%nzile, venitul rentelor şi dividendele.

Eructele se disting de producte. Productele sunt produsele obţinute dintr!un bun cuconsumarea sau diminuarea substanţei acestuia, precum copacii unei păduri, piatra dintr!ocarieră şi altele asemenea #art. A<6 din &odul civil republicat$.

Bunurile nefrugifere sunt acele bunuri care nu au însuşirea de a da naştere periodicunor produse, fără a li se consuma substanţa.

+nteresul juridic al acestei clasificări prezintă importanţă din mai multe puncte devedere în timp ce fructele naturale şi cele industriale se dob%ndesc prin culegere #percepere$la data separării de bunul care le!a produs #art.AA4, alin.3 din &odul civil republicat$, celecivile se dob%ndesc zi cu zi #art.AA4 alin 8 din &odul civil republicat$" uzufructuarul aredreptul doar la fructe, nu şi la producte, care se cuvin noului proprietar" posesia de bună!

15 ( se vedea G.Bo#oi% C.A.Ang(ele"c', op.cit., p.=4.

6



credinţă conduce numai la dob%ndirea proprietăţii fructelor, nu şi a productelor #art. 6<= din&odul civil republicat$.

5 B'n'#i co#)o#ale &i b'n'#i inco#)o#ale unurile corporale sunt acelea care au e)istenţă materială perceptibilă cu ajutorul

simţurilor umane. unurile incorporabile reprezintă valoarea economică ideală cu e)istenţa abstractă#spre e)emplu drepturile patrimoniale$. 9e disting următoarele categorii de bunuriincorporabile1=

! drepturile reale, altele dec%t dreptul de proprietate"! proprietăţile incorporale" în această categorie sunt incluse bunuri a căror e)istenţă depinde de

activitatea şi de puterea creatoare a omului, fie dintr!o activitate în curs, fie dintr!o activitatetrecută şi materializată în creaţii spirituale #spre e)emplu, dreptul de autor şi alte drepturicone)e$"

! titlurile de valoare, fiind incluse în această categorie valorile mobiliare #spre e)emplu, acţiuni,obligaţiuni$, precum şi efectele de comerţ #cambia, biletul la ordin şi cecul$"

6 drepturile de creanţă"(ceastă clasificare prezintă importanţă sub următoarele aspecte dob%ndirea

proprietăţii mobiliare ca efect al posesiei de bună!credinţă #art. 68A din &odul civil republicat$operează numai pentru bunurile mobile corporale, şi numai e)cepţional pentru bunurilemobile incorporale, respectiv titlurile la purtător #art. 6<4 din &odul civil republicat$"dob%ndirea proprietăţii prin simpla tradiţiune operează numai bunurile corporale" titlurile devaloare se transmit diferit la purtător ' tradiţiune, nominale ' prin cesiune, la ordin ' prin gir sau andosament" regimul de drept internaţional privat diferă, fiind guvernat de prevederilecuprinse în &artea a ++!a a &odului civil republicat.

7 B'n'#i $ii*ibile &i in$ii*ibile unurile divizibile sunt acelea care poate fi împărţite fără să îşi sc7imbe, prin aceasta

destinaţia lor economică. unurile indivizibile sunt acelea care nu pot fi împărţite în natură fără a li se sc7imba

destinaţia lor economică #art. A<A alin.3 din &odul civil republicat$.9pre e)emplu, o bucată de stofă poate fi împărţită, fiind un bun divizibil, pe c%nd un

autoturism este un bun indivizibil, deoarece prin împărţire i se sc7imbă destinaţia.(rt. A8A alin.8 din &odul civil republicat prevede posibilitatea sc7imbării destinaţiei

unui bun divizibil într!un bun indivizibil.+nteresul juridic al acestei clasificări priveşte materia partajului şi al obligaţiilor, astfel

dacă partajul priveşte un bun indivizibil, acesta din urmă se atribuie unuia din proprietari cu

obligarea lui la o sulta către ceilalţi sau bunul respectiv este scos la v%nzare prin licitaţie, iar preţul este împărţit. Dacă bunul indivizibil formează obiectul unei obligaţii cu mai multesubiecte, se creează o indivizibilitate naturală, astfel, fiecare debitor este ţinut să e)ecuteîntreaga prestaţie.

8 B'n'#i )#inci)ale &i acce"o#ii unurile principale sunt bunurile care au o e)istenţă de sine stătătoare şi respectiv o

destinaţie şi un regim juridic propriu. unurile accesorii sunt acele bunuri care sunt legate prin destinaţia lor de alte bunuri

şi ca atare, nu pot fi folosite dec%t împreună #spre e)emplu, cureaua pentru ceas, antena pentrutelevizor, beţele pentru sFG etc.$.

1= ( se vedea G. Bo#oi% C.A.Ang(ele"c', op. cit., p.=3

14



+nteresul juridic este dat de regula de drept potrivit căreia accesoriul urmează soarta principalului #accesorium se*uitur principale$, drept urmare, dacă un bun principal faceobiectul unui act juridic, bunul accesoriu se consideră că urmează regimul juridic al bunului

principal, c7iar dacă nu s!a stipulat e)pres o asemenea clauză.

9 B'n'#i "e"i*abile &i b'n'#i in"e"i*abile unurile sesizabile sunt acelea ce pot forma obiectul e)ecutării silite a debitorului,conform art. <46 din &odul de procedură civilă.

unurile insesizabile sunt acele bunuri care nu pot fi urmărite pentru plata uneidatorii. +ntră în această categorie bunurile destinate< satisfacerii unor nevoi de bază aleomului #alimente 7rană$, cele destinate e)ercitării profesiei, precum şi bunurile care facobiectul dreptului de proprietate publică dat fiind caracterul general al acestora.

B'n'#i a)a#ţin:n$ $o-eni'l'i )'blic şi b'n'#i a)a#ţin:n$ $o-eni'l'i )#ia+ al"+a+'l'i ' această clasificare se aplică doar statului şi unităţilor administrativ!teritoriale sunttitulari ai dreptului de proprietate publică şi dreptului de proprietate privată după cum bunurile

intră în domeniul public sau privat. (stfel, doar bunurile din domeniul public la satului publice sunt inalienabile, imprescriptibile, insesizabile, în condiţiile legii.

Potrivit prevederilor din &odul civil republicat, bunurile mai pot fi împărţite înb'n'#i comune şi b'n'#i )#o)#ii ale "oţilo#. (stfel, sunt bunuri comune acele bunuridob%ndite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi cu e)cepţia cazurilor prevăzute de art. 8<4din &odul civil republicat. Potrivit acestui din urmă articol, se constituie cu titlu de bunuri

proprii următoarele bunurile de uz personal" bunuri dob%ndite în timpul căsătoriei prinmoştenire, legat sau donaţie, afară de cazul în care dispunătorul a prevăzut că ele vor ficomune" bunurile de uz personal şi cele destinate e)ercitării profesiei unuia dintre soţi dacă nusunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri" drepturile

patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pecare le!a înregistrat" bunurile dob%ndite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscriseleştiinţifice sau literare, sc7iţele şi proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri" indemnizaţiade asigurare sau despăgubirea pentru pagubele pricinuite persoanei" indemnizaţia de asigurareşi despăgubire pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi" valoarea carereprezintă şi înlocuieşte un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare. +mportanţaacestei clasificări rezidă în faptul că la efectuarea partajului, soţilor le sunt stabilite drepturileasupra acestor bunuri în funcţie de titlul cu care sunt deţinute #bunuri proprii sau bunuricomune$.

11



CAPITOLUL II

CONDIŢIILE DE ;OND <I DE ;OR0Ă NECE=ARE PENTRU VALIDITATEAACTULUI >URIDIC CIVIL

1. Ca)aci+a+ea $e a 2nc(eia ac+e /'#i$ice ciile

Ca)aci+a+ea $e a 2nc(eia ac+'l /'#i$ic ciil reprezintă acea condiţie de fond şiesenţială care constă în aptitudinea subiectului de drept civil de a participa la viaţa juridică

prin înc7eierea de acte juridice civile, în scopul de a dob%ndi drepturi subiective civile şi a!şiasuma obligaţii civile16.

&apacitatea de a înc7eia acte juridice civile reuneşte în structura sa o parte acapacităţii de folosinţă a subiectului de drept civil #care se manifestă în aptitudinea generală şiabstractă a acestuia de a înc7eia acte juridice civile$, precum şi capacitatea de e)erciţiu asubiectului de drept civil #în urma înc7eierii actelor juridice civile se dob%ndesc drepturi

subiective civile şi se asumă obligaţii civile$34, fără a se confunda cu acestea31.&odul civil reglementează această condiţie de fond, esenţială şi generală, în art.11=4,

potrivit căruia : poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege +inici oprită să nc-eie anumite acte uridice civile;. (şadar, în materia înc7eierii actelor

juridice civile este instituit )#inci)i'l ca)aci+,ţii $e a 2nc(eia ac+e /'#i$ice ciile% e)cepţiafiind incapacitatea. (v%nd în vedere că legiuitorul nu face distincţie între persoanele fizice şi

persoanele juridice, iar ubi le/ non distinguit nec nos distinguere debemus, principiulfuncţionează at%t în cazul persoanelor fizice, c%t şi în cazul persoanelor juridice.

Bn privinţa persoanelor fizice, în literatura de specialitate s!a apreciat că principiulcapacităţii de a înc7eia acte juridice civile se întemeiază pe ideea că, în timp ce capacitateaeste o stare de drept ! de ure !, discernăm%ntul este o stare de fapt ! de facto ! ce poate e)istaizolat, c7iar la o persoană incapabilă, după cum o persoană deplin capabilă se poate găsi într!osituaţie în care, temporar, să nu aibă discernăm%nt33.

Bn ceea ce priveşte persoanele juridice, acestea nu au o e)istenţă naturală fiind, potrivitart.3A alin.8 din &odul civil, republicat, acele forme de organizare care, întrunind condiţiilecerute de lege, devin titulare de drepturi şi de obligaţii civile. (stfel, nu se poate vorbi desprevoinţa şi discernăm%ntul lor, motiv pentru care legiuitorul a creat instituţia reprezentării legalea persoanelor juridice la înc7eierea actelor juridice civile, care să permită participarea acestuisubiect de drept civil la viaţa juridică38 prin organele sale de administrare.

De la )#inci)i'l ca)aci+,ţii $e a 2nc(eia ac+e /'#i$ice ciile e)istă următoarelee)cepţii

! persoanele declarate incapabile de lege, adică persoanele lipsite de capacitate de e)erciţiu,respectiv minorii care nu au mplinit "0 ani şi interi+ii udecătore+ti. (rt.<8 &odul civil,republicat, prevede că cei lipsiţi de capacitate de e)erciţiu ' minorii care nu au împlinit 1< anişi interzişii judecătoreşti, de regulă3<, nu pot înc7eia personal acte juridice civile, ci acesteavor fi înc7eiate în numele lor de reprezentanţii legali.

16 ( se vedea G(.Belei', op.cit ., p.1<4.

34 Idem. ( se vedea, în acelaşi sens şi G.Bo#oi% C.A.Ang(ele"c'% op.cit., p.138.

31 E.L')an% I.=ab,'6Po)% op.cit., vol.+, p.1=6.

33 ( se vedea G(.Belei', op.cit., p.1<<.

38 Pentru detalii, a se vedea E.C(ela#'% Drept civil. Persoanele n reglementarea 1CC, /diţia 8, /ditura &.H.2ecF, 2ucureşti, 3413, p.344

şi urm.3< ?a alin.8 al art.<8 se prevede că aceste categorii de persoane pot înc7eia totuşi acte de conservare şi acte de dispoziţie de valoare mică,cu caracter curent şi care se e)ecută la momentul înc7eierii lor.

13



Bn ceea ce priveşte persoanele cu capacitate restr%nsă de e)erciţiu #persoanele cuv%rsta cuprinsă între 1< şi 1= ani$, în temeiul art.<1 &odul civil, republicat, acestea pot înc7eiaacte juridice civile, dar, de regulă3A, cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, iar în cazurile

prevăzute de lege şi cu autorizarea instanţei de tutelă. (ceste categorii de persoane nureprezintă e)cepţii de la principiul capacităţii de a înc7eia acte juridice civile, ci mai degrabă

o confirmare a acestuia. (stfel, cunoscut fiind faptul că în intervalul 1<!1= ani discernăm%ntul persoanelor fizice este în curs de formare, legiuitorul nu face altceva dec%t să asigure ocrotireaintereselor acestei categorii de persoane prin completarea voinţei lor cu încuviinţarea

părinţilor sau a tutorelui şi, după caz, cu autorizarea instanţei de judecată.=ancţi'nea care intervine în cazul înc7eierii actelor juridice civile de către persoanele

lipsite de capacitate de e)erciţiu sau de cele cu capacitate restr%nsă de e)erciţiu cunerespectarea dispoziţiilor legale este nealabili+a+ea ac+'l'i ?n'li+a+ea #ela+i,% c(ia# f,#,$oe$i#ea 'n'i )#e/'$ici' #art.<< alin.1 &odul civil, republicat$.

! persoanele cărora le este interzisă înc7eierea anumitor acte juridice civile1. (rt.34> alin.1 &odul civil, republicat prevede că persoanele juridice pot avea orice

drepturi +i obliga$ii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot

apar$ine dec't persoanelor fiice. Bn continuare, la alin.3 al aceluiaşi te)t legal se precizeazăcă persoanele uridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi +i obliga$ii civile care

sunt necesare pentru realiarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. Bnconcluzie, principiul capacităţii persoanelor juridice de a înc7eia acte juridice civile cunoaştedouă limite

i. actele juridice civile care se referă la drepturi şi obligaţii civile care prin natura lor sau prin dispoziţiile legii aparţin e)clusiv persoanelor fizice

ii. actele juridice civile care se referă la drepturi şi obligaţii civile care nu servesc realizăriiscopului pentru care au fost înfiinţate persoanele juridice.

(ctele juridice civile înc7eiate cu încălcarea acestor două limite nu sunt valabile, fiindlovite de n'li+a+e ab"ol'+,.

3. Potrivit art.1<> alin8 &odul civil, republicat, minorul nu poate să facă dona$ii,altele dec't darurile obi+nuite potrivit stării lui materiale +i nici să garantee obliga$iaaltuia. (ctele înc7eiate cu încălcarea acestei incapacităţi fiind lovite de n'li+a+e #ela+i,.

8. Bn temeiul art.1<5 alin.1 &odul civil, republicat, este interisă, sub sanc$iuneanulităţii relative , nc-eierea de acte uridice ntre tutore sau so$ul, o rudă n linie dreaptă ori

fra$ii sau surorile tutorelui, pe de o parte, +i minorul aflat sub tutelă, pe de altă parte.<. alte asemenea interdicţii e)pres şi limitativ prevăzute de lege sub sancţiunea

n'li+,ţii ab"ol'+e "a' #ela+ie% în funcţie de natura interesului ocrotit3>.

!. Con"i-ţ,-:n+'l

2.1. Consimţăm"ntul # parte componentă a voinţei juridice&onsimţăm%ntul este o manifestare de voinţă ce e)primă 7otăr%rea părţilor de a

înc7eia actul juridic.(cesta este urmare a unui proces psi7ologic comple) determinat de anumite nevoi pe

care subiectul de drept doreşte să le satisfacă prin mijloace juridice #fapte sau acte juridice$asupra cărora deliberează şi, în final, ia 7otăr%rea de a înc7eia un anumit act juridic pe care oe)teriorizează spre a fi cunoscută de cealaltă parte. (şadar, etapele procesului psi7ologic 35

amintit constau în

3A inorii care au împlinit v%rsta de 1< ani pot înc7eia singuri actele juridice civile pe care le puteau înc7eia singuri şi cei lipsiţi de

capacitate de e)erciţiu.3> &u titlu de e)emplu, a se vedea art.1>A8!1>AA &odul civil, republicat, care reglementează incapacităţile de a cumpăra şi de a vinde.

35 Pentru detalii, a se vedea G(.Belei'% op.cit., p.1<A!1<>.

18



1$ identificarea nevoii care se impune a fi satisfăcută"3$ identificarea mijloacelor prin care se poate atinge acest deziderat"8$ analizarea acestora şi deliberarea asupra lor"<$ luarea 7otăr%rii de a înc7eia un anumit act juridic civil ca mijloc de satisfacere a

nevoii declanşatoare"

A$ e)teriorizarea 7otăr%rii şi înc7eierea actului juridic respectiv. Potrivit art.11=3 din&odul civil, republicat, contractul se nc-eie prin negocierea lui de către păr$i sau prinacceptarea fără reerve a unei oferte de a contracta.

Pentru dreptul civil ' ramură de drept, necesitatea satisfacerii anumitor nevoireprezintă motivul pentru care o persoană fizică sau juridică ajunge să înc7eie un act juridiccivil, adică scopul sau caua actului uridic respectiv. Bn ceea ce priveşte 7otăr%reae)teriorizată de a înc7eia un anumit act juridic civil, aceasta reprezintă consim$ăm'ntul.(ceste două elemente formează voin$a uridică.

Bn continuare, amintim faptul că voin$a uridică este guvernată de două principii1 principiul libertă$ii de voin$ă2reglementat în art.11>6 &odul civil, republicat a cărui

denumire marginală este c7iar :?ibertatea de a contracta;. Potrivit acestui te)t legal, păr$ile

sunt libere să nc-eie orice contracte +i să determine con$inutul acestora, n limitele impusede lege, de ordinea publică +i de bunele moravuri. Din interpretarea acestor dispoziţii sedeprind următoarele concluzii

! libertatea de voinţă se manifestă în 1$ posibilitatea subiectelor de drept de a alege un anumitact juridic civil pe care urmează să îl înc7eie 36" 3$ posibilitatea subiectelor de drept de a alegeconţinutul actului juridic respectiv. Odată înc7eiat actul juridic, acesta are putere de lege între

părţile contractante84, put%nd fi modificat sau desfiinţat numai prin acordul părţilor sau dincauze autorizate de lege81.

! libertatea de voinţă nu are însă un caracter absolut, ci cunoaşte limitele impuse de lege83,ordinea publică şi bunele moravuri88.

! principiul voin$ei reale #interne$ e)primă regula potrivit căreia în ipoteza neconcordanţeiîntre voinţa internă a părţilor #reală$ şi manifestarea sa e)terioară se va da înt%ietate voinţeiinterne #reale$8<. (cest principiu îşi găseşte consacrare legală în

! art.13>> &odul civil, republicat, potrivit căruia contractele se interpretează după voinţaconcordantă a părţilor, iar nu dup sensul literar al termenilor, iar la stabilirea voinţeiconcordante se va ţine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate între

părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior înc7eieriicontractului.

! art.13=6 şi art.1364 &odul civil, republicat, care reglementează instituţia simulaţiei care presupune e)istenţa concomitentă a două acte juridice civile între aceleaşi părţi şi anume unul public, aparent prin care se creează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii şi

unul secret #contraînscris$ care corespunde voinţei reale a părţilor şi prin care se ani7ilează întot sau în parte aparenţa juridică creată de actul public 8A. Bn temeiul acestor dispoziţii legale,

3= I.Alb', 3ibertatea contractuală în :Dreptul; nr.8@1668, p.36!85.

36 (mintim aici prevederile art.13 alin.1 &odul civil, republicat, care fac referire la actele juridice civile patrimoniale, de dispoziţie, potrivitcărora oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede n mod e/pres altfel.

84 ( se vedea, art.1354 alin.1 &odul civil, republicat ca temei juridic pentru principiul obligativităţii actului juridic civil.

81 ( se vedea art.1354 alin.3 &odul civil, republicat ca temei juridic pentru principiul irevocabilităţii actelor juridice civile.

83 &u titlu de e)emplu, a se vedea alin.3 al art.13 &odul civil, republicat, care prevede că nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă esteinsolvabil.

88 Bn completare, amintim că potrivit art.11 &odul civil, republicat, nu se poate deroga prin conven$ii sau acte uridice unilaterale de lalegile care intereseaă ordinea publică sau de la bunele moravuri.

8< Pentru detalii privind concepţiile cu privire la raportul dintre voinţa reală şi voinţa declarată, a se vedea G(.Belei'% op.cit., p.8A Pentru detalii, a se vedea C.=+,+e"c'% C.B2#"an% Drept civil. 4eoria generală a obliga$iilor, /diţia a +++!a, /ditura (ll 2ecF, 2ucureşti,3443, p.=< şi urm.

1<



contractul secret produce efecte numai între părţi şi, după caz, succesorii lor universali sau cutitlu universal şi nu poate fi invocat împotriva terţilor care, întemeindu!se cu buna!credinţă pecontractul public, au dob%ndit drepturi subiective civile. (şadar, între părţi îşi produceefectele actul secret în temeiul principiului voinţei reale a părţilor, în sc7imb faţă de terţii de

bună!credinţă care au dob%ndit drepturi în baza aparenţei create de actul public, acesta din

urmă va fi opozabil. Caţionamentul pentru o astfel de soluţie legală rezidă din necesitateaocrotirii bunei!credinţe a terţilor şi sancţionării subiectelor de drept care au recurs la un astfelde mecanism #cea mai buna sancţiune pentru cei implicaţi este tocmai opozabilitatea actului

public, deşi nu corespunde voinţei reale a părţilor$.

2.2. $oţiunea şi valabilitatea consimţăm"ntului Bn literatura de specialitate con"i-ţ,-:n+'l a fost definit ca fiind este acea condi$ie

esen$ială, de fond +i generală a actului uridic civil care constă n -otăr'rea de a nc-eia unact uridic civil, manifestată n e/terior 56 .

Pentru a fi valabil, consimţăm%ntul trebuie să întrunească următoarele condiţii prevăzute de art.134< &odul civil, republicat

a$ să fie serios ceea ce înseamnă că manifestarea de voinţă trebuie să fie e)primată cu intenţia dea produce efecte juridice civile. (ceste efecte juridice constau în naşterea, modificarea saunaşterea unui raport juridic civil.

?iteratura de specialitate85 a arătat că această condiţie de valabilitate aconsimţăm%ntului nu este îndeplinită în următoarele cazuri

!c%nd manifestarea de voinţă a fost făcută în glumă ? ocandi causa, din prietenie,curtoazie sau complezenţă@

! c%nd manifestarea de voinţă s!a făcut sub condiţie pur potestativă, adică sub condiţiece depinde e)clusiv de voinţa debitorului8=. (rt.1<48 &odul civil, republicat, prevede faptul căobligaţia contractată sub o astfel de condiţie nu produce nici un efect juridic"

! c%nd manifestarea de voinţă este foarte vagă #o afirmaţie de tipul :îţi dau bunurilemele; nu poate produce efecte juridice civile întruc%t nu indică cu certitudine dacă transferuleste unul gratuit sau oneros şi nici dacă operează în timpul vieţii sau după moarteatransmiţătorului, adică manifestarea de voinţă are caracter mult prea vag$"

! c%nd manifestarea de voinţă a fost făcută cu o rezervă mintală cunoscută dedestinatarul acesteia #avem în vedere aici, spre e)emplu, situaţia subiectului de drept civil careurmăreşte să creeze aparenţa unei stări de insolvabilitate prin înc7eierea de acte juridice civilefictive prin care pare că înstrăinează bunuri ale sale, care, în realitate, îi aparţin în continuare.(stfel de acte juridice civile sunt lipsite de efecte juridice între părţi$.

b) să fie e/primat n deplină cuno+tin$ă de cauă ceea ce presupune conştientizarea efectelor juridice pe care le produce manifestarea de voinţă. -umai o persoană cu discernăm%nt este

capabilă de a!şi asuma responsabilitatea faptelor sale. (rt.134A alin.1 &odul civil, republicat,vine în sprijinul afirmaţiilor de mai sus prin instituirea regulii potrivit căreia este anulabil contractul nc-eiat de o persoană care, la momentul nc-eierii acestuia, se afla, fie +i numaivremelnic57 , ntr8o stare care o punea n neputin$ă de a8+i da seama de urmările faptei sale.

Bn ceea ce priveşte discernăm%ntul, în dreptul civil funcţionează următoarele prezumţiirelative

! persoana lipsită de capacitate de e)erciţiu #minorul sub 1< ani ori cel pus sub

8> ( se vedea G(.Belei', op.cit ., p.1<>.

85 Ibidem, p.1A4.

8= Bn e)emplul :îţi v%nd bunul meu dacă voi dori;, v%nzătorul îşi asumă o obligaţie afectată de modalităţi şi anume de o condiţie pur

potestativă #depinde e)clusiv de voinţa lui$.86 &auze care afectează discernăm%ntul unei persoane în mod vremelnic, temporar, ar putea fi, spre e)emplu, febra foarte mare sau beţiacompletă.

1A



interdicţie judecătorească$ este prezumată a fi lipsită de discernăm%nt, din cauza v%rsteifragede, respectiv din cauza sănătăţii mintale.

! minorul cu v%rsta cuprinsă între 1< şi 1= ani este prezumat a aveadiscernăm%ntul în curs de formare.

! persoana fizică cu deplină capacitate de e)erciţiu este prezumată că are

discernăm%ntul juridic necesar participării la viaţa juridică prin înc7eierea de acte juridicecivile.(ceste prezumţii pot fi răsturnate prin proba contrarie. (stfel, actul juridic civil

înc7eiat de o persoană prezumată a avea discernăm%nt, dar care, în realitate, s!a aflat înneputinţă de a!şi da seama de urmările faptei sale, nu este valabil, fiind lovit de nulitaterelativă. Bn acest sens sunt dispoziţiile alin.3 al art.134A &odul civil, republicat, potrivit căroracontractul nc-eiat de o persoană pusă ulterior sub interdic$ie poate fi anulat dacă, lamomentul c'nd actul a fost făcut, cauele punerii sub interdic$ie e/istau +i erau ndeob+tecunoscute.

Bn cazul persoanei juridice, reprezentantul ei legal este, întotdeauna, o persoană fizicăcu capacitate de e)erciţiu, astfel că nu se pune problema discernăm%ntului.

c$ să fie e/terioriat. 9untem de părere că pentru a produce efecte juridice civile, manifestareade voinţă se impune a fi e)teriorizată spre a fi cunoscută. (stfel, este binecunoscut faptul cămomentul înc7eierii unui contract este marcat de înt%lnirea unei oferte de a contracta cuacceptarea ofertei, care nu reprezintă altceva dec%t voinţele părţilor manifestate în sensul de ase produce anumite efecte juridice civile. Oferta şi acceptarea ofertei pot fi emise în scris,verbal sau prin săv%rşirea de fapte concludente<4 din care se desprinde cu precizie o anumităatitudine ce poate avea efecte juridice civile<1. Bn temeiul art.116> alin.3 &odul civil,republicat, tăcerea nu produce efecte juridice civile, cu e)cepţia situaţiei în care aceastarezultă 1$ din lege<3" 3$ din acordul părţilor sau din practicile statornicite între acestea" 8$ dinuzanţe" <$ din alte împrejurări<8.

d$ să fie liber ceea ce înseamnă că pentru a fi valabil e)primat consimţăm%ntul nu trebuie să fieafectat de vicii de consimţăm%nt. Potrivit art.134> &odul civil, republicat, consimţăm%ntuleste viciat atunci c%nd este dat din eroare, surprins prin dol , smuls prin violen$ă sau în caz deleiune. enţionăm faptul că în reglementarea viciilor de consimţăm%nt legiuitorul s!a limitatla contractele civile. Bntrebarea care se pune este dacă viciile de consimţăm%nt pot opera şi încazul actelor juridice unilaterale. Căspunsul este afirmativ, dat fiind faptul că, în temeiulart.183A &odul civil, republicat, dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoi$iile legale

privitoare la contracte se aplică n mod corespunător actelor unilaterale.

2.3. %iciile de consimţăm"nt .5.". Eroarea

Noţi'ne/roarea este falsa reprezentare a realităţii la înc7eierea unui act juridic civil<<.Bn primul r%nd, consecinţele erorii sunt prezentate în art.14> alin.1 &odul civil,

republicat #9consim$ăm'ntul este viciat c'nd este dat prin eroare (:)I$ şi art.1345 alin.1

<4 rebuie menţionat aici art.11=5 &odul civil, republicat, potrivit căruia oferta +i acceptarea trebuie emise n forma cerută de lege pentrunc-eierea valabilă a contractului. ?egiuitorul are în vedere împărţirea actelor juridice civile în consensuale, solemne şi reale după criteriulmodului de formare.

<1 (mintim aici fapta ta)imetrului de a staţiona în locuri special amenajate, care reprezintă manifestarea de voinţă a acestuia de a înc7eiaun contract de transport e)primată printr!un comportament concludent, neec7ivoc.

<3 (mintim art.1=14 alin.1 &odul civil, potrivit căruia dacă, după mplinirea termenului, locatarul continuă să de$ină bunul +i să +indeplinească obliga$iile fără vreo mpotrivire din partea locatorului, se consideră nc-eiată o nouă loca$iune, n condi$iile celei vec-i (:).

<8 Bn cazul ofertei făcute în interesul e)clusiv al celeilalte părţi, tăcerea destinatarului are valoare juridică, reprezent%nd acceptare a ofertei

în cauză.<< ( se vedea G(.Belei', op.cit., p.1A3" T.Po)e"c', Drept civil. 4eoria actului uridic, /ditura (t7enaeum, 1663, p.65" D.Co"-a% 4eoria generală a actului uridic, /ditura Jtiinţifică, 16>6, p.1A8" 0.To-a, op.cit., p.>=" G.Bo#oi% C.A.Ang(ele"c'% op.cit., p.18<.

1>



&odul civil, republicat #9partea care, la momentul nc-eierii contractului, se afla ntr8oeroare esenţială poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte +tia sau, după ca, trebuia

să +tie că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esen$ial pentru nc-eierea contractului9 $.Cla"ifica#eDin acest ultim te)t legal se poate deduce că 2n f'ncţie $e i-)o#+anţa ele-en+'l'i

a"')#a c,#'ia ca$e fal"a #e)#e*en+a#e &i efec+ele /'#i$ice ale 'nei a"+fel $e coninge#i ,eroarea poate fi e"enţial, sau nee"enţial,.E#oa#ea e"enţial, presupune că falsa reprezentare a realităţii cade asupra unor

elemente esenţiale, determinante pentru înc7eierea actului juridic civil. /a reprezintă un viciude consimţăm%nt ce are atrage, de regulă, nulitatea relativă a actului juridic civil astfelînc7eiat.

E#oa#ea atrage anularea actului juridic civil, fiind e"enţial, atunci c%nda$ falsa reprezentare cade asupra naturii sau obiectului actului juridic civil #art.1345

alin.3 pct.1 &odul civil, republicat$, adică una dintre părţi are convingerea greşită că înc7eieun anumit act juridic civil<A, însă în realitate se înc7eie un altul #error in negotio06 $. Obiectulcontractului este definit în art.133A alin.1 &odul civil, republicat, ca fiind operaţiunea juridică,

precum v%nzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cumaceasta reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale. (şadar natura actului

juridic civil este determinată de operaţiunea juridică indicată, adică de obiectul său. b$ falsa reprezentare cade asupra ! identităţii obiectului prestaţiei, atunci c%nd una dintre

părţi contractează cu privire la un anumit bun, iar cealaltă parte crede că actul juridic civil sereferă la un alt bun cu totul diferit<5 #error in corpore$"

! asupra unei calităţi esenţiale a obiectului prestaţiei sau asupra unei alte împrejurăriconsiderate esenţiale de către părţi în absenţa căreia actul juridic civil nu s!ar fi înc7eiat. -eaflăm în această situaţie atunci c%nd actul juridic civil se înc7eie tocmai în considerarea uneicalităţi esenţiale a obiectului prestaţiei, care, însă, nu este conformă cu realitatea<= #error in

substantiam$. De asemenea, consimţăm%ntul este viciat prin eroare în cazul în care actul juridic civil se înc7eie în considerarea unei alte împrejurări esenţiale, care, în realitate, lipseşte#art.1345 alin.3 pct.3 &odul civil, republicat$.

Prin obiect al prestaţiei înţelegem obiectul acţiunii sau inacţiunii la care se obligă partea sau părţile actului juridic civil, adică bunul asupra căruia se răsfr%nge comportamentul părţilor.

c$ falsa reprezentare cade asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia înabsenţa căreia actul juridic civil nu s!ar fi înc7eiat #art.1345 alin.3 pct.8 &odul civil,republicat$. De această dată, caracterul esenţial al erorii cade asupra identităţii fizice a

persoanei<6, identităţii civile sau calităţilor esenţiale ale acesteia care au fost determinante pentru înc7eierea actului juridic civil respectivA4 #error in personam$. Bn materia căsătoriei,

eroarea constituie viciu de consimţăm%nt numai atunci c%nd priveşte identitatea fizică aceluilalt soţ #art.36= alin.3 &odul civil, republicat$, nu şi atunci c%nd cade asupra altor calităţiale acestuia. Caţiunea unei astfel de reglementări rezidă din scopul pentru care se înc7eieorice căsătorie.

d$ falsa reprezentare priveşte o normă juridică determinantă, potrivit voinţei părţilor,

<A De e)emplu, se înc7eie un contract de înc7iriere, iar una dintre părţi are convingerea greşită că s!a înc7eiat un contract de v%nzare!cumpărare cu plata preţului în rate.

<> ( se vedea şi G(.Belei', op.cit., p.1A3.

<5 De e)emplu, o parte vinde un copiator, iar cealaltă parte are impresia că ac7iziţionează o imprimantă.

<= De e)emplu, o persoană cumpără o brăţară crez%nd că este din aur, în realitate brăţara este confecţionată din alt metal" o persoană are

convingerea că ac7iziţionează o maşină de epocă, în realitate fiind vorba despre o maşină de ultimă generaţie.<6 0na dintre părţi are impresia că înc7eie actul juridic civil cu Popescu +on, însă se contractează cu fiul acestuia.

A4 De e)emplu se contractează cu o persoană crez%ndu!se că este vorba despre un pictor renumit, în realitate aceasta fiind un simplu zugrav.

15



pentru înc7eierea actului juridic civil, cu condiţia să nu fie accesibilă şi previzibilă #eroareade drept $ #art.1345 alin.8 coroborat cu art.134= alin.3 &odul civil, republicat$. Pot îndepliniaceste condiţii actele normative emise de organele administraţiei publice centrale sau localecare au valoare de izvoare de drept civil în măsura în care acestea nu au fost publicate înonitorul Oficial al Com%niei sau nu au fost aduse la cunoştinţa publicului în alt mod, de

natură a crea prezumţia de cunoaştere. (ceastă prevedere legală este de natură a înlăturadiscuţiile din literatura de specialitateA1 av%nd ca obiect admisibilitatea sau inadmisibilitateaerorii de drept ca viciu de consimţăm%nt.

e$ falsa reprezentare cade asupra unor motive ale actului juridic civil, considerate de părţica fiind 7otăr%toare #art.1345 alin.< &odul civil, republicat$.

f$ falsa reprezentare cade asupra unor fapte care nu puteau fi cunoscute cu diligenţerezonabile #eroarea de fapt $. (cest caz se desprinde din interpretarea per a contrario ate)tului art.134= alin.1 &odul civil, republicat.

g$ falsa reprezentare se concretizează într!o eroare asupra cantităţii, esenţială pentruînc7eiere actului juridic civil #eroare de calcul $ #art.1314 &odul civil, republicat$. /ste cazul

bunurilor de gen care se individualizează prin c%ntărire, atunci c%nd cantitatea reprezintă

elementul determinant pentru înc7eierea actului juridic.E#oa#ea nee"enţial, e)istă ori de c%te ori falsa reprezentare a realităţii cade asupra

unor elemente care, la înc7eierea actului juridic civil, nu au fost determinante sau considerateastfel. (cest tip de eroare poate atrage, cel mult, în rectificarea actului, însă poate răm%ne şifără vreo consecinţă juridicăA3. 9unt considerate a fi erori neesenţiale

! cele care privesc simplele motive ale actului juridic civil, care nu au fostcalificate de părţi ca fiind determinante"

! cele care cad asupra unor norme juridice accesibile şi previzibile" se presupune,astfel, că respectivele dispoziţii juridice erau susceptibile de cunoaştere şi, pe cale deconsecinţă, nu pot forme obiectul unei false reprezentări în mintea vreunui subiect de dreptcivil care participă la viaţa juridică prin înc7eierea de ace juridice civile"

! cele care cad asupra unor fapte care puteau fi cunoscute cu diligenţe rezonabile#eroarea de fapt nescuabilă$"

! simplele erori de calcul, mai puţin cele care cad asupra cantităţii ' esenţială pentru înc7eierea actului. (mintim aici situaţia actelor juridice civile în cadrul cărora se prevede că o anumită prestaţie stabilită în moneda unică europeană va fi plătită în lei la cursulmonedei /uro de la o anumită dată calendaristică. Dacă, cu ocazia conversiei monetare avemde a face cu o eroare de calcul, aceasta nu va fi considerată esenţială, astfel că prestaţia va fidusă la îndeplinire, făc%nd obiectul unei rectificări.

(lte clasificări a erorii în dreptul civil ar putea avea la bază următoarele criterii! na+'#a #eali+,ţii fal" #e)#e*en+a+,, în funcţie de care eroarea poate fi $e fa)+

#falsa reprezentare a unei situaţii faptice, la înc7eierea actului juridic ! care priveşte obiectulactului, valoarea etc$ sau $e $#e)+ ?falsa reprezentare a e)istenţei ori conţinutului unei norme juridice la înc7eierea actului juridic civil$"

! i$en+ifica#ea #i"c'l'i $e e#oa#e% în funcţie de care eroarea poate fi a"'-a+,?care poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de către celcare o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta" cu titlu de e)empluamintim situaţia în care se doreşte ac7iziţionarea unei bijuterii din aur, contract%ndu!se înacest sens cu o persoană cunoscută în societate că vinde bijuterii din alte metale la preţ de aur sau nea"'-a+, ?care poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare nu a fost, şi

A1 G(.Belei'% op.cit., p.1A8!1A<. Bn acest sens, se afirmă că teza inadmisibilităţii erorii de drept ca viciu de consimţăm%nt se bazează pe

obligaţia cunoaşterii legii, pe prezumţia absolută de cunoaştere a legii, nefiind îngăduită apărarea bazată pe invocarea necunoaşterii legiicivile nemo censetur ignorare legem.

A3 G.Bo#oi% C.A.Ang(ele"c'% op.cit., p.185.

1=



nici nu putea fi asumat@! -o$ali+a+ea ca#e $e+e#-in, fal"a #e)#e*en+a#e a #eali+,ţii% în funcţie de care

eroarea poate fi $e calc'l sau $e co-'nica#e+#an"-i+e#e ?care poartă asupra declaraţiei devoinţă comunicate sau asupra declaraţiei de voinţă transmise ine)act prin intermediul unei alte

persoane sau prin mijloace de comunicare la distanţă.

=+#'c+'#a/roarea ca viciu de consimţăm%nt este formată dintr!un singur element şi anume fal"a#e)#e*en+a#e a #eali+,ţii. &aracterul intrinsec al falsei reprezentări determină şi dificultatea

probării saleA8. otuşi, se apreciază că fiind vorba despre un fapt juridic, eroarea poate fi probată prin orice mijloc de probăA<.

Con$iţiiPentru admisibilitatea erorii ca viciu de consimţăm%nt se cer următoarele con$iţii! elementul asupra căruia se răsfr%nge falsa reprezentare a realităţii la momentul

înc7eierii contractului ", fi fo"+ $e+e#-inan+ )en+#' 2nc(eie#ea ac+'l'i /'#i$ic% astfel înc%t,dacă ar fi fost cunoscută realitatea, actul nu s!ar fi înc7eiat. (precierea caracteruluideterminant al elementului fals reprezentat se face după un criteriu subiectiv, de la caz la caz,

şi numai prin e)cepţie se poate aplica un criteriu obiectiv, abstractAA.! în cazul actelor juridice bilaterale sau multilaterale, art.1345 alin.1 &odul civil,

republicat, impune şi o a doua condiţie a erorii, care însă nu este susceptibilă a opera şi încazul actelor juridice unilaterale, şi anume cealal+, )a#+e ", fi c'no"c'+ "a' ", fi +#eb'i+ ",c'noa"c, c, fa)+'l a"')#a c,#'ia a )'#+a+ e#oa#ea e#a e"enţial )en+#' 2nc(eie#eacon+#ac+'l'i. (şadar, nu se cere ca cealaltă parte să fi cunoscut eroarea, ci caracteruldeterminant pentru înc7eierea actului juridic civil a elementului în privinţa căruia cealaltă

parte era în eroare. De asemenea, nu se cere condiţia ca fiecare parte să se afle în eroare, pentru e)istenţa viciului erorii, dar dacă totuşi ambele părţi se află în eroare fiecare are dreptulsă ceară anularea actului pentru eroarea căreia îi este victimăA>.

=ancţi'neDupă cum am amintit mai devreme, eroarea viciu de consimţăm%nt determină

posibilitatea părţii care şi!a reprezentat în mod greşit realitatea de a invoca n'li+a+ea #ela+i,a ac+'l'i /'#i$ic ciil astfel înc7eiat. &ondiţia impusă de art.1313 &odul civil, republicat, esteinvocarea erorii cu bună8credin$ă. (stfel, partea care este victima unei erori nu se poate

prevala de aceasta contrar e)igenţelor bunei credinţe. (ceasta presupune faptul că reaua!credinţă este sancţionată cu menţinerea actului juridic civil, c7iar dacă partea s!a aflat îneroare la momentul înc7eierii lui. Bn temeiul art.1< alin.3 &odul civil, republicat, bunacredinţă se prezumă p%nă la proba contrarie, ceea ce înseamnă că cel interesat ar trebui să

probeze reaua credinţă a părţii victimă a erorii pentru ca actul juridic civil să producă efecteleaşa cum a fost înc7eiat.

Bn cazul actelor juridice bilaterale, legiuitorul consacră, cu titlu de noutate, posibilitatea a$a)+,#ii ac+'l'i% înlătur%ndu!se astfel desfiinţarea acestuia. Potrivit art.1318&odul civil republicat, procedura adaptării contractului presupune parcurgerea următorilor

paşi! partea care a fost victima unei erori la înc7eierea actului juridic civil şi este

îndreptăţită să invoce anulabilitatea contractului notifică cealaltă parte cu privire la modul încare ea a înţeles contractul sau introduce ac$iunea n nulitatea relativă a contractului"

! în termen de 8 luni de la data notificării sau de la data la care i!a fostcomunicată cererea de c7emare în judecată #dar înainte de obţinerea anulării prin 7otăr%re

A8 G(.Belei'% op.cit., p.1A<.

A< G.Bo#oi% C.A.Ang(ele"c'%

op.cit., p.185.

AA Pentru detalii a se vedea G(.Belei'% op.cit., p.1A<"

A> Idem.

16



judecătorească$, cealaltă parte declară că dore+te să e/ecute sau e/ecută fără nt'rierecontractul a+a cum a fost n$eles de victima erorii #de e)emplu, în ipoteza contractului dev%nzare!cumpărarea a unei bijuterii în care cumpărătorul s!a aflat în eroare în ceea ce priveştematerialul din care este confecţionată bijuteria, notifică aceasta v%nzătorului, iar el declară căva pune la dispoziţie sau c7iar pune la dispoziţia cumpărătorului o bijuterie identică cu prima,

cu menţiunea că de această dată este confecţionată din metalul dorit de cumpărător$.După îndeplinirea acestei proceduri, contractul se consideră înc7eiat aşa cum a înţelesvictima erorii, dreptul de a obţine anularea fiind astfel stins.

.5.. DolulNoţi'neDol'l constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace frauduloase sau prin

omisiunea frauduloasă de a o informa asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să lecunoască.

9pre deosebire de eroare, c%nd doar eroarea esenţială determină nulitatea relativă aactului juridic civil, în cazul dolului, care nu este altceva dec%t o eroare provocată A5, partea al

cărei consimţăm%nt a fost astfel viciat poate cere anularea contractului, c7iar dacă eroarea încare s!a aflat nu a fost una esenţială #art.131< alin.3 &odul civil, republicat$.

(şa cum dispune art.131< alin.< &odul civil, republicat, dolul nu se presupune şi, prinurmare, trebuie probat. Eiind vorba despre un fapt juridic civil, pot fi aduse orice mijloace de

probă în acest sens.

Cla"ifica#e48

D'), ca'*a e#o#ii% dolul se împarte în6 $ol )#ooca+ )#in -ano)e#e $olo"ie #frauduloase$ c%nd inducerea în eroare

se datorează săv%rşirii unor acţiuni #sugestie sau captaţieA6$ care au ca scop determinarea unei persoane să înc7eie un act juridic civil, pe care altfel nu l!ar fi înc7eiat"

6 $ol )#ooca+ )#in o-i"i'ne ?dol prin reticen$ă c%nd inducerea în eroare sedatorează unor inacţiuni care constau în omisiunea frauduloasă de informare cu privire laanumite împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute, actul juridic civil nu ar mai fi fostînc7eiat>4.

=+#'c+'#aDolul, ca viciu de consimţăm%nt, este alcătuit din două elemente! un element obiectiv, material, ce constă în utiliarea de miloace viclene

#maşinaţiuni, şiretenii, manopere dolosive$ pentru a induce în eroare.! un element subiectiv, intenţional, ce constă în inten$ia de a induce n eroare o

persoană, pentru a o determina să înc7eie un act juridic civil.

Pentru probarea dolului este necesară dovedirea e)istenţei celor două elemente alesale. (stfel, simplul fapt de a profita la înc7eierea actului juridic civil de ignoranţa sau delipsa de e)perienţă a unei persoane nu constituie dol, deoarece lipseşte elementul obiectiv>1. Bnacelaşi mod, lipsa intenţiei de a induce în eroare e)clude dolul>3.

A5 G(.Belei'% op.cit., p.1AA.

A= Pentru clasificarea dolului în principal #ce cade asupra unor elemente determinate la înc7eierea actului juridic civil$ şi dol incident #cecade asupra unor elemente nedeterminate la înc7eierea actul juridic$, la care legiuitorul actual a renunţat, a se vedea G(.Beleli'% op.cit., p.1AA.

A6 9pecularea afecţiunii sau pasiunii unei persoane spre a o determina să facă o donaţie sau un legat ' ibidem, p.1A>.

>4 0n e)emplu din literatura juridică şi practica judiciară, în acest sens, ar fi reprezentat de actul de v%nzare!cumpărare a unei case devacanţe la a cărui înc7eiere v%nzătorul a omis să aducă la cunoştinţa cumpărătorului că în imediata apropiere a imobilului se află o fermă de

porci sau o groapă de gunoi.>1 ( se vedea în acest sens, C.A.Ang(ele"c'% op.cit., p.1<3.

>3 Pentru detalii, a se vedea G(.Belei'% op.cit., p.1A>.

34



Con$iţiiPentru a fi viciu de consimţăm%nt, dolul trebuie să îndeplinească, cumulativ,

următoarele condiţii! eroarea să se datoree unor manopere sau omisiuni frauduloase , c7iar dacă

eroarea nu a fost esenţială. 9e apără în acest mod orice persoană care a fost victima unor

maşinaţiuni la înc7eierea unui act juridic civil.! să provină de la altcineva. (stfel, în temeiul art.131< alin.1 şi 8 &odul civil,republicat, în cazul actelor juridice bilaterale, dolul poate proveni de la co!contractant, de lareprezentantul acestuia, prepusul sau gerantul său. -u se cere condiţia ca dolul să fie comun#să e)iste pentru fiecare parte a actului bilateral$, dar dacă acest lucru se înt%mplă, atuncifiecare parte are dreptul să e)ercite acţiuni în anulare pentru dolul a cărui victimă este>8. Dolulsub forma sugestiei sau captaţiei poate fi înt%lnit şi în cazul actelor juridice unilaterale cumeste testamentul><. Din art.131A &odul civil, republicat, rezultă că dolul poate proveni şi de laun terţ, însă pentru a atrage nulitatea relativă a actului juridic se impune ca cealaltă parte să ficunoscut sau să fi trebuit să cunoască dolul la înc7eierea lui. Bn caz contrar, actul juridic semenţine, autorul dolului răspunz%nd pentru prejudiciile cauzate victimei dolului. /)cepţie de

la această regulă face testamentul în cazul căruia, potrivit art.148= alin.3 &odul civil,republicat, dolul atrage nulitatea relativă c7iar dacă manoperele dolosive nu au fost săv%rşitede beneficiarul dispoziţiilor testamentare şi nici nu au fost cunoscute de acesta.

=ancţi'nePartea al cărei consimţăm%nt a fost viciat prin dol poate alege una dintre următoarele

soluţii! nulitatea relativă a actului juridic civil pe care l!a înc7eiat astfel şi despăgubiri

de la autorul dolului, în temeiul tezei + a art.13A5 &odul civil, republicat"! menţinerea actului juridic civil şi reducerea prestaţiei sale cu valoarea

despăgubirilor pe care ar fi fost îndreptăţit să le încaseze, în temeiul tezei a ++!a a art.13A5"! confirmarea actului juridic #renunţarea la dreptul de a cere nulitatea relativă>A$

cu menţinerea dreptului de cere despăgubiri, în temeiul art.13>A alin.8 &odul civil, republicat"! în cazul dolului provenit de la un terţ c%nd nu sunt îndeplinite condiţiile pentru

desfiinţarea actului juridic civil, victima dolului are dreptul de a obţine despăgubiri de la terţulautor al dolului.

! adaptarea actului juridic civil în condiţiile art.1318 &odul civil, republicat, pemotiv că dolul este o eroare provocată>>.

.5.5. ;iolen$aNoţi'neViolenţa ! viciu de consimţăm%nt constă în ameninţarea unei persoane cu un rău care

îi induce fără drept o temere de natură a o determina să înc7eie un act juridic civil pe care,altfel nu l!ar fi înc7eiat. /fectele violenţei sunt prevăzute, în primul r%nd de art.134> &odul civil, republicat

#I&onsimţăm%ntul este viciat c%nd este #K$ smuls prin violenţăI$" în continuare art.131>!1334 &odul civil, republicat, sunt consacrate prezentului viciu de consimţăm%nt.

Cla"ifica#eD'), na+'#a #,'l'i c' ca#e "e a-eninţ,% violenta poate fi ! iolenţ, fi*ic, c%nd temerea insuflată este de aşa natură înc%t partea

ameninţată putea să creadă, după împrejurări, că viaţa, persoana sa ori a soţului, soţiei,

>8 G(. Belei', op.cit., p.1A5.

>< Idem, p.1A5.

>A (rt.13>3 şi urm &odul civil, republicat.

>> Pentru detalii a se vedea G.Bo#oi% C.A.Ang(ele"c'% op.cit., p.1<<.

31



ascendenţilor@descendenţilor săi, respectiv bunurile sale ar fi e)puse unui pericol grav şiiminent #alin.3 şi 8 art.131>$"

! iolen+a -o#al, c%nd temerea insuflată este de aşa natură înc%t parteaameninţată putea să creadă, după împrejurări, că sa ar fi e)pusă unui pericol grav şi iminent#alin.3 art.131>$" deşi te)tul face referire doar la onoarea persoanei, considerăm că este vorba

despre violenţă morală şi atunci c%nd ameninţarea este îndreptată împotriva demnităţii,imaginii şi vieţii private.D'), ca#ac+e#'l a-eninţ,#ii% violenţa poate fi! iolenţa /'"+, c%nd temerea este indusă de o ameninţare justă, precum

e)ercitarea unui drept" aceasta nu constituie viciu de consimţăm%nt dat fiind caracterul ei şi, prin urmare, nu determină anulabilitatea actului juridic astfel înc7eiat #spre e)emplu,creditorul îl ameninţă pe debitor cu realizarea dreptului său de creanţă prin apelarea la forţacoercitivă a statului$. &u toate acestea, în temeiul art.1315 &odul civil, republicat,ameninţarea cu e)erciţiul unui drept depăşeşte caracterul just atunci c%nd are ca scopobţinerea unor avantaje injuste"

! iolenţa in/'"+, c%nd temerea este indusă fără drept ca urmare a unei

ameninţări injuste" aceasta constituie viciu de consimţăm%nt şi determină anulabilitateaactului astfel înc7eiat. Bn te)tele legale amintite anterior, legiuitorul se referă e)clusiv laviolenţa ' viciu de consimţăm%nt.

D'), na+'#a ei% temerea indusă de ameninţare poate fi! +e-e#e /'"+ifica+, care este de natură să creeze convingerea unei persoane că,

în lipsa consimţăm%ntului său, valori de natură fizică sau morală, ar putea fi e)puse unui pericol grav şi iminent"

! +e-e#e #ee#enţia#,% care izvorăşte din respect, iar nu ca urmare a uneiameninţări #art.1316 &odul civil, republicat$.

=+#'c+'#aiolenţa ! viciu de consimţăm%nt presupune întrunirea a două elemente constitutive! 'n ele-en+ obiec+i% e)trinsec, care presupune un comportament care constă în

acte de ameninţare săv%rşite de cealaltă parte sau de un terţ"! 'n ele-en+ "'biec+i% de natură psi7ologică, care constă în insuflarea unei

temeri persoanei ameninţate că anumite valori fizice sau morale ar fi e)puse unui pericol gravşi iminent, ceea ce o determină să înc7eie un anumit act juridic civil, alter%ndu!iconsimţăm%ntul.

Con$iţiiPentru a fi viciu de consimţăm%nt, violenţa trebuie să întrunească următoarele condiţii!temerea insuflată să fie determinată prin înc7eierea actului juridic, ceea ce presupune

că, în lipsa ei, actului juridic civil nu s!ar fi înc7eiat . (ceastă condiţie rezultă din art.131>

alin.3 &odul civil, republicat, şi în temeiul alin.< al aceluiaşi te)t legal, ea se apreciază dupăcriterii subiective, de la caz la caz, ţin%nd seama de v%rsta, starea socială, sănătatea şicaracterul celui asupra căruia s!a e)ercitat violenţa, precum şi de orice altă împrejurare ce ar fi

putut influenţa starea acestuia la momentul înc7eierii actului juridic civil. (meninţarea cu unrău poate privi at%t persoana autorului actului, viaţa, onoarea sau bunurile sale c%t şi o

persoană apropiată acesteia precum soţul sau soţia, descendenţii ori ascendenţii. Deşi alin.8 alart.131> nu face referire la bunurile persoanelor apropiate autorului actului juridic civil,suntem de părere că e)istă violenţă şi în acest caz, dat fiind că legiuitorul foloseşte sintagma:violenţa #K$ îndreptată împotriva unei persoane apropiate;, care trebuie interpretată înspiritul ei, iar nu doar în litera ei.

!ameninţarea care cauzează temerea justificată să fie injustă% nelegitimă. 9impla

temere reverenţioasă, fără violenţă, nu este viciu de consimţăm%nt, după cum am amintit maisus. /ste asimilată violenţei şi starea de necesitate în care se află o persoană, stare care o

33



determină să înc7eie un contract pe care altfel nu l!ar fi înc7eiat şi de care cealaltă parte a profitat.

Bn ceea ce priveşte actele juridice bilaterale, ameninţarea cu un rău poate proveni at%tde la cealaltă parte, c%t şi de la un terţ.

Bn cazul în care ameninţarea provine da la un terţ art.1334 alin.1 &odul civil,

republicat, impune pentru anularea actului juridic civil, ca cealaltă parte al cărei consimţăm%ntnu a fost viciat să fi cunoscut sau să fi trebuit să cunoască violenţa săv%rşită de către terţ.Dispoziţia legală se justifică prin aceea că partea al cărei consimţăm%nt nu a fost viciat nutrebuie să suporte consecinţele unui comportament care nu!i este imputabil în nici un fel.

iolenţa ' viciu de consimţăm%nt poate apărea şi în cazul actelor juridice unilaterale.=ancţi'nePartea al cărei consimţăm%nt a fost viciat prin violenţă poate alege una dintre

următoarele soluţii! nulitatea relativă a actului juridic civil pe care l!a înc7eiat astfel şi despăgubiri

de la autorul dolului, în temeiul tezei + a art.13A5 &odul civil, republicat"! menţinerea actului juridic civil şi reducerea prestaţiei sale cu valoarea

despăgubirilor pe care ar fi fost îndreptăţit să le încaseze, în temeiul tezei a ++!a a art.13A5"! confirmarea actului juridic #renunţarea la dreptul de a cere nulitatea relativă>5$

cu menţinerea dreptului de cere despăgubiri, în temeiul art.13>A alin.8 &odul civil, republicat"! în cazul violenţei provenite de la un terţ c%nd nu sunt îndeplinite condiţiile

pentru desfiinţarea actului juridic civil, victima are dreptul de a obţine despăgubiri pentru prejudiciul suferit de la terţul autor al violenţei #art.1334 alin.3 &odul civil, republicat$.

.5.0. 3eiuneaNoţi'ne?eziunea este acel viciu de consimţăm%nt care constă în disproporţia vădită de valoare

între două prestaţii, în sensul că una dintre părţi, profit%nd de starea de nevoie, de lipsa dee)perienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei alte

persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare la data înc7eierii actului, dec%tvaloarea propriei prestaţii>=.

Cla"ifica#e9pre deosebire de legislaţia anterioară, actualul &od civil recunoaşte e)istenţa viciului

leziunii at%t în cazul minorului c%t şi în cazul majorului, după cum urmează! în cazul maorului e)istă leziune ori de c%te ori una dintre părţi, profit%nd de

starea de nevoie, de lipsa de e)perienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipuleazăîn favoarea sa ori a unei alte persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare la data

înc7eierii actului, dec%t valoarea propriei prestaţii"! în cazul minorului e)istă leziune atunci c%nd• una dintre părţi, profit%nd de starea de nevoie, de lipsa de e)perienţă ori de lipsa de cunoştinţe

a minorului, stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestaţie de o valoareconsiderabil mai mare la data înc7eierii actului, dec%t valoarea propriei prestaţii"

• acesta îşi asumă o obligaţie e)cesivă prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pecare le obţine din actul juridic respectiv sau la ansamblul circumstanţelor, după cum prevedealin.8 al art.1331 &odul civil, republicat.

=+#'c+'#a?eziunea are un singur element structural paguba egală cu disproporţia de valoare

între contraprestaţii. Bn cazul minorului discutăm şi despre paguba egală cu disproporţia dintre

>5 (rt.13>3 şi urm. &odul civil, republicat.

>= (rt.1331 alin.1 &odul civil, republicat.

38



obligaţia asumată de minor şi starea sa patrimonială, avantajele pe care le obţine sauansamblul circumstanţelor.

Con$iţii?eziunea e)istă dacă sunt întrunite următoarele condiţii6 le*i'nea ", fie o con"ecinţ, $i#ec+, &i ne-i/loci+, a )#ofi+,#ii $e "+a#ea $e neoie%

$e li)"a $e e)e#ienţ, o#i $e li)"a $e c'no&+inţe a 'neia $in+#e ),#ţi " în cazul minoruluiaceastă condiţie poate lipsi"! le*i'nea ", ei"+e 2n -o-en+'l 2nc(eie#ii ac+'l'i /'#i$ic@6 $i")#o)o#ţia $e aloa#e 2n+#e con+#a)#e"+aţii +#eb'ie ", fie con"i$e#abil,@ în cazul

maorului, disproporţia de valoare trebuie să depăşească jumătate din valoarea pe care o aveala momentul înc7eierii actului juridic civil, prestaţia promisă sau e)ecutată de partea lezată >6.?imita este stabilită numai în cazul majorului, nu şi în cazul minorului.

Bn ceea ce priveşte minorii, actele juridice civile înc7eiate de minorii care nu auîmplinit v%rsta de paisprezece ani sunt anulabile pentru incapacitate, c7iar dacă nu e)istăleziune.

=ancţi'ne

Partea al cărei consimţăm%nt a fost viciat prin violenţă poate alege una dintreurmătoarele soluţii

! nulitatea relativă a actului juridic civil pe care l!a înc7eiat astfel, în temeiultezei + a alin.1 art.1333 &odul civil, republicat"

! menţinerea actului juridic civil şi reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor interese pe care ar fi fost îndreptăţit să le încaseze, în temeiul tezei a ++!a a alin.1 art.1333"

Bn temeiul art.1333 alin.8 &odul civil, republicat, instanţa de judecată poate dispunemenţinerea actului juridic civil dacă cealaltă parte oferă, în mod ec7itabil, o reducere a

propriei creanţe sau, după caz, o majorare a propriei obligaţii54.

. Obiec+'l ac+'l'i /'#i$ic ciil

3.1. &erminologie şi noţiune&odul civil actual face distincţia, în art.133A si 133>, între obiectul contractului şi

obiectul obligaţiei.(stfel, prin obiectul actului uridic civil se înţelege operaţiunea juridică, convenită de

părţi, astfel cum reiese ea din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor asumate. &u titlu dee)emplu, obiectul unui act juridic de v%nzare cumpărare este reprezentat de operaţiuneav%nzării" obiectul actului de locaţiune este operaţiunea înc7irierii etc.

<biectul obliga$iei este reprezentat de prestaţia la care se angajează debitorul, adicăacţiunea sau inacţiunea de care va fi ţinut cel care se obligă.

3.2. Condiţii de valabilitatePotrivit alin.3 al art.133A, pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie să fie

determinat şi licit.Bn ceea ce priveşte obiectul obligaţiei, amintim următoarele condiţii de valabilitatea$ să e/iste. (ceasta este condiţia primordială pentru validitatea obiectului obligaţiei,

întruc%t dacă obiectul lipseşte, nu se pune problema e)istenţei celorlalte condiţii.&%nd obiectul actului juridic priveşte un bun ori un lucru, e)istenţa obiectului se

apreciază după următoarele reguli! dacă bunul a e)istat, dar nu mai e)istă la momentul înc7eierii actului juridic, condiţia

nu este îndeplinită, iar actul nu este valabil"

>6 (rt.1333 alin.3 &odul civil, republicat.

54 /ste vorba despre adaptarea actului juridic civil în condiţiile art.1318 &odul civil, republicat.

3<



! dacă bunul e)istă în momentul înc7eierii actului, condiţia este îndeplinită"! bunul viitor poate forma obiect valabil în lipsa unei prevederi legale contrare.

b$ să fie n circuitul civil . (ceastă condiţie este e)pres prevăzută de art.1336 &odulcivil, republicat. Prin bunuri aflate în circuitul civil înţelegem bunurile susceptibile sa facăobiectul unor acte translative sau constitutive, ori, altfel spus, bunuri care pot fi dob%ndite sau

înstrăinate prin actele juridice civile51

. (ceste bunuri sunt alienabile şi formează regula,e)cepţia fiind bunurile inalienabile, scoase din circuitul civil.c$ să fie determinat sau determinabil . (ceastă condiţie rezultă din dispoziţiile art.133>

alin.3 &odul civil, republicat, şi este îndeplinită prin ipoteză în cazul bunurilor certe şi prindeterminare #măsurare, numărare, c%ntărire$ în cazul bunurilor de gen. Bn situaţia în care unelement a actului juridic civil urmează a fi determinat de un terţ, acesta trebuie să acţioneze înmod corect, diligent şi ec7idistant. Dacă nu sunt îndeplinite aceste cerinţe instanţa de judecatăurmează a stabili elementul nedeterminat de către părţi, la cererea părţii interesate53.

d$ să fie posibil. (ceastă condiţie dă e)presie regulii de drept potrivit căreia nimeni nu poate fi obligat la imposibil, întruc%t 9ad imposibilum, nulla obligatio9 . &ondiţia nu seîndeplineşte atunci c%nd imposibilitatea este absolută #pentru oricine$ cum este obligaţia

asumată de una dintre părţile contractuale de a traversa înot area -eagră. Dacăimposibilitatea este relativă #numai pentru un anumit debitor$ cum este obligaţia de a traversaînot Dunărea, obiectul obligaţiei este valabil, iar în caz de nee)ecutare culpabilă este angajatărăspunderea civilă contractuală. /ste de subliniat faptul că imposibilitatea poate fi de ordinmaterial sau juridic şi se apreciază în funcţie de progresul te7nico!ştiinţific. De asemeneaart.1335 &odul civil, republicat, prevede că actul juridic este valabil c7iar dacă, la momentulînc7eierii sale, una dintre părţi se află în imposibilitate de a!şi e)ecuta obligaţia.

e$ să fie licit . Bn temeiul art.133> alin.8 condiţia nu este îndeplinită c%nd obiectulactului juridic este pro7ibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.

Pentru anumite acte juridice civile se cer următoarele condiţii speciale! în actele translative sau constitutive de drepturi, se cere ca transmiţătorul să fie

titularul acelui drept. otuşi, potrivit art.1384 &odul civil, republicat, bunurile unui terţ potface obiectul unei prestaţii, debitorul fiind obligat să le procure şi să le transmită creditoruluisau, după caz, să obţină acordul terţului, în caz contrar răspunz%nd pentru prejudiciile cauzate.

! în actele intuitu personae se cere ca obiectul să constea într!un fapt personal aldebitorului. &ondiţia este impusă de caracterul personal al unor acte juridice #antrepriza,mandatul$, în care însuşirile debitorului sunt esenţiale pentru e)ecutare"

! în actele autorizate se mai cere să se fi obţinut autorizaţia administrativă, precum în cazul împrumutului sau înstrăinării armelor sau muniţiilor.

3.3. 'ancţiune

Bn cazul în care obiectul actului juridic civil nu este determinat şi licit, sancţiunea estenulitatea absolută a actului respectiv.De asemenea, sancţiunea nulităţii absolute intervine în cazul în care obiectul obligaţiei

nu este determinat, respectiv determinabil, licit, în circuitul civil.

3. Ca'*a ?"co)'l ac+'l'i /'#i$ic ciil

(.1. $oţiune şi reglementare&auza sau scopul este elementul esenţial de validitate şi de fond pentru actul juridic

civil, care constă în motivul pentru care actul juridic civil s!a înc7eiat.

51 G(.Belei', op.cit., p.1>3.53 (rt.1383 &odul civil, republicat. Pentru determinarea preţului între profesionişti, a se vedea art.1388, iar cu privire la determinarea preţului prin raportare la un factor de referinţă art.138<.

3A



Bmpreună cu consimţăm%ntul, cauza formează voinţa juridică, iar, ca element esenţialal actului juridic civil, nu se confundă nici cu consimţăm%ntul şi nici cu obiectul unuiasemenea act, fiind un element independent, de sine stătător.

&auza este un element specific fiecărei manifestări de voinţă în parte, astfel că înmateria contractului obligaţia fiecărei părţi are o cauză proprie, nee)ist%nd o cauză comună

contractului.

(.2. 'tructura cauzei 9tructura cauzei actului juridic civil cuprinde două elemente scopul imediat şi

scopul mediat .=copul imediat (causa pro/ima)% numit şi scopul obligaţiei, este un element abstract şi

invariabil, în cadrul unei anumite categorii de acte juridice. (stfel, în con+#ac+ele"inalag-a+ice% cauza #scopul$ obligaţiei fiecăreia dintre cele două părţi constă înreprezentarea #prefigurarea mintală$ a contraprestaţiei #o parte se obligă ştiind că şi cealaltă

parte se obligă, la r%ndul ei$. Bn ac+ele c' +i+l' g#a+'i+% elementul invariabil #scopul imediat$constă în intenţia de a gratifica ?ani-'" $onan$i% indiferent că este donaţie, sponsorizare

etc. Bn ac+ele #eale% scopul imediat constă în prefigurarea remiterii lucrului. 9pre e)emplu,depozitarul se obligă să restituie bunul deponentului, pentru că ştie că i s!a predat bunul spredepozit cu obligaţia de a!1 restitui. Bn ac+ele alea+o#ii% scopul imediat constă în elementul risc,adică prefigurarea unei împrejurări viitoare şi incerte de care depinde şansa c%ştigului,respectiv riscul pierderii.

=copul mediat (causa remota), numit şi scopul actului juridic, constă în motivul principal ce a determinat înc7eierea unui act juridic civil. (cest motiv priveşte fie însuşirileunei prestaţii, fie calităţile unei persoane. 9copul mediat este concret şi variabil, de la ocategorie la alta de acte juridice civile, şi c7iar în cadrul aceleiaşi categorii de acte juridice dedrept civil. (stfel, în contractul de v%nzare!cumpărare, scopul mediat constă în destinaţiaconcretă în vederea căreia bunul a fost cumpărat, element subiectiv care variază de la uncumpărător la altul #pentru consum, rela)are, e)ercitarea unei profesii etc$.

(.3.Condiţiile cauzei Pentru valabilitatea cauzei ! luată global ! se cer întrunite, cumulativ, următoarele

condiţiia$ să e/iste. (ceastă condiţie este menţionată e)pres de art.138> alin.1 &odul civil,

republicat. +n doctrină şi practică, constatarea lipsei cauzei presupune o dublă distincţie! identificarea scopului imediat şi a scopului mediat"! identificarea cauzelor lipsei cauzei.(stfel, c%nd lipsa cauzei se datorează lipsei de discernăm%nt, at%t scopul imediat, c%t şi

cel mediat, lipsesc #deoarece ambele elemente presupun e)istenţa discernăm%ntului$, înconsecinţă, lipsa cauzei va atrage nulitatea relativă a actului juridic civil.&%nd lipsa cauzei se datorează lipsei contraprestaţiei, lipsei predării bunului în actele

reale, lipsei riscului în actele aleatorii, lipsei intenţiei de a gratifica în actele cu titlu gratuit,sancţiunea aplicată va fi nulitatea absolută.

b$ să fie licită. (stfel condiţia nu este îndeplinită atunci c%nd este contrară legii şiordinii publice.

c$ să fie morală. Bn temeiul art.138> alin.8 cauza este imorală atunci c%nd este contrară bunelor moravuri.

(.(. 'ancţiune

(ceastă condiţie este prevăzută de art.138= alin.1 sub sancţiunea nulităţii relative, cue)cepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice.

3>



Bn alin.3 al aceluiaşi te)t legal, legiuitorul prevede că o cauză ilicită sau imorală atragenulitatea absolută dacă este comună sau, în caz contrara, cealaltă parte a cunoscut!o sautrebuia să o cunoască.

(.). *roba cauzei

+n ce priveşte dovedirea cauzei, art.1386 &odul civil, republicat dispune I&ontractuleste valabil c7iar şi atunci c%nd cauza nu este e)pres prevăzută. /)istenţa unei cauze valabilese prezumă p%nă la proba contrarieI.

Prin această dispoziţie se instituie două prezumţii! prezumţia e)istenţei cauzei"! prezumţia valabilităţii cauzei.Deci, cauza nu trebuie probată, e)istenţa şi valabilitatea cauzei sunt prezumate, de aici

consecinţa numai cine pretinde că lipseşte cauza, ori că aceasta nu este valabilă, trebuie sădovedească. Eiind un fapt juridic, cauza poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv

proba cu martori şi prezumţii.

4. ;o#-a ac+'l'i /'#i$ic ciil

).1. $oţiune Eorma actului juridic civil a fost definită ca fiind acea con$iţie a ac+'l'i /'#i$ic ciil

ca#e con"+, 2n -o$ali+a+ea $e e+e#io#i*a#e a -anife"+,#ii $e oinţ, c' in+enţia $e ana&+e% -o$ifica "a' "+inge 'n #a)o#+ /'#i$ic conc#e+7.

erminologic, noţiunea de formă a actului juridic este susceptibilă de două înţelesuria$în "en" #e"+#:n"% forma actului juridic este înţeleasă ca -o$ali+a+e $e e+e#io#i*a#e

a oinţei /'#i$ice.b 2n "en" la#g% forma actului juridic este înţeleasă în sensul de con$iţia $e fo#-,

cerută actului juridic, respectiv! forma cerută pentru valabilitatea actului juridic #forma a$ ali$i+a+e-@! forma cerută pentru probarea actului juridic #forma a$ )#oba+ione-! forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi.

).2.Corelaţia dintre principiul consensualismului şi forma actului juridic+n materia modului de e)teriorizare a voinţei părţilor de a înc7eia actul juridic, forma

este dominată de principiul libertăţii alegerii modului de e)teriorizare a voinţei juridice. (ltfelspus, părţile au libertatea de a înc7eia actul juridic e)terioriz%ndu!şi voinţa lor prin oriceformă susceptibilă de a face cunoscută această voinţă celeilalte părţi #verbal, în scris, pringesturi şi atitudini, e)pres sau tacit etc$. Bnscriindu!se în limitele acestei libertăţi de e)primare

a voinţei juridice, principiul consensualismului este regula potrivit căreia, din punct de vedereal formei sale, actul juridic civil se înc7eie prin simpla manifestare de voinţă, fără ca aceastăvoinţă să îmbrace o formă specială.

(ltfel spus, simpla manifestare de voinţă este nu numai necesară, ci şi suficientă, pentru ca un act juridic civil să ia naştere şi să producă efecte juridice. anifestarea de voinţănu trebuie să îmbrace o formă specială.

).3. Clasificarea condiţiilor de formă ale actului juridic civil.D'), c#i+e#i'l i*o#'l'i ca#e ce#e o an'-i+, fo#-, ac+'l'i /'#i$ic conc#e+%

distingem între! fo#-a legal,% impusă de legea civilă"

58 G(. Belei', op. cit., p.154" 0. To-a, op. cit., p.5<" P. 0. Co"-oici, op. cit., p.161.

35



!fo#-a conenţional,% impusă de acordul părţilor de a e)terioriza manifestarea devoinţă într!o anumită formă.

D'), c#i+e#i'l con"ecinţelo# /'#i$ice ale ne#e")ec+,#ii con$iţiilo# $e fo#-,%distingem între

!forma cerută pentru valabilitatea actului civil #forma a$ ali$i+a+e-% a cărei

nerespectare atrage nulitatea actului"! forma cerută pentru probarea actului #forma a$ )#oba+ione-% a căreinerespectare atrage imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de probă"

!forma cerută pentru o)o*abili+a+e faţ, $e +e#ţi% a cărei nerespectare atrageinopozabilitatea actului #posibilitatea terţilor de a!1 ignora, de a face abstracţie de e)istenţa şiefectele sale$.

).(. +orma cerută ad validitatemNoţi'ne% #egle-en+a#e &i ca#ac+e#eEorma cerută ad validitatem este acea condiţie esenţială cerută de lege pentru valabila

înc7eiere a unui act juridic şi care constă în e)teriorizarea manifestării de voinţă a părţilor cu

o anumită solemnitate, forma scrisă sau forma autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute. &utitlu de e)emplu amintim actul juridic de v%nzare cumpărare a unui teren sau contractul dedonaţie.

Eorma ad validitatem prezintă următoarele caractere! este un element constitutiv esenţial al actului juridic a cărui absenţă este

sancţionată cu nulitatea absolută"! este incompatibilă cu manifestarea tacită a voinţei"! este e)clusivă, părţile neav%nd posibilitatea să adopte o altă modalitate de

e)teriorizare a voinţei lor, ci numai pe aceea prevăzută de lege.+nstituirea formei autentice urmăreşte! atenţionarea părţilor asupra consecinţelor patrimoniale ale înc7eierii unor acte

#donaţie, ipotecă, adopţie, căsătorie etc$"! asigurarea unei depline libertăţi şi a certitudinii consimţăm%ntului părţilor"! asigurarea controlului societăţii, prin organele statului, asupra unor categorii de

acte ce depăşeşte interesul părţilor"! realizarea unei publicităţi de natură să ocrotească interesele creditorilor şi ale

terţilor.Con$iţii ce#'+e fo#-ei ad validitatemPentru realizarea formei ad validitatem% se cer întrunite următoarele condiţiia$întregul conţinut al actului juridic #toate clauzele actului juridic civil, esenţiale şi

neesenţiale$ trebuie să îmbrace forma cerută pentru validitatea sa"

b$actul aflat în interdependenţă cu actul solemn trebuie să îmbrace şi el formasolemnă" uneori, actul care determină ineficacitatea actului solemn trebuie, în principiu, săîmbrace şi el forma solemnă #e)cepţie face legatul, care poate fi revocat şi tacit$" de asemeneaforma actului de modificare a unui act solemn este supusă condiţiilor de formă cerute de lege

pentru înc7eierea sa.=ancţi'nePotrivit art.13<3 alin.1 &odul civil, republicat, este lovit de nulitate absolută

contractul nc-eiat n lipsa formei pe care, n c-ip nendoielnic, legea o cere pentrunc-eierea sa valabilă.

).). +orma ad probationem

Noţi'ne &i ca#ac+e#e

3=



Prin Iforma cerută pentru probarea actului juridic civilI se înţelege acea ce#inţ, ca#econ"+, 2n 2n+oc-i#ea 'n'i 2n"c#i" ca#e ", )#obe*e ac+'l /'#i$ic ciil73. Eorma cerută ad

probationem prezintă următoarele caractere! este obligatorie #iar nu fac'l+a+i,@ nerespectarea ei atrage sancţiunea

inadmisibilităţii dovedirii actului ?nego+i'- prin alt mijloc de probă"

!reprezintă o e)cepţie de la principiul consensualismului.=ancţi'ne9ancţiunea nerespectării formei cerute ad probationem nu constă în nevalabilitatea

actului, ci în imposibilitatea dovedirii actului cu alt mijloc de probă.

).,. +orma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi iNoţi'ne &i ca#ac+e#eEorma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi constă în acele fo#-ali+,ţi ca#e "'n+

nece"a#e% )o+#ii+ legii% )en+#' a face ac+'l /'#i$ic o)o*abil &i )e#"oanelo# ca#e n6a')a#+ici)a+ la 2nc(eie#ea l'i% 2n "co)'l oc#o+i#ii $#e)+'#ilo# o#i in+e#e"elo# lo#74.

Eorma cerută pentru opozabilitatea actului prezintă următoarele caractere.

! se justifică în ideea de protecţie a terţilor"! este obligatorie şi nu facultativă"Bn acest conte)t amintim prevederile art.1= &odul civil, republicat, potrivit cărora

drepturile, actele şi faptele privitoare la starea şi capacitatea persoanelor, bunurilor acestora, precum şi orice alte raporturi juridice sunt supuse publicităţii în cazurile e)pres prevăzute delege. &a modalităţi de publicitate enumerăm cartea funciară, (r7iva /lectronică a Laranţiilor reale mobiliare, registrul comerţului ş.a.

=ancţi'nea9ancţiunea nerespectării formei cerute pentru opozabilitate faţă de terţi nu constă în

nevalabilitatea actului, ci în inopozabilitatea sa faţă de terţi, ceea ce presupune că aceştia potignora e)istenţa actului juridic civil şi, implicit, a realităţii juridice care rezultă din el.

5. P#inci)iile ca#e g'e#nea*, efec+ele ac+'l'i /'#i$ic ciil

,.1. *recizări generalePrincipiile efectelor actului juridic civil sunt reguli de drept care stabilesc cum şi faţă

de cine se produc aceste efecte. 9unt asemenea reguli principiul forţei obligatorii, principiulirevocabilităţii actului civil, principiul relativităţii efectelor actului juridic civil.

,.2. *rincipiul forţei obligatorii - )ac+a "'n+ "e#an$aPrincipiul forţei obligatorii este consacrat de art.1354 alin. 1 &odul civil, republicat,

în următoarea formulare 9Contractul valabil nc-eiat are putere de lege ntre păr$ilecontractante9. Potrivit acestui principiu, odată înc7eiat, un act juridic civil $eine obliga+o#i' pentru părţi aşa cum este şi legea însăşi% cu menţiunea că aceasta din urmă are un destinatar nedeterminat, fiind obligatorie tuturor.

-ecesitatea instituirii unui astfel de principiu rezidă din imperativul moral alrespectării cuv%ntului dat, motiv pentru care dacă una din părţi nu respectă convenţia, aceasta

poate fi adusă la îndeplinire prin forţa coercitivă a statului./)cepţiile de la principiul pacta sunt servanda sunt reprezentate de cazurile în care

efectele contractului se produc altfel dec%t cum au dorit părţile la înc7eierea actului juridiccivil în cauză. (cestea sunt

a$ cazuri de restr%ngere a aplicabilităţii actului juridic civil

5< G(. Belei', op. cit., p.15<.

5A Idem, p.15>.

36



! încetarea contractului de mandat ca urmare a morţii, incapacităţii sau falimentuluimandantului sau mandatarului #art.3484 &odul civil, republicat$"

! încetarea de drept a contractului de locaţiune dacă bunul este distrus în întregime saunu mai poate fi folosit potrivit destinaţiei stabilite #art.1=1= alin.1 &odul civil, republicat$"

b$ cazuri de e)tindere a aplicabilităţii actului juridic civil

!prelungirea efectelor actului cu e)ecutare succesivă datorită suspendării temporare ae)ecutării lui pe tot timpul c%t durează cauza de suspendare #caz de forţă majoră$ în temeiulart.18A1 alin.3 &odul civil, republicat"

c$ cazuri de revizuire a efectelor actului juridic civil! amintim aici impreviiunea care presupune revizuirea efectelor unui act juridic civil

atunci c%nd e)ecutarea acestuia devine mult prea oneroasă . Bn temeiul art.1351 &odul civil,republicat, regula este aceea că părţile sunt ţinute să îşi e)ecute obligaţiile c7iar dacăe)ecutarea lor a devenit mai oneroasă. &u titlu de e)cepţie, instanţa poate dispune adaptareasau încetarea actului, dacă e)ecutarea actului juridic civil a devenit e)cesiv de oneroasădatorită unei sc7imbări e)cepţionale a împrejurărilor care ar face injustă obligarea debitoruluila e)ecutarea obligaţiei. Pentru aceasta este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii M

sc7imbarea împrejurărilor a intervenit după înc7eierea contractului" M sc7imbareaîmprejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere decătre debitor, în mod rezonabil, în momentul înc7eierii contractului" M debitorul nu şi!aasumat riscul sc7imbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şi!ar fi asumat acest risc" M debitorul a încercat, într!un termen rezonabil şi cu bună!credinţă,negocierea adaptării rezonabile şi ec7itabile a contractului.

,.3. *rincipiul irevocabilităţii actului juridic civil (cest principiu este consacrat de art.1354 alin. 3 &odul civil, republicat, în temeiul

căruia Icontractul #K$ încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de legeI.+revocabilitatea dă e)presie regulii simetriei potrivit căreia nu se poate pune capăt efectelor unui act dec%t în aceleaşi condiţii în care acesta a fost înc7eiat.

De la regula irevocabilităţii, doctrina şi practica admit o serie de e)cepţii. /)cepţiilesunt situaţii în care se pune capăt efectelor actului unilateral prin voinţa autorului lui şi aleactului bilateral prin voinţa uneia din părţi. (dmisibilitatea e)cepţiilor de la principiulirevocabilităţii este stabilită de art.6>4 alin. 3 &od civil, care precizează Iele se pot revoca...din cauze autorizate de legeI.

(stfel, în materia actelor unilaterale sunt admise următoarele e)cepţii de la principiulirevocabilităţi

! testamentul, care, potrivit art.14A1 &od civil, este esenţialmente revocator"! revocarea ofertei, p%nă la ajungerea ei la destinatar.

Bn materia actelor bilaterale sunt admise următoarele e)cepţii de la principiulirevocabilităţii! revocarea donaţiilor între soţi pe timpul căsătoriei, consacrată de art.1481

&odul civil, republicat$"! denunţarea de către oricare dintre părţi a locaţiunii înc7eiată pe perioadă

nedeterminată #art.1=1> alin.1 &odul civil, republicat$"! mandatul încetează prin revocarea sa de către mandant şi prin renunţarea

mandatarului #art.3484$"! încetarea contractului de societate la cererea unor asociaţi #art.1A38 &od civil$"! deponentul poate solicita oric%nd restituirea bunului, iar depozitarul poate

restitui oric%nd bunul c%nd contractul s!a înc7eiat pe perioadă nedeterminată #art.311A$.

84



,.(. *rincipiul relativităţii efectelor actului juridic civil.Principiul relativităţii efectelor actului juridic civil este consacrat în art.13=4

:contractul produce efecte numai între părţi, dacă prin lege nu se prevede altfel;. &onţinutulacestui principiu este e)pus şi în adagiul res inter alios acta, aliis ne*ue nocere, ne*ue

prodesse potest #un act înc7eiat între anumite persoane nici nu avantajează şi nici nu este

vătămător pentru altcineva$.Pentru înţelegerea conţinutului principiului relativităţii, c%t şi a e)cepţiilor de la acesta,este necesară precizarea noţiunilor de ),#ţi% a:n$ ca'*, &i +e#ţi.

Pa#+e este persoana care participă la înc7eierea actului civil, fie personal, direct, fieindirect, prin reprezentant, şi care primeşte efectul contractului.

Te#ţ'l este persoana care nu participă nici direct, nici prin reprezentant, la înc7eiereaactului juridic şi care nu suportă în principiu efectele acestuia.

A:n$ ca'*, este persoana care, datorită unor legături cu părţile, deşi nu participă laînc7eierea actului, suportă ca şi părţile efectele acestuia. 9unt av%nzi cauză succesorii#universali, cu titlu universal şi cu titlu particular$ şi creditorii c7irografari.

=uccesorii universali +i cu titlu universal % dob%ndind întreg patrimoniu sau o parte a

patrimoniului uneia din părţi, se subrogă în drepturile sau îndatoririle acestuia rezultate dinacrul înc7eiat.

=uccesorul cu titlu particular dob%ndeşte un bun individual determinat în legătură cucare altcineva a dob%ndit drepturi şi obligaţii #de e)emplu, moştenitorul dob%ndeşte un imobilînc7iriat unei persoane$ pe care trebuie să le respecte.

Creditorul c-irografar este acel creditor care nu se bucură de nicio garanţie reală din partea debitorului său, cu menţiunea că, în temeiul art.383<, patrimoniul debitorului reprezintăgaranţia comună a tuturor creditorilor c7irografari ai aceluiaşi subiect de drept civil. /ste unav%nd cauză întruc%t suportă modificările în activul sau pasivul debitorului său, produse caefect al actelor înc7eiate de acesta cu alte persoane.

Prin e/cep$ie de la principiul relativităţii înţelegem situaţia juridică în care un act făcutde o persoană, parte a actului, produce efecte şi faţă de un terţ ce nu a participat la înc7eiereaactului.

(ceste e)cepţii pot fi a)a#en+e sau e#i+abile. Ece)ţiile a)a#en+e sunt cele în careefectele unui act se produc asupra unui terţ în temeiul legii şi nu ca urmare a voinţei uneia din

părţi sau a ambelor părţi. 9unt incluse în această categorie de e)cepţii situaţia av%nzilor cauză#succesorii dob%ndesc drepturile autorilor lor prin efectul legii$, a promitenţilor #părţi lacontractul promisiunea faptei altuia şi care se obligă pe sine$ şi titularii acţiunilor directe#lucrătorii folosiţi de un antreprenor, dar neplătiţi, care pot, în temeiul art.1=A>, să acţioneze

pe client şi să solicite acestuia ceea ce datora antreprenorului$.O e#i+abil, ece)ţie de la principiul relativităţii în ce priveşte latura activă a

raportului obligaţional este stipula$ia pentru altul #acel contract prin care o parte, stipulant,dispune ca cealaltă parte, promitent, să e)ecute o prestaţie, const%nd a da, a face sau a nu faceceva în favoarea uneia treia persoane numită terţ beneficiar$. Dreptul celui de!al treilea senaşte din convenţia părţilor şi nu din dispoziţia legii. /)erciţiul dreptului subiectiv astfelnăscut depinde de voinţa terţului beneficiar.

9tipulaţia pentru altul îşi găseşte aplicaţie în materia donaţiei cu sarcină c%nd sarcina afost stipulată în favoarea unui terţ #art.1435 alin.3 &odul civil, republicat$, a asigurărilor de

persoane #art.3335 şi 333= &odul civil, republicat$ şi a transporturilor #art.16AA &odul civil,republicat$.

81



TE=TE GRILĂ DREPT CIVIL PARTE GENERALĂ

I. CAPACITATEA PER=OANEI ;IFICE

1. &apacitatea de a înc7eia actul juridic este a$ o parte a capacităţii civile de e)erciţiub o )a#+e a ca)aci+,ţii ciile $e folo"inţ,c$ o cerinţă a valabilităţii consimţăm%ntului

!. &apacitatea, ca element al actului juridic presupunea$ aptitudinea de a!şi e)ercita dreptul la înc7eierea actului juridicb a)+i+'$inea $e a $eeni +i+'la# $e $#e)+'#i &i obligaţii ciilec$ în structura sa, doar o parte a capacităţii de e)erciţiu a persoanei fizice sau juridice

. &%t priveşte capacitatea de a înc7eia acte de administrarea -ino#'l li)"i+ $e ca)aci+a+e $e ee#ciţi' 2nc(eie ac+e $e a$-ini"+#a#e )#in

#e)#e*en+an+'l ",' legal b$ minorul poate înc7eia singur acte de administrare, în măsura în care nu sunt lezionarec$ minorul cu capacitate de e)erciţiu restr%nsă poate să înc7eie acte de dispoziţie fără

încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal, în măsura în care nu îl prejudiciază

3. &apacitatea de a înc7eia actul juridic civil estea o "+a#e $e $#e)+

b$ o stare de faptc$ o parte a capacităţii civile de e)erciţiu

4. &apacitatea de a înc7eia actul juridic civil este o condiţiea$ de eficacitateb $e fon$c$ de formă

5. &apacitatea de e)erciţiu anticipată poate fi recunoscută de cătrea$ părinţii minoruluib in"+anţa $e +'+el,

c$ autoritatea tutelară

83



7. inorul lipsit de capacitate de e)erciţiu poate înc7eia singura$ acte de administrare

b$ acte de înstrăinarec ac+e $e $i")o*iţie $e -ic, aloa#e% c' ca#ac+e# c'#en+ &i ca#e "e eec'+, la

-o-en+'l 2nc(eie#ii lo#

8. inorul care are capacitate restr%nsă de e)erciţiu poate înc7eia singura$ acte de înstrăinare

b$ acte de administrarec ac+e $e con"e#a#e "i ac+e $e a$-ini"+#a#e ca#e n' 2l )#e/'$icia*,

9. &apacitatea deplină de e)erciţiu se dob%ndeştea )#in efec+'l c,",+o#iei

b$ la împlinirea v%rstei de 1= ani, odată cu punerea sub interdicţie judecătoreascăc$ la împlinirea v%rstei de 1> ani

1. inorul poate să înc7eie acte juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sausportive

a$ singur b c' 2nc'iinţa#ea )#ealabil, a ),#inţilo# "a' +'+o#el'ic$ cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau tutorelui şi cu autorizarea instanţei de

tutelă

88



B. DREPT CIVILDREPTURI REALE

8<



CAPITOLUL IPROPRIETATEA PRIVATĂ

1. Conţin'+

Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun înmod e)clusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege #art. AAA -&&$.

!. Hn+in$e#ea "a'% 2n alţi +e#-eni% li-i+ele ee#ci+,#ii $#e)+'l'i $e )#o)#ie+a+e)#ia+,

2.1. ntinderea dreptului de proprietate privată/ !n general Dreptul de proprietate poate fi e)ercitat în limitele materiale ale obiectului său, adică

în limitele corporale ale bunului care formează obiectul său, cu îngrădirile stabilite prin lege#art. AA> -&&$.

/)ercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată prin voinţa legiuitorului sau a proprietarului, însă, în acest din urmă caz, cu e)cepţiile prevăzute de lege #art. AA> -&&$.

2.2. ntinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor Proprietatea terenului se întinde şi asupra subsolului şi a spaţiului de deasupra

terenului, cu respectarea limitelor legale #art. AA6 alin. #1$ -&&$.(pele de suprafaţă şi albiile acestora aparţin proprietarului terenului pe care se

formează sau curg, în condiţiile prevăzute de lege.Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin

reconstituirea 7otarului şi fi)area semnelor corespunzătoare, suport%nd, în mod egal,c7eltuielile ocazionate de aceasta #art. A>4 -&&$.

Orice proprietar poate să îşi îngrădească proprietatea, suport%nd, în condiţiile legii,c7eltuielile ocazionate #art. A>1 -&&$.

. Dob:n$i#ea $#e)+'l'i $e )#o)#ie+a+e

Dreptul de proprietate se poate dob%ndi #art. AA5 -&&$ prina$ convenţie,

b$ moştenire legală sau testamentară,c$ accesiune,d$ uzucapiune,

e$ efectul posesiei de bună!credinţă, în cazul bunurilor mobile şi al fructelor,f$ ocupaţiune,g$ tradiţiune,7$ 7otăr%re judecătorească, atunci c%nd ea este translativă de proprietate prin ea însăşi.i$ efectul unui act administrativ, în cazurile prevăzute de lege

j$ alte moduri de dob%ndire, reglementate prin legeBn concepţia -&&, dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se dob%ndeşte prin

înscriere în &artea funciară., cu e)cepţia cazurilor anume prevăzute de lege #art. AA5 alin. #<$ -&&$.

3. Ri"c'l )iei#ii b'n'l'i

8A



Proprietarul suportă riscul pieirii bunului #res perit domino$, dacă acesta nu a fostasumat de o altă persoană sau dacă prin lege nu se dispune altfel #art. AA= -&&$.

4. =+inge#ea $#e)+'l'i $e )#o)#ie+a+e

Dreptul de proprietate privată se stinge #art. A>3 -&&$ prina$ pieirea bunului,

b$ abandonare de către proprietar, în cazul bunurilor mobilec$ renunţare la dreptul de proprietate, în cazul bunurilor imobile înscrise în &artea

funciară,d$ e)propriere pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu justă şi

prealabilă despăgubire,f$ confiscare, în cazul bunurilor destinate sau folosite pentru săv%rşirea unei infracţiuni

ori contravenţii sau cele rezultate din acestea.De subliniat că proprietatea nu se stinge prin neuz. /a poate fi însă dob%ndită de altul

prin uzucapiune sau într!un alt mod, în cazurile şi condiţiile anume determinate de lege

5. Li-i+ele /'#i$ice ale $#e)+'l'i $e )#o)#ie+a+e )#ia+,

,.1. 0imite legale6.".". C-estiuni generale?egea poate limita e)ercitarea dreptului de proprietate fie în interes public, fie în

interes privat.?imitele legale în interes privat pot fi modificate ori desfiinţate temporar prin acordul

părţilor.6.".. Protec$ia mediului +i buna vecinătateDreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi

asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sauobiceiului, revin proprietarului.

6.".5. olosirea apelor >.1.8.1. &azul curgerii fireşti a apelor Proprietarul fondului inferior nu poate împiedica în niciun fel curgerea apelor

provenite de pe fondul superior.Dacă această curgere cauzează prejudicii fondului inferior, proprietarul acestuia poate

cere autorizarea justiţiei spre a face pe fondul său lucrările necesare sc7imbării direcţieiapelor, suport%nd toate c7eltuielile ocazionate.

?a r%ndul său, proprietarul fondului superior este obligat să nu efectueze nicio lucrarede natură să agraveze situaţia fondului inferior.>.1.8.3. &azul curgerii provocate a apelor Proprietarul fondului inferior nu poate împiedica curgerea provocată de proprietarul

fondului superior sau de alte personae.Bn acest caz, proprietarul fondului superior este obligat să aleagă calea şi mijloacele de

scurgere de natură să aducă prejudicii minime fondului inferior, răm%n%nd dator la plata uneidespăgubiri juste şi prealabile către proprietarul acestui din urmă fond.

-u se poate provoca curgerea apelor pe un fond pe care e)istă o construcţie, împreunăcu grădina şi curtea aferentă, sau un cimitir.

>.1.8.8. &azul întrebuinţării izvoarelor

Proprietarul poate acorda orice întrebuinţare izvorului ce ar e)ista pe fondul său, subrezerva de a nu aduce atingere drepturilor dob%ndite de proprietarul fondului inferior.

8>



Proprietarul fondului pe care se află izvorul nu poate să îi sc7imbe cursul dacă prinaceastă sc7imbare ar lipsi locuitorii unei localităţi de apa necesară pentru satisfacerea nevoilor curente.

Proprietarul fondului pe care se află izvorul poate cere repararea prejudiciilor cauzatede persoana care, prin lucrările efectuate, a secat, a micşorat ori a alterat apele sale.

>.1.8.<. Ceguli speciale privind folosirea apelor Dispoziţiile -&& privind folosirea apelor se completează cu reglementările speciale înmateria regimului apelor.

6.".0. Picătura stre+iniiProprietarul este obligat să îşi facă streaşina casei sale astfel înc%t apele provenind de

la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin.6.".>. Distan$a +i lucrările intermediare cerute pentru anumite construc$ii, lucrări +i

planta$ii>.1.A.1. Distanţa minimă între construcţiiOrice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai

cu respectarea unei distanţe minime de >4 de cm faţă de linia de 7otar, dacă nu se prevede

altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism.Orice derogare de la distanţa minimă se poate face prin acordul părţilor e)primat

printr!un înscris autentic.>.1.A.3. Distanţa minimă pentru arboriBn lipsa unor dispoziţii cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului

locului, arborii trebuie sădiţi la o distanţă de cel puţin 3 metri de linia de 7otar, cu e)cepţiaacelora mai mici de 3 metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii.

Bn caz de nerespectare a distanţei, proprietarul vecin este îndreptăţit să ceară scoatereaori, după caz, tăierea, la înălţimea cuvenită, a arborilor, plantaţiilor ori a gardurilor vii, pec7eltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.

Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţin%nd proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum şi dreptul de a păstra fructele căzute înmod natural pe fondul său.

6.".6. ;ederea asupra proprietă$ii vecinului>.1.>.1. Eereastra sau desc7iderea în zidul comun

-u este permis să se facă fereastră sau desc7idere în zidul comun dec%t cu acordul proprietarilor.

>.1.>.3. Eereastra de vedere/ste obligatorie păstrarea unei distanţe de cel puţin 3 metri între fondul, îngrădit sau

neîngrădit, aparţin%nd proprietarului vecin şi fereastra pentru vedere, balconul ori alteasemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond.

Eereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări neparalele cu linia de 7otar spre fondul învecinat sunt interzise la o distanţă mai mică de 1 #un$ metru.>.1.>.8. Eereastra de luminăDispoziţiile de mai sus nu e)clud dreptul proprietarului de a!şi desc7ide, fără limită de

distanţă, ferestre de lumină dacă sunt astfel construite înc%t să împiedice vederea spre fondulînvecinat.

6.".?. Dreptul de trecereProprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se

permită trecerea pe fondul vecinului său pentru e)ploatarea fondului propriu.recerea trebuie să aducă o minimă st%njenire e)ercitării dreptului de proprietate

asupra fondului ce are acces la calea publică.

6.".2. @lte limite legale>.1.=.1. Dreptul de trecere pentru utilităţi

85



Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a reţelelor edilitare cedeservesc fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau alteleasemenea, a canalelor şi a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum şi aoricăror alte instalaţii sau materiale cu acelaşi scop.

>.1.=.3 Dreptul de trecere pentru efectuarea unor lucrări

Proprietarul este obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum şi accesul vecinului pe terenul său pentru tăiereacrengilor şi culegerea fructelor, în sc7imbul unei despăgubiri, dacă este cazul.

>.1.=.8. 9tarea de necesitateBn cazul în care o persoană a folosit sau a distrus un bun al altuia pentru a se apăra pe

sine ori pe altul de un pericol iminent, proprietarul bunului are dreptul să ceară o despăgubireec7itabilă numai de la cel care a fost salvat.

-u poate pretinde nicio despăgubire proprietarul care a provocat sau a favorizatapariţia pericolului.

6.".7 Aeguli speciale?imitările legale prevăzute de -&& se completează cu dispoziţiile legilor speciale

privind regimul juridic al anumitor bunuri #terenuri, construcţii, păduri, bunuri din patrimoniul naţional!cultural, bunuri sacre ale cultelor religioase şi altele asemenea$.

,.2. 0imite convenţionale6.." C-estiune principialăProprietarul poate să consimtă la limitarea dreptului său prin acte juridice, dacă nu

încalcă ordinea publică şi bunele moravuri #art. >3> -&&$.0n e)emplu de limitare convenţională este Nclaua de inalienabilitate; #de

neînstrăinare$.6.. Claua de inalienabilitate. Condi$ii. Domeniu de aplicare. Condi$ii de

opoabilitate. =anc$iuniBnstrăinarea unui bun se poate interzice prin convenţie sau testament, însă numai

pentru o durată de cel mult 07 de ani şi dacă e)istă un interes serios şi legitim. ermenulîncepe să curgă de la data dob%ndirii bunului.

Dob%nditorul poate fi autorizat de către instanţă să dispună de bun dacă interesul carea justificat clauza de inalienabilitate a bunului a dispărut sau dacă un interes superior oimpune.

-ulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într!un contract atrage nulitatea întreguluicontract dacă a fost determinantă la înc7eierea acestuia. Bn contractele cu titlu oneros,caracterul determinant se prezumă, p%nă la proba contrară.

&lauza de inalienabilitate este subînţeleasă în convenţiile din care se naşte obligaţia de

a transmite în viitor proprietatea către o persoană determinată sau determinabilă.ransmiterea bunului pe cale de succesiune #moştenire legală$ nu poate fi oprită prinstipularea inalienabilităţii.

&lauza de inalienabilitate nu poate fi invocată împotriva dob%nditorilor bunului sau acreditorilor proprietarului care s!a obligat să nu înstrăineze dec%t dacă este valabilă şiîndeplineşte condiţiile de opozabilitate.

,.3. 0imite judiciare>.8.1 Depăşirea inconvenientelor normale ale vecinătăţiiDacă proprietarul cauzează, prin e)ercitarea dreptului său, inconveniente mai mari

dec%t cele normale în raporturile de vecinătate, instanţa poate să îl oblige la despăgubiri către

cel vătămat, precum şi la restabilirea situaţiei anterioare atunci c%nd acest lucru este posibil.

8=



7. A),#a#ea $#e)+'l'i $e )#o)#ie+a+e )#ia+,

.1. *recizări prealabile(părarea dreptului de proprietate se realizează printr!o serie de acţiuni în justiţie pe

care legea le pune la îndem%na proprietarului pentru a!şi apăra dreptul său.

Bn cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se facecu e)trasul de carte funciară..2. cţiunea !n revendicare?..". Defini$ie. =ediu(cţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului

neproprietar sau altei persoane care deţine bunul proprietarului fără drept, prin care proprietarul solicită să!i fie recunoscut dreptul de proprietate asupra bunului şi să i se permită#re$intrarea în posesia acestuia.

/l are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul?... Efectele admiterii ac$iunii n revendicareP%r%tul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri #dacă bunul a pierit din

culpa sa ori a fost înstrăinat$.Bn aceleaşi condiţii, p%r%tul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii

acestora.Bn toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii.

.3. cţiunea negatorieProprietarul poate intenta acţiunea negatorie contra oricărei persoane care pretinde că

este titularul vreunui drept real, altul dec%t cel de proprietate, asupra bunului său #art. A>< -&&$.

.(. lte acţiuni prin care se poate apăra proprietateaProprietatea se mai poate apăra şi prin acţiuni posesorii #art. 6<6 ' art. 6A3 -&&$,

av%nd în vedere că unul din atributele proprietăţii îl constituie dreptul de a poseda bunul # us possidientis$.

86



CAPITOLUL II.0ODALITĂŢILE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ

1. P#o)#ie+a+ea co-'n,

1.1. Cestiuni generale".".". 1o$iuneProprietatea comună este acea modalitate a proprietăţii, caracterizată prin apartenenţa

concomitentă a dreptului de proprietate privată asupra aceluiaşi bun, mai multor titulari,deopotrivă îndreptăţiţi să!şi e)ercite, de asemenea concomitent, toate atributele dreptului lor.

".".. ormele proprietă$ii comuneProprietatea comună poate avea următoarele formea$ pe cote!părţi #coproprietatea$, care la r%ndu!i poate fii. coproprietate obişnuităii. coproprietate forţată

b$ în devălmăşie #devălmăşia$.".".5. Preum$ia de coproprietateDacă bunul este stăp%nit în comun, coproprietatea se prezumă, p%nă la proba contrară.

1.2. Coproprietatea obişnuită"..". ntinderea cotelor8păr$iEiecare coproprietar este titularul e)clusiv al unei cote!părţi #ideale$ din dreptul de

proprietate şi poate dispune în mod liber de aceasta în lipsă de stipulaţie contrară.&otele!părţi sunt prezumate a fi egale, p%nă la proba contrară. Dacă bunul a fost

dob%ndit prin act juridic, proba contrară nu se va putea face dec%t prin înscrisuri.

1.3. Coproprietatea forţată".5.". C-estiuni generale1.8.1.1. &azurile de coproprietate forţată9e află în coproprietate forţată1. unele elemente ale condominiilora$ terenul pe care se află clădirea, compus at%t din suprafaţa construită, c%t şi din cea

neconstruită necesară" b$ fundaţia, curtea interioară, structura, structura de rezistenţă, pereţii perimetrali şi

despărţitori dintre proprietăţi şi@sau spaţiile comune, acoperişul, terasele, scările şi casascărilor, 7olurile, pivniţele şi subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele

termice proprii şi ascensoarele"c$ instalaţiile de apă şi canalizare, electrice, de telecomunicaţii, de încălzire şi de gazede la branşament@racord p%nă la punctul de distribuţie către părţile aflate în proprietatee)clusivă, canalele pluviale, paratrăsnetele, antenele colective, precum şi alte asemenea părţi"

d$ alte bunuri care, potrivit legii sau voinţei părţilor, sunt în folosinţă comună3. zidul, şanţul, precum şi orice altă despărţitură între două fonduri care sunt

prezumate a fi în proprietatea comună a vecinilor ,8. bunurile ce fac obiectul proprietăţii periodice<. bunurile care constituie amintiri de familieA. bunurile comune situate pe linia de 7otar între două imobile vecine, necesare sau

utile pentru folosirea acestora, cum ar fi potecile, f%nt%nile, drumurile şi izvoarele"

<4



>. bunurile comune afectate utilizării a două sau a mai multor fonduri, cum ar fi ocentrală termică sau alte instalaţii care deservesc două sau mai multe clădiri, un drum comunîntr!un cartier de locuinţe sau alte asemenea bunuri"

5. orice alt bun comun prevăzut de lege.

1.8.1.3. &oproprietatea asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sauapartamentePărţile comune pot fi atribuite coproprietarilor în folosinţă e)clusivă, de cel puţin 3@8

din numărul coproprietarilor şi al cotelor!părţi, numai dacă prin aceasta nu sunt lezatedrepturile celorlalţi coproprietari,.

&ota!parte din dreptul de proprietate asupra părţilor comune are caracter accesoriu înraport cu dreptul de proprietate asupra spaţiului din clădire care constituie bunul principal.

Bn lipsa unei stipulaţii contrare e)istente în titlurile de proprietate, cotele!părţi sestabilesc prin raportarea suprafeţei utile a fiecărui spaţiu locativ la totalul suprafeţei utile aspaţiilor locative din clădire.

Eiecare coproprietar poate folosi, în condiţiile acordului de asociere, at%t spaţiul care

constituie bunul principal, c%t şi părţile comune, fără a aduce atingere drepturilor celorlalţi şifără a sc7imba destinaţia clădirii.

Bn lipsa unor prevederi legale sau înţelegeri contrare, fiecare coproprietar suportăc7eltuielile legate de întreţinerea, repararea şi e)ploatarea părţilor comune, în proporţie cucota sa parte. &7eltuielile legate de părţile comune folosite e)clusiv de către unii coproprietaricad în sarcina acestora.

&oproprietarii sunt obligaţi să permită accesul în spaţiile care constituie bunuri principale pentru efectuarea lucrărilor necesare conservării clădirii şi întreţinerii părţilor comune. Bn această situaţie, pentru prejudiciile cauzate, ei vor fi despăgubiţi de către asociaţiade proprietari sau, după caz, de către proprietarul în interesul căruia au fost efectuate lucrările.

Bn cazul în care clădirea a fost distrusă în întregime ori într!o proporţie mai mare de jumătate din valoarea ei, orice coproprietar poate, în lipsa unei înţelegeri contrare, să solicitev%nzarea la licitaţie publică a terenului şi a materialelor de construcţie care au rezultat.

".5.. Coproprietatea asupra despăr$iturilor comune1.8.3.1. Prezumţia de coproprietate asupra despărţiturilor comuneidul, şanţul, precum şi orice altă despărţitură între două fonduri sunt prezumate a fi în

proprietatea comună a vecinilor, dacă nu rezultă contrariul din titlul de proprietate, dintr!unsemn de necomunitate ori dacă proprietatea comună nu a devenit proprietate e)clusivă prinuzucapiune, în condiţiile legii.

9e consideră că sunt semne de necomunitatea$ c%nd culmea unui zid este dreaptă şi perpendiculară spre un fond şi înclinată spre

celălalt fond, caz în care zidul este prezumat a fi în proprietatea e)clusivă a proprietaruluifondului către care coama zidului este înclinată. b$ c%nd păm%ntul este aruncat ori înălţat e)clusiv pe o parte a şanţului, caz în care

şanţul este prezumat a fi în proprietatea e)clusivă a proprietarului fondului pe care estearuncat păm%ntul.

c$ orice alte semne care fac să se prezume că zidul a fost construit e)clusiv de unuldintre proprietari.

1.8.3.3. Obligaţia de construire a despărţiturilor comuneOricare dintre vecini îi poate obliga pe proprietarii fondurilor învecinate să contribuie

la construirea unei despărţituri comune.Bn lipsa unor dispoziţii legale, a regulilor de urbanism sau a obiceiului locului,

înălţimea zidului comun se stabileşte de părţi, dar fără a depăşi 3 metri, socotindu!se şi coamazidului.

<1



&oproprietarii sunt ţinuţi să suporte c7eltuielile ocazionate de întreţinerea şi reparareadespărţiturii comune, proporţional cu dreptul fiecăruia.

Oricare dintre coproprietari are dreptul să sprijine construcţii ori să instaleze grinzi înzidul comun cu obligaţia de a lăsa > centimetri spre celălalt coproprietar şi fără a afectadreptul acestuia de a sprijini construcţiile sale ori de a instala propriile grinzi în zidul comun.

1.(. *roprietatea comună !n devălmăşie".0.". 1o$iune/)istă proprietate în devălmăşie atunci c%nd, prin efectul legii sau în temeiul unui act

juridic, dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintreacestea să fie titularul unei cote!părţi determinate din dreptul de proprietate asupra bunuluisau bunurilor comune.

".0.. Aegulile aplicabile proprietă$ii devălma+eDacă se naşte prin efectul legii, proprietatea în devălmăşie este supusă dispoziţiilor

acelei legi care se completează, în mod corespunzător, cu cele privind regimul comunităţiilegale.

Bn cazul în care izvorul proprietăţii în devălmăşie este un act juridic, dispoziţiile privitoare la regimul comunităţii legale se aplică în mod corespunzător.

1.). *artajul ".>.". 1o$iune. Imprescriptibilitatea ac$iunii de parta. Domeniu de aplicarePartajul este un mod de încetare a coproprietăţii.Partajul poate fi cerut oric%nd, afară de cazul în care a fost suspendat prin lege, act

juridic ori 7otăr%re judecătoreascăDispoziţiile privind partajul sunt aplicabile bunurilor aflate în coproprietate, indiferent

de izvorul său, precum şi celor aflate în devălmăşie.".>.. elurile partauluiPartajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin 7otăr%re judecătorească, în condiţiile

legii.".>.5. mpăr$eala păr$ilor comune ale clădirilor Partajul este inadmisibil în cazurile coproprietăţii asupra despărţiturilor comune,

proprietăţii devălmaşe şi în alte cazuri prevăzute de lege #de e)emplu c%nd unul dintrecoproprietari a uzucapat, în condiţiile legii$.

Partajul poate fi cerut în cazul părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sauapartamente atunci c%nd aceste părţi încetează de a mai fi destinate folosinţei comune.

Bn cazul proprietăţii periodice şi în celelalte cazuri de coproprietate forţată, partajuleste posibil numai prin bună învoială.

Partajul nu poate fi suspendat pentru o perioadă mai mare de A ani. Bn cazulimobilelor, convenţiile trebuie înc7eiate în formă autentică şi supuse formalităţilor de publicitate prevăzute de lege.

+nstanţa sesizată cu cererea de partaj poate suspenda pronunţarea partajului, pentru celmult un an,

".>.0. odul de mpăr$ire. AeguliPartajul bunurilor comune se va face în natură, proporţional cu cota!parte a fiecărui

coproprietar.Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în

unul dintre următoarele moduria$ atribuirea întregului bun, în sc7imbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor

coproprietari, la cererea acestora"

<3



b$ v%nzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, lalicitaţie publică, în condiţiile legii, şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cucota!parte a fiecăruia dintre ei.

".>.>. Efectele uridice ale partauluiEiecare coproprietar devine proprietarul e)clusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor

de bani ce i!au fost atribuite numai cu începere de la data stabilită în actul de partaj, dar numai devreme de data înc7eierii actului, în cazul împărţelii voluntare, sau, după caz, de la datarăm%nerii definitive a 7otăr%rii judecătoreşti.

Bn cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj înc7eiat în formă autentică sau 7otăr%rea judecătorească rămasă definitivă, după caz, aufost înscrise în cartea funciară.

&oproprietarii îşi datorează, în limita cotelor!părţi, garanţie pentru evicţiune şi viciiascunse, dispoziţiile legale privitoare la obligaţia de garanţie a v%nzătorului aplic%ndu!se înmod corespunzător. &oproprietarii nu datorează garanţie dacă prejudiciul este urmarea fapteisăv%rşite de un alt coproprietar sau dacă au fost scutiţi prin actul de partaj.

".>.6. =anc$iuni

Partajul prin bună învoială poate fi desfiinţat pentru aceleaşi cauze ca şi contractele.Partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută.

Partajul va fi însă valabil c7iar dacă nu cuprinde toate bunurile comune căci pentru bunurilecomune omise se poate face oric%nd un partaj suplimentar.

!. P#o)#ie+a+ea )e#io$ic,

2.1. $oţiuneProprietatea periodică #time s-ering $ este acea modalitate a proprietăţii în care mai

multe persoane e)ercită succesiv şi repetitiv atributul folosinţei specific dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, în intervale de timp determinate, egale sauinegale.

Proprietatea periodică se naşte în temeiul unui act juridic, dispoziţiile în materie decarte funciară aplic%ndu!se în mod corespunzător.

2.2. Drepturile şi obligaţiile coproprietarilor Eiecare coproprietar este obligat să facă toate actele de conservare, în aşa fel înc%t să

nu împiedice ori să nu îngreuneze e)ercitarea drepturilor celorlalţi coproprietari.(ctele prin care se consumă în tot sau în parte substanţa bunului pot fi făcute numai cu

acordul celorlalţi coproprietari.?a încetarea intervalului, coproprietarul este dator să predea bunul coproprietarului

îndreptăţit să îl folosească în următorul interval.Bn cazul în care unul dintre coproprietari tulbură în mod grav e)ercitarea proprietăţii periodice, acesta va putea fi e)clus, prin 7otăr%re judecătorească, la cererea coproprietaruluivătămat.

/)cluderea va putea fi dispusă numai dacă unul dintre ceilalţi coproprietari sau un terţcumpără cota!parte a celui e)clus.

2.3. ncetarea proprietăţii periodiceProprietatea periodică încetează prin radiere din cartea funciară în temeiul dob%ndirii

de către o singură persoană a tuturor cotelor!părţi din dreptul de proprietate periodică, precumşi în alte cazuri prevăzute de lege.

<8



CAPITOLUL III.DEF0E0BRĂ0INTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ

1. =')e#ficia

1.1. $oţiune9uperficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia,

deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dob%ndeşte un drept defolosinţă.

Dreptul de superficie se dob%ndeşte prina$ act juridic,

b$ uzucapiunec$ alt mod prevăzut de lege.Dispoziţiile privind superficial sunt aplicabile şi în cazul plantaţiilor, precum şi al altor

lucrări autonome cu caracter durabil.

1.2. Durata dreptului de superficieDreptul de superficie se poate constitui pe o durată de cel mult 66 de ani. ?a

împlinirea termenului, dreptul de superficie poate fi reînnoit.

1.3. ntinderea şi e4ercitarea dreptului de superficieDreptul de superficie se e)ercită în limitele şi în condiţiile actului constitutiv sau în

lipsa unei stipulaţii contrare, în limitele suprafeţei de teren pe care urmează să seconstruiască@sau aferentă şi de cea necesară e)ploatării construcţiei.

Bn cazul în care proprietarul întregului fond a transmis e)clusiv construcţia ori atransmis terenul şi construcţia, în mod separat, către două personae, titularul dreptului desuperficie nu poate modifica structura construcţiei. /l o poate însă demola, dar cu obligaţia dea o reconstrui în forma iniţială.

1.(. 5valuarea prestaţiei superficiarului Bn cazul în care superficia s!a constituit cu titlu oneros, dacă părţile nu au prevăzut alte

modalităţi de plată a prestaţiei de către superficiar, titularul dreptului de superficie datorează,sub formă de rate lunare, o sumă egală cu c7iria stabilită pe piaţa liberă, ţin%nd seama denatura terenului, de destinaţia construcţiei în cazul în care aceasta e)istă, de zona în care seaflă terenul, precum şi de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinţei.

1.). cţiunea confesorie de superficie(cţiunea confesorie de superficie poate fi intentată împotriva oricărei persoane care

împiedică e)ercitarea dreptului, c7iar şi a proprietarului terenului.Dreptul la acţiune este imprescriptibil.

1.,. Cazurile de !ncetare a superficiei Dreptul de superficie se stinge prin radierea din &artea funciară, pentru una dintre

următoarele cauzea$ la e)pirarea termenului"

b$ prin consolidare, dacă terenul şi construcţia devin proprietatea aceleiaşi persoane"

c$ prin pieirea construcţiei, dacă e)istă stipulaţie e)presă în acest sens"d$ în alte cazuri prevăzute de lege.

<<



1.. 5fectele !ncetării superficieiProprietarul terenului dob%ndeşte dreptul de proprietate asupra construcţiei

superficiarului, prin accesiune, cu obligaţia de a plăti valoarea de circulaţie a acesteia de laacea dată" dacă construcţia nu e)ista în momentul constituirii dreptului de superficie, iar

valoarea acesteia este egală sau mai mare dec%t aceea a terenului, proprietarul terenului poatecere obligarea constructorului să cumpere terenul la valoarea de circulaţie pe care acesta ar fiavut!o dacă nu ar fi e)istat construcţia. &onstructorul poate refuza să cumpere terenul dacăridică, pe c7eltuiala sa, construcţia clădită pe teren şi repune terenul în situaţia anterioară.

!. U*'f#'c+'l

2.1. Cestiuni generale.".". 1o$iune0zufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia,

întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a!i conserva substanţa.

.".. <biectul uufructuluiPot fi date în uzufruct orice bunuri mobile sau imobile, corporale ori incorporale,

inclusiv o masă patrimonială, o universalitate de fapt ori o cotă!parte din acestea..".5. @ccesoriile bunurilor ce formeaă obiectul uufructului0zufructul poartă asupra tuturor accesoriilor bunului dat în uzufruct, precum şi asupra

a tot ce se uneşte sau se încorporează în acesta.

2.2. Constituire0zufructul se poate constitui prina$ act juridic,

b$ uzucapiunec$ alte moduri prevăzute de lege.0zufructul se poate constitui numai în favoarea unei persoane e)istente.

2.3. Durata uzufructului 0zufructul în favoarea unei persoane fizice este cel mult viager.0zufructul constituit în favoarea unei persoane juridice poate avea durata de cel mult

84 de ani. (tunci c%nd este constituit cu depăşirea acestui termen, uzufructul se reduce dedrept la 84 de ani.

Dacă nu s!a prevăzut durata uzufructului, se prezumă că este viager sau, după caz, căeste constituit pe o durată de 84 de ani.

0zufructul constituit p%nă la data la care o altă persoană va ajunge la o anumită v%rstădurează p%nă la acea dată, c7iar dacă acea persoană ar muri înainte de împlinirea v%rsteistabilite.

2.(. cţiunea confesorie de uzufruct (cţiunea confesorie de uzufruct poate fi intentată împotriva oricărei persoane care

împiedică e)ercitarea dreptului, c7iar şi a proprietarului terenului.

2.). Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar .>.". Drepturile uufructuarului1. 0zufructuarul are folosinţa e)clusivă a bunului, inclusiv dreptul de a culege

fructele.

<A



3. Dacă uzufructul cuprinde şi bunuri consumptibile, #bani, gr%ne, băuturi$ ' cvasiuufruct ' uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, însă cu obligaţia de a restitui

bunuri de aceeaşi cantitate, calitate şi valoare sau, la alegerea proprietarului, contravaloarealor la data stingerii uzufructului.

8. Dacă uzufructul poartă asupra unor bunuri care, fără a fi consumptibile, se uzează

ca urmare a utilizării lor, uzufructuarul are dreptul de a le folosi ca un bun proprietar şi potrivit destinaţiei lor. /l nu va fi obligat să le restituie dec%t în starea în care se vor afla ladata stingerii uzufructului.

<. 0zufructuarul poate ceda dreptul său unei alte persoane fără acordul nudului proprietar.

A. 0zufructuarul are dreptul de a înc7iria sau, după caz, de a arenda bunul primit înuzufruct.

>. 0zufructuarul poate pretinde despăgubiri pentru lucrările adăugate unui bun imobildoar pentru lucrările necesare.

5. 0zufructuarul pădurilor tinere destinate unor tăieri periodice, este dator să păstrezeordinea şi c%timea tăierii, potrivit regulilor stabilite de proprietar în conformitate cu

dispoziţiile legale.=. 0zufructuarul poate să e)ploateze părţile de păduri înalte care au fost destinate

tăierii regulate. Bn celelalte cazuri, uzufructuarul nu poate tăia arborii înalţi"6. 0zufructuarul poate lua din păduri araci pentru vii, produsele anuale sau periodice

ale arborilor.14. 0zufructuarul îşi poate însuşi pomii fructiferi ce se usucă şi cei căzuţi accidental

cu îndatorirea de a!i înlocui cu alţii.11. 0zufructuarul se poate folosi întocmai ca nudul proprietar de carierele de piatră şi

de nisip ce sunt în e)ploatare la constituirea dreptului de uzufruct. /l nu are însă niciun dreptasupra carierelor nedesc7ise încă şi nici asupra comorii ce s!ar putea descoperi în timpuluzufructului.

.>.. <bliga$iile uufructuarului +i ale nudului proprietar 3.A.3.1. Obligaţiile uzufructuarului1. 0zufructuarul pentru a intra în posesia bunurilor are obligaţia inventarierii

bunurilor mobile şi constatării stării în care se află imobilele, cu e)cepţia cazului în careuzufructul unui bun mobil este dob%ndit prin uzucapiune.

3. 0zufructuarul are obligaţia respectării destinaţiei bunurilor dată de nudul proprietar,cu e)cepţia cazului în care se asigură o creştere a valorii bunului sau cel puţin nu se

prejudiciază în niciun fel interesele proprietarului.8. 0zufructuarul este obligat să răspundă pentru prejudiciile cauzate nudului proprietar

prin folosirea necorespunzătoare a bunurilor date în uzufruct.

<. Bn lipsa unei stipulaţii contrare, uzufructuarul este obligat să depună o garanţie pentru îndeplinirea obligaţiilor sale. 9unt scutiţi să depună garanţie v%nzătorul şi donatorulcare şi!au rezervat dreptul de uzufruct.

A. 0zufructuarul este obligat să efectueze reparaţiile de întreţinere a bunului#reparaţiile mari căz%nd în sarcina nudului proprietar$.

>. 0zufructuarul este obligat să îl înştiinţeze pe nudul proprietar despre necesitateareparaţiilor mari. (tunci c%nd nudul proprietar nu efectuează la timp reparaţiile mari,uzufructuarul le poate face pe c7eltuiala sa, nudul proprietar fiind obligat să restituiecontravaloarea lor p%nă la sf%rşitul anului în curs, actualizată la data plăţii.

5. 0zufructuarul este obligat să suporte toate sarcinile şi c7eltuielile ocazionate delitigiile privind folosinţa bunului, culegerea fructelor ori încasarea veniturilor.

<>



=. 0zufructuarul este obligat să aducă de îndată la cunoştinţa nudului proprietar oriceuzurpare a fondului şi orice contestare a dreptului de proprietate, sub sancţiunea obligării la

plata de daune!interese.6. Dacă turma dată în uzufruct a pierit în întregime din cauze neimputabile

uzufructuarului, acesta va restitui numai pieile ori valoarea acestora. Dacă turma nu a pierit în

întregime, uzufructuarul este obligat să înlocuiască animalele pierite cu cele de prăsilă.3.A.3.3. Obligaţiile nudului proprietar

1. -udul proprietar, este obligat să suporte sarcinile şi c7eltuielile proprietăţii. &%ndacestea au fost suportate de uzufructuar, nudul proprietar este obligat la rambursarea acestora,iar c%nd uzufructul este cu titlu oneros, datorează şi dob%nda legală.

2.,. Dispoziţii speciale privind uzufructul 1. 0zufructul asupra unei creanţe este opozabil terţilor în aceleaşi condiţii ca şi

cesiunea de creanţă şi cu îndeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute de lege.3. 0zufructuarul are dreptul să încaseze capitalul şi să perceapă dob%nzile creanţei şi

să îndeplinească toate actele necesare pentru conservarea ori încasarea dob%nzilor.8. 0zufructuarul rentei viagere are dreptul de a percepe, pe durata uzufructului său,

veniturile dob%ndite zi cu zi. (cesta va fi obligat numai la restituirea veniturilor încasate cuanticipaţie.

<. Dreptul de a spori capitalul care face obiectul uzufructului, cum ar fi cel de adob%ndi valori mobiliare, aparţine nudului proprietar. 0zufructuarul are numai dreptul de ae)ercita uzufructul asupra bunurilor astfel dob%ndite.

A. Dreptul de vot aferent unei acţiuni sau altei valori mobiliare, unei părţi indivize,unei cote!părţi din dreptul de proprietate sau oricărui alt bun aparţine uzufructuarului.

>. Dividendele a căror distribuire a fost aprobată, în condiţiile legii, de (dunareaLenerală în timpul uzufructului se cuvin uzufructuarului de la data stabilită prin 7otăr%rea(dunării Lenerale.

5. Dacă uzufructuarul universal ori cu titlu universal plăteşte datoriile aferente masei patrimoniale sau părţii din masa patrimonială date în uzufruct, nudul proprietar trebuie sărestituie sumele avansate, la stingerea uzufructului, fără nicio dob%ndă.

=. Bn lipsă de stipulaţie contrară, uzufructuarul unui fond de comerţ nu poate sădispună de bunurile ce îl compun. Bn situaţia în care dispune de aceste bunuri are obligaţia dea le înlocui cu altele similare şi de valoare egală.

2.. 'tingerea uzufructului 0zufructul se stinge

1. pe cale principală prina$ moartea uzufructuarului ori, după caz, încetarea personalităţii juridice" b$ ajungerea la termen"c$ consolidare, atunci c%nd calitatea de uzufructuar şi de nud proprietar se întrunesc în

aceeaşi persoană"d$ renunţarea la uzufruct"e$ neuzul timp de 14 de ani sau, după caz, timp de 3 ani în cazul uzufructului unei

creanţe.3. c%nd uzufructuarul abuzează de folosinţa bunului, aduce stricăciuni acestuia ori îl

lasă să se degradeze.8. c%nd bunul a fost distrus în întregime dintr!un caz fortuit. &%nd bunul a fost distrus

în parte, uzufructul continuă asupra părţii rămase.

<5



. U*'l &i abi+aţia

3.1. $oţiuni 0zul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia şi de a!i culege fructele

naturale şi industriale numai pentru nevoile proprii şi ale familiei sale.

(bitaţia este dreptul ce are titularul său de a locui în locuinţa nudului proprietar împreună cu soţul şi copiii săi, c7iar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s!a constituit abitaţia, precum şi cu părinţii ori alte persoane aflate în întreţinere.

Din cele ce precedă rezultă că uzul este o varietate a uzufructului iar abitaţia este ovarietate a uzului. &a urmare, dispoziţiile privind uzul şi abitaţia se completează, în modcorespunzător, cu cele privitoare la uzufruct.

3.2. Constituirea uzului şi a abitaţiei 0zul şi abitaţia se constituie în temeiul unui act juridic sau prin alte moduri prevăzute

de lege.

3.3. 0imitele dreptului de uz şi abitaţieDreptul de uz ori de abitaţie nu poate fi cedat #spre deosebire de usufruct care poate fi

cedat$, iar bunul ce face obiectul acestor drepturi nu poate fi înc7iriat sau, după caz, arendat.

3.(. Obligaţia uzuarului şi a titularului dreptului de abitaţie

Dacă titularul dreptului de uz sau de abitaţie este îndreptăţit să perceapă toate fructelenaturale şi industriale produse de bun ori, după caz, să ocupe întreaga locuinţă, este dator să

plătească toate c7eltuielile de cultură şi reparaţiile de întreţinere întocmai ca şi uzufructuarul.

3. =e#i+'ţile

(.1. $oţiune9ervitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului

unui alt proprietar.0tilitatea rezultă din destinaţia economică a fondului dominant sau constă într!o

sporire a confortului acestuia.9ervitutea se poate constitui şi în vederea unei utilităţi viitoare a fondului dominant

(.2. Constituirea servituţii 9ervitutea se poate constitui prin

a$ act juridic b$ uzucapiune.

(.3. Obligaţiile !n sarcina proprietarului fondului aservit Prin actul de constituire se pot impune în sarcina proprietarului fondului aservit

anumite obligaţii pentru asigurarea uzului şi utilităţii fondului dominant.

(.(. Clasificarea servituţilor 0.0.". Clasificarea$ 9ervituţi aparente şi neaparente9unt servituţi aparente acelea a căror e)istenţă este atestată de un semn vizibil de

servitute, cum ar fi o uşă, o fereastră, un apeduct.

<=



9unt servituţi neaparente acelea a căror e)istenţă nu este atestată de vreun semn vizibilde servitute, cum ar fi servitutea de a nu construi ori de a nu construi peste o anumită înălţime.

b$ 9ervituţi continue şi necontinue9unt servituţi continue acelea al căror e)erciţiu este sau poate fi continuu fără a fi

necesar faptul actual al omului, cum ar fi servitutea de vedere ori servitutea de a nu construi.

9unt servituţi necontinue acelea pentru a căror e)istenţă este necesar faptul actual alomului, cum ar fi servitutea de trecere cu piciorul ori cu mijloace de transport.c$ 9ervituţi pozitive şi negative9unt servituţi pozitive acelea prin care proprietarul fondului dominant e)ercită o parte

din prerogativele dreptului de proprietate asupra fondului aservit, cum ar fi servitutea detrecere.

9unt servituţi negative acelea prin care proprietarul fondului aservit este obligat să seabţină de la e)ercitarea unora dintre prerogativele dreptului său de proprietate, cum ar fiservitutea de a nu construi.

0.0.. Importan$a clasificăriiPrin uzucapiune tabulară poate fi dob%ndită orice servitute.

Prin uzucapiune e)tratabulară pot fi dob%ndite numai servituţile pozitive.

(.). 54ercitarea servituţii odul de e)ercitare al servituţii se evidenţiază prin drepturile şi obligaţiile

proprietarului fondului dominant respectiv aservit, care decurg modurile de constituire aservituţii

1. Bn lipsa vreunei prevederi contrare, proprietarul fondului dominant poate lua toatemăsurile şi poate face, pe c7eltuiala sa, toate lucrările pentru a e)ercita şi conserva servitutea.&7eltuielile legate de conservarea acestor lucrări revin celor 3 proprietari, proporţional cuavantajele pe care le obţin.

3. Proprietarul fondului aservit este obligat să se abţină de la orice act care limiteazăori împiedică e)erciţiul servituţii. (stfel, el nu va putea sc7imba starea locurilor ori strămutae)ercitarea servituţii în alt loc. Dacă are însă un interes serios şi legitim, proprietarul fonduluiaservit va putea sc7imba locul prin care se e)ercită servitutea în măsura în care e)ercitareaservituţii răm%ne la fel de comodă pentru proprietarul fondului dominant.

8. Proprietarul fondului dominant nu poate agrava situaţia fondului aservit şi nu poate produce prejudicii proprietarului fondului aservit prin e)ercitarea servituţii.

<. Dacă fondul dominant se împarte, servitutea va putea fi e)ercitată pentru uzul şiutilitatea fiecărei părţi, fără ca situaţia fondului aservit să poată fi agravată.

(.,. 'tingerea servituţilor

1. pe cale principală prin radierea lor din cartea funciară pentrua$ consolidare, atunci c%nd ambele fonduri ajung să aibă acelaşi proprietar" b$ renunţarea proprietarului fondului dominant"c$ ajungerea la termen"d$ răscumpărare"e$ imposibilitatea definitivă de e)ercitare"f$ neuzul timp de 14 de ani"g$ dispariţia oricărei utilităţi a acestora.3. prin e)proprierea fondului aservit, dacă servitutea este contrară utilităţii publice

căreia îi va fi afectat bunul e)propriat

<6



CAPITOLUL IVPO=E=IA

1. C(e"+i'ni gene#ale

1.1. $oţiunePosesia este e)ercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui

bun de către persoana care îl stăp%neşte şi care se comportă ca un proprietar.

1.2. 54ercitarea posesiei Posesorul poate e)ercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului! în mod nemijlocit, prin putere proprie,! prin intermediul unei alte persoane.Persoanele lipsite de capacitate de e)erciţiu şi persoanele juridice e)ercită posesia prin

reprezentantul lor legal.

1.3. Cazurile care nu constituie posesie -u constituie posesie deţinerea #legiuitorul foloseşte termenul stăp'nirea însă noi

considerăm că acesta nu poate descrie atitudinea faţă de bun a unui detentor precar$, unui bunde către un detentor precar, precum

a$ locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist" b$ titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitaţie sau servitute, faţă de nuda

proprietate"c$ fiecare coproprietar, în proporţie cu cotele!părţi ce revin celorlalţi coproprietari"d$ orice altă persoană care, deţin%nd temporar un bun al altuia, este obligată să îl

restituie sau care îl stăp%neşte cu îngăduinţa acestuia.Detentorul precar poate invoca efectele recunoscute posesiei numai în cazurile şi

limitele prevăzute de lege.

1.(. *rezumţia de posesie şi prezumţia de proprietateP%nă la proba contrară, acela care stăp%neşte bunul este prezumat posesor.P%nă la proba contrară, posesorul este considerat proprietar, cu e)cepţia imobilelor

înscrise în cartea funciară.

!. In+e#e#+i#ea )#eca#i+,ţii 2n )o"e"ie

+ntervertirea deten$iei precare în posesie nu se poate face dec%t în următoarele cazuria$ dacă detentorul precar înc7eie cu bună!credinţă un act translativ de proprietate cutitlu particular cu altă persoană dec%t cu proprietarul bunului"

b$ dacă detentorul precar săv%rşeşte împotriva posesorului acte de rezistenţăneec7ivoce în privinţa intenţiei sale de a începe să se comporte ca un proprietar" în acest caz,intervertirea nu se va produce însă mai înainte de împlinirea termenului prevăzut pentrurestituirea bunului"

c$ dacă detentorul precar înstrăinează bunul, printr!un act translativ de proprietate cutitlu particular, cu condiţia ca dob%nditorul să fie de bună!credinţă.

. Hnce+a#ea )o"e"iei

Posesia încetează prin

A4



a$ transformarea sa în detenţie precară" b$ înstrăinarea bunului"c$ abandonarea bunului mobil sau înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de

renunţare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil"d$ pieirea bunului"

e$ trecerea bunului în proprietate publică"f$ înscrierea dreptului de proprietate al comunei, oraşului sau municipiului"g$ deposedare, dacă posesorul răm%ne lipsit de posesia bunului mai mult de un an.

3. Viciile )o"e"iei

(.1. 5numerarea viciilor posesiei ! discontinuitatea c%nd posesorul o e)ercită cu intermitenţe anormale în raport cu

natura bunului.! violenţa c%nd este dob%ndită sau conservată prin acte de violenţă, fizică sau morală,

care nu au fost provocate de o altă persoană.

! clandestinitatea dacă se e)ercită astfel înc%t nu poate fi cunoscută.

(.2. 6nvocarea viciilor posesiei Discontinuitatea poate fi opusă posesorului de către orice persoană interesată.

-umai persoana faţă de care posesia este tulburată sau clandestină poate invoca acestevicii.

(.3. ncetarea viciilor posesiei Posesia viciată devine utilă îndată ce viciul încetează.

4. Efec+ele )o"e"iei

).1. 7zucapiuneaPrincipalul efect al posesiei îl constituie posibilitatea posesorului de a dob%ndi

proprietatea asupra bunului posedat sau, după caz, asupra fructelor produse de acesta. -u pot fi uzucapate bunurile care, înainte sau după intrarea în posesie, au fost

declarate prin lege inalienabile #neînstrăinabile$.

).2. Dob"ndirea fructelor prin posesia de bună-credinţă>..". Condi$iile dob'ndirii fructelor bunului posedat Posesorul de bună!credinţă dob%ndeşte dreptul de proprietate asupra fructelor bunului

posedat.Posesorul de rea!credinţă trebuie să restituie fructele percepute, precum şicontravaloarea acelora pe care a omis să le perceapă.

5. Acţi'nile )o"e"o#ii

,.1. Condiţii &el care a posedat sau care a deţinut cu titlu precar un bun, cel puţin un an, poate

solicita instanţei de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau,după caz, restituirea bunului. Posesorul este îndreptăţit să pretindă şi despăgubiri pentru

prejudiciile cauzate.

,.2. *ersoanele !mpotriva cărora se pot introduce acţiunile posesorii

A1



(cţiunile posesorii pot fi introduse şi împotriva proprietarului.(cţiunea posesorie nu poate fi însă introdusă împotriva persoanei faţă de care e)istă

obligaţia de restituire a bunului.

,.3. &ermenul de e4ercitare a acţiunii posesorii

Bn caz de tulburare ori de deposedare, paşnică sau violentă, acţiunea se introduce întermenul de prescripţie de un an de la data tulburării sau deposedării.

7. L'a#ea -,"'#ilo# )en+#' con"e#a#ea b'n'l'i )o"e$a+

Dacă e)istă motive temeinice să se considere că bunul posedat poate fi distrus orideteriorat de un lucru aflat în posesia unei alte persoane sau ca urmare a unor lucrări, precumridicarea unei construcţii, tăierea unor arbori ori efectuarea unor săpături pe fondul învecinat,

posesorul poate să ceară luarea măsurilor necesare pentru evitarea pericolului sau, dacă estecazul, încetarea lucrărilor.

P%nă la soluţionarea cererii, posesorul ori, după caz, cealaltă persoană poate fi obligatăla plata unei cauţiuni, lăsate la aprecierea instanţei, numai în următoarele situaţii

a$ dacă instanţa dispune, în mod provizoriu, deplasarea lucrului ori încetarea lucrărilor,cauţiunea se stabileşte în sarcina posesorului, astfel înc%t să se poată repara prejudiciul ce s!ar cauza p%r%tului prin această măsură"

b$ dacă instanţa încuviinţează menţinerea lucrului în starea sa actuală ori continuarealucrărilor, cauţiunea se stabileşte în sarcina p%r%tului astfel înc%t să se asigure posesoruluisumele necesare pentru restabilirea situaţiei anterioare.

A3



CAPITOLUL V0ODURI DE DOBNDIRE A PROPRIETĂŢII PRIVATE

1. U*'ca)i'nea

1.1. 7zucapiunea e4tratabularăDreptul de proprietate asupra unui imobil şi dezmembrămintele sale pot fi înscrise în

cartea funciară, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care l!a posedat timp de 14 ani, dacăsunt îndeplinite următoarele condiţii

a$ proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz, şi!a încetat e)istenţa" b$ a fost înscrisă în cartea funciară declaraţia de renunţare la proprietate"c$ imobilul nu era înscris în nicio carte funciară.Bn toate cazurile, uzucapantul poate dob%ndi dreptul numai dacă şi!a înregistrat cererea

de înscriere în cartea funciară înainte ca o terţă persoană să îşi fi înregistrat propria cerere de

înscriere a dreptului în folosul său, pe baza unei cauze legitime, în cursul sau c7iar dupăîmplinirea termenului de uzucapiune.

1.2. 7zucapiunea tabularăDrepturile celui care a fost înscris, fără cauză legitimă, în cartea funciară, ca proprietar

al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi contestate c%nd cel înscris cu bună!credinţă a posedat imobilul timp de A ani după momentul înregistrării cererii deînscriere, dacă posesia sa a fost neviciată.

/ste suficient ca buna!credinţă să e)iste în momentul înregistrării cererii de înscriereşi în momentul intrării în posesie.

1.3. Curgerea termenului uzucapiunii ermenul uzucapiunii începe să curgă de la sau după data decesului@încetării e)istenţei

juridice a proprietarului, respectiv data înscrierii declaraţiei de renunţare la proprietate, c7iar dacă intrarea în posesie s!a produs la o dată anterioară.

iciile posesiei suspendă cursul uzucapiunii.

1.(. 8oncţiunea posesiilor Eiecare posesor este considerat că începe în persoana sa o nouă posesie, indiferent

dacă bunul a fost transmis cu titlu universal sau particular. Pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate să unească propria posesie cu aceea a autorului său.

!. Dob:n$i#ea )#o)#ie+,ţii -obilia#e )#in )o"e"ia $e b'n,6c#e$inţ,

2.1. Cestiuni generale.".". Preum$ia de titlu de proprietateOricine se află la un moment dat în posesia unui bun mobil este prezumat că are un

titlu de dob%ndire a dreptului de proprietate asupra bunului..".. <poabilitatea fa$ă de ter$i&u e)cepţia cazurilor prevăzute de lege, posesia de bună!credinţă a bunului mobil

asigură opozabilitatea faţă de terţi a actelor juridice constitutive sau translative de drepturireale.

A8



2.2. Dob"ndirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună-credinţăPersoana care, cu bună!credinţă #adică nu cunoştea şi nici nu trebuia, după împrejurări,

să cunoască lipsa calităţii de proprietar a înstrăinătorului$, înc7eie cu un neproprietar un act

translativ de proprietate cu titlu oneros av%nd ca obiect un bun mobil devine proprietarulacelui bun din momentul luării sale în posesie efectivă.&u toate acestea, bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de bună!

credinţă, dacă acţiunea este intentată, sub sancţiunea decăderii, în termen de 8 ani de la data lacare proprietarul a pierdut stăp%nirea materială a bunului.

Dacă bunul pierdut sau furat a fost cumpărat dintr!un loc ori de la o persoană carevinde în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel ori dacă a fost adjudecat la o licitaţie publică, iar acţiunea în revendicare a fost introdusă înăuntrul termenului de 8 ani, posesorul de bună!credinţă poate reţine bunul p%nă la indemnizarea sa integrală pentru preţul plătit v%nzătorului.

2.3. Dob"ndirea bunului mobil !n temeiul uzucapiunii

(cela care posedă bunul altuia timp de 14 ani, în alte condiţii dec%t cele prevăzute în prezenta secţiune, poate dob%ndi dreptul de proprietate, în temeiul uzucapiunii.

2.(. *osesia titlurilor la purtător Dispoziţiile privind posesia bunurilor mobile se aplică şi titlurilor la purtător, în

măsura în care prin legi speciale nu se dispune altfel.

. Oc')aţi'nea

3.1. Dob"ndirea bunului prin ocupaţiune

Posesorul unui lucru mobil care nu aparţine nimănui devine proprietarul acestuia, prinocupaţiune, de la data intrării în posesie, însă numai dacă aceasta se face în condiţiile legii.

9unt lucruri fără stăp%n! bunurile mobile abandonate! bunurile care, prin natura lor, nu au un proprietar, cum sunt animalele sălbatice,

peştele şi resursele acvatice vii din bazinele piscicole naturale, fructele de pădure, ciupercilecomestibile din flora spontană, plantele medicinale şi aromatice şi altele asemenea.

?ucrurile mobile de valoare foarte mică sau foarte deteriorate care sunt lăsate într!unloc public, inclusiv pe un drum public sau într!un mijloc de transport în comun, suntconsiderate lucruri abandonate.

3.2. *roprietatea bunului găsit 5..". Condi$ii 2unul mobil pierdut continuă să aparţină proprietarului său.Lăsitorul bunului este obligat ca, în termen de "! ile, să îl restituie proprietarului ori,

dacă acesta nu poate fi cunoscut, să îl predea organului de poliţie din localitatea în care a fostgăsit. (cesta are obligaţia de a păstra bunul timp de > luni, fiind aplicabile în acest sensdispoziţiile privitoare la depoitul necesar .

Organul de poliţie va afişa la sediul său şi pe pagina de internet un anunţ privitor la pierderea bunului, cu menţionarea tuturor elementelor de descriere a acestuia.

5... ;'narea bunului găsit

Dacă, datorită împrejurărilor sau naturii bunului, păstrarea sa tinde să îi diminuezevaloarea ori devine prea costisitoare, el va fi v%ndut prin licitaţie publică.

A<



5..5. Aestituirea bunului găsit către proprietar 2unul sau preţul obţinut din valorificarea lui se va remite proprietarului, dacă acesta îl

pretinde, sub sancţiunea decăderii, în termen de > luni. însă nu înainte de a se ac7itac7eltuielile legate de păstrarea bunului.

Bn cazul bunurilor cu valoare comercială, proprietarul este obligat să plătească

găsitorului o recompensă reprezent%nd a zecea parte din preţ sau din valoarea actuală a bunului.Bn cazul în care proprietarul a făcut o ofertă publică de recompensă, găsitorul are

dreptul de a opta între suma la care s!a obligat proprietarul prin această ofertă şi recompensafi)ată de lege ori stabilită de către instanţa judecătorească.

Dacă bunul ori preţul nu este pretins de proprietarul originar, el va fi considerat lucrufără stăp%n şi remis găsitorului pe bază de proces!verbal. Bn acest caz, găsitorul dob%ndeştedreptul de proprietate prin ocupaţiune. Dovada ocupaţiunii se poate face prin procesul!verbalmenţionat sau prin orice alt mijloc de probă.

Dacă găsitorul refuză să preia bunul sau preţul, acesta revine comunei, oraşului saumunicipiului pe teritoriul căruia a fost găsit şi intră în domeniul privat al acestuia.

3.3. Drepturile asupra tezaurului găsit ezaurul este orice bun mobil ascuns sau îngropat, c7iar involuntar, în privinţa căruia

nimeni nu poate dovedi că este proprietar.Dreptul de proprietate asupra tezaurului descoperit într!un bun imobil sau într!un bun

mobil aparţine, în cote egale, proprietarului bunului imobil sau al bunului mobil în care a fostdescoperit şi descoperitorului.

3. Acce"i'nea

(.1. Cestiuni generale0.".". Defini$ie(ccesiunea este acea situaţie juridică în care proprietarul unui bun devine şi

proprietarul a tot ce se alipeşte cu bunul ori se încorporează în acesta, dacă legea nu prevedealtfel #art. A>5 -&&$.

0.".. PreciareCedactorii noului cod au aşezat accesiunea #ca mod de dob%ndire a proprietăţii$ în

cadrul proprietăţii private deoarece, pe de o parte, au păstrat topica vec7iului cod iar, pe dealtă parte, pentru că regimul proprietăţii private #în ce priveşte bunul principal$ se e)tinde şiasupra bunurilor accesorii.

0.".5. ormele accesiunii

(ccesiunea estea. naturală, c%nd unirea sau încorporarea este urmarea unui eveniment natural, b. artificială, c%nd rezultă din fapta proprietarului ori a unei alte persoane.

(.2. ccesiunea imobiliară naturală/ste reprezentată de următoarele situaţiia$ aluviuni

b$ terenuri lăsate de apele curgătoarec$ terenuri lăsate de apele stătătoared$ avulsiunie$ albiile r%urilor, insule şi prundişuri

f$ insule nou!formateg$ albii părăsite de apele curgătoare

AA



(.3. ccesiunea naturală asupra animalelor /ste reprezentată de următoarele situaţiia$ animalele domestice rătăcite pe terenul altuia

b$ porumbei, iepuri, peşti şi alte asemenea animale

c$ roiuri de albine.(.(. ccesiunea imobiliară artificială0.0." C-estiuni generale(ccesiunea imobiliară artificială vizează! construcţiile,! plantaţiile şi! orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil.?ucrările pot fi! autonome! adăugaterespectiv

! cu caracter durabil! cu caracter provizoriu.(rt. A56 -&& instituie o prezumţie legală relativă de proprietate în favoarea

proprietarului terenului stabilind că orice lucrare este preumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu c-eltuiala sa +i că este a lui, p'nă la proba contrară.

Bn cazul răsturnării prezumţiei se poate ivi una din următoarele două situaţii! realizarea unei lucrări cu materialele altuia asupra imobilului propriu respectiv! realizarea unei lucrări cu materialele proprii asupra imobilului altuia.0.0.. Aealiarea lucrării cu materialele altuiaBn cazul în care a realizat lucrarea cu materialele altuia, proprietarul imobilului devine

proprietarul lucrării, neput%nd fi obligat la desfiinţarea acesteia şi nici la restituireamaterialelor întrebuinţate.

Proprietarul materialelor are numai dreptul la contravaloarea materialelor, precum şi larepararea oricăror alte prejudicii cauzate.

0.0.5. Aealiarea unei lucrări asupra imobilului altuia<.<.8.1. Cealizarea unei lucrări autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuiai. ?ucrările autonome cu caracter durabil efectuate cu bună8credin$ă(utorul lucrării este de bună!credinţă dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărţii

funciare fie pe un mod de dob%ndire nesupus înscrierii în cartea funciară.De buna credinţă este şi autorul lucrării care se întemeiază pe un drept de superficie

sau pe orice alt drept care, potrivit legii, îi permite, realiz%nd o lucrare asupra imobilului

altuia, să devină proprietarul acesteia.Bn acest caz proprietarul imobilului are dreptula$ să ceară instanţei să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării,

plătind, la alegerea sa, autorului lucrării fie valoarea materialelor şi a manoperei, fie sporul devaloare adus imobilului prin efectuarea lucrării" sau

b$ să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulaţie pecare acesta ar fi avut!o dacă lucrarea nu s!ar fi efectuat.

-u poate invoca bună!credinţă cel care construieşte în lipsa sau cu nerespectareaautorizaţiilor cerute de lege.

ii. ?ucrările autonome cu caracter durabil efectuate cu rea8credin$ă&onstructorul este de rea credinţă c%nd nu este de bună credinţă.

Bn acest caz, proprietarul imobilului are dreptul

A>



a$ să ceară instanţei să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării,cu plata, la alegerea sa, către autorul lucrării, a jumătate din valoarea materialelor şi amanoperei ori din sporul de valoare adus imobilului"

b$ să ceară obligarea autorului lucrării la desfiinţarea acesteia"c$ să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulaţie pe

care acesta ar fi avut!o dacă lucrarea nu s!ar fi efectuat.<.<.8.3. Cealizarea unei lucrări adăugate cu caracter durabil asupra imobilului altuiai. Bn privinţa lucrărilor adăugate necesareProprietarul imobilului dob%ndeşte dreptul de proprietate asupra lucrării adăugate

necesare din momentul efectuării acesteia, plătind autorului c7eltuielile rezonabile făcute deacesta, c7iar dacă imobilul nu mai e)istă.

Bn cazul în care lucrarea a fost efectuată cu rea!credinţă, din suma datorată de proprietarul imobilului se va putea deduce valoarea fructelor imobilului diminuată cu costurilenecesare obţinerii acestora.

ii. Bn privinţa lucrărilor adăugate utileBn cazul în care autorul lucrării utile este de bună!credinţă, proprietarul imobilului

devine proprietarul lucrării din momentul efectuării acesteia, cu plata, la alegerea saa$ a valorii materialelor şi a manoperei"

b$ a sporului de valoare adus imobilului.Bn cazul în care autorul lucrării utile este de rea!credinţă, proprietarul imobilului are

dreptula$ să devină proprietarul lucrării, plătind, la alegerea sa, autorului lucrării fie jumătate

din valoarea materialelor şi a manoperei, fie jumătate din sporul de valoare adus imobilului" b$ să ceară obligarea autorului lucrării la desfiinţarea acesteia, cu repunerea imobilului

în situaţia anterioară şi plata de daune!interese.Bn ambele cazuri, c%nd valoarea lucrării este considerabilă, proprietarul imobilului

poate cere obligarea autorului să îl cumpere la valoarea de circulaţie pe care imobilul ar fiavut!o dacă lucrarea nu s!ar fi efectuat.

iii. Bn privinţa lucrărilor adăugate voluptuareBn cazul lucrării voluptuare, proprietarul imobilului are dreptula$ să devină proprietarul lucrării, fără înscriere în cartea funciară şi fără nicio obligaţie

către autorul lucrării" b$ să ceară obligarea autorului de rea!credinţă al lucrării la desfiinţarea acesteia, cu

readucerea imobilului în situaţia anterioară şi plata de daune!interese.(utorul de bună!credinţă al lucrării poate să o ridice înainte de restituirea imobilului

către proprietar, cu condiţia de a readuce imobilul în situaţia anterioară.<.<.8.8. ?ucrările realizate doar parţial asupra imobilului autorului

i. ?ucrări cu caracter durabilBn cazul lucrării cu caracter durabil realizate cu bună!credinţă parţial pe terenul proprietarului vecin, acesta din urmă poate cere înscrierea într!o nouă carte funciară a unuidrept de coproprietate al vecinilor asupra imobilului rezultat, incluz%nd terenul aferent, înraport cu valoarea contribuţiei fiecăruia.

Dacă lucrarea a fost realizată cu rea!credinţă, proprietarul terenului vecin poate optaîntre a cere ridicarea lucrării de pe teren, cu obligarea autorului acesteia la plata de daune!interese, dacă este cazul, şi respectiv de a cere înscrierea în cartea funciară a unui drept decoproprietate al vecinilor.

ii. ?ucrări cu caracter provizoriu&%nd lucrarea are caracter provizoriu, în absenţa unei înţelegeri contrare, autorul ei va

fi obligat să o desfiinţeze, şi, dacă este şi de rea!credinţă, să plătească despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosinţă.

A5



(.). ccesiunea mobiliară artificială2unul mobil produs cu materialele altuia aparţine celui care l!a confecţionat sau, după

caz, proprietarului materialelor, în funcţie de raportul dintre manoperă şi valoareamaterialelor, determinat la data confecţionării bunului.

Proprietarul bunului datorează despăgubiri egale cu valoarea manoperei sau, după caz,cu valoarea materialelor.&%nd valoarea materialelor este egală cu manopera sau e)istă o diferenţă

nesemnificativă, proprietatea asupra bunului este comună şi se e)ercită în condiţiilecoproprietăţii obişnuite.

Bn cazul în care se unesc două bunuri mobile av%nd proprietari diferiţi, fiecare poate pretinde separarea bunurilor dacă prin aceasta celălalt proprietar nu ar suferi un prejudiciu maimare de o zecime din valoarea bunului său.

Dacă nu se poate obţine separarea bunurilor proprietatea asupra bunului este comunăşi se e)ercită în condiţiile coproprietăţii obişnuite

A=



CAPITOLUL VIPROPRIETATEA PUBLICĂ

1. C(e"+i'ni gene#ale

1.1. Definiţia dreptului de proprietate publicăProprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi

administrativ!teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt deuz ori de interes public, cu condiţia să fie dob%ndite prin unul dintre modurile prevăzute delege.

1.2. Obiectul proprietăţii publice. Delimitarea de domeniul privat &onstituie obiect e)clusiv al proprietăţii publice! bogăţiile de interes public ale subsolului,! spaţiul aerian,

! apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional,! plajele,! marea teritorială,! resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental,! alte bunuri stabilite prin lege organică.&elelalte bunuri care aparţin statului ori unităţilor administrativ!teritoriale fac parte,

după caz, din domeniul public sau din domeniul privat al acestora, însă numai dacă au fost, lar%ndul lor, dob%ndite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.

1.3. Domeniul public naţional/ judeţean şi local 2unurile proprietate publică fac parte din domeniul public naţional, judeţean sau, după

caz, local.

!. Ca#ac+e#ele $#e)+'l'i $e )#o)#ie+a+e )'blic,

2unurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz şi nu poate fi dob%ndită de

terţi prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună!credinţă asupra bunurilor mobile.Bn condiţiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în

folosinţă şi pot fi concesionate ori înc7iriate.

. Li-i+ele ee#ci+,#ii $#e)+'l'i $e )#o)#ie+a+e )'blic,Dreptul de proprietate publică este susceptibil de orice limite reglementate de lege

pentru dreptul de proprietate privată, în măsura în care acestea sunt compatibile cu uzul sauinteresul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate.

+ncompatibilitatea se constată prin acordul dintre titularul proprietăţii publice şi persoana interesată sau, în caz de divergenţă, pe cale judecătorească.

3. Dob:n$i#ea $#e)+'l'i $e )#o)#ie+a+e )'blic,. Ca*'#i

Dreptul de proprietate publică se dob%ndeşte prin

a$ ac7iziţie publică" b$ e)propriere pentru cauză de utilitate publică"

A6



c$ donaţie sau legat, acceptat, dacă bunul, prin natura lui sau prin voinţadispunătorului, devine de uz ori de interes public"

d$ convenţie cu titlu oneros, dacă bunul, prin natura lui sau prin voinţa dob%nditorului,devine de uz ori de interes public"

e$ transferul unui bun din domeniul privat al statului@unei unităţi administrativ!

teritoriale în domeniul public al acestora"f$ alte moduri stabilite de lege.

4. =+inge#ea $#e)+'l'i $e )#o)#ie+a+e )'blic,

Dreptul de proprietate publică se stinge dacăa$ bunul a pierit

b$ bunul a fost trecut în domeniul privat, dacă a încetat uzul sau interesul public.

5. A),#a#ea $#e)+'l'i $e )#o)#ie+a+e )'blic,

Obligaţia apărării în justiţie a proprietăţii publice revine titularului. (cesta poatee)ercita acţiunea în revendicare.

Pe de altă parte, titularii drepturilor corespunzătoare proprietăţii publice #alţii deci,dec%t titularii dreptului de proprietate publică$ sunt obligaţi

a$ să îl informeze pe proprietar cu privire la orice tulburare adusă dreptului de proprietate publică"

b$ să îl introducă în procesul împotriva sa pe titularul dreptului de proprietate publică.

7. D#e)+'#ile #eale co#e")'n*,+oa#e )#o)#ie+,ţii )'blice

.1. Cestiuni generale. Drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publiceDrepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice sunta$ dreptul de administrare,

b$ dreptul de concesiune,c$ dreptul de folosinţă cu titlu gratuit.

.2. Dreptul de administrare?..". Constituirea dreptului de administrareDreptul de administrare se constituie prin! Hotăr%re a Luvernului,! Hotăr%re a &onsiliului judeţean sau, după caz, a &onsiliului local.

(celeaşi autorităţi controlează şi modul de e)ercitare a dreptului de administrare.?... E/ercitarea dreptului de administrareDreptul de administrare aparţine! regiilor autonome! autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale! altor instituţii publice de interes naţional, judeţean ori local.?..5. =tingerea dreptului de administrareDreptul de administrare încetează! odată cu încetarea dreptului de proprietate publică! prin actul de revocare emis, în condiţiile legii, dacă interesul public o impune, de

organul care l!a constituit.

?..0. @părarea dreptului de administrare

>4



(părarea în justiţie a dreptului de administrare revine titularului acestui drept, prinacţiune confesorie.

.3. Dreptul de concesiune?.5.". Con$inutul dreptului de concesiune

&oncesionarul are dreptul şi, în acelaşi timp, obligaţia de e)ploatare a bunului #$, însc7imbul unei redeven$e şi pentru o durată determinată, cu respectarea condiţiilor prevăzutede lege şi a contractului de concesiune.

Poate fi concesionar orice persoană #fizică sau juridică$.Procedura de concesionare, precum şi înc7eierea, e)ecutarea şi încetarea contractului

de concesiune sunt supuse condiţiilor prevăzute de lege.?.5.. E/ercitarea dreptului de concesiune&oncesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura

e)ploatarea bunului. &u toate acestea, sub sancţiunea nulităţii absolute, concesionarul nu poate înstrăina şi nici greva bunul dat în concesiune sau, după caz, bunurile destinate orirezultate din realizarea concesiunii şi care trebuie, potrivit legii sau actului constitutiv, să fie

predate concedentului la încetarea, din orice motive, a concesiunii.Eructele, precum şi, după caz, productele bunului concesionat revin concesionarului.Bn toate cazurile, e)ercitarea dreptului de concesiune este supusă controlului din partea

concedentului.?.5.5. @părarea dreptului de concesiune(părarea în justiţie a dreptului de concesiune revine concesionarului, prin acţiune

confesorie.

.(. Dreptul de folosinţă cu titlu gratuit ?.0.". Con$inutul +i limitele dreptului de folosin$ă cu titlu gratuit Dreptul de folosinţă asupra bunurilor proprietate publică se acordă, cu titlu gratuit, pe

termen limitat , în favoarea institu$iilor de utilitate publică.De regulă, titularul nu beneficiază de fructele civile ale bunului.&onstituirea şi încetarea dreptului de folosinţă cu titlu gratuit este aidoma dreptului de

administrare.?.0.. @părarea dreptului de folosin$ă cu titlu gratuit (părarea în justiţie a dreptului de folosinţă cu titlu gratuit revine titularului dreptului,

prin acţiune confesorie.

>1



TE=TE GRILĂDREPTURI REALE

1. D#e)+'l $e )#o)#ie+a+e a"')#a b'n'#ilo# -obile &i al f#'c+elo# "e )oa+e $ob:n$i)#ina$ numai prin lege,b efec+'l )o"e"iei $e b'n,6c#e$inţ,@c$ partaj.

!. =+inge#ea $#e)+'l'i $e )#o)#ie+a+ea e)#o)#ie#e )en+#' o ca'*, $e '+ili+a+e )'blic, "+abili+, )o+#ii+ legii% c' /'"+,

&i )#ealabil, $e"),g'bi#e@ b$ crearea unui dezmembram%nt asupra proprietăţii"c$ moştenire legală sau testamentară.

. C'- "e )oa+e con"+i+'i "e#i+'+eaa$ cedarea dreptului de proprietate"

b$ prin lege"c ac+ /'#i$ic.

3. Po"e"o#'l )oa+e ee#ci+a )o"e"ia a"')#a b'n'l'ia )#in in+e#-e$i'l 'nei al+e )e#"oane.

b$ prin comodatar"c$ numai prin intermediul proprietarului.

4. Hn"+#,ina#ea 'n'i b'n "e )oa+e in+e#*ice )#in conenţie "a' +e"+a-en+% 2n",n'-ai )en+#' o $'#a+,

a$ de cel mult A4 de ani" b$ de cel mult 84 de ani"c $e cel -'l+ 39 $e ani.

5. C:n$ )oa+e fi ce#'+ )a#+a/'la )a#+a/'l )oa+e fi ce#'+ o#ic:n$% afa#, $e ca*'l 2n ca#e a fo"+ "'")en$a+ )#in

lege% ac+ /'#i$ic o#i (o+,#:#e /'$ec,+o#ea"c, b$ partajul nu poate fi cerut dec%t atunci c%nd bunurile comune se pot împărţi în

natură" c$ numai atunci c%nd bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură.7. D#e)+'l $e "')e#ficie "e )oa+e $ob:n$i )#ina$ cedarea dreptului de proprietate"b '*'ca)i'ne@c$ atribuirea întregului bun, în sc7imbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor

coproprietari, la cererea acestora.

8. C'- "e )oa+e con"+i+'i '*'f#'c+'la$ prin pieirea construcţiei, dacă e)istă stipulaţie e)presă în acest sens"

b$ prin consolidare, dacă terenul şi construcţia devin proprietatea aceleiaşi persoane"

c al+e -o$'#i )#e,*'+e $e lege.

>3



9. =e#i+'ţiile )e cale )#inci)al, "e "+ing )#in #a$ie#ea lo# $in ca#+ea f'ncia#,)en+#'

a$ neuzul timp de A de ani"b ne'*'l +i-) $e 1 $e ani@

c$ neuzul timp de 34 de ani.

1. D#e)+'l $e )#o)#ie+a+e )'blic, "e $ob:n$e&+e )#ina$ dreptul de folosinţă cu titlu gratuit"

b$ Hotăr%re a Luvernului"c $onaţie "a' lega+% acce)+a+% $ac, b'n'l% )#in na+'#a l'i "a' )#in oinţa

$i")'n,+o#'l'i% $eine $e '* o#i $e in+e#e" )'blic@

11. D#e)+'l $e )#o)#ie+a+e )'blic, "e "+ingea $ac, b'n'l a )ie#i+@

b$ prin actul de revocare emis, în condiţiile legii, dacă interesul public o impune, de

organul care l!a constituit"c$ prin act juridic.

1!. C'i a)a#ţine $#e)+'l $e a$-ini"+#a#ea$ oricărei persoane"b a'+o#i+,ţilo# a$-ini"+#aţiei )'blice cen+#ale "a' locale@c$ fiecărui coproprietar, în proporţie cu cotele!părţi ce revin celorlalţi coproprietari.

1. Acţi'nile )o"e"o#ii )o+ fi in+#o$'"ea 2-)o+#ia )#o)#ie+a#'l'i@

b$ împotriva statului, prin inisterul de Einanţe"c$ împotriva Primăriei din localitatea în care se află bunul.

13. B'n'l )ie#$'+ "a' f'#a+ )oa+e fi #een$ica+ $e la )o"e"o#'l $e b'n,6c#e$inţ,%$ac, acţi'nea e"+e in+en+a+,% "'b "ancţi'nea $ec,$e#ii% 2n +e#-en $e

a$ > luni de la data la care proprietarul a pierdut stăp%nirea materială a bunului" b$ un an de la data la care proprietarul a pierdut stăp%nirea materială a bunului"c ani $e la $a+a la ca#e )#o)#ie+a#'l a )ie#$'+ "+,):ni#ea -a+e#ial, a b'n'l'i.

14. Dob:n$i#ea b'n'l'i -obil 2n +e-ei'l '*'ca)i'nii al+fel $ec:+ )#in )o"e"ia $eb'na c#e$inţ, "e face $e

a$ acela care posedă bunul altuia timp de 8 anib acela ca#e )o"e$, b'n'l al+'ia +i-) $e 1 anic$ acela care posedă bunul altuia timp de A ani

15. B'n'l -obil )ie#$'+ con+in', ", a)a#ţin, )#o)#ie+a#'l'i ",'% g,"i+o#'lb'n'l'i e"+e obliga+ ca% 2n +e#-en $e

a 1 *ile% ", 2l #e"+i+'ie )#o)#ie+a#'l'i@ b$ 84 zile, să îl restituie proprietarului"c$ 1A zile, să îl restituie proprietarului.

17. Ti+'la#'l $#e)+'l'i $e '* )oa+e

a$ culege şi dispune de toate fructele naturale, industriale şi civile ale bunului asupracăruia poartă dreptul său"

>8



b a "e folo"i $e l'c#'l al+'ia &i a6i c'lege f#'c+ele na+'#ale &i in$'"+#iale n'-ai)en+#' neoile )#o)#ii &i ale fa-iliei "ale

c$ folosi şi culege fructele civile ale bunului asupra căruia poartă dreptul său.18. Di"+anţa -ini-, 2n+#e con"+#'cţii e"+e $ea$ 3 metri

b$ 1,64 metri"c %5 -e+#i

19. Reali*a#ea 'nei l'c#,#i a'+ono-e c' ca#ac+e# $'#abil c' b'n,6c#e$inţ,.A"')#a i-obil'l'i al+'ia% )e#-i+e )#o)#ie+a#'l'i ", cea#,

a 2n"c#ie#ea "a 2n ca#+ea f'ncia#, ca )#o)#ie+a# al l'c#,#ii% )l,+in$% la alege#ea "a%a'+o#'l'i fie aloa#ea -a+e#ialelo# &i a -ano)e#ei% fie ")o#'l $e aloa#e a$'" i-obil'l'i)#in efec+'a#ea l'c#,#ii

b$ dezafectarea lucrării şi readucerea imobilului la starea iniţială, pe c7eltuialaautorului ei"

c$ înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, cu plata, la alegerea sa, către

autorul lucrării, a jumătate din valoarea materialelor şi a manoperei ori din sporul de valoareadus imobilului.

!. Di"+anţa -ini-, )en+#' a#bo#i e"+e $ea$ 3 metri"b ! -e+#i% c' 'nele ece)ţiic$ 4,>4 metri.

!1. Hn ca*'l #eali*,#ii 'nei l'c#,#i a$,'ga+e c' ca#ac+e# $'#abil a"')#a i-obil'l'ial+'ia +#eb'ie

a$ distins după buna sau reaua credinţă a autorului lucrăriib $i"+in" $'), nece"i+a+ea% '+ili+a+ea &i "a+i"facţia )e ca#e o )#o$'ce l'c#a#eac$ distins numai după caracterul autonom sau adăugat al lucrării respectiv după

caracterul durabil sau provizoriu al lucrării

><



C. DREPT CIVILTEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR

>A



CAPITOLUL ICONTRACTUL

1.1. Noţi'ne

&ontractul este acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de aconstitui, modifica sau stinge un raport juridic.

1.!. Cla"ifica#e

a$ &ontractul sinalagmatic şi contractul unilateral! contractul este sinalagmatic atunci c%nd obligaţiile născute din acesta sunt reciproce

şi interdependente.! în caz contrar, contractul este unilateral c7iar dacă e)ecutarea lui presupune obligaţii

în sarcina ambelor părţi.

b$ &ontractul cu titlu oneros şi contractul cu titlu gratuit

! contractul prin care fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în sc7imbulobligaţiilor asumate este cu titlu oneros.

! contractul prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu,fără a obţine în sc7imb vreun avantaj, este cu titlu gratuit.

c$ &ontractul comutativ şi contractul aleatoriu

! este comutativ contractul în care, la momentul înc7eierii sale, e)istenţa drepturilor şiobligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă.

! este aleatoriu contractul care, prin natura lui sau prin voinţa părţilor, oferă cel puţinuneia dintre părţi şansa unui c%ştig şi o e)pune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de uneveniment viitor şi incert.

d$ &ontractul consensual, solemn sau real

! contractul este consensual atunci c%nd se formează prin simplul acord de voinţă al părţilor.

! contractul este solemn atunci c%nd validitatea sa este supusă îndeplinirii unor formalităţi prevăzute de lege.

! contractul este real atunci c%nd, pentru validitatea sa, este necesară remiterea bunului.

e$ &ontractul de adeziune! contractul este de adeziune atunci c%nd clauzele sale esenţiale sunt impuse ori sunt

redactate de una dintre părţi, pentru aceasta sau ca urmare a instrucţiunilor sale, cealaltă parteneav%nd dec%t să le accepte ca atare.

f$ &ontractul!cadru

>>



! contractul!cadru este acordul prin care părţile convin să negocieze, să înc7eie sau sămenţină raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta.odalitatea de e)ecutare a contractului!cadru, în special termenul şi volumul prestaţiilor,

precum şi, dacă este cazul, preţul acestora sunt precizate prin convenţii ulterioare.

g$ &ontractul înc7eiat cu consumatorii! contractul înc7eiat cu consumatorii este supus legilor speciale şi, în completare,dispoziţiilor prezentului cod.

1.. Hnc(eie#ea con+#ac+'l'i

1.3.1. Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului ".5.".". Capacitatea păr$ilor Poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege şi nici oprită

să înc7eie anumite contracte.".5.".. Consim$ăm'ntul

i. Eormarea contractului

i.1. &7estiuni generale

&ontractul se înc7eie prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără rezervea unei oferte de a contracta.

/ste suficient ca părţile să se pună de acord asupra elementelor esenţiale alecontractului, c7iar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior oriîncredinţează determinarea acestora unei alte persoane.

Părţile au libertatea iniţierii, desfăşurării şi ruperii negocierilor şi nu pot fi ţinuterăspunzătoare pentru eşecul acestora.

Partea care se angajează într!o negociere este ţinută să respecte e)igenţele bunei!credinţe. Părţile nu pot conveni limitarea sau e)cluderea acestei obligaţii.

/ste contrară e)igenţelor bunei!credinţe, între altele, conduita părţii care iniţiază saucontinuă negocieri fără intenţia de a înc7eia contractul.

&%nd o informaţie confidenţială este comunicată de către o parte în cursul

negocierilor, cealaltă parte este ţinută să nu o divulge şi să nu o folosească în interes propriu,indiferent dacă se înc7eie sau nu contractul. Bncălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea părţii în culpă.

(tunci c%nd, în timpul negocierilor, o parte insistă să se ajungă la un acord asupra unuianumit element sau asupra unei anumite forme, contractul nu se înc7eie p%nă nu se ajunge laun acord cu privire la acestea.

i.!. omentul şi locul înc7eierii contractului

&ontractul se înc7eie în momentul şi în locul în care acceptarea ajunge la ofertant,c7iar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea din motive care nu îi sunt imputabile.

De asemenea, contractul se consideră înc7eiat în momentul în care destinatarul oferteisăv%rşeşte un act sau un fapt concludent, fără a!l înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei,

>5



al practicilor statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod.

i.. Oferta si acceptarea oferteii..1. Eorma ofertei şi a acceptării

Oferta şi acceptarea trebuie emise în forma cerută de lege pentru înc7eierea valabilă acontractului.i..!. Oferta de a contracta

O propunere constituie ofertă de a contracta dacă aceasta conţine suficiente elemente pentru formarea contractului şi e)primă intenţia ofertantului de a se obliga în cazul acceptăriiei de către destinatar.

Oferta poate proveni de la persoana care are iniţiativa înc7eierii contractului, care îidetermină conţinutul sau, după împrejurări, care propune ultimul element esenţial alcontractului.

Propunerea adresată unor persoane nedeterminate, c7iar dacă este precisă, nuvalorează ofertă, ci, după împrejurări, solicitare de ofertă sau intenţie de negociere.

&u toate acestea, propunerea valorează ofertă dacă aceasta rezultă astfel din lege, dinuzanţe ori, în mod neîndoielnic, din împrejurări. Bn aceste cazuri, revocarea ofertei adresateunor persoane nedeterminate produce efecte numai dacă este făcută în aceeaşi formă cu ofertaînsăşi sau într!o modalitate care permite să fie cunoscută în aceeaşi măsură cu aceasta.

Oferta devine caducă dacă

a) acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit sau, în lipsă, într!un termenrezonabil, după împrejurări"

b) destinatarul o refuză.

Decesul sau incapacitatea ofertantului atrage caducitatea ofertei irevocabile numaiatunci c%nd natura afacerii sau împrejurările o impun.

i... (cceptarea ofertei

Orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare dacă indică în mod

neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată, şi ajunge întermen la autorul ofertei.

ăcerea sau inacţiunea destinatarului nu valorează acceptare dec%t atunci c%nd aceastarezultă din lege, din acordul părţilor, din practicile statornicite între acestea, din uzanţe sau dinalte împrejurări.

Căspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci c%nd

a) cuprinde modificări sau completări care nu corespund ofertei primite"b) nu respectă forma cerută anume de ofertant"

c) ajunge la ofertant după ce oferta a devenit caducă.

>=



/ventual, răspunsul destinatarului, e)primat într!una din situaţiile de mai sus poate ficonsiderat, după împrejurări, ca o contraofertă.

(cceptarea tardivă produce efecte numai dacă autorul ofertei îl înştiinţează de îndată pe acceptant despre înc7eierea contractului.

(cceptarea făcută în termen, dar ajunsă la ofertant după e)pirarea termenului, dinmotive neimputabile acceptantului, produce efecte dacă ofertantul nu îl înştiinţează despreaceasta de îndată.

i..3. &omunicarea ofertei, acceptării şi revocării

Oferta, acceptarea, precum şi revocarea acestora produc efecte numai din momentul încare ajung la destinatar, c7iar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ele din motive care nu îi suntimputabile.

&omunicarea acceptării trebuie făcută prin mijloace cel puţin la fel de rapide ca celefolosite de ofertant, dacă din lege, din acordul părţilor, din practicile statornicite între acesteasau din alte asemenea împrejurări nu rezultă contrariul.

ii. alabilitatea consimţăm%ntuluiii.1. &ondiţii&onsimţăm%ntul părţilor trebuie să fie serios, liber şi e)primat în cunoştinţă de cauză.ii.!. ?ipsa discernăm%ntului

/ste anulabil contractul înc7eiat de o persoană care, la momentul înc7eierii acestuia,se afla, fie şi numai vremelnic, într!o stare care o punea în neputinţă de a!şi da seama deurmările faptei sale.

ii.. iciile consimţăm%ntului

&onsimţăm%ntul este viciat c%nd este dat din eroare, surprins prin dol, smuls prinviolenţă sau în caz de leziune.

ii..1. /roarea

Partea care, la momentul înc7eierii contractului, se afla într!o eroare esenţială poate

cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să ştie că faptul asupracăruia a purtat eroarea era esenţial pentru înc7eierea contractului.

ii..1.1. /roarea esenţială

/roarea este esenţială c%nd

a$ poartă asupra naturii sau obiectului contractului" b$ poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia ori

asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de către părţi în absenţa căreia contractul nus!ar fi înc7eiat"

c$ poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în absenţacăreia contractul nu s!ar fi înc7eiat.

>6



/roarea de drept este esenţială atunci c%nd priveşte o normă juridică determinantă, potrivit voinţei părţilor, pentru înc7eierea contractului.

/roarea care priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială, cu e)cepţiacazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate 7otăr%toare.

ii..1.!. /roarea nescuzabilă

&ontractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, dupăîmprejurări, cunoscut cu diligente rezonabile.

/roarea de drept nu poate fi invocată în cazul dispoziţiilor legale accesibile şi previzibile.

ii..!. Dolul

&onsimţăm%ntul este viciat prin doi atunci c%nd partea s!a aflat într!o eroare provocatăde manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori c%nd aceasta din urmă a omis, în modfraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i ledezvăluie.

Partea al cărei consimţăm%nt a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului,c7iar dacă eroarea în care s!a aflat nu a fost esenţială.

&ontractul este anulabil şi atunci c%nd dolul provine de la reprezentantul, prepusul origerantul afacerilor celeilalte părţi.

Dolul nu se presupune.

ii... iolenţa

Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terţ.

/)istă violenţă c%nd temerea insuflată este de aşa natură înc%t partea ameninţată puteasă creadă, după împrejurări, că, în lipsa consimţăm%ntului său, viaţa, persoana, onoarea sau

bunurile sale ar fi e)puse unui pericol grav şi iminent.

iolenţa poate atrage anularea contractului şi atunci c%nd este îndreptată împotrivaunei persoane apropiate, precum soţul, soţia, ascendenţii ori descendenţii părţii al căreiconsimţăm%nt a fost viciat.

Bn toate cazurile, e)istenţa violenţei se apreciază ţin%nd seama de v%rsta, starea socială,sănătatea şi caracterul celui asupra căruia s!a e)ercitat violenţa, precum şi de orice altăîmprejurare ce a putut influenţa starea acestuia la momentul înc7eierii contractului.

&onstituie violenţă şi temerea insuflată prin ameninţarea cu e)erciţiul unui dreptfăcută cu scopul de a obţine avantaje injuste.

ii..3. ?eziunea

54



/)istă leziune atunci c%nd una dintre părţi, profit%nd de starea de nevoie, de lipsa dee)perienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei alte

persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare, la data înc7eierii contractului, dec%tvaloarea propriei prestaţii.

/)istenţa leziunii se apreciază şi în funcţie de natura şi scopul contractului.

?eziunea poate e)ista şi atunci c%nd minorul îşi asumă o obligaţie e)cesivă prinraportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblulcircumstanţelor.

Partea al cărei consimţăm%nt a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa,anularea contractului sau reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor!interese la care ar fiîndreptăţită.

Dreptul la acţiunea în anulare sau în reducerea obligaţiilor pentru leziune se prescrie în

termen de un an de la data înc7eierii contractului.

(nulabilitatea contractului nu poate să fie opusă pe cale de e)cepţie c%nd dreptul laacţiune este prescris.

-u pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzacţia, precum şi altecontracte anume prevăzute de lege.

".5.".5. <biectul contractului1.8.1.8.1. &7estiuni generale

Ceprezintă operaţiunea juridică, precum v%nzarea, locaţiunea, împrumutul şi alteleasemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor şiobligaţiilor contractuale.

Obiectul contractului trebuie să fie determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Obiectul este ilicit atunci c%nd este pro7ibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.

1.8.1.8.3. Obiectul obligaţiei

Obiectul obligaţiei este prestaţia la care se angajează debitorul.

9ub sancţiunea nulităţii absolute, el trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabilşi licit.

&ontractul este valabil c7iar dacă, la momentul înc7eierii sale, una dintre părţi se aflăîn imposibilitate de a!şi e)ecuta obligaţia, afară de cazul în care prin lege se prevede altfel.

Bn lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot purta şi asupra bunurilor viitoare.

-umai bunurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul unei prestaţii contractuale.Dacă prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui terţ pot face obiectul unei prestaţii,

debitorul fiind obligat să le procure şi să le transmită creditorului sau, după caz, să obţină

51



acordul terţului. Bn cazul nee)ecutării obligaţiei, debitorul răspunde pentru prejudiciilecauzate.

".5.".0. Caua contractului1.8.1.<.1. -oţiune&auza este motivul care determină fiecare parte să înc7eie contractul.

1.8.1.<.3. &ondiţii

&auza trebuie să e)iste, să fie licită şi morală. &auza este ilicită c%nd este contrarălegii şi ordinii publice. &auza este imorală c%nd este contrară bunelor moravuri.

&auza este ilicită şi atunci c%nd contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicareaunei norme legale imperative #fraudă la lege$.

1.8.1.<.8. 9ancţiune

?ipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu e)cepţia cazului în care contractul afost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice.

&auza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori,în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut!o sau, după împrejurări, trebuia s!o cunoască.

1.8.1.<.<. Proba cauzei

&ontractul este valabil c7iar atunci c%nd cauza nu este e)pres prevăzută.

/)istenţa unei cauze valabile se prezumă p%nă la proba contrară.

1.8.1.A. Eorma contractului

oinţa de a contracta poate fi e)primată verbal sau în scris.

oinţa poate fi manifestată şi printr!un comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între acestea sau uzanţelor, nu lasă nicio îndoială asupraintenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare.

Bnscrisul care constată înc7eierea contractului poate fi sub semnătură privată sauautentic, av%nd forţa probantă prevăzută de lege.

1.8.1.A.1 9ancţiune

/ste lovit de nulitate absolută contractul înc7eiat în lipsa formei pe care, în c7ipneîndoielnic, legea o cere pentru înc7eierea sa valabilă.

Dacă părţile s!au învoit ca un contract să fie înc7eiat într!o anumită formă, pe carelegea nu o cere, contractul se socoteşte valabil c7iar dacă forma nu a fost respectată.

1.8.1.A.3 odificarea contractuluiDacă prin lege nu se prevede altfel, orice modificare a contractului este supusă

condiţiilor de formă cerute de lege pentru înc7eierea sa.1.8.1.A.8 Eorma cerută pentru înscrierea în cartea funciară

53



Bn afara altor cazuri prevăzute de lege, convenţiile care strămută sau constituie drepturireale care urmează a fi înscrise în cartea funciară trebuie să fie înc7eiate prin înscris autentic,sub sancţiunea nulităţii absolute.

1.8.1.A.< Eorma contractelor electronice&ontractele care se înc7eie prin mijloace electronice sunt supuse condiţiilor de formă

prevăzute de legea specială.

1.3. N'li+a+ea con+#ac+'l'i

1.(.1. Cestiuni generale".0.".. 1ulitatea

Orice contract înc7eiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru înc7eierea savalabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune.

Dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constatată sau

declarată prin acordul părţilor.

Prin acordul părţilor nu pot fi instituite şi nici suprimate cauze de nulitate. Oriceconvenţie sau clauză contrară este considerată nescrisă.

".0.".5. 1ulitatea absolută

/ste nul contractul înc7eiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentruocrotirea unui interes general.

-ulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune saude e)cepţie.

+nstanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.

&ontractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare dec%t în cazurile prevăzute de lege.

Dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absolută poate fi invocată oric%nd, fie pecale de acţiune, fie pe cale de e)cepţie.

".0.".5. 1ulitatea relativă

&ontractul înc7eiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unuiinteres particular este anulabil.

-ulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prindispoziţia legală încălcată.

-ulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de instanţa judecătorească.

&ontractul anulabil este susceptibil de confirmare.

58



-ulitatea relativă poate fi invocată pe cale acţiune numai în termenul de prescripţiestabilit de lege. &u toate acestea, partea căreia i se cere e)ecutarea contractului poate opuneoric%nd nulitatea relativă a contractului, c7iar şi după împlinirea termenului de prescripţie adreptului la acţiunea în anulare.

1.(.2. Cauzele de nulitate".0..". Cauele de nulitate absolută&ontractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege, precum

şi atunci c%nd rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general.".0... Cauele de nulitate relativă&ontractul este anulabil c%nd au fost nesocotite dispoziţiile legale privitoare la

capacitatea de e)erciţiu, c%nd consimţăm%ntul uneia dintre părţi a fost viciat, precum şi în altecazuri anume prevăzute de lege.

Bn cazurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu reiese în c7ip neîndoielnicdin lege, contractul este anulabil #prezumţia de nulitate relativă$.

Bn afara cazurilor în care legea prevede sancţiunea nulităţii, contractul se desfiinţeazăşi atunci c%nd sancţiunea nulităţii absolute sau, după caz, relative trebuie aplicată pentru cascopul dispoziţiei legale încălcate să fie atins #nulitatea virtuală$.

1.(.3. 5fectele nulităţii

1. &ontractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodatăînc7eiat.

3. Desfiinţarea contractului atrage, în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente înc7eiate în baza lui.

8. Bn cazul în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte,în natură sau prin ec7ivalent, prestaţiile primite, c7iar dacă acestea au fost e)ecutate succesivsau au avut un caracter continuu.

<. &lauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri şi care nu suntconsiderate nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin naturalor, esenţiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s!ar fi înc7eiat. Bn cazul în carecontractul este menţinut în parte, clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legaleaplicabile.

A. Bn cazul contractelor cu mai multe părţi în care prestaţia fiecărei părţi este făcută înconsiderarea unui scop comun #contract plurilateral$, nulitatea contractului în privinţa uneiadintre părţi nu atrage desfiinţarea în întregime a contractului, afară de cazul în care

participarea acesteia este esenţială pentru e)istenţa contractului.>. Bn caz de violenţă sau dol, cel al cărui consimţăm%nt este viciat are dreptul de a

pretinde, în afară de anulare, şi daune!interese sau, dacă preferă menţinerea contractului, de asolicita numai reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor!interese la care ar fi îndreptăţit.

5. Bn cazul anulării sau constatării nulităţii contractului înc7eiat în formă autentică pentru o cauză de nulitate a cărei e)istenţă rezultă din însuşi te)tul contractului, partea prejudiciată poate cere obligarea notarului public la repararea prejudiciilor suferite, încondiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

5<



=. &ontractul nul poate fi refăcut, în tot sau în parte, cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de lege la data refacerii lui. Bn toate cazurile, contractul refăcut nu va produce efectedec%t pentru viitor, iar nu şi pentru trecut.

6. 0n contract lovit de nulitate absolută va produce totuşi efectele actului juridic

pentru care sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege. &onversiuneacontractului nu poate opera dacă în contractul respectiv părţile stipulează e)pres e)cludereaaplicării conversiunii sau acest lucru reiese, în c7ip neîndoielnic, din scopurile urmărite de

părţi la data înc7eierii contractului.

1.(.(. %alidarea contractului ".0.0.". Cauele de validare

&ontractul afectat de o cauză de nulitate este validat atunci c%nd nulitatea esteacoperită.

-ulitatea poate fi acoperită prin confirmare sau prin alte moduri anume prevăzute delege.

".0.0.. Confirmarea contractului

&onfirmarea unui contract anulabil rezultă din voinţa, e)presă sau tacită, de a renunţala dreptul de a invoca nulitatea.

oinţa de a renunţa trebuie să fie certă.

".0.0.5. Condi$iile confirmării

0n contract anulabil poate fi confirmat dacă în momentul confirmării condiţiile sale devaliditate sunt întrunite.

Persoana care poate invoca nulitatea poate confirma contractul numai cunosc%ndcauza de nulitate şi, în caz de violenţă, numai după încetarea acesteia.

Bn lipsa confirmării e)prese, este suficient ca obligaţia să fie e)ecutată în mod voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmată de către partea interesată.

".0.0.0. Cuprinsul actului confirmativPentru a fi valabil, actul confirmativ trebuie să cuprindă obiectul, cauza şi natura

obligaţiei şi să facă menţiune despre motivul acţiunii în anulare, precum şi despre intenţia de arepara viciul pe care se întemeiază acea acţiune.

".0.0.>. Efectele confirmării

&onfirmarea îşi produce efectele din momentul înc7eierii contractului şi atragerenunţarea la mijloacele şi e)cepţiile ce puteau fi opuse, sub rezerva însă a drepturilor dob%ndite şi conservate de terţii de bună!credinţă.

5A



&%nd fiecare dintre părţi poate invoca nulitatea contractului sau mai multe părţi o potinvoca împotriva alteia, confirmarea făcută de una dintre acestea nu împiedică invocareanulităţii de către celelalte părţi.

1.4. Efec+ele con+#ac+'l'i

1.).1. 5fectele !ntre părţi ".>.".". or$a obligatorie

&ontractul valabil înc7eiat are putere de lege între părţile contractante.

&ontractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauzeautorizate de lege.

&ontractul valabil înc7eiat obligă nu numai la ceea ce este e)pres stipulat, dar şi la

toate urmările pe care practicile statornicite între părţi, uzanţele, legea sau ec7itatea le daucontractului, după natura lui.

&lauzele obişnuite într!un contract se subînţeleg, deşi nu sunt stipulate în mod e)pres.

1.).2. 5fectele faţă de terţi ".>..". Aelativitatea +i opoabilitatea efectelor contractului fa$ă de ter$i1.A.3.1.1. &onţinut&ontractul produce efecte numai între părţi, dacă prin lege nu se prevede altfel.&ontractul este opozabil terţilor, care nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor

născute din contract. erţii se pot prevala de efectele contractului, însă fără a avea dreptul de acere e)ecutarea lui, cu e)cepţia cazurilor prevăzute de lege.

?a moartea unei părţi, drepturile şi obligaţiile contractuale ale acesteia se transmitsuccesorilor săi universali sau cu titlu universal, dacă din lege, din stipulaţia părţilor ori dinnatura contractului nu rezultă contrariul.

Drepturile, precum şi, în cazurile prevăzute de lege, obligaţiile contractuale în str%nsălegătură cu un bun se transmit, odată cu acesta, succesorilor cu titlu particular ai părţilor.

1.A.3.1.3. /)cepţiii. Promisiunea faptei altuia

&el care se angajează la a determina un terţ să înc7eie sau să ratifice un act este ţinutsă repare prejudiciul cauzat dacă terţul refuză să se oblige sau, atunci c%nd s!a obligat şi cafideiusor, dacă terţul nu e)ecută prestaţia promisă.

Promitentul nu răspunde însă dacă asigură e)ecutarea obligaţiei terţului, fără a se produce vreun prejudiciu creditorului.

ii. 9tipulaţia pentru altul

Oricine poate stipula în numele său, însă în beneficiul unui terţ.

5>



Prin efectul stipulaţiei, beneficiarul dob%ndeşte dreptul de a cere direct promitentuluie)ecutarea prestaţiei.

2eneficiarul trebuie să fie determinat sau, cel puţin, determinabil şi să e)iste înmomentul în care promitentul trebuie să îşi e)ecute obligaţia. Bn caz contrar, stipulaţia profită

stipulantului, fără a agrava însă sarcina promitentului.

Dacă terţul beneficiar nu acceptă stipulaţia, dreptul său se consideră a nu fi e)istatniciodată.

9tipulaţia poate fi revocată c%t timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulantsau la promitent. 9tipulaţia poate fi acceptată şi după decesul stipulantului sau al

promitentului.

iii. 9imulaţia9imulaţia este operaţiunea de folosire de către o persoană a unui înscris constatator al

unui act juridic care nu corespunde unei operaţii reale, fie că această operaţie nu a avutloc #în

cazul ficţiunii$, fie că operaţia reală este alta dec%t aceea arătată în înscris #în cazuldeg7izării$, fie că operaţia reală a intervenit între alte persoane dec%t cele indicate în înscris cafiind părţi #în cazul interpunerii de persoane$.

&ontractul secret produce efecte numai între părţi şi, dacă din natura contractului oridin stipulaţia părţilor nu rezultă contrariul, între succesorii lor universali sau cu titlu universal.

&u toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici între părţi dacă nuîndeplineşte condiţiile de fond cerute de lege pentru înc7eierea sa valabilă.

&ontractul secret nu poate fi invocat de părţi, de către succesorii lor universali, cu titluuniversal sau cu titlu particular şi nici de către creditorii înstrăinătorului aparent împotrivaterţilor care, întemeindu!se cu bună!credinţă pe contractul public, au dob%ndit drepturi de laac7izitorul aparent.

erţii pot invoca împotriva părţilor e)istenţa contractului secret, atunci c%nd acesta levătăma drepturile.

/)istenţa contractului secret nu poate fi opusă de părţi creditorilor dob%nditoruluiaparent care, cu bună!credinţă, au notat începerea urmăririi silite în cartea funciară sau au

obţinut sec7estru asupra bunurilor care au făcut obiectul simulaţiei.

Dovada simulaţiei poate fi făcută de terţi sau de creditori cu orice mijloc de probă.Părţile pot dovedi şi ele simulaţia cu orice mijloc de probă, atunci c%nd pretind că aceasta arecaracter ilicit.

55



5=



CAPITOLUL II;APTUL >URIDIC LICIT

!.1. Ge"+i'nea $e aface#i

2.1.1. Condiţii

/)istă gestiune de afaceri atunci c%nd, fără să fie obligată, o persoană, numită gerant,gestionează în mod voluntar şi oportun afacerile altei persoane, numită gerat, care nu cunoaştee)istenţa gestiunii sau, cunosc%nd gestiunea, nu este în măsură să desemneze un mandatar orisă se îngrijească în alt fel de afacerile sale.

&el care, fără să ştie, lucrează în interesul altuia nu este ţinut de obligaţiile ce îi revin, potrivit legii, gerantului. /l este îndreptăţit la restituire potrivit regulilor aplicabile îmbogăţirii

fără justă cauză.

-u e)istă gestiune de afaceri atunci c%nd cel care administrează afacerile unei alte persoane acţionează cu intenţia de a o gratifica.

Lerantul trebuie să îl înştiinţeze pe gerat despre gestiunea începută de îndată ce acestlucru este posibil.

2.1.2. Continuarea gestiunii Lestiunea de afaceri îl obligă pe gerant să continue gestiunea începută p%nă c%nd o

poate abandona fără riscul vreunei pierderi ori p%nă c%nd geratul, personal sau prinreprezentant, ori, după caz, moştenitorii acestuia sunt în măsură să o preia.

oştenitorii gerantului care cunosc gestiunea sunt ţinuţi să continue afacerile începutede acesta din urmă, în aceleaşi condiţii ca şi gerantul.

2.1.3. Obligaţiile gerantului ?a încetarea gestiunii, gerantul trebuie să dea socoteală geratului şi să îi remită

acestuia toate bunurile obţinute cu ocazia gestiunii.

Lerantul care acţionează în nume propriu este ţinut faţă de terţii cu care a contractat,fără a limita dreptul oricăruia dintre aceştia de a se regresa împotriva geratului.

2.1.(. Obligaţiile geratului

(tunci c%nd condiţiile gestiunii de afaceri sunt întrunite, c7iar dacă rezultatul nu a fostatins, geratul trebuie să ramburseze gerantului c7eltuielile necesare, precum şi, în limitasporului de valoare, c7eltuielile utile făcute de gerant, împreună cu dob%nzile din ziua în careau fost efectuate, şi să îl despăgubească pentru prejudiciul pe care, fără culpa sa, gerantul l!asuferit din cauza gestiunii.

Leratul trebuie să e)ecute şi obligaţiile născute din actele necesare şi utile care, în

numele ori în beneficiul său, au fost înc7eiate de gerant.

56



&aracterul necesar sau util al actelor şi c7eltuielilor se apreciază la momentul la caregerantul le!a făcut.

!.!. Pla+a ne$a+o#a+,

2.2.1. $oţiune

&el care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire. -u este supus restituirii ceea ces!a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri.

P%nă la proba contrară se prezumă că plata s!a făcut cu intenţia de a stinge o datorie proprie.

2.2.2. *lata primită cu bună-credinţă de creditor

Cestituirea nu poate fi dispusă atunci c%nd, în urma plăţii, cel care a primit!o cu bună!credinţă a lăsat să se împlinească termenul de prescripţie ori s!a lipsit, în orice mod, de titlulsău de creanţă sau a renunţat la garanţiile creanţei.

Bn acest caz, cel care a plătit are drept de regres împotriva adevăratului debitor întemeiul subrogaţiei legale în drepturile creditorului plătit.

2.2.3. 9estituirea plăţii anticipate&eea ce debitorul a plătit înainte de împlinirea termenului suspensiv nu se poate

restitui dec%t atunci c%nd plata s!a făcut prin doi sau violenţă. De asemenea, este supusărestituirii şi plata făcută înainte de îndeplinirea condiţiei suspensive.

!.. H-bog,ţi#ea f,#, /'"+, ca'*,

2.3.1. Condiţii &el care, în mod neimputabil, s!a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este

obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fiţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri.

2.3.2. mbogăţirea justificatăBmbogăţirea este justificată atunci c%nd rezultăa) din e)ecutarea unei obligaţii valabile"b) din nee)ercitarea de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogăţit"c) dintr!un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal şi e)clusiv, pe riscul

său ori, după caz, cu intenţia de a gratifica.

2.3.3. Condiţiile şi !ntinderea restituirii

Cestituirea nu este datorată dec%t dacă îmbogăţirea subzistă la data sesizării instanţei.

&el care s!a îmbogăţit este obligat la restituire.

=4



&ererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altăacţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat.

=1



CAPITOLUL IIIRĂ=PUNDEREA CIVILĂ

.1. C(e"+i'ni gene#ale

Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sauobiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale,drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

&el care, av%nd discernăm%nt, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciilecauzate, fiind obligat să le repare integral.

Bn cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul

cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruinaedificiului.

.!. Ca'*e gene#ale eone#a+oa#e $e #,")'n$e#e

3.2.1. +orţa majoră şi cazul fortuit

Dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea esteînlăturată atunci c%nd prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit.

Eorţa majoră este orice eveniment e)tern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil.

&azul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către celcare ar fi fost c7emat să răspundă dacă evenimentul nu s!ar fi produs.

3.2.2. +apta victimei sau a terţului Eapta victimei înseşi şi fapta terţului înlătură răspunderea c7iar dacă nu au

caracteristicile forţei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenţiei părţilor, cazul fortuit este e)onerator de răspundere.

3.2.3. 54erciţiul normal al drepturilor &el care cauzează un prejudiciu prin c7iar e)erciţiul drepturilor sale nu este obligat să

îl repare, cu e)cepţia cazului în care dreptul este e)ercitat abuziv.

3.2.(. lte cauze de e4onerareictima nu poate obţine repararea prejudiciului cauzat de persoana care i!a acordat

ajutor în mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care s!a folosit cu titlugratuit dec%t dacă dovedeşte intenţia sau culpa gravă a celui care, potrivit legii, ar fi fostc7emat să răspundă.

.. R,")'n$e#ea )en+#' fa)+a )#o)#ie

=3



3.3.1. Conţinut

&el care cauzează altuia un prejudiciu printr!o faptă ilicită, săv%rşită cu vinovăţie, esteobligat să îl repare.

(utorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat şi c%nd acesta esteurmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios şi, prin felulîn care se manifestă, creează aparenţa unui drept subiectiv.

(utorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s!a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în e)ploatarea unei întreprinderi.

3.3.2. Cauze speciale de e4onerare

5.5..". 3egitima apărare

-u datorează despăgubire cel care, fiind în legitimă apărare, a cauzat agresorului un prejudiciu.

&u toate acestea, va putea fi obligat la plata unei indemnizaţii adecvate şi ec7itabilecel care a săv%rşit o infracţiune prin depăşirea limitelor legitimei apărări.

5.5... =tarea de necesitate&el care, aflat în stare de necesitate, a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a

se apăra pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este obligat să repare prejudiciul cauzat, potrivit regulilor aplicabile îmbogăţirii fără justă cauză.

5.5..5. Divulgarea secretului comercial O persoană se poate e)onera de răspundere pentru prejudiciul cauzat prin divulgarea

secretului comercial dovedind că divulgarea a fost impusă de împrejurări grave ce priveausănătatea sau siguranţa publică.

3.3.3. 9ăspunderea minorului şi a celui pus sub interdicţie judecătorească pentru fapta proprie

5.5.5.". Aăspunderea minorului

inorul care nu a împlinit v%rsta de 1< ani sau persoana pusă sub interdicţie judecătorească nu răspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedeşte discernăm%ntul său ladata săv%rşirii faptei.

inorul care a împlinit v%rsta de 1< ani răspunde de prejudiciul cauzat, în afară decazul în care dovedeşte că a fost lipsit de discernăm%nt la data săv%rşirii faptei.

5.5.5.. Aăspunderea altor persoane lipsite de discernăm'nt

=8



&el care a cauzat un prejudiciu nu este răspunzător dacă în momentul în care a săv%rşitfapta păgubitoare era într!o stare, c7iar vremelnică, de tulburare a minţii care l!a pus înneputinţă de a!şi da seama de urmările faptei sale.

&u toate acestea, cel care a cauzat prejudiciul este răspunzător, dacă starea vremelnică

de tulburare a minţii a fost provocată de el însuşi, prin beţia produsă de alcool, de stupefiantesau de alte substanţe.

?ipsa discernăm%ntului nu îl scuteşte pe autorul prejudiciului de plata uneiindemnizaţii către victimă ori de c%te ori nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea,

potrivit legii, îndatorirea de a!l supraveg7ea.

+ndemnizaţia va fi stabilită într!un cuantum ec7itabil, ţin%ndu!se seama de starea patrimonială a părţilor.

3.3.(. 9ăspunderea altor persoane pentru fapta lor proprie

&el care l!a îndemnat sau l!a determinat pe altul să cauzeze un prejudiciu, l!a ajutat înorice fel să îl pricinuiască sau, cu bună ştiinţă, a tăinuit bunuri ce proveneau dintr!o faptăilicită ori a tras foloase din prejudicierea altuia răspunde solidar cu autorul faptei.

Dacă prejudiciul a fost cauzat prin acţiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin faptavreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar faţă de victimă.

Bn cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le!a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel c7emat să răspundăva fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit!o.

.3. R,")'n$e#ea )en+#' fa)+a al+'ia

3.(.1. 9ăspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicţie

&el care în temeiul legii, al unui contract ori al unei 7otăr%ri judecătoreşti este obligatsă supraveg7eze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie răspunde de prejudiciul cauzat

altuia de către aceste din urme persoane.

Căspunderea subzistă c7iar în cazul c%nd făptuitorul, fiind lipsit de discernăm%nt, nurăspunde pentru fapta proprie.

&el obligat la supraveg7ere este e)onerat de răspundere numai dacă dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. Bn cazul părinţilor sau, după caz, al tutorilor, dovada seconsideră a fi făcută numai dacă ei probează că fapta copilului constituie urmarea unei altecauze dec%t modul în care şi!au îndeplinit îndatoririle decurg%nd din e)erciţiul autorităţii

părinteşti.

3.(.2. 9ăspunderea comitenţilor pentru prepuşi

=<



&omitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de c%te ori faptasăv%rşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

/ste comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, e)ercită direcţia,supraveg7erea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în

interesul său ori al altuia.

&omitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săv%rşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără niciolegătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

.4. R,")'n$e#ea )en+#' )#e/'$ici'l ca'*a+ $e ani-ale "a' $e l'c#'#i

3.).1. 9ăspunderea pentru prejudiciile cauzate de animaleProprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice

culpă, de prejudiciul cauzat de animal, c7iar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.

3.).2. 9ăspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri

Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrulaflat sub paza sa.

Dispoziţiile de mai sus sunt aplicabile şi în cazul coliziunii unor ve7icule sau în altecazuri similare.

9e consideră că are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiulunei dispoziţii legale sau al unui contract ori c7iar numai în fapt, e)ercită în mod independentcontrolul şi supraveg7erea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes

propriu.

.5. R,")'n$e#ea )en+#' #'ina e$ifici'l'i

Proprietarul unui edificiu sau al unei construcţii de orice fel este obligat să repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor părţi din ele, dacă aceasta esteurmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie.

.7. Al+e ca*'#i $e #,")'n$e#e

&el care ocupă un imobil, c7iar fără niciun titlu, răspunde pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau aruncarea din imobil a unui lucru.

.8. Re)a#a#ea )#e/'$ici'l'i 2n ca*'l #,")'n$e#ii $elic+'ale

Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie.

=A



Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, c7iar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.

&ei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.

Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, c%ştigul pe careîn condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi c7eltuielile

pe care le!a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Cepararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacăaceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plataunei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin 7otăr%re judecătorească.

Bn caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubireatrebuie să cuprindă, după caz, ec7ivalentul c%ştigului din muncă de care cel păgubit a fostlipsit sau pe care este împiedicat să îl dob%ndească, prin efectul pierderii sau reduceriicapacităţii sale de muncă. Bn afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere c7eltuielile deîngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, c7eltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă alecelui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale.

Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea c%ştigului din muncă se acordă,ţin%ndu!se seama şi de sporirea nevoilor de viaţă ale celui prejudiciat, sub formă de prestaţii

băneşti periodice. ?a cererea victimei, instanţa va putea acorda despăgubirea, pentru motivetemeinice, sub forma unei sume globale.

Dacă cel păgubit nu avea o calificare profesională şi nici nu era în curs să o primească,despăgubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.

Bn caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi odespăgubire pentru restr%ngerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

+nstanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor,descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei,

precum şi oricărei alte persoane care, la r%ndul ei, ar putea dovedi e)istenţa unui asemenea

prejudiciu.

Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalităţiioricărui subiect de drept va putea fi cedat numai în cazul c%nd a fost stabilit printr!o tranzacţiesau printr!o 7otăr%re judecătorească definitivă.

&el care a făcut c7eltuieli pentru îngrijirea sănătăţii victimei sau, în caz de deces alacesteia, pentru înmorm%ntare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru faptace a prilejuit aceste c7eltuieli.

Dacă în cadrul asigurărilor sociale s!a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie,

reparaţia este datorată numai în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moartedepăşeşte ajutorul ori pensia.

=>



=5



CAPITOLUL IVEJECUTAREA OBLIGAŢIILOR

3.1. Pla+a

(.1.1. $oţiune

Obligaţia se stinge prin plată atunci c%nd prestaţia datorată este e)ecutată de bunăvoie.

Plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în e)ecutarea oricărei alte prestaţii care constituie obiectul însuşi al obligaţiei.

Plata poate să fie făcută de orice persoană, c7iar dacă este un terţ în raport cu aceaobligaţie.

&reditorul este dator să refuze plata oferită de terţ dacă debitorul l!a încunoştinţat în prealabil că se opune la aceasta, cu e)cepţia cazului în care un asemenea refuz l!ar prejudicia pe creditor. Bn celelalte cazuri, creditorul nu poate refuza plata făcută de un terţ dec%t dacănatura obligaţiei sau convenţia părţilor impune ca obligaţia să fie e)ecutată numai de debitor.

Plata făcută de un terţ stinge obligaţia dacă este făcută pe seama debitorului. Bn acestcaz, terţul nu se subrogă în drepturile creditorului plătit dec%t în cazurile şi condiţiile

prevăzute de lege.

Plata trebuie făcută creditorului, reprezentantului său, legal sau convenţional, persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanţă să o primească.

(.1.2. Condiţiile plăţii

Debitorul este ţinut să îşi e)ecute obligaţiile cu diligenţa pe care un bun proprietar odepune în administrarea bunurilor sale, afară de cazul în care prin lege sau prin contract s!ar dispune altfel.

(.1.3. *lata obligaţiilor de mijloace şi obligaţiilor de rezultat

Bn cazul obligaţiei de rezultat, debitorul este ţinut să procure creditorului rezultatul promis.

Bn cazul obligaţiilor de mijloace, debitorul este ţinut să folosească toate mijloacelenecesare pentru atingerea rezultatului promis.

Pentru a stabili dacă o obligaţie este de mijloace sau de rezultat se va ţine seamaîndeosebi de

a) modul în care obligaţia este stipulată în contract"b) e)istenţa şi natura contraprestaţiei şi celelalte elemente ale contractului"

c) gradul de risc pe care îl presupune atingerea rezultatului"d) influenţa pe care cealaltă parte o are asupra e)ecutării obligaţiei.

==



(.1.(. *lata obligaţiei de a preda bunuri individual determinate

Debitorul unui bun individual determinat este liberat prin predarea acestuia în starea încare se afla la momentul naşterii obligaţiei.

Dacă însă, la data e)ecutării, debitorul nu este titularul dreptului ce trebuia transmisori cedat sau, după caz, nu poate dispune de acesta în mod liber, obligaţia debitorului nu sestinge.

(.1.). *lata obligaţiei de a strămuta proprietatea

Obligaţia de a strămuta proprietatea implică şi obligaţiile de a preda lucrul şi de a!lconserva p%nă la predare.

Bn ceea ce priveşte imobilele înscrise în cartea funciară, obligaţia de a strămuta

proprietatea o cuprinde şi pe aceea de a preda înscrisurile necesare pentru efectuareaînscrierii.

(.1.,. *lata obligaţiei de a preda un bunObligaţia de a preda un bun individual determinat o cuprinde şi pe aceea de a!l

conserva p%nă la predare.

(.1.. *lata obligaţiei de a da bunuri de genDacă obligaţia are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul să aleagă bunurile ce

vor fi predate. /l nu este însă liberat dec%t prin predarea unor bunuri de calitate cel puţinmedie.

(.1.:. *lata obligaţiei de a constitui o garanţie&el care este ţinut să constituie o garanţie, fără ca modalitatea şi forma acesteia să fie

determinate, poate oferi, la alegerea sa, o garanţie reală sau personală ori o altă garanţiesuficientă.

(.1.;. *lata obligaţiei de a da o sumă de bani

Debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominaledatorate.

Plata se poate face prin orice mijloc folosit în mod obişnuit în locul unde aceastatrebuie efectuată.

(.1.1<. *lata parţială

&reditorul poate refuza să primească o e)ecutare parţială, c7iar dacă prestaţia ar fidivizibilă.

&7eltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul e)ecutării parţiale sunt în

sarcina debitorului, c7iar şi atunci c%nd creditorul acceptă o asemenea e)ecutare.

=6



(.1.11. Darea !n plată

Debitorul nu se poate libera e)ecut%nd o altă prestaţie dec%t cea datorată, c7iar dacăvaloarea prestaţiei oferite ar fi egală sau mai mare, dec%t dacă creditorul consimte la aceasta.

Bn acest din urmă caz, obligaţia se stinge atunci c%nd noua prestaţie este efectuată.

Dacă prestaţia oferită în sc7imb constă în transferul proprietăţii sau al unui alt drept,debitorul este ţinut de garanţia contra evicţiunii şi de garanţia contra viciilor lucrului, potrivitregulilor aplicabile în materia v%nzării, cu e)cepţia cazului în care creditorul preferă să ceară

prestaţia iniţială şi repararea prejudiciului. Bn aceste cazuri, garanţiile oferite de terţi nurenasc.

(.1.12. Cesiunea de creanţă !n locul e4ecutării

(tunci c%nd, în locul prestaţiei iniţiale, este cedată o creanţă, obligaţia se stinge înmomentul satisfacerii creanţei cedate. Dispoziţiile art. 1.A>='1.A=< sunt aplicabile în modcorespunzător.

Dacă, potrivit înţelegerii părţilor, obligaţia în locul căreia debitorul îşi cedează propriacreanţă se stinge încă de la data cesiunii, dispoziţiile art. 1.A=> sunt aplicabile în modcorespunzător, cu e)cepţia cazului în care creditorul preferă să ceară prestaţia iniţială.

(.1.13. 0ocul plăţii

Bn lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă locul plăţii nu se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părţi ori al uzanţelor

a) obligaţiile băneşti trebuie e)ecutate la domiciliul sau, după caz, sediul creditoruluide la data plăţii"

b) obligaţia de a preda un lucru individual determinat trebuie e)ecutată în locul în care bunul se afla la data înc7eierii contractului"

c) celelalte obligaţii se e)ecută la domiciliul sau, după caz, sediul debitorului la dataînc7eierii contractului.

(.1.1(. Data plăţii

Bn lipsa unui termen stipulat de părţi sau determinat în temeiul contractului, al practicilor statornicite între acestea ori al uzanţelor, obligaţia trebuie e)ecutată de îndată.

+nstanţa poate stabili un termen atunci c%nd natura prestaţiei sau locul unde urmează săse facă plata o impune.

(.1.1). *lata anticipată

64



Debitorul este liber să e)ecute obligaţia c7iar înaintea scadenţei dacă părţile nu auconvenit contrariul ori dacă aceasta nu rezultă din natura contractului sau din împrejurările încare a fost înc7eiat.

&u toate acestea, creditorul poate refuza e)ecutarea anticipată dacă are un interes

legitim ca plata să fie făcută la scadenţă.

Bn toate cazurile, c7eltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul e)ecutăriianticipate a obligaţiei sunt în sarcina debitorului.

(.1.1,. *unerea !n !nt"rziere a creditorului0."."6.". Cauri de punere n nt'riere a creditorului&reditorul poate fi pus în înt%rziere atunci c%nd refuză, în mod nejustificat, plata

oferită în mod corespunzător sau c%nd refuză să îndeplinească actele pregătitoare fără de caredebitorul nu îşi poate e)ecuta obligaţia.

0."."6.. Efectele punerii n nt'riere a creditorului

&reditorul pus în înt%rziere preia riscul imposibilităţii de e)ecutare a obligaţiei, iar debitorul nu este ţinut să restituie fructele culese după punerea în înt%rziere.

&reditorul este ţinut la repararea prejudiciilor cauzate prin înt%rziere şi la acoperireac7eltuielilor de conservare a bunului datorat.

0."."6.5. Drepturile debitoruluiDebitorul poate consemna bunul pe c7eltuiala şi riscurile creditorului, liber%ndu!se

astfel de obligaţia sa.

(.1.1. *unerea !n !nt"rziere a debitorului 0."."?.". oduriPunerea în înt%rziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului.0."."?.. Punerea n nt'riere a debitorului de drept

Debitorul se află de drept în înt%rziere atunci c%nd s!a stipulat că simpla împlinire atermenului stabilit pentru e)ecutare produce un asemenea efect.

De asemenea, debitorul se află de drept în înt%rziere în cazurile anume prevăzute de

lege, precum şi atunci c%nd

a) obligaţia nu putea fi e)ecutată în mod util dec%t într!un anumit timp, pe caredebitorul +!a lăsat să treacă, sau c%nd nu a e)ecutat!o imediat, deşi e)ista urgenţă"

b) prin fapta sa, debitorul a făcut imposibilă e)ecutarea în natură a obligaţiei sau c%nda încălcat o obligaţie de a nu face"

c) debitorul şi!a manifestat în mod neîndoielnic faţă de creditor intenţia de a nue)ecuta obligaţia sau c%nd, fiind vorba de o obligaţie cu e)ecutare succesivă, refuză orineglijează să îşi e)ecute obligaţia în mod repetat"

d) nu a fost e)ecutată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în e)erciţiulactivităţii unei întreprinderi"

e) obligaţia se naşte din săv%rşirea unei fapte ilicite e)tracontractuale.

61



&azurile în care debitorul se află de drept în înt%rziere trebuie dovedite de creditor.Orice declaraţie sau stipulaţie contrară se consideră nescrisă.

0."."?.5. Punerea n nt'riere de către creditor

Debitorul poate fi pus în înt%rziere fie printr!o notificare scrisă prin care creditorul îisolicită e)ecutarea obligaţiei, fie prin cererea de c7emare în judecată.

Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunicădebitorului prin e)ecutor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovadacomunicării.

Prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de e)ecutare, ţin%nd seamade natura obligaţiei şi de împrejurări. Dacă prin notificare nu se acordă un asemenea termen,debitorul poate să e)ecute obligaţia într!un termen rezonabil, calculat din ziua comunicăriinotificării.

&ererea de c7emare în judecată formulată de creditor, fără ca anterior debitorul să fifost pus în înt%rziere, conferă debitorului dreptul de a e)ecuta obligaţia într!un termenrezonabil, calculat de la data c%nd cererea i!a fost comunicată. Dacă obligaţia este e)ecutată înacest termen, c7eltuielile de judecată răm%n în sarcina creditorului.

0."."?.5. Efectele nt'rierii debitoruluiDebitorul răspunde, de la data la care se află în înt%rziere, pentru orice pierdere

cauzată de un caz fortuit, cu e)cepţia situaţiei în care cazul fortuit îl liberează pe debitor deînsăşi e)ecutarea obligaţiei.

-otificarea prin care creditorul pune în înt%rziere pe unul dintre codebitorii solidari produce efecte şi în privinţa celorlalţi.

-otificarea făcută de unul dintre creditorii solidari produce, tot astfel, efecte şi în privinţa celorlalţi creditori.

3.!. Eec'+a#ea "ili+, 2n na+'#,

(.2.1. Dreptul la e4ecutarea !n natură

&reditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constr%ns să e)ecute obligaţia înnatură, cu e)cepţia cazului în care o asemenea e)ecutare este imposibilă.

Dreptul la e)ecutare în natură cuprinde, dacă este cazul, dreptul la repararea sauînlocuirea bunului, precum şi orice alt mijloc pentru a remedia o e)ecutare defectuoasă.

(.2.2. 54ecutarea obligaţiei de a face

Bn cazul nee)ecutării unei obligaţii de a face, creditorul poate, pe c7eltuiala

debitorului, să e)ecute el însuşi ori să facă să fie e)ecutată obligaţia.

63



&u e)cepţia cazului în care debitorul este de drept în înt%rziere, creditorul poate săe)ercite acest drept numai dacă îl înştiinţează pe debitor fie odată cu punerea în înt%rziere, fieulterior acesteia.

(.2.3. 54ecutarea obligaţiei de a nu faceBn cazul nee)ecutării obligaţiei de a nu face, creditorul poate cere instanţeiîncuviinţarea să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligaţiei, pec7eltuiala debitorului, în limita stabilită prin 7otăr%re judecătorească.

3.. Eec'+a#ea )#in ec(ialen+

(.3.1. Dreptul la daune-interese&reditorul are dreptul la daune!interese pentru repararea prejudiciului pe care

debitorul i l!a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a nee)ecutării fără justificaresau, după caz, culpabile a obligaţiei.

(.3.2. *rejudiciul 0.5..". Evaluarea preudiciului<.8.3.1.1. &7estiuni generale

Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acestaeste lipsit. ?a stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de c7eltuielile pe carecreditorul le!a făcut, într!o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

&reditorul are dreptul şi la repararea prejudiciului nepatrimonial.

<.8.3.1.3. &lauza penală şi arvunai. &lauza penală

i.1. &7estiuni generale

&lauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul nee)ecutării obligaţiei principale.

Bn caz de nee)ecutare, creditorul poate cere fie e)ecutarea silită în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală.

Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită.

&reditorul poate cere e)ecutarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu.

Dispoziţiile privitoare la clauza penală sunt aplicabile convenţiei prin care creditoruleste îndreptăţit ca, în cazul rezoluţiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, să

păstreze plata parţială făcută de acesta din urmă. 9unt e)ceptate dispoziţiile privitoare laarvună.

i.!. &umulul penalităţii cu e)ecutarea în natură

68



&reditorul nu poate cere at%t e)ecutarea în natură a obligaţiei principale, c%t şi plata penalităţii, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru nee)ecutarea obligaţiilor latimp sau în locul stabilit. Bn acest din urmă caz, creditorul poate cere at%t e)ecutarea obligaţiei

principale, c%t şi a penalităţii, dacă nu renunţă la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve,e)ecutarea obligaţiei.

i.. -ulitatea clauzei penale

-ulitatea obligaţiei principale o atrage pe aceea a clauzei penale. -ulitatea clauzei penale nu o atrage pe aceea a obligaţiei principale.

Penalitatea nu poate fi cerută atunci c%nd e)ecutarea obligaţiei a devenit imposibilădin cauze neimputabile debitorului.

i.3. Ceducerea cuantumului penalităţii

+nstanţa nu poate reduce penalitatea dec%t atunci c%nd

a) obligaţia principală a fost e)ecutată în parte şi această e)ecutare a profitatcreditorului"

b) penalitatea este vădit e)cesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi laînc7eierea contractului.

ii. (rvunaii.1. (rvuna confirmatorie

Dacă, la momentul înc7eierii contractului, o parte dă celeilalte, cu titlu de arvună, osumă de bani sau alte bunuri fungibile, în caz de e)ecutare arvuna trebuie imputată asupra

prestaţiei datorate sau, după caz, restituită.

Dacă partea care a dat arvuna nu e)ecută obligaţia fără justificare, cealaltă parte poatedeclara rezoluţiunea contractului, reţin%nd arvuna. (tunci c%nd nee)ecutarea provine de la

partea care a primit arvuna, cealaltă parte poate declara rezoluţiunea contractului şi poate ceredublul acesteia.

&reditorul obligaţiei nee)ecutate poate însă opta pentru e)ecutare sau pentrurezoluţiunea contractului şi repararea prejudiciului potrivit dreptului comun.

ii.!. (rvuna penalizatoare

Dacă în contract este stipulat e)pres dreptul uneia dintre părţi sau dreptul ambelor părţi de a se dezice de contract, cel care denunţă contractul pierde arvuna dată sau, după caz,trebuie să restituie dublul celei primite.

ii.. Cestituirea arvunei(rvuna se restituie c%nd contractul încetează din cauze ce nu atrag răspunderea

vreuneia dintre părţi.

(.3.3. %inovăţia debitorului 0.5.5.". C-estiuni generaleDebitorul este ţinut să repare prejudiciul cauzat cu intenţie sau din culpă.0.5.5.. Preum$ia de culpă

&ulpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt alnee)ecutării.

6<



0.5.5.5. Aeolu$iunea, reilierea +i reducerea presta$iilor <.8.8.8.1. Dreptul la rezoluţiune sau reziliere

Dacă nu cere e)ecutarea silită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul larezoluţiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum şi la daune!interese, dacă i se

cuvin.

Cezoluţiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci c%nde)ecutarea sa este divizibilă. De asemenea, în cazul contractului plurilateral, neîndeplinirea decătre una dintre părţi a obligaţiei nu atrage rezoluţiunea contractului faţă de celelalte părţi, cue)cepţia cazului în care prestaţia nee)ecutată trebuia, după circumstanţe, să fie consideratăesenţială.

Cezoluţiunea poate fi dispusă de instanţă, la cerere, sau, după caz, poate fi declaratăunilateral de către partea îndreptăţită.

De asemenea, în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă părţile au convenit astfel,rezoluţiunea poate opera de plin drept.

<.8.8.8.3. /fectele rezoluţiunii şi ale rezilierii

&ontractul desfiinţat prin rezoluţiune se consideră că nu a fost niciodată înc7eiat. Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ţinută, în acest caz, să restituie celeilalte părţi prestaţiile primite.

Cezoluţiunea nu produce efecte asupra clauzelor referitoare la soluţionareadiferendelor ori asupra celor care sunt destinate să producă efecte c7iar în caz de rezoluţiune.

&ontractul reziliat încetează doar pentru viitor.

0.5.5.0. E/cep$ia de nee/ecutare

(tunci c%nd obligaţiile născute dintr!un contract sinalagmatic sunt e)igibile, iar unadintre părţi nu e)ecută sau nu oferă e)ecutarea obligaţiei, cealaltă parte poate, într!o măsurăcorespunzătoare, să refuze e)ecutarea propriei obligaţii, afară de cazul în care din lege, dinvoinţa părţilor sau din uzanţe rezultă că cealaltă parte este obligată să e)ecute mai înt%i.

/)ecutarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor şi ţin%nd seama de micaînsemnătate a prestaţiei nee)ecutate, acest refuz ar fi contrar bunei!credinţe.

0.5.5.>. Imposibilitatea de e/ecutare

(tunci c%nd imposibilitatea de e)ecutare este totală şi definitivă şi priveşte o obligaţiecontractuală importantă, contractul este desfiinţat de plin drept şi fără vreo notificare, c7iar din momentul producerii evenimentului fortuit. Dispoziţiile art. 1.35< alin. #3$ sunt aplicabileîn mod corespunzător.

Dacă imposibilitatea de e)ecutare a obligaţiei este temporară, creditorul poate

suspenda e)ecutarea propriilor obligaţii ori poate obţine desfiinţarea contractului. Bn acest dinurmă caz, regulile din materia rezoluţiunii sunt aplicabile în mod corespunzător.

6A



3.3. 0i/loacele $e )#o+ecţie a $#e)+'#ilo# c#e$i+o#'l'i(.(.1. =ăsurile conservatorii &reditorul poate să ia toate măsurile necesare sau utile pentru conservarea drepturilor

sale, precum asigurarea dovezilor, îndeplinirea unor formalităţi de publicitate şi informare pe

contul debitorului, e)ercitarea acţiunii oblice ori luarea unor măsuri asigurătorii.(.(.2. =ăsurile asigurătorii Principalele măsuri asigurătorii sunt sec7estrul şi poprirea asigurătorie.(.(.3. cţiunea oblică

0.0.5.". 1o$iune

&reditorul a cărui creanţă este certă şi e)igibilă poate să e)ercite drepturile şi acţiuniledebitorului atunci c%nd acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le e)ercite.

&reditorul nu va putea e)ercita drepturile şi acţiunile care sunt str%ns legate de

persoana debitorului.

&el împotriva căruia se e)ercită acţiunea oblică poate opune creditorului toatemijloacele de apărare pe care le!ar fi putut opune debitorului.

0.0.5.. Efectele admiterii ac$iunii obliceHotăr%rea judecătorească de admitere a acţiunii oblice profită tuturor creditorilor, fără

nicio preferinţă în favoarea creditorului care a e)ercitat acţiunea.

(.(.(. cţiunea revocatorie >pauliană?0.0.0.". 1o$iune

Dacă dovedeşte un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile faţă deel actele juridice înc7eiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin caredebitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate.

0n contract cu titlu oneros sau o plată făcută în e)ecutarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci c%nd terţul contractant ori cel care a primit platacunoştea faptul că debitorul îşi creează sau îşi măreşte starea de insolvabilitate.

0.0.0.. Efectele admiterii ac$iunii

(ctul atacat va fi declarat inopozabil at%t faţă de creditorul care a introdus acţiunea,c%t şi faţă de toţi ceilalţi creditori care, put%nd introduce acţiunea, au intervenit în cauză.(ceştia vor avea dreptul de a fi plătiţi din preţul bunului urmărit, cu respectarea cauzelor de

preferinţă e)istente între ei.

erţul dob%nditor poate păstra bunul plătind creditorului căruia profită admitereaacţiunii o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta din urmă prin înc7eierea actului.Bn caz contrar, 7otăr%rea judecătorească de admitere a acţiunii revocatorii indisponibilizează

bunul p%nă la încetarea e)ecutării silite a creanţei pe care s!a întemeiat acţiunea, dispoziţiile privitoare la publicitatea şi efectele clauzei de inalienabilitate aplic%ndu!se în mod

corespunzător.

6>



65



CAPITOLUL V=TINGEREA OBLIGAŢIILOR

4.1. 0o$'#i $e "+inge#e a obligaţiilo#

Obligaţiile se sting prin plată, compensaţie, confuziune, remitere de datorie,imposibilitate fortuită de e)ecutare, precum şi prin alte moduri e)pres prevăzute de lege.

4.!. Co-)en"aţia

).2.1. $oţiuneDatoriile reciproce se sting prin compensaţie p%nă la concurenţa celei mai mici dintre

ele.

).2.2. Condiţii

&ompensaţia operează de plin drept de îndată ce e)istă două datorii certe, lic7ide şie)igibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitatede bunuri fungibile de aceeaşi natură.

O parte poate cere lic7idarea judiciară a unei datorii pentru a putea opunecompensaţia.

Oricare dintre părţi poate renunţa, în mod e)pres ori tacit, la compensaţie.

).2.3. Cazuri !n care compensaţia este e4clusă&ompensaţia nu are loc atunci c%nda) creanţa rezultă dintr!un act făcut cu intenţia de a păgubi"b) datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit sau cu titlu de comodat"c) are ca obiect un bun insesizabil.A.3.<. /fectele compensaţiei faţă de terţi

&ompensaţia nu are loc şi nici nu se poate renunţa la ea în detrimentul drepturilor dob%ndite de un terţ.

(stfel, debitorul care, fiind terţ poprit, dob%ndeşte o creanţă asupra creditorului popritor nu poate opune compensaţia împotriva acestuia din urmă.

Debitorul care putea să opună compensaţia şi care a plătit datoria nu se mai poate prevala, în detrimentul terţilor, de privilegiile sau de ipotecile creanţei sale.

4.. Conf'*i'nea

).3.1. $oţiune

6=



(tunci c%nd, în cadrul aceluiaşi raport obligaţional, calităţile de creditor şi debitor seîntrunesc în aceeaşi persoană, obligaţia se stinge de drept prin confuziune.

&onfuziunea nu operează dacă datoria şi creanţa se găsesc în acelaşi patrimoniu, dar înmase de bunuri diferite.

).3.2. 5fectele confuziunii faţă de terţi &onfuziunea nu aduce atingere drepturilor dob%ndite anterior de terţi în legătură cu

creanţa stinsă pe această cale.

4.3. Re-i+e#ea $e $a+o#ie).(.1. $oţiune

Cemiterea de datorie are loc atunci c%nd creditorul îl liberează pe debitor de obligaţiasa.

Cemiterea de datorie este totală, dacă nu se stipulează contrariul.

).(.2. +eluri

Cemiterea de datorie poate fi e)presă sau tacită.

/a poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, potrivit naturii actului prin care aceastase realizează.

4.4. I-)o"ibili+a+ea fo#+'i+, $e eec'+a#e

).).1. $oţiune. Condiţii

Debitorul este liberat atunci c%nd obligaţia sa nu mai poate fi e)ecutată din cauza uneiforţe majore, a unui caz fortuit ori a unor alte evenimente asimilate acestora, produse înainteca debitorul să fie pus în înt%rziere.

Debitorul este, de asemenea, liberat, c7iar dacă se află în înt%rziere, atunci c%nd

creditorul nu ar fi putut, oricum, să beneficieze de e)ecutarea obligaţiei din cauzaîmprejurărilor mai sus, afară de cazul în care debitorul a luat asupra sa riscul produceriiacestora.

(tunci c%nd imposibilitatea este temporară, e)ecutarea obligaţiei se suspendă pentruun termen rezonabil, apreciat în funcţie de durata şi urmările evenimentului care a provocatimposibilitatea de e)ecutare.

Dovada imposibilităţii de e)ecutare revine debitorului.

Debitorul trebuie să notifice creditorului e)istenţa evenimentului care provoacă

imposibilitatea de e)ecutare a obligaţiilor. Dacă notificarea nu ajunge la creditor într!untermen rezonabil din momentul în care debitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască

66



imposibilitatea de e)ecutare, debitorul răspunde pentru prejudiciul cauzat, prin aceasta,creditorului.

Dacă obligaţia are ca obiect bunuri de gen, debitorul nu poate invoca imposibilitateafortuită de e)ecutare.

144



CAPITOLUL VIPRIVILEGIILE <I GARANŢIILE REALE

5.1. Ga#anţia co-'n, a c#e$i+o#ilo#

&el care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare. /le servesc drept garanţie comună a creditorilor săi. -u pot face obiectulgaranţiei generale bunurile insesizabile.

&reditorii ale căror creanţe s!au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, trebuie să urmărească mai înt%i bunurile care fac obiectulacelei mase patrimoniale. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor, pot fiurmărite şi celelalte bunuri ale debitorului.

2unurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate e)erciţiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creanţe s!au născut înlegătură cu profesia respectivă. (ceşti creditori nu vor putea urmări celelalte bunuri aledebitorului.

5.!. P#iilegiile

,.2.1. $oţiune

Privilegiul este preferinţa acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale.Privilegiul este indivizibil.

Privilegiile sunt opozabile terţilor fără să fie necesară înscrierea lor în registrele de publicitate, dacă prin lege nu se prevede altfel.

&reditorul privilegiat este preferat celorlalţi creditori, c7iar dacă drepturile acestora s!au născut ori au fost înscrise mai înainte.

Cangul privilegiilor între ele se stabileşte prin lege.

,.2.2. 'tingerea privilegiilor

Dacă prin lege nu se prevede altfel, privilegiile se sting odată cu obligaţia garantată.

,.2.3. *rivilegiile generalePrivilegiile asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale debitorului se stabilesc şi se

e)ercită în condiţiile prevăzute de &odul de procedură civilă .

,.2.(. *rivilegiile speciale

&reanţele privilegiate asupra anumitor bunuri mobile sunt următoarele

a) creanţa v%nzătorului neplătit pentru preţul bunului mobil v%ndut unei persoane

fizice este privilegiată cu privire la bunul v%ndut, cu e)cepţia cazului în care cumpărătoruldob%ndeşte bunul pentru serviciul sau e)ploatarea unei întreprinderi"

141

http://var/www/apps/conversion/tmp/scratch_6/document-view.seam%3FdocumentId=mnxwix3emvpxa4tpmnswi5lsmfpwg2lwnfwgc

http://var/www/apps/conversion/tmp/scratch_6/document-view.seam%3FdocumentId=mnxwix3emvpxa4tpmnswi5lsmfpwg2lwnfwgc



b) creanţa celui care e)ercită un drept de retenţie este privilegiată cu privire la bunulasupra căruia se e)ercită dreptul de retenţie, at%t timp c%t acest drept subzistă.

Dacă prin lege nu se prevede altfel, privilegiul special se stinge prin înstrăinarea,transformarea sau pieirea bunului.

5.. I)o+eca

,.3.1. $oţiune+poteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate e)ecutării unei

obligaţii.,.3.2. Caracterele juridice+poteca este, prin natura ei, accesorie şi indivizibilă. /a subzistă c%t timp e)istă

obligaţia pe care o garantează şi poartă în întregime asupra tuturor bunurilor grevate, asuprafiecăruia dintre ele şi asupra fiecărei părţi din acestea, c7iar şi în cazurile în care proprietateaeste divizibilă sau obligaţiile sunt divizibile.

,.3.3. Drepturile creditorului ipotecar

Dreptul de ipotecă se menţine asupra bunurilor grevate în orice m%nă ar trece.

&reditorul ipotecar are dreptul de a!şi satisface creanţa, în condiţiile legii, înainteacreditorilor c7irografari, precum şi înaintea creditorilor de rang inferior.

,.3.(. Obiectul şi !ntinderea ipotecii 6.5.0.". <biectul ipotecii

+poteca poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile, corporale sau incorporale. /a poate greva bunuri determinate ori determinabile sau universalităţi de bunuri.

2unurile inalienabile sau insesizabile nu pot fi ipotecate. +potecarea bunurilor inalienabile sau insesizabile va fi valabilă ca ipotecă asupra unui bun viitor, în situaţiile încare bunul în cauză este afectat de o inalienabilitate sau insesizabilitate convenţională.

+poteca nudei proprietăţi se e)tinde asupra proprietăţii depline la stingereadezmembrămintelor.

Dacă în urma partajului sau a unui alt act constitutiv ori translativ de drepturiconstituitorul păstrează vreun drept asupra unei părţi materiale din bun, ipoteca ce fuseseconstituită asupra unei cote!părţi indivize din dreptul asupra bunului se strămută de dreptasupra părţii respective din bun, însă numai în limita valorii cotei!părţi indivize.

6.5.0.. ntinderea crean$ei ipotecare+poteca garantează cu acelaşi rang capitalul, dob%nzile, comisioanele, penalităţile şi

c7eltuielile rezonabile făcute cu recuperarea sau conservarea bunului.

+poteca se e)tinde asupra bunurilor care se unesc prin accesiune cu bunul grevat.+poteca mobiliară se menţine asupra bunului rezultat din transformarea bunului grevat şi se

strămută asupra celui creat prin contopirea sau unirea bunului grevat cu alte bunuri. &el caredob%ndeşte prin accesiune bunul astfel creat este ţinut de ipotecă.

143



2unurile mobile care, fără a!şi pierde individualitatea, devin accesorii ale unui imobil pot fi ipotecate fie odată cu imobilul, fie separat.

+poteca asupra unei universalităţi de bunuri se întinde asupra tuturor bunurilor cuprinse în aceasta.

,.3.). 5fectele ipotecii faţă de terţi &reditorul ipotecar poate urmări bunul ipotecat în orice m%nă ar trece, fără a ţine

seama de drepturile reale constituite sau înscrise după înscrierea ipotecii sale.

,.3.,. 5fectele ipotecii faţă de dob"nditorul bunului

&el care dob%ndeşte un bun ipotecat răspunde cu acel bun pentru toate datoriileipotecare. Dob%nditorul bunului ipotecat se bucură şi, după caz, este ţinut de toate termenelede plată de care beneficiază sau este ţinut şi debitorul obligaţiei ipotecare.

Dacă dob%nditorul bunului ipotecat nu stinge creanţa ipotecară, creditorul poate începeurmărirea silită asupra bunului, în condiţiile legii.

,.3.. 6potecile convenţionale6.5.?.". Dreptul de a ipoteca+poteca convenţională poate fi constituită numai de titularul dreptului ce urmează a fi

ipotecat şi care are capacitatea de a dispune de acesta.+poteca convenţională poate fi constituită de debitorul obligaţiei garantate sau de un

terţ.+poteca unui drept anulabil sau condiţional&el ce are asupra bunului un drept anulabil ori afectat de o condiţie nu poate consimţi

dec%t o ipotecă supusă aceleiaşi nulităţi sau condiţii.+poteca convenţională asupra unei universalităţi de bunuri mobile sau imobile,

prezente ori viitoare, corporale sau incorporale nu poate fi consimţită dec%t cu privire la bunurile afectate activităţii unei întreprinderi.

6.5.?.. <bliga$iile garantate+poteca convenţională poate garanta îndeplinirea obligaţiilor de orice fel.6.5.?.5. Ipoteca conven$ională imobiliară>.8.5.8.1. &onstituirea ipotecii imobiliare

+poteca asupra unui bun imobil se constituie prin înscriere în cartea funciară.

+poteca asupra unei universalităţi de bunuri nu grevează bunurile imobile cuprinse înaceasta dec%t din momentul înscrierii ipotecii în cartea funciară cu privire la fiecare dintreimobile.

>.8.5.8.3. Eorma contractului

&ontractul de ipotecă se înc7eie în formă autentică de către notarul public, subsancţiunea nulităţii absolute.

148



+poteca asupra bunurilor unei persoane juridice poate fi consimţită în virtutea puterilor conferite în urma deliberărilor sau a împuternicirilor întocmite sub semnătură privată, înconformitate cu regulile din actul constitutiv privitoare la reprezentare.

>.8.5.8.8. Obiectul ipotecii imobiliare

9e pot ipoteca

a) imobilele cu accesoriile lor"b) uzufructul acestor imobile şi accesoriile"c) cotele!părţi din dreptul asupra imobilelor"d) dreptul de superficie.6.5.?.0. Ipoteca conven$ională mobiliară>.8.5.<.1. &onstituirea ipotecii+poteca mobiliară se constituie prin înc7eierea contractului de ipotecă, însă ea produce

efecte de la data la care obligaţia garantată ia naştere, iar constituitorul dob%ndeşte drepturi

asupra bunurilor mobile ipotecate.>.8.5.<.3. Eorma contractului de ipotecă&ontractul prin care se constituie o ipotecă mobiliară se înc7eie în formă autentică sau

sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute.>.8.5.<.8. Obiectul ipotecii mobiliare9e pot ipotecaa) creanţe băneşti născute din contractul de v%nzare, contractul de locaţiune sau orice

alt act înc7eiat cu privire la un bun, cele rezultate dintr!un contract de asigurare, cele născuteîn considerarea asumării unei obligaţii sau a constituirii unei garanţii, a folosirii unei cărţi decredit ori de debit ori a c%ştigării unui premiu la o loterie sau alte jocuri de noroc organizate încondiţiile legii"

b) creanţe constatate prin titluri nominative, la ordin sau la purtător"c) conturi bancare"d) acţiuni şi părţi sociale, valori mobiliare şi alte instrumente financiare"e) drepturi de proprietate intelectuală şi orice alte bunuri incorporale"

f) petrolul, gazul natural şi celelalte resurse minerale care urmează a fi e)trase" g) efectivele de animale"-) recoltele care urmează a fi culese"i) pădurile care urmează a fi tăiate"

) bunurile corporale care fac obiectul unui contract de locaţiune, care sunt deţinute învederea v%nzării, înc7irierii ori furnizării în temeiul unui contract de prestări de servicii, care

sunt furnizate în temeiul unui contract de prestări de servicii, precum şi materia primă şimaterialele destinate a fi consumate sau prelucrate în e)ploatarea unei întreprinderi, produseleîn curs de fabricaţie şi produsele finite"

) ec7ipamentele, instalaţiile şi orice alte bunuri destinate să servească în mod durabile)ploatării unei întreprinderi"

l) orice alte bunuri mobile, corporale sau incorporale.6.5.?.>. =tingerea ipotecilor

+poteca imobiliară se stinge prin radierea din cartea funciară sau prin pieirea totală a bunului.

+poteca mobiliară se stinge, iar ipoteca imobiliară se poate radia pentru una dintreurmătoarele cauze

14<



a) stingerea obligaţiei principale prin oricare dintre modurile prevăzute de lege"b) neîndeplinirea evenimentului de care depinde naşterea obligaţiei garantate ori

îndeplinirea evenimentului de care depinde stingerea acesteia"c) neîndeplinirea evenimentului de care depinde naşterea ipotecii ori îndeplinirea

evenimentului de care depinde stingerea acesteia"

d) dob%ndirea de către creditor a bunului grevat"e) renunţarea e)presă sau tacită a creditorului la ipotecă" f) în orice alte cazuri prevăzute de lege.

5.3. Ga/'l

,.(.1. Obiectul gajului Lajul poate avea ca obiect bunuri mobile corporale sau titluri negociabile emise în

formă materializată.

,.(.2. Constituirea gajului

Lajul se constituie prin remiterea bunului sau titlului către creditor sau, după caz, prin păstrarea acestuia de către creditor, cu consimţăm%ntul debitorului, în scopul garantăriicreanţei.

Lajul asupra titlurilor negociabile se constituie, în cazul titlurilor nominative sau la purtător, prin remiterea acestora, iar în cazul titlurilor la ordin, prin andosarea acestora, înscop de garanţie.

,.(.3. *ublicitatea gajului

Publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedareadebitorului, fie prin înscrierea gajului la ar7ivă.

Publicitatea gajului asupra sumelor de bani se realizează numai prin deţinereaacestora.

Lajul asupra titlurilor negociabile este perfectat prin remiterea sau, după caz, prinandosarea titlurilor.

,.(.(. Conservarea gajului

Lajul e)istă numai at%t timp c%t creditorul deţine bunul gajat sau, după caz, c%t timpeste valabilă andosarea titlului la ordin.

&u toate acestea, gajul nu se stinge atunci c%nd

a) creditorul nu mai deţine bunul, fără voia sa, prin fapta altei persoane"b) creditorul a remis temporar bunul debitorului sau unui terţ pentru a!l evalua, repara,

transforma sau ameliora"

c) creditorul a remis bunul unui alt creditor al debitorului său în cadrul unei proceduride urmărire silită.

14A



,.(.). 9estituirea bunului către creditor 9ub rezerva regulilor privitoare la dob%ndirea proprietăţii bunurilor mobile prin

posesia de bună!credinţă, creditorul gajist poate să ceară restituirea bunului de la cel care îldeţine, cu e)cepţia cazului în care bunul a fost preluat de un creditor ipotecar cu rang superior

sau preluarea a intervenit în cadrul procedurii de e)ecutare silită.

,.(.,. 6ndivizibilitatea gajului

Lajul poartă asupra tuturor bunurilor grevate p%nă la stingerea integrală a obligaţieigarantate.

oştenitorul debitorului, plătind partea din datorie care îi revine, nu poate cere parteasa din bunul grevat c%t timp obligaţia nu este stinsă în întregime.

oştenitorul creditorului gajist, primind partea din creanţă care îi revine, nu poate

remite bunul grevat în dauna celorlalţi moştenitori care nu au fost plătiţi.

5.4. D#e)+'l $e #e+enţie

,.).1. $oţiune

&el care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl reţină c%t timpcreditorul nu îşi e)ecută obligaţia sa izvor%tă din acelaşi raport de drept sau, după caz, at%ttimp c%t creditorul nu îl despăgubeşte pentru c7eltuielile necesare şi utile pe care le!a făcut

pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le!a cauzat.

Prin lege se pot stabili şi alte situaţii în care o persoană poate e)ercita un drept deretenţie.

Dreptul de retenţie nu poate fi e)ercitat dacă deţinerea bunului provine dintr!o faptăilicită, este abuzivă ori nelegală sau dacă bunul nu este susceptibil de urmărire silită.

Dreptul de retenţie nu poate fi invocat de către posesorul de rea!credinţă dec%t încazurile anume prevăzute de lege.

,.).2. ndatoririle celui care e4ercită dreptul de retenţie&el care e)ercită un drept de retenţie are drepturile şi obligaţiile unui administrator al

bunului altuia împuternicit cu administrarea simplă,

,.).3. Opozabilitatea dreptului de retenţie

Dreptul de retenţie este opozabil terţilor fără îndeplinirea vreunei formalităţi de publicitate.

&u toate acestea, cel care e)ercită un drept de retenţie nu se poate opune urmăririi

silite pornite de un alt creditor, însă are dreptul de a participa la distribuirea preţului bunului,în condiţiile legii.

14>



,.).(. 'tingerea dreptului de retenţie

Dreptul de retenţie încetează dacă cel interesat consemnează suma pretinsă sau oferăretentorului o garanţie suficientă.

Deposedarea involuntară de bun nu stinge dreptul de retenţie. &el care e)ercită acestdrept poate cere restituirea bunului, sub rezerva regulilor aplicabile prescripţiei e)tinctive aacţiunii principale şi dob%ndirii bunurilor mobile de către posesorul de bună!credinţă.

145



TE=TE GRILĂDREPT CIVIL ! TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR

1. D#e)+'l $e #e+enţie in )#iinţa 'n'i b'n ca#e +#eb'ie #e"+i+'i+ "a' #e-i" "ena&+e

a$ de la punerea in înt%rziere a creditorului

b $in -o-en+'l in ca#e c#e$i+o#'l n' 2&i eec'+, obligaţia "a i*o#:+, $in acela&i#a)o#+ $e $#e)+ "a'% $'), ca*% a+:+ +i-) c:+ c#e$i+o#'l n' 2l $e"),g'be&+e )en+#'c(el+'ielile nece"a#e &i '+ile )e ca#e le6a f,c'+ )en+#' acel b'n o#i )en+#' )#e/'$iciile )eca#e b'n'l i le6a ca'*a+

c$ de la începerea procedurii de e)ecutare silita

!. Pla+a ne$a+o#a+, )#e"')'ne caa$ orice suma plătita altuia fără a primi ceva in sc7imb trebuie restituita

b n' e"+e "')'" #e"+i+'i#ii ceea ce "6a )l,+i+ c' +i+l' $e libe#ali+a+e "a' ge"+i'ne $eaface#i

c$ restituirea trebuie făcuta pentru ca partea ca a primit plata sa nu se îmbogăţeascăfără justa cauza.

. R,")'n$e#ea )en+#' fa)+a )#o)#ie i-)'ne #e)a#aţiea$ oric%nd i se produce altuia o paguba

b$ numai c%nd prejudiciul cauzat este urmarea unei fapte ilicitec c:n$ )#e/'$ici'l ca'*a+ e"+e '#-a#e a a+inge#ii a$'"e 'n'i in+e#e" al al+'ia%

$ac, in+e#e"'l e"+e legi+i-% "e#io" &i% )#in fel'l 2n ca#e "e -anife"+,% c#eea*, a)a#enţa'n'i $#e)+ "'biec+i

3. In ca*'l )#o-i"i'nii fa)+ei al+'ia% )#o-i+en+'l n' #,")'n$e

a $ac, a"ig'#, eec'+a#ea obligaţiei +e#ţ'l'i% f,#, a "e )#o$'ce #e'n )#e/'$ici'c#e$i+o#'l'i

b$ indiferent de cum acţionează sau nu terţul

c$ ope legis

4. Con+#ac+'l )oa+e fi an'la+ $ac,a$ în cuprinsul său s!a strecurat o eroare materială

14=



b$ dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cudiligente rezonabile

c c:n$ e#oa#ea )oa#+, a"')#a na+'#ii "a' obiec+'l'i con+#ac+'l'i

5. La 2nce+a#ea ge"+i'nii $e aface#i

a$ geratul trebuie sa e)ecute actele de dispoziţie făcute de gerant in numele sau

b ge#a+'l +#eb'ie ", eec'+e &i obligaţiile n,"c'+e $in ac+ele nece"a#e &i '+ile ca#e% 2n n'-ele o#i 2n benefici'l ",'% a' fo"+ 2nc(eia+e $e ge#an+

c$ geratul trebuie sa e)ecute actele de administrare si dispoziţie făcute de gerant innumele sau

7. Con+#ac+'l "e 2nc(eie in -o-en+'l

a$ autentificării actului de către un notar publicb c:n$ acce)+a#ea a/'nge la ofe#+an+% c(ia# $ac, ace"+a n' ia c'no&+inţ, $e ea

$in -o+ie ca#e n' 2i "'n+ i-)'+abilec$ acordării de data certa contractului

8. Pla+a f,c'+a 2nain+e $e 2-)lini#ea +e#-en'l'i "'")en"i

a$ nu se poate restitui

b "e )oa+e #e"+i+'i n'-ai a+'nci c:n$ )la+a "6a f,c'+ )#in $oi "a' iolenţ,c$ se poate restitui numai prin 7otăr%rea instanţei judecătoreşti.

. H-bog,ţi#ea e"+e /'"+ifica+, a+'nci c:n$ #e*'l+,a) dintr8un *uasidelict b? $in neee#ci+a#ea $e c,+#e cel ),g'bi+ a 'n'i $#e)+ con+#a cel'i 2-bog,ţi+

c$ din orice fapt ilicit

1. C#e$i+o#'la )oa+e #ef'*a eec'+a#ea an+ici)a+, $ac, a#e 'n in+e#e" legi+i- ca )la+a ", fie

f,c'+, la "ca$enţ, b$ nu poate refuza e)ecutarea anticipată c7iar parţialac$ nu poate refuza e)ecutarea anticipată

11. In ca*'l #,")'n$e#ii )en+#' fa)+a )#o)#ie #,")'n$ n'-aia$ numai autorii majori, cu capacitate de e)erciţiu deplinab a+:+ a'+o#ii -a/o#i% c' ca)aci+a+e $e ee#ciţi' $e)lina ca+ "i a'+o#ii -ino#i -ai

-a#i $e 13 ani $aca n' $oe$e"c ca a' fo"+ li)"iţi $e $i"ce#n,-:n+

146



c$ at%t autorii majori, cu capacitate de e)erciţiu deplina cat si autorii minori mai maride 1< ani daca nu dovedesc ca au fost lipsiţi de discernăm%nt precum şi majorii care inmomentul în care a săv%rşit fapta păgubitoare erau într!o stare, c7iar vremelnică, de tulburarea minţii ca urmare a unui fapt provocat de el însuşi care l!a pus în neputinţă de a!şi da seamade urmările faptei sale

1!. Hn ca*'l obligaţiei $e #e*'l+a+% $ebi+o#'l e"+e ţin'+

a ", )#oc'#e c#e$i+o#'l'i #e*'l+a+'l )#o-i".

b$ să folosească toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis

c$ sa realizeze pe cat posibil rezultatul promis

1. Con"+i+'ie ofe#+a $e a con+#ac+a

a$ propunerea precisă adresată unor persoane nedeterminate, fără ca prin lege, uzanţeori din împrejurări sa rezulte altfel

b$ înscrisul #pliantul, revista, afişul etc.$ in care sunt prezentate produsele si preturile

c )#o)'ne#ea ca#e conţine "'ficien+e ele-en+e )en+#' fo#-a#ea con+#ac+'l'i &ie)#i-, in+enţia ofe#+an+'l'i $e a "e obliga 2n ca*'l acce)+,#ii ei $e c,+#e $e"+ina+a#

13. La 2nce+a#ea ge"+i'nii $e aface#i

a ge#an+'l +#eb'ie ", $ea "oco+eal, ge#a+'l'i &i ", 2i #e-i+, ace"+'ia +oa+eb'n'#ile obţin'+e c' oca*ia ge"+i'nii

b$ gerantul trebuie numai să dea socoteală geratului

c$ gerantul trebuie sa ceara ratificarea actelor sale de către gerat.

14. Co-i+en+'l n' #,")'n$e $ac, $oe$e&+e

a c, ic+i-a c'no&+ea "a'% $'), 2-)#e/'#,#i% )'+ea ", c'noa"c,% la $a+a",:#&i#ii fa)+ei )#e/'$iciabile% c, )#e)'"'l a acţiona+ f,#, nicio leg,+'#, c' a+#ib'ţiile"a' c' "co)'l f'ncţiilo# 2nc#e$inţa+e

b$ ca răspunde autorul faptei ilicite care a provocat prejudiciulc$ ca victima însăşi a fost in culpa

15. I-)o"ibili+a+ea fo#+'i+, $e eec'+a#e con"+i+'ie 'n -i/loc $e "+inge#e aobligaţiei

a c:n$ obligaţia "a n' -ai )oa+e fi eec'+a+, $in ca'*a 'nei fo#ţe -a/o#e% a 'n'ica* fo#+'i+ o#i a 'no# al+e eeni-en+e a"i-ila+e ace"+o#a% )#o$'"e 2nain+e ca $ebi+o#'l ",

fie )'" 2n 2n+:#*ie#e% "a' c(ia# $ac, "e afl, 2n 2n+:#*ie#e% a+'nci c:n$ c#e$i+o#'l n' a# fi

114



)'+'+% o#ic'-% ", beneficie*e $e eec'+a#ea obligaţiei $in ca'*a 2-)#e/'#,#ilo# -ai "'"%afa#, $e ca*'l 2n ca#e $ebi+o#'l a l'a+ a"')#a "a #i"c'l )#o$'ce#ii ace"+o#a

b$ c%nd obligaţia sa nu mai poate fi e)ecutată din cauza morţii sau încetării e)istenteicreditorului

c$ c%nd obligaţia sa nu mai poate fi e)ecutată din cauza morţii sau încetării e)istenteidebitorului

17. Ce#e#ea )en+#' #e"+i+'i#e 2n+e-eia+a )e 2-bog,ţi#ea )en+#' /'"+a ca'*aa$ trebuie admisa oric%nd

b$ se poate formula oric%ndc n' )oa+e fi a$-i",% $ac, cel )#e/'$icia+ a#e $#e)+'l la o al+, acţi'ne )en+#' a

obţine ceea ce 2i e"+e $a+o#a+

18. P#e/'$ici'l "e #e)a#aa in+eg#al% $ac, )#in lege n' "e )#ee$e al+fel

b$ parţial de fiecare autor, potrivit culpei salec$ proporţional cu veniturile si mijloacele debitorului

19. Obligaţiile "e "+ing )#in

a$ moartea sau încetarea e)istentei creditorului

b$ moartea sau încetarea e)istentei debitorului

c )#in co-)en"aţie

!. Ece)ţia $e neeec'+a#e )oa+e fi inoca+a

a$ in orice contract oneros

b in con+#ac+ele "inalag-a+ice

c$ at%t in acte bilaterale cat si in acte unilaterale.

!1. Debi+o#'l )oa+e fi )'" 2n 2n+:#*ie#e $e c,+#e c#e$i+o#

a$ printr!o somaţie afişata la avizier sau la uşa de intrare in condominiu sau in curteaimobilului, după caz iar daca adresantul refuza afişarea prin telefon sau fa)

b )#in+#6o no+ifica#e "c#i", )#in ca#e c#e$i+o#'l 2i "olici+, eec'+a#ea obligaţiei%

fie )#in ce#e#ea $e c(e-a#e 2n /'$eca+,

111



c$ prin intermediul organelor de politie

!!. Cel obliga+ la "')#aeg(e#e e"+e eone#a+ $e #,")'n$e#ea$ numai daca dovedeşte lipsa discernăm%ntului persoanei supraveg7eate

b n'-ai $ac, $oe$e&+e c, n' a )'+'+ 2-)ie$ica fa)+a )#e/'$iciabil,c$ numai daca partea reclamanta dovedeşte vinovăţia persoanei supraveg7eate

!. Cel ca#e e"+e obliga+ )e#"onal #,")'n$e

a c' +oa+e b'n'#ile "ale -obile &i i-obile% )#e*en+e &i ii+oa#e.

b$ cu bunul ipotecat

c$ at%t cu bunul ipotecat cat si cu bunul gajat

!3. D#e)+'l la eec'+a#e 2n na+'#, c')#in$e

a$ repunerea părţilor in situaţia anterioara

b $#e)+'l la #e)a#a#ea "a' 2nloc'i#ea b'n'l'i% )#ec'- &i o#ice al+ -i/loc )en+#' a#e-e$ia o eec'+a#e $efec+'oa",

c$ acordarea de sulte

!4. Cla'*a )enal, e"+e aceea )#in ca#e

a ),#ţile "+i)'lea*, c, $ebi+o#'l "e oblig, la o an'-i+, )#e"+aţie 2n ca*'lneeec'+,#ii obligaţiei )#inci)ale

b$ părţile stabilesc ca instanţa de judecata sa acorde daune interese

c$ părţile stabilesc ca in cazul săv%rşirii vreunei fapte penale de către oricare dintre ele,in legătura cu contractul, sa incunoştiinţeze organele in drept, pentru tragerea lor larăspundere penala.

!5. Re-i+e#ea $e $a+o#ie a#e loc a+'nci c:n$

a$ datoria este transmisa unei alte persoane

b$ datoria este plătita de debitor eşalonat

113



D. DREPT CIVIL

11<



CONTRACTE =PECIALECAPITOLUL ICONTRACTUL DE VNFARE6CU0PĂRARE

1. Noţi'nea &i ca#ac+e#ele /'#i$ice ale con+#ac+'l'i $e :n*a#e6c'-),#a#e

1.1. $oţiuneaBn temeiul art. 1>A4 &od civil5> rezultă că v%nzarea este contractul prin care v%nzătorul

transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun însc7imbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.

Poate fi, de asemenea, transmis prin v%nzare un dezmembrăm%nt al dreptului de proprietate sau orice alt drept.

Dispoziţiile prezentului capitol privind obligaţiile v%nzătorului se aplică, în modcorespunzător, obligaţiilor înstrăinătorului în cazul oricărui alt contract av%nd ca efecttransmiterea unui drept, dacă din reglementările aplicabile acelui contract sau din celereferitoare la obligaţii în general nu rezultă altfel.

-u pot forma obiectul contractului de v%nzare!cumpărare drepturile personalenepatrimoniale şi cele patrimoniale care au un caracter strict personal #dreptul de uz, abitaţieal soţului supravieţuitor etc.$ sau care sunt prevăzute de lege ori sunt contractate intuitum

personae #dreptul de întreţinere, de pensie$55.

1.2. Caracterele juridice1. %nzarea este un contract sinalagmatic #bilateral$, deoarece prin înc7eierea sa dă naştere

la obligaţii reciproce între părţile contractante.%nzătorul are obligaţia să predea lucrul v%ndut şi să!l garanteze pe cumpărător, iar

cumpărătorul are obligaţia să plătească preţul.3. %nzarea este un contract cu titlu oneros. (mbele părţi urmăresc anumite interese

patrimoniale, adică primirea unui ec7ivalent în sc7imbul prestaţiei la care se obligă.%nzătorul urmăreşte preţul iar cumpărătorul urmăreşte să primească bunul.

8. %nzarea este un contract comutativ, deoarece întinderea obligaţiilor reciproce suntcunoscute de părţi de la înc7eierea contractului şi nu depind de un eveniment viitor şi incert,care ar face să e)iste şanse de c%ştig şi pierdere pentru ambele părţi contractante.

<. %nzarea este un contract consensual, put%nd fi înc7eiat prin simplul acord de voinţă al părţilor fără îndeplinirea vreunei formalităţi şi fără remiterea lucrului v%ndut şi a preţului înmomentul înc7eierii contractului. %nzarea nu este un contract solemn şi nici real.

Prin e)cepţie de la principiul consensualismului, în cazurile special prevăzute de legev%nzarea devine un contract solemn #v%nzarea terenurilor$.

Bn legătură cu forma contractului de v%nzare!cumpărare mai precizăm că, dacănecesitatea unei anumite forme #e). act notarial$ rezultă numai din înţelegerea părţilor, el nuse transformă în contract solemn. O asemenea înţelegere are numai semnificaţia am%năriiînc7eierii contractului de v%nzare!cumpărare şi deci reprezintă un antecontract5=.

5> ?egea nr.3=5@3446 privind &odul civil, publicată în onitorul Oficial al Com%niei Partea + nr.A11 din 3< iulie 3446, republicat înonitorul Oficial al Com%niei Partea + nr.A4A din 1A iulie 3411 în temeiul art.31= din ?egea nr.51@3411 publicată în onitorul Oficial alCom%niei Partea + nr.<46 din 14 iunie 3411

55 ( se vedea Erancisc DeaF ratat de drept civil. &ontracte speciale 1666 p.14" &.9tătescu, &. 2%rsan, Drept civil. Drepturi reale,0niversitatea din 2ucureşti,16==, p.3<=" &. 2%rsan, . Laiţă, ..Pivniceru, Drept civil Drepturi reale, /ditura +nstitutului /uropean,1665, p.1A<!1AA" +.P.Eilipescu, Dreptul civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, /ditura (ctami, 166=, p.36A.

5= ( se vedea ( se vedea Erancisc DeaF ratat de drept civil. &ontracte speciale 1666 p.14" &.9tătescu, &. 2%rsan, Drept civil. Drepturireale, 0niversitatea din 2ucureşti,16==, p.3<=" &. 2%rsan, . Laiţă, ..Pivniceru, Drept civil Drepturi reale, /ditura +nstitutului/uropean, 1665, p.1A<!1AA" +.P.Eilipescu, Dreptul civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, /ditura (ctami, 166=, p.36A.

11A



Bn legătură cu forma contractului de v%nzare!cumpărare mai precizăm că, dacănecesitatea unei anumite forme rezultă numai din înţelegerea părţilor, el nu se transformă încontract solemn.

A. %nzarea!cumpărarea este un contract translativ de proprietate din momentul înc7eieriilui. (cest lucru înseamnă că prin simplul acord de voinţă a părţilor şi independent de predarea

lucrului v%ndut şi plata preţului se produce înc7eierea contractului şi transferul dreptului de proprietate de la v%nzător la cumpărător, acesta din urmă suport%nd şi riscul pieirii lucrului.&u e)cepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă

contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul înc7eieriicontractului, c7iar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă.

e)tul constituie o aplicaţie particulară a dispoziţiei cu caracter general cuprinsă înart.1358 alin.1 &od civil, care dispune :drepturile reale se constituie şi se transmit prinacordul de voinţă al părţilor, c7iar dacă bunurile nu au fost predate, dacă acest acord poartăasupra unor bunuri determinate, ori prin individualizarea bunurilor, dacă acordul poartăasupra unor bunuri de gen.

Eructele bunului sau dreptului transmis se cuvin dob%nditorului de la data transferului

proprietăţii bunului ori, după caz, a cesiunii dreptului, afară de cazul în care prin lege sau prinvoinţa părţilor se dispune altfel.

Dispoziţiile în materie de carte funciară, precum şi dispoziţiile speciale referitoare latransferul anumitor categorii de bunuri mobile răm%n aplicabile;.

&reditorul pus în înt%rziere preia riscul pieirii fortuite a bunului.Dacă cineva a transmis succesiv către mai multe persoane proprietatea unui bun mobil

corporal, cel care a dob%ndit cu bună!credinţă posesia efectivă a bunului este titular aldreptului, c7iar dacă titlul său are dată ulterioară.

/ste de bună!credinţă dob%nditorul care, la data intrării în posesie, nu a cunoscut şinici nu putea să cunoască obligaţia asumată anterior de înstrăinător.

Dacă niciunul dintre dob%nditori nu a obţinut posesia efectivă a bunului mobilcorporal şi creanţa fiecăruia de predare a bunului este e)igibilă, va fi preferat cel care a sesizatcel dint%i instanţa de judecată #art.135A cod civil$.

Prin e)cepţie, transferul imediat al dreptului de proprietate şi al riscurilor nu opereazăîn următoarele situaţii

a$. &%nd obiectul contractului este un drept real asupra unui imobil tabular.9ub rezerva unor dispoziţii legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse

în cartea funciară se dob%ndesc, at%t între părţi, c%t şi faţă de terţi, numai prin înscrierea lor încartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea.

Drepturile reale se vor pierde sau stinge numai prin radierea lor din cartea funciară, cuconsimţăm%ntul titularului, dat prin înscris autentic notarial. (cest consimţăm%nt nu este

necesar dacă dreptul se stinge prin împlinirea termenului arătat în înscriere ori prin decesulsau, după caz, prin încetarea e)istenţei juridice a titularului, dacă acesta era o persoană juridică.

b$. Dacă, la data înc7eierii contractului asupra unui bun individual determinat, acestase află în proprietatea unui terţ, contractul este valabil, iar v%nzătorul este obligat să asiguretransmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător.

c$. (tunci c%nd obiectul contractului nu este un bun individual determinat, ci un bunde gen, ce trebuie individualizat ulterior.

N(tunci c%nd v%nzarea are ca obiect bunuri de gen, inclusiv bunuri dintr!un genlimitat, proprietatea se transferă cumpărătorului la data individualizării acestora prin predare,numărare, c%ntărire, măsurare ori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului;

art.1>5= &od civil.

11>



d$. 2unul viitor poate face obiectul unui contract de v%nzare!cumpărare, dar transferuldreptului de proprietate şi al riscurilor va avea loc, di momentul creării sale sau după apariţialor.

e$. Părţile pot am%na printr!o clauză specială transferul dreptului de proprietate pentruun moment ulterior înc7eierii contractului. Bn acest caz transferul poate fi determinat printr!un

termen suspensiv sau printr!o condiţie suspensivă.&odul civil art.1>=< prevede că stipulaţia prin care v%nzătorul îşi rezervă proprietatea bunului p%nă la plata integrală a preţului este valabilă c7iar dacă bunul a fost predat. (ceastăstipulaţie nu poate fi însă opusă terţilor dec%t după îndeplinirea formalităţilor de publicitatecerute de lege, după natura bunului.

f$. Bn cazul cumpărării mărfurilor într!o unitate cu autoservire, v%nzătorul face o ofertă publică de v%nzare iar cumpărătorul acceptă oferta în momentul în care a preluat marfa.

g$. (rt.15AA din codul civil prevede şi situaţia Natunci c%nd, într!o v%nzare cu plata preţului în rate, obligaţia de plată este garantată cu rezerva dreptului de proprietate,cumpărătorul dob%ndeşte dreptul de proprietate la data ac7itării ultimei rate din preţ" riscul

bunului este însă transferat cumpărătorului de la momentul predării acestuia;.

!. Con$iţii $e ali$i+a+e

2.1. Capacitatea părţilor Cegula este capacitatea, iar incapacitatea este e)cepţia, de aceea cazurile de

incapacitate sunt e)pres prevăzute de lege56 şi sunt de strictă interpretare=4.Bn materia contractului de v%nzare!cumpărare, c%t priveşte capacitatea de e)erciţiu se

aplică regulile generale.&odul civil la art.1>A3 prevede că :pot cumpăra sau vinde toţi cei cărora nu le este

interzis prin lege;.&ontractul de v%nzare cumpărare este un act de dispoziţie at%t pentru v%nzător, c%t şi

pentru cumpărător" în consecinţă, părţile trebuie să aibă capacitate de e)erciţiu deplină, iar persoanele lipsite de capacitate sau care au capacitate de e)erciţiu restr%nsă trebuie să înc7eiecontractul prin ocrotitorul legal, respectiv cu încuviinţarea acestuia şi în toate cazurile cuautorizaţia (utorităţii utelare.

.".". Incapacită$i speciale de a cumpăra.Pentru contractul de v%nzare!cumpărare legea prevede anumite incapacităţi speciale,

interdicţii de a vinde şi cumpăra. +nterdicţiile de a vinde sunt stabilite de lege, în funcţie denatura bunurilor, şi nu în consideraţia persoanei, urm%nd să fie analizate în legătură cuobiectul contractului de v%nzare!cumpărare.

1. 9ub sancţiunea nulităţii absolute, judecătorii, procurorii, grefierii, e)ecutorii,avocaţii, notarii publici, consilierii juridici şi practicienii în insolvenţă nu pot cumpăra, directsau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenţa instanţei judecătoreştiîn a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea #art.1>A8 alin.1, &odul civil$.

9unt e)ceptatea$ cumpărarea drepturilor succesorale ori a cotelor!părţi din dreptul de proprietate de

la comoştenitori sau coproprietari, după caz" b$ cumpărarea unui drept litigios în vederea îndestulării unei creanţe care s!a născut

înainte ca dreptul să fi devenit litigios"c$ cumpărarea care s!a făcut pentru apărarea drepturilor celui ce stăp%neşte bunul în

legătură cu care e)istă dreptul litigios.

56 ( se vedea &9, secţ.civ.,dec.nr.3A3<@1668, în Dreptul nr.13, 166<, p.>4

=4 ( se vedea L. 2oroi ratat de drept civil, p.14A

115



Dreptul este litigios dacă e)istă un proces început şi neterminat cu privire la e)istenţasau întinderea sa.

Bn cazul v%nzării bunurilor la licitaţie publică această interdicţie nu operează.Prin Ndrepturi litigioase; trebuie să se înţeleagă nu numai drepturile care formează

obiectul unui proces început şi neterminat=1, dar şi cele în privinţa cărora se poate naşte o

contestaţie serioasă şi viitoare=3

şi indiferent de natura dreptului şi de iniţiativa cumpărătoruluide a vinde. Bncălcarea ei se sancţionează cu nulitatea absolută a actului şi cu suportareac7eltuielilor v%nzării şi plata daunelor interese.

3. sunt incapabili de a cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, c7iar şi prinlicitaţie publică

a. andatarii, at%t cei convenţionali, c%t şi cei legali, împuterniciţi a vinde un lucru nu pot să!l cumpere, întruc%t nu se poate admite ca o persoană să cumuleze şi rolul de v%nzător şi pe cel de cumpărător. ?egea a stabilit această pro7ibiţie pentru ca mandatarul să nu fie pus însituaţia de a alege între interesul său, care este de a cumpăra c%t mai ieftin, şi interesul pe caretrebuie să!l apere, obţin%nd preţul cel mai ridicat.

b. Părinţii, tutorii, curatorii, administratorii provizorii nu pot cumpăra bunurile

persoanelor pe care le reprezintă.c. funcţionarii publici, judecătorii!sindici, practicienii în insolvenţă, e)ecutorii, precum

şi alte asemenea persoane, care ar putea influenţa condiţiile v%nzării făcute prin intermediullor sau care are ca obiect bunurile pe care le administrează ori a căror administrare osupraveg7ează art.1>A< &odul civil.

Bncălcarea interdicţiilor prevăzute la alin. #1$ lit. a$ şi b$ se sancţionează cu nulitatearelativă, iar a celei prevăzute la lit. c$ cu nulitatea absolută.

.".. Incapacită$i speciale de a vinde1. Persoanele prevăzute la art. 1.>A< alin. #1$=8 nu pot, de asemenea, să v%ndă bunurile

proprii pentru un preţ care constă într!o sumă de bani provenită din v%nzarea ori e)ploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl administrează ori a cărui administrare o supraveg7ează,după caz. Dispoziţiile alin. #1$ se aplică în mod corespunzător şi contractelor în care, însc7imbul unei prestaţii promise de persoanele prevăzute la art. 1.>A< alin. #1$, cealaltă parte seobligă să plătească o sumă de bani.

ec7iul cod civil prevedea faptul că v%nzarea între soţi este interzisă. 9copulinterdicţiei era acela de a împiedica soţii să realizeze sub aparenţa unor v%nzări simulatedonaţii irevocabile. Prin această interdicţie se apărau şi interesele moştenitorilor, dar şiinteresele creditorilor. -erespectarea interdicţiei cu privire la v%nzarea între soţi ducea lanulitatea relativă a contractului, anularea put%nd fi cerută de oricare dintre soţi, de moştenitorisau de creditori, fără a fi obligaţi să dovedească fraudarea drepturilor =<.

&odul civil nou păstrează revocabilitatea donaţiilor între soţi, numai în timpulcăsătoriei./ste lovită de nulitate orice simulaţie în care donaţia reprezintă contractul secret în

scopul de a eluda revocabilitatea donaţiilor între soţi #art.1488, alin.1, &od civil$.

=1 ( se vedea 2raşov, dec.civ.nr.365@165<, în CCDnr.5, 165A, p.>=.

=3 ( se vedea &as.+,dec.nr.5A@1616, în &.civ.adnotate, p.<38!<3< nr.8

=8 (lte incapacităţi de a cumpăra#1$ 9unt incapabili de a cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, c7iar şi prin licitaţie publicăa$ mandatarii, pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le v%ndă" e)cepţia prevăzută la art. 1.84< alin. #1$ răm%ne aplicabilă" b$ părinţii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă"c$ funcţionarii publici, judecătorii!sindici, practicienii în insolvenţă, e)ecutorii, precum şi alte asemenea persoane, care ar putea influenţacondiţiile v%nzării făcute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administrează ori a căror administrare osupraveg7ează.

=< ( se vedea . 2ădilă NPropunere de lege ferenda;, privind nulitatea înc7eierii contractelor de v%nzare!cumpărare între soţi în CCD nr.6,1655 p.81

11=



/ste prezumată persoană interpusă, p%nă la proba contrară, orice rudă a donatarului laa cărei moştenire acesta ar avea vocaţie în momentul donaţiei şi care nu a rezultat dincăsătoria cu donatorul #art.1488, alin.3, &od civil$.

2.2. Consimţăm"ntul.

&ontractul se înc7eie prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără rezervea unei oferte de a contracta./ste suficient ca părţile să se pună de acord asupra elementelor esenţiale ale

contractului, c7iar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior oriîncredinţează determinarea acestora unei alte persoane.

Bn condiţiile prevăzute la alin. #3$, dacă părţile nu ajung la un acord asupraelementelor secundare ori persoana căreia i!a fost încredinţată determinarea lor nu ia odecizie, instanţa va dispune, la cererea oricăreia dintre părţi, completarea contractului, ţin%ndseama, după împrejurări, de natura acestuia şi de intenţia părţilor.

&onsimţăm%ntul #acordul de voinţă$ între două părţi este necesar şi suficient ' cue)cepţia cazurilor prevăzute de lege=A ' în vederea formării contractului.

&onsimţăm%ntul părţilor trebuie să fie serios, liber şi e)primat în cunoştinţă de cauză#art.134< &od civil$.

/ste anulabil contractul înc7eiat de o persoană care, la momentul înc7eierii acestuia,se afla, fie şi numai vremelnic, într!o stare care o punea în neputinţă de a!şi da seama deurmările faptei sale art.134A alin.1 &od civil.

&ontractul înc7eiat de o persoană pusă ulterior sub interdicţie poate fi anulat dacă, lamomentul c%nd actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicţie e)istau şi erau îndeobştecunoscute #art.134A, alin.3, &od civil$.

&onsimţăm%ntul fiecărei părţi trebuie să fie neviciat.&odul civil prevede următoarele vicii art.1.345!art.1333 &od civil&onsimţăm%ntul este viciat c%nd este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin

violenţă.De asemenea, consimţăm%ntul este viciat în caz de leziune.E#oa#eaPartea care, la momentul înc7eierii contractului, se afla într!o eroare esenţială poate

cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să ştie că faptul asupracăruia a purtat eroarea era esenţial pentru înc7eierea contractului.

/roarea este esenţială1. c%nd poartă asupra naturii sau obiectului contractului"3. c%nd poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia

ori asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de către părţi în absenţa căreia contractul

nu s!ar fi înc7eiat"8. c%nd poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în absenţacăreia contractul nu s!ar fi înc7eiat.

/roarea de drept este esenţială atunci c%nd priveşte o normă juridică determinantă, potrivit voinţei părţilor, pentru înc7eierea contractului.

/roarea care priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială, cu e)cepţiacazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate 7otăr%toare.

E#oa#ea ne"c'*abil,&ontractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după

împrejurări, cunoscut cu diligenţe rezonabile./roarea de drept nu poate fi invocată în cazul dispoziţiilor legale accesibile şi

previzibile.=A ( se vedea (rt.<1 din &onstituţie, art.<=1 &. civ., ?egea nr. 88@166< privind e)proprierea pentru utilitate publică

116



E#oa#ea a"'-a+, -u atrage anularea contractului eroarea care poartă asupra unui element cu privire la

care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fieasumat de acesta.

E#oa#ea $e calc'l

9impla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci numai rectificarea, afară decazul în care, concretiz%ndu!se într!o eroare asupra cantităţii, a fost esenţială pentru înc7eiereacontractului. /roarea de calcul trebuie corectată la cererea oricăreia dintre părţi.

E#oa#ea $e co-'nica#e "a' $e +#an"-i+e#eDispoziţiile privitoare la eroare se aplică în mod corespunzător şi atunci c%nd eroarea

poartă asupra declaraţiei de voinţă ori c%nd declaraţia a fost transmisă ine)act prin intermediulunei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanţă.

Inoca#ea e#o#ii c' b'n,6c#e$inţ,Partea care este victima unei erori nu se poate prevala de aceasta contrar e)igenţelor

bunei!credinţe.

(daptarea contractuluiDacă o parte este îndreptăţită să invoce anulabilitatea contractului pentru eroare, dar

cealaltă parte declară că doreşte să e)ecute ori e)ecută contractul aşa cum acesta fuseseînţeles de partea îndreptăţită să invoce anulabilitatea, contractul se consideră că a fost înc7eiataşa cum l!a înţeles această din urmă parte.

Bn acest caz, după ce a fost informată asupra felului în care partea îndreptăţită săinvoce anulabilitatea a înţeles contractul şi înainte ca aceasta să fi obţinut anularea, cealaltă

parte trebuie, în termen de cel mult 8 luni de la data c%nd a fost notificată ori de la data c%nd is!a comunicat cererea de c7emare în judecată, să declare că este de acord cu e)ecutarea sau săe)ecute fără înt%rziere contractul, astfel cum a fost

Dacă declaraţia a fost făcută şi comunicată părţii aflate în eroare în termenul prevăzutla alin. #3$ sau contractul a fost e)ecutat, dreptul de a obţine anularea este stins şi notificarea

prevăzută la alin. #3$ este considerată lipsită de efecte.Dol'l&onsimţăm%ntul este viciat prin dol atunci c%nd partea s!a aflat într!o eroare provocată

de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori c%nd aceasta din urmă a omis, în modfraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i ledezvăluie.

Partea al cărei consimţăm%nt a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului,c7iar dacă eroarea în care s!a aflat nu a fost esenţială.

&ontractul este anulabil şi atunci c%nd dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori

gerantul afacerilor celeilalte părţi.Dolul nu se presupune.Dol'l co-i" $e 'n +e#ţPartea care este victima dolului unui terţ nu poate cere anularea dec%t dacă cealaltă

parte a cunoscut sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască dolul la înc7eierea contractului.+ndependent de anularea contractului, autorul dolului răspunde pentru prejudiciile ce

ar rezulta.ViolenţaPoate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri

justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terţ./)istă violenţă c%nd temerea insuflată este de aşa natură înc%t partea ameninţată putea

să creadă, după împrejurări, că, în lipsa consimţăm%ntului său, viaţa, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi e)puse unui pericol grav şi iminent.

134



iolenţa poate atrage anularea contractului şi atunci c%nd este îndreptată împotrivaunei persoane apropiate, precum soţul, soţia, ascendenţii ori descendenţii părţii al căreiconsimţăm%nt a fost viciat.

Bn toate cazurile, e)istenţa violenţei se apreciază ţin%nd seama de v%rsta, starea socială,sănătatea şi caracterul celui asupra căruia s!a e)ercitat violenţa, precum şi de orice altă

împrejurare ce a putut influenţa starea acestuia la momentul înc7eierii contractului.A-eninţa#ea c' ee#ciţi'l 'n'i $#e)+&onstituie violenţă şi temerea insuflată prin ameninţarea cu e)erciţiul unui drept

făcută cu scopul de a obţine avantaje injuste.

=+a#ea $e nece"i+a+e&ontractul înc7eiat de o parte aflată în stare de necesitate nu poate fi anulat dec%t dacă

cealaltă parte a profitat de această împrejurare.Te-e#ea #ee#enţia#,9impla temere izvor%tă din respect, fără să fi fost violenţă, nu atrage anularea

contractului.Violenţa ",:#&i+, $e 'n +e#ţiolenţa atrage anularea contractului şi atunci c%nd este e)ercitată de un terţ, însă

numai dacă partea al cărei consimţăm%nt nu a fost viciat cunoştea sau, după caz, ar fi trebuitsă cunoască violenţa săv%rşită de către terţ.

+ndependent de anularea contractului, autorul violenţei răspunde pentru prejudiciile cear rezulta.

Le*i'nea ?a#+.1!!1/)istă leziune atunci c%nd una dintre părţi, profit%nd de starea de nevoie, de lipsa de

e)perienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare, la data înc7eierii contractului, dec%tvaloarea propriei prestaţii.

/)istenţa leziunii se apreciază şi în funcţie de natura şi scopul contractului.?eziunea poate e)ista şi atunci c%nd minorul îşi asumă o obligaţie e)cesivă prin

raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblulcircumstanţelor.

Partea al cărei consimţăm%nt a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa,anularea contractului sau reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor!interese la care ar fiîndreptăţită.

&u e)cepţia cazului prevăzut de art. 1.331 alin. #8$, acţiunea în anulare este admisibilănumai dacă leziunea depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul înc7eierii

contractului, prestaţia promisă sau e)ecutată de partea lezată. Disproporţia trebuie să subziste p%nă la data cererii de anulare.Bn toate cazurile, instanţa poate să menţină contractul dacă cealaltă parte oferă, în mod

ec7itabil, o reducere a propriei creanţe sau, după caz, o majorare a propriei obligaţii.Dispoziţiile art. 1.318 privitoare la adaptarea contractului se aplică în mod corespunzător.

*romisiunea unilaterală de v"nzare sau de cumpărare.Bn cazul promisiunii unilaterale de v%nzare, o persoană primeşte promisiunea

proprietarului de a vinde acel bun, rezerv%ndu!şi facultatea de a!şi manifesta ulterior consimţăm%ntul sau de a!l cumpăra=>. O promisiune de v%nzare nu constituie o v%nzare şi nu

poate produce efectele unei v%nzări=5. Promisiunea de v%nzare este un contract unilateral,întruc%t creează obligaţii numai pentru una dintre părţi. Poate îmbrăca şi forma de promisiune

=> ( se vedea Erancisc DeaF ratat de drept civil. &ontracte speciale 1666 p.38.

=5 ( se vedea +. ?ulă -atura juridică a promisiunii unilaterale de v%nzare, în Dreptul nr.>@16>5 p.<8!<A.

131



bilaterală, în cazul în care cel care promite v%nzarea bunului primeşte în sc7imb promisiunea preţului.

Obligaţia promitentului se stinge la e)pirarea termenului prevăzut, dacă e)istă unasemenea termen, iar dacă nu, la împlinirea termenului legal de prescripţie care începe săcurgă de la data înc7eierii promisiunii.

Promisiunea de a contracta trebuie să conţină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părţile nu ar putea e)ecuta promisiunea.Bn caz de nee)ecutare a promisiunii, beneficiarul are dreptul la daune!interese dacă

promitentul refuză să înc7eie contractul promis, instanţa, la cererea părţii care şi!a îndeplinit propriile obligaţii, poate să pronunţe o 7otăr%re care să ţină loc de contract, atunci c%nd naturacontractului o permite, iar cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite.Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul promisiunii de a înc7eia un contractreal, dacă prin lege nu se prevede altfel.

&onvenţia prin care părţile se obligă să negocieze în vederea înc7eierii sau modificăriiunui contract nu constituie promisiune de a contracta #art.1356 &od civil$.

*romisiunea bilaterală de v"nzare-cumpărare.

Părţile se obligă să înc7eie în viitor un contract de v%nzare!cumpărare la un preţstabilit==.

&%nd una dintre părţile care au înc7eiat o promisiune bilaterală de v%nzare refuză,nejustificat, să înc7eie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei 7otăr%ricare să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite.

Dreptul la acţiune se prescrie în termen de > luni de la data la care contractul trebuiaînc7eiat.

Dispoziţiile alin. #1$ şi #3$ se aplică în mod corespunzător în cazul promisiuniiunilaterale de v%nzare sau de cumpărare, după caz.

Bn cazul promisiunii unilaterale de cumpărare a unui bun individual determinat, dacă,mai înainte ca promisiunea să fi fost e)ecutată, creditorul său înstrăinează bunul ori constituieun drept real asupra acestuia, obligaţia promitentului se consideră stinsă #art.1>>6 &od civil$.

*actul de opţiune privind contractul de v"nzare-cumpărare./ste o varietatea a promisiunii de v%nzare prin care proprietarul unui bun se obligă ca,

în cazul în care îl va vinde, să acorde preferinţă unei anumite persoane la un preţ egal. Ofertaeste irevocabilă de îndată ce autorul ei se obligă să o menţină un anumit termen. Oferta este,de asemenea, irevocabilă atunci c%nd poate fi considerată astfel în temeiul acordului părţilor,al practicilor statornicite între acestea, al negocierilor, al conţinutului ofertei ori al uzanţelor.Declaraţia de revocare a unei oferte irevocabile nu produce niciun efect #art.1161 &od civil$.

&ontractul se înc7eie prin e)ercitarea opţiunii în sensul acceptării de către beneficiar adeclaraţiei de voinţă a celeilalte părţi, în condiţiile convenite prin pact .

(t%t pactul de opţiune, c%t şi declaraţia de acceptare trebuie înc7eiate în forma prevăzută de lege pentru contractul pe care părţile urmăresc să îl înc7eie.Pactul de opţiune trebuie să conţină toate elementele contractului pe care părţile

urmăresc să îl înc7eie, astfel înc%t acesta să se poată înc7eia prin simpla acceptare a beneficiarului opţiunii.

Dacă părţile nu au convenit un termen pentru acceptare, acesta poate fi stabilit deinstanţă prin ordonanţă preşedinţială, cu citarea părţilor #art.135= &od civil$.

Bn cazul pactului de opţiune privind un contract de v%nzare asupra unui bun individualdeterminat, între data înc7eierii pactului şi data e)ercitării opţiunii sau, după caz, aceea ae)pirării termenului de opţiune nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului.

(tunci c%nd pactul are ca obiect drepturi tabulare, dreptul de opţiune se notează în

cartea funciară.== ( se vedea 9ibiu dec. civ. -r.A4<@1663

133



Dreptul de opţiune se radiază din oficiu dacă p%nă la e)pirarea termenului de opţiunenu s!a înscris o declaraţie de e)ercitare a opţiunii, însoţită de dovada comunicării sale cătrecealaltă parte #art.1>>= &od civil$.

Dreptul de preemţiuneBn materia contractului de v%nzare!cumpărare, dreptul prioritar la cumpărare poate fi

dob%ndit nu numai pe cale convenţională #precum este cazul pactului de preferinţă$, ci şi pecale legală, prin dispoziţia e)presă a legii. Bn această ultimă ipoteză, voinţa v%nzătorului! proprietar nu are nici un rol în naşterea şi e)ecutarea dreptului prioritar la cumpărare legal,av%nd însă obligaţia să!l respecte.

Bn condiţiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preemţiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun #art.1584 alin.1, &od civil$.

erenurile din fondul forestier aflate în proprietate privată se pot vinde cu respectarea,în ordine, a dreptului de preempţiune al coproprietarilor sau vecinilor #art.15<> &od civil$.

Dispoziţiile prezentului cod privitoare la dreptul de preempţiune sunt aplicabile numaidacă prin lege sau contract nu se stabileşte altfel.

itularul dreptului de preempţiune care a respins o ofertă de v%nzare nu îşi mai poate

e)ercita acest drept cu privire la contractul ce i!a fost propus. Oferta se consideră respinsădacă nu a fost acceptată în termen de cel mult 14 zile, în cazul v%nzării de bunuri mobile, saude cel mult 84 de zile, în cazul v%nzării de bunuri imobile. Bn ambele cazuri, termenul curgede la comunicarea ofertei către preemptor #art.1584 &od civil$.

%nzarea bunului cu privire la care e)istă un drept de preempţiune legal sauconvenţional se poate face către un terţ numai sub condiţia suspensivă a nee)ercităriidreptului de preempţiune de către preemptor #art.1581 &od civil$.

&ondiţiile e)ercitării dreptului de preempţiune%nzătorul este obligat să notifice de îndată preemptorului cuprinsul contractului

înc7eiat cu un terţ. -otificarea poate fi făcută şi de acesta din urmă.(ceastă notificare va cuprinde numele şi prenumele v%nzătorului, descrierea bunului,

sarcinile care îl grevează, termenii şi condiţiile v%nzării, precum şi locul unde este situat bunul.

Preemptorul îşi poate e)ercita dreptul prin comunicarea către v%nzător a acordului săude a înc7eia contractul de v%nzare, însoţită de consemnarea preţului la dispoziţia

Dreptul de preempţiune se e)ercită, în cazul v%nzării de bunuri mobile, în termen decel mult 14 zile, iar în cazul v%nzării de bunuri imobile, în termen de cel mult 84 de zile. Bnambele cazuri, termenul curge de la comunicarea către preemptor a notificării prevăzute laalin. #1$.

/fectele e)ercitării preempţiunii #art.1588 &od civil$Prin e)ercitarea preempţiunii, contractul de v%nzare se consideră înc7eiat între

preemptor şi v%nzător în condiţiile cuprinse în contractul înc7eiat cu terţul, iar acest din urmăcontract se desfiinţează retroactiv. &u toate acestea, v%nzătorul răspunde faţă de terţul de bună!credinţă pentru evicţiunea ce rezultă din e)ercitarea preempţiunii.

&lauzele contractului înc7eiat cu terţul av%nd drept scop să împiedice e)ercitareadreptului de preempţiune nu produc efecte faţă de preemptor.

Bn cazul în care mai mulţi titulari şi!au e)ercitat preempţiunea asupra aceluiaşi bun,contractul de v%nzare se consideră înc7eiat

a$ cu titularul dreptului legal de preempţiune, atunci c%nd se află în concurs cu titulariai unor drepturi convenţionale de preempţiune"

b$ cu titularul dreptului legal de preempţiune ales de v%nzător, c%nd se află în concurscu alţi titulari ai unor drepturi legale de preempţiune"

138



c$ dacă bunul este imobil, cu titularul dreptului convenţional de preempţiune care afost mai înt%i înscris în cartea funciară, atunci c%nd acesta se află în concurs cu alţi titulari aiunor drepturi convenţionale de preempţiune"

d$ dacă bunul este mobil, cu titularul dreptului convenţional de preempţiune av%nddata certă cea mai vec7e, atunci c%nd acesta se află în concurs cu alţi titulari ai unor drepturi

convenţionale de preempţiune.Orice clauză care contravine prevederilor alin. #1$ este considerată nescrisă #art.1.58<$.Bn cazul în care bunul face obiectul urmăririi silite sau este scos la v%nzare silită cu

autorizarea judecătorului!sindic, dreptul de preempţiune se e)ercită în condiţiile prevăzute de&odul de procedură civilă.

Dreptul de preempţiune are caracter indivizibil şi nu se poate ceda.Dreptul convenţional de preempţiune se stinge prin moartea preemptorului, cu

e)cepţia situaţiei în care a fost constituit pe un anume termen. Bn acest din urmă caz, termenulse reduce la A ani de la data constituirii, dacă a fost stipulat un termen mai lung.

2.3. Obiectul contractului

%nzarea!cumpărarea dă naştere la două obligaţii reciproce obligaţia v%nzătorului areca obiect lucrul v%ndut şi obligaţia cumpărătorului are ca obiect preţul. Dacă lipsesc cele douăelemente atunci contractul nu este valabil înc7eiat.

Obiectul contractului îl reprezintă operaţiunea juridică, precum v%nzarea, locaţiunea,împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansambluldrepturilor şi obligaţiilor contractuale.

Obiectul contractului trebuie să fie determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii absolute.Obiectul este ilicit atunci c%nd este pro7ibit de lege sau contravine ordinii publice ori

bunelor moravuri #art.133A &od civil$.9ub sancţiunea nulităţii absolute, el trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil

şi licit.&ontractul este valabil c7iar dacă, la momentul înc7eierii sale, una dintre părţi se află

în imposibilitate de a!şi e)ecuta obligaţia, afară de cazul în care prin lege se prevede altfel.

.5.". 3ucrul v'ndut.9unt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept

patrimonial #art.A8A &od civil$.&ondiţii

a. să fie !n circuitul civil >!n comerţ?@b. să e4iste !n momentul !nceierii contractului sau să poată e4ista !n [email protected]ă fie determinat sau determinabil/ să fie licit şi să fie posibil@

d. să fie proprietatea v"nzătorului. a. ?ucrul să fie în circuitul civil(cest lucru înseamnă că nu pot forma obiectul acestui contract lucrurile care nu sunt

în circuitul civil.Pro7ibiţia poate fi absolută, viz%nd bunurile care prin natura lor sau printr!o

declaraţie a legii sunt de uz sau interes public şi care sunt inalienabile" relativă, referitoare la bunurile care, pot fi v%ndute!cumpărate, dar numai de către anumite persoane sau numai înanumite condiţii.

-oţiunea de Nlucruri în comerţ; respectiv scoase din comerţ vizează fie numaiinalienabilitatea unor bunuri fie numai regimul special al circulaţiei anumitor bunuri.

13<



?egea declară inalienabile #imprescriptibile şi insesizabile$ bunurile care fac parte dindomeniul public al statului sau al unităţilor administrativ!teritoriale. /le pot fi concesionateori înc7iriate, sau date spre administrare, în condiţiile legi.

0n alt caz de inalienabilitate, dar numai temporară este terenul atribuit conform art.16alin1, art.31 şi art.<8 din ?egea 1=@1661, care nu poate fi înstrăinat prin acte între vii timp de

14 ani, socotiţi de la începutul anului următor celui în care s!a făcut înscrierea proprietăţii, subsancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare. Bn acest caz este vorba de terenurile cu privire la care s!a constituit dreptul de proprietate în favoarea coproprietarilor care nu au adus păm%nt în cooperativă şi a altor persoane prevăzute de lege. &onsiderăm că în acest caz nueste vorba despre o simplă incapacitate de înstrăinare, ci este vorba despre o inalienabilitate

prevăzută propter rem.Bn general inalienabilităţile sunt prevăzute de lege în consideraţia bunului #intuitum

rei$, iar nu a persoanei titulare a dreptului=6.Derogarea relativă este prevăzută de lege în privinţa bunurilor care constituie

monopolul statului şi care pot fi v%ndute sau cumpărate, în condiţiile prevăzute de lege, numaide persoane fizice sau juridice autorizate pe bază de licenţă64.

/)istă bunuri care sunt în circuitul civil, dar care din motive de ordine publică saueconomico!sociale, pot fi cumpărate numai cu respectarea unor prevederi legale speciale.

Precizăm că bunurile din patrimoniul naţional nu sunt scoase din circuitul civil şi deci pot fi înstrăinate sau dob%ndite, dar scoaterea lor din ţară temporar sau definitiv, de către persoane fizice sau juridice , se poate face numai cu prezentarea la unităţile vamale aadeverinţei eliberate de oficiul local pentru patrimoniul cultural naţional61.

0n bun nu poate fi declarat inalienabil prin voinţa omului 63, întruc%t o asemeneaclauză contravine principiului liberei circulaţii a bunurilor şi dreptului proprietarului de adispune liber şi absolut de bunul său, drept garantat în limitele prevăzute de lege.

+nalienabilitatea convenţională poate fi recunoscută valabilă, numai dacă se justifică printr!un interes serios şi legitim, cum ar fi garantarea e)ecutării unei obligaţii sau alt interes.+nteresul determină şi caracterul temporar al inalienabilităţii, deci clauza de inalienabilitate nu

poate avea un caracter perpetuu68. b. ?ucrul să e)iste sau să poată e)ista în viitor.Dacă părţile au avut în vedere un lucru e)istent, dar acel lucru era pierit total în

momentul înc7eierii contractului, v%nzarea este nulă absolut, întruc%t obligaţia v%nzătoruluieste lipsită de obiect, ceea ce antrenează şi lipsa cauzei obligaţiei cumpărătorului.

Dacă lucrul e)ista în momentul înc7eierii contractului, dar era pierit în parte anterior,cumpărătorul poate alege fie să renunţe la contract, fie să ceară e)ecutarea lui asupra părţiirămase din lucru cu o reducere proporţională din preţ.

Eace e)cepţie ipoteza în care operaţiunea are un caracter aleatoriu. Bn acest caz

cumpărătorul este conştient de riscul pieirii, dar cumpără sper%nd să nu fi intervenit.%nzarea este valabilă dacă are ca obiect un lucru viitor, care nu e)istă în momentulînc7eierii contractului, dar poate e)ista în viitor. Dintre bunurile viitoare, numai moştenireanedesc7isă nu poate forma obiectul unui contract6<.

=6( se vedea 9ibiu, dec.civ.nr.>43@1661, în Dreptul nr A, 1443, p.=<

64 ( se vedea 9.David, &ontractul de cesiune, în Dreptul nr.6, 1661, p.<8

61 ( se vedea OL nr.>=@166< modificată de ?egea nr.<1@166A şi OL nr.3<@1665 aprobată cu modificări şi completări din ?egea nr.A>@166=" &araş!9everin, dec.nr.36@166A cu -otă de ?. 2arac, în Dreptul nr.5, 166A, p.><!54

63 ( se vedea &&.,dec.nr.>@1663 în urisprudenţa && 1663!1665, p.138

68 ( se vedea P7. alaurie, &ours de droit civil. ?es succesions, Paris, 16=6, p.1=<!1=>" P.Perju, Probleme de drept civil şi procesual civildin practica ribunalului udeţean 9uceava, în Dreptul nr.<, 1668, p.A1

6< ( se vedea Erancisc DeaF, op.cit.,p.AA

13A



-erealizarea lucrului viitor nu afectează validitatea contractului. Bn acest cazv%nzătorul pe l%ngă pierderea preţului, va fi obligat şi la plata daunelor!interese pentrunee)ecutarea obligaţiei asumate, dacă nu dovedeşte o cauză străină e)oneratoare derăspundere. Eace e)cepţie ipoteza în care contractul are caracter aleatoriu, cumpărătorulasum%ndu!şi riscul nerealizării lucrului viitor, realizare independentă de voinţa şi atitudinea

v%nzătorului.Dacă în momentul v%nzării unui bun individual determinat acesta pierise în întregime,contractul nu produce niciun efect. Dacă bunul pierise numai în parte, cumpărătorul care nucunoştea acest fapt în momentul v%nzării poate cere fie anularea v%nzării, fie reducereacorespunzătoare a preţului #art.1>A6 &od civil$.

c să fie determinat sau determinabil, să fie licit şi să fie posibil.9ub sancţiunea nulităţii absolute, el trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil

şi licit #art.133> alin.3 &od civil$.Bn lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot purta şi asupra bunurilor

viitoare #art.133= &od civil$.d lucrul să fie proprietatea v%nzătorului.

&ontractul este valabil c7iar dacă, la momentul înc7eierii sale, una dintre părţi se aflăîn imposibilitate de a!şi e)ecuta obligaţia, afară de cazul în care prin lege se prevede altfel#art.1335 &od civil$.

Dacă prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui terţ pot face obiectul unei prestaţii,debitorul fiind obligat să le procure şi să le transmită creditorului sau, după caz, să obţinăacordul terţului. Bn cazul nee)ecutării obligaţiei, debitorul răspunde pentru prejudiciilecauzate #art.1384 &od civil$.

Dacă părţile sau cel puţin cumpărătorul a fost în eroare, socotind că lucrul v%ndutaparţine v%nzătorului, se admite că v%nzarea este anulabilă6A pentru eroare asupra calităţiiesenţiale a v%nzătorului, care a fost socotit de cumpărător proprietarul lucrului.

9ancţiunea care intervine este nulitatea relativă, put%nd fi invocată pe cale de acţiunesau pe cale de e)cepţie numai de cumpărător şi succesorii lui. %nzătorul nu poate cereanularea c7iar dacă a fost de bună credinţă, căci eroarea comisă de un contractant asupra

propriei sale persoane nu poate vicia contractul. (nularea nu poate fi cerută nici de cătrecumpărător sau succesorii lui dacă v%nzătorul a devenit proprietarul lucrului după v%nzare sauv%nzarea este ratificată de către adevăratul proprietar. (devăratul proprietar nu poate cereanularea, dar poate intenta acţiune în revendicare6>, dacă bunul se află în posesia v%nzătorului.

Dacă părţile au înc7eiat contractul în cunoştinţă de cauză, ştiind că lucrul v%ndut este proprietatea unei alte persoane şi, deci problema anulării pentru eroare nu se poate pune,soluţia fiind aceea de nulitate absolută în virtutea cunoscutului adagiu clasic Nfraus omniacorrumpit;#frauda corupe totul$65.

Bn cazul în care un coindivizar înstrăinează fără acordul celorlalţi, un bun, nu se aplicăregulile privitoare la v%nzarea lucrului altuia, ci regulile proprii stării de indiviziune, soartacontractului de v%nzare!cumpărare depinz%nd de rezultatul partajului6=.

Bn cazul în care are loc înstrăinarea cotei ideale de proprietate dintr!un bun determinatsau dintr!o universalitate ori dintr!un bun determinat din universalitate, cumpărătorul se

6A ( se vedea C. 9anilevici,+. acovei, &onsecinţele v%nzării lucrului altuia în lumina practicii judiciare, în CCD nr.3,165A, p88!<5

6> ( se vedea 9, col.civ.,dec.nr.33A5@16>5, în &D, 16>5, p.=8" &9j, secţ.civ.,dec.nr.3<>5@1663 şi nr.183@166<" 2, secţ.a +!a civ.

65!a civ.,dec.nr.8=A@1665, în &ulegere 2 1668!1665, p.A=!A6 ( se vedea9,secţ.civ.,dec.nr.356@165>, în &D,165>,p.=3

6= ( se vedea &.9tătescu şi &.2%rsan, eoria generală a obligaţiilor,p.15=!1=3" D.&ozma, eoria generală a actului juridic civil, /dituraJtiinţifică, 2ucureşti, 16>6, p.315" C.9anilevici, +.acovei, &onsecinţele v%nzării lucrului altuia în lumina soluţiilor practicii judiciare, înCCD nr.3, 165A, p.88 şi urm.

13>



substituie în drepturile coindivizarului v%nzător 66 fiind fără relevanţă rezultatul partajului careva interveni ulterior şi la care va participa cumpărătorul în calitate de coindivizar 144.

(lta este situaţia c%nd v%nzătorul înstrăinează în natură, în materialitatea sa, bunulaflat în indiviziune sau o porţiune determinată material din acel bun, deşi nu are drept de

proprietate e)clusivă asupra lucrului v%ndut sau asupra unei părţi materiale din lucru.

Bn această din urmă situaţie avem mai multe soluţii• dacă bunul este atribuit la partaj copărtaşului înstrăinător, contractul răm%ne valabil şi dreptul

cumpărătorului se consolidează retroactiv, deoarece împărţeala are caracter declarativ, deci produce efecte retroactive, v%nzătorul devenind retroactiv proprietar e)clusiv"

• dacă bunul înstrăinat este atribuit altui copărtaş, actul de înstrăinare va fi ineficace retroactiv pentru lipsa calităţii de proprietar al v%nzătorului, aplic%ndu!se regulile care guverneazăv%nzarea lucrului altuia.

Bn cazul v%nzării bunului indiviz de către unul dintre coindivizari, ceilalţi coindivizarinu pot cere constatarea nulităţii sau anularea actului de înstrăinare în timpul stării deindiviziune şi nici nu pot intenta o acţiune în revendicare dacă cumpărătorul a intrat în posesia

bunului..5.. Pre$ul Preţul este obiectul prestaţiei cumpărătorului. /l constă într!o sumă de bani pe care

cumpărătorul o plăteşte v%nzătorului.1. &ondiţiia. 'ă e4isteb. 'ă fie fi4at !n bani@c.'ă fie determinat sau determinabil@d. 'ă fie sincer şi nu fictive.'ă fie serios

Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, contractul este nul absolut141.

a.Preţul trebuie să e)iste, în sensul că el trebuie menţionat ca prestaţie a cumpărătorului înmomentul înc7eierii contractului.

b. Preţul să fie stabilit în bani9tabilirea preţului sub forma unei sume de bani este de esenţa v%nzării. Dacă

înstrăinarea unui lucru se face nu pentru bani, ci în sc7imbul unui alt lucru, pentru stingereaunei obligaţii sau în sc7imbul unei alte prestaţii, contractul nu mai poate fi calificat v%nzare!cumpărare, ci un sc7imb, o dare în plată sau un alt contract, eventual contract nenumit. -u

poate fi calificat v%nzare!cumpărare contractul prin care proprietatea unui lucru se transmiteîn sc7imbul întreţinerii pe viaţă. Obligaţia de întreţinere a dob%nditorului este o obligaţie de aface, care nu ec7ivalează cu un preţ. ot astfel, dacă drept contra!ec7ivalent s!a stipulat o

prestaţie periodică în bani, dar care se plăteşte p%nă la moartea creditorului nu mai estev%nzare, ci rentă viageră143.c.Preţul să fie determinat sau determinabil.

Preţul este determinat dacă cuantumul lui este 7otăr%t de părţi în momentul înc7eieriicontractului. Determinarea preţului nu presupune stabilirea modalităţii de plată148 ori atermenului plăţii, aceste elemente urm%nd a fi determinate.

66 ( se vedea &9, secţ.civ.,dec.nr.184>@166A, în Dreptul nr.3, 166>, p.146

144 ( se vedea ./liescu, ransmisiunea şi împărţeala moştenirii, /ditura (cademiei, 2ucureşti, 16>>, p.34=" &9,secţ.civ.,dec.nr.1166@1661, în Deciziile &9j 1664!1663, p.1A4

141 ( se vedea&9, secţ.com.,dec.nr.3A5@1665, în 2uletinul &9 1665, p.<>4!<>3

143 ( se vedeaE. DeaF, ratat de drept civil. &ontracte speciale, /d (ctami, 2ucureşti, 1666, p.A54!A53

148 ( se vedea E.DeaF op. &it.p.>A

135



Preţul este determinat şi atunci c%nd stabilirea lui este lăsată la aprecierea unui terţ alesde comun acord de către părţi sau de către persoana desemnată de părţi.

Bn cazul în care e)istă preţuri legale obligatorii, părţile trebuie să se conformeze,respectiv se subînţelege că părţile au avut în vedere preţul legal, c7iar dacă contractul nuconţine precizări în această privinţă, căci numai convenţiile legal făcute au putere obligatorie

de lege între părţi.%nzarea făcută pe un preţ care nu a fost determinat în contract este valabilă dacă părţile au convenit asupra unei modalităţi prin care preţul poate fi determinat ulterior, dar numai t%rziu de data plăţii şi care nu necesită un nou acord de voinţă al părţilor #art.1>>1 &odcivil$.

(tunci c%nd persoanele astfel desemnate nu determină preţul în termenul stabilit de părţi sau, în lipsă, în termen de > luni de la înc7eierea contractului, la cererea părţii interesate, preşedintele judecătoriei de la locul înc7eierii contractului va desemna, de urgenţă, în camerade consiliu, prin înc7eiere definitivă, un e)pert pentru determinarea preţului. Cemuneraţiae)pertului se plăteşte în cote egale de către părţi.

Dacă preţul nu a fost determinat în termen de un an de la înc7eierea contractului,

v%nzarea este nulă, afară de cazul în care părţile au convenit un alt mod de determinare a preţului #art.1>>3 alin.3 şi 8 &odul civil$.

d. Preţul să fie sincer şi nu fictiv.Prin preţ sincer se înţelege un preţ real pe care părţile să!l fi stabilit nu în mod fictiv, ci

în scopul de a fi cerut şi plătit în realitate. Bn cazul în care preţul este fictiv, contractul este nulca v%nzare!cumpărare căci îi lipseşte preţul, dar poate fi valabil ca o donaţie, dacăNv%nzătorul; a avut intenţia de a face o liberalitate şi dacă sunt îndeplinite toate condiţiilecerute pentru validitatea donaţiei. N/ste nulă v%nzarea prin care părţile se înţeleg, printr!un actsecret, să se plătească un preţ mai mare dec%t cel care se declară în actul autentic;.

%nzarea este anulabilă atunci c%nd preţul este stabilit fără intenţia de a fi plătit.De asemenea, dacă prin lege nu se prevede altfel, v%nzarea este anulabilă c%nd preţul

este într!at%t de disproporţionat faţă de valoarea bunului, înc%t este evident că părţile nu audorit să consimtă la o v%nzare.

Părţile pot să realizeze o simulaţie prin deg7izarea parţială a preţului.&ontractul secret produce efecte numai între părţi şi, dacă din natura contractului ori

din stipulaţia părţilor nu rezultă contrariul, între succesorii lor universali sau cu titlu universal.&u toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici între părţi dacă nu

îndeplineşte condiţiile de fond cerute de lege pentru înc7eierea sa valabilă #13=6 &od civil$.&ontractul secret nu poate fi invocat de părţi, de către succesorii lor universali, cu titlu

universal sau cu titlu particular şi nici de către creditorii înstrăinătorului aparent împotrivaterţilor care, întemeindu!se cu bună!credinţă pe contractul public, au dob%ndit drepturi de la

ac7izitorul aparent.erţii pot invoca împotriva părţilor e)istenţa contractului secret, atunci c%nd acesta levatămă drepturile #art.1364 &od civil$.

Dovada simulaţiei poate fi făcută de terţi sau de creditori cu orice mijloc de probă.Părţile pot dovedi şi ele simulaţia cu orice mijloc de probă, atunci c%nd pretind că aceasta arecaracter ilicit #art.1363 &od civil$.

e. preţul să fie seriosPreţul trebuie să fie serios, adică să nu fie derizoriu, at%t de disproporţionat în raport

de valoarea lucrului v%ndut, înc%t să nu e)iste preţ 14<, să nu poată constitui obiectul obligaţieicumpărătorului şi deci o cauză suficientă a obligaţiei asumate de v%nzător de a transmitedreptul de proprietate.

14< ( se vedea (. 2enabent,op.cit.p.84!81

13=



Dacă în momentul înc7eierii contractului e)istă o disproporţie vădită între cele douăobiecte, se poate cere anularea pentru leziune, dar numai dacă lezată este o persoana cu v%rstaîntre 1<!1= ani, care înc7eie singur, fără încuviinţarea ocrotitorului legal, un contract pentru acărui valabilitate nu se cere autorizarea prealabilă a (utorităţii utelare şi numai dacă nu l!aratificat e)pres sau tacit după ce a împlinit v%rsta de 1= ani.

2.(. Cauza !n contractul de v"nzare-cumpărare&auza reprezintă un element constitutiv în structura actului juridic şi o condiţie de

validitate a acestuia.&auza reprezintă scopul în vederea căruia v%nzătorului, c%t şi cumpărătorul se obligă

unul fată de celălalt.Din dispoziţiile art.138> &od civil se desprind trei condiţii pe care cauza contractului

de v%nzare!cumpărare trebuie să le îndeplinească &auza trebuie să e)iste, să fie licită şi morală. &auza este ilicită c%nd este contrară legii şi ordinii publice. &auza este imorală c%nd este contrară bunelor moravuri.

. Efec+ele con+#ac+'l'i $e :n*a#e6c'-),#a#e

Prin efectele contractului de v%nzare!cumpărare se înţeleg obligaţiile pe carecontractul le creează în sarcina părţilor contractante. Bnţelesul unui contract de v%nzare!cumpărare dacă este îndoielnic se interpretează în favoarea cumpărătorului. Potrivit art.13>6&od civil dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul răm%ne neclar, acesta seinterpretează în favoarea celui care se obligă.

9tipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le!a propus.

&odul civil introduce noţiunea de impreviziune #art.1351 &od civil$în contractedispun%nd că dacă e)ecutarea contractului a devenit e)cesiv de oneroasă datorită uneisc7imbări e)cepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului

a$ adaptarea contractului, pentru a distribui în mod ec7itabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din sc7imbarea împrejurărilor"

b$ încetarea contractului, la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte.(ceste dispoziţii sunt aplicabile numai dacăa$ sc7imbarea împrejurărilor a intervenit după înc7eierea contractului"

b$ sc7imbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteaufi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul înc7eierii contractului"

c$ debitorul nu şi!a asumat riscul sc7imbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod

rezonabil considerat că şi!ar fi asumat acest risc"d$ debitorul a încercat, într!un termen rezonabil şi cu bună!credinţă, negociereaadaptării rezonabile şi ec7itabile a contractului.

3.2. Obligaţiile v"nzătorului.%nzătorul are trei obligaţii să transmită proprietatea bunului #sau dreptul v%ndut$ să

predea lucrul v%ndut cumpărătorului şi să!l garanteze pe acesta contra evicţiunii şi contraviciilor.

5..". <bliga$ia de a transmite dreptul v'ndut (art."6?5 Cod civil)%nzătorul este obligat să transmită cumpărătorului proprietatea bunului v%ndut.Odată cu proprietatea cumpărătorul dob%ndeşte toate drepturile şi acţiunile accesorii

ce au aparţinut v%nzătorului.

136



Dacă legea nu dispune altfel, dispoziţiile referitoare la transmiterea proprietăţii seaplică în mod corespunzător şi atunci c%nd prin v%nzare se transmite un alt drept dec%t dreptulde proprietate.

Ciscul în contractul translativ de proprietate răm%ne în sarcina debitorului obligaţiei de predare c7iar dacă proprietatea a fost transferată dob%nditorului #în lipsă de stipulaţie contrară,

c%t timp bunul nu este predat, riscul contractului$.Bn cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligaţiei de predare pierde dreptul lacontraprestaţie, iar dacă a primit!o, este obligat să o restituie.

&u toate acestea, creditorul pus în înt%rziere preia riscul pieirii fortuite a bunului. /l nuse poate libera c7iar dacă ar dovedi că bunul ar fi pierit şi dacă obligaţia de predare ar fi foste)ecutată la timp #art.135< &od civil$.

&u e)cepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultăcontrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul înc7eieriicontractului, c7iar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă #art.1>5< &odcivil$.

Bn materie de v%nzare de imobile, strămutarea proprietăţii de la v%nzător la cumpărător

este supusă dispoziţiilor de carte funciară #art.1>5> &od civil$.(tunci c%nd v%nzarea are ca obiect bunuri de gen, inclusiv bunuri dintr!un gen limitat,

proprietatea se transferă cumpărătorului la data individualizării acestora prin predare,numărare, c%ntărire, măsurare ori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului#art.1>5= &od civil$.

9tipulaţia prin care v%nzătorul îşi rezervă proprietatea bunului p%nă la plata integrală a preţului este valabilă c7iar dacă bunul a fost predat. (ceastă stipulaţie nu poate fi însă opusăterţilor dec%t după îndeplinirea formalităţilor de publicitate cerute de lege, după natura

bunului #art.1>=< &od civil$.5... Predarea lucrului v'ndut.Prin predare se înţelege punerea lucrului v%ndut la dispoziţia cumpărătorului14A

împreună cu tot ce este necesar e)ercitării libere şi neîngrădite a posesiei.Obligaţia de a preda bunul se întinde şi la accesoriile sale, precum şi la tot ce este

destinat folosinţei sale perpetue.%nzătorul este, de asemenea, obligat să predea titlurile şi documentele privitoare la

proprietatea sau folosinţa bunului.Obligaţia de a preda bunul se întinde şi la accesoriile sale, precum şi la tot ce este

destinat folosinţei sale perpetue.%nzătorul este, de asemenea, obligat să predea titlurile şi documentele privitoare la

proprietatea sau folosinţa bunului.Bn cazul bunurilor de gen, v%nzătorul nu este liberat de obligaţia de predare c7iar dacă

lotul din care făceau parte bunurile respective a pierit în totalitate, afară numai dacă lotul eraanume prevăzut în convenţie.Bn ceea ce priveşte modul de e)ecutare, predarea presupune, în unele cazuri numai o

atitudine pur pasivă din partea v%nzătorului iar în alte cazuri îndeplinirea unor acte sau fapte pozitive necesare pentru intrarea în stăp%nirea efectivă a lucrului cumpărat #art.181A, art.181>şi art.181= &.civ.$.

a.Pentru termenul şi dovada predării se aplică regulile generale referitoare la e)ecutareaobligaţiilor 14>.

b. Predarea se face la locul unde se află lucrul în momentul contractării Bn celelalte cazuri predarea va trebui să se facă la domiciliul debitorului

14A ( se vedea E.DeaF op.cit.p.53

14> ( se vedea &.9tătescu, &.2%rsan op.cit. p.3=5!361

184



c.&7eltuielile de predare sunt în sarcina v%nzătorului iar cele ale ridicării de la locul predării, însarcina cumpărătorului #obligaţia este c7erabilă şi nu portabilă$, dacă nu e)istă stipulaţiecontrară şi dacă lucrul nu poate fi localizat

d. Bn ceea ce priveşte obiectul predării, v%nzătorul este obligat să predea lucrul v%ndut N înmăsura determinată în contract;

Bn cazul predării avem şi reguli speciale atunci c%nd este vorba de v%nzare de imobile.Dacă imobilul s!a v%ndut Ncu arătare de cuprinsul său şi pe at%t măsură; #un teren deA44 mp pe un preţ de 14 mil. lei mp.$, şi la predare sau ulterior se constată ca întinderea nucorespunde celei arătate în contract, diferenţa va fi luată în consideraţie după cum urmează

Dacă întinderea este mai mică, cumpărătorul poate cere completarea terenului saureducerea din preţ proporţională cu întinderea găsită lipsă145.

Cezoluţiunea se poate cere numai dacă imobilul nu poate fi folosit pentru destinaţiaavută în vedere la ac7iziţionarea lui.

Dacă întinderea este mai mare, cumpărătorul este obligat să plătească în plus preţule)cedentului sau, dacă e)cedentul dovedit prin măsurătoare depăşeşte a 34!a parte a întinderiiarătate în contract el poate cere rezoluţiunea contractului #art.183= &.civ.$.

Dacă v%nzarea este făcută Naltfel dec%t pe măsură; adică pe un preţ global #un loc decasă se vinde cu 14 mil. lei$, diferenţa între întinderea declarată şi cea reală nu se ia înconsideraţie, ea poate însă provoca un spor sau o micşorare a preţului dacă valorează cel puţina 34!a parte din preţul total al v%nzării. Bn caz de e)cedent peste a 34!a parte cumpărătorul

poate opta şi pentru rezoluţiunea v%nzării #art.1888 &.civ.$.Dacă s!au v%ndut două sau mai multe imobile printr!un singur contract şi preţ, iar

întinderea unuia este mai mare iar a celuilalt este mai mic, diferenţele de preţ datorate potrivitregulilor arătate se compensează.

Bn toate cazurile c%nd cumpărătorul cere rezoluţiunea v%nzării el are dreptul, pe l%ngă preţ, la restituirea c7eltuielilor v%nzării şi la daune!interese, conform regulilor generale,fiindcă v%nzătorul este în culpă. Dacă cumpărătorul păstrează imobilul acesta este obligat să

plătească dob%nda la suplimentul de preţ.e.Bn lipsă de stipulaţie contrară v%nzătorul este obligat să predea , o dată cu lucrul şi fructele

percepute după momentul transferării dreptului de proprietate, v%nzătorul are dreptul să primească c7eltuielile făcute pentru producerea fructelor #art.183< &.civ.$.

f. &umpărătorul are de asemenea dreptul la accesoriile lucrului v%ndut şi la tot ce a fost destinat lauzul său perpetuu #art.183A &.civ.$

9ancţiunea nerespectării obligaţiei de a preda lucrul, în cazul culpei v%nzătorului, poate fi rezoluţiunea v%nzării cu daune!interese, e)ecutarea în natură a contractului sauinvocarea e)cepţiei de nee)ecutare #e)ceptio non adimpleti contractus$.

Bn cazul e)ecutării cu înt%rziere a obligaţiei de predare, cumpărătorul are dreptul săceară daune!interese #art.1831 &.civ.$ dar numai de la data punerii în înt%rziere a v%nzătorului#art.14=1 şi art.1456 &.civ.$.

Bn cazul în care lucrul v%ndut nu se predă în momentul înc7eierii contractului,v%nzătorul este obligat să!l conserve p%nă în momentul predării deoarece lucrul trebuie să fie

predat în starea în care se afla în momentul înc7eierii contractului, c7iar dacă, potrivitconvenţiei, proprietatea se transmite ulterior, dar lucrul e)istă în acel moment şi esteindividualizat #obligaţie accesorie predării$.

Bn caz de deteriorare a lucrului v%nzătorul răspunde ca un depozitar, culpa fiind prezumată c%t timp nu dovedeşte o cauză străină e)oneratoare de răspundere #caz fortuit, forţămajoră$.

145 ( se vedea 9, col.civ.,dec.nr.1431@16A>, în &D, 16A> p.145!146

181



Dacă cumpărătorul a devenit proprietar din momentul înc7eierii contractului el trebuiesă suporte c7eltuielile ocazionate de păstrarea lucrului #art.1>1= &.civ.$.

5.".. <bliga$ia de garan$ie (art."6? +i urm. Cod civil)Obligaţia de garanţie a v%nzătorului are o triplă înfăţişare v%nzătorul trebuie să!l

garanteze pe cumpărător pe cumpărător contra evicţiunii, a viciilor bunului şi pentru bunafuncţionare a bunului.8.1.3.1. Laranţia contra evicţiunii.9e numeşte evicţiune pierderea totală sau parţială a proprietăţii lucrului ori tulburarea

cumpărătorului în e)ercitarea dreptului său de proprietate. Obligaţia de garanţie împotrivaevicţiunii e)istă nu numai faţă de cumpărător dar şi faţă de subdob%nditori, c7iar dacă aceştiasunt succesori cu titlu particular sau cu titlu gratuit.

Obligaţia de garanţie contra evicţiunii a v%nzătorului se transmite mortis causa lasuccesorii universali sau cu titlu universal.

/vicţiunea împotriva cumpărătorului poate proveni din fapte personale alev%nzătorului sau din pretenţiile unui terţ.

+. Laranţia contra evicţiunii rezult%nd din fapte personale.9e numeşte fapt personal orice act sau fapt anterior v%nzării, dar tăinuit faţă de

cumpărător, ori ulterior v%nzării, dar neprevăzut în contract, săv%rşit de către v%nzător sausuccesorii săi universali ori cu titlu universal, de natură al tulbura pe cumpărător în liniştitafolosinţă a lucrului, indiferent că este vorba de o tulburare de fapt cumpărătorul estedeposedat de o parte din terenul v%ndut sau de drept #v%nzătorul invocă un drept de uzufructasupra lucrului v%ndut, nereprezentat prin contract$.

Bn cazul tulburării din partea v%nzătorului, cumpărătorul se poate apăra prin invocareaunei e)cepţii personale numită e)cepţie de garanţie cine trebuie să garanteze pentru evicţiunenu poate să evingă #art.1>6> &od civil$.

%nzătorul dacă a v%ndut lucrul altuia şi apoi l!a moştenit pe adevăratul proprietar, nu!l poate evinge pe cumpărător, acesta put%ndu!i opune e)cepţia de garanţie.

Deoarece obligaţia de garanţie a v%nzătorului este o obligaţie patrimonială, dupămoartea lui ea se transmite asupra succesorului universal sau cu titlu universal.

/)cepţia de garanţie nu poate fi opusă succesorilor cu titlu particular al v%nzătorului,ei nefiind ţinuţi de obligaţiile autorilor.

Obligaţia de garanţie a v%nzătorului pentru fapte proprii vizează nu numai tulburareadirectă a cumpărătorului, dar şi evicţiunea care se realizează prin intermediul unui terţ.

(rt.1>66 &od civil ne arată limitele clauzei de nerăspundere pentru evicţiune şianume, c7iar dacă s!a convenit că v%nzătorul nu va datora nicio garanţie, el răspunde totuşi deevicţiunea cauzată ulterior v%nzării prin faptul său personal ori de cea provenită din cauze pe

care, cunosc%ndu!le în momentul v%nzării, le!a ascuns cumpărătorului. Orice stipulaţiecontrară este considerată nescrisă.++. Laranţia contra evicţiunii rezult%nd din fapta unui terţ.Dacă tulburarea vine din partea unui terţ, v%nzătorul trebuie să!l apere pe cumpărător,

iar dacă nu reuşeşte să!l apere va fi obligat să suporte consecinţele evicţiunii, indiferent că afost sau nu de bună credinţă.

Obligaţia de garanţie e)istă în acest caz dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii săfie vorba de o tulburare de drept, cauza evicţiunii să fie anterioară v%nzării şi cauza evicţiuniisă nu fi fost cunoscută de cumpărător. ?a cele trei condiţii se mai adaugă, uneori, necesitateaacţiunii în justiţie intentată de către un terţ împotriva cumpărătorului.

a. 9ă fie vorba de o tulburare de drept.

183



%nzătorul este garantat numai dacă tulburarea din partea terţului este o tulburare dedrept, el nu răspunde pentru simpla tulburare de fapt14=. Dreptul invocat de către terţ trebuie săfie un drept real, cum ar fi dreptul de proprietate sau dreptul de uzufruct ori a unui drept decreanţă.

Bn cazul ipotecilor şi privilegiilor obligaţia de garanţie se declanşează numai dacă

debitorul principal nu!şi plăteşte datoria şi creditorul trece la realizarea creanţei. b. &auza evicţiunii să fie anterioară v%nzării.%nzătorul este garantat numai dacă tulburarea din partea terţului are o cauză

anterioară v%nzării146. %nzătorul nu poate răspunde de împrejurările ivite după înc7eiereacontractului şi transmisiunea lucrului în patrimoniul cumpărătorului114, afară numai dacăevicţiunea provine dintr!un fapt personal.

Deoarece cauza evicţiunii trebuie să fie anterioară v%nzării, pentru uzucapiunea, c7iar începută înainte, dar desăv%rşită ulterior, v%nzătorul nu răspunde.

c. &auza evicţiunii să nu fi fost cunoscută de cumpărător.Dacă cumpărătorul a avut cunoştinţă de pericolul evicţiunii, înseamnă că a acceptat

riscul şi problema răspunderii v%nzătorului în caz de realizare a riscului nu se poate pune"

sarcina probei cunoaşterii cauzei evicţiunii de către cumpărător incumbă v%nzătorului.&%t timp evicţiunea nu s!a produs, v%nzătorul este ţinut să se abţină de la orice fapt sau

act ce ar putea avea drept consecinţă tulburarea cumpărătorului. Dacă evicţiunea este pe calesă se producă, v%nzătorul este obligat să!l apere pe cumpărător împotriva pretenţiilor terţului#obligaţia de Na face;$.

Dacă evicţiunea s!a produs, se angajează răspunderea v%nzătorului pentru pagubelesuferite de cumpărător.

&umpărătorul c7emat în judecată de un terţ care pretinde că are drepturi asupralucrului v%ndut trebuie să îl c7eme în cauză pe v%nzător. Bn cazul în care nu a făcut!o, fiindcondamnat printr!o 7otăr%re intrată în puterea lucrului judecat, pierde dreptul de garanţie dacă

v%nzătorul dovedeşte că e)istau motive suficiente pentru a se respinge cererea.&umpărătorul care, fără a e)ista o 7otăr%re judecătorească, a recunoscut dreptul

terţului pierde dreptul de garanţie, afară de cazul în care dovedeşte că nu e)istau motivesuficiente pentru a împiedica evicţiunea.

ermenul de prescripţie pentru introducerea acţiunii în garanţie este de 8 ani, termence începe să curgă de la data producerii evicţiunii.

1. /vicţiunea totală.%nzătorul este obligat să restituie integral preţul primit, c7iar dacă valoarea lucrului

s!a micşorat din cauze fortuite sau din neglijenţa cumpărătorului 111, cu singura e)cepţie afoloaselor realizate de cumpărător din stricăciunile aduse lucrului.

&umpărătorul poate cere rezoluţiunea v%nzării dacă a fost evins de întregul bun sau deo parte a acestuia îndeajuns de însemnată înc%t, dacă ar fi cunoscut evicţiunea, el nu ar mai fiînc7eiat contractul.

Odată cu rezoluţiunea, cumpărătorul poate cere restituirea preţului şi repararea prejudiciului suferit.

%nzătorul este ţinut să înapoieze preţul în întregime c7iar dacă, la data evicţiunii,valoarea bunului v%ndut a scăzut sau dacă bunul a suferit deteriorări însemnate, fie dinneglijenţa cumpărătorului, fie prin forţă majoră.

14= ( se vedea .Leorgescu, -otă la dec.civ. a . Cegional +aşi nr.3386@16A5, în ?P,nr.8,16>4,p.138!13=

146 ( se vedea &(9.1,dec.nr.5==@1611, în &.civ.adnotat, p.<A8 nr.1<

114 ( se vedea 9, secţ.civ.,dec.nr. 1451@16><, în &D, 16><, p.54!58

111 ( se vedea D.(le)andresco, op.cit.p.31=

188



Dacă însă cumpărătorul a obţinut un beneficiu în urma deteriorărilor cauzate bunului,v%nzătorul are dreptul să scadă din preţ o sumă corespunzătoare acestui beneficiu.

Dacă lucrul v%ndut are, la data evicţiunii, o valoare mai mare, din orice cauză,v%nzătorul este dator să plătească cumpărătorului, pe l%ngă preţul v%nzării, sporul de valoareacumulat p%nă la data evicţiunii.

Daunele!interese datorate de v%nzător cuprind #art.1543 &od civil$a$ valoarea fructelor pe care cumpărătorul a fost obligat să le restituie celui care l!aevins"

b$ c7eltuielile de judecată efectuate de cumpărător în procesul cu cel ce l!a evins, precum şi în procesul de c7emare în garanţie a v%nzătorului"

c$ c7eltuielile înc7eierii şi e)ecutării contractului de către cumpărător"d$ pierderile suferite şi c%ştigurile nerealizate de către cumpărător din cauza evicţiunii.De asemenea, v%nzătorul este ţinut să ramburseze cumpărătorului sau să facă să i se

ramburseze de către acela care evinge toate c7eltuielile pentru lucrările efectuate în legăturăcu bunul v%ndut, fie că lucrările sunt autonome, fie că sunt adăugate, dar, în acest din urmăcaz, numai dacă sunt necesare sau utile.

Dacă v%nzătorul a cunoscut cauza evicţiunii la data înc7eierii contractului, el estedator să ramburseze cumpărătorului şi c7eltuielile făcute pentru efectuarea şi, după caz,ridicarea lucrărilor voluptuare.

3. /vicţiunea parţială.Bn cazul în care evicţiunea parţială nu atrage rezoluţiunea contractului, v%nzătorul

trebuie să restituie cumpărătorului o parte din preţ proporţională cu valoarea părţii de care afost evins şi, dacă este cazul, să plătească daune!interese. Pentru stabilirea întinderii daunelor!interese, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 1.543

8.1.3.3. Laranţia contra viciilor lucrului v%ndut.%nzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul

v%ndut impropriu întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în asemeneamăsură întrebuinţarea sau valoarea înc%t, dacă le!ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar ficumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic #art.1545 &od civil$.

/ste ascuns acel viciu care, la data predării, nu putea fi descoperit, fără asistenţă despecialitate, de către un cumpărător prudent şi diligent.

Laranţia este datorată dacă viciul sau cauza lui e)ista la data predării bunului.%nzătorul nu datorează garanţie contra viciilor pe care cumpărătorul le cunoştea la

înc7eierea contractului.Bn v%nzările silite nu se datorează garanţie contra viciilor ascunse.Dacă părţile nu au convenit altfel, v%nzătorul este obligat să garanteze contra viciilor

ascunse, c7iar şi atunci c%nd nu le!a cunoscut.

&lauza care înlătură sau limitează răspunderea pentru vicii este nulă în privinţa viciilor pe care v%nzătorul le!a cunoscut ori trebuia să le cunoască la data înc7eierii contractului.+. &ondiţii

a.rebuie ca viciul să fie ascuns, v%nzătorul nu răspunde de viciile aparente şi despre carecumpărătorul a putut singur să se convingă. iciul poate fi considerat ascuns numai dacăcumpărătorul nu l!a cunoscut şi printr!o verificare normală, dar atentă, nici nu putea să!lcunoască113.

rebuie ca viciul să fi e)istat în momentul înc7eierii contractului118.Pentru viciile ivite ulterior contractării v%nzătorul nu răspunde, deoarece prin efectul

înc7eierii contractului riscurile trec asupra cumpărătorului o dată cu dreptul de proprietate. Bn

113 ( se vedea 2, secţ.a +!a civ.,dec.nr.1AA@1664

118 ( se vedea 9toica, &.urianu, loc.cit.p.14!11" .ureşan, op.cit.p.63

18<



cazul în care proprietatea nu se transmite în momentul înc7eierii contractului, v%nzătorulrăspunde şi pentru viciile ivite ulterior v%nzării.

b. rebuie ca viciul să fie grav, adică din cauza lui, lucrul să fie impropriu întrebuinţăriila care este destinat după natura sa ori potrivit convenţiei sau să se micşoreze într!at%tvaloarea de întrebuinţare, înc%t cumpărătorul, în cunoştinţă de cauză, n!ar fi cumpărat sau ar fi

plătit un preţ mai mic.Obligaţia de garanţie pentru vicii se aplică la orice v%nzare, inclusiv11< laantecontractul de v%nzare!cumpărare, indiferent că lucrul este un mobil sau imobil, în stareuzată sau nouă, cu două e)cepţii

&umpărătorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este obligat să le aducă lacunoştinţa v%nzătorului într!un termen rezonabil, stabilit potrivit cu împrejurările, subsancţiunea decăderii din dreptul de a cere rezoluţiunea v%nzării.

Bn cazul în care cumpărătorul este profesionist, iar bunul v%ndut este mobil corporal,termenul în care cumpărătorul trebuie să!l înştiinţeze pe v%nzător este de două zile lucrătoare.

(tunci c%nd viciul apare în mod gradual, termenele menţionate mai sus încep să curgădin ziua în care cumpărătorul îşi dă seama de gravitatea şi întinderea viciului.

Bn cazul în care v%nzătorul a tăinuit viciul nu poate invoca prevederile prezentuluiarticol.

++. /fectele şi întinderea răspunderii v%nzătorului pentru vicii11A.Bn temeiul obligaţiei v%nzătorului de garanţie contra viciilor, cumpărătorul poate

obţine, după caza$ înlăturarea viciilor de către v%nzător sau pe c7eltuiala acestuia"

b$ înlocuirea bunului v%ndut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii"c$ reducerea corespunzătoare a preţului"d$ rezoluţiunea v%nzării.?a cererea v%nzătorului, instanţa, ţin%nd seama de gravitatea viciilor şi de scopul

pentru care contractul a fost înc7eiat, precum şi de alte împrejurări, poate dispune o altămăsură prevăzută la alin. #1$ dec%t cea solicitată de cumpărător.

Dacă numai unele dintre bunurile v%ndute sunt afectate de vicii şi acestea pot fiseparate de celelalte fără pagubă pentru cumpărător, iar instanţa dispune rezoluţiuneacontractul se desfiinţează numai în parte.

Cezoluţiunea contractului, în ceea ce priveşte bunul principal, atrage rezoluţiunea luişi în privinţa bunului accesoriu.

Dacă la înc7eierea contractului v%nzătorul cunoştea viciile bunului v%ndut, v%nzătoruleste obligat la plata de daune!interese, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat, dacă estecazul.

(tunci c%nd v%nzătorul nu cunoştea viciile bunului v%ndut şi s!a dispus fie reducerea

corespunzătoare a preţului fie rezoluţiunea v%nzării el este obligat să restituie cumpărătoruluidoar preţul şi c7eltuielile făcute cu prilejul v%nzării, în tot sau în parte, după caz.Bn cazul pierderii sau deteriorării bunului, c7iar prin forţă majoră, cumpărătorul poate

să obţină a$înlăturarea viciilor de către v%nzător sau pe c7eltuiala acestuia" b$ înlocuirea bunului v%ndut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii" c$ reducerea corespunzătoare a preţului" d$ rezoluţiunea v%nzării.

Dispoziţiile privitoare la garanţia contra viciilor ascunse se aplică şi atunci c%nd bunulv%ndut nu corespunde calităţilor convenite de către părţi.

Bn cazul v%nzării după mostră sau model, v%nzătorul garantează că bunul are calităţilemostrei sau modelului.

+++. ermenul de intentare a acţiunilor.

11< ( se vedea 9, secţ.civ.,dec.nr.1>4<@16=6

11A ( se vedea E.DeaF, op.cit., p.63!6<

18A



ermenul de prescripţie al dreptului de valorificare a garanţiei este de 8 ani.Dacă prin lege nu se prevede altfel, prescripţia dreptului la acţiune izvor%t din

transmiterea unor bunuri sau e)ecutarea unor lucrări, cu vicii aparente, în cazurile în carelegea sau contractul obligă la garanţie şi pentru asemenea vicii, începe să curgă de la data

predării sau recepţiei finale a bunului ori a lucrării sau, după caz, de la data împlinirii

termenului prevăzut de lege ori stabilit prin procesul!verbal de constatare a viciilor, pentruînlăturarea de către debitor a viciilor constatate #art.3A84 &od civil$.(celeaşi dispoziţii se aplică şi în cazul lipsei calităţilor convenite ori al lipsurilor

cantitative, însă numai dacă oricare dintre aceste lipsuri puteau fi descoperite, fără cunoştinţespeciale, printr!o verificare normală.

Dreptul la acţiunea în răspundere pentru vicii ascunse începe să curgăa$ în cazul unui bun transmis sau al unei lucrări e)ecutate, alta dec%t o construcţie, de

la împlinirea unui an de la data predării ori recepţiei finale a bunului sau a lucrării, în afaracazului în care viciul a fost descoperit mai înainte, c%nd prescripţia va începe să curgă de ladata descoperirii"

b$ în cazul unei construcţii, de la împlinirea a 8 ani de la data predării sau recepţiei

finale a construcţiei, afară numai dacă viciul a fost descoperit mai înainte, c%nd prescripţia vaîncepe să curgă de la data descoperirii.

#3$ Pentru e)ecutarea unor lucrări curente, termenele sunt de o lună, în cazul prevăzutla lit. a$, respectiv de 8 luni, în cazul prevăzut la lit. b$.

Dispoziţiile enumerate mai sus se aplică şi în cazul lipsei calităţilor convenite ori allipsurilor cantitative, însă numai dacă oricare din aceste lipsuri nu puteau fi descoperite, fărăcunoştinţe speciale, printr!o verificare normală.

Potrivit art.3A81 &od civil termenele prevăzute sunt termene de garanţie înăuntrulcărora viciile trebuie, în toate cazurile, să se ivească.

Prin dispoziţiile prezentului articol nu se aduce însă nicio atingere termenelor degaranţie speciale, legale sau convenţionale.

Dispoziţiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul produselor pentru care s!a prevăzut un termen de valabilitate, ca şi în cazul bunurilor sau lucrărilor pentrucare e)istă un termen de garanţie pentru buna funcţionare.

8.1.3.8. Laranţia pentru buna funcţionare a bunului -oul cod civil prevede la art.1>15 &od civil obligaţia v%nzătorului privind garanţia

pentru buna funcţionare a bunului.Bn cazul oricărei defecţiuni ivite înăuntrul termenului de garanţie, să repare bunul pe

c7eltuiala sa.Dacă reparaţia este imposibilă sau dacă durata acesteia depăşeşte timpul stabilit prin

contract sau prin legea specială, v%nzătorul este obligat să înlocuiască bunul v%ndut. Bn lipsa

unui termen prevăzut în contract sau în legea specială, durata ma)imă a reparaţiei este de 1Azile de la data c%nd cumpărătorul a solicitat repararea bunului.Dacă v%nzătorul nu înlocuieşte bunul într!un termen rezonabil, potrivit cu

împrejurările, el este obligat, la cererea cumpărătorului, să îi restituie preţul primit însc7imbul înapoierii bunului.

Laranţia nu va fi datorată dacă v%nzătorul dovedeşte că defecţiunea s!a produs din pricina modului nepotrivit în care cumpărătorul a folosit sau a păstrat bunul. &omportamentulcumpărătorului se apreciază şi lu%ndu!se în considerare instrucţiunile scrise care i!au fostcomunicate de către v%nzător.

9ub sancţiunea decăderii din dreptul de garanţie, cumpărătorul trebuie să comunicedefecţiunea înainte de împlinirea termenului de garanţie. Dacă această comunicare nu a putut

fi făcută în termenul de garanţie, din motive obiective, cumpărătorul are obligaţia să comunicedefecţiunea într!un termen rezonabil de la data e)pirării termenului de garanţie.

18>



(celeaşi dispoziţii sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul în care v%nzătorul agarantat că bunul v%ndut va păstra un timp determinat anumite calităţi.

Potrivit art.1155 &od civil contractul înc7eiat cu consumatorii este supus legilor speciale şi, în completare, dispoziţiilor prezentului cod.

O dispoziţie specială este cea prevăzută în ?egea nr.8>8@3445 privind combaterea

practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizareareglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor.Prezenta lege are drept scop o mai bună funcţionare a pieţei şi asigurarea unui nivel

înalt de protecţie a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduceatingere intereselor economice ale consumatorilor.

O ală dispoziţie specială este aceea prevăzută de ?egea nr.<<6@3448, republicată în344= privind v%nzarea produselor şi garanţiile asociate acestora unde se definesc următoriitermeni

a$ consumator ! orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite înasociaţii, care, în cadrul contractelor care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează înscopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori

liberale" b$ produs ! bun material mobil a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea

individuală ori colectivă. -u intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi bunurile v%nduteîn urma confiscărilor, în cadrul procedurii de e)ecutare silită sau pe baza unui alt act emis deautorităţile judecătoreşti, apa şi gazele care nu sunt ambalate într!un volum limitat sau într!ocantitate fi)ă şi energia electrică"

c$ v%nzător ! persoana fizică sau juridică autorizată, care, în cadrul activităţii sale,comercializează produse în condiţiile unui contract înc7eiat cu consumatorul"

d$ producător1. operatorul economic care fabrică un produs finit sau o componentă a unui produs"3. operatorul economic care fabrică materia primă"8. operatorul economic care îşi aplică denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe

produs"<. operatorul economic care recondiţionează produsul"A. operatorul economic sau distribuitorul care modifică, prin activitatea sa,

caracteristicile produsului">. reprezentantul înregistrat în Com%nia al unui operator economic care nu îşi are

sediul în Com%nia sau, în cazul ine)istenţei acestuia, importatorul produsului"5. operatorul economic care importă produse în vederea realizării ulterioare a unei

operaţiuni de v%nzare, înc7iriere, leasing sau orice altă formă de distribuţie specifică derulăriiafacerilor"

=. distribuitorul produsului importat, în cazul în care nu se cunoaşte importatorul, c7iar dacă producătorul este menţionat"6. distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă

nu informează persoana prejudiciată, în termen de 84 de zile de la cererea acesteia, asupraidentităţii importatorului"

e$ garanţie ! orice angajament asumat de v%nzător sau producător faţă de consumator,fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a preţului plătit de consumator, dereparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, dacă acesta nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă"

f$ reparare ! în caz de lipsă de conformitate, aducerea unui produs la conformitate cucontractul de v%nzare!cumpărare"

185



g$ viciu ascuns ! deficienţa calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestatcare nu a fost cunoscută şi nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloaceleobişnuite de verificare"

7$ durata medie de utilizare ! intervalul de timp, stabilit în documente te7nicenormative sau declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele

de folosinţă îndelungată trebuie să îşi menţină caracteristicile funcţionale, dacă au fostrespectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi e)ploatare. -u sunt supuse prevederilor prezentei legi produsele folosite care sunt v%ndute prin

procedura licitaţiei publice, la care consumatorul are posibilitatea să participe personal.+ntră sub incidenţa prevederilor prezentei legi şi produsele care vor fi ac7iziţionate pe

baza unui contract de v%nzare de produse ce urmează a fi fabricate sau prelucrate.%nzătorul este obligat să livreze consumatorului produse care sunt în conformitate cu

contractul de v%nzare!cumpărare.9e consideră că produsele sunt în conformitate cu contractul de v%nzare!cumpărare

dacăa$ corespund descrierii făcute de v%nzător şi au aceleaşi calităţi ca şi produsele pe care

v%nzătorul le!a prezentat consumatorului ca mostră sau model" b$ corespund oricărui scop specific solicitat de către consumator, scop făcut cunoscut

v%nzătorului şi acceptat de acesta la înc7eierea contractului de v%nzare!cumpărare"c$ corespund scopurilor pentru care sunt utilizate în mod normal produsele de acelaşi

tip"d$ fiind de acelaşi tip, prezintă parametri de calitate şi performanţe normale, la care

consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil, date fiind natura produsului şi declaraţiile publice privind caracteristicile concrete ale acestuia, făcute de v%nzător, de producător sau dereprezentantul acestuia, în special prin publicitate sau prin înscriere pe etic7eta produsului.

-u poate fi invocată neconformitatea dacă în momentul înc7eierii contractului dev%nzare!cumpărare consumatorul a cunoscut sau nu putea, în mod rezonabil, să nu cunoascăaceastă lipsă de conformitate ori dacă lipsa de conformitate îşi are originea în materialelefurnizate de consumator.

%nzătorul nu este răspunzător de declaraţiile publice prevăzute la litera d$, în oricaredintre următoarele situaţii, dacă probează că

a$ nu a cunoscut şi nu ar fi putut, în mod rezonabil, să cunoască declaraţiile în cauză" b$ declaraţia fusese corectată la momentul înc7eierii contractului de v%nzare!

cumpărare"c$ decizia de a cumpăra produsul nu putea fi influenţată de declaraţiile publice în

cauză.Orice lipsă a conformităţii rezultată dintr!o instalare incorectă a produselor va fi

considerată ec7ivalentă cu o lipsă a conformităţii produselor, dacă instalarea face parte dincontractul de v%nzare a produselor şi produsele au fost instalate de v%nzător sau perăspunderea sa.

Prevederile de mai sus se aplică şi în cazul în care produsul destinat a fi instalat deconsumator este instalat de acesta şi instalarea incorectă este datorată unei deficienţe îninstrucţiunile de instalare.

Potrivit dispoziţiile prezentei legi v%nzătorul este răspunzător faţă de consumator pentru orice lipsă a conformităţii e)istentă la momentul c%nd au fost livrate produsele.

Bn cazul lipsei conformităţii, consumatorul are dreptul de a solicita v%nzătorului să i seaducă produsul la conformitate, fără plată, prin reparare sau înlocuire, sau să beneficieze dereducerea corespunzătoare a preţului ori de rezoluţiunea contractului privind acest produs.

18=



Bn cazul lipsei conformităţii, consumatorul are dreptul de a solicita v%nzătorului în primul r%nd repararea produsului sau are dreptul de a solicita înlocuirea produsului, în fiecarecaz fără plată, cu e)cepţia situaţiei în care măsura este imposibilă sau disproporţionată.

O măsură reparatorie va fi considerată ca disproporţionată, dacă ea impunev%nzătorului costuri care sunt nerezonabile în comparaţie cu cealaltă măsură reparatorie,

lu%ndu!se în considerarea$ valoarea pe care ar fi avut!o produsele dacă nu ar fi e)istat lipsa de conformitate" b$ importanţa lipsei de conformitate"c$ dacă cealaltă măsură reparatorie ar putea fi realizată fără un inconvenient

semnificativ pentru consumator.O măsură reparatorie va fi considerată ca imposibilă dacă v%nzătorul nu poate asigura

produse identice pentru înlocuire sau piese de sc7imb pentru reparare, inclusiv ca urmare alipsei utilajelor sau a te7nologiei aferente.

Orice reparare sau înlocuire a produselor va fi făcută în cadrul unei perioaderezonabile de timp, stabilită de comun acord, în scris, între v%nzător şi consumator, şi fărăniciun inconvenient semnificativ pentru consumator, lu%ndu!se în considerare natura

produselor şi scopul pentru care acesta a solicitat produsele. Perioada de timp stabilită nu poate depăşi 1A zile calendaristice de la data la care cumpărătorul a adus la cunoştinţăv%nzătorului lipsa de conformitate a produsului.

Bn cazul reparării produsului, în acesta vor fi montate numai piese noi. -oţiunea fără plată, prevăzută se referă la toate costurile necesare aducerii produselor

la conformitate, inclusiv costurile poştale, de transport, manipulare, diagnosticare, e)pertizare,demontare, montare, manoperă, materiale utilizate şi ambalare.

&onsumatorul poate solicita o reducere corespunzătoare a preţului sau rezoluţiuneacontractului în oricare dintre următoarele cazuri

a$ dacă nu beneficiază nici de repararea, nici de înlocuirea produsului" b$ dacă v%nzătorul nu a luat măsura reparatorie într!o perioadă de timp rezonabilă"c$ dacă v%nzătorul nu a luat măsura reparatorie, fără inconveniente semnificative

pentru consumator.&onsumatorul nu este îndreptăţit să solicite rezoluţiunea contractului, dacă lipsa

conformităţii este minoră.Dacă v%nzătorul este răspunzător faţă de consumator pentru lipsa de conformitate

rezultată dintr!o acţiune sau dintr!o omisiune a producătorului ori a unui operator economicdin acelaşi lanţ contractual, v%nzătorul are dreptul de a se îndrepta împotriva celui responsabilde lipsa de conformitate, în condiţiile legii.

Căspunderea v%nzătorului, conform prevederilor art. 6!1<, este angajată dacă lipsa deconformitate apare într!un termen de 3 ani, calculat de la livrarea produsului.

După e)pirarea termenului consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor care nu pot fi folosite în scopul pentru care au fost realizate ca urmare a unor viciiascunse apărute în cadrul duratei medii de utilizare, în condiţiile legii.

Pentru produsele a căror durată medie de utilizare este mai mică de 3 ani, termenul prevăzut la art. 1> se reduce la această durată.

&onsumatorul trebuie să informeze v%nzătorul despre lipsa de conformitate în termende două luni de la data la care a constatat!o.

P%nă la proba contrară, lipsa de conformitate apărută în termen de > luni de la livrarea produsului se prezumă că a e)istat la momentul livrării acestuia, cu e)cepţia cazurilor în care prezumţia este incompatibilă cu natura produsului sau a lipsei de conformitate.

Laranţia este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant, în condiţiile

specificate în declaraţiile referitoare la garanţie şi în publicitatea aferentă.

186



Laranţia trebuie să cuprindă menţiuni cu privire la drepturile conferite prin legeconsumatorului şi să ateste în mod clar că aceste drepturi nu sunt afectate prin garanţia oferită.

Laranţia trebuie să precizeze elementele de identificare a produsului, termenul degaranţie, durata medie de utilizare, modalităţile de asigurare a garanţiei ! întreţinere, reparare,înlocuire şi termenul de realizare a acestora, inclusiv denumirea şi adresa v%nzătorului şi ale

unităţii specializate de service.Laranţia trebuie redactată în termeni simpli şi uşor de înţeles.?a cererea consumatorului garanţia va fi oferită în scris sau pe orice alt suport durabil,

disponibil şi accesibil acestuia.Bn cazul în care garanţia nu respectă prevederile legale, valabilitatea acesteia nu este

afectată, consumatorul av%nd dreptul de a solicita v%nzătorului îndeplinirea condiţiilor incluseîn declaraţiile referitoare la garanţie.

&lauzele contractuale sau înţelegerile înc7eiate între v%nzător şi consumator înainte calipsa de conformitate să fie cunoscută de consumator şi comunicată v%nzătorului, carelimitează sau înlătură, direct ori indirect, drepturile consumatorului prevăzute de prezentalege, sunt nule de drept.

Bn cazul produselor folosite, consumatorul şi v%nzătorul pot conveni reducereatermenului, dar nu la mai puţin de un an de la data livrării produsului.

3.2. Obligaţiile cumpărătorului &umpărătorul are următoarele obligaţii de a plăti preţul, de a lua în primire lucrul

v%ndut şi de a ac7ita c7eltuielile privind v%nzarea.5..". Plata pre$ului.?ocul şi data plăţii. Plata preţului este cea mai importantă obligaţie a cumpărătorului,

în lipsa căreia contractul este nul absolut.Bn lipsa unei stipulaţii contrare, cumpărătorul trebuie să plătească preţul la locul în

care bunul se afla în momentul înc7eierii contractului şi de îndată ce proprietatea estetransmisă #art.1534 alin.1, &od civil$.

Dacă la data înc7eierii contractului bunurile se află în tranzit, în lipsa unei stipulaţiicontrare, plata preţului se face la locul care rezultă din uzanţe sau, în lipsa acestora, la loculdestinaţiei #art.1534 alin.1 &od civil$.

Bn cazul în care nu s!a convenit altfel, cumpărătorul este ţinut să plătească dob%nziasupra preţului din ziua dob%ndirii proprietăţii, dacă bunul produce fructe civile sau naturale,ori din ziua predării, dacă bunul nu produce fructe, însă îi procură alte foloase.

Dacă cumpărătorul are motive de a se teme de o evicţiune, el are dreptul să suspende plata preţului p%nă c%nd v%nzătorul va face să înceteze tulburarea sau îi va da o cauţiune, dacănu s!a prevăzut că preţul va fi plătit şi în asemenea situaţii.

&umpărătorul nu poate suspenda plata preţului dacă a cunoscut pericolul evicţiunii în

momentul înc7eierii contractului sau dacă în contract s!a prevăzut că plata se va face c7iar încaz de tulburare.9ancţiunea neplăţii preţului. Bn cazul contractului de v%nzare!cumpărare, ca şi în orice

alt contract bilateral, nee)ecutarea obligaţiei de către una dintre părţi conferă celeilalte părţi posibilitatea de a invoca e)cepţia de nee)ecutare sau de a cere fie e)ecutarea, fie rezoluţiuneacontractului.

%nzătorul poate invoca e)cepţia de nee)ecutare #confundată cu dreptul de retenţie,dacă cumpărătorul a devenit proprietar înainte de invocarea ei$, refuz%nd să predea lucrulv%ndut, dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul şi nu beneficiază de un termen suspensiv. (tuncic%nd v%nzătorul a acordat un termen pentru plata preţului, se consideră că a renunţat la acestdrept şi nu va putea refuza predarea dec%t dacă cumpărătorul a decăzut din beneficiul

termenului .

1<4



%nzătorul poate cere şi obligarea cumpărătorului la e)ecutarea în natură a obligaţiei,ceea ce este posibil atunci c%nd debitorul este solvabil. (cţiunea în plata preţului are uncaracter personal şi se prescrie în termenul general de 8 ani.

(tunci c%nd v%nzarea s!a făcut fără termen de plată, iar cumpărătorul nu a plătit preţul,v%nzătorul poate ca, în cel mult 1A zile de la data predării, să declare rezoluţiunea fără punere

în înt%rziere şi să ceară restituirea bunului mobil v%ndut, c%t timp bunul este încă în posesiacumpărătorului şi nu a suferit transformări.Dacă acţiunea în restituire nu a fost introdusă în condiţiile stabilite de acesta,

v%nzătorul nu mai poate opune celorlalţi creditori ai cumpărătorului efectele rezoluţiuniiulterioare a contractului pentru neplata preţului

(tunci c%nd v%nzarea are ca obiect un bun imobil şi s!a stipulat că în cazul în carenu se plăteşte preţul la termenul convenit cumpărătorul este de drept în înt%rziere, acesta dinurmă poate să plătească şi după e)pirarea termenului c%t timp nu a primit declaraţia derezoluţiune din partea v%nzătorului.

5..". 3uarea n primire a lucrului v'ndut.&umpărătorul este obligat să ia în primire lucrul v%ndut la locul şi termenul la care

v%nzătorul este obligat să!l predea suport%nd c7eltuielile ridicării de la locul predării11>.Bn caz de nee)ecutare, după punerea în înt%rziere a cumpărătorului, v%nzătorul poate

cere instanţei obligarea cumpărătorului la luarea în primire a lucrului, la nevoie subsancţiunea de daune cominatorii sau poate cere autorizaţia să!l pună în alt loc, dacă are nevoiede locul unde se găseşte, c7eltuielile #de transport, depozitare etc.$ fiind în sarcinacumpărătorului.

%nzătorul mai are opţiunea să ceară rezoluţiunea contractului de v%nzare!cumpărarecu daune!interese.

2unul trebuie să fie predat în starea în care se afla în momentul înc7eierii contractului.&umpărătorul are obligaţia ca imediat după preluare să verifice starea bunului potrivit

uzanţelor.Dacă în urma verificării se constată e)istenţa unor vicii aparente, cumpărătorul trebuie

să îl informeze pe v%nzător despre acestea fără înt%rziere. Bn lipsa informării, se consideră căv%nzătorul şi!a e)ecutat obligaţia

Bn lipsa unui termen, cumpărătorul poate cere predarea bunului de îndată ce preţul este plătit. Dacă însă, ca urmare a unor împrejurări cunoscute cumpărătorului la momentulv%nzării, predarea bunului nu se poate face dec%t după trecerea unui termen, părţile sunt

prezumate că au convenit ca predarea să aibă loc la e)pirarea acelui termen.Dacă obligaţia de plată a preţului este afectată de un termen şi, după v%nzare,

cumpărătorul a devenit insolvabil ori garanţiile acordate v%nzătorului s!au diminuat,v%nzătorul poate suspenda e)ecutarea obligaţiei de predare c%t timp cumpărătorul nu acordă

garanţii îndestulătoare că va plăti preţul la termenul stabilit.Dacă însă, la data înc7eierii contractului, v%nzătorul cunoştea insolvabilitateacumpărătorului, atunci acesta din urmă păstrează beneficiul termenului, dacă starea sa deinsolvabilitate nu s!a agravat în mod substanţial.

5... =uportarea c-eltuielilor v'nării.Bn lipsă de stipulaţie contrară, c7eltuielile pentru înc7eierea contractului de v%nzare

sunt în sarcina cumpărătorului.ăsurarea, c%ntărirea şi c7eltuielile de predare a bunului sunt în sarcina v%nzătorului,

iar cele de preluare şi transport de la locul e)ecutării sunt în sarcina cumpărătorului, dacă nus!a convenit altfel.

Bn absenţa unei clauze contrare, c7eltuielile aferente operaţiunilor de plată a preţului

sunt în sarcina cumpărătorului.11> ( se vedea supra nr.38.3!38.<

1<1



3. Va#ie+,ţi $e :n*a#e

(.1. %"nzarea după greutate/ număr sau măsură(ceastă varietate de v%nzare are ca obiect lucruri de gen, dar dintr!un lot determinat,

deci dintr!un gen limitat şi este necesar să se procedeze la c%ntărire, numărare sau măsurare,fie pentru individualizarea cantităţii v%ndute din lot, fie pentru determinarea preţului.%nzarea devine perfectă din momentul în care părţile au căzut de acord asupra lucrului şiasupra preţului şi deci în caz de nee)ecutare din partea v%nzătorului cumpărătorul este îndrept să ceară fie e)ecutarea contractului, fie rezoluţiunea cu daune interese115.

Proprietatea şi riscurile nu se transmit dacă lucrurile nu au fost măsurate, c%ntărite saunumărate, deoarece nu este individualizat lucrul v%ndut sau nu este determinat preţul, iar încaz de pieire determinarea nici nu ar fi posibilă.

Dacă pieirea este fortuită, v%nzătorul nu va putea fi obligat să plătească daune!interese, dar nici nu va putea cere preţul.

(.2. %"nzarea pe !ncercate%nzarea pe încercate este un contract înc7eiat în momentul realizării acordului de

voinţă, în care se prevede condiţia suspensivă a încercării lucrului de către cumpărător #art.1>=1 &od civil$.

&umpărătorul nu poate refuza obiectul pe motiv că nu îi place, iar dacă o facev%nzătorul poate cere e)pertiză. De aici rezultă concluzia că lucrul poate fi refuzat doar dacăeste necorespunzător. %nzătorul are facultatea de a fi)a termen potrivit pentru încercare şirăspuns.

&ontractul este înc7eiat din momentul realizării acordului de voinţă, deoarece este

vorba de o condiţie suspensivă. Ciscul pieirii fortuite a lucrului este în sarcina v%nzătorului,deoarece v%nzarea sub condiţie suspensivă nu este translativă de proprietate.

Delimitarea faţă de v%nzarea pe gustate.%nzarea pe încercate nu trebuie confundată cu v%nzarea pe gustate, deoarece

v%nzările nu se socotesc înc7eiate dec%t după ce cumpărătorul a gustat marfa şi a declarat că îiconvine. &umpărătorul poate refuza marfa pe motiv că nu îi place. (ceastă v%nzare nu este ov%nzare sub condiţie, deoarece în acest caz condiţia care ar afecta v%nzarea ar fi pur

potestativă şi v%nzarea ar fi nulă. Proprietatea se transmite după individualizarea bunului.

(.3. %"nzarea cu pact de răscumpărare >art.1): şi urm.?%nzarea cu pact de răscumpărare este o v%nzare supusă unei condiţii rezolutorii

e)prese care constă în facultatea pe care şi!o rezervă v%nzătorul de a relua lucrul v%ndut,restituind preţul şi c7eltuielile făcute de cumpărător, într!un anumit termen, reluarea oper%ndcu efect retroactiv at%t împotriva cumpărătorului c%t şi împotriva terţilor dob%nditori dedrepturi asupra bunului v%ndut, numai fructele percepute p%nă la răscumpărare nefiind supuserestituirii11=.

/)ercitarea opţiunii de răscumpărare de către v%nzător se poate face numai dacă acestarestituie cumpărătorului preţul primit şi c7eltuielile pentru înc7eierea contractului de v%nzareşi realizarea formalităţilor de publicitate.

115 ( se vedea E.DeaF, op.cit., p.14=

11= ( se vedea E.DeaF, op.cit., p.114

1<3



/)ercitarea opţiunii îl obligă pe v%nzător la restituirea către cumpărător a c7eltuielilor pentru ridicarea şi transportul bunului, a c7eltuielilor necesare, precum şi a celor utile, însă înacest din urmă caz numai în limita sporului de valoare.

Bn cazul în care v%nzătorul nu e)ercită opţiunea în termenul stabilit, condiţiarezolutorie care afecta v%nzarea este considerată a nu se fi îndeplinit, iar dreptul

cumpărătorului se consolidează./fectele v%nzării cu opţiune de răscumpărare se stabilesc potrivit dispoziţiilor privitoare la condiţia rezolutorie, care se aplică în mod corespunzător. &u toate acestea,v%nzătorul este ţinut de locaţiunile înc7eiate de cumpărător înaintea e)ercitării opţiunii, dacăau fost supuse formalităţilor de publicitate, dar nu mai mult de 8 ani din momentul e)ercitării.

%nzătorul care intenţionează să e)ercite opţiunea de răscumpărare trebuie să îinotifice pe cumpărător, precum şi pe orice subdob%nditor căruia dreptul de opţiune îi esteopozabil şi faţă de care doreşte să îşi e)ercite acest drept.

Bn termen de o lună de la data notificării, v%nzătorul trebuie să consemneze sumelemenţionate la dispoziţia cumpărătorului sau, după caz, a terţului subdob%nditor, subsancţiunea decăderii din dreptul de a e)ercita opţiunea de răscumpărare.

Bn cazul v%nzării cu opţiune de răscumpărare ce are ca obiect o cotă dintr!un bun, partajul trebuie cerut şi în raport cu v%nzătorul dacă acesta nu şi!a e)ercitat încă opţiunea.

%nzătorul care nu şi!a e)ercitat opţiunea de răscumpărare în cadrul partajului decadedin dreptul de opţiune, c7iar şi atunci c%nd bunul este atribuit, în tot sau în parte,cumpărătorului.

Bn cazul în care diferenţa dintre preţul răscumpărării şi preţul plătit pentru v%nzaredepăşeşte nivelul ma)im stabilit de lege pentru dob%nzi, preţul răscumpărării va fi redus la

preţul plătit pentru v%nzare. Prevederile prezentului &od se aplică şi v%nzărilor în care v%nzătorul se obligă să

răscumpere bunul v%ndut.

(.(. %"nzarea unei moşteniri >de drepturi succesorale?%nzarea unei moşteniri este un contract prin care titularul unui drept succesoral

înstrăinează cu titlu oneros acest drept altei persoane116. %nzarea poate avea loc numai dupădesc7iderea moştenirii, dacă s!a făcut v%nzarea moştenirii înainte de a fi desc7isă atuncisancţiunea care intervine este nulitatea absolută. O moştenire nu poate fi înstrăinată nici cuacordul persoanei despre a cărei moştenire este vorba, întruc%t poate trezi dorinţa morţii134.

%nzarea are ca obiect moştenirea dob%ndită de v%nzător, fie dreptul asupra uneiuniversalităţi, fie cota!parte indiviză asupra universalităţii131.

%nzătorul este obligat să predea cumpărătorului fructele percepute, creanţele încasatesau preţul lucrurilor v%ndute din masa succesorală, dacă nu e)istă o convenţie contrară.

Obligaţia de garanţie a v%nzătorului este aceea că acesta răspunde numai de calitatea sa demoştenitor nu şi de conţinutul universalităţii transmise.

(.). %"nzarea de drepturi litigioase şi retractul litigiosDreptul litigios, supus unei contestaţii judiciare, poate forma obiectul v%nzării

indiferent că este un drept real sau de creanţă, inclusiv drept de proprietate intelectuală saudrepturi succesorale. &ontractul acesta este un contract aleatoriu, deoarece e)istă şanse dec%ştig sau pierdere, v%nzătorul nu garantează e)istenţa dreptul cedat.

Dacă s!a făcut o asemenea înstrăinare, adversarul cedentului are posibilitatea de aelimina din proces pe cesionar, plătindu!i suma cu care a cumpărat dreptul litigios împreună

116 ( se vedea ./liescu, ransmiterea şi împărţeala moştenirii, /ditura (cademiei, 16>>, p.333

134 ( se vedea E.DeaF, op.cit., p.111

131 ( se vedea &9, secţ.civ.,dec.nr. 1166@1661, în Deciziile &9 1664!1663, p.1<=!1A1

1<8



cu c7eltuielile şi dob%nzile. (ceastă operaţiune poartă numele de retract litigios, iar cel care île)ercită retractant.

&ondiţii şi efectea.să e)iste un proces început, dar neterminat asupra fondului dreptului. Procesul trebuie să fie în

curs de judecată at%t în momentul cesiunii, c%t şi în momentul e)ercitării retractului. 0n viitor

proces nu justifică e)ercitarea retractului litigios. b. cesiunea să fie făcută în sc7imbul unui preţc.manifestarea voinţei de a e)ercita retractul litigios trebuie să fie însoţită de faptul material al

plăţii preţului real al cesiunii, cu dob%nzile aferente din ziua plăţii şi a c7eltuielilor făcute decesionar.

d. retractul litigios să fie e)ercitat înaintea instanţei cu ocazia dezbaterii procesului sau pecale e)trajudiciară, printr!o notificare.

Cetractul litigios nu se poate e)ercita în anumite condiţii limitativ prevăzute de lege1. c%nd cesiunea s!a făcut către un comoştenitor sau coproprietar al dreptului cedat. Bn acest

caz cesiunea are ca scop să pună capăt indiviziunii.3. c%nd cesiunea s!a făcut la un creditor spre plata creanţei.

8. c%nd cesiunea s!a făcut către posesorul fondului asupra căruia e)istă dreptul litigios.

1<<



CAPITOLUL IICONTRACTUL DE DONAŢIE

1. Noţi'ne% #egle-en+a#e &i ca#ac+e#e /'#i$ice

1.1. $oţiune >art.;:) Cod civil?.?iberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile

sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane. -u se pot face liberalităţi dec%t prin donaţie sau prin legat cuprins în testament.Donaţia este contractul prin care, cu intenţia de a gratifica, o parte, numită donator,

dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părţi, numită donatar.

1.2. Caractere juridice.a.Donaţia este un contract unilateral, deoarece numai una dintre părţi are obligaţii contractuale

#donatorul$.

b. Donaţia este un contract cu titlu gratuit. (stfel, donatorul transmite unul sau mai multedrepturi donatarului, fără ca aceasta din urmă să se oblige la plata vreunui ec7ivalent. &ae)cepţie menţionăm donaţia cu sarcină, în acest caz donaţia devine cu titlu oneros, dar numaiîn limita valorii sarcinii.

c.Donaţia este un contract solemn, deoarece este supusă formei speciale, impusă ca o condiţie advaliditatem. Donaţia se înc7eie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute.

9unt e)ceptate donaţiile indirecte, cele deg7izate şi darurile manuale.2unurile mobile care constituie obiectul donaţiei trebuie enumerate şi evaluate într!un

înscris, c7iar sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute a donaţiei.2unurile mobile corporale cu o valoare de p%nă la 3A.444 lei pot face obiectul unui dar

manual, cu e)cepţia cazurilor prevăzute de lege. Darul manual se înc7eie valabil prin acordulde voinţe al părţilor, însoţit de tradiţiunea bunului.

d. Donaţia este un contract translativ de proprietate.Bn cazul în care părţile nu au certitudinea că au înc7eiat un contract de donaţie, atunci

interpretarea urmează să se facă în sensul aplicării regulilor care guvernează actele cu titluoneros iar nu a regulilor prevăzute pentru liberalităţi133.

e. Donaţia este un contract irevocabil. Bn acest caz e)istă e)cepţii de la regulă şi anumedonaţia poate fi revocată pentru ingratitudine şi pentru nee)ecutarea fără justificare asarcinilor la care s!a obligat donatarul. Orice donaţie înc7eiată între soţi este revocabilă numaiîn timpul căsătoriei.

!. Con$iţii $e fon$Pentru a fi valabil înc7eiat un contract de donaţie trebuie să îndeplinească condiţiile de

fond prevăzute de art.6=5 &od civil

2.1. Capacitatea părţilor Orice persoană poate face şi primi liberalităţi, cu respectarea regulilor privind

capacitatea.&ondiţia capacităţii de a dispune prin liberalităţi trebuie îndeplinită la data la care

dispunătorul îşi e)primă consimţăm%ntul.&ondiţia capacităţii de a primi o donaţie trebuie îndeplinită la data la care donatarul

acceptă donaţia.133 ( se vedea ./liescu, oştenirea şi devoluţiunea ei, /ditura (ctami, 2ucureşti 16>>, p.1A8!1A<

1<A



2.2. 6ncapacitatea părţilor ..". Incapacită$i de a dona&el lipsit de capacitate de e)erciţiu sau cu capacitate de e)erciţiu restr%nsă nu poate

dispune de bunurile sale prin liberalităţi, cu e)cepţia cazurilor prevăzute de lege.

inorul nu poate să facă donaţii, altele dec%t darurile obişnuite potrivit stării luimateriale, şi nici să garanteze obligaţia altuia #art.1<> &od civil$.(ctele făcute cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art.1<< sunt anulabile,

dispoziţiile art. 1<< alin. #8$ fiind aplicabile în mod corespunzător.Bn cazul interzişilor judecătoreşti, potrivit art.15A &od civil bunurile celui pus sub

interdicţie judecătorească, descendenţii acestuia pot fi gratificaţi de către tutore, cu avizulconsiliului de familie şi cu autorizarea instanţei de tutelă, fără însă să se poată da scutire deraport.

Persoana care nu e)istă la data întocmirii liberalităţii poate beneficia de o liberalitatedacă aceasta este făcută în favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta dinurmă de a transmite beneficiarului obiectul liberalităţii îndată ce va fi posibil.

9ub sancţiunea nulităţii absolute, dispunătorul nu poate lăsa unui terţ dreptul de a!ldesemna pe beneficiarul liberalităţii sau de a stabili obiectul acesteia. &u toate acestea,repartizarea bunurilor transmise prin legat unor persoane desemnate de testator poate fi lăsatăla aprecierea unui terţ.

/ste valabilă liberalitatea făcută unei persoane desemnate de dispunător, cu o sarcinăîn favoarea unei persoane alese fie de gratificat, fie de un terţ desemnat, la r%ndul său, tot decătre dispunător.

... Incapacită$i de a primi .Inca)aci+,ţi ab"ol'+e $e a )#i-i.Persoanele fizice neconcepute şi organizaţiile care n!au dob%ndit personalitatea

juridică nu au capacitatea de a primi donaţii. &opilul conceput poate fi gratificat.Potrivit legilor speciale ale profesiei, demnitarii, judecătorii, procurorii au interdicţia

de a primi cu titlu gratuit. 9ancţiunea civilă a actului făcut cu încălcarea acestei incapacităţieste nulitatea absolută.

Inca)aci+,ţi #ela+ie $e a )#i-i9unt anulabile liberalităţile făcute medicilor, farmaciştilor sau altor persoane, în

perioada în care, în mod direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză a decesului. (ceastă dispoziţie se aplică şi preoţilor care auasistat pe donator din punct de vedere religios în cursul ultimei boli.

9unt e)ceptate de la sancţiune potrivit art.664 alin.3 &od civil liberalităţile făcutesoţului, rudelor în linie dreaptă sau colateralilor privilegiaţi şi liberalităţile făcute altor rude

p%nă la al patrulea grad inclusiv, dacă, la data liberalităţii, dispunătorul nu are soţ şi nici rudeîn linie dreaptă sau colaterali privilegiaţi.9unt de asemenea anulabile liberalităţile făcute de cel reprezentat sau ocrotit c7iar

după dob%ndirea capacităţii depline de e)erciţiu persoana nu poate dispune prin liberalităţi înfolosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta săfi primit de la instanţa de tutelă descărcare pentru gestiunea sa.

9e e)ceptează situaţia în care reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal esteascendentul dispunătorului.

9ancţiunea nulităţii relative se aplică şi liberalităţilor deg7izate sub forma unuicontract cu titlu oneros sau făcute unei persoane interpuse.

9urdo!mutul care nu ştie să scrie nu poate accepta o donaţie dec%t cu asistarea unui

curator special numit de (utoritatea utelară, care va avea rolul de interpret al voinţei surdo!mutului.

1<>



1. Persoanele juridice.a.Donaţiile făcute statului urmează să fie acceptate după cum urmează• Donaţiile oferite ministerelor, altor organe sau instituţii centrale care depind direct de Luvern,

precum şi unităţilor bugetare care fac parte din sistemul acestora se acceptă de ministrul sauconducătorul organului sau instituţiei"

• Donaţiile oferite unităţilor administrativ!teritoriale se acceptă, după caz, de consiliul judeţeansau al municipiului 2ucureşti

• Donaţiile oferite regiilor autonome sau societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat seacceptă de conducătorii acestora însă, dacă sunt de interes naţional, cu autorizaţia prealabilă aorganului tutelar, iar dacă sunt de interes local, cu autorizaţia consiliului judeţean sau almunicipiului 2ucureşti, după caz.

b. &%t priveşte persoanele juridice care nu sunt de stat, acceptarea donaţiilor oferiteasociaţiilor sau fundaţiilor fără scop patrimonial se poate face numai cu autorizaţie prealabilăşi avizul guvernului, cu e)cepţia contribuţiilor sau donaţiilor iniţiale necesare pentrualcătuirea patrimoniului propriu, a cotizaţiilor periodice şi a subvenţiilor din partea statului138.

c.Persoanele juridice care nu sunt de stat dat urmăresc un scop patrimonial, precum şisindicatele13<, pot accepta donaţiile, prin organele lor, fără autorizaţie prealabilă.&u privire la momentul c%nd capacitatea este cerută trebuie să reţinem următoarele

aspecte.Dacă donaţia se înc7eia prin acte separate #între absenţi$, donatorul trebuie să fie

capabil în momentul facerii ofertei, în momentul acceptării ei de către donatar şi în momentul primirii comunicării actului de acceptare, căci donaţia produce efecte numai în acest moment.

-erespectarea incapacităţilor ' at%t de a face, c%t şi de a primi donaţii ' sesancţionează, de regulă, numai cu nulitatea relativă a contractului, nulitatea put%nd fi invocatăde cel ocrotit sau de succesorii săi în drepturi.

Bn unele cazuri c%nd incapacităţile sunt dictate de interese de ordine publică,

sancţiunea este nulitatea absolută a contractului #sancţiunea nulităţii absolute se aplică şidonaţiilor făcute medicilor, farmaciştilor şi preoţilor$.

2.3. Consimţăm"ntul Pentru a fi înc7eiată valabil o donaţie trebuie să e)primat în mod liber cu intenţia de a

produce efecte juridice, av%nd la bază voinţa părţilor. Bn cazul în care consimţăm%ntul esteviciat se sancţionează cu nulitatea relativă.

2.(. Obiectul contractului Potrivit dreptului comun, bunul care formează obiectul contractului trebuie să fie în

circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, posibil, licit13A şi să e)iste sau să poată

e)ista în viitor.Din bunurile viitoare nu pot forma obiectul donaţiei.

2.). Cauza contractului de donaţie9copul pentru care donatorul transferă, cu titlu gratuit, proprietatea sau un alt drept

patrimonial altei persoane trebuie să fie real licit şi moral. Bn caz contrar, donaţia nu poate fivalabil înc7eiată.

138 ( se vedea (rt.8 şi =6 din ?egea nr.31@163<" &9, secţ.com., dec.nr.<>@1668 şi nr. 3A6@1663, în Dreptul nr.6, 1668,p.55" Deciziile &91664!1663, p.<63" /. Popa Cegimul juridic privind înfiinţarea de persoane juridice cu scop nepatrimonial sau nelucrativ, în Dreptul nr.6,1668, p.85!86" J.2eligrădeanu, +nstanţa competentă să dispună cu privire la persoanlitatea juridică a asociaţiilor, fundaţiilor, federaţiilor şi

confederaţiilor, în Dreptul nr.3, 166<, p.54!51.13< ( se vedea (rt.38 alin.1 din ?egea nr.A<@1661

13A ( se vedea dec.civ.nr.11<5@16=>, a .. Hunedoara, în CCD nr.6, 16=5, p.5>

1<5



Donaţia ce are o cauză care contravine legii sau bunelor moravuri ori ordinii publiceeste nulă absolut. Dovada incumbă celui care o pretinde şi poate fi făcută prin oricare dintremijloacele de probă.

&auza donaţiei cuprinde două elemente intenţia de a gratifica şi motivul determinant.+ntenţia de a gratifica constă în transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun

sau altui drept real sau de creanţă, cu titlu, gratuit.otivul determinat este scopul practic urmărit de donator, element subiectiv, variabilşi concret.

. P#inci)i'l i#eocabili+,ţii $onaţiilo#

?iberalităţile între vii sunt, prin esenţa lor, irevocabile13>.

3.1. Donaţia nu este valabilă atunci c"nd cuprinde clauze ce permit donatorului săo revoce prin voinţa sa.

(stfel, este lovită de nulitate absolută donaţia care #art.141A &od civil$

a$ este afectată de o condiţie a cărei realizare depinde e)clusiv de voinţa donatorului" b$ impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le!ar contracta în viitor, dacă

valoarea ma)imă a acestora nu este determinată în contractul de donaţie"c$ conferă donatorului dreptul de a denunţa unilateral contractul"d$ permite donatorului să dispună în viitor de bunul donat, c7iar dacă donatorul moare

fără să fi dispus de acel bun. Dacă dreptul de a dispune vizează doar o parte din bunuriledonate, nulitatea operează numai în privinţa acestei părţi.

9unt considerate clauze permise următoareleDonaţia poate fi cu termen, pentru că termenul nu afectează dob%ndirea dreptului

transmis, ci numai e)erciţiul acelui drept.Donaţia poate fi afectată de o condiţie cazuală sau mi)tă, respectiv şi de voinţa unei

alte persoane dec%t donatorul.Poate fi stipulată plata datoriilor prezente al donatoruluiPrevede e)pres posibilitatea stipulării reîntoarcerii convenţionale a bunurilor dăruite

pentru cazul c%nd donatarul ar muri înainte de donator, c7iar dacă lasă descendenţi sau pentrucazul de predeces al donatarului şi al descendenţilor lui.

Bn cazul depunerii unei sume de bani la &/& sau alte unităţi bancare, pe numele altei persoane, deponentul poate insera în libret o clauză de împuternicire pe seama sa.

-ici clauzele de inalienabilitate nu contravin principiului irevocabilităţii.Donaţia cu rezerva uzufructului în favoarea donatorului135 sau a unui terţ.

3.2. Orice donaţie !nceiată !ntre soţi este revocabilă numai !n timpul căsătoriei.3.3. $ulitatea căsătoriei atrage nulitatea relativă a donaţiei făcute soţului de rea-

credinţă./ste lovită de nulitate orice simulaţie în care donaţia reprezintă contractul secret în

scopul de a eluda revocabilitatea donaţiilor între soţi./ste prezumată persoană interpusă, p%nă la proba contrară, orice rudă a donatarului la

a cărei moştenire acesta ar avea vocaţie în momentul donaţiei şi care nu a rezultat dincăsătoria cu donatorul.

13> ( se vedea E. DeaF. ratat de drept civil. &ontracte speciale. /ditura (ctamin,1666, p.1<1!1<3.

135 ( se vedea imiş, dec.civ.nr.<4@16=5, în CCd nr.A@16=5, p.>5

1<=



3.(. Cauzele legale de revocare a donaţiilor Donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine şi pentru nee)ecutarea fără justificare a

sarcinilor la care s!a obligat donatarul.Cevocarea pentru ingratitudine şi pentru neîndeplinirea sarcinilor nu operează de

drept. Reoca#ea )en+#' ing#a+i+'$ine.Donaţia se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuria$ dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoane apropiate lui sau,

ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l!a înştiinţat" b$ dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de

donator"c$ dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în

nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ţin%ndu!se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donaţiei.

(cţiunea în revocare13= pentru ingratitudine este o pedeapsă civilă şi se caracterizează

prin următoarelea./ste o acţiune strict personală şi deci poate fi intentată numai de persoana împotriva căreia

faptele au fost săv%rşite, adică numai de donator.Bn mod e)cepţional moştenitorii devin titularii acţiunii în revocareDacă a fost intentată de donator, dar acesta a decedat înainte de terminarea procesului"Dacă donatorul a decedat înainte de e)pirarea termenului în care acţiunea poate fi

intentată. b. itularul acţiunii cunosc%nd faptul de ingratitudine îl poate ierta pe donatar.c.(cţiunea nu se poate intenta dec%t în contra autorului faptului de ingratitudined. (dmiterea acţiunii nu produce efecte retroactive faţă de terţi.

oate donaţiile sunt supuse revocării pentru cauză de ingratitudine.Reoca#ea )en+#' neeec'+a#ea "a#ciniiDacă donaţia este cu sarcină, donatarul are obligaţia de a e)ecuta sarcina, deoarece în

caz contrar, donaţia va fi revocată.9arcina reprezintă o obligaţie impusă de donator gratificatului, în limita cărei se

diminuează caracterul gratuit al liberalităţii.9arcina trebuie să fi posibilă, licită şi morală. /a poate fi dispusă în favoare

dispunătorului, în favoarea terţului sau în favoarea gratificantului însuşi.Cevocarea donaţiei intervine în situaţia în care nee)ecutarea ei provine de la donatar

care se află în culpă. Cevocarea donaţiei pentru nee)ecutarea sarcinii este judiciară, deci pentru a produce efecte ea trebuie să fie cerută instanţei de judecată.

9arcina poate fi e)ecutată de oricine are vreun interes şi anume de moştenitorii, decreditorii c7irografari ori de cesionar.Bn cazul sarcinii stipulate în favoare unui terţ, acesta poate cere numai e)ecutarea

obligaţiei asumate de donatar, dar nu şi rezoluţiunea contractului, deoarece el nu este partecontractantă.

Dreptul la acţiunea prin care se solicită e)ecutarea sarcinii sau revocarea donaţiei se prescrie în termen de 8 ani de la data la care sarcina trebuia e)ecutată.

Donatarul este ţinut să îndeplinească sarcina numai în limita valorii bunului donat,actualizată la data la care sarcina trebuia îndeplinită.

&%nd donaţia este revocată pentru neîndeplinirea sarcinilor, bunul reintră în patrimoniul donatorului liber de orice drepturi constituite între timp asupra lui

13= ( se vedea 2i7or, dec.civ.nr.15=@1656, în CCD nr.13@1656, p.<4

1<6



3. Donaţiile "i-'la+e% in$i#ec+e &i $a#'#ile -an'ale

(.1. Donaţiile simulateDonaţiile simulate sunt de mai multe feluri donaţii deg7izate, donaţii prin interpunere

de persoane.

Donaţia e"+e $eg(i*a+, c%nd conform actului public apare încadrată într!o operaţiune juridică cu titlu oneros9imulaţia în general nu este sancţionată cu nulitatea136.Eorma pe care trebuie să o îmbrace donaţia deg7izată este cea autentică184.&%t priveşte proba deg7izării, se aplică regulile din materia simulaţiei, deci părţile şi

succesorii lor universali ori cu titlu universal o pot dovedi prin contraînscris sau început dedovadă scrisă care poate fi completată cu martori şi prezumţii 181. erţii, inclusiv succesorii cutitlu particular şi creditorii c7irografari ai părţilor, pot face dovada prin orice mijloc de probă.

Potrivit &odului civil p%nă la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către undescendent ori un ascendent privilegiat sau către soţul supravieţuitor este prezumată a fidonaţie dacă înstrăinarea s!a făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitaţiei sau în sc7imbul

întreţinerii pe viaţă ori a unei rente viagere. Prezumţia operează numai în favoareadescendenţilor, ascendenţilor privilegiaţi şi a soţului supravieţuitor ai defunctului, dacă aceştianu au consimţit la înstrăinare.

Bn cazul $onaţiei )#in in+e#)'ne#e $e )e#"oane simulaţia nu vizează natura gratuită acontractului, ci persoana adevăratului donatar.

Deoarece contractul care se înc7eie cu persoana interpusă este o donaţie, neîndoielnictrebuie să fie înc7eiat în formă autentică, realiz%ndu!se astfel scopul ocrotirii donatorului şi afamilie sale.

9ancţiunea nulităţii relative se aplică şi liberalităţilor deg7izate sub forma unuicontract cu titlu oneros sau făcute unei persoane interpuse.

9unt prezumate p%nă la proba contrară ca fiind persoane interpuse ascendenţii,descendenţii şi soţul persoanei incapabile de a primi liberalităţi, precum şi ascendenţii şidescendenţii soţului acestei persoane.

(.2. Donaţii indirecteDonaţiile indirecte sunt acte juridice înc7eiate cu intenţia de a gratifica, dar înfăptuite

pe calea unui act juridic diferit de contractul de donaţie183.Bn cazul donaţiei indirecte actul ce se înc7eie #altul dec%t donaţia$ este real, voit de

părţi, dar prin intermediul lui se realizează indirect o gratificare, o libertate188.Donaţiile din această categorie nu trebuie să fie făcute respect%nd forma autentică şi

sunt supuse numai regulilor de fond #nu şi de formă$ale donaţiilor. Bn sc7imb, actul prin

intermediul căruia se realizează indirect liberalitatea trebuie să fie înc7eiat cu respectareacondiţiilor de formă şi de fond.(ctele cele mai întrebuinţate pentru realizarea unei donaţii deg7izate sunt renunţarea

la un drept, remiterea de datorie şi stipulaţia în folosul altuia18<.Dacă renunţarea este făcută cu intenţia de a gratifica atunci aceasta are ca rezultat

facerea unei liberalităţi18A. Prin urmare, numai e)istenţa intenţiei de a gratifica dă naştere unei

136 ( se vedea &. 9tătescu, &. 2%rsan, op.cit., p.5=

184 ( se vedea &.Hamangiu, +.Cosetti 2ălănescu, (l. 2ăicoianu, op.cit. p.558

181 ( se vedea &9,secţ.civ.dec.nr.<>8@1668, în urisprudenţa &9 1668, p.85!86.

183 ( se vedea 9 secţ.civ.,dec.nr.<35@1651, în &D,1651, p.131

188 ( se vedea E. DeaF, op.cit., p.1A<

18< ( se vedea Dec 9, completul de 5 judecători, nr.6@16=>, cu -ote de (. &7iara şi . 9toica, . Conea, în Dreptul nr.3!8, 1661, p.<1!A3.

18A ( se vedea &.Hamangiu, +.Cosetti 2ălănescu, (l. 2ăicoianu, p.555

1A4



donaţii indirecte. Donaţia este de fapt un act accesoriu al operaţiei principale care esterenunţarea şi de care va profita persoana c7emată în puterea legii de a beneficia de dreptulrespectiv.

Cenunţările obişnuite sunt scutite de forma prevăzută pentru donaţii, doar dacă sunt pur abdicative de drepturi, iar nu translative.

1. Cemiterea pe datorie.0n creditor renunţă cu acordul debitorului total sau parţial, cu titlu gratuit lavalorificarea dreptului de creanţă18>.

3. 9tipulaţia în favoarea unei terţe persoane.• (ceastă donaţie se realizează independent de acceptarea donaţiei de către donatar, se naşte

direct şi nemijlocit în patrimoniul său din momentul înc7eierii contractului între stipulantul!donator şi promitent185.

• (cceptarea donaţiei poate fi făcută nu numai de către donatar, dar şi de către succesorii săi îndrepturi, şi nu numai în timpul vieţii, dar şi după moartea donatorului.

• Donaţia devine irevocabilă numai din momentul acceptării.

++.<.8. Darurile manuale.Darul manual18= reprezintă o categorie specială de donaţie pentru validitatea căreia secer întrunite două elemente a$. acordul de voinţă pentru a transfera şi dob%ndi un drept cutitlu gratuit" b$. tradiţiunea, predarea efectivă şi reală #materială$ a bunului dăruit.

emeiul juridic al darului manual este acordul părţilor.2unurile mobile corporale cu o valoare de p%nă la 3A.444 lei pot face obiectul unui dar

manual, cu e)cepţia cazurilor prevăzute de lege. Darul manual se înc7eie valabil prin acordulde voinţe al părţilor, însoţit de tradiţiunea bunului.

Poate constitui dar manual depunerea de către părinţi a unei sume de bani la &/& penumele copilului minor #sau major$, astfel înc%t nu mai fac parte din bunurile comune alesoţilor şi nu formează obiectul partajului la încetarea comunităţii186, afară numai dacă se

dovedeşte că depunerea pe numele copilului nu s!a făcut cu intenţia ca suma în cauză să iasădin patrimoniul comun al soţilor şi să intre în patrimoniul copilului1<4. -u constituie dar manual predarea unui libret nominalizat pe numele donatorului ori

altei persoane, dar netransferat pe numele donatarului, pentru că simpla predarea a unui titlunominativ nu implică transferul dreptului asupra sumelor 1<1.

-u constituie dar manual predarea unui libret nominativ, în care primitorul este înscrisla clauza testamentară, pentru că drepturile sale se vor naşte numai la moartea titularului delibret. Dacă primitorul este înscris la clauza de împuternicire, poate fi vorba de un dar manual,dacă înscrierea clauzei şi predarea ' primirea libretului s!au făcut cu intenţia de a face şi de a

primi o liberalitate.

4. Efec+ele con+#ac+'l'i $e $onaţie

&a efect1<3 al donaţiei, dreptul care formează obiectul contractului se transmite din patrimoniul donatorului în patrimoniul donatarului.

18> ( se vedea &. 9tătescu, &. 2%rsan, op.cit., p.8<A

185 ( se vedea &. 9tătescu, &. 2%rsan, op.cit., p.53!58

18= E. DeaF, op.cit., p.1A6

186 ( se vedea . Pătulea, -atura şi efectele juridice ale actelor de depunere de sume de bani pe librete de economii &/& întocmite penumele altor persoane dec%t depunătorul, în CCD nr.A,16=3,p.13!1<" /. 9afta!Comano, /)amen teoretic al participării judiciare referitoare lacontractul de donaţie, în CCD nr.>,16=6, p.<=" 9, secţ.civ.,dec.nr.33><@16=<, în &D, 16=<, p.6>

1<4 ( se vedea 9,secţ.civ.,dec.nr.1<>>@16=3, în &D, 16=3, p.18<!185

1<1 ( se vedea . enesi, -otă la dec.civ. a 2i7or nr.15=@1656, în CCD nr.13, 1656, p.<4!<1.

1<3 ( se vedea E. DeaF, op.cit., p.1>=

1A1



).1. Obligaţiile donatorului.A.1.1. Obligaţia de predare.Donatorul are obligaţia să predea bunul dăruit potrivit clauzelor stabilite şi să!l

păstreze p%nă la predare, răspunz%nd de pieirea sau deteriorarea lui din vina sa. Dacă predarea

se face ulterior atunci donatorul are obligaţia şi de a conserva lucrul.A.1.3. Obligaţia de garanţie.Bn principiu donatorul nu datorează garanţie pentru evicţiune şi nici pentru vicii

ascunse, deoarece contractul este cu titlu gratuit.Prin e)cepţie, donatorul datorează garanţie în următoarele cazuri

a.Dacă a promis e)pres garanţia pentru evicţiune sau pentru vicii. b. Dacă evicţiunea provine din faptul său personal.c.Bn caz de dol, donatorul răspunde de pagubele rezult%nd din viciile ascunse, cunoscute de el şi

necomunicate, care au cauzat un prejudiciu donataruluid. Dacă donaţia nu este pur gratuită, donatorul răspunde de evicţiune în limita valorii

sarcinilor.

A.1.8. Obligaţia de a daPrincipalul efect al donaţiei este transmiterea dreptului real care formează obiectul

contractului din patrimoniul donatorului în patrimoniul donatarului #obligaţia de a da$.Dacă obiectul contractului de donaţie este un drept real imobiliar atunci aceste trebuie

înscrise în cartea funciară sunt drepturi tabulare. /le se dob%ndesc, se modifică şi se stingnumai cu respectarea regulilor de carte funciară.

).2. Obligaţiile donatarului.&%nd donaţia este pur gratuită, donatarul nu are nici o obligaţie, ci numai o îndatorire

denumită tradiţional Nrecunoştinţă;1<8, care, în cazuri anume determinate de lege, estesancţionată prin posibilitatea dată donatorului de a revoca donaţia pentru cauză deingratitudine1<<. Cevocarea donaţiei pentru nee)ecutarea sarcinii trebuie să fie cerută în

justiţie.9arcina ca şi condiţia, nu trebuie să fie imposibilă, ilicită sau imorală. /a poate fi

prevăzută fie în favoarea donatorului, fie în favoarea unei terţe persoane, fie în favoareadonatarului însuşi.

Prin caracterul său translativ de proprietate, contractul de donaţie produce efecte directdoar între părţile contractante.

Pentru ca donaţia să producă efecte şi faţă de terţi, este necesară îndeplinirea formelor de publicitate.

5. Ra)o#+'l &i #e$'cţi'nea $onaţiei,.1. 9aportul donaţiilor Caportul donaţiilor este obligaţia pe care o au între ei soţul supravieţuitor şi

descendenţii defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală de a readuce lamoştenire bunurile care le!au fost donate fără scutire de raport de către cel ce lasă moştenirea.

Bn lipsă de stipulaţie contrară din partea donatorului, sunt obligaţi la raport numai dacăar fi avut vocaţie concretă la moştenirea defunctului în cazul în care aceasta s!ar fi desc7is ladata donaţiei.

Bn caz de renunţare la moştenirea legală, descendentul sau soţul supravieţuitor nu maiare obligaţia de raport, put%nd păstra liberalitatea primită în limitele cotităţii disponibile.

1<8 ( se vedea E. DeaF, op.cit., p.154

1<< ( se vedea &. 9tătescu, &. 2%rsan, op.cit., p.81=

1A3



Prin stipulaţie e)presă în contractul de donaţie, donatarul poate fi obligat la raportuldonaţiei şi în cazul renunţării la moştenire. Bn acest caz, donatarul va readuce la moştenirenumai valoarea bunului donat care depăşeşte partea din bunurile defunctului la care ar fi avutdreptul ca moştenitor legal.

Dreptul de a cere raportul îl au numai descendenţii şi soţul supravieţuitor, precum şi,

pe cale oblică, creditorii personali ai acestora.oştenitorul datorează raportul numai pentru donaţiile pe care le!a primit personal dela donator.

Dacă descendentul donatarului vine în nume propriu la moştenirea donatorului, nu esteobligat să raporteze donaţia făcută ascendentului său, c7iar dacă a acceptat moştenireaacestuia din urmă.

Descendentul care vine la moştenire prin reprezentare succesorală este obligat săraporteze donaţia primită de la defunct de către ascendentul său pe care îl reprezintă, c7iar dacă nu l!a moştenit pe acesta din urmă.

-u sunt supuse raportuluia$ donaţiile pe care defunctul le!a făcut cu scutire de raport. 9cutirea poate fi făcută

prin c7iar actul de donaţie sau printr!un act ulterior, întocmit în una dintre formele prevăzute pentru liberalităţi"

b$ donaţiile deg7izate sub forma unor înstrăinări cu titlu oneros sau efectuate prin persoane interpuse, cu e)cepţia cazului în care se dovedeşte că cel care a lăsat moştenirea aurmărit un alt scop dec%t scutirea de raport"

c$ darurile obişnuite, donaţiile remuneratorii şi, în măsura în care nu sunt e)cesive,sumele c7eltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională adescendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici c7eltuielile de nuntă, în măsura în care cel carelasă moştenirea nu a dispus altfel"

d$ fructele culese, veniturile scadente p%nă în ziua desc7iderii moştenirii şiec7ivalentul bănesc al folosinţei e)ercitate de donatar asupra bunului donat.

De asemenea, raportul nu este datorat nici în cazul în care bunul donat a pierit fărăculpa donatarului. &u toate acestea, dacă bunul a fost reconstituit prin folosirea uneiindemnizaţii încasate ca urmare a pieirii sale, donatarul este ţinut să facă raportul bunului înmăsura în care indemnizaţia a servit la reconstituirea acelui bun. Bn cazul în care indemnizaţianu a fost utilizată în acest scop, ea însăşi este supusă raportului. Dacă indemnizaţia rezultădintr!un contract de asigurare, aceasta se raportează numai în măsura în care depăşeştecuantumul total al primelor plătite de donatar.

Caportul se face prin ec7ivalent. /ste considerată ca nescrisă dispoziţia care impunedonatarului raportul în natură.

&u toate acestea, donatarul poate efectua raportul în natură dacă la data cererii de

raport este încă proprietarul bunului şi nu l!a grevat cu o sarcină reală şi nici nu l!a dat înlocaţiune pentru o perioadă mai mare de 8 ani.Caportul prin ec7ivalent se poate realiza prin preluare, prin imputaţie sau în bani.Caportul prin preluare se realizează prin luarea din masa succesorală de către

moştenitorii îndreptăţiţi la raport a unor bunuri, pe c%t posibil de aceeaşi natură şi calitate cucele care au format obiectul donaţiei, ţin%nd seama de cotele succesorale ale fiecăruia.

Bn cazul raportului prin imputaţie, valoarea donaţiei se scade din partea moştenitoruluiobligat la raport.

Bn cazul raportului în bani, cel obligat la raport va depune la dispoziţia celorlalţimoştenitori o sumă de bani care reprezintă diferenţa dintre valoarea bunului donat şi parteadin această valoare ce corespunde cotei sale succesorale.

Caportul se realizează în cadrul partajului, prin bună învoială sau pe cale judecătorească.

1A8



Caportul cerut de unul dintre moştenitori profită şi celorlalţi moştenitori îndreptăţiţi săsolicite raportul, cu e)cepţia celor care au renunţat în mod e)pres la raport.

Bn vederea efectuării raportului prin ec7ivalent, se ia în considerare valoarea bunuluidonat la momentul judecăţii, ţin%ndu!se însă cont de starea lui în momentul donaţiei, din carese scade valoarea, la momentul judecăţii, a sarcinilor asumate prin contractul de donaţie.

Dacă bunul a fost înstrăinat de donatar anterior cererii de raport, se ţine seama devaloarea lui la data înstrăinării. Dacă bunul donat a fost înlocuit cu altul, se ţine cont devaloarea, la data raportului, a bunului intrat în patrimoniu şi de starea lui la momentuldob%ndirii. otuşi, dacă devalorizarea bunului intrat în patrimoniu era inevitabilă la datadob%ndirii, în virtutea naturii sale, înlocuirea bunului nu este luată în considerare.

9umele de bani sunt supuse inde)ării în raport cu indicele inflaţiei, corespunzător perioadei cuprinse între data intrării lor în patrimoniul donatarului şi data realizării raportului.

Donatarul are dreptul să recupereze, proporţional cu cotele succesorale, c7eltuielilerezonabile pe care le!a făcut cu lucrările adăugate, precum şi cu lucrările autonome necesareşi utile p%nă la data raportului.

otodată, donatarul este răspunzător de toate degradările şi deteriorările care au

micşorat valoarea bunului ca urmare a faptei sale culpabile.#8$ Donatarul poate reţine bunul p%nă la plata efectivă a sumelor ce îi sunt datorate

pentru c7eltuielile facute, afară de cazul în care creanţa lui se compensează cu despăgubirile pe care le datorează.

,.2. 9educţiunea donaţiilor 9tabilirea rezervei succesorale şi a cotităţii disponibilealoarea masei succesorale, în funcţie de care se determină rezerva succesorală şi

cotitatea disponibilă, se stabileşte astfela$ determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor e)istente

în patrimoniul succesoral la data desc7iderii moştenirii" b$ determinarea activului net al moştenirii, prin scăderea pasivului succesoral din

activul brut"c$ reunirea fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor făcute de cel

care lasă moştenirea.Bn vederea aplicării alin. #1$ lit. c$, se ia în considerare valoarea la data desc7iderii

moştenirii a bunurilor donate, ţin%ndu!se însă cont de starea lor în momentul donaţiei, din carese scade valoarea sarcinilor asumate prin contractele de donaţie. Dacă bunurile au fostînstrăinate de donatar, se ţine seama de valoarea lor la data înstrăinării. Dacă bunurile donateau fost înlocuite cu altele, se ţine cont de valoarea, la data desc7iderii moştenirii, a bunurilor intrate în patrimoniu şi de starea lor la momentul dob%ndirii. otuşi, dacă devalorizarea

bunurilor intrate în patrimoniu era inevitabilă la data dob%ndirii, în virtutea naturii lor,

înlocuirea bunurilor nu este luată în considerare. Bn măsura în care bunul donat sau cel care l!aînlocuit pe acesta a pierit fortuit, indiferent de data pieirii, donaţia nu se va supune reuniriifictive. 9umele de bani sunt supuse inde)ării în raport cu indicele inflaţiei, corespunzător

perioadei cuprinse între data intrării lor în patrimoniul donatarului şi data desc7ideriimoştenirii.

-u se va ţine seama în stabilirea rezervei de darurile obişnuite, de donaţiileremuneratorii şi, în măsura în care nu sunt e)cesive, nici de sumele c7eltuite pentruîntreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională a descendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici de c7eltuielile de nuntă.

P%nă la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent ori unascendent privilegiat sau către soţul supravieţuitor este prezumată a fi donaţie dacă

înstrăinarea s!a făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitaţiei sau în sc7imbul întreţinerii pe viaţă ori a unei rente viagere. Prezumţia operează numai în favoarea descendenţilor,

1A<



ascendenţilor privilegiaţi şi a soţului supravieţuitor ai defunctului, dacă aceştia nu auconsimţit la înstrăinare.

Cezerva succesorală şi cotitatea disponibilă se calculează în funcţie de valoareastabilită potrivit alin. #1$. ?a stabilirea rezervei nu se ţine seama de cei care au renunţat lamoştenire, cu e)cepţia celor obligaţi la raport.

După desc7iderea moştenirii, liberalităţile care încalcă rezerva succesorală sunt supusereducţiunii, la cerere.Ceducţiunea liberalităţilor e)cesive poate fi cerută numai de către moştenitorii

rezervatari, de succesorii lor, precum şi de către creditorii c7irografari ai moştenitorilor rezervatari.

&ăile de realizare a reducţiuniiCeducţiunea liberalităţilor e)cesive se poate realiza prin buna învoială a celor

interesaţi.Bn lipsa unei asemenea învoieli, reducţiunea poate fi invocată în faţa instanţei de

judecată pe cale de e)cepţie sau pe cale de acţiune, după caz.Bn cazul pluralităţii de moştenitori rezervatari, reducţiunea operează numai în limita

cotei de rezervă cuvenite celui care a cerut!o şi profită numai acestuia.Dreptul la acţiunea în reducţiune a liberalităţilor e)cesive se prescrie în termen de 8

ani de la data desc7iderii moştenirii sau, după caz, de la data la care moştenitorii rezervatariau pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalităţilor.

Bn cazul liberalităţilor e)cesive a căror e)istenţă nu a fost cunoscută de moştenitoriirezervatari, termenul de prescripţie începe să curgă de la data c%nd au cunoscut e)istenţaacestora şi caracterul lor e)cesiv.

/)cepţia de reducţiune este imprescriptibilă e)tinctiv.Ordinea reducţiunii?egatele se reduc înaintea donaţiilor.?egatele se reduc toate deodată şi proporţional, afară dacă testatorul a dispus că

anumite legate vor avea preferinţă, caz în care vor fi reduse mai înt%i celelalte legate.Donaţiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a datei lor, încep%nd cu cea mai nouă.Donaţiile concomitente se reduc toate deodată şi proporţional, afară dacă donatorul a

dispus că anumite donaţii vor avea preferinţă, caz în care vor fi reduse mai înt%i celelaltedonaţii.

Dacă beneficiarul donaţiei care ar trebui redusă este insolvabil, se va proceda lareducţiunea donaţiei anterioare.

Ceducţiunea are ca efect ineficacitatea legatelor sau, după caz, desfiinţarea donaţiilor în măsura necesară întregirii rezervei succesorale.

Bntregirea rezervei, ca urmare a reducţiunii, se realizează în natură.

Ceducţiunea se realizează prin ec7ivalent în cazul în care, înainte de desc7idereamoştenirii, donatarul a înstrăinat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, precum şiatunci c%nd bunul a pierit dintr!o cauză imputabilă donatarului.

&%nd donaţia supusă reducţiunii a fost făcută unui moştenitor rezervatar care nu esteobligat la raportul donaţiei, acesta va putea păstra în contul rezervei sale partea care depăşeştecotitatea disponibilă.

Dacă donatarul este un succesibil obligat la raport, iar partea supusă reducţiuniireprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar poate păstra

bunul, iar reducţiunea necesară întregirii rezervei celorlalţi moştenitori rezervatari se va face prin luare mai puţin sau prin ec7ivalent bănesc.

Bn cazul întregirii rezervei în natură, gratificatul păstrează fructele părţii din bun care

depăşeşte cotitatea disponibilă, percepute p%nă la data la care cei îndreptăţiţi au cerutreducţiunea.

1AA



Ceducţiunea unor liberalităţi specialeDacă donaţia sau legatul are ca obiect un uzufruct, uz ori abitaţie sau o rentă ori

întreţinere viageră, moştenitorii rezervatari au facultatea fie de a e)ecuta liberalitatea astfelcum a fost stipulată, fie de a abandona proprietatea cotităţii disponibile în favoarea

beneficiarului liberalităţii, fie de a solicita reducţiunea potrivit dreptului comun.

Dacă moştenitorii rezervatari nu se înţeleg asupra opţiunii, reducţiunea se va face potrivit dreptului comun.+mputarea liberalităţilor Dacă beneficiarul liberalităţii nu este moştenitor rezervatar, liberalitatea primită se

impută asupra cotităţiiDacă gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea nu este supusă raportului, ea

se impută asupra cotităţii disponibile. Dacă este cazul, e)cedentul se impută asupra cotei derezervă la care are dreptul gratificatul şi, dacă o depăşeşte, este supus reducţiunii.

Dacă gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea este supusă raportului, ea seimpută asupra rezervei celui gratificat, iar dacă e)istă, e)cedentul se impută asupra cotităţiidisponibile, afară de cazul în care dispunătorul a stipulat imputarea sa asupra rezervei globale.

Bn acest ultim caz, numai partea care e)cedează rezervei globale se impută asupra cotităţiidisponibile. Bn toate cazurile, dacă se depăşeşte cotitatea disponibilă, liberalitatea este supusăreducţiunii.

1A>



CAPITOLUL IIICONTRACTUL DE 0ANDAT

0an$a+'l c' #e)#e*en+a#e

1 Noţi'ne

andatul este un contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să înc7eieunul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant, care îi dăaceastă împuternicire şi pe care îl reprezintă1<A.

andatul este cu titlu gratuit sau cu titlu onerosandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. andatul dintre două persoane fizice

se prezumă a fi cu titlu gratuit. &u toate acestea, mandatul dat pentru acte de e)ercitare a uneiactivităţi profesionale se prezumă a fi cu titlu oneros.

Dacă mandatul este cu titlu oneros, iar remuneraţia mandatarului nu este determinată

prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii, uzanţelor ori, în lipsă, după valoareaserviciilor prestate.

andatul este cu sau fără reprezentare.andatul este un contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să înc7eie

unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant.andatul fără reprezentare este contractul în temeiul căruia o parte, numită mandatar,

înc7eie acte juridice în nume propriu, dar pe seama celeilalte părţi, numită mandant, şi îşiasumă faţă de terţi obligaţiile care rezultă din aceste acte, c7iar dacă terţii aveau cunoştinţădespre mandat.

&onflictul de interese intervine atunci c%nd contractul înc7eiat de un reprezentant aflatîn conflict de interese cu reprezentatul poate fi anulat la cererea reprezentatului, atunci c%ndconflictul era cunoscut sau trebuia să fie cunoscut de contractant la data înc7eieriicontractului.

!. Ca#ac+e#e /'#i$ice.

a$. andatul este un contract consensual deoarece pentru înc7eierea lui valabilă estesuficientă simpla manifestare de voinţă a părţilor.

Bn practică mandatul se prezintă sub forma unui înscris care de cele mai multe ori, poartă numele de mandat, împuternicire sau procură.

Bn cazul în care mandatul este tacit dovada mandatului se va putea face prin orice

mijloc de probă #inclusiv martori sau prezumţii$, at%t între părţi c%t şi faţă de terţi1<>

. b$. Bn principiu mandatul este cu titlu gratuit, dar în cazul în care mandatarul este un profesionist atunci se consideră că mandatul este cu titlu oneros.

c$. andatul este un contract intuitu personae deoarece se înc7eie în consideraţia uneianume persoane, încrederea pe care o are mandantul o are în mandatar are o importanţădeosebită la înc7eierea contractului de mandat.

6 0an$a+'l c' #e)#e*en+a#e 6&ontractul de mandat poate fi înc7eiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură

privată, sau verbală. (cceptarea mandatului poate rezulta şi din e)ecutarea sa de cătremandatar.

1<A ( se vedea E.DeaF, ratat de drept civil. &ontracte speciale, p.88>

1<> ( se vedea fr. DeaF, op.cit. p.8<8

1A5



andatul dat pentru înc7eierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumiteforme trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi. Prevederea nuse aplică atunci c%nd forma este necesară doar pentru opozabilitatea actului faţă de terţi, dacă

prin lege nu se prevede altfel.ot ceea ce mandatarul a făcut, în numele mandantului, înainte de a cunoaşte sau de a

fi putut cunoaşte cauza de încetare a mandatului este socotit ca valabil făcut în e)ecutareaacestuia #art.348> &od civil$.Bn cazul reprezentării convenţionale, at%t reprezentatul, c%t şi reprezentantul trebuie să

aibă capacitatea de a înc7eia actul pentru care reprezentarea a fost dată.&ontractul este anulabil atunci c%nd consimţăm%ntul reprezentantului este viciat. Dacă

însă viciul de consimţăm%nt priveşte elemente stabilite de reprezentat, contractul este anulabilnumai dacă voinţa acestuia din urmă a fost viciată.

Ceprezentatul de rea!credinţă nu poate invoca niciodată buna!credinţă areprezentantului.

. Doa$a -an$a+'l'i.

Dacă mandatul este e)pres şi legea specială nu prevede altfel, dovada se face dupăregulile dreptului comun, at%t între părţi c%t şi de către terţul care contractează cu mandatarul.

Bn cazul mandatului tacit, dovada acestor fapte se face, at%t de către părţi c%t şi deterţul care contractează cu mandatarul sau de alţi terţi, prin orice mijloc de probă admis delege, indiferent de valoarea actului înc7eiat sau care urmează să se fi înc7eiat de cătremandatar 1<5.

Dacă e)istenţa mandatului a fost dovedită, conţinutul şi întinderea împuternicirii sestabilesc prin interpretarea clauzelor contractuale, orice dovadă în acest scop fiind admisă

potrivit dreptului comun, însă interpretarea trebuie să fi restrictivă.Dacă e)istenţa mandatului nu a fost dovedită, raporturile dintre părţi urmează a fi

soluţionate potrivit regulilor gestiunii de afaceri sau îmbogăţirii fără justă cauză.andatul dat pentru înc7eierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite

forme trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi. Prevederea nuse aplică atunci c%nd forma este necesară doar pentru opozabilitatea actului faţă de terţi, dacă

prin lege nu se prevede altfel.

3. Con$iţii $e ali$i+a+e a -an$a+'l'i

(.1. Capacitatea părţilor.andantul trebuie să fie capabil de a contracta el însuşi actul cu a cărui îndeplinire îl

însărcinează pe mandatar. (nularea pentru lipsa capacităţii de e)erciţiu a mandantului poate fiinvocată şi de mandatar, pentru a nu fi e)pus răspunderii faţă de terţul cu care contractează şicare ar suferi pagube în urma anulării mandatului.

Bn privinţa mandatarului se cere, în toate cazurile, capacitate deplină de e)erciţiu, căciîn actele pe care le înc7eie trebuie să e)prime un consimţăm%nt valabil 1<=. -umai trimisul

poate fi o persoană c7iar fără capacitate de e)erciţiu, deoarece acesta trimite doar declaraţiade voinţă a persoanei care l!a trimis, fiind suficient să aibă discernăm%nt strict necesar pentruactivitatea sa.

andatul se stinge prin punerea sub interdicţie a mandatarului.

1<5 ( se vedea &9,secţ.civ.,dec.nr.88A@1661, în Deciziile &9 1664!1663, p.>3!><

1<= ( se vedea 9. L7impşu, 9.Lrosu, &apacitatea şi reprezenatarea persoanelor fizice, /ditura Jtiinţifică 2ucureşti, 16>1, p.838.

1A=



(.2. Obiectul şi !ntinderea mandatului.Obiectul mandatului trebuie să fie determinat, posibil şi ilicit. andatul poate avea ca

principal obiect numai înc7eierea de acte juridice de către mandatar, actele materiale put%ndavea numai caracter accesoriu1<6. (ctele cu caracter strict personal nu pot fi făcute prin

mandatar.Bntinderea mandatuluia. andatul special ' c%nd se dă pentru o singură operaţie juridică.

b. andatul general ' c%nd mandatarul primeşte împuternicirea de a se ocupa de toatetreburile mandantului.

Pentru actele de dispoziţie se cere un mandat special1A4.(ctele de conservare sau de administrare pot fi înc7eiate de mandatar pe baza unui

mandat general.andatul conceput în termeni generali nu este valabil dec%t pentru actele de

administrare şi conservare. Bn toate cazurile mandatarul nu poate face nimic afară din limitele

mandatului său. Eie că este special sau general, mandatarul trebuie să se încadreze în limiteleîmputernicirii primite.

(.3. +orma mandatului 1)1 .andatul este de regulă un contract consensual, care ia naştere prin simplul acord de

voinţă al părţilor, fără a fi supus vreunei forme speciale. andatul poate fi dat în formă scrisăsau verbală, ori în mod tacit. Bn practică mandatul este constatat de obicei printr!un înscrisnumit procură #act juridic unilateral$ sau împuternicire.

&%nd actul juridic la care participă mandatarul în numele mandantului urmează să fieînc7eiat în formă solemnă atunci procura trebuie să fie dată în formă autentică, deoarece

procura formează un tot indivizibil cu actul în vederea căruia a fost dat1A3.

Pentru unele operaţii juridice , legea prevede necesitatea unei procuri autenticeindiferent de forma actului juridic ce urmează să fie înc7eiat de către mandatar, în numelemandantului.

andatul tacit rezultă din acele împrejurări de fapt care fac neîndoielnică intenţia părţilor şi nu trebuie confundat cu mandatul aparent.

Bn cazul mandatului aparent, deşi lipseşte voinţa mandantului de a fi reprezentat 1A8,terţii contractează cu credinţa scuzabilă şi legitimă că mandatarul aparent are puteri dereprezentare.

andatul aparent produce efecte ca şi cum mandatarul aparent ar fi avut puteri dereprezentare, terţul contractant de bună!credinţă poate acţiona împotriva mandantului în bazaactului înc7eiat cu mandatarul aparent, caz în care va fi obligat să e)ecute şi obligaţiile

asumate.Persoana reprezentată fără voia ei poate acţiona împotriva terţului numai dacă a

ratificat actul înc7eiat de mandatarul aparent, caz în care mandatul aparent se transformă, cuefect retroactiv într!un mandat cu reprezentare de drept comun.

1<6 ( se vedea &9, secţ.civ.,dec.nr.8AA@1661

1A4 ( se vedea 9, secţ.civ. dec.nr.186>@165=, în CCD nr.8, 1656, p.>4 şi dec.nr. 34=4@165=, în CCD nr.A, 1656, p.A<

1A1 ( se vedea ..&iobanu, ratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol.+, /ditura -aţional, 2ucureşti,166>, p.885!8<=" L.2oroi,D.Cădulescu, &odul de procedură civilă ' comentat şi adnotat, /ditura (ll, 2ucureşti,166<, p.184!18A

1A3 ( se vedea &.Coşu, . -icolae, alabiliatea mandatului verbal şi a mandatului tacit pentru cererea de stabilire a dreptului de proprietate în temeiul legii fondului funciar, în Dreptul nr.1,1666, p.16!84" 9,secţ.civ.,dec. nr.3<@1653, în &D, 1653, p.1A3.

1A8 ( se vedea D. L7erasim, 2una credinţă în raporturile civile, /ditura (cademiei, 2ucureşti, 16=1, p.31=!316

1A6



(.(. ctul cu sine !nsuşi şi dubla reprezentare >autocontractul?1)( .Bn cazul în care mandatarul înc7eie actul juridic care formează obiectul mandatului cu

sine însuşi sau cu o terţă persoană pe care tot el o reprezintă, e)istă pericolul neglijăriiintereselor mandantului, în primul caz, sau al unuia dintre mandanţi, în cel de!al doilea.

0n asemenea pericol nu e)istă dacă mandantul fiind în cunoştinţă de cauză, convine sădea împuternicire mandatarului în acest sens ori dacă clauzele actului sunt astfel precizate,înc%t este e)clusă vătămarea intereselor mandantului. andantul poate cere anularea actului

pentru dol prin reticenţă sau pentru violarea de către mandatar a obligaţiei faţă de mandant1AA.(ctul cu sine însuşi şi dubla reprezentare nu trebuie să fie confundate cu mandatul în

interes comun.andatul în interes comun nu se confundă cu mandatul remunerat. Bn primul caz,

mandatarul este cointeresat în înc7eierea actului care formează obiectul mandatului. Bn aldoilea caz, interesul lui rezidă în contractul de mandat care îl îndreptăţeşte la plataremuneraţiei, c7iar dacă operaţiunea juridică în vederea căreia a fost conferit mandatul nu a

putut fi realizată.

4. Efec+ele con+#ac+'l'i $e -an$a+

).1. 5fecte !ntre părţi.>.".". <bliga$iile mandatarului.

a. Bndeplinirea mandatului.Principala obligaţie a mandatarului este de a e)ecuta mandatul. -ee)ecutarea sau

e)ecutarea necorespunzătoare a acestei obligaţii face ca mandatarul să fie răspunzător nunumai de dol dar şi de culpă simplă. Prin e)ecutarea mandatului nu trebuie înţeleasăînc7eierea actului proiectat. Dacă mandatarul, cu toate diligenţele depuse, nu poate înc7eiaactul juridic în condiţiile împuternicirii primite, răspunderea lui nu va fi angajată.

Dacă culpa mandatarului este stabilită, măsura răspunderii lui va fi dată de pagubasuferită de mandant din cauza nee)ecutării sau e)ecutării necorespunzătoare a obligaţieiasumate. andatarul nu răspunde însă pentru nee)ecutarea obligaţiilor asumate de terţulcontractant, dacă nu a comis o culpă în alegerea acestuia şi contractul de mandat nu prevedeîn sarcina lui o obligaţie de garanţie.

Dacă lucrul deţinut în baza mandatului piere fortuit, mandatarul nu răspunde, c7iar dacă l!ar fi putut salva, sacrific%nd un bun propriu.

&ondiţiile răspunderii mandatarului pot fi modificate prin convenţia părţilor.andatarul nu poate să depăşească limitele stabilite prin mandat.&u toate acestea, el se poate abate de la instrucţiunile primite, dacă îi este imposibil să

îl înştiinţeze în prealabil pe mandant şi se poate prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacăar fi cunoscut împrejurările ce o justifică. Bn acest caz, mandatarul este obligat să îl înştiinţezede îndată pe mandant cu privire la sc7imbările aduse e)ecutării mandatului.

andatarul este obligat să îl înştiinţeze pe mandant despre împrejurările care au apărutulterior înc7eierii mandatului şi care pot determina revocarea sau modificarea acestuia.

b. Obligaţia de a da socoteală.andatarul trebuie să dea mandantului socoteală despre îndeplinirea mandatului.Bn virtutea acestei obligaţii mandatarul este dator să dea în primire mandantului tot ce i

s!a predat în puterea mandatului #bunurile sau documentele primite de la mandantul însuşi sau

1A< ( se vedea E.DeaF, op.cit., p.8<51AA ( se vedea .C.Popescu, P.(nca, eoria generală a obligaţiilor, /ditura Jtiinţifică, 2ucureşti, 16>=, p.5>" (.Pop, L7e.2eleiu, Dreptcivil. eoria generală a dreptului civil, 0niversitatea din 2ucureşti, 16=4, p.8<3!8<8.

1>4



de la terţi$ în acest din urmă caz, c7iar dacă bunurile primite nu s!ar cuveni mandantului,deoarece terţul păgubit va cere restituirea plăţii nedatorate de la mandant.

Orice mandatar este ţinut să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită mandantuluitot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, c7iar dacă ceea ce a primit nu ar fi fostdatorat mandantului.

Bn perioada în care bunurile primite cu ocazia e)ecutării mandatului de la mandant oriîn numele lui se află în deţinerea mandatarului, acesta este obligat să le conserve.c. Obligaţii rezult%nd din substituirea unei terţe persoane.

Pluralitatea de mandatariBn absenţa unei stipulaţii contrare, mandatul conferit mai multor persoane pentru a

lucra împreună nu are efect dacă nu a fost acceptat de către toate aceste persoane.&%nd mai multe persoane au acceptat acelaşi mandat, actele lor îl obligă pe mandant

c7iar dacă au fost înc7eiate numai de una dintre ele, afară de cazul c%nd s!a stipulat că vor lucra împreună.

Bn lipsă de stipulaţie contrară, mandatarii răspund solidar faţă de mandant dacă s!auobligat să lucreze împreună.

9ubstituirea făcută de mandatar andatarul este ţinut să îndeplinească personal mandatul, cu e)cepţia cazului în care

mandantul l!a autorizat în mod e)pres să îşi substituie o altă persoană în e)ecutarea în tot sauîn parte a mandatului.

&7iar în absenţa unei autorizări e)prese, mandatarul îşi poate substitui un terţ dacăa$ împrejurări neprevăzute îl împiedică să aducă la îndeplinire mandatul"

b$ îi este imposibil să îl înştiinţeze în prealabil pe mandant asupra acestor împrejurări"c$ se poate prezuma că mandantul ar fi aprobat substituirea dacă ar fi cunoscut

împrejurările ce o justifică.andatarul este obligat să îl înştiinţeze de îndată pe mandant cu privire la substituire.Dacă substituirea nu a fost autorizată de mandant, mandatarul răspunde pentru actele

persoanei pe care şi!a substituit!o ca şi cum le!ar fi îndeplinit el însuşi.Dacă substituirea a fost autorizată, mandatarul nu răspunde dec%t pentru diligenţa cu

care a ales persoana care l!a substituit şi i!a dat instrucţiunile privind e)ecutarea mandatului.Bn toate cazurile, mandantul are acţiune directă împotriva persoanei pe care

mandatarul şi!a substituit!o.d. Obligaţia de conservare a bunurilor mandantuluiandatarul va e)ercita drepturile mandantului faţă de terţi, dacă bunurile primite

pentru mandant prezintă semne de deteriorare sau au ajuns cu înt%rziere.Bn caz de urgenţă, mandatarul poate proceda la v%nzarea bunurilor cu diligenţa unui

bun proprietar.

>.".. <bliga$iile mandantului.a.Desdăunarea mandatarului1A>.andantul este obligat să restituie mandatarului toate c7eltuielile făcute cu ocazia

e)ecutării mandatului. /l nu poate refuza restituirea acestor c7eltuieli, c7iar dacă operaţia învederea căreia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuată şi nici să ceară reducerea lor pemotiv că ar fi fost e)agerate, dacă mandatarului nu i se poate imputa nici o culpă.

andantul trebuie să plătească şi dob%nzi la sumele avansate de mandatar. (cestedob%nzi curg, fără punere în înt%rziere, din ziua c%nd mandatarul a făcut plata.

De asemenea, mandantul suportă şi pierderile suferite de mandatar cu ocaziaîndeplinirii mandatului, dacă nu i se poate imputa vreo culpă.

b. Plata remuneraţiei.

1A> ( se vedea E.DeaF, op.cit., p.8A8

1>1



&%nd mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat să plătească suma stipulatăc7iar dacă operaţia în vederea căreia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuată.andantul poate fi scutit de plata remuneraţiei numai în cazul în care e)istă o culpă amandatarului, nu şi în cazul în care el e)ecută mandatul cu înt%rziere.

c.9olidaritatea mandanţilor.

&%nd mai multe persoane au numit un mandatar pentru o afacere comună, fiecaredintre ele este răspunzătoare solidar pentru toate efectele mandatului. 9olidaritatea este înacest caz legală.

d. Dreptul de retenţie al mandatarului. andatarul poate reţine lucrurile pe care le!a primit pentru îndeplinirea mandatului, întruc%t creanţele corelative sunt prilejuite de acelaşi raport juridic1A5.

).2. 5fecte faţă de terţi.a.Caporturile dintre mandant şi terţi.

&a urmare a actelor înc7eiate de mandatarul reprezentant, între mandant şi terţi decreează raporturi juridice directe" în fapt terţul tratează cu mandatarul, în drept contracteazăcu mandantul. andantul deşi absent, a fost reprezentat de mandatar şi toate efectele legale

active sau pasive ale actului înc7eiat de mandatar cu terţul se resfr%ng asupra mandantului. /ldevine personal creditorul respectiv debitorul terţului ori titularul dreptului real dob%ndit prinactul înc7eiat, respectiv patrimoniul său va suferi modificarea rezult%nd din înstrăinarea sauconstituirea dreptului real în favoarea terţului ori prin stingerea unui raport obligaţional

(ctele înc7eiate de mandatar cu depăşirea împuternicirilor primite nu obligă pemandant dacă nu le!a ratificat e)pres sau tacit. Dacă mandantul ratifică mandatul atuncimandatul începe să!şi producă efectele retroactiv între părţi şi succesorii lor de la dataînc7eierii actului, iar faţă de terţi de la data ratificării 1A=. Bn lipsa ratificării şi dacă nu poate fiinvocată ideea mandatului aparent, actele e)cesive ale mandatarului obligă pe mandant numaiîn condiţiile gestiunii de afaceri, ceea ce presupune dovada utilităţii pentru gerant a actuluiînc7eiat şi faptul că, prin contractul de mandat, nu s!a interzis depăşirea limitelor împuternicirii, căci gestiunea nu se poate face dec%t Nfără cunoştinţa; gerantului, iar nuîmpotriva voinţei lui1A6. Dacă condiţiile gestiunii de afaceri nu sunt îndeplinite mandantul va

putea fi acţionat numai în limita îmbogăţirii.Dacă mandantul Nnu este îndatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi făcut afară din

limitele puterilor sale; #art.1A<> &.civ.$, evident că el nu răspunde nici pentru actele saufaptele ilicite cauzatoare de prejudicii săv%rşite de mandatar cu ocazia îndeplinirii mandatuluicare, în orice caz, sunt Nafară din limitele puterilor sale;1>4.

b. Caporturile dintre mandatar şi terţi.Bntruc%t mandatarul contractează în numele şi pe seama mandantului, nu se creează

raporturi juridice între el şi terţii cu care contractează. Eaţă de mandatar actul înc7eiat în

limitele împuternicirii nu produce efecte juridice.andatarul este însă obligat să cunoască limitele împuternicirii sale iar în cazul în careel depăşeşte actele pentru care a fost împuternicit este răspunzător de faptele sale faţă de terţi,în sensul că este ţinut să le garanteze validitatea actelor, afară de cazul c%nd a dat terţilor

posibilitatea de a lua cunoştinţă de întinderea împuternicirii.

1A5 ( se vedea C.9anilevici, eoria generală a obligaţiilor, 0niversitatea N(l. +.&uza;, +aşi, 165>, p.83<" !?. L7inea, 0nele problemereferitoare la dreptul de retenţie, în CCD nr.11, 16=8, p.14.

1A= ( se vedea E.DeaF, op.cit., p.8AA

1A6 ( se vedea &.9tătescu, &.2%rsan, op.cit., p.144 şi urm.1>4 ( se vedea E.DeaF, op.cit., p.8AA

1>3



5. Hnce+a#ea efec+elo# con+#ac+'l'i $e -an$a+

odurile de încetarePe l%ngă cauzele generale de încetare a contractelor, mandatul încetează prin oricare

dintre următoarele moduria$ revocarea sa de către mandant" b$ renunţarea mandatarului"c$ moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului.d$ falimentul mandatarului sau al mandantului&u toate acestea, atunci c%nd are ca obiect înc7eierea unor acte succesive în cadrul

unei activităţi cu caracter de continuitate, mandatul nu încetează dacă această activitate este încurs de desfăşurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al părţilor ori almoştenitorilor acestora.

,.1. 9evocarea mandatului.

andatul este revocabil. andantul poate revoca #denunţa unilateral$ mandatuloric%nd, c7iar dacă este cu termen şi poate să!l constr%ngă pe mandatar a!i restitui procura. Bncaz de pluralitate de mandanţi revocarea se poate face numai prin consimţăm%ntul tuturor.

&ondiţiile revocăriiandantul poate oric%nd revoca mandatul, e)pres sau tacit, indiferent de forma în care

contractul de mandat a fost înc7eiat şi c7iar dacă a fost declarat irevocabil.Bmputernicirea dată unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere revocă mandatul iniţial.andatul dat în condiţiile prevăzute la art. 3.43= #c%nd mandatul a fost dat aceluiaşi

mandatar de mai multe persoane pentru o afacere comună, fiecare dintre ele răspunde solidar faţă de mandatar de toate efectele mandatului$ nu poate fi revocat dec%t cu acordul tuturor mandanţilor.

/fectele revocăriiandantul care revocă mandatul răm%ne ţinut să îşi e)ecute obligaţiile faţă de

mandatar. /l este, de asemenea, obligat să repare prejudiciile suferite de mandatar din cauzarevocării nejustificate ori intempestive.

(tunci c%nd părţile au declarat mandatul irevocabil, revocarea se consideră a finejustificată dacă nu este determinată de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori de forţămajoră.

Publicitatea revocării procurii autentice notarialeDacă procura a fost dată în formă autentică notarială, în vederea informării terţilor,

notarul public căruia i se solicită să autentifice revocarea unei asemenea procuri este obligat

să transmită, de îndată, revocarea către Cegistrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii. -otarul public care autentifică actul pentru înc7eierea căruia a fost dată procura are

obligaţia să verifice la Cegistrul naţional notarial dacă acea procură a fost revocată.Dispoziţiile alin. #1$ şi #3$ sunt aplicabile şi în cazul autentificărilor realizate de

misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Com%niei.

,.2. 9enunţarea mandatarului.andatarul poate renunţa la mandat, neav%nd nici o importanţă dacă mandatul este cu

titlu oneros sau gratuit. /l are obligaţia de a anunţa pe mandatar de renunţarea sa. andantulva răspunde faţă de mandant în cazul în care renunţarea este de natură să păgubească pe

mandant, afară de cazul c%nd dovedeşte că e)ecutarea în continuare a mandatului i!ar fi pricinuit lui însuşi o pagubă însemnată.

1>8



,.3. =oartea unei părţi.andatul încetează prin moartea uneia dintre părţi, a mandatarului sau a mandantului.&u toate acestea în caz de moarte a mandatarului, moştenitorii lui trebuie să!l

înştiinţeze pe mandant şi p%nă atunci să continue îndeplinirea mandatului, efectu%nd actele

necesare apărării intereselor acestuia, dacă au avut cunoştinţă de e)istenţa şi persoanamandantului1>1.Bn caz de deces al mandantului, mandatarul este ţinut să termine operaţiunea dacă

înt%rzierea ar provoca pagube moştenitorilor mandantului. (ctele înc7eiate de mandatar cuterţii de bună!credinţă, atunci c%nd nu avut la cunoştinţă moartea mandantului răm%n valabile.

După moartea mandantului obligaţia mandatarului de a da socoteală se e)ecută faţă demoştenitorii defunctului1>3.

Dispoziţiile legale referitoare la încetarea mandatului prin deces nefiind imperative, dă posibilitatea părţilor de a stipula în contract o clauză derogatorie, stabilind condiţiile în caree)ecutarea contractului continuă după moarte.

,.(. lte cauze de !ncetare.• punerea sub interdicţie• insolvabilitatea1>8

• falimentul1><

Bn general mandatul încetează în orice împrejurare care provocă o incapacitate,întruc%t normele privind incapacitatea şi reprezentarea legală a incapabililor se opuncontinuării mandatului.

7. Efec+ele 2nce+,#ii -an$a+'l'i

Orice mandatar este ţinut să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită mandantuluitot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, c7iar dacă ceea ce a primit nu ar fi fostdatorat mandantului.

Bn perioada în care bunurile primite cu ocazia e)ecutării mandatului de la mandant oriîn numele lui se află în deţinerea mandatarului, acesta este obligat să le conserve.

6 0an$a+'l f,#, #e)#e*en+a#e. Con+#ac+'l $e in+e#)'ne#e !

Bn unele cazuri deşi mandatarul lucrează în interesul mandantului, înc7eie totuşi actulîn numele său personal fără a!l reprezenta pe mandant. Bn aceste situaţii contractul înc7eiatîntre mandant şi mandatar se numeşte mandat fără reprezentare. Bntruc%t reprezentarea este de

natura contractului de mandat, alături de mandatul fără reprezentare din dreptul comercial, poate e)ista şi un contract civil de mandat fără reprezentare, cunoscut sub numele de contractde interpunere1>A.

&ontractul de interpunere este de fapt un contract simulat prin interpunerea de persoane, un caz particular de interpunere de persoane1>>.

1>1 ( se vedea &.Hamangiu, +.Cosetti 2ălănescu, (l. 2ăicoianu, op.cit., p.1418

1>3 ( se vedea E.DeaF, op.cit., p.8A6

1>8 ( se vedea ?egea nr.><@166A, modificată ulterior

1>< ( se vedea ?egea nr.><@166A modificată ulterior

1>A ( se vedea E.DeaF, op.cit., p.8>1

1>> ( se vedea C.Petrescu, (specte din practica ribunalului 9uprem referitoare la simulaţia în actele juridice, în CCD nr.1, 165>, p.8A

1><



9e recurge la această formulă juridică c%nd o persoană #mandantul$ vrea să înc7eie unact juridic, dar în aşa fel înc%t persoana să nu fie cunoscută de terţi, cum ar fi cocontractantulmandatarului ocult şi alţi terţi. Bn acest scop mandantul dă un mandat unei alte persoane, careînsă contractează în nume propriu şi nu în calitate de mandatar.

&ontractul de interpunere este o simulaţie prin interpunerea unor persoane indiferent

că persoana care contractează cu mandatarul ocult este sau nu părtaş la simulaţie. Bn ambelecazuri, actul public consfinţeşte o situaţie juridică necorespunzătoare realităţii şi deci estesimulat.

&onvenţia de interpunere de persoane nu este prin ea însăşi ilicită 1>5, dar dacă a fostîntrebuinţată în scopuri ilicite, at%t convenţia dintre mandant şi mandatarul ocult, c%t şi actulînc7eiat cu terţul contractant vor fi nule.

Dacă nu suntem în prezenţa fraudei la lege, în cazul contractului de interpunere,raporturile dintre mandant şi mandatar se reglementează potrivit regulilor de la mandat. &a şimandatarul cu reprezentare, persoana interpusă este obligată să predea mandantului tot ce a

primit în e)ecutarea mandatului1>=. Dacă terţul este părtaş la simulaţie, actul înc7eiat cumandatarul va produce efecte şi faţă de el în condiţiile regulilor aplicabile mandatului cu

reprezentare.Bn caz de nee)ecutare a obligaţiilor de către mandatarul ocult, mandantul poate intenta

o acţiune în declararea simulaţiei pentru a înlătura aparenţa creată prin actul public.Eaţă de terţii de bună!credinţă care nu cunosc realitatea, inclusiv cocontractantul care

n!a fost părtaş la simulaţie, mandatarul apare ca adevăratul contractant şi va deveni personalcreditor sau debitor ori titular al dreptului real.

/fectele faţă de terţierţii nu au niciun raport juridic cu mandantul.&u toate acestea, mandantul, substituindu!se mandatarului, poate e)ercita drepturile de

creanţă născute din e)ecutarea mandatului, dacă şi!a e)ecutat propriile sale obligaţii faţă demandatar.

2unurile dob%ndite de mandatar andantul poate revendica bunurile mobile dob%ndite pe seama sa de către

mandatarul care a acţionat în nume propriu, cu e)cepţia bunurilor dob%ndite de terţi prinefectul posesiei de bună!credinţă.

Dacă bunurile dob%ndite de mandatar sunt imobile, acesta este obligat să le transmitămandantului. Bn caz de refuz, mandantul poate solicita instanţei de judecată să pronunţe o7otăr%re care să ţină loc de act de transmitere a bunurilor dob%ndite.

&reditorii mandatarului&reditorii mandatarului nu pot urmări bunurile dob%ndite de acesta în nume propriu,

dar pe seama mandantului, dacă mandatul fără reprezentare are dată certă şi aceasta este

anterioară luării oricărei măsuri asigurătorii sau de e)ecutare.

1>5 ( se vedea (. +onaşcu, &ontribuţia practicii judecătoreşti la dezvoltarea principiilor dreptului civil rom%n, ++, /ditura (cademiei,2ucureşti, 165=, p.8>!85

1>= ( se vedea 9, secţ.civ., dec.nr.=4<@1654, p.8=!86

1>A



CAPITOLUL IVCONTRACTUL DE LOCAŢIUNE

IV.1. Noţi'ne% #egle-en+a#e% a#ie+,ţi ale con+#ac+'l'i $e locaţi'ne&ontractul de locaţiune este contractul prin care o persoană numită locator, se obligă

să asigure unei alte persoane numită locatar ori c7iriaş, folosinţa temporară, totală sau parţială, a unui bun în sc7imbul unei sume de bani sau alte prestaţii, numită c7irie #art.1555&od civil$.

Deosebirea esenţială a contractului de locaţiune faţă de contractul de v%nzare!cumpărare este determinată de faptul că prin locaţiune se transmite dreptul de folosinţă asupralucrului, ca drept de creanţă, iar prin contractul de v%nzare!cumpărare dreptul de folosinţă setransmite ca drept real.

IV.!. Ca#ac+e#ele /'#i$ice ale con+#ac+'l'i $e locaţi'nea. Eiind vorba de obligaţii reciproce ' locatorul asigură folosinţa temporară a bunului înc7iriat,

iar locatarul se obligă să plătească preţul #c7iria$ ' contractul de locaţiune este un contract sinalagmatic #bilateral$1>6.

b. Datorită faptului că fiecare parte are un interes patrimonial, e)ist%nd şi preţul, locaţiunea esteun contract cu titlu oneros. ?ipsa preţului conduce la sc7imbarea naturii juridice acontractului, care se va transforma din locaţiune în contract de comodat. Bntinderea şie)istenţa obligaţiilor fiind cunoscută, neav%nd un caracter aleatoriu, locaţiunea este uncontract comutativ.

c.D%ndu!se prin acordul părţilor, care poate fi şi tacit154, fără a fi necesară îndeplinirea unei alteformalităţi, pentru validitate locaţiunea este un contract consensual . Eorma scrisă este folosită

pentru probare iar în cazul unei locaţiuni a unui imobil este cerută forma scrisă pentru calocaţiunea să poată fi înscrisă în &artea funciară indiferent de durată.$.?ocaţiunea este un contract comutativ, cu e/ecutare succesivă şi este un contract creator de

raporturi obligaţionale.Bn aceste condiţii, dreptul de folosinţă al locatarului este un drept de creanţă 151, deşi în

doctrină s!a susţinut în mod greşit că ar fi un drept real.

IV.3. Con$iţii $e ali$i+a+e ale con+#ac+'l'i $e locaţi'neIV.3.1. Ca)aci+a+ea ),#ţilo#&ontractul de locaţiune fiind un act administrativ, părţile ce!l înc7eie #locatorul şi

locatarul$ trebuie să îndeplinească condiţiile necesare înc7eierii unui act de administrare. Bnsă,

în situaţia în care durata de valabilitate a locaţiunii depăşeşte termenul de A ani, atunci negăsim în faţa unui contract de locaţiune ca act de dispoziţie, condiţiile cerute pentru înc7eierealui fiind diferite.

Dacă legea nu dispune altfel, locaţiunile înc7eiate de persoanele care, potrivit legii, nu pot face dec%t acte de administrare nu vor depăşi A ani.

0zufructuarul are dreptul de a înc7iria sau, după caz, de a arenda bunul primit înuzufruct.

?ocaţiunile de imobile înc7eiate de uzufructuar, înscrise în cartea funciară, suntopozabile proprietarului sau moştenitorilor acestuia, după stingerea uzufructului prin decesul

1>6 ( se vedea prof. dr. Erancisc DeaF, Nratat de drept civil!&ontracte speciale;, /ditura (ctami, 2ucureşti, 166=, pag.

18=.154 ( se vedea E.DeaF, op. cit., pag. 186

151 ( se vedea E.DeaF, op.cit., p.1><

1>>



sau, după caz, încetarea e)istenţei juridice a uzufructuarului, p%nă la împlinirea termenuluilor, dar nu mai mult de 8 ani de la încetarea uzufructului.

Ceînnoirile de înc7irieri de imobile sau de arendări făcute de uzufructuar şi înscrise încartea funciară înainte de e)pirarea contractelor iniţiale sunt opozabile proprietarului şimoştenitorilor săi pe o perioadă de cel mult > luni ori, după caz, de un an, dacă la data

stingerii uzufructului nu au fost puse în e)ecutare. Bn niciun caz, locaţiunile nu pot dura maimult de 8 ani de la data stingerii uzufructului. Bn cazul în care uzufructul s!a stins prin e)pirarea termenului, locaţiunile încetează, în

toate cazurile, odată cu stingerea uzufructului #art.51A &od civil$.

IV. 3.!. Obiec+'l con+#ac+'l'i &i ca'*a locaţi'nii/ste privit sub dublu aspect IV. 3.!.1. L'c#'l 2nc(i#ia+2unul supus locaţiunii, ' indiferent dacă este înc7iriat total sau parţial ' este orice bun

mobil sau imobil, corporal sau incorporal şi nefungibil ' individual determinat ori prin naturalui ori prin voinţa părţilor.

-u pot forma obiectul contractului de locaţiune bunurile dintr!o moştenire nedescisăsau nuda proprietate a unui lucru.

?ocatorul va răspunde conform regulilor generale în materie pentru nerealizarealucrului viitor 153.

9ituaţii speciale ' care necesită o analiză detaliată ' sunt cele în care bunul supuslocaţiunii este un bun din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ!teritoriale,dreptul de servitute158, bunurile coproprietate forţată ' nu pot face obiectul unui contract delocaţiune dec%t în măsura în care este inclus şi bunul principal de a cărui e)istenţă depinde ' şi bunurile cu regim special.

IV.3.!.!. P#eţ'l locaţi'niiPreţul locaţiunii poartă nume de c7irie.

&7iria va fi stabilită în funcţie de durata contractului ' global sau pe unităţi de timp ' şi se va plăti la termenele prevăzute prin contract.

&7iria poate fi ori determinată ori determinabilă, în raport de aprecierea unui terţ alesde părţi sau în raport de beneficiul realizat de locatar #un anumit procent$. &7iria mai poate fistabilită şi pe cale legală. (şadar, c7iria se fi)ează, de regulă, în bani, dar poate fi stabilită şisub o altă formă ' cotă!parte din fructe sau prestări servicii. otodată, transmiterea dreptuluide folosinţă a unui lucru poate fi făcută în sc7imbul dreptului de folosinţă a unui alt lucru 15<.Bnsă nu vor fi aplicate prevederile legale ce guvernează contractul de sc7imb.

IV.4. D'#a+a locaţi'nii ?a#+.1781% 178 &i 1784 Co$ ciil. nc-eierea contractului de loca$iune&ontractul de locaţiune se consideră înc7eiat îndată ce părţile au convenit asupra

bunului şi preţului.?ocaţiunile nu se pot înc7eia pentru o perioadă mai mare de <6 de ani. Dacă părţile

stipulează un termen mai lung, acesta se reduce de drept la <6 de ani. 3oca$iunea fără durată determinată

153 E.DeaF op. cit., pag. 1<3

158 art. A5> &. civ. Nservitutea este o sarcinQ impusQ asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil av%nd un altstQp%n;, aşadar dreptul de servitute nu poate fi înc7iriat dec%t cu imobilul la care este ataşat.

15<( se vedea E.DeaF op. cit., pag. 1<8

1>5



Dacă în contract părţile nu au arătat durata locaţiunii, fără a!şi fi dorit să contracteze pe o durată nedeterminată, în lipsa uzanţelor, locaţiunea se consideră înc7eiată

a$ pentru un an, în cazul locuinţelor nemobilate sau spaţiilor pentru e)ercitareaactivităţii unui profesionist"

b$ pe durata corespunzătoare unităţii de timp pentru care s!a calculat c7iria, în

cazul bunurilor mobile ori în acela al camerelor sau apartamentelor mobilate"c$ pe durata locaţiunii imobilului, în cazul bunurilor mobile puse la dispoziţialocatarului pentru folosinţa unui imobil.

IV.5. Efec+ele con+#ac+'l'i $e locaţi'neIV.5.1. Obligaţiile loca+o#'l'i ?a#+.1785 Co$ ciil

?ocatorul are obligaţia de Na face;. (ceastă obligaţie se materializează prin

a$ să predea locatarului bunul dat în locaţiune" b$ să menţină bunul în stare corespunzătoare de folosinţă pe toată durata locaţiunii"c$ să asigure locatarului liniştita şi utila folosinţă a bunului pe tot timpul locaţiunii.

<bliga$ia de predare

?ocatorul este dator, prin însăşi natura contractului, fără să fie nici o stipulaţiespecială, să predea locatarului lucrul înc7iriat. Predarea se poate face ori la termenul stabilitde părţi ori la locul unde se află bunul la momentul înc7eierii contractului ' dar pe c7eltuialalocatorului.

-erespectarea acestei obligaţii atrage posibilitatea pentru locatar de a cere predareasilită #prin intermediul justiţiei$ ori rezilierea contractului pentru nee)ecutareacorespunzătoare a acestuia. Pe l%ngă rezilierea contractului se pot cere şi daune!interese.

&odul civil stipulează faptul că locatorul trebuie să predea lucrul în aşa stare, înc%t să poată fi întrebuinţat. (şadar, spre deosebire de contractul de v%nzare!cumpărare, unde bunultrebuie predat în starea în care se afla la momentul înc7eierii contractului, bunul ce faceobiectul contractului de locaţiune trebuie să fie predat într!o stare conformă cu destinaţia

pentru care a fost înc7iriat.otodată, în cursul locaţiunii, locatorul trebuie să facă toate acele reparaţii ce pot fi

necesare, afară de micile reparaţii #reparaţii locative$ care prin uz sunt în sarcina locatarului.&7eltuielile predării cad în sarcina locatorului.

<bliga$ia men$inerii bunului n stare corespunătoare de folosin$ă pe toată durata loca$iunii.După cum menţionam anterior, locatorul este obligat să efectueze toate reparaţiile

necesare întrebuinţării lucrului înc7iriat conform destinaţiei sale reparaţii capitale, degradări provenind din uzul normal al lucrului sau cauzate fortuit, viciile de construcţie şi la părţi

comune ale imobilului folosite de mai mulţi locatari

15A

.Ceparaţiile nu mai trebuie efectuate în cazul în care lucrul a pierit în total sau s!a făcutnetrebnic spre obişnuita întrebuinţare. Bn această situaţie, contractul de locaţiune sedesfiinţează15>. Pentru reparaţiile care nu au fost efectuate, deşi erau necesare, locatarul poatecere justiţiei obligarea locatorului să le efectueze sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii,acordarea posibilităţii de a le efectua el #locatarul$ în contul locatorului155, urm%nd a reţinec7eltuielile efectuate, din c7irie, sau rezilierea contractului.

Dacă, după înc7eierea contractului, se iveşte nevoia unor reparaţii care sunt în sarcinalocatorului, iar acesta din urmă, deşi încunoştinţat, nu începe să ia de îndată măsurile

15A ( se vedea E. DeaF op. cit., pag. 1<<

15> ( se vedea art. 1<86 &. civ.155 ( se vedea art. 1455 &. civ. nefiind îndeplinitQ obligatia de a face, creditorul poate asemenea sQ fie autorizat a o duce ella îndeplinire, cu c7eltuiala debitorului.

1>=



necesare, reparaţiile pot fi făcute de locatar. Bn acest caz, locatorul este dator să plătească, înafara sumelor avansate de locatar, dob%nzi socotite de la data efectuării c7eltuielilor.

Bn caz de urgenţă, locatarul îl poate înştiinţa pe locator şi după începerea reparaţiilor,dob%nzile la sumele avansate neput%nd curge dec%t de la data înştiinţării.

<bliga$ia de a asigura locatarului lini+tita +i utila folosin$ă a bunului pe tot timpul

loca$iunii (obliga$ia de garan$ie).?ocatorul este obligat să garanteze pentru liniştita şi utila folosinţă a bunului înc7iriat,fiind dator să se abţină de la orice fapt care ar împiedica, diminua sau st%njeni o asemeneafolosinţă.

(şadar, locatorul răspunde pentru

a. tulburarea de fapt?ocatarul va răspunde dacă prin aceste tulburări s!a adus o atingere serioasă folosinţei.?ocatorul este obligat să se abţină de la orice fapt personal care ar putea provoca

tulburări liniştitei şi utilei folosinţe a bunului. ?ocatorul nu poate în cursul locaţiunii săsc7imbe forma lucrului înc7iriat.

Bn situaţia în care, tulburarea provocată de locator este datorată efectuării de reparaţii,locatarul este obligat să suporte această tulburare. Bnsă, este necesar să fie îndeplinite c%tevacondiţii

• reparaţiile să aibă caracter urgent, nefiind posibilă am%narea lor p%nă la încetareacontractului"

• durata acestora să fie de cel mult <4 de zile" neîndeplinirea acestei condiţii, îi dă posibilitatea locatarului de a cere scăderea c7iriei în raport cu lipsa parţială afolosinţei" dacă reparaţiile au condus la lipsirea locatarului de folosinţa totală a

bunului, acesta are dreptul să ceară rezilierea contractului"&%nd este de fapt, locatorul nu răspunde, locatarul put%nd să se apere singur prin

acţiunile posesorii, dar cu îndeplinirea următoarelor cerinţe• cel care tulbură să nu fie locatorul"• să nu se invoce vreun drept asupra bunului.

&%nd tulburarea este de fapt locatorul nu răspunde, locatarul put%nd să se apere singur prin acţiunile posesorii.

Bn situaţia în care se invocă un drept asupra lucrului de către un terţ, locatorul răspundede lipsa totală@parţială a folosinţei de către locatar, c7iar şi atunci c%nd dreptul nu esteconfirmat de justiţie, dar a condus la lipsirea locatarului de folosinţa bunului15=.

?ocatarul are dreptul de a cere rezilierea contractului sau micşorarea cuantumuluic7iriei în raport cu lipsa folosinţei, cu daune!interese. Ji într!un caz şi în celălalt, răspunderealocatorului se va angaja în măsura în care a fost înştiinţat în timp util, de tulburarea produsă

de terţ. b. tulburarea de dreptDacă un terţ pretinde vreun drept asupra bunului dat în locaţiune, locatorul este dator

să îl apere pe locatar c7iar şi în lipsa unei tulburări de fapt.c. locatarul este obligat să asigure locatarului lini+tita folosin$ă a bunului pe tot

timpul loca$iunii +i să l garantee pe locatar mpotriva evic$iuniiBn situaţia în care se invocă un drept asupra lucrului de către un terţ, locatorul răspunde

de lipsa totală@parţială a folosinţei de către locatar, c7iar şi atunci c%nd dreptul nu esteconfirmat de justiţie, dar a condus la lipsirea locatarului de folosinţa bunului.

+ndiferent de gravitatea tulburării, dacă i!a comunicat!o locatorului, fără ca acesta să oînlăture de îndată, locatarul poate cere o scădere proporţională a c7iriei. Dacă tulburarea este

15= ( se vedea E.DeaF op. cit., pag. 1<>

1>6



at%t de gravă înc%t, dacă ar fi cunoscut!o, locatarul nu ar fi contractat, el poate reziliacontractul în condiţiile legii.

?ocatarul care, la înc7eierea contractului, cunoştea cauza de evicţiune nu are dreptul ladaune!interese.

Potrivit art. 156A &od civil alin.1, dacă locatarul este c7emat în judecată de un terţ care

pretinde un drept asupra bunului înc7iriat, inclusiv un drept de servitute, şi e)istă riscul pierderii, în tot sau în parte, a folosinţei bunului, el are dreptul să ceară introducerea în procesa locatorului, în condiţiile &odului de procedură civilă #arătarea titularului dreptului$.

?ocatarul va fi ţinut să îl despăgubească pe locator de toate prejudiciile suferite caurmare a necomunicării tulburării de către locatar. /l nu va fi însă ţinut la despăgubiri dacădovedeşte că locatorul nu ar fi avut c%ştig de cauză sau că, av%nd cunoştinţă de tulburare, nu aacţionat #alin.3 art.156A &od civil$.

d. viciile lucrului&odul civil prevede faptul că locatarul trebuie să fie garantat pentru stricăciunile şi

viciile lucrului înc7iriat ce!i împiedică întrebuinţarea, c7iar dacă nu au fost cunoscutelocatorului la timpul locaţiunii. Dacă din aceste vicii şi defecte derivă pentru locatar o daună

oarecare, locatorul este dator a!l dezdăuna.Dacă în urma verificării se constată e)istenţa unor vicii aparente, locatorul trebuie să îl

informeze pe v%nzător despre acestea fără înt%rziere. Bn lipsa informării, se consideră călocatorul şi!a e)ecutat obligaţia.

Lravitatea viciilor este apreciată de instanţă. -u va prezenta importanţă dacă locatorula fost sau nu de bună credinţă, însă dacă a fost de bună credinţă, va răspunde numai de viciilece puteau fi prevăzute la înc7eierea contractului, spre deosebire de cel de rea!credinţă care varăspunde şi de viciile imprevizibile.

Obligaţia de garanţie poate fi modificată în sensul agravării ei sau micşorării ei#limitată sau înlăturată$. Obligaţia de garanţie fiind c7iar limitată, totuşi rezilierea contractului

pentru motive temeinice îşi va produce, însă, efectele.O clauză ce prevede e)onerarea sau limitarea răspunderii pentru faptul personal al

locatorului este nulă.

IV.5.!. Obligaţiile loca+a#'l'i?ocatarul are următoarele obligaţii principale şi anume să ia în primire bunul dat în

locaţiune, să plătească c7iria în cuantumul şi la termenul stabilite prin contract, să folosească bunul cu prudenţă şi diligenţă şi să restituie bunul la încetarea, din orice cauză, a contractuluide locaţiune.

IV.5.!.1. Obligaţia ", ia 2n )#i-i#e b'n'l $a+ 2n locaţi'ne?ocatarul va lua în primire bunul dat în locaţiune conform unui proces!verbal cudescrierea bunului şi a accesoriilor sale. (re obligaţia să verifice starea de funcţionare a

bunului conform destinaţiei.

IV.5.!.!. Pla+a c(i#iei?ocatarul are obligaţia de a efectua plata c7iriei la locul şi la momentul stipulate în

contract.

Potrivit &odului civil, art.1565, în lipsă de stipulaţie contrară, locatarul este obligat să plătească c7iria la termenele stabilite potrivit uzanţelor.

Dacă nu e)istă uzanţe şi în lipsa unei stipulaţii contrare, c7iria se plăteşte după cumurmează

• în avans pentru toată durata contractului, dacă aceasta nu depăşeşte o lună"

154



• în prima zi lucrătoare a fiecărei luni, dacă durata locaţiunii este mai mare de olună, dar mai mică de un an"

• în prima zi lucrătoare a fiecărui trimestru, dacă durata locaţiunii este de cel puţin un an.

Bn caz de nee)ecutare, locatarul poate cere, conform regulilor generale, e)ecutarea

silită sau rezilierea contractului.&ontractele de locaţiune înc7eiate prin înscris sub semnătură privată care au fost

înregistrate la organele fiscale, precum şi cele înc7eiate în formă autentică constituie titlurie)ecutorii pentru plata c7iriei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract sau, în lipsaacestora, prin lege #art.156= &od civil$.

Dacă c7iria urma să fie plătită cu anticipaţie şi lucrul nu s!a predat, locatorul poateinvoca e)cepţia de nee)ecutare.

Plata c7iriei se va face la locul stabilit în contract, iar atunci c%nd nu se stipuleazăîn contract locul este cel de la domiciliul locatorului.

&7itanţele de plată a c7iriei sunt opozabile terţilor c7iar dacă nu au dată certă, iar c7itanţele date fără rezervă fac să se prezume plata pentru termenele anterioare.

IV.5.!.. Obligaţia loca+a#'l'i ", folo"ea"c, b'n'l c' )#'$enţ, &i $iligenţ,?ocatarul este obligat să folosească bunul luat în locaţiune cu prudenţă şi diligenţă,

potrivit destinaţiei stabilite prin contract sau, în lipsă, potrivit celei prezumate după anumiteîmprejurări, cum ar fi natura bunului, destinaţia sa anterioară ori cea potrivit căreia locatarul îlfoloseşte #art.1566 &od civil$.

Eolosinţa bunului potrivit destinaţiei se apreciază în funcţie de ceea ce este stipulat încontract, iar dacă nu e)istă o astfel de prevedere, destinaţia se apreciază în funcţie de

împrejurări ' natura bunului, destinaţia anterioară etc. n+tiin$area locatorului despre nevoia de repara$ii?ocatarul este obligat, sub sancţiunea plăţii de daune!interese şi a suportării oricăror

alte c7eltuieli, să îi notifice de îndată locatorului necesitatea efectuării reparaţiilor care sunt însarcina acestuia din urmă.

Bn lipsă de stipulaţie contrară, reparaţiile de întreţinere curentă sunt în sarcinalocatarului.

3ipsa de folosin$ă n ca de repara$ii urgenteDacă în timpul locaţiunii bunul are nevoie de reparaţii care nu pot fi am%nate p%nă la

sf%rşitul locaţiunii sau a căror am%nare ar e)pune bunul pericolului de a fi distrus, locatarul vasuporta restr%ngerea necesară a locaţiunii cauzată de aceste reparaţii.

Dacă totuşi reparaţiile durează mai mult de 14 zile, preţul locaţiunii va fi scăzut proporţional cu timpul şi cu partea bunului de care locatarul a fost lipsit.

Dacă reparaţiile sunt de aşa natură înc%t, în timpul e)ecutării lor, bunul devineimpropriu pentru întrebuinţarea convenită, locatarul poate rezilia contractul.

IV.5.!.3. Re"+i+'i#ea l'c#'l'iDupă încetarea locaţiunii locatarul trebuie să restituie lucrul în starea în care a fost

predat conform inventarului făcut. Prin inventar trebuie să se înţeleagă orice act deconservare a stării în care s!a aflat lucrul la predare.?ocatarul nu răspunde de pieirea saudeteriorarea lucrului din cauza vec7imii, uzura normală a lucrului, forţei majore saucazului fortuit.

151



Dacă locatarul a făcut lucrări de construcţii sau plantaţii, ele devin prin accesiune proprietatea locatorului, dar fără dreptul de a cere modificarea c7iriei dacă nu a rambursatc7eltuielile.

?ocatarul răspunde pentru degradarea bunului înc7iriat în timpul folosinţei sale,inclusiv cea cauzată de incendiu, dacă nu dovedeşte că a survenit fortuit.

/l răspunde inclusiv pentru degradarea cauzată de membrii familiei sale, desublocatarul său, ca şi de fapta altor persoane cărora le!a îngăduit în orice mod folosirea,deţinerea sau accesul la bun.

IV.5.!.4. A),#a#ea con+#a '*'#),#ilo#?ocatarul mai este obligat de a apăra lucrul înc7iriat contra uzurpărilor. Prin

uzurpare se înţelege orice atingere provenită de la un terţ asupra proprietăţii sau posesieilucrului dat în locaţiune. Dacă locatorul nu are cunoştinţă de încercarea de uzurpare,locatarul trebuie să!l înştiinţeze în termen util pentru ca să fie în măsură să se apere contraîncercării de uzurpare.

Dacă locatarul neglijează să!l informeze pe locator, el va răspunde de prejudiciulsuferit în urma neînştiinţării.

IV.7. Con+#ac+'l $e "'blocaţi'ne &i $e ce"i'ne a con+#ac+'l'i&onform art.1=4A &od civil locatarul are dreptul de a înc7eia o sublocaţiune, totală sau

parţială ori c7iar să cedeze locaţiunea, în tot sau în parte, unei alte persoane, dacă aceastăfacultate nu i!a fost interzisă în mod e)pres. &u toate acestea, dacă bunul este mobil,sublocaţiunea ori cesiunea nu este permisă dec%t cu acordul scris al locatorului.

+nterdicţia de a înc7eia o sublocaţiune o include şi pe aceea de a ceda locaţiunea.+nterdicţia de a ceda locaţiunea nu o include pe aceea de a înc7eia o sublocaţiune.

+nterdicţia de a înc7eia o sublocaţiune priveşte at%t sublocaţiunea totală, c%t şi pe cea

parţială. +nterdicţia de a ceda locaţiunea priveşte at%t cesiunea totală, c%t şi pe cea parţială.&ontractul de sublocaţiune este permis de lege, dar numai cu respectarea a douăcondiţii ' una este prevăzută e)pres, cealaltă este subînţeleasă.

Diferenţa între contractul de sublocaţiune şi cesiune este determinată de faptul căsublocaţiunea este, de fapt, un nou contract de locaţiune, iar cesiunea reprezintă un contract dev%nzare!cumpărare a dreptului de folosinţă sau o cesiune de creanţă cu titlu oneros.

Prin cesiunea contractului de locaţiune de către locatar, cesionarul dob%ndeştedrepturile şi este ţinut de obligaţiile locatarului izvor%te din contractul de locaţiune.

&esiunea contractului şi acceptarea acesteia de către contractantul cedat trebuieînc7eiate în forma cerută de lege pentru validitatea contractului cedat.

IV.8. Hnce+a#ea con+#ac+'l'i $e locaţi'ne&ontractul de locaţiune poate înceta prin acordul de voinţă al părţilor, prin denunţareaunilaterală, la e)pirarea termenului, prin rezilierea contractului pentru nee)ecutare, prinimposibilitatea folosirii lucrului, prin desfiinţarea titlului locatorului şi în anumite condiţii

prin efectul înstrăinării, prin acte între vii. ransmisiunea Nmortis causa& a lucrului dat în locaţiune, nici moartea locatorului

şi nici aceea a locatarului nu atrage după sine încetarea contractului ci drepturile şi obligaţiiletrec asupra moştenitorilor 156.

156 ( se vedea 9 secţ.civ., dec.nr.653@16=1, în &d, 16=1, p.183!18<

153



IV.8.1. Den'nţa#ea 'nila+e#al,Dacă părţile sau legea nu au determinat durata locaţiunii, contractul ia sf%rşit prin

denunţarea unilaterală de către oricare dintre părţi, cu condiţia respectării termenului de preaviz.

Prin termenul de preaviz se înţelege intervalul de timp dintre manifestarea voinţei de a

desface contractul şi data la care contractul urmează să înceteze în urma denunţării1=4

. (cesttermen de preaviz poate fi stabilit prin convenţia dintre părţi, iar în lipsă se stabileşte înfuncţie de natura lucrului şi după obiceiul locului şi are drept scop ca cealaltă parte să!şigăsească un locatar sau un lucru similar pe care să!l ia în locaţiune.

anifestarea de voinţă de a desface contractul este un act unilateral de voinţă şi produce efecte c7iar dacă nu a fost acceptată de partea concediată, care trebuie să suportedesfacerea contractului.

?egea nu prevede vreo formă specială de denunţare, practic ea trebuie făcută în scris,iar dacă partea concediată refuză să dea o dovadă de primire, se face prin intermediule)ecutorilor judecătoreşti.

După e)pirarea termenului de preaviz locaţiunea încetează, iar un nou contract poate fi

înc7eiat numai prin consimţăm%ntul ambelor părţi, nu prin simpla renunţare la efecteledenunţării unilaterale.

IV.8.!.E)i#a#ea +e#-en'l'i ?a#+.189 Co$ ciil&ontractul de locaţiune încetează de drept la e)pirarea termenului convenit de părţi

sau, după caz, prevăzut de lege. Bn privinţa obligaţiei de restituire a bunului dat în locaţiune,contractul înc7eiat pe durată determinată şi constatat prin înscris autentic constituie, încondiţiile legii, titlu e)ecutoriu la e)pirarea termenului. Dispoziţiile de mai sus se aplică în mod corespunzător şi contractului înc7eiat pe perioadădeterminată prin înscris sub semnătură privată şi înregistrat la organul fiscal competent.

Dacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să deţină bunul şi să îşiîndeplinească obligaţiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră înc7eiată onouă locaţiune, în condiţiile celei vec7i, inclusiv în privinţa garanţiilor.

-oua locaţiune va fi însă pe durată nedeterminată, dacă prin lege sau convenţia părţilor nu se prevede altfel.

IV.8.. Re*ilie#ea )en+#' neeec'+a#e -ee)ecutarea obligaţiilor de către una dintre părţi dă dreptul celeilalte părţi de a cere

rezilierea contractului cu daune interese.

Bnsă nu orice nee)ecutare dă dreptul celeilalte părţi de a cere rezilierea contractului. -ee)ecutarea trebuie să fie cu privire la obligaţiile principale prin încălcarea cărora se aduceo vătămare celeilalte părţi.

IV.8.3. De"fiinţa#ea +i+l'l'i loca+o#'l'i ?a#+.1819 Co$ ciilDesfiinţarea dreptului care permitea locatorului să asigure folosinţa bunului înc7iriat

determină încetarea de drept a contractului de locaţiune.&u toate acestea, locaţiunea va continua să producă efecte şi după desfiinţarea titlului

locatorului pe durata stipulată de părţi, fără a se depăşi un an de la data desfiinţării titluluilocatorului, însă numai dacă locatarul a fost de bună!credinţă la înc7eierea locaţiunii.

1=4 ( se vedea E.DeaF, op.cit., p.1A5

158



IV.8.4. I-)o"ibili+a+ea folo"i#ii b'n'l'iDacă pieirea este totală contractul este desfăcut de drept, căci locatorul nu mai poate

asigura locatarului folosinţa lucrului şi nici nu poate fi obligat la reconstruirea, refacerea sauînlocuirea lui. Prin pieire se înţelege nu numai distrugerea materială a lucrului, ci şi oriceimposibilitate de a se folosi lucrul1=1.

&ontractul este desfăcut indiferent că pieirea lucrului este fortuită sau culpabilă, căcilocaţiunea nu poate fi concepută fără un obiect asupra căruia să se e)ercite. Dar dacă pieireas!a produs din culpă, partea culpabilă va fi obligată să plătească daune!interese, iar dacă

pieirea s!a produs fortuit nu se plătesc daune1=3, aplic%ndu!se, în acest din urmă caz, teoriariscului contractului.

Dacă lucrul a pierit numai în parte, rezilierea este judiciară, locatarul put%nd cere, dupăîmprejurări, fie o scădere de preţ, fie desfacerea contractului, dacă partea pierită din lucru esteat%t de însemnată, înc%t se poate prezuma că fără acea parte locatarul n!ar fi consimţit, iniţialla înc7eierea contractului. Daunele!interese se aplică doar în cazul pieirii culpabile a lucruluidin vina uneia dintre părţi.

IV.8.5. Hn"+#,ina#ea b'n'l'i $a+ 2n locaţi'neDacă bunul dat în locaţiune este înstrăinat, dreptul locatarului este opozabil

dob%nditorului, după cum urmeazăa. în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dacă locaţiunea a fost notată în

cartea funciară" b. în cazul imobilelor neînscrise în cartea funciară, dacă datac. în cazul mobilelor supuse unor formalităţi de publicitate, dacă locatarul a

îndeplinit aceste formalităţi"d. în cazul celorlalte bunuri mobile, dacă la data înstrăinării bunul se afla în

folosinţa locatarului.Dacă părţile convin astfel, locaţiunea încetează în cazul înstrăinării bunului dat în

locaţiune.&u toate acestea, locaţiunea răm%ne opozabilă dob%nditorului c7iar şi după ce

locatarului i s!a notificat înstrăinarea, pentru un termen de două ori mai mare dec%t cel care s!ar fi aplicat notificării denunţării contractului.

IV.8.7. Re*ilie#ea )en+#' neeec'+a#ea obligaţiilo# (tunci c%nd, fără justificare, una dintre părţile contractului de locaţiune nu îşi e)ecutăobligaţiile născute din acest contract, cealaltă parte are dreptul de a rezilia locaţiunea, cudaune!interese, dacă este cazul, potrivit legii.

1=1 ( se vedea E.DeaF, op.cit., p.1>4

1=3 ( se vedea P(9, dec.nr.81<3@1656, în CCD nr.14, 16=4, p.58

15<



CAPITOLUL IVCONTRACTUL DE HNCKIRIERE A LOCUINŢEI

IV.1. Noţi'ne% #egle-en+a#e% ca#ac+e#e /'#i$iceIV.1.1. Noţi'ne

Bnc7irierea locuinţei este contractul prin care o persoană, numită locator se obligă săasigure unei alte persoane numită c7iriaş sau locatar folosinţa temporară a unei locuinţe, însc7imbul unei sume de bani determinate, numită c7irie.

&ontractul de înc7iriere a locuinţei se deosebeşte de contractul de locaţiune #de dreptcomun$ prin obiectul ei specific, şi anume suprafaţa locativă transmisă în folosinţă cu plată.

&ontractul de înc7iriere a locuinţei nu este un contract distinct, ci o varietate acontractului de locaţiune. Deci sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale legislaţiei locative şicele ale dreptului comun1=8.

Ceglementarea specială de care beneficiază contractul de înc7iriere a locuinţei îşi aretemeiul în importanţa cov%rşitoare pe care obiectul acestuia, locuinţa, o are în viaţa omului.

IV.1.!. Ca#ac+e#e /'#i$ice&ontractul de înc7iriere a locuinţei are următoarele caractere juridice

a. Bnc7irierea este un contract consensual , deoarece se înc7eie valabil prin simplul acord devoinţă al părţilor"

b. Bnc7irierea este un contract sinalagmatic deoarece presupune obligaţii pentru ambele părţicontractante"

c. Bnc7irierea este un contract oneros, deoarece ambele părţi contractante #locatorul şi c7iriaşul$urmăresc un avantaj"

$. Bnc7irierea este un contract comutativ deoarece părţile cunosc e)istenţa şi întinderea

obligaţiilor lor, încă de la momentul perfectării"e. Bnc7irierea este un contract cu e/ecutare succesivă, care presupune derularea lui în timp

#părţile e)ecut%ndu!şi obligaţiile pe toată durata acestuia$"f. Bnc7irierea este un contract translativ de folosin$ă, temporară #fapt pentru care nefiind

translativ de proprietate, locatorul poate fi şi o altă persoană dec%t proprietarul bunului dee)emplu uzufructarul$"

Bnc7irierea locuintelor se face pe baza acordului dintre proprietar si c7iriaş, consemnat prin contract scris, care se va înregistra la organele fiscale teritoriale şi va cuprinde pe l%ngănumele sau denumirea propritarului, domiciliul sau sediul, cartea de identitate, elementele de

identificare ale persoanei juridice şi numele şi prenumele c7iriasului, domiciliul, cartea deindentitate serie, eliberat de etc! adresa locuinţei care face obiectul înc7irierii"! suprafaţa locativă şi dotările folosite în e)clusivitate şi în comun"! suprafaţa curţilor şi a grădinilor folosite în e)clusivitate sau în comun"! valoarea c7iriei lunare, regulile de modificare a acesteia şi modul de plată"! suma platită în avans în contul c7iriei"! locul şi condiţiile în care se realizează primirea şi restituirea c7eilor"! obligaţiile părtilor privind folosirea şi întretinerea spaţiilor care fac obiectul

contractului"! inventarul obiectelor şi al dotărilor aferente"

! data intrării în vigoare şi durata"1=8 ( se vedea. E. DeaF, ratat de drept civil. &ontracte speciale., /ditura (ctami, 2ucureşti 1666, p.333

15A



! condiţiile privind folosinţa e)clusivă şi în comun a părţilor aflate încoproprietate"

! persoanele care vor locui împreună cu titularul contractului"! alte clauze convenite între părţi.

Potrivit &odului civil este considerată nescrisă orice clauză în temeiul căreia

• c7iriaşul este obligat să înc7eie o asigurare cu un asigurător impus delocator"

• se prevede răspunderea solidară sau indivizibilă a c7iriaşilor dinapartamente diferite situate în acelaşi imobil, în cazul degradăriielementelor de construcţii şi a instalaţiilor, obiectelor şi dotărilor aferente

părţilor comune ale imobilului"• c7iriaşul se obligă să recunoască sau să plătească în avans, cu titlu de

reparaţii locative, sume stabilite pe baza estimărilor făcute e)clusiv delocator"

• locatorul este îndreptăţit să diminueze sau să suprime, fără contraprestaţie

ec7ivalentă, prestaţiile la care s!a obligat prin contract.

IV.!. Hnc(eie#ea con+#ac+'l'i $e 2nc(i#ie#e a loc'inţeiIV.!.1. P,#ţile con+#ac+an+ePotrivit dispoziţiilor &odului civil părţile contractuale sunt

IV.!.1.1. Loca+o#'l?ocatorul poate fi o persoană fizică sau juridică, ori c7iar statul sau o unitate

administrativ!teritorială.

De regulă locatorul este şi proprietarul locuinţei înc7iriate. ?ocatorul poate fi însă şi

titularul unui alt drept real sau al unui drept de creanţă, deoarece înc7irierea nu este translativăde proprietate1=<.

Bn cazul locuinţelor proprietatea statului sau a unităţilor administrativ ! teritoriale,contractul se înc7eie de către persoana juridică care are imobilul în administrare1=A.

IV.!.1.!. Loca+a#'l ?c(i#ia&'l&7iriaşul este persoana care, ca urmare a înc7eierii valabile a contractului de înc7iriere

locuinţei, dob%ndeşte dreptul de folosinţă temporară a acesteia.

Persoana care înc7eie contractul, c7iriaşul mai este denumit şi titular al contractului deînc7iriere.

&ontractul de înc7iriere poate fi înc7eiat de mai multe persoane în calitate de c7iriaşi,caz în care ele devin cotitulare ale contractului de locaţiune şi răspund de e)ercitareaobligaţiilor locative1=>.

&a e)cepţie, dreptul locativ se poate dob%ndi şi de alte persoane, dec%t titularii decontract care vor locui împreună cu titularul de contract.

1=< ( se vedea. D. &7irică, Drept civil. &ontracte speciale. /ditura &ordial, &luj -apoca, 166<, p. 343!34<1=A ( se vedea. (rt.AA pct.8 din legea nr.11<@166>

1=> ( se vedea. E.DeaF, op.cit., p.384

15>



Bn cazul în care locuinţa este deţinută în temeiul unui contract de înc7iriere, fiecare soţare un drept locativ propriu, c7iar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului oricontractul este înc7eiat înainte de căsătorie.

Bn caz de deces al unuia dintre soţi, soţul supravieţuitor continuă e)ercitarea dreptuluisău locativ, dacă nu renunţă în mod e)pres la acesta

IV.. ;o#-a con+#ac+'l'iBnc7irierea locuinţelor se face pe baza acordului dintre proprietar şi c7iriaş, consemnat

prin contract scris care se va înregistra la organele fiscale teritoriale.Bntruc%t cerinţa formei scrise şi înregistrarea la organele financiare1=5 este prevăzută

pentru validitatea actului, trebuie să ajungem la concluzia că formalităţile sunt necesare numaiNad validitatem;.

IV.3. Obiec+'l con+#ac+'l'iObiectul contractului de înc7iriere este dublu locuinţa înc7iriată şi c7iria.

IV.3.1. Loc'inţa 2nc(i#ia+,?ocuinţa înc7iriată este construcţia alcătuită din una sau mai multe camere de locuit,

cu dependinţe, dotările şi utilităţile necesare, care satisface necesităţile unei persoane saufamilii. 9uprafaţa locuibilă cuprinde suprafaţa dormitoarelor şi a camerei de zi.

Dependinţele sunt încăperile care, prin funcţiunile lor, asigură folosireacorespunzătoare a locuinţei, şi anume antreu, tindă, vestibul, 7ol cameră de baie, R&, culoar,verandă, bucătărie, c7icinetă, oficiu, debara, cămară, pivniţă, spălătorie, uscătorie, pivniţă,

bo)ă, logie, terasă şi magazie din zid.

?ocuinţa trebuie să e)iste în momentul înc7eierii contractului, dar şi o locuinţăviitoare poate face obiectul contractului de înc7iriere1==.

IV.3.!. C(i#ia&7iria, ca obiect al prestaţiei c7iriaşului este un element esenţial al contractului de

înc7iriere.(v%nd în vedere caracterul bilateral al contractului de înc7iriere, c7iria reprezintă

contraprestaţia c7iriaşului pentru folosinţa temporară a locuinţei.Dacă transmiterea folosinţei locuinţei s!a făcut gratuit contractul nu mai poate fi

calificat locaţiune #şi implicit, nici înc7iriere a locuinţei$, ci un alt contract cu reguli distincte#comodat$.

Bn principiu, c7iria practicată pentru locuinţe va trebuie să acopere c7eltuielile deadministrare, întreţinere şi reparaţii, impozitele pe clădiri şi pe teren, precum şi recuperareainvestiţiei, în funcţie de durata normată stabilită potrivit prevederilor legale, precum şi un

profit supus negocierii între părţi.&7iria pentru locuinţele proprietate particulară a persoanelor fizice sau juridice se

stabileşte prin negociere între proprietar şi c7iriaş, cu ocazia înc7eierii contractului deînc7iriere.

&7iriile pentru locuinţele care aparţin domeniului public sau privat al statului ori alunităţilor administrative ale acestuia, precum şi pentru locuinţele de serviciu şi căminele

pentru salariaţi ale societăţilor comerciale, companiilor şi societăţilor naţionale şi regiilor

1=5 ( se vedea. P7. alaurie, ?.(znes, &ours de droit civil. ?es contracts speciau), Paris, 16==, p.36=!366.

1== ( se vedea. /.9afta!Comano, &ontracte civile. Bnc7eiere. /)ecutare. Bncetare, /ditura Polirom, +aşi, 1666, p.68.

155



autonome se calculează pornindu!se de la un tarif de bază lunar, în funcţie de suprafaţa utilă.(ceasta se diferenţiază pe categorii de localităţi şi pe zone de către consiliile locale şi seactualizează în funcţie de rata anuală a inflaţiei.

-ivelul ma)im al c7iriei pentru locuinţele de mai sus #inclusiv terenul aferent$ nu poate depăşi 1AS din venitul net lunar pe familie, în cazul în care venitul mediu net lunar pe

membru de familie nu depăşeşte salariul mediu net pe economie. Prin familie, în înţelesulOrdonanţei, se înţelege soţul, soţia, copii, părinţii soţilor, precum şi ginerii, nurorile şi copiiiacestora, dacă locuiesc şi gospodăresc împreună.

&7iriaşul este obligat să aducă la cunoştinţă proprietarului, în termen de 84 de zile,orice modificare a venitului lunar pe familie, de natură să determine mărimea c7iriei, subsancţiunea rezilierii contractului.

Proprietarii ale căror locuinţe sunt ocupate de c7iriaşi care plătesc o c7irie mai mică, potrivit art.81 alin.1 din Ordonanţa nr.<4@1666 sunt scutiţi de impozitul pe clădire, teren şic7irie pentru imobilul în cauză, pe durata contractului de înc7iriere respectiv.

Bn cazul contractelor de înc7iriere înc7eiate pentru o perioadă mai mare de un an, proprietarul poate cere majorarea c7iriei, în afară de cazul în care părţile, prin contract, s!au

înţeles să nu majoreze c7iria. #art.8A alin.1din Ordonanţa nr.<4@1666$.&ererea de majorare a c7iriei trebuie adresată în scris c7iriaşului şi trebuie motivată de

efectuarea unor lucrări de reparaţii sau de consolidări ale locuinţei sau clădirii ori de creştereavenitului mediu net lunar pe membru de familie al c7iriaşului peste nivelul salariului mediunet pe economie.

(cordul scris şi semnat de c7iriaş şi de proprietar pentru majorarea c7iriei se vaînregistra la organul fiscal teritorial ca parte integrantă a contractului de înc7iriere #actadiţional$.

Bn cazul în care c7iriaşul nu îşi dă acordul scris la cererea de majorare a c7irie întermen de >4 de zile de la data notificării cererii de majorare, proprietarul poate intentaacţiune în justiţie pentru majorarea c7iriei.

(rt.8A alin.A interzice rezilierea contractului de înc7iriere sau evacuarea c7iriaşului pemotiv că acesta nu este de acord cu majorarea c7iriei.

Bn caz de neînţelegeri privind cuantumul c7iriei, litigiul se soluţionează de judecătoriaîn a cărei rază este situată locuinţa.

Dacă c7iriaşul a fost obligat prin 7otăr%re judecătorească definitivă să plătească oc7irie majorată, proprietarul poate cere rezilierea contractului de înc7iriere şi evacuareac7iriaşului, dar numai atunci c%nd c7iriaşul, cu rea!credinţă, nu a ac7itat c7iria cel puţin 8 luniconsecutive, încep%nd cu luna următoare răm%nerii definitive a 7otăr%rii judecătoreşti.

IV.4. D'#a+a 2nc(i#ie#ii

ermenul este de esenţa contractului de înc7iriere, întruc%t contractul este cu e)ecutaresuccesivă.

(tunci c%nd contractul de înc7iriere s!a înc7eiat fără determinarea duratei şi nu s!aconvenit altfel, c7iriaşul poate denunţa contractul prin notificare, cu respectarea unui termende preaviz care nu poate fi mai mic dec%t sfertul intervalului de timp pentru care s!a stabilit

plata c7iriei.Bn cazul prevăzut mai sus locatorul poate denunţa contractul prin notificare, cu

respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic dea$ >4 de zile, dacă intervalul de timp pentru care s!a stabilit plata c7iriei este de o lună

sau mai mare"

b$ 1A zile, dacă intervalul de timp pentru care s!a stabilit plata c7iriei este mai mic de olună.

15=



Din te)tul de lege, rezultă că durata contractului #termenul$ va fi stabilită prin acordul părţilor #nu prin voinţa legiuitorului$1=6.

(v%nd în vedere importanţa vitală a asigurării unei locuinţe pentru fiecare persoană,dar şi deficitul e)istent în societatea noastră, legiuitorul a intervenit în sprijinul c7iriaşilor

printr!o serie de dispoziţii menite să stabilească e/ lege, raporturi de înc7iriere a locuinţelor.

IV.5. Efec+ele con+#ac+'l'i $e 2nc(i#ie#e a loc'inţei

IV.5.1. Obligaţiile )#o)#ie+a#'l'i ?loca+o#'l'iObligaţia principală a proprietarului este de a asigura locatarului folosinţa locuinţei pe

toată durata înc7irierii, obligaţie principală, cu caracter succesiv din care decurg obligaţiisecundare #pentru a asigura folosinţa liniştită a spaţiului înc7iriat$.

Pentru asigurarea e)ecutării obligaţiei principale de folosinţă a locuinţei proprietarulare două obligaţii subsecvente şi un drept şi anume obligaţia de predare a locuinţei, obligaţiaefectuării reparaţiilor capitale şi dreptul de retenţie.

IV.5.1.1. Obligaţia $e )#e$a#e a loc'inţeiProprietarul este obligat să predea c7iriaşului locuinţa în stare de folosinţă164.?ocuinţa trebuie predată la termenul convenit de părţi #care poate fi ulterior

momentului înc7eierii contractului de înc7iriere$.Bn caz de nerespectare a obligaţiei de predare, c7iriaşul poate cere instanţei de

judecată• predarea silită a locuinţei #inclusiv curtea şi grădina$"• rezilierea contractului pentru nee)ecutarea obligaţiei principale"

• daune!interese.

IV.5.1.!. Obligaţia efec+',#ii #e)a#aţiilo# nece"a#e?ocatorul trebuie să asigure starea corespunzătoare a lucrului #potrivit scopului

urmărit de părţi$, nu numai la momentul predării, ci pe tot timpul derulării locaţiunii161.Proprietarul are următoarele obligaţii specifice înc7irierii locuinţei

1. repararea şi menţinerea în stare de siguranţă în e)ploatare şi de funcţionalitate aclădirii pe toată durata înc7irierii locuinţei"

3. întreţinerea în bune condiţii a structurii de rezistenţă, a elementelor deconstrucţie e)terioare #acoperiş, faţadă, împrejmuiri, pavimente$, curţile şi

grădinile, precum şi spaţiile comune din interiorul clădirii #casa scării, casaascensorului, 7oluri, coridoare, subsoluri, scări e)terioare$"

8. întreţinerea în bune condiţii a instalaţiilor comune proprii clădirii #ascensor,7idrofor, instalaţii de alimentare cu apă, de canalizare, instalaţii de încălzirecentrală şi de preparare a apei calde, instalaţii electrice şi de gaze, centraletermice, crematorii, instalaţii de colectare a deşeurilor, instalaţii de antenăcolectivă, telefonice etc.$.

Proprietarul unei construcţii are următoarele obliga$ii principalea. efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii care le revin,

1=6 ( se vedea. E.DeaF, op.cit., p.385164 ( se vedea. &.Hamangiu, +.Cosetti 2ălănescu, (l. 2ăicoianu, ratat de drept civil rom%n, vol. +++, 2ucureşti, 163=, p.A==

161 ( se vedea. E.DeaF, op.cit., p.55

156



prevăzute conform normelor legate în cartea te7nică a construcţiei şi rezultate din activitateade urmărire a comportării în timp a construcţiilor"

b. păstrarea şi completarea la zi a cărţii te7nice a construcţiei şi predareaacesteia, la înstrăinarea construcţiei, noului proprietar"

c. asigurarea urmăririi comportării în timp a construcţiilor, conform pre!

vederilor din cartea te7nică şi reglementărilor te7nice"$. efectuarea, după caz, de lucrări de reconstruire, consolidare, transformare,e)tindere, desfiinţare parţială, precum şi de lucrări de reparaţii ale construcţiei numai pe bazăde proiecte întocmite de către persoane fizice sau persoane juridice autorizate şi verificate,

potrivit legii"e. asigurarea realizării lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor, impuse

prin reglementările legale"f. asigurarea efectuării lucrărilor din etapa de postutilizare a construcţiilor, cu

respectarea prevederilor în vigoare.Bn cazul clădirilor cu mai multe locuinţe, repartizarea c7eltuielilor pentru părţile de

folosinţă comună ale imobilului #fundaţie, acoperiş, ascensor etc.$ se face proporţional cu

suprafaţa locativă deţinută #suprafaţa construită a locuinţei aflate în proprietate e)clusivă$,deci proporţional cu cota indiviză din părţile de construcţii şi instalaţii ori dotările de folosinţăcomună şi se suportă de fiecare proprietar 163.

&a e)cepţie, în cazul neîndeplinirii de către proprietar a obligaţiilor care îi revin cu privire la întreţinerea şi repararea locuinţei înc7iriate, lucrările pot fi e)ecutate de către c7iriaşîn contul proprietarului, reţin%nd contravaloarea acestora din c7irie.

IV.5.!. Obligaţiile c(i#ia&'l'iIV.5.!.1 Obligaţia $e )la+, a c(i#iei(stfel, locatarul va fi obligat să plătească c7iria convenită la termenele stabilite în

contract, iar plata c7iriei se va face la domiciliul c7iriaşului potrivit regulilor generale, platafiind c7erabilă.

IV.5.!.1. ;olo"i#ea loc'inţei )o+#ii+ $e"+inaţiei&7iriaşul are obligaţia să respecte destinaţia locuinţei. &7iriaşul este obligat să

întrebuinţeze bunul :ca un bun proprietar;.Dacă c7iriaşul doreşte să sc7imbe destinaţia locuinţei, aceasta se poate face numai cu

acordul proprietarului sau al (sociaţiei de proprietari. Bn vederea sc7imbării destinaţieilocuinţei este necesar avizul favorabil al proprietarilor şi, după caz, al titularilor contractelor de înc7iriere din locuinţele cu care se învecinează, pe plan orizontal şi vertical, spaţiul supussc7imbării.

IV.5.!.!. Obligaţia $e 2n+#eţine#e a loc'inţei&7iriaşul este obligat să

a. să efectueze lucrările de întreţinere, reparaţii sau înlocuire a elementelor de construcţii şiinstalaţii de folosinţă e)clusivă"

b. să repare sau să înlocuiască elementele de construcţii şi de instalaţii deteriorate din folosinţacomună, ca urmare a folosirii lor necorespunzătoare, indiferent dacă acestea sunt în interiorulsau în e)teriorul clădirii.

c. să asigure curăţenia şi igienizarea în interiorul locuinţei şi la părţile de folosinţă comună pe163 ( se vedea. E.DeaF, op.cit., p.3A3" /.9afta!Comano, op.cit., p.143" 9, s.civ., dec.nr.556@165>, în &D, 165>, p.143

1=4



toată durata contractului de înc7iriere"$. să predea proprietarului locuinţa în stare normală de folosinţă, la eliberarea acesteia.

Obligaţiile c7iriaşului cu privire la întreţinerea şi repararea spaţiului înc7iriat se păstrează şi încazul subînc7irierii locuinţei.

IV.7. ='b2nc(i#ie#ea loc'inţei&7iriaşul poate subînc7iria, modifica sau îmbunătăţi locuinţa deţinută, numai cuacordul prealabil scris şi în condiţiile stabilite de proprietar, dacă acestea nu sunt interzise princontractul de înc7iriere principal.

Din te)tul de lege de mai sus rezultă că, în principiu, c7iriaşul are dreptul de asubînc7iria locuinţa pe care o foloseşte contractual, dar dreptul său este supus unei triplecondiţionări

• să e)iste acordul scris al proprietarului"• clauzele subînc7irierii să fie acceptate de proprietar"• subînc7irierea să nu fi fost interzisă în contractul principal168.

9ubînc7irierea reprezintă un nou contract de înc7iriere a locuinţei.&%nd c7iriaşul subînc7iriază fără acordul proprietarului, acesta #din urmă$ va puteacere instanţei de judecată

o e)ecutarea obligaţiilor potrivit contractului de înc7iriere"o rezilierea contractului de înc7iriere #cu daune!interese$.

9ubînc7irierea înc7eiată cu respectarea condiţiilor de valabilitate de mai sus, produceefecte între părţi ca orice contract de înc7iriere a locuinţei16<.

&a şi în cazul sublocaţiunii #de drept comun$, şi în cazul subînc7irierii locuinţei neaflăm în prezenţa a două contracte distincte #contractul de înc7iriere a locuinţei şi contractulde subînc7iriere$" în consecinţă, vor e)ista şi două raporturi juridice diferite raportul deînc7iriere dintre proprietar şi c7iriaş, respectiv raportul de subînc7iriere dintre c7iriaş şi

subc7iriaş. Cezultă că proprietarul şi subc7iriaşul se găsesc în raporturi juridice diferite #unulnumai în raportul de înc7iriere, iar celălalt numai în raportul de subînc7iriere$, fapt pentrucare subînc7irierea nu produce efecte faţă de proprietar. Bn acest sens, legea a precizat căN2eneficiarul contractului dă subînc7iriere nu se poate prevala de nici un drept împotriva

proprietarului şi nici asupra oricărui titlu de ocupare;.

IV.8. Hnce+a#ea con+#ac+'l'i $e 2nc(i#ie#e a loc'inţei&ontractul de înc7iriere încetează în următoarele cazuri la e)pirarea termenului, prin

denunţarea unilaterală a contractului dă către c7iriaş, prin rezilierea contractului pentrunee)ecutarea obligaţiilor de către c7iriaş şi prin decesul sau părăsirea locuinţei de cătrec7iriaş.

(lte cauze de încetare a înc7irierii, din dreptul comun în materie, sunt pieirealocuinţei, desfiinţarea sau desfacerea titlului proprietarului sau acordul parţilor.

IV.8.1. E)i#a#ea +e#-en'l'i 2nc(i#ie#ii?a împlinirea termenului, contractul de înc7iriere a locuinţei încetează de drept, fără

vreo formalitate.?a e)pirarea termenului contractual, dacă părţile nu convin asupra reînnoirii

contractului de înc7iriere, c7iriaşul este obligat să părăsească locuinţa.Bn materie locativă însă, e)pirarea termenului nu atrage direct şi încetarea raporturilor

locative, întruc%t, de regulă, operează prelungirea sau reînnoirea de drept a contractelor.

168 ( se vedea. (.+.Tuca, El.Tuca, op.cit., p.131

16< ( se vedea. E.DeaF, op.cit., p.3>4

1=1



Bncetarea contractului de înc7iriere a locuinţei va opera deci, fie dacă părţile nu maidoresc prelungirea contractului anterior ori înc7eierea unui nou contract de locaţiune, fie aintervenit unul dintre cazurile în care prelungirea contractelor de înc7iriere nu se aplică sauunul dintre cazurile în care proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de înc7iriere.

IV.8.!. Den'nţa#ea 'nila+e#al, $e c,+#e c(i#ia&&ontractul de înc7iriere a locuinţei poate înceta înainte de termen prin denunţareaunilaterală cerută numai de c7iriaş.

Pentru a fi valabilă, încetarea înc7irierii prin denunţare unilaterală de către c7iriaştrebuie să fie precedată de un preaviz notificat în termen de minim >4 de zile.

Denunţarea unilaterală ar putea fi făcută, at%t de proprietar, c%t şi de c7iriaş, dar numaidacă contractul ar fi înc7eiat pe durată nedeterminată #conform dreptului comun în materie$.

IV.8.. Re*ilie#ea con+#ac+'l'i )en+#' neeec'+a#ea obligaţiilo# $e c,+#e c(i#ia&Bncetarea contractului înainte de termen #în acest caz$ poate fi cerută, fie de proprietar,

fie de asociaţia de proprietari.?ocatorul #proprietarul$ poate cere rezilierea contractului de înc7iriere a locuinţei

pentru faptele culpabile ale c7iriaşului, în următoarele condiţii• dacă c7iriaşul nu a ac7itat c7iria cel puţin 8 luni consecutiv"• dacă c7iriaşul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei, clădirii în care este situată aceasta,

instalaţiilor, precum şi oricăror alte bunuri aferente lor, sau dacă înstrăinează fără drept părţiale acestora"

• dacă c7iriaşul are un comportament care face imposibilă convieţuirea sau împiedică folosireanormală a locuinţei16A.

• dacă c7iriaşul nu a respectat clauzele contractuale principale.

(sociaţia de proprietari #locatori$ poate cere, de asemenea, rezilierea contractului deînc7iriere, c%nd c7iriaşul nu şi!a ac7itat obligaţiile ce!i revin din c7eltuielile comune pe a

perioadă de 8 luni #dacă au fost stabilite, prin contractul de înc7iriere, în sarcina c7iriaşului$.

IV.9. Loc'inţe c' $e"+inaţie ")ecial,&odul civil cuprinde şi dispoziţii speciale referitoare la anumite categorii de locuinţe

cu destinaţie specială.(v%nd în vedere că raportul în care se află contractul dă înc7iriere a locuinţei şi

înc7irierile locuinţelor cu destinaţie specială este asemănător raportului dintre locaţiune#dreptul comun$ şi înc7irierea locuinţei, putem aprecia că înc7irierile locuinţelor cu destinaţiespecială reprezintă varietăţi ale contractului de înc7iriere a locuinţei.

Bn consecinţă, contractelor de înc7iriere a locuinţelor cu destinaţie specială le suntaplicabile regulile speciale prevăzute de lege şi, în completare, dispoziţiile care reglementeazăcontractul de înc7iriere a locuinţei.

IV.9.1. Loc'inţa "ocial,?ocuinţa socială se atribuie cu c7irie subvenţionată unor persoane sau familii cu

situaţie economică care nu le permite cumpărarea sau înc7irierea unei locuinţe în condiţiile pieţii.

16A ( se vedea. 2, s.civ.,dec.nr.813@1664, în &D 1664, p.=8

1=3



?ocuinţele sociale aparţin domeniului public al unităţilor administrativ!teritoriale, suntinalienabile, deci nu pot fi v%ndute c7iriaşilor.

2eneficiază de locuinţe sociale familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar realizat în ultimele 13 luni sub nivelul venitului net lunar.

enitul net lunar pe familie se stabileşte pe baza declaraţiei de venit şi a actelor

doveditoare.?ocuinţele sociale se repartizează de către consiliile locale pe baza criteriilor stabiliteanual, următoarele categorii de persoane tinerii căsătoriţi care au fiecare v%rsta de p%nă la 8Ade ani, tinerii proveniţi din instituţii de ocrotire socială şi care au împlinit v%rsta de 1= ani,invalizii de gradul + şi ++, persoanele cu 7andicap, pensionarii, veteranii şi văduvele de războietc.

&ontractul de înc7iriere se înc7eie de către primar sau de către a persoanaîmputernicită de acesta cu beneficiarii stabiliţi de consiliul local, pe o perioadă de A ani, cu

posibilitatea de prelungire.&7iria nu va depăşi 14S din venitul net lunar calculat pe ultimele 13 luni, pe familie.

Diferenţa p%nă la valoarea nominală a c7iriei, va fi subvenţionată de la bugetul local al unităţii

administrativ!teritoriale unde este situată locuinţa socială.&ontractul de înc7iriere se poate rezilia• la cererea proprietarului sau a asociaţiei de proprietari în condiţiile art. 3< din lege"• în cazul în care venitul mediu net lunar pe familie, realizat în 3 ani consecutivi,

depăşeşte cu peste 34S nivelul minim, iar titularul contractului de înc7iriere nu aac7itat valoarea nominală a c7iriei în termen de 64 de zile de la comunicare.

9unt incapabile să înc7irieze locuinţe sociale personale sau familiile care! deţin în proprietate o locuinţă"! au înstrăinat o locuinţă după data de 1 ianuarie 1664"! au beneficiat de sprijinul statului în credite şi e)ecuţie pentru realizarea unei locuinţe"

! deţin, în calitate de c7iriaş, o altă locuinţă.&7iriaşii locuinţelor sociale nu le pot sub înc7iria, sau sc7imba destinaţia, subsancţiunea rezilierii contractului de înc7iriere şi a suportării eventualelor daune aduselocuinţei şi clădirii, după caz.

IV.9.!. Loc'inţa $e "e#ici' &i loc'inţa $e in+e#enţie?ocuinţa de serviciu este destinată funcţionarilor publici, angajaţilor unor instituţii sau

agenţi economici, acordată în condiţiile contractului de muncă.?ocuinţele de serviciu se împart în două categorii

• locuinţele de serviciu finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale se realizează curespectarea suprafeţei utile şi a dotărilor, în limita suprafeţei construite pe apartament, potrivit

legii locuinţei"• locuinţele de serviciu noi se construiesc pe terenurile aflate în proprietatea statului sau a

unităţilor administrativ!teritoriale, pentru locuinţele finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale sau pe terenurile aparţin%nd agenţilor economici, pentru locuinţele finanţatedin bugetele acestora.

IV.9.. Loc'inţele $e "e#ici' #eali*a+e 2n con$iţiile Legii n#. 1131995% #e)'blica+,&i% finanţa+e $in b'ge+'l $e "+a+ &i $in b'ge+ele locale

(ceste locuinţe pot fi v%ndute cu respectarea a două condiţii• c%nd activitatea care a generat realizarea locuinţelor s!a restr%ns sau a încetat"•

cu aprobarea Luvernului.(tribuirea imobilelor se va face la cerere şi în limita fondului locativ e)istent.

1=8



&ontractele de înc7iriere se înc7eie pe a perioadă de un an, cu posibilitatea de a fi prelungite, prin act adiţional.

Pot fi ,,beneficiari; ai locuinţei de serviciu, persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică numite sau asimilate, secretarii generali, precum şi persoanele care sunt încadrate pe

funcţii din cabinetul demnitarului, în cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate aleadministraţiei publice centrale şi instituţiilor publice #art. 3$.&ontractul de înc7iriere încetează de drept la data încetării calităţii care a determinat

atribuirea locuinţei de serviciu.?ocuinţa de intervenţie este destinată cazării personalului unităţilor economice sau

bugetare, care îndeplinesc activităţi sau funcţii ce necesită prezenţa permanentă sau în caz deurgenţă în unitate.

?ocuinţele de intervenţie nu pot fi v%ndute c7iriaşilor, încetarea contractului de muncăal c7iriaşului atrage implicit şi încetarea contractului de înc7iriere, în sc7imb evacuarea estecondiţionată de atribuirea unei alte locuinţe.

IV.9.3. Loc'inţa $e nece"i+a+e?ocuinţa de necesitate este destinată cazării temporare a persoanelor şi familiilor alecăror locuinţe au devenit inutilizabile în urma unor catastrofe naturale sau accidente ori alecăror locuinţe sunt supuse demolării în vederea realizării unor lucrări de utilitate publică,

precum şi lucrărilor de reabilitare ce nu se pot efectua ocupate de locatari.&ontractul de înc7iriere se înc7eie de către primarul localităţii sau de către o persoană

împuternicită de acesta, pe baza 7otăr%rii consiliului local.ermenul pe care se înc7eie contractul este nedeterminat, conferind drepturi locative

c7iriaşului Np%nă la înlăturarea efectelor care au făcut inutilizabile locuinţele;.

IV.9.4. Loc'inţa $e )#o+ocol

?ocuinţa de protocol este destinată utilizării de către persoanele alese în funcţii oridemnităţi publice, e)clusiv pe durata e)ercitării mandatului.

?ocuinţele de protocol sunt proprietate publică a statului şi se administrează de cătreCegia (utonomă ,,(dministraţia Patrimoniului Protocolului de 9tat;.

Ceşedinţele oficiale sunt locuinţe de protocol de care beneficiază, în condiţii legii,Preşedintele Com%niei, preşedintele 9enatului, preşedintele &amerei Deputaţilor şi primul!ministru.

Ceşedinţele oficiale se atribuie de către Luvern şi sunt puse la dispoziţia persoanelor ce îndeplinesc funcţiile de mai sus #împreună cu dotările aferente$ pe întreaga perioadă ae)ercitării funcţiei.

Pot beneficia de locuinţă de protocol #propriu!zisă$, la cerere, cu plata c7iriei prevăzute de lege, persoanele care îndeplinesc următoarele funcţii publice vicepreşedinţi ai9enatului şi ai &amerei Deputaţilor, miniştrii de stat, miniştrii şi asimilaţii acestora, precum şi

preşedintele &urţii 9upreme de ustiţie, preşedintele &urţii &onstituţionale, preşedintele &urţiide &onturi, preşedintele &onsiliului ?egislativ şi (vocatul poporului, pe durata e)ercităriifuncţiei sau a mandatului.

Pentru persoanele de mai sus, atribuirea locuinţei de protocol se face prin decizie a primului!ministru şi este posibilă numai dacă persoanele abilitatea de lege nu deţin înlocalitatea în care îşi desfăşoară activitatea, o altă locuinţă corespunzătoare.

&ontractele de înc7iriere a locuinţelor de protocol şi a celor cu destinaţie de reşedinţăoficială încetează de drept în termen de >4 de zile de la data eliberării din funcţie a

beneficiarului #art. >4 alin. 8$.

1=<



1=A



TE=TE GRILĂDREPT CIVIL 6 CONTRACTE =PECIALE

1. &u e)cepţia cazurilor prevăzute de lege, ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului

a. $in -o-en+'l 2nc(eie#ii con+#ac+'l'i% c(ia# $ac, b'n'l n' a fo"+ )#e$a+ o#i )#eţ'l n' afo"+ )l,+i+ 2nc,@

b. numai dacă preţul a fost plătit"c. o dată cu predarea bunului.

3. Părinţii, tutorii, curatorii, administratorii provizoriia. pot cumpăra bunurile persoanelor c%nd aceste au împlinit 1= ani"b. n' )o+ c'-),#a b'n'#ile )e#"oanelo# )e ca#e le #e)#e*in+,@c. vor putea cumpăra bunurile persoanelor pe care le reprezintă doar cu încuviinţarea autorităţii

tutelare.8. Obligaţia de a preda bunula. se întinde numai la bunul principal"b. "e 2n+in$e &i la acce"o#iile "ale% )#ec'- &i la +o+ ce e"+e $e"+ina+ folo"inţei "ale )e#)e+'e@c. se întinde la bunul principal şi la cel accesoriu.

<. %nzarea!cumpărarea este un act de dispoziţiea. numai raportat la lucrul v%ndut şi preţul care formează obiectul contractului"

b. numai raportat la patrimoniul părţii contractante.c. n'-ai )en+#' :n*,+o#% 2n+#'c:+ el +#an"fe#, $#e)+'l $e )#o)#ie+a+e.

A. &7eltuielile de predare în cazul contractului de v%nare!cumpărare sunta. în sarcina cumpărătorului"b. 2n "a#cina :n*,+o#'l'i@c. în sarcina v%nzătorului şi a cumpărătorului.

>. Donaţie cu sarcinaa. e"+e 'n con+#ac+ "inalag-a+ic 2n li-i+a "a#cinii@

b. este un act juridic afectat de o condiţie rezolutorie pur potestativă"c. este lovită de nulitate întruc%t contravine principiului irevocabilitate donaţiilor.

5. 2unurile mobile care constituie obiectul donaţieia. +#eb'ie en'-e#a+e &i eal'a+e 2n+#6'n 2n"c#i"% c(ia# "'b "e-n,+'#, )#ia+,% "'b

"ancţi'nea n'li+,ţii ab"ol'+e a $onaţiei@ b. trebuie enumerate şi evaluate într!un înscris, numai autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute

a donaţiei"c. trebuie enumerate şi evaluate într!un înscris, numai solemn, sub sancţiunea nulităţii absolute a

donaţiei.

=. /ste cauză legală de revocare a donaţieia. nee)ecutarea sarcinii indiferent dacă e)istă sau nu culpă"b. ing#a+i+'$inea@

c. survenienţa de copil.

1=>



6. &ontractul de mandat estea. $e #eg'l, con"en"'al ca#e ia na&+e#e )#in "i-)l'l aco#$ $e oinţ, al ),#ţilo#% f,#, a fi

"')'" #e'nei fo#-e ")eciale@ b. numai scris în formă autentică"c. întotdeauna înc7eiat în formă scrisă sub semnătură privată.

14. /ste obligaţie a mandantuluia. obligaţia de a da socoteală"b. obligaţia $e )la+, a #e-'ne#aţiei@c. obligaţia de a dezdăuna pe mandatar dacă s!a prevăzut e)pres în contract.

11. ?ocaţiunile nu se pot înc7eia pentru o perioadăa. -ai -a#e $e 39 $e ani@

b. mai mare de 66 de ani"c. mai mare de A ani.

13. &7iria se stabileştea. numai în bani"

b. numai fructe sau prestări servicii"c. c(i#ia "e fiea*,% $e #eg'l,% 2n bani% $a# )oa+e fi "+abili+, &i "'b o al+, fo#-, co+,6)a#+e

$in f#'c+e "a' )#e"+,#i "e#icii

18. ?ocaţiunea încetează întotdeaunaa. în cazul înstrăinării bunului dat în locaţiune"b. e)i#a#ea +e#-en'l'i@c. dacă bunul a pierit total sau parţial.

1<. Proprietarul are următoarele obligaţii specifice înc7irierii locuinţeia. reparaţiile uzuale de mică amploare"

b. 2n+#eţine#ea 2n b'ne con$iţii a "+#'c+'#ii $e #e*i"+enţ,% a ele-en+elo# $e con"+#'cţiee+e#ioa#e ?aco)e#i&% faţa$,% 2-)#e/-'i#i% )ai-en+e% c'#ţile &i g#,$inile% )#ec'- &i")aţiile co-'ne $in in+e#io#'l cl,$i#ii ?ca"a "c,#ii% ca"a a"cen"o#'l'i% (ol'#i% co#i$oa#e%"'b"ol'#i% "c,#i e+e#ioa#e@

c. să repare sau să înlocuiască elementele de construcţii şi de instalaţii deteriorate din folosinţacomună, ca urmare a folosirii lor necorespunzătoare, indiferent dacă acestea sunt în interiorulsau în e)teriorul clădirii

1A. &7iriaşul poatea. "'b2nc(i#ia% -o$ifica "a' 2-b'n,+,ţi loc'inţa $eţin'+,% n'-ai c' aco#$'l )#ealabil "c#i"

&i 2n con$iţiile "+abili+e $e )#o)#ie+a#% $ac, ace"+ea n' "'n+ in+e#*i"e )#in con+#ac+'l $e 2nc(i#ie#e )#inci)al@

b. subînc7iria, modifica sau îmbunătăţi locuinţa deţinută, cu acordul scris sau verbal al propietarului şi în condiţiile stabilite de proprietar, dacă acestea nu sunt interzise princontractul de înc7iriere principal"

c. subînc7iria, modifica sau îmbunătăţi locuinţa deţinută, dacă aceste modificări sau îmbunătăţirifolosesc proprietarului.

1=5



1>. 9unt incapabili de a cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, c7iar şi prin licitaţie publicăa. -an$a+a#ii% a+:+ cei conenţionali% c:+ &i cei legali% 2-)'+e#niciţi a in$e 'n l'c#' n')o+ ",6l c'-)e#e% 2n+#'c:+ n' "e )oa+e a$-i+e ca o )e#"oan, ", c'-'le*e &i #ol'l $e:n*,+o# &i )e cel $e c'-),#,+o#. Legea a "+abili+ acea"+, )#o(ibiţie )en+#' ca

-an$a+a#'l ", n' fie )'" 2n "i+'aţia $e a alege 2n+#e in+e#e"'l ",'% ca#e e"+e $e a c'-),#ac:+ -ai ief+in% &i in+e#e"'l )e ca#e +#eb'ie ",6l a)e#e% obţin:n$ )#eţ'l cel -ai #i$ica+. b. părinţii, tutorii, curatorii, administratorii provizorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor pecare le reprezintă dec%t cu încuviinţarea autorităţii tutelare"c. judecătorii, procurorii, grefierii, e)ecutorii, avocaţii, notarii publici, consilierii juridici şi

practicienii în insolvenţă nu pot cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, drepturilitigioase care sunt de competenţa curţii de apel în a cărei circumscripţie îşi desfăşoarăactivitatea

15. Prin preţ sincera. se înţelege un preţ corect ce nu este derizoriu, at%t de disproporţionat în raport de valoarea

lucrului v%ndut, înc%t să nu e)iste preţ" b. se înţelege un preţ corect, ce reprezintă valoare bunului şi pe care cumpărătorul îl plăteşte"c. "e 2nţelege 'n )#eţ #eal )e ca#e ),#ţile ",6l fi "+abili+ n' 2n -o$ fic+i% ci 2n "co)'l $e afi ce#'+ &i )l,+i+ 2n #eali+a+e

1=.%nzătorula. n' $a+o#ea*, ga#anţie con+#a iciilo# )e ca#e c'-),#,+o#'l le c'no&+ea la 2nc(eie#ea

con+#ac+'l'i@ b. datorează garanţie pentru toate viciile lucrului, aparente, ascunse, grave sau mai puţin grave"c. nu datorează garanţie pentru antecontracte de v%nzare!cumpărare.

16. Donaţiile indirecte sunta. acele donaţii unde actul public încadrează operaţiune juridică cu titlul gratuit"b. ac+e /'#i$ice 2nc(eia+e c' in+enţia $e a g#a+ifica% $a# 2nf,)+'i+e )e calea 'n'i ac+

/'#i$ic $ife#i+ $e con+#ac+'l $e $onaţie@c. o categorie specială de donaţie pentru validitatea căreia se cer întrunite două elemente a$.acordul de voinţă pentru a transfera şi dob%ndi un drept cu titlu gratuit" b$. tradiţiunea,

predarea efectivă şi reală #materială$ a bunului dăruit.

34. andantula. +#eb'ie ", fie ca)abil $e a con+#ac+a el 2n"'&i ac+'l c' a c,#'i 2n$e)lini#e 2l 2n",#cinea*,

)e -an$a+a#@b. trebuie să aibă capacitate deplină de e)erciţiu"c. în cazul actelor de administrare poate fi lipsit de capacitate juridică.

1==



E. DREPT CIVIL=UCCE=IUNI

1=6



CAPITOLUL IA=PECTE GENERALE PRIVIND IN=TITUŢIA 0O<TENIRII

Potrivit dispoziţiilor &onstituţiei Com%niei din 344816> #art. <>$ ;dreptul de moştenire

este garantat;, asigur%ndu!se astfel, la nivel de principiu, că acest drept poate fi realizat prinintervenţia instituţiilor statului. &odul civil în &artea a + !a privind moştenirea şiliberalităţile cuprinde două titluri dedicate e)clusiv succesiunilor itlul + :Dispoziţiireferitoare la moştenire în general; #art. 6A8!6>3$ şi itlul ++ ;oştenirea legală; #art. 6>8!6=8$, în timp ce în cadrul ultimului titlu, în &apitolul +++ este reglementat testamentul. Pel%ngă aceste prevederi legale, care constituie principalul izvor al materiei succesiunilor, &odulcivil mai cuprinde şi alte reglementări referitoare la acest domeniu şi cu care dispoziţiile demai sus se întregesc.

/ste de remarcat că deşi concepţiile politice şi sociale îşi pun amprenta asuprasoluţiilor legislative adoptate în timp, sub regimul comunist se poate spune că materiasuccesiunilor a rămas relativ intactă. Bntinderea emolumentului succesoral era însă redusă într!

o societate în care nu e)ista o proprietate privată autentică, av%nd la baza în principal proprietatea colectivă. Ceglementările din materia succesiunilor care se fundamenteazătocmai pe proprietatea privată îşi capătă adevăratele lor valenţe într!o societate liberă,democratică în care proprietatea privată este cu adevărat garantată165.

&%nd o persoană încetează din viaţă, patrimoniul pe care îl lasă se transmite anumitor persoane, prin modurile stabilite de lege. Bn acest sens, trebuie deosebit modul de transmitereal moştenirii :ab intestat; de moştenirea testamentară16=.

Pe parcursul timpului, noţiunea de moştenire a primit numeroase definiţii. Bntr!o primăoptică, prin moştenire se înţelege :transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedatacătre una sau mai multe persoane în fiinţă #persoane juridice, persoane fizice, sau statul încazul succesiunilor vacante$;.166

Bntr!o altă concepţie,344 succesiunea #moştenirea$ reprezintă transmiterea unui patrimoniu, fracţiune de patrimoniu sau a unor bunuri singulare de la o persoană decedată launa sau mai multe persoane în fiinţă. (şadar, succesiunea reprezintă o transmitere cu titlumortis causa prin care, afară de cazul în care se referă la bunuri privite din punct de vedere utsinguli se transmit nu numai drepturi dar şi obligaţii, deci mai mult dec%t simpla proprietate.

ermenul de succesiune poate fi privit din două puncte de vedere. Din punct de vederelato sensu :succesiunea reprezintă orice transmisiune de drepturi, c7iar cu titlu particular;.Din punct de vedere stricto sensu, însă, termenul de succesiune #moştenire$ este susceptibil dedouă înţelesuri. Bn primul r%nd moştenirea reprezintă transmisiunea patrimoniului unei

persoane decedate la una sau mai multe persoane în viaţă. Bn al doilea înţeles, succesiunea sau

moştenirea desemnează patrimoniul transmis mortis causa, spun%ndu!se că succesiunea saumoştenirea este insolvabilă. ot astfel se poate vorbi şi de succesiunea mobiliară şisuccesiunea imobiliară.341

16> &onstituţia Com%niei din anul 3448 este forma republicată a &onstituţiei Com%niei din 1661, cu actualizarea denumirilor şirenumerotarea articolelor, revizuită prin ?egea nr. <36@3448, aprobată prin Ceferendumul naţional din 1=!16 octombrie 3448, confirmat prinHotăr%rea &urţii &onstituţionale nr. 8 din 33 octombrie 3448. e)tul &onstituţiei din anul 3448 a fost publicat în onitorul Oficial alCom%niei, Partea +, nr. 5>5 din 81 octombrie 3448.

165 Ceglementări legale privitoare la moşteniri se găsesc şi alte acte normative care au diferite obiecte de reglementare. (mintim doar cutitlu de e)emplu ?egea nr. 1=@1661, cu modificările ulterioare, ?egea nr. 113@166A, ?egea nr. 14@3441 etc.

16= ( se vedea în acest sens art. >A4 din &odul civil Com%n. Bn conformitate cu prevederile art. >A4 :succesiunea se difereşte sau prin legesau după voinţa omului, prin testament.;

166 ( se vedea EC(-&+9& D/(U, :ratat de drept succesoral;, /ditura (ctami, 2ucureşti, 1666, p. A

344 Bn acest sens D(- &H+C+&V, :Drept civil ! 9uccesiuni;, /ditura ?umina ?e), 1666, p. 8.

341 Pentru mai multe detalii a se vedea +H(+ /?+/9&0, :&urs de succesiuni;, /ditura Humanitas, 2ucureşti, 1665, p. 18.

164



&a sinonime ale noţiunii de succesiune se folosesc în literatura de specialitatetermenii de moştenire şi de ereditate. Bn acelaşi conte)t, în literatura de specialitate343, seconsideră că dreptul de moştenire are două accepţiuni

noţiune de moştenire sau de succesiune se utilizează în sensul de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate"

sau pentru desemnarea a însuşi patrimoniului transmis din cauză de moarte, deci însens de masă succesorală.

Bn limbajul te7nic de specialitate, însă, persoana decedată al cărei patrimoniu,fracţiune de patrimoniu, sau bunuri individuale se transmit prin succesiune este desemnată

prin termenul de :de cujus;, acest termen provine de la prescurtarea formulei romane is decujus succesione agitur #cel despre a cărui moştenire este vorba$. Bn acest sens trebuie făcută o

precizare, şi anume, în dreptul civil prin noţiunile de succesiune, moştenire sau ereditate estedesemnată nu numai transmisiuea mortis causa ci şi obiectul acestei transmisiuni348.

Pornindu!se de la prevederile art. 6AA &. civ. potrivit cărora Npatrimoniul defunctuluise transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel

prin testament; s!a conc7is că funcţie de izvorul vocaţiei succesorale avem moştenire legalăsau testamentară.

oştenirea este legală c%nd ea se deferă în ordinea şi cotele determinate prin lege, persoanelor stabilite ca făc%nd parte din una din clasele de moştenitori stabilite în &odul civil./a se va deferi în temeiul legii numai în măsura în care nu e)ista testament sau acesta nu îşi

produce, în total sau în parte efectele, sau testamentul cuprinde dispoziţii de altă natură carecunoaşterea unui copil, dispoziţii cu privire la funeralii etc, dar nu privitoare la transmiterea

patrimoniului succesoral.&odul civil, spre deosebire de dreptul roman unde succesiunea ab intestat era

considerată o e)cepţie, o priveşte ca pe cea mai firească modalitate de transmitere a patrimoniului lui :de cujus; către rudele sale de s%nge care sunt constituite în clase de

moştenitori. ai mult dec%t at%t, şi în cazul în care defunctul a lăsat testament, legiuitorul ainstituit rezerva succesorală, instituţie menită a proteja interesele unor moştenitori legaliîmpotriva liberalităţilor e)cesive ale lui de cujus.

&ei care dob%ndesc succesiunea în baza legii sunt moştenitori universali întruc%t auvocaţie la întregul patrimoniu al defunctului, c7iar şi în ipoteza în care e)istă o pluralitate demoştenitori şi fiecare va lua numai o parte din moştenire. -u e)istă, aşadar moştenitori legalicu vocaţie numai la bunuri singulare #ut singuli$. Bn cazul moştenirii testamentaretransmisiunea bunurilor defunctului are loc în baza testamentului. Dispoziţiile defunctului cu

privire la bunurile sale din cuprinsul testamentului poarta denumirea de legate, iar beneficiariiacestora de legatari.

&ele două categorii de moşteniri, cea legală şi cea testamentară, nu se e)clud, ci

dimpotrivă ele pot coe)ista. Bn cazul în care e)istă testament dar şi moştenitori legalirezervatari, coe)istenţa lor se impune c7iar, întruc%t prin dispoziţiile din cuprinsultestamentului nu se va putea încălca rezerva moştenitorilor legali, pun%ndu!se problemareducţiunii legatelor la limita cotităţii disponibile. De asemenea, dacă defunctul a făcut legatecu titlu particular patrimoniul va reveni moştenitorilor legali care însă vor fi ţinuţi să e)ecutelegatele faţă de legatarii cu titlu particular. Dacă însă este vorba de un legat particular, adicăav%nd ca obiect un bun individual determinat dreptul asupra acestuia va fi dob%ndit de cătrelegatar direct de la defunct, fără să treacă asupra moştenitorilor legali.

Bn ipoteza în care prin legatele instituite de defunct nu se epuizează patrimoniulsuccesoral, devoluţiunea succesorală va fi legală pentru rest şi testamentară pentru ceea ce

343 Pentru mai multe detalii, a se vedea ?++0 9(-&+0?/9&0, :Drept civil. Dreptul de moştenire;, /ditura (tlas ?e), 2ucureşti, 166>, p. >

348 Bn acest sens, . /?+/9&0, :oştenirea şi devoluţiunea în dreptul C.9.C.,;, /ditura (cademiei, 2ucureşti, 16>>. p. 34.

161



cuprind legatele. Dacă însă s!au instituit mai mulţi legatari cu titlu universal, epuiz%ndu!seastfel moştenirea sau dacă s!au instituit mai mulţi legatari universali, devoluţiunea moşteniriiva fi e)clusiv testamentară.

(şadar, &odul civil nu a păstrat principiul din dreptul roman al incompatibilităţiimoştenirii testamentare cu cea legală #nemo partim testatus partim intestatus decedere potest$,

adică nimeni nu poate muri în parte cu testament, în parte fără testament. Bn această ordine deidei, în practica judiciară s!a pus problema coe)istenţei calităţii de moştenitor legal şitestamentar în aceeaşi persoană. ribunalul 9uprem s!a pronunţat în sens afirmativdeciz%nd34< ;calitatea de moştenitor legal subzistă şi în cazul în care aceasta este unită cu ceade moştenitor testamentar, fiind de neconceput ca titularul unui drept bazat pe o pluralitate detemeiuri să fie pus în situaţia de a lua mai puţin şi de a fi e)clus de la un beneficiu pe care l!ar

putea culege numai pe baza unuia din temeiurile juridice componenteN.

34< ribunalul 9uprem , secţia civilă, dec. nr. 355A@16=<, în &ulegere de decizii pe anul 16=<, p. 13>.

163



CAPITOLUL IINOŢIUNEA <I CONDIŢIILE DREPTULUI DE 0O<TENIRE LEGALĂ

!.1. Noţi'nea $eol'ţi'nii "'cce"o#ale legale

Prin devoluţiunea moştenirii se înţelege atribuirea către anumiţi moştenitori a patrimoniului succesoral. oştenirea este legală în cazul în care transmiterea moştenirii areloc în temeiul legii, la persoanele, în ordinea şi în cotele determinate de lege34A.

Devoluţiunea legală ! #:ab intestat;$ a moştenirii are loc atunci c%nd nu e)istătestament, căci în acest din urmă caz devoluţiunea ar fi testamentară. Din definiţia enunţatărezultă că în cazul devoluţiunii legale, legiuitorul determină categoriile de persoane care vor culege moştenirea în funcţie de anumite criterii, cum este gradul de rudenie sau calitatea desoţ supravieţuitor. Bn cazul devoluţiunii testamentare transmisiunea are loc potrivit voinţei luide cujus e)primată în testament. Bntre cele două forme ale devoluţiunii moştenirii nu e)istăneapărat un raport de e)cludere, întruc%t, aşa cum am arătat, ele pot coe)ista34>.

(stfel, de e)emplu, dacă defunctul a dispus prin testament numai de o parte amoştenirii, sau c7iar dacă a dispus de întreg, dar e)istă moştenitori rezervatari aceştia îşi vor

primi partea lor #rezerva$ în virtutea legii. oştenirea va fi tot legală şi atunci c%nd defunctula lăsat testament dar acesta nu cuprinde legate ci numai alt fel de dispoziţii, precumrecunoaşterea unui copil, dispoziţii privind funeraliile sau privitoare la desemnarea unuie)ecutor testamentar etc. ot astfel, se poate înt%mpla ca testamentul să nu cuprindă legate cinumai e)7eredări, astfel că el va fi folosit numai pentru înlăturarea de la moştenire a celor e)7eredaţi, iar moştenirea se va împărţi potrivit legii de către cei care nu au fost înlăturaţi prinvoinţa lui de cujus.

!.!. En'-e#a#ea con$iţiilo# -o&+eni#ii Legale &i #egle-en+a#e legal,

Bn &apitolul ++ din itlul + ;Despre moştenire şi liberalităţi;, intitulat ;&ondiţiilegenerale ale dreptului de a moşteni;, &odul civil prevede #art. 6A5!6>3$ două condiţii pentruca o persoană să poată veni la moştenire şi anume345

să aibă capacitate succesorală şi să nu fie nedemnă de a moşteni" la aceste condiţii, doctrina a mai adăugat să aibă vocaţie #c7emare$ la moştenire şi

să nu fie înlăturată de la moştenire #e)7eredare, dezmoştenită$.Prima condiţie prevăzută de art. 6A5 &. civ., capacitatea succesorală şi cea de a treia,

vocaţia succesorală, sunt condiţii pozitive, iar cea de a doua, nedemnitatea succesorală,

prevăzuta de art. 6A=!6>1 &. civ. este una negativă. (ceasta pe de o parte, iar pe de alta, seobservă că prima condiţie şi cea de a treia #capacitatea şi vocaţia succesorala$ sunt valabileat%t pentru moştenirea legală, c%t şi pentru cea testamentară, pe c%nd nedemnitatea priveştenumai moştenirea legală, corespondentul ei pentru moştenirea testamentară fiind revocarea

judecătorească a legatelor pentru ingratitudine prevăzuta de alin.3 al art. 14>6 &. civ.ocaţia succesorală îşi are temeiul, în cazul moştenirii legale în lege iar în cazul celei

testamentare în testament. Caportul dintre capacitatea succesorală şi vocaţia succesorală estede la general la particular, întruc%t dacă o persoană e)istă sau este concepută şi se naşte vieare un drept general şi abstract prevăzut de a moşteni, care este o parte a capacităţii de

34A Pentru această definiţie EC. D/(U, op. cit., p. A6.

34> D0+C0 &. E?OC/9&0, :Drept civil. succesiunile;, /ditura 0niversităţii :itu aiorescu;, 2ucureşti, 3441, p. 85345 Bn &odul civil francez, această materie este reglementată în &artea a +++!a Nodalităţi de dob%ndire a dreptului de proprietate;, titlul +,NDespre succesiuni;, capitolul ++ N&ondiţiile cerute pentru a moşteni;.

168



folosinţă. (re aşadar, capacitate succesorală generală. Pe c%nd vocaţia succesorală întemeiată pe lege sau pe testament se raportează la o succesiune concretă şi rezulta din raporturileconcrete de rudenie sau de căsătorie cu defunctul, în cazul moştenirii legale şi din cuprinsultestamentului, în cazul moştenirii testamentare34=.

Bn ceea ce priveşte drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor se mai impune

îndeplinirea unei condiţii, şi anume calitatea de soţ. Premisele dreptului de a moşteni sunt346 prima premisă la baza dreptului de a moşteni stă rudenia de s%nge"

a doua premisă dreptul de a moşteni decurge şi din consacrarea faptului că

afecţiunea e)istentă între soţi, care constituie baza edificiului căsătoriei şi al familiei, trebuiesă conducă în mod necesar la consacrarea unui drept reciproc de moştenire între aceştia"

a treia premisă dreptul de a moşteni se întemeiază pe principiul egalităţii între se)e,

pe principiul egalităţii în drepturi al copiilor din căsătorie, din afara căsătoriei şi din adopţie, precum şi pe principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale legale"

a patra premisă dreptul de a moşteni rezultă nu numai din lege, ci şi din efectele

juridice pe care legea civilă le recunoaşte actului unilateral de voinţă ! testamentul" a cincia premisă dreptul de a moşteni trebuie consacrat cu necesitate în favoarea

unui ultim moştenitor ! statul în drept să culeagă moştenirile vacante, în lipsa oricăror alţimoştenitori.

Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite transmiterea moştenirii operează pe deplin dreptîn virtutea legii, din momentul desc7iderii moştenirii, adică momentul morţii lui de cujus314.(cest lucru ! îndeplinirea condiţiilor ! nu înseamnă însă că moştenitorii legali #aceeaşi situaţiese înt%lneşte şi în cazul legatarilor$ sunt siliţi să primească moştenirea. (stfel, potrivit art.1144din &odul civil Ncel c7emat la moştenire în temeiul legii sau al voinţei defunctului poate

accepta moştenirea sau poate renunţa la ea;, coroborat cu art.114> :nimeni nu poate fi obligatsă accepte o moştenire ce i se cuvine; după principiul latin Nnemo invitus 7eres;. Dacămoştenitorul, baz%ndu!se pe acest te)t, renunţă la moştenire, prin aceasta desfiinţează cu efectretroactiv titlul de moştenire, devenind o persoană străină de moştenire, în conformitate cu art.1131 din &odul civil311. Bn concluzie la cele subliniate reţinem că în cazul în care suntîndeplinite aceste condiţii, transmisiunea moştenirii se face în virtutea legii, fără a se înţelegecă, în această situaţie, moştenitorii sunt obligaţi să primească moştenirea.

!.. Vocaţia "'cce"o#al, legal,

Pentru ca o persoană fizică sau juridică, sau statul în cazul succesiunilor vacante să poată moşteni în tot sau în parte succesiunea lăsată de către defunct, nu este suficient ca persoana care pretinde moştenirea să aibă capacitate succesorală, ci mai este necesar ca ea săaibă c7emare la moştenire, indiferent că această c7emare e)istă în virtutea legii, sau întemeiul unui testament lăsat de către defunct.

34= C. +O-(J&0, :&urs de drept civil, succesiuni şi liberalităţi;, +aşi, 163=, p. 14" +. CO9/+ 2V?V-/9&0, (? 2V+&O+(-0,:Drept civil roman. Cegimuri matrimoniale. 9uccesiuni. Donaţiuni. estamente;, ol. +++. /ditura 9ocec, 2ucureşti, 16<=, p. 333" EC.D/(U, op. cit. p. <8 şi urm" EC. D/(U, 9. &VCP/-(C0, :Drept civil. &ontractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moştenire;,2ucureşti, 16=8, p. 8=A.

346 ( se vedea (C+- POP(, op. cit., p. 34.

314 Potrivit art. 6A< &od civil :moştenirea unei persoane se desc7ide în momentul decesului acesteia;" p%nă în momentul morţii lui decujus, erezii, fie legali sau testamentari, nu au nici un drept asupra patrimoniului acestuia.

311 (rt. 1131 &od civil arată că Nsuccesibilul care renunţă este considerat că nu a fost niciodată moştenitor;.

16<



?egea conferă vocaţie succesorală la moştenire rudelor defunctului, inclusiv rudelor din adopţie, soţului supravieţuitor la defunctului sau statului. ocaţia succesorală sauc7emarea la moştenire este conferită fie de lege, fie de voinţa lui de cujus prin testament saucontract de donaţie de bunuri viitoare. ?egea conferă vocaţie ! c7emare ! la moştenire rudelor defunctului în anumite limite, inclusiv persoanelor a căror rudenie rezultă din adopţie, soţului

supravieţuitor al defunctului şi statului313

.Noţi'ne $e ocaţie "'cce"o#al, a#e $o', "en"'#i 'n'l gene#al &i al+'l conc#e+.Bn sensul general ea desemnează voinţa potenţială a unor persoane de a culege

moştenirea lăsată de către alte persoane. Bn acest caz se analizează vocaţia legală succesorală arudelor în linie directă fără limită de grad sau limitarea vocaţiei succesorale legale a rudelor

pe linie colaterală p%nă la gradul al +!lea ori principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale.ocaţia succesorală prezintă şi un caracter concret, determinat prin devoluţiunea

succesorală, prin intermediul căreia se selectează, dintre persoanele cu vocaţie succesoralăgenerală acele persoane care vor culege în mod efectiv moştenirea lăsată de către defunct. Bnacest sens, vocaţia succesorală concretă presupune îndeplinirea a două elemente, şi anumeunul pozitiv #vocaţia succesorală generală$ şi unul negativ #persoana în cauză să nu fie

înlăturată de la moştenire de un alt succesibil, c7emat în temeiul legii în rang preferenţial saude un legatar$. -ici vocaţia succesorală generală şi nici cea concretă nu se confundă cuaptitudinea general!abstractă a unei persoane de a se bucura, în conţinutul capacităţii sale defolosinţă, de dreptul de moştenire, garantat prin &onstituţie.

&unosc%nd faptul că transmiterea moştenirii este o transmisiune pentru cauză demoarte ! mortis causa ! rezultă că principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale nu poate vizastatul şi nici persoanele juridice, pentru că deşi statul are ! iar persoanele juridice în anumitecondiţii ! vocaţie succesorală, aceştia nu pot transmite o moştenire. (cest principiu nu esteaplicabil nici în domeniul moştenirii testamentare, c7iar dacă, concret două persoane şi!auconferit prin actele lor separate de ultimă voinţă, vocaţie testamentară reciprocă. Principiul nu

poate fi aplicat pentru cele două testamente, deoarece acestea sunt acte juridice unilateraleindependente, iar vocaţia succesorală a legatarilor nu este interdependentă. De altfel, vocaţiatestamentară succesorală este, în majoritatea cazurilor unilaterală. -umai în cazul soţilor seobişnuieşte conferirea reciprocă a vocaţiei succesorale prin testamente distincte318.

(cest principiu, care nu este prevăzut e)pres de lege, este cel care guvernează materiamoştenirii legale între persoanele fizice. Bn virtutea acestui principiu, dacă o persoană arevocaţie succesorală legală generală la moştenirea altei persoane şi aceasta din urmă areaceeaşi vocaţie în raport cu prima, acesta fiind sensul pozitiv al principiului. Bn concret,vocaţia acestor persoane cu c7emare reciprocă la moştenirea unu!altuia, va depinde de ordineaîn care va interveni decesul lor şi de concursul celorlalţi moştenitori31<.

Principiul reciprocităţii vocaţiei legale generale la moştenire are şi un sens negativ, şianume acela al cazului unei persoane care nu are vocaţie la moştenirea unei alte persoane, niciaceasta din urmă nu poate avea vocaţie la moştenirea primeia. De e)emplu, copilul încredinţatunei familii sau unei persoane ori aflat în plasament la o familie sau persoană şi membriifamiliei la care se află, ginerele ori nora şi socrii, etc.

313 ( se vedea pentru aceste aspecte EC. D/(U, op. cit., p. <5" D. &H+C+&V, op. cit., p. 83.

318 Bn acest sens, EC. D/(U, op. cit., p. >8, nota 6" întruc%t testamentul este un act juridic personal şi esenţialmente revocabil fiecare persoană trebuie să dispună pentru cauză de moarte prin testamente separate" testamentul reciproc, prin care două sau mai multe persoane

dispun prin acelaşi testament, una în favoarea alteia sau ambele în favoarea unei persoane, este interzis prin lege ! art. 148> din &odul civil.31< 0n e)emplu în acest sens este cazul în care copilul are vocaţie la moştenirea lăsată de părinţi, vocaţia succesorală oper%nd şi în sens invers.(celaşi lucru înt%mpl%ndu!se şi în raporturile dintre fraţi şi surori, dintre nepoţi de frate şi unc7i ori mătuşi etc.

16A



Potrivit doctrinei31A principiul al reciprocităţii vocaţiei succesorale legale cunoaşte osingură e)cepţie cazul căsătoriei nule sau a anulării ei prin 7otăr%re judecătoreascăintervenită după decesul soţilor sau a unuia dintre ei, constat%ndu!se că unul dintre ei a fost de

bună!credinţă la înc7eierea căsătoriei declarată nulă sau anulată #căsătoria putativă$. Bn acest

caz, dacă soţul de bună!credinţă este cel supravieţuitor el va avea vocaţie succesorală, însc7imb dacă supravieţuieşte cel de rea!credinţă celui de bună!credinţă, acesta nu îl va puteamoşteni pe cel de bună!credinţă, neav%nd vocaţie succesorală #art. 84< &.civ.$. Dacă ambiisoţi au fost de bună!credinţă sau de rea!credinţă, principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale,în sens pozitiv sau negativ se restabileşte.

otuşi, în literatura de specialitate, se mai aminteşte de încă o e)cepţie de la acest principiu al reciprocităţii vocaţiei succesorale legale. /ste vorba de ipoteza în care o persoană! adoptatorul ! a adoptat doi sau mai mulţi copii, dintre care pe unul cu efecte depline, peceilalţi cu efecte restr%nse şi pune problema vocaţiei succesorale reciproce dintre ei în calitate

de colaterali privilegiaţi #fraţi sau surori$ şi nu în raport cu adoptatorul.

!.3. Ne$e-ni+a+ea "'cce"o#al,

W 1. -OT+0-/( J+ &(C(&/C/?/ 0C+D+&/ (?/ -/D/-+VT++Pentru ca o persoană să poată moşteni nu este suficient să aibă vocaţie succesorală

generală sau concretă, fiind necesar să îndeplinească şi o condiţie negativă, şi anume să nu fienedemnă de a moşteni.

-edemnitatea succesorală reprezintă decăderea de drept a moştenitorului legal dindreptul de a culege o moştenire determinată, inclusiv rezerva la care ar fi avut dreptul dinaceastă moştenire, deoarece s!a făcut vinovat de o faptă gravă faţă de cel care lasă moştenirea

sau faţă de memoria acestuia.După cum s!a stabilit în literatura de specialitate31>, nedemnitatea succesorală are un

caracter de pedeapsă civilă care se bazează pe motive de moralitate publică, neput%ndu!seadmite ca om persoană vinovată de fapte grave faţă de o altă persoană să o poată moşteni peaceasta. +nstituţia nedemnităţii succesorale se caracterizează prin următoarele caractere

juridice nedemnitatea operează numai în cazul săv%rşirii faptelor limitativ prevăzute de legeşi numai în materia succesiunii legale315"

nedemnitatea operează de drept, cel ce lasă moştenirea neput%nd înlătura efecteleei prin iertarea nedemnului pentru fapta sa"

fiind o sancţiune se aplică şi produce efecte juridice doar în persoana autorului

faptei" domeniul de aplicare al nedemnităţii nu poate fi e)tins la alte moşteniri, nedemnulfiind înlăturat numai de la moştenirea defunctului faţă de care a săv%rşit faptele"

sancţiunea nedemnităţii, fiind prevăzută pentru fapte săv%rşite cu vinovăţie,moştenitorul trebuie să fi acţionat cu discernăm%nt.

W 3. &(0C+?/ D/ -/D/-+(/ D/ DC/PDin dispoziţiile în art. 6A= din &odul civil rezultă în mod e)pres care sunt cazurile în

care intervine nedemnitatea succesorală, astfel

31A EC. D/(U, op. cit., p. >8 şi urm." ?. 9V-&+0?/9&0, op. cit, p. <3 şi urm.

31> ( se vedea pentru mai multe detalii .2. &(-(&0+-O, :/lementele dreptului civil;, 1631, p. 331315 Bn domeniul moştenirii testamentare pentru faptele grave săv%rşite de către legatar la adresa testatorului sau faţă de memoria acestuiaatrage revocarea judecătorească a legatelor.

16>



persoana condamnată penal pentru săv%rşirea unei infracţiuni cu intenţia de a!l ucide pe cel care lasă moştenirea"

persoana condamnată penal pentru săv%rşirea, înainte de desc7iderea moştenirii, a uneiinfracţiuni cu intenţia de a!l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost desc7isăla data săv%rşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restr%ns vocaţia la moştenire a făptuitorului.

1. (tentatul la viaţa celui care lasă moştenirea. (rt. 6A= alin. 1 &. &iv. prevede că estenedemn a moşteni condamnatul pentru săv%rşirea unei infracţiuni cu intenţia de a! ucide pedefunct. Bnsă, pentru ca acest te)t de lege să devină operativ sunt necesare următoarelecondiţii

să e)iste din partea succesibilului o acţiune intenţionată de ucidere sau o tentativăde ucidere a celui despre a cărui moştenire este vorba"

să e)iste o 7otăr%re judecătorească de condamnare a succesibilului vinovat.Bn cazul în care condamnarea este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin

amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă acele fapte aufost constatate printr!o 7otăr%re judecătorească civilă definitivă.

3. (cuzaţia la viaţa unui succesibil"(rt. 6A= alin. 3 &. &iv. declară nedemn de a succede pe acela :condamnat penal pentru

săv%rşirea, înainte de desc7iderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a!l ucide pe unalt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost desc7isă la data săv%rşirii faptei, ar fi înlăturatsau ar fi restr%ns vocaţia la moştenire a făptuitorului;.

W 8. &(0C+?/ D/ -/D/-+(/ 0D+&+(CVDin dispoziţiile în art. 6A6 din &odul civil rezultă în mod e)pres care sunt cazurile în

care poate fi declarată nedemnitatea succesorală, astfel persoana condamnată penal pentru săv%rşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă

moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care

au avut ca urmare moartea victimei. Dacă 7otăr%rea de condamnare pentru aceste faptele se pronunţă ulterior datei desc7iderii moştenirii, termenul de un an se calculează de la datarăm%nerii definitive a 7otăr%rii de condamnare. (tunci c%nd condamnarea este împiedicată

prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale,nedemnitatea se poate declara dacă acele fapte au fost constatate printr!o 7otăr%re

judecătorească civilă definitivă. Bn acest caz, termenul de un an curge de la apariţia cauzei deîmpiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după desc7iderea moştenirii.

persoana care, cu rea!credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentuldefunctului"

persoana care, prin dol sau violenţă, l!a împiedicat pe cel care lasă moştenirea săîntocmească, să modifice sau să revoce testamentul.

9ub sancţiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanţei judecătoreşti sădeclare nedemnitatea în termen de un an de la data desc7iderii moştenirii. +ntroducereaacţiunii constituie un act de acceptare tacită a moştenirii de către succesibilul reclamant.Pentru ultimele două cazuri, termenul de un an curge de la data c%nd succesibilul a cunoscutmotivul de nedemnitate, dacă această dată este ulterioară desc7iderii moştenirii.

W <. &O-9((C/(, +-O&(C/( J+ /E/&/?/ -/D/-+VT++Bn literatura de specialitate este unanim recunoscut că nedemnitatea succesorală

produce efecte juridice de plin drept, în virtutea legii, nefiind necesar să fie pronunţată decătre instanţă.31= Bn ceea ce priveşte momentul în care poate fi constatată nedemnitatea,

31= ( se vedea . /?+/9&0, op. cit., p. 5>, EC. D/(U, op. cit., p. A=

165



aceasta nu poate fi dec%t ulterior desc7iderii succesiunii, căci anterior acestui moment,acţiunea este lipsită de interes.

-edemnitatea poate fi invocată oric%nd de către orice persoană interesată#comeştenitori, legatari gratificaţi de defunct peste limitele cotităţii disponibile, de instanţa

judecată din oficiu, de către notarul public şi c7iar de către cel nedemn$316, pe baza 7otăr%rii

judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.&%t timp nedemnul se află în viaţă va fi invocată împotriva acestuia, iar după decesulsău împotriva succesorilor săi. Bn nici un caz succesorii nedemnului nu s!ar putea prevala decaracterul civil al pedepsei civile care este nedemnitatea, din moment ce aceasta oper%nd învirtutea legii, defunctul nedemn nu a putut avea nici un drept asupra moştenirii autoruluisău334.

Eiind o pedeapsă civilă care operează în temeiul legii, nedemnitatea face camoştenitorul vinovat să fie înlăturat de la succesiunea persoanei faţă de care s!a făcut vinovatde faptele e)pres şi limitativ prevăzute de lege. Bnlăturarea nedemnului de la moştenire estecompletă, el neput%nd culege nici măcar rezerva atribuită de lege moştenitorilor rezervatari331.

-edemnitatea succesorală produce efecte c7iar de la data desc7iderii succesiunii, ca şi

c%nd moştenitorul vinovat nu ar fi fost c7emat la moştenirea celui decedat. De aceea, atuncic%nd nedemnitatea este constatată la o dată ulterioară celei a desc7iderii succesiunii, ea

produce efecte retroactive. Pedeapsa civilă a nedemnităţii este relativă, în sensul cănevrednicul este îndepărtat de la succesiunea celui faţă de care s!a făcut vinovat de săv%rşireaunei fapte e)pres prevăzute de lege, iar nu şi de la moştenirea altor persoane.333

/fectele nedemnităţii sunt diferite după cum se produc în raport cu ceilalţimoştenitori" cu terţii" cu descendenţii.

1. /fectele nedemnităţii în raport cu ceilalţi moştenitori. -evrednicul este obligat sărestituie toate bunurile pe care le!ar deţine în calitate de moştenitor legal al defunctului. Odatăcu aceste bunuri, moştenitorul nedemn va trebui să restituie toate fructele şi veniturile pe carele!a dob%ndit de la data desc7iderii succesiunii. (ceasta însemnă că nedemnul este consideratde rea!credinţă, el trebuind să restituie nu numai fructele pe care le!a perceput c%t şi pe cele pecare ar fi trebui să le perceapă. Eiind de rea!credinţă, pentru sumele de bani pe care le!a

primit, nedemnul datorează dob%nzi din ziua plăţii ci nu din ziua punerii sale în înt%rziere.Bn măsura în care nevrednicul a plătit datorii ale succesiunii, el are dreptul la

înapoierea acestora. De asemenea, el are dreptul la restituirea c7eltuielilor necesare şi utilefăcute cu bunurile succesorale, dar fiind de rea!credinţă nu are dreptul la restituireac7eltuielilor voluptorii pe care le!ar fi făcut cu aceleaşi bunuri. Drepturile şi obligaţiilenevrednicului faţă de moştenire care s!ar fi stins prin consolidare sau prin confuziune în cazulîn care nu ar fi operat nedemnitatea, redevin active c7iar din momentul desc7ideriisuccesiunii.

3. /fectele nedemnităţii în raporturile cu terţii. Bn acest sens trebuie să distingem dacăactele înc7eiate de către succesorul nedemn cu terţii sun acte de conservare, de administraresau de dispoziţie. Bn aceea ce priveşte actele de conservare şi cele de administrare, aceste îşi

păstrează valabilitatea, în măsura în care profită moştenitorilor, problema pun%ndu!se în ceeace priveşte actele de dispoziţie.

316 ( se vedea în acest sens . LH/C(-, -otă la sentinţa civilă nr. =>>@16A5 a rib. Pop. rai. atra Dornei, în Cevista ?egalitatePopulară nr. 8@16A6, p. 138 şi urm.

334 Pentru mai multe detalii, a se vedea . /?+/9&0, op. cit., p. 5=.

331 Bn practica judiciară s!a statuat într!o speţă că soţia care şi!a ucis soţul este e)clusă de la moştenirea acestuia, dar aceasta nu înseamnăcă eu nu îşi păstrează dreptul de proprietate asupra cotei ce!i revin din bunurile comune dob%ndite în timpul căsătoriei cu soţul defunct !

&.9.., sec. civ., decizia civilă nr. 1A3>@1664, publicată în Cevista Dreptul nr. 3!8@1661 p. 53.333 ( se vedea în acest sens, &. H((-L+0, +. CO9/+ 2V?V-/9&0, (?. 2V+&O+(-0, :ratat de drept civil rom%n;, ol. +++,/ditura (ll 2ecF, 2ucureşti, 166=, p. 33=.

16=



Bn legătură cu această situaţie, în literatura de specialitate, opiniile sunt contradictorii.(stfel se consideră că actele de dispoziţie înc7eiate de către un moştenitor nedemn răm%nvalabile numai în măsura în care bunurile sunt mobile iar terţul dob%nditor este de bună!credinţă la data dob%ndirii lor, iar actele cu privire la un bun imobil se menţin în măsura încare, terţul dob%nditor ar putea invoca în favoarea sa uzucapiunea, sau dacă s!ar putea prevala

de principiul potrivit căruia eroarea comună şi invincibilă creează drept #error comunis facit jus$338. Dacă terţul dob%nditor este de rea!credinţă, principiul resoluto jure dantis resolvitur jusaccipientis primeşte din plin eficienţă, astfel înc%t actul de dob%ndire se desfiinţează cu efectretroactiv ca şi titlul de moştenire al înstrăinătorului.

8. /fectele nedemnităţii în raporturile cu descendenţii. -edemnitatea fiind o sancţiunecivilă strict personală ar trebui să producă efecte juridice doar în ceea ce!l priveşte penevrednic, ci nu în persoana descendenţilor acestuia. &u toate acestea, doctrina şi

jurisprudenţa sunt unanime în sensul că descendenţi nedemnului nu pot veni la moştenireaunui ascendent prin reprezentarea nedemnului, ci numai în nume propriu.

Bn măsura în care descendenţii vin la moştenire în nume propriu ci nu prinreprezentare, ei au dreptul de a moşteni pe ascendentul descendentului. Bn acest caz, daca o

persoană lasă la decesul său un moştenitor lovit de nedemnitate şi un nepot, fiu al nedemnului,iar moştenirea este legală, nepotul culege întreaga moştenire în nume propriu ca descendentde gradul al doilea, descendentul de gradul înt%i fiind înlăturat de la moştenire pentrunedemnitate.

338 ( se vedea în acest sens . /?+/9&0, op. cit., p. 56!=4, EC. D/(U, op. cit., p. >8!><, D. &H+C+&V, op. cit., p. 58!5<. Bn acelaşi sensa se vedea &(/?+( O(D/C, C. POP/9&0, :&onsideraţii în legătură cu aplicarea principiului aparenţei în drept în materia moştenirii;,în Cevista Dreptul nr. 6@1668, p. 85!86.

166



CAPITOLUL IIIDREPTUL DE 0O<TENIRE AL RUDELOR DE;UNCTULUI!!3

.1. Cla"a I $e -o&+eni+o#i legali $e"cen$enţii $ef'nc+'l'i

Prima clasa de rude c7emate la moştenirea defunctului este constituită, potrivit art.65A &. civ. din copiii acestuia şi urmaşii lor în linie dreaptă la infinit indiferent că suntrezultaţi din căsătorie sau din afara acesteia. &opilul din afara căsătoriei este asimilat pedeplin cu cel din căsătorie cu condiţia evidentă ca legătura de filiaţie să fie stabilită prin unadin căile admise de lege. Bn prezent, legea consacră numai adopţia cu efecte depline numai cădistincţia dintre cele două forme de adopţie se impune. (stfel, dacă adoptatorul este de cujus,în ambele feluri de adopţie, cel adoptat şi descendenţii săi vor fi c7emaţi la moştenireaadoptatorului. Bn cazul adopţiei cu efecte depline raporturile de rudenie cu părinţii fireşti şirudele acestora încetează astfel că cel adoptat şi descendenţii săi nu vor mai putea veni lamoştenirea părinţilor de s%nge sau a rudelor acestora. Bn sc7imb, în cazul adopţiei cu efecte

restr%nse se păstrează legăturile de rudenie în propria familie, astfel că adoptatul şidescendenţii săi vin la moştenirea ascendenţilor fireşti în calitate de descendenţi.

Bn ipoteza că adopţia nu a fost făcută de către defunct ci de către descendentulacestuia, numai în cazul adopţiei cu efecte depline adoptatul şi descendenţii săi vor aveac7emare succesorală la moştenirea lăsată de defunct întruc%t devin rude nu numai cuadoptatorul, ci si cu rudele acestuia, aşadar, şi cu defunctul. Bn cazul adopţiei cu efecterestr%nse însă adoptatul şi descendenţii săi nu vor avea vocaţie la moştenirea ascendentuluiadoptatorului întruc%t nu sunt rude cu rudele adoptatorului şi deci nici cu de cujus.

Bmpărţirea moştenirii între descendenţii de gradul + se face în mod egal sau pe capete.(ceeaşi este situaţia şi în cazul descendenţilor de grad subsecvent c%nd vin la moştenire înnume propriu şi nu prin reprezentare. Dacă însă descendenţii de gradul ++ şi următoarele vin lamoştenire prin reprezentare, împărţirea nu se face pe capete ci pe tulpini şi subtulpini. Dacăe)istă descendenţi mai îndepărtaţi în grad care nu beneficiază de reprezentare ei vor fi e)cluşide la moştenire întruc%t moştenitorii în grad mai apropiat cu defunctul îi înlătură de lamoştenire pe cei în grad mai îndepărtat.

Descendenţii lui de cujus sunt moştenitori rezervatari, legiuitorul #art. 14=5 &. civ.$ păstr%ndu!le prin voinţa sa o parte a moştenirii, care este rezerva, c7iar atunci c%nd defunctular fi efectuat liberalităţi peste cota permisă de legiuitor #cotitatea disponibila$ av%nd dreptul săceară reducţiunea liberalităţilor e)cesive.

.!. Cla"a a II6a $e -o&+eni+o#i ?a"cen$enţii )#iilegiaţi &i cola+e#alii )#iilegiaţi

Dacă nu e)istă rude din clasa +!a de moştenitori, sau acestea nu vor sau nu pot primimoştenirea, legiuitorul c7eamă la moştenire rudele din clasa ++!a de moştenitori. (ceasta

poartă denumirea de clasă mi)tă întruc%t în ea se cuprind ascendenţii privilegiaţi care suntrude de gradul + cu de cujus şi colateralii privilegiaţi care sunt rude de cel puţin gradul ++, fărăa se e)clude unii pe alţii. (ceastă categorie de rude poartă denumirea de privilegiaţi întruc%tmai e)istă ascendenţi mai îndepărtaţi în gard dec%t părinţii, care se numesc ascendenţiordinari şi care fac parte din clasa +++!a de moştenitori, după cum e)istă şi colaterali maiîndepărtaţi în grad care fac parte din clasa a + de moştenitori ! toţi fiind înlăturaţi de lamoştenire în prezenta celor din clasa ++!a.

33< ?egiuitorul r%nduieşte rudele lui de cujus în privinţa drepturilor lor la moştenirea acestuia în patru clase de moştenitori, aşa cum amarătat.

344



(scendenţii privilegiaţi sunt părinţii defunctului, din căsătorie, din afara căsătoriei saudin adopţie. (stăzi nu se mai pune la îndoială dreptul părinţilor de a veni la moştenireacopilului lor decedat. &eea ce conferă fundament acestui drept este legătura obiectivă defiliaţie dintre părinte şi copil precum şi principiul egalităţii se)elor şi al reciprocităţii vocaţieisuccesorale.

Bn cazul adopţiei cu efecte depline, întruc%t cel adoptat nu mai are legături de rudeniecu părinţii săi fireşti aceştia, indiferent că sunt din căsătorie sau din afara ei nu au vocaţiesuccesorală la moştenirea copilului lor adoptat. Bn sc7imb, în cazul adopţiei cu efecte restr%nsedreptul la moştenirea copilului lor adoptat al părinţilor fireşti se menţine întruc%t suntmenţinute legăturile de rudenie cu aceştia. (doptatorii au şi ei c7emare succesorală lamoştenirea adoptatului, alături de părinţii fireşti ai copilului.

Bn cazul în care la moştenire vin numai ascendenţii privilegiaţi ai defunctuluinee)ist%nd colaterali privilegiaţi, potrivit art. 6=4 &. civ. patrimoniul defunctului se va împărţiîn mod egal între ei, adică în cote de c%te X pentru fiecare sau 1@8 şi respectiv 1@< după cumvin unul sau ambii părinţi fireşti şi cei din adopţie în cazul adopţiei cu efecte restr%nse. Dacăla data desc7iderii moştenirii trăieşte numai unul din părinţi, atunci el va culege întreaga

moştenire.&%nd însă la moştenire ascendenţii privilegiaţi vin împreună cu colateralii privilegiaţi,

dacă e)istă un singur părinte, acesta va primi 1@< din moştenire, cealaltă cotă de 8@< revenindcolateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul lor. Dacă trăiesc ambii părinţi ei vor lua cotade X împreună c%te 1@< pentru fiecare, cealaltă jumătate revenind colateralilor privilegiaţi,indiferent de numărul lor. Bn cazul adopţiei cu efecte restr%nse pot veni la moştenire patruascendenţi privilegiaţi însă numai cota de X afectată lor se va împărţii între ei, astfel că vor lua 1@<, 1@> sau 1@= fiecare.

Bn cazul în care la moştenire vine în concurs cu clasa a ++!a de moştenitori soţulsupravieţuitor mai înt%i se stabileşte cota ce se cuvine acestuia, restul împărţindu!se dupăregulile arătate între moştenitorii din această clasă.

&olateralii privilegiaţi sunt fraţii şi surorile defunctului precum şi descendenţii dinfraţi şi surori, p%nă la gradul + inclusiv. Eraţii şi surorile pot fi din căsătorie, din afaracăsătoriei şi din adopţia cu efecte depline. ?a adopţia cu efecte restr%nse cel adoptat şidescendenţii săi nu devin rude cu rudele adoptatorului, astfel că la acest tip de adopţie ceiadoptaţi de aceeaşi persoană nu au vocaţie reciprocă unul faţă de altul şi nici in ipotezae)istenţei unui copil, de e)emplu al adoptatorului şi unul rezultat din adopţie, întruc%t, nudevin rude între ei.

&olateralii privilegiaţi în cazul adopţiei cu efecte restr%nse se recrutează numai dintrerudele fireşti ale defunctului33A.

(şadar, dacă adoptatorul a adoptat mai mulţi copii, toţi cu efecte depline, ei se vor

moşteni între ei. Dacă toţi au fost adoptaţi cu efecte restr%nse nu au vocaţie unul la moştenireaceluilalt. Dacă însă a adoptat un copil, de e)emplu, cu efecte depline şi unul cu efecterestr%nse, nici în această ipoteză adoptatul cu efecte depline nu!l va moşteni pe celalaltadoptat cu efecte restr%nse deşi s!a susţinut şi teza inversă, întruc%t rudenia nu poate fiunilaterală adică numai adoptatul cu efecte depline să fie considerat frate cu cel adoptat cuefecte restr%nse, iar invers nu. /i nu se moştenesc, aşadar, unul pe altul într!o astfel de ipoteză.

&el adoptat cu efecte restr%nse păstr%ndu!şi legăturile de rudenie din familia fireascăva veni la moştenirea fraţilor săi de s%nge şi eventual a celor adoptaţi de părinţi cu efectedepline. Dacă însă părinţii săi fireşti ar fi adoptat un copil cu efecte restr%nse ei nu au vocaţiesuccesorală reciprocă întruc%t nu sunt consideraţi rude între ei.

33A EC. D/(U, op. cit. p. 113.

341



&%t priveşte împărţeala moştenirii între colateralii privilegiaţi, regula generalăinstituită de art. 6=1 &. civ. este aceea că se va împărţi în părţi egale, adică pe capete. (ceastaeste valabilă şi pentru descendenţii din fraţi şi surori.

Cegula generală se aplica însă numai atunci c%nd fraţii sunt fraţi buni ! fraţi şi dupămamă şi după tată. Pot e)istă însă fraţi numai după tată, caz în care se numesc fraţi

consangvini sau cons%ngeni şi fraţi numai după mama care se numesc fraţi uterini. &%nd lamoştenire sunt c7emaţi fraţi care fac parte din aceeaşi categorie, toţi sunt fraţi consangvini sautoţi sunt fraţi uterini, se aplică regula generală, respectiv moştenirea se va împărţi în părţiegale.

9ituaţia este însă alta c%nd e)istă fraţi şi surori din categorii diferite şi atuncimoştenirea se împarte pe linii, cota de X pentru linia paternă şi cota de X pentru linia maternă.&ota de X din linia paternă se va împărţii în mod egal între fraţii pe linie paternă, iar cota deX între fraţii pe linie maternă. Eraţii buni vor lua însă c%te o parte din ambele linii, adică at%tcea paternă, c%t şi cea maternă, pe c%nd ceilalţi, numai din linia din care fac parte.

-u are în prezent importanţă dacă fraţii sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei.Pentru e)emplificare să presupunem că la moartea lui de cujus au rămas un frate bun,

un frate consangvin şi unul uterin. oştenirea se împarte în două părţi egale X pentru linia paternă şi X pentru linia maternă. Eratele bun va culege c%te o parte din ambele linii, pe c%ndceilalţi numai din linia paternă, şi respectiv maternă. oştenirea se împarte în două cota de Xdin linia paternă se va împărţi la r%ndul ei în două, adică în cote de 1@< pentru fratele bun şifratele consangvin, iar cota de X din linia maternă se va împărţi tot astfel în două ! c%te 1@<

pentru fratele bun şi fratele uterin. Cezultă, că fratele bun ia c%te o parte din ambele linii pec%nd ceilalţi doi numai din liniile de care aparţin. (ceastă împărţeala este o e)cepţie de laregula ca în interiorul aceleaşi clase de moştenitori rudele de grad egal moştenesc în părţiegale, întruc%t este necontastat faptul că fraţii, indiferent că sunt din aceeaşi căsătorie sau dincăsătorii diferite sunt faţă de defunctul lor frate rude de grad egal.

-edemnitatea sau renunţarea unui frate consangvin sau uterin profită celor care fac parte din aceeaşi linie. Din dispoziţiile &odului civil rezultă că împărţirea pe linii a moşteniriiîntre colateralii privilegiaţi are loc nu numai atunci c%nd ei vin la moştenire în nume propriu,ci şi atunci c%nd vin descendenţii lor prin reprezentare sau în nume propriu, c%nd toţi cei îngrade de rudenie mai apropiat cu defunctul sunt decedaţi, renunţători sau nedemni.

Drepturile succesorale ale colateralilor privilegiaţi se caracterizează prin aceea că ei nusunt nici moştenitori rezervatari şi nici sezinari. /i pot veni al moştenire fie în nume propriu,c%nd este vorba de fraţi şi surori, fie prin reprezentare, dacă este vorba de descendenţii lor,dacă condiţiile reprezentării sunt îndeplinite. /i nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor.

.. Cla"a a III6a $e -o&+eni+o#i ?a"cen$enţii o#$ina#i

Bn această clasă se cuprind ascendenţii mai îndepărtaţi în grad dec%t părinţiidefunctului, cum sunt bunicii, străbunicii acestuia etc., la infinit. -u are importanţă dacă eisunt rude din căsătorie sau din afara căsătoriei sau din adopţia ce efecte depline. Dacă decujus a fost adoptat cu efecte restr%nse ascendenţii ordinari pot fi numai din rudele sale des%nge.

(scendenţii ordinari sunt c7emaţi la moştenire numai în ipoteza în care nu e)istămoştenitori din clasele de moştenitori superioare.

Bn cadrul interior al acestei clase funcţionează principiul pro)imităţii gradului derudenie, astfel că bunicii vor înlătura de la moştenire pe străbunici. &ei în grad egal de rudenievor moşteni în părţi egale. Dacă în concurs cu ascendenţii ordinari vine şi soţul supravieţuitor

mai înt%i se va stabili cota ce se cuvine acestuia restul urm%nd a se împărţi între ascendenţiiordinari. (scendenţii ordinari

343



pot veni la moştenire numai în nume propriu, nu şi prin reprezentare" nu sunt moştenitori rezervatari" nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor" fiind însă rude în linie directă ascendentă cu de cujus sunt moştenitori sezinari.

.3. Cla"a a IV6a $e -o&+eni+o#i legali ?cola+e#alii o#$ina#i

Potrivit art. 6=8 &. civ. din această clasă de moştenitori fac parte rudele colaterale alelui de cujus, altele dec%t fraţii şi surorile lui ori a descendenţilor acestora, p%nă la gradul +inclusiv, adică unc7ii, mătuşile, verii primari şi fraţii şi surorile bunicilor defunctului. (ceştiavin la moştenire numai în lipsa unor moştenitori din primele trei clase de moştenitori.

&olateralii ordinari pot fi din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie cu efectedepline. Bn cazul adopţiei cu efecte restr%nse colateralii ordinari nu pot veni dec%t din rudeniafirească a defunctului adoptat. Dacă colateralii ordinari sunt de acelaşi grad, vor împărţimoştenirea în părţi egale. Dacă e)istă colaterali ordinari de grade diferite de rudenie, cei maiapropiaţi în grad îi vor înlătura pe cei mai îndepărtaţi.

Dacă e)ista soţ supravieţuitor mai înt%i se va stabili cota acestuia, iar restul se vaîmpărţi între colateralii ordinari. oştenitorii din această clasă pot veni la moştenire numai înnume propriu, nu şi prin reprezentare, nu sunt moştenitori rezervatari, nici sezinari şi nu suntobligaţi la raportul donaţiilor.

348



CAPITOLUL IVDREPTURILE =UCCE=ORALE ALE =OŢULUI =UPRAVIEŢUITOR

3.1. Ca$#'l legal 2n -a+e#ie &i con$iţiile ce#'+e "oţ'l'i "')#aieţ'i+o# )en+#' a)'+ea -o&+eni

Bn cadrul legii noastre civile, soţul supravieţuitor se bucură de importante drepturi însuccesiunea soţului său predecedat, c7iar în concurs cu clasa descendenţilor. &odul civil, înforma sa primitivă, era destul de restrictiv în ceea ce priveşte drepturile succesorale ale soţuluisupravieţuitor, acesta put%nd veni la moştenire numai în măsura în care nu e)istau succesibili,în cele patru clase de moştenitori, în mod cu totul e)cepţional legiuitorul recunoştea doar văduvei lipsite de avere anumite drepturi în raport cu celelalte clase de succesori.

(ceastă reglementare a fost mai t%rziu înlocuită cu dispoziţiile ?egii nr. 816@16<<, princare i se recunoşteau soţului supravieţuitor anumite drepturi în raport cu toate clasele demoştenitori, care în prezent a fost abrogată de &odul civil, ale cărui dispoziţii sunt incidente în

prezent #art.654!65<$.

Pentru ca soţul rămas în viaţă să poată veni la moştenirea soţului decedat esteindiferent dacă el este bărbat sau femeie, o soluţie care se cere îndeplinită este ca la datadesc7iderii succesiunii el să aibă calitatea de soţ. (şadar, pe l%ngă condiţiile generale cerutede lege #capacitatea succesorală, vocaţia succesorală şi să nu fie nedemn$, pentru a putea venila moştenire în persoana soţului supravieţuitor este necesară şi îndeplinirea unei condiţiispeciale, şi anume calitatea de soţ.

&alitatea de soţ trebuie să e)iste la data desc7iderii succesiunii, neav%nd relevanţădurata căsătoriei cu defunctul, starea materială sau se)ul soţului supravieţuitor, dacă au avutsau nu copii, daca au fost sau nu despărţiţi etc. Bn sc7imb, concubinajul a două persoane dese) diferit, oric%t de durabil ar fi nu conferă vocaţie succesorală legală concubinuluisupravieţuitor.33>

Bn acest sens, în practica judiciară335 s!a decis că aşa cum domiciliul separat al soţilor nu influenţează raporturile patrimoniale dintre soţi în timpul vieţii, nu poate influenţa nicidreptul la moştenire al soţului supravieţuitor după moartea unuia dintre ei. ot astfel, s!a arătatcă, în sc7imb, convieţuirea a două persoane de se) diferit #concubinajul$, oric%t de durabilă ar fi fost, nu conferă vocaţie succesorală legală concubinului supravieţuitor .33=

Bntruc%t calitatea de soţ se poate pierde prin divorţ sau prin constatarea nulităţii ori prin anularea căsătoriei, urmează să facem, în această privinţă, unele precizări. (stfel, în cazde divorţ căsătoria este desfiinţată din ziua c%nd 7otăr%rea judecătorească prin care a fost

pronunţată a rămas definitivă. P%nă la această dată calitatea de soţ se păstrează, c7iar dacămoartea a intervenit in cursul procesului, eventual c7iar după pronunţarea divorţului, dar

înainte ca 7otăr%rea să fi devenit irevocabilă.Bn această situaţie efectele divorţului nu se mai produc, căsătoria încet%nd prin moarte,soţul supravieţuitor urm%nd să moştenească. 9oluţia dreptului se justifică prin aceea că, p%năla răm%nerea irevocabilă a 7otăr%rii de divorţ, nu se cunoaşte soarta raportului juridic litigiosdintre soţi de!dus judecăţii" poate interveni împăcarea părţilor în cursul procesului, admitereasau respingerea acţiunii, atacarea cu apel şi cu recurs a 7otăr%rii pronunţate înainte de a firămas definitivă şi irevocabilă etc. După răm%nerea irevocabilă a 7otăr%rii fostul soţ aldefunctului, evident, nu mai are calitatea să moştenească.

33> Pentru mai multe detalii, a se vedea ?++0 9V-&+0?/9&0, op. cit., p. 5A.

335 ribunalul 9uprem, sec. civ. dec. nr. 1=>1@16=3, în Cevista Com%nă de Drept nr. 11@16=8, p 5A.

33= &oncubinul supravieţuitor poate pretinde numai drepturile rezult%nd din contribuţia #dovedită$ adusă la ac7iziţionarea unor bunuri întimpul concubinajului, inclusiv sumele de bani depuse &/& sau alte unităţi bancare ! ribunalul 9uprem, secţia civilă, dec.nr. 14<5@16=1, în&ulegere de decizii pe anul 16=1, p. A<.

34<



Bn caz de nulitate absolută sau relativă, căsătoria se desfiinţează cu efect retroactiv,astfel înc%t problema unor drepturi succesorale nu se mai pune, c7iar dacă 7otăr%rea

judecătorească prin care s!a constatat nulitatea sau s!a anulat căsătoria a intervenit ulterior decesului unuia dintre soţi. &alitatea de soţ pe care soţul supravieţuitor o avusese la datadesc7iderii succesiunii se desfiinţează cu efect retroactiv.

Bn mod e)cepţional, art. 84< &.civ, care consacră instituţia căsătoriei putative, prevedecă soţul care a fost de bună!credinţă +a înc7eierea căsătoriei declarată nulă sau anulată păstrează, p%nă la data c%nd 7otăr%rea instanţei judecătoreşti răm%ne definitivă, situaţia unuisoţ dintr!o căsătorie valabilă. Prin urmare, în această situaţie nepierz%nd calitatea de soţ pecare o avea la data desc7iderii succesiunii, soţul supravieţuitor va veni la moştenirea soţuluidecedat. Bn sc7imb, dacă soţul supravieţuitor nu a fost de bună!credinţă nu va putea veni lamoştenire, pierz%nd calitatea de soţ cu efect retroactiv. Dacă moartea unuia dintre soţiintervine după răm%nerea definitivă a 7otăr%rii judecătoreşti de desfiinţare a căsătoriei, niciunul dintre soţi #de buna sau de rea!credinţă$ nu va putea moşteni, deoarece nu are calitatea desoţ.

(şadar, pentru a putea intra în posesia moştenirii lăsată de către soţul defunct, în

persoana soţului supravieţuitor trebuie întrunite cumulativ următoarea condiţii să aibăcapacitate succesorală, sa nu fie nedemn, să aibă vocaţie succesorală, iar ca o condiţie specialăsă aibă calitatea de soţ la data desc7iderii succesiunii.

@stfel, prin C.civ. se recunosc so$ului supravie$uitor următoarele drepturiF dreptul de mo+tenire n raport cu orice clasă de mo+tenitori un drept special de mo+tenire asupra mobilelor +i obiectelor apar$in'nd

gospodăriei de u casnic, precum +i asupra darurilor de nuntă (art.7?0) un drept temporar de abita$ie asupra casei de locuit (art. 7?5).

3.!. D#e)+'l $e -o&+eni#e al "oţ'l'i "')#aieţ'i+o# 2n conc'#" c' o#ica#e $in+#e

cla"ele $e -o&+eni+o#i legali "a' 2n li)"a #'$elo# $in cele )a+#' cla"e9oţul supravieţuitor nu face parte din nici o clasă de moştenitori legali, dar concurează

cu oricare clasă c7emată la moştenire, de unde rezultă că el nici nu este înlăturat de lamoştenire, dar nici nu înlătură de la moştenire rudele defunctului, indiferent din ce clasă facele parte.

(rt.653 &.civ. acordă soţului supravieţuitor o cotă!parte din masa succesorală a căreimărime variază în funcţie de clasa #subclasa$ de moştenitori cu care vine în concurs, astfel

a$ un sfert din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului" b$ o treime din moştenire, dacă vine în concurs at%t cu ascendenţi privilegiaţi, c%t şi cu

colaterali privilegiaţi ai defunctului"

c$ o jumătate din moştenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţi privilegiaţi,fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului"d$ trei sferturi din moştenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenţi ordinari, fie cu

colaterali ordinari ai defunctului.Dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire împreună cu rudele defunctului, stabilirea

cotei ce i se cuvine se face cu înt%ietate faţă de stabilirea cotelor moştenitorilor cu careconcurează336. Bn toate cazurile, se ţine seama, pentru stabilirea părţii succesorale a soţuluisupravieţuitor, numai de rudele împreună cu care el Nvine la succesiune;, deci care moştenescefectiv, adică nu sunt renunţători, nedemni sau e)7eredaţi #dacă, în acest din urmă caz, nu suntmoştenitori rezervatari$. Bnsă lipsa lor influenţează cota soţului supravieţuitor numai dacă este

336 De e)emplu, în cazul în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu doi copii ai defunctului, se procedează mai înt%i la stabilirea cotei! părţi ce revine soţului supravieţuitor în raport cu întreaga masă succesorală #1@<$, după care partea rămasă #8@<$ se împarte în părţi egalecelor doi copii ai defunctului.

34A



totală în cadrul clasei sau subclasei respective. De e)emplu, renunţarea sau nedemnitateaunuia dintre copiii defunctului profită celuilalt #celorlalţi$ copii, cota soţului supravieţuitor de1@< nefiind afectată. Bn sc7imb, dacă toţi copiii renunţă, cota soţului supravieţuitor se măreşteîn funcţie de clasa #subclasa$ cu care urmează să concureze, iar dacă nu e)istă moştenitoridintr!o altă clasă #şi nici legatari$, culege întreaga moştenire.

Bn ceea ce priveşte calculul părţii disponibile şi implicit al rezervei, se aplicădispoziţiile art. 1464 &. civ., în sensul că pe l%ngă bunurile lăsate de testator în momentulmorţii se adaugă dacă este cazul şi bunurile de care a dispus prin donaţii, după starea lor dinmomentul donaţiei şi după valoarea din momentul morţii clonatorului. Din această masă de

bunuri se scad datoriile, iar asupra a ceea ce a rămas se calculează partea disponibilă. Bnlegătură cu drepturile soţului supravieţuitor în concurs cu diferitele clase de moştenitori legalise pun două probleme speciale referitoare la

ipoteza e)istenţei a două sau mai multe persoane care pretind drepturi succesoraleîn calitate de soţi supravieţuitori #bigamie, poligamie$"

ipoteza în care soţul supravieţuitor concurează cu două clase #subclase$ demoştenitori legali.

Bn prima ipoteză, moştenirea lăsată de defunctul bigam sau cota!parte din aceastămoştenire prevăzută de lege în favoarea soţului supravieţuitor în concurs cu diferitele clase demoştenitori legali, se împarte în mod egal între soţul din căsătoria valabilă şi soţul inocent dincăsătoria nulă, ei fiind, deopotrivă, de bună!credinţă.

Problema concursului soţului supravieţuitor cu două clase #subclase$ de moştenitorilegali se pune numai în caz de e)7eredare a unor moştenitori legali rezervatari. Bn caz dee)7eredare a moştenitorilor legali nerezervatari problema nu se pune, pentru că ei nu Nvin lasuccesiune; #de e)emplu, fraţii defunctului$, aşa înc%t cota soţului supravieţuitor se stabileşteîn raport de moştenitorii cu care concurează efectiv #de e)emplu, părinţii defunctului, caz încare soţul supravieţuitor are dreptul la 1@3 din moştenire, iar nu la 1@8 c%t ar fi avut în prezenţa

şi a fraţilor defunctului$. Dacă au fost e)7eredaţi părinţii defunctului, ei culeg totuşi rezerva încalitate de moştenitori legali rezervatari, astfel înc%t la stabilirea cotei cuvenite soţuluisupravieţuitor trebuie să se ţină seama şi de prezenţa lor. Cezultă că ! dacă e)istă moştenitoridin subclasa colateralilor privilegiaţi ! soţul supravieţuitor va primi numai 1@8 din moştenire,deşi ascendenţii privilegiaţi au fost e)7eredaţi.

Din interpretarea dispoziţiilor legale se desprind următoarele caractere juridice aledreptului la moştenire al soţului supravieţuitor

soţul supravieţuitor vine la moştenite în nume propriu, nu prin reprezentare" soţul supravieţuitor este un moştenitor rezervatar" soţul supravieţuitor este obligat, în cazul în care vine în concurs cu descendenţii, să

raporteze la masa succesorală donaţiile primite de la soţul decedat"

soţul supravieţuitor nu este moştenitor sezinar, fiind obligat să solicite punerea în posesie.

3.. D#e)+'l $e -o&+eni#e al "oţ'l'i "')#aieţ'i+o# a"')#a -obilie#'l'i &iobiec+elo# $e '* ca"nic ca#e a' fo"+ afec+a+e folo"inţei co-'ne a "oţilo#

(rt.65< &.civ. recunoaşte soţului supravieţuitor un drept special de moştenire asupramobilierului şi obiectelor de uz casnic care au fost afectate folosinţei comune a soţilor. Dininterpretarea prevederilor e)prese ale te)tului legal, rezultă că atunci c%nd vine la moştenirecu alţi succesori, soţul supravieţuitor, în afara părţii sale succesorale are un drept de moştenirespecial. Caţiunea acestui te)t legal este aceea de a nu permite modificarea condiţiilor de viaţă

34>



ale soţului supravieţuitor fără a avea la bază o justificare temeinică. 384 Bn măsura în care lamoştenire vin şi descendenţi ai defunctului, acest drept special al soţului supravieţuitor nu maisubzistă, bunurile respective incluz%ndu!se în masa succesorală, urm%nd a se împărţi între toţimoştenitorii, în conformitate cu regulile enunţate anterior.

?egea, referindu!se în mod generic la mobile, respectiv la obiectele aparţin%nd

gospodăriei de uz casnic, a revenit jurisprudenţei şi doctrinei sarcina de a stabili conţinutulacestor termeni. Bn acest sens, s!a reţinut381, că acest sistem este aplicabil numai în măsura încare soţul decedat nu a dispus de partea sa din aceste bunuri prin acte între vii sau printestament. Din acest punct de vedere bunurile aparţin%nd gospodăriei de uz casnic i se cuvinîn totalitate soţului supravieţuitor, peste partea sa succesorală numai în măsura în care soţuldecedat nu a dispus de partea sa din aceste bunuri prin acte juridice între vii asupra prin acte

pentru cauză de moarte. Bn cazul în care soţul supravieţuitor a dispus prin testament de o partedin aceste bunuri, soţul supravieţuitor îşi va pierde dreptul asupra părţii respective din bunuricare au fost înstrăinate de către defunct prin intermediul dispoziţiilor testamentare.

După cum s!a remarcat în literatura de specialitate 383, trebuie avut în vedere faptul căîn categoria de bunuri mobile nu intră toate bunurile mobile deţinute de către soţi, ci numai

acelea care prin natura şi prin accepţiunea lor au fost destinate folosinţei cumune. &u titlue)emplificativ se pot avea în vedere obiectele de menaj, maşina de gătit, frigiderul,aspiratorul, maşina de spălat rufe388 etc.

Bn practica judiciară38< s!a arătat că în aplicarea te)tului legal, privitor la legatulmobilelor şi obiectelor aparţin%nd gospodăriei casnice, prezumat a fi stabilit în favoareasoţului supravieţuitor, pentru determinarea concretă a calităţii la care se referă te)tul trebuieluate în considerare fie natura intrinsecă a bunurilor aflate în gospodărie, fie afectaţiunea datăacelor bunuri. Bn acest din urmă caz trebuie avute în vedere condiţiile obişnuite de viaţă alesoţilor, nivelul lor profesional şi cultural, în aşa fel înc%t, în ipoteza în care soţul supravieţuitor ar veni în concurs cu alte clase de moştenitori în afara descendenţilor el să nu fie privat defolosinţa unor bunuri care intrau efectiv în gospodăria casnică, modific%ndu!i!se fără otemeinică justificare condiţiile de viaţă.

ot astfel, s!a reţinut38A că în înţelesul noţiunii de :mobilier şi obiectele de uz casniccare au fost afectate folosinţei comune a soţilor;, folosite de art.65< &.civ., biblioteca şi

biroul, constituind piese de mobilier, aparţin gospodăriei comune. &%t priveşte aparatul radioşi de televiziune ori aparatul de fotografiat, ţin%nd seama de condiţiile şi nivelul de viaţă alfamiliei, sunt de asemenea obiecte integrate gospodăriei, de uz curent, care prin natura şidestinaţia lor nu pot fi considerate că au avut altă afectaţie dec%t aceea de a folosite în familie,neput%nd fi astfel scoase din categoria bunurilor la care se referă menţionatul te)t de lege.

2unurile aparţin%nd gospodăriei ţărăneşti intră în categoria celor stabilite în te)tullegal din următoarele considerente te)tul are în vedere :obiectele de uz casnic afectate

folosinţei comune a soţilor;, legate de viaţa intimă a soţilor, inclusiv bunurile gospodăreşti îngeneral, cum ar fi cele din gospodăria ţărănească, legate de îndeletnicirea agricolă, care evocăideea de profesionalism" cu toate acestea bunurile destinate e)ercitării profesiei soţilor saunumai a unuia dintre ei prin însăşi natura lor împiedică includerea lor în categoria bunurilor

384 rib. 9uprem, 9ec. civ., dec. civ. 331=@1651, +oan L. i7uţă, Cepertoriu de practică judiciară a ribunalului 9uprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anul pe anii 16>6!165A, /ditura Jtiinţifică şi /nciclopedică, p. 34=.

381 rib. 9uprem, sec. civ., dec. civ. nr. A31@16==, în C.C.D. nr. 3@16=6, p. >=, cu notă de H. (. 0-L0C, EC. D/(U, :Bn legătură cudreptul de moştenire al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţin%nd gospodăriei casnice;, în C.C.D. nr. 11@16==, p. 11 şiurm.

383 ( se vedea . /liescu, op. cit., p. 18=.

388 rib. 9uprem, sec. civ., dec. civ. nr. 1451@16=5, în Cevista Com%nă de Drept nr. 8@16==, p. ><.

38< rib. 9upr., secţ. civ., dec. nr. 331= din 11 decembrie 1651, nepublicată" Plen. rib. 9upr., dec. de îndrum. nr. 13 din 84 decembrie16>=, în &.D. 16>=, p. 3=.

38A rib. 9upr., sec. civ., dec. nr. 358< din 35 noiembrie 1658, nepublicată.

345



gospodăriei casnice" întruc%t terenul agricol se dob%ndeşte de către moştenitori înconformitate cu prevederile reglementărilor legale în vigoare38> este indicat ca şi celelalte

bunuri din gospodăria ţărănească, str%ns legate de cultivarea terenului #o parte dintre acesteafiind şi ele imobile prin destinaţie$, să poată fi tot astfel moştenite.

-u intră în categoria bunurilor mobile şi obiectelor aparţin%nd gospodăriei de uz

casnic, următoarele categorii de bunuri bunurile care potrivit naturii lor nu pot şi nu au fost folosite în cadrul gospodăriei

propriu!zise, cum ar fi automobilul, motocicleta, bunurile necesare e)ercitării profesiuniiliberale a unuia dintre soţi, obiecte care prin valoarea lor artistică deosebită depăşesc înţelesulnoţiunii de bunuri casnice"

bunuri care nu au fost afectate folosinţei comune în cadrul gospodăriei casnice,cum ar fi bunurile procurate în alt scop, bunurile dob%ndite după data întreruperii în fapt aconvieţuirii385, obiectele de uz personal ale defunctului. Bn practica judecătorească, 38= s!astatut că în cazul în care soţia supravieţuitoare şi defunctul au fost intelectuali de aceeaşi

profesie, bunurile care au constituit biroul profesional al defunctului nu pot fi considerate cafiind bunuri mde uz casnic.

elevizorul şi aparatul de radio, ce fuseseră în folosinţa comună a soţilor, fac parte dincuprinsul noţiunii de mobilier şi obiecte aparţin%nd gospodăriei de uz casnic la care aredreptul soţul supravieţuitor c%nd vine în concurs cu descendenţii defunctului, întruc%t prin

bunuri mobile de uz casnic se înţeleg toate acele bunuri afectate concret şi efectiv folosinţeicomune a soţilor, corespunzător nivelului obişnuit de trai al unei familii.386

rebuie avut în vedere faptul că mobilele şi obiectele aparţin%nd gospodăriei casnicerevin soţului supravieţuitor numai în măsura în care defunctul nu a dispus în mod e)pres de

partea sa din aceste bunuri, însă în toate cazurile dreptul de dispoziţie al soţului supravieţuitor nun poate depăşi rezerva succesorală a soţului supravieţuitor.

Bn practica judiciară3<4 s!a arătat în acest sens, că dreptul soţului supravieţuitor nu este

condiţionat de convieţuirea neîntreruptă a soţilor p%nă la decesul unuia dintre ei, acest drepte)ist%nd şi în cazul în care soţii au avut gospodării separate locuind în oraşe diferite,indiferent de locul în care s!ar găsi bunurile în momentul decesului unuia dintre soţi. Pentruca soţul supravieţuitor să culeagă aceste bunuri, trebuie îndeplinite o serie de condiţii

soţul supravieţuitor să nu vină la moştenire în concurs cu descendenţii defunctului#clasa + de moştenitori legali$, deci trebuie să vină la moştenire numai în concurs cuascendenţii şi rudele colaterale ale defunctului #moştenitorii legali din clasele ++, +++, şi +$"

soţul decedat să nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalităţi inter vivos #donaţii$, sau mortis causa #legate făcute prin testament$. /ste posibil, însă ca soţuldefunct să fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin acte liberale făcute în favoarea unor terţe persoane ori în favoarea unor moştenitori ai săi, caz în care bunurile respective nu pot fi

dob%ndite în mod e)clusiv de către soţul supravieţuitor.Bn acest caz, în măsura în care, defunctul a dispus prin liberalităţi de toată partea sa din

38> Dob%ndirea terenurilor agricole prin moştenire nu este limitată. -umai în cazul actelor juridice între vii, în conformitate cu prevederile?egii nr. A<@166=, privind circulaţia juridică a terenurilor, proprietatea dob%nditorilor nu poate depăşi 344 de 7a. De teren agricol înec7ivalent arabil, de familie #art. 3 ali. 3 din ?egea nr. A<@166=$. Bn sensul aceluiaşi act normativ, prin :familie; se înţelege soţii şi copiinecăsătoriţi, dacă gospodăresc împreună cu copiii lor.

385 Bn principiu pentru recunoaşterea drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor în concurs cu diferitele clase de moştenitori sau înlipsa rudelor, convieţuirea la data desc7iderii succesiunii nu are relevanţă. 9oluţia diferită se impune însă în cazul bunurilor gospodărieicasnice, datorită criteriului afecţiunii lor. Dacă soţi au avut gospodării separate din diferite motive, cum ar fi încadrarea în muncă în localităţideosebite, se are în vedere faptul că soţul supravieţuitor are dreptul la bunurile de uz casnic, indiferent de locul în care se aflau în momentuldecesului celuilalt soţ.

38= rib. unicipiului 2ucureşti, dec. nr. 8146@16A> cu notă de D. Cizeanu, în ?egalitatea Populară nr. A@16A5, p. >45.

386 ( se vedea în acest sens, rib. ud. Pra7ova, dec. civ. nr. 151<@16>6, în Cevista Com%nă de Drept, nr. 1@1654, p. 1=1.3<4 ( se vedea în acest sens rib. 9uprem, sec. civ., dec. civ. nr. 15>3@1655, +O(- L. +H0TV, :Cepertoriu de practică judiciară aribunalului 9uprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anul pe anii 165A!16=4;, /ditura Jtiinţifică şi /nciclopedică, p. 18=.

34=



mobile şi din bunurile aparţin%nd gospodăriei de uz casnic, soţul supravieţuitor va fi lipsit deaceste bunuri.

în cazul căsătoriei putative #din cauză de bigamie$, stabilirea drepturilor soţilor supravieţuitori asupra mobilelor şi obiectelor aparţin%nd gospodăriei de uz casnic se face înraport de afecţiunea concretă în gospodărie.3<1

&u privire la natura juridică a dreptului de moştenire special al soţului supravieţuitor,în literatura de specialitate au fost conturate două opinii. Bntr!o primă opinie 3<3, s!a considerat,mult timp, că soţul supravieţuitor culege acest drept special de moştenire în temeiul unui legat#cu titlu particular$ prezumat, legea consider%nd că defunctul a voit să lase soţului său pestecota legală, mobilierul şi obiectele aparţin%nd gospodăriei de uz casnic. Eiind un legat

prezumat de lege, acesta este supus liberalităţilor testamentare.Bnsă, încep%nd cu anul 16>=, în practica judiciară s!a adoptat o altă soluţiei, şi anume

că dreptul special al soţului supravieţuitor este tot un drept de moştenire legală dar afectatscopului prevăzut de lege, av%nd în acest sens o destinaţie specială. 3<8 &u toate deosebirilecare e)istă între cele două teorii o serie de concluzii sunt convergente, în timp ce altele aucaracter divergent, astfel

în ambele teorii se arată că soţul supravieţuitor este rezervatar numai în privinţadreptului de moştenire pe care îl are în concurs cu diferitele clase de moştenitori legali nu şi în

privinţa dreptului special de moştenire" dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cu moştenitori nerezervatari, el culege

integral bunurile prevăzute" dacă soţul supravieţuitor a ascuns sau a dat la o parte bunurile, sau o parte dintre

acestea, nu pierde dreptul special de moştenire consacrat" Bn practica judecătorească3<< s!a prevăzut ca succesibilul vinovat de sustragerea sau ascunderea bunurilor succesorale, nu poatelua nimic din lucrurile ascunse, el urm%nd să piardă partea care i!ar fi revenit din aceste

bunuri"

în concepţia legatului prezumat, soţul supravieţuitor răspunde de pasivul moşteniriinumai proporţional cu partea din succesiune la care este c7emat.Deosebirile dintre cele două teorii atrag şi unele consecinţe destul de importante

în concepţia legatului prezumat, dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cumoştenitorii rezervatari ai defunctului el are dreptul la bunurile care formează obiectuldreptului special însă numai în limita cotităţii disponibile, astfel înc%t dacă rezerva părinţilor ar fi încălcată dreptul la legatul prezumat ar fi supus liberalităţii. Bn concepţia dreptului specialde moştenire, soţul supravieţuitor culege toate aceste bunuri în totalitate, c7iar dacă ar fisingurele bunuri lăsate de către rudele defunctului"

în concepţia legatului prezumat, soţul supravieţuitor poate opta diferit în privinţadreptului la moştenire legală, în timp ce în concepţia dreptului special de moştenire legală

rezultă că opţiunea este indivizibilă, deoarece ambele drepturi îi sunt recunoscute soţuluisupravieţuitor ca moştenitor legal.

(stfel, îşi găseşte aplicabilitatea teoria dreptului special, aceasta fiind în concordanţăcu normele de ordine practică, pe de o parte, iar pe de altă parte nu ar fi normal ca soţulsupravieţuitor să fie considerat moştenitor legal cu privire la o serie de bunuri, iar cu privire laalte bunuri să aibă calitatea unui moştenitor testamentar.

3<1 (stfel, soţul supravieţuitor din căsătoria valabilă cu defunctul va culege bunurile pe care le!a folosit în cadrul gospodăriei comune cudefunctul, în timp ce soţul supravieţuitor de bună!credinţă din căsătoria nulă #putativă$ va culege, şi el, pe cele din gospodăria comună cudefunctul.

3<3 ( se vedea în acest sens . /?+/9&0, op. cit. p. 1<4.

3<8 rib. 9uprem, dec. de îndrumare nr. 13@16>=, +O(- L. +H0TV, :Cepertoriu de practică judiciară a ribunalului 9uprem şi a altorinstanţe judecătoreşti pe anul pe anii 16>=!1658;, /ditura Jtiinţifică şi /nciclopedică, p. 84.

3<< &urtea 9upremă de ustiţie sec. civilă, dec. nr. 18<6@16=8, în Cevista Com%nă de Drept nr. >@16=<, p. A8.

346



3.3. D#e)+'l $e abi+aţie al "oţ'l'i "')#aieţ'i+o#

Bn timpul convieţuirii, soţul care locuieşte în locuinţa celuilalt soţ se bucură de undrept de folosinţă asupra respectivei locuinţe. Bn concordanţă cu aceste elemente, în art. 658

&.civ. se prevede că soţul supravieţuitor are în momentul desc7iderii succesiunii, pe l%ngăcelelalte drepturi recunoscute de lege, un drept de abitaţie asupra casei de locuit, însă numai înmăsura în care casa face parte din succesiune, iar soţul supravieţuitor nu are o locuinţă

proprie. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor e)istă şi se e)ercită de către acesta,indiferent de categoria de moştenitori cu care soţul supravieţuitor vine în concurs.

Dreptul de abitaţie are un caracter legal, lu%nd naştere în virtutea legii. Bnsă pentrue)istenţa unui drept de abitaţiei sunt necesare mai multe condiţii

soţul supravieţuitor să nu aibă o locuinţă proprie" locuinţa asupra căreia se constituie dreptul de abitaţie să facă parte din masa

succesorală, adică să fi aparţinut soţului decedat, fie e)clusiv, sau în cotă parte cu alte persoane dec%t soţul supravieţuitor 3<A"

soţul supravieţuitor să fi locuit la data decesului lui de cujus în locuinţa respectivă,fie împreună cu soţul său fie separat de acesta"

nu devine prin moştenire proprietarul e)clusiv al moştenirii.Bn măsura în care soţul supravieţuitor este singurul moştenitor al defunctului, nu se

mai pune problema dreptului de abitaţie, deoarece în calitatea de unic moştenitor a soţuluisupravieţuitor el devine unic proprietar al succesiunii, deci în acest conte)t, inclusiv asupralocuinţei. Dacă este comoştenitor împreună cu alţii, dreptul de abitaţiei îi va permite soţuluisupravieţuitor să folosească locuinţa potrivit necesităţilor, dar numai în raport de cota!partedin dreptul de proprietate dob%ndit prin moştenire.

defunctul să nu fi dispus altfel, în sensul că defunctul putea înlătura dreptul de

abitaţie, ca drept de moştenire legală, fiindcă soţul supravieţuitor nu este rezervatar dec%t înraport de drepturile succesorale "Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor se caracterizează prin următoarele

elemente dreptul de abitaţiei este un drept real, av%nd ca obiect o casă de locuit. Bn acest caz

titularul dreptului va avea şi posibilitatea de a se folosi de terenul aferent, în măsura necesarăfolosirii locuinţei3<>"

dreptul de abitaţie este un drept temporar care durează p%nă la data ieşirii dinindiviziune, dar cel puţin un an de la data desc7iderii succesiunii sau p%nă la data recăsătoririisoţului supravieţuitor"

dreptul de abitaţiei este un drept strict personal, deci inalienabil, neput%nd fi cedat

sau grevat în favoarea altei persoane. 9pre deosebire de dreptul comun, soţul supravieţuitor nu poate înc7iria partea din casă pe care o locuieşte, iar în ceea ce!i priveşte pe comoştenitori,aceştia pot cere restr%ngerea dreptului de abitaţie a soţului supravieţuitor, în măsura în carelocuinţa nu!i va fi necesară în întregime.

otodată, comoştenitorii au dreptul de a procura soţului supravieţuitor o altă locuinţăîn altă parte, în măsura în care e)istă neînţelegeri între ei, însă numai pe baza 7otăr%rii

judecătoreşti. (v%nd un caracter strict personal şi inalienabil, dreptul de abitaţiei este şi

3<A Bn caz de proprietate comună #în devălmăşie sau pe cote părţi$, dreptul de abitaţie are în vedere numai partea ce a aparţinut e)clusivsoţului decedat, deoarece partea care a revenit soţului supravieţuitor deţine acest imobil cu titlu de proprietate, iar în cea ce priveşte cota!

parte ce aparţine altuia nu poate dob%ndi nici un drept prin moştenire.3<> ( se vedea C. +O-(J&0, 9. 2CVD/(-0, :Drepturile reale principale în C.9.C.;, /ditura (cademiei Com%ne, 2ucureşti, 165=, p.131.

314



insesizabil, creditorii titularilor dreptului soţului supravieţuitor nu au dreptul de3<5 a!l urmări. dreptul de abitaţiei este atribuit soţului supravieţuitor cu titlu gratuit. (ceasta

înseamnă că pe timpul c%t se bucură de acest drept, soţul supravieţuitor nu este obligat să plătească c7irie moştenitorului care a dob%ndit casa. Bn măsura în care soţul supravieţuitor este el însuşi comoştenitor al casei, el nu va fi obligat să plătească c7irie nici înainte dar nici

după realizarea împărţelii moştenirii pentru cota!parte corespunzătoare drepturilor comoştenitorilor.

Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor încetează la ieşirea din indiviziune sauodată cu recăsătorire acestuia. Dacă soţul supravieţuitor va continua să folosească locuinţa şidupă încetarea dreptului de abitaţie #dacă locuinţa nu a căzut în lotul său prin împărţeală dar s!a recăsătorit$, acesta va fi obligat să plătească c7irie dacă foloseşte mai mult dec%t cota sa dindreptul de proprietate asupra locuinţei.

Dacă soţul supravieţuitor nu a obţinut o parte din locuinţă în urma împărţelii #locuinţadevenind proprietatea e)clusivă a comoştenitorilor$, soţul supravieţuitor va putea fi evacuat încondiţiile dreptului comun.

Bn ceea ce priveşte drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor recunoscute prin

lege, putem spune că el este întotdeauna un moştenitor neregulat deoarece nu este uncontinuator al personalităţii juridice a defunctului el nu este un moştenitor în adevăratul sensal cuv%ntului, ci numai un succesor la bunuri. (v%nd în vedere că soţul supravieţuitor poate fic7emat la moştenire în cazurile şi în condiţiile e)pres prevăzute de lege, el dob%ndeşte toatedrepturile inerente calităţii de succesor.

3<5 Bn acest sens a se vedea . &O9+-, :arile instituţii ale dreptului civil rom%n;, vol. +, /ditura Dacia, &luj!-apoca 16=3, p. 81A.

311



CAPITOLUL VCON=IDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA TE=TA0ENT

4.1. Definiţie

9uccesiunea se deferă, sau prin lege sau după voinţa omului, prin testament, aşa cum prevede art.6AA din &odul civil. Cezultă că patrimoniul succesoral se poate transmite nunumai în temeiul legii, dar şi în temeiul voinţei celui care lasă moştenirea, manifestată printestament, caz în care moştenirea #devoluţiunea ei$ este testamentară.

Deşi se poate afirma că, în dreptul nostru, moştenirea legală este regulă şi constituiedreptul comun în materia transmiterii patrimoniului succesoral, ea poate fi înlăturată ! în totsau în parte ! în condiţiile sau în limitele prevăzute de lege, prin testamentul lăsat de cuius.(ceasta înseamnă că legea consacră principiul libertăţii testamentare, libertate la care nu se

poate renunţa, în sensul că orice persoană capabilă este liberă a face sau nu un testament şi dea dispune, pe această cale, de patrimoniul său. Deci, trebuie considerată ilicită o convenţie

prin care o persoană s!ar obliga să nu dispună, pe cale testamentară, de bunurile sale.3<=

&u toate acestea, în dreptul nostru civil, libertatea testamentară nu este absolută, legea prevăz%nd imperativ anumite îngrădiri, cea mai importantă fiind instituţia rezervei succesorale prevăzută în favoarea unor moştenitori legali şi care este sustrasă actelor liberale ale celui carelasă moştenirea, fie că este vorba de liberalităţile făcute în timpul vieţii, fie pentru cauză demoarte.

&ele mai vec7i testamente au fost înt%lnite în /giptul antic, în +srael, pe timpul luioise, în 9parta, precum şi în (tena, unde a fost introdus pe timpul lui 9olon, fiind permis sătesteze numai cetăţenii atenieni care nu aveau copii legitimi.

estamentul a avut o mare importanţă în Coma antică, unde se considera o dezonoaresă mori fără testament. 9trăvec7iul testament roman cuprindea testamentul comitiis şitestamentul in procinctu3<6.

Bn ?egea celor *++ able a fost înscris principiul ec7ivalenţei testamentului cu te)tullegii, testatorul fiind comparat cu un rege care porunceşte Dicat testator et erit le) voluntasejus.

?a începutul imperiului roman posibilitatea de a testa a lui pater familias a fostlimitată prin introducerea cu Yuarele, care face să apară pentru prima dată noţiunea rezerveisuccesorale. otuşi, dreptul de a testa, în diferite perioade istorice, a fost contestat sau c7iar desfiinţat.

(stfel, ?udovic al *!lea a autorizat, printr!o ordonanţă, cinci feluri de testamente,care au fost înlăturate după Cevoluţia franceză #15=6$, de abia &odul lui -apoleon stabilind

adevăratele principii ale devoluţiunii testamentare, care au fost adoptate de întreaga lumecivilizată.O altă problemă mult discutată a fost aceea dacă testamentul este o instituţie de drept

civil sau dimpotrivă, este una de drept natural. (stfel, dacă dreptul de a testa este o instituţiecivilă, libertatea de a dispune de bunurile sale trebuie să e)iste în măsura în care o recunoaştedreptul civil. Dacă dimpotrivă, el aparţine dreptului natural, atunci el este o consecinţă adreptului de proprietate, bazat pe ocupaţiune şi posesiune, şi în acest caz, c%nd pater familiasmoare, locul său devine vacant şi un altul îi ia locul, dar el nu va putea face o adevăratătransmisiune de patrimonii, căci proprietatea se stinge la moartea lui.

Dreptul de a testa este consacrat de dreptul civil, dar nu aduce nici o atingere ideii de proprietate.

3<= +oan (dam, (drian Cusu ! :Drept civil. 9uccesiuni;, /d.(ll 2ecF, 2ucureşti, 3448

3<6 . . aFotă ' NDrept roman;, vol. 8, /d. Eundaţiei N&7emarea;, +aşi, 1668, pag. A38.

313



estamentul apare în definitiv ca e)presiunea ultimei g%ndiri şi supremelor afecţiuniale omului, care se menţin în secret şi nu se dezvăluie dec%t după moarte.

Dreptul de a testa este recunoscut ca un drept natural, mulţumită căruia omul dispunede avutul său după moarte, după cum poate să dispună prin acte între vii.

După ropolong, testamentul este consecinţa şi complementul dreptului de proprietate,

căci un popor nu este cu adevărat liber dacă nu are dreptul de a testa. rebuie deci ca în toatecazurile, egalitatea să se stabilească prin intermediul succesiunilor. -u trebuie confundat însă dreptul de a testa cu libertatea absolută de a testa. ?egea a

acordat într!adevăr dreptul de a face un testament, însă a îngrădit libertatea de a dispune deavere prin testament. (stfel, legea a organizat rezerva succesorală şi care nu este altceva dec%to îngrădire la libertatea de atesta, adusă de către legiuitor în interesul familiei. Pe c%t este denecesar de a asigura dreptul de a testa, pe at%t este de necesar de a împiedica pe testator săabuzeze de acest drept, dispun%nd de întreaga sa avere în favoarea străinilor şi în pagubafamiliei apropiate.

?egiuitorul modern consideră testamentul ca o derogare de la ordinea legală asuccesiunilor. /l arată faţă de testament mai puţină favoare dec%t legiuitorul roman şi, în loc

de a da, ca acesta din urmă, prioritate succesiunii testamentare asupra succesiunii ab intestat,el dă, dimpotrivă, prioritate succesiunii legale, socotind că testamentul este o tulburare adusădevoluţiunii legale a bunurilor, trebuind ca atare să fie îngrădit şi strict organizat.Eormalismul, adesea sever, pe care legiuitorul l!a impus testamentului, îşi găseşte în partee)plicaţia în această tendinţă a legiuitorului modern.3A4

&onstituţia noastră prevede în mod e)pres, la art.<>, că NDreptul la moştenire estegarantat;, ceea ce arată importanţa deosebită pe care o reprezintă dreptul la moştenire.

După odestinus, Ntestamentum est voluntatis nostrae justa sentintia de ec Youd postmortem fieri velit; ! testamentul este e)presia legitimă a voinţei, în legătură cu lucrurile, carecineva ar dori să se înfăptuiască după moartea sa.

&onform dispoziţiilor &odului civil3A1, testamentul poate fi definit ca un act juridicunilateral, personal şi revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune în una dintreformele cerute de lege, pentru timpul c%nd nu va mai fi în viaţă.

4.!. C')#in"'l +e"+a-en+'l'i

(ctele prin care defunctul dispune de bunurile sale pentru cazul morţii sale se numesclegate.

De regulă, cuprinsul testamentului este alcătuit din legate ! care sunt dispoziţiireferitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acel patrimoniu ! dar testamentul mai poate cuprinde, pe l%ngă legate, şi alte manifestări de ultimă voinţă ale

defunctului, cum ar fia$ /)7eredări, adică înlăturarea de la moştenire a unor moştenitori legali în limitele prevăzute delege"

b$ 9arcini impuse legatarilor sau moştenitorilor legali, de natură patrimonială sau de altă natură"c$ Desemnarea unui e)ecutor testamentar, adică a unei persoane împuternicită să aducă la

îndeplinire dispoziţiile testamentare"d$ Cevocarea totală sau parţială a unui testament anterior sau a unei dispoziţii testamentare

anterioare"e$ Cetractarea revocării dispoziţiilor unui testament anterior"f$ 0n partaj de ascendent, adică împărţeala făcută de testator, între descendenţii săi, a bunurilor

succesorale sau a unei părţi din aceste bunuri"

3A4 &.Hamangiu, +.Cosetti 2ălănescu, (l.2ăicoianu ' Nratat de drept civil rom%n;, vol.+++, /d.(ll 2ecF, 2ucureşti, 166=, pag.A4<!A4A

3A1 (rt.148< &.civ.

318



g$ Cecunoaşterea de către tată a unui copil din afara căsătoriei sau recunoaşterea de către mamăa copilului trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinţi necunoscuţi"

7$ (lte dispoziţii de ultimă voinţă, cum ar fi cele privitoare la înmorm%ntarea şi funeraliiledefunctului, recunoaşterea unei datorii etc., dispoziţiile legale în materie nefiind limitative.

Cezultă că nu este obligatoriu ca testamentul să cuprindă legate, fiind posibil ca un

testament să cuprindă doar manifestări de ultimă voinţă ale defunctului.&oncluzia unanim împărtăşită în literatura de specialitate este aceea că testamentul nueste un simplu act juridic, el este un act juridic e)cepţional, este un tipar juridic, o formă

juridică, cuprinz%nd o multitudine de acte juridice de sine stătătoare cu regimuri juridiceaparte.

/locvente în acest sens sunt şi dispoziţiile art.<1> alin.#8$ din &odul civil, din carereiese că recunoaşterea paternităţii unui copil din afara căsătoriei făcută pe calea testamentuluieste irevocabilă, deşi, testamentul este esenţialmente revocabil. (ceste prevederi nureprezintă, însă, e)cepţii de la principiul revocabilităţii dispoziţiilor testamentare, ci tocmai oilustrare a ideii că în cadrul unui testament pot coe)ista mai multe acte juridice de sinestătătoare.

?egatele şi celelalte dispoziţii legate de transmiterea succesorală îşi vor produce efectela moartea testatorului, în sc7imb, recunoaşterea de filiaţie va produce efecte imediat, de laredactarea testamentului, respectiv de la data manifestării de voinţă a testatorului.Cecunoaşterea este valabilă c7iar dacă testamentul ar fi nul pentru vicii de formă, dacă suntîndeplinite condiţiile pentru validitatea recunoaşterii.

4.. Ca#ac+e#ele /'#i$ice ale +e"+a-en+'l'i

estamentul este un act juridic, deoarece cuprinde manifestarea de ultimă voinţă atestatorului, cu intenţia de a produce efecte juridice şi, ca atare trebuie să îndeplineascăcondiţiile generale de validitate cerute de lege pentru orice act juridic, precum şi cele specificeactelor juridice cu titlu gratuit.

a$ estamentul este un act juridic unilateral din punct de vedere al formării sale. /l este e)presiaunei singure voinţe, aceea a testatorului, şi această voinţă, e)primată sub forma unuitestament, are drept efect să confere singură legatarilor, la moartea testatorului, un dreptasupra bunurilor pe care le!a legat testatorul.

oinţa testatorului este producătoare de efecte juridice indiferent de atitudinealegatarului şi înainte de acceptarea legatului. ?egatul se dob%ndeşte din momentul desc7ideriisuccesiunii, prin actul unilateral al testatorului, dacă legatarul nu renunţă la legat.

b$ estamentul este un act juridic cu titlu gratuit.c$ estamentul este un act juridic personal. /l nu poate fi înc7eiat dec%t de către testator

personal, nu şi prin reprezentare sau cu încuviinţarea ocrotitorului legal.Bn măsura în care o persoană are capacitatea de a testa, o poate face e)clusiv personal,iar dacă nu are această capacitate, nu o poate face prin reprezentare sau cu încuviinţarea altor

persoane. &7iar dacă testatorul primeşte consultaţii de specialitate de la o altă persoană învederea redactării testamentului, el trebuie să e)prime voinţa sa personală.

d$ estamentul este un act juridic individual. Din caracterul personal al testamentului rezultă şicaracterul individual, în sensul necesităţii ca el să e)prime voinţa unei singure persoane.

?egea interzice ca două sau mai multe persoane să testeze prin acelaşi act, un astfel deact fiind lovit de nulitate.

e$ estamentul este un act juridic solemn. Pentru ca acesta să producă efecte juridice, voinţatestatorului trebuie să fie e)primată în formele prevăzute de lege pentru validitatea

testamentului. Bncălcarea formei solemne face ca testamentul să fie lovit de nulitate absolută,

31<



c7iar dacă moştenitorii testatorului s!ar obliga, în timpul vieţii acestuia, să e)ecute dispoziţiiletestamentare.

f$ estamentul este un act juridic pentru cauză de moarte. (cesta, deşi valabil în momentulîntocmirii sale, va produce efecte din clipa încetării din viaţă a testatorului. (stfel, legatarulnu dob%ndeşte nici un drept c%t testatorul este în viaţă" testatorul păstrează dreptul la

dispoziţie asupra bunurilor de care dispune prin testament.g$ estamentul este un act juridic esenţialmente revocabil. estatorul va putea să revină asupraconţinutului său, să!l modifice sau să!l revoce p%nă în ultima clipă a vieţii sale. (cest dreptrecunoscut de lege testatorului este discreţionar şi nesusceptibil de abuz.3A3

Bnainte de moartea testatorului, testamentul nu conferă dispoziţiilor cuprinse în el nicio eficacitate, fiind prin e)celenţă un act revocabil. Orice clauză de renunţare la dreptul de arevoca dispoziţiile testamentare, cuprinsă în testament, este nulă absolut, aceasta reprezent%ndun pact asupra unei succesiuni viitoare, interzis de lege.3A8

După decesul testatorului, testamentul va putea fi revocat, la cererea moştenitorilor, prin intermediul instanţei judecătoreşti, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

4.3. A"e-,n,#i &i $eo"ebi#i 2n+#e +e"+a-en+ &i con+#ac+'l $e $onaţie

2unurile se pot înstrăina fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit. Bnstrăinările cu titluoneros intră în marea clasă a actelor juridice denumite contracte.

Printre modurile de a înstrăina cu titlu gratuit, testamentul nu este un contract, ci unact de dispoziţie unilateral în care apare numai voinţa testatorului. &elălalt mod de a dispunecu titlu gratuit, donaţia, poate fi clasificat printre contracte, căci pentru ca o donaţie să e)iste,din punct de vedere legal, este necesar concursul voinţelor donatorului şi donatarului, primulînstrăin%nd bunul său, cel de!al doilea accept%nd donaţia.

&u privire la testament şi la efectele sale, este de făcut o importantă observaţie pentruca legatul să!şi producă efectul la moartea testatorului, nu este suficient ca acesta să!şimanifeste voinţa, în formele cerute de lege, mai trebuie ca legatarul să accepte bunul ce i!afost testat. Bn caz contrar, legatul este caduc, fără fiinţă.

estamentul şi donaţia prezintă un caracter comun ambele sunt acte de dispoziţie cutitlu gratuit. Pe l%ngă aceasta, ele au drept scop atribuirea unor bunuri după alegerea şi dorinţadispunătorului, către anumite persoane, special alese de el pentru consideraţii de afecţiune orialte motive.

estamentele şi donaţiile sunt deci de natură să modifice simţitor ordinea devoluţiuniisuccesorale ab intestat şi din această cauză, legiuitorul a luat măsuri relative la rezerva

succesorală, în scop de a asigura moştenitorilor rezervatari, transmisiunea intangibilă a uneianumite porţiuni din succesiunea dispunătorului, pun%ndu!i astfel la adăpostul abuzului dedonaţii sau de dispoziţii testamentare.

De asemenea, at%t testamentul, c%t şi donaţia sunt acte solemne, adică acte pentru acăror realizare şi e)istenţă legea cere îndeplinirea unor formalităţi determinate şi considerateca substanţiale. /a se sprijină pe considerentul că dispoziţiile testamentare, ca şi donaţiile,constituind înstrăinări cu titlu gratuit, prezintă o deosebită gravitate, deoarece dispunătorul !donator sau testator ! nu primeşte nimic în sc7imbul obiectului donat sau testat.

3A3 ?iviu 9tănciulescu ' NDrept civil. &ontracte speciale. 9uccesiuni;, /d. (ll 2ecF, 2ucureşti, 3443, pag.<83

3A8 (rt. 6>A alin.#3$ &.civ.

31A



&u toate că at%t donaţia, c%t şi testamentul sunt acte juridice şi gratuite, între acesteae)istă unele deosebiri esenţiale3A<

a$ testamentul este un act juridic unilateral, izvor de obligaţii, în timp ce donaţia este uncontract"

b$ testamentul, cu e)cepţia legatelor particulare, are în vedere nu numai bunurile pe care

le!a lăsat defunctul, ci şi bunurile pe care le avea la moartea sa, ceea ce nu este cazul pentrudonaţii"c$ testamentul produce efecte numai din momentul morţii testatorului ' p%nă atunci

legatarul neav%nd dec%t o speranţă ' în timp ce donaţia produce efecte în timpul vieţii părţilor #7ic et nunc$"

d$ testamentul este prin esenţă un act juridic revocabil, în timp ce donaţia esteirevocabilă.

3A< /. 9afta!Comano ' NDreptul de moştenire. Doctrină şi juriprudenţă;, /d. Lrap7i), +aşi, 166A, pag. 1<4

31>



CAPITOLUL VICONDIŢII DE VALIDITATE ALE TE=TA0ENTULUI

5.1. Con$iţii $e fon$ ale +e"+a-en+'l'i

estamentul trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate ale actului juridic îngeneral3AA, precum şi anumite condiţii specifice

&ondiţiile de fond specifice testamentului sunta$ capacitatea de a dispune şi primi prin testament"

b$ voinţa liberă şi neviciată a testatorului"c$ cauza valabilă a actului juridic.

,.1.1. Capacitatea de a dispune şi primi prin testament ?egiuitorul a instituit anumite reguli speciale, at%t cu privire la capacitatea de a

dispune c%t şi la aceea de a primi prin testament. (şadar, pentru ca dispoziţia testamentară să

fie valabilă şi deci producătoare de efecte juridice, testatorul trebuie să aibă capacitatea de adispune pe această cale prin liberalităţi #legate$ sau alte acte juridice #e)7eredări, revocareaunui testament anterior etc.$, iar persoana în favoarea căreia operează dispoziţia să aibăcapacitatea de a primi prin testament.

&apacitatea de a dispune prin testament:&el lipsit de capacitate de e)erciţiu sau cu capacitate de e)erciţiu restr%nsă nu poate

dispune de bunurile sale prin liberalităţi, cu e)cepţia cazurilor prevăzute de lege;, aşa cumeste prevăzut la art.6== din &odul civil, deci capacitate de a dispune prin testament o au toate

persoanele fizice, cu e)cepţia celor pe care legea le!a considerat incapabile, regulaconstituind!o capacitatea, iar incapacitatea fiind e)cepţia #omnes testamentum facere possuntYui non, pro7ibentur$.

+ncapacităţile de a dispune prin testament trebuie să fie prevăzute e)pres de lege şisunt de strictă interpretare. -imeni nu poate renunţa în tot sau în parte la capacitatea de adispune sau primi prin testament, deoarece aceasta ar însemna o renunţare în parte lacapacitatea de folosinţă3A> şi, potrivit prevederilor art.36 alin.3 &.civ., Nnimeni nu poaterenunţa nici în tot, nici în parte, la capacitatea de folosinţă sau la cea de e)erciţiu;.

+ncapacităţile de a dispune prin testament sunt prevăzute în &odul civil şi sunturmătoarele

a$ +ncapacitatea de a dispune prin testament este prevăzută pentru persoanele lipsite decapacitate de e)erciţiu #minorii sub 1< ani şi interzişii judecătoreşti$, precum şi pentru

persoanele cu capacitate restr%nsă de e)erciţiu #minorii între 1< şi 1= ani$, incapacitatea lui

fiind totală. Bntruc%t dispoziţia testamentară este esenţialmente personală, aceste categorii de persoane nu pot dispune nici prin reprezentant sau cu încuviinţarea ocrotitorilor legali, c7iar dacă a împlinit v%rsta de 1< ani #capacitatate de e)erciţiu restr%nsă$. Potrivit prevederilor art.86 din &odul civil, minorul care se căsătoreşte dob%ndeşte capacitate de e)erciţiu deplină.Bn plus, pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinitv%rsta de 1> ani capacitatea deplină de e)erciţiu.

b$ inorul ajuns la majorat nu poate dispune în favoarea celui care a avut calitatea dereprezentant ori ocrotitor legal al său, dacă socotelile tutelei nu au fost predate şi primite,adică p%nă în ziua c%nd instanţa de tutelă a dat descărcare pentru gestiunea tutorelui.Dispoziţia testamentară făcută p%nă în acest moment nu este valabilă, c7iar dacă testatorulmoare după încuviinţarea socotelilor. &ele două reguli arătate mai sus nu se aplică dacă

3AA (rt. 6<=!6>= &.civ.

3A> D. &. Elorescu ' NDrept civil. 9uccesiunile;, /d. 0niversitaţii itu aiorescu, 2ucureşti , 3441, pag.=3.

315



tutorele este sau a fost un ascendent al dispunătorului. Bn favoarea acestui tutore, minorul nu poate dispune sub nicio formă. &a un corolar necesar al incapacităţii minorului de a dispuneîn favoarea tutorelui în condiţiile arătate, acesta din urmă este lovit de incapacitatea de a primi

prin testament de la cel ocrotit.Pentru a testa, o persoană trebuie să fie sănătoasă din punct de vedere mintal,

indiferent c%t de bolnavă este aceasta. Bn doctrină3A5

s!a arătat că bătr%neţile cele mai ad%nci şiinfirmităţile fizice, care nu au alterat încă facultăţile intelectuale, nu sunt o cauză de anulare aunei dispoziţii testamentare, dacă dispunătorul este în stare a!şi manifesta voinţa. 0ntestament este valabil c7iar dacă a fost întocmit pe patul morţii. /)istenţa unor infirmităţi

personale face să nu poată fi îndeplinite formalităţile legale pentru anumite testamente. (stfel,orbul nu poate face un testament mistic deoarece nu poate să scrie şi să citească. Deasemenea, persoana care nu ştie să scrie, nu poate face un testament olograf. Persoana mutănu poate face un testament autentic, deoarece nu se poate şti dacă voinţa sa a fost liberă. 0nsurdo!mut care nu ştie nici să scrie, nici să citească nu va putea testa în nici un fel.

9!a decis3A= că actul ce consemnează constatările medicului care a e)aminat petestator, la cererea notarului, înainte ca acesta să autentifice testamentul, constituie o probă

7otăr%toare în stabilirea discernăm%ntului.Deşi capacitatea de a dispune prin testament, este prezumată de lege, în situaţia în care

se dovedeşte că la data întocmirii testamentului testatorul era lipsit de discernăm%nt, intervinesancţiunea nulităţii relative a actului astfel întocmit. Pentru a stabili dacă testatorul a avut saunu discernăm%nt, instanţa va analiza întreg materialul probator, put%nd recunoaşte o mai mareforţă probantă actelor medicale întocmite în aceeaşi perioadă cu testamentul, dec%t e)pertizemedico!legale efectuate la c%ţiva ani după decesul testatorului.

+nterzisul judecătoresc nu poate dispune valabil prin testament nici în momentele salede luciditate, incapacitatea sa fiind totală şi permanentă. /ste greşită soluţia instanţei de

judecată care a 7otăr%t că nu se poate cere anularea testamentului pe motiv de alienaţiemintală dacă în timpul vieţii testatorului nu se ceruse sau nu fusese pus sub interdicţie

judecătorească.3A6 Bn practica judiciară s!a decis că validitatea unui testament nu este influenţată numai

de incapacităţile legale, ci şi de incapacitatea naturală, adică de lipsa unei voinţe conştiente înmomentul întocmirii actului, indiferent dacă se datorează unei cauze vremelnice sau estenăscută dintr!o cauză permanentă. Dacă se face dovada că în c7iar momentul declaraţiei devoinţă dispunătorul nu era conştient, actul este nul. -u este admisibilă anularea unui testamentat%t pentru lipsa de discernăm%nt a testatorului, c%t şi pentru faptul că voinţa sa a fost viciată

prin dol, sub forma captaţiei, deoarece aceste două cauze de nulitate relativă se e)cludreciproc.

estamentele care au fost întocmite sub imperiul violenţei, urii, a unei pasiuni ori a

unei m%nii oarbe, de natură să tulbure discernăm%ntul, în principiu sunt valabile, iar în raportde circumstanţele reale urmează să se stabilească dacă testatorul a avut sau nu, la întocmireatestamentului, discernăm%ntul afectat.

estamentul întocmit cu neobservarea prevederilor legale privitoare la capacitatea de adispune se sancţionează cu nulitatea relativă, care poate fi invocată de cei ocrotiţi şi desuccesorii lor în drepturi. ermenul de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare atestamentului curge de la data desc7iderii succesiunii, c%nd actul de liberalitate produceefecte, şi nu de la data întocmirii testamentului.

&apacitatea de a primi prin testament

3A5 D.(le)andresco ' N/)plicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil rom%n;, vol.<, (telierele grafice 9O&/& Z &O, 161<, pag 8<.

3A= ribunalul udeţean 9uceava, Decizia civ. nr.=85@1653, în Cevista Com%nă de Drept, nr.>@165<, pag.A4!A8

3A6 ribunalul Cegional (rgeş, Decizia civilă nr. 1>3<@16>>, în Cevista Com%nă de Drept nr. A@16>=, pag. 18>

31=



Cegula generală proprie capacităţii de a dispune prin testament, este aceeaşi şi în ceeace priveşte capacitatea de a primi prin testament, adică oricine poate fi gratificat printestament mai puţin acele persoane prevăzute de lege ca incapabile.

+ncapacităţile de a primi prin testament sunt următoarelea$ -u pot fi gratificate în mod direct prin testament persoanele neconcepute la data

desc7iderii succesiunii3>4

. ?ucrul ăsta este posibil numai dacă liberalitatea este făcută înfavoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta din urmă de a transmite beneficiarului obiectul liberalităţii îndată ce va fi posibil.

&onform prevederilor art.8> din &odul civil, drepturile copilului sunt recunoscute dela concepţie, dar numai dacă se naşte viu #infans conceptus pro nato 7abetur Yuoties decommodis eius agitur$, nu şi viabil, cum cere &odul civil francez. (stfel :copilul conceputeste considerat că e)istă;, iar :copilul născut mort este considerat că nu e)istă;. Deci, pentru a

primi prin testament este esenţial ca un copil să fie născut sau cel puţin conceput la datadesc7iderii succesiunii, fără a distinge între diferitele forme ale liberalităţilor, şi cu at%t mai

puţin între formele testamentului. b$ -u va putea primi prin testament tutorele de la cel care s!a aflat în ocrotirea sa. (ceastă

dispoziţie se aplică şi tutorilor de fapt, adică celor care administrează tutela fără a fi instituiţitutori în mod legal. +ncapacitatea e)istă p%nă ce instanţa de tutelă a acordat descărcarea degestiune. Prevederea instituită la art.6== &od civil se aplică şi tutorelui interzisului

judecătoresc. -u vor putea primi prin testament medicii, farmaciştii sau alte persoane, în perioada

în care, în mod direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză a decesului. e)tul se va aplica moaşelor, infirmierelor, asistenţilor medicali etc., dacă este îndeplinită condiţia acordării tratamentului medical. Pentru a operainterdicţia în privinţa farmaciştilor, aceştia trebuie să fi îngrijit personal pe testator de boala decare acesta a murit, neaplic%ndu!se celor care au v%ndut medicamente prescrise de medici. 9eobservă că ceea ce interesează este nu calitatea de medic, farmacist, ci asistenţa cu caracter repetat sau de continuitate acordată bolnavului în calităţile vizate de lege. Prin urmare,

bolnavul poate gratifica un prieten medic, dacă nu l!a tratat în cursul ultimei boli. e)tul seaplică şi medicilor care s!au retras şi nu mai practică medicina, precum şi celor care,dob%ndind o diplomă de medic la o facultate de medicină, nu au promovat e)amenul de liberă

practică.c$ Bn mod asemănător, incapacitatea se e)tinde şi în privinţa preoţilor sau a altor persoane

care acordau asistenţă religioasă în timpul bolii care este cauză a decesului. Prin Npreot; seînţelege persoana care asistă religios, indiferent de religia sau cultul din care face parte.+nterdicţia nu operează dacă preotul nu a îndeplinit atribuţiile ritualului său, ori numai l!aîmpărtăşit sau i!a citit rugăciuni pe patul de moarte. De asemenea, este necesar ca şi preotul

să!l fi asistat neîntrerupt pe bolnav şi să!i fi procurat în tot timpul bolii încurajările religiei,astfel înc%t contactul neîntrerupt cu bolnavul să poată justifica prezumţia legală de captaţie.+nstituirea acestor din urmă incapacităţi rezidă din temerea legiuitorului că aceste

categorii de persoane, profit%nd de starea pacientului în ultimele momente ale vieţii sale, să!ismulgă dispoziţii remuneratorii în favoarea lor. (ceastă incapacitate se referă la medicii şifarmaciştii care l!au îngrijit pe de cuius de ultima boală din a cărei cauză a decedat,liberalitatea fiind făcută în cursul acestei boli. Pentru a opera pro7ibiţia trebuie îndeplinitecumulativ următoarele condiţii

1. liberalitatea să fi fost făcută în cursul bolii de care a murit dispunătorul"3. moartea să fi fost cauzată de boala de care a fost îngrijit"8. legatarul să fi tratat pe bolnav, iar tratamentul să fi fost continuu.

3>4 (rt.6=6 alin.#3$ &.civ.

316



&onstituie e)cepţii de la regulile enunţate, liberalităţile făcute soţului, rudelor în liniedreaptă sau colateralilor privilegiaţi, precum şi liberalităţile făcute altor rude p%nă la al

patrulea grad inclusiv, dacă, la data liberalităţii, dispunătorul nu are soţ şi nici rude în liniedreaptă sau colaterali privilegiaţi.

d$ -u vor putea primi prin testament notarul public care a autentificat testamentul"

interpretul care a participat la procedura de autentificare a testamentului" martorii, în cazurile prevăzute la art. 1.4<8 alin. #3$ şi art. 1.4<5 alin. #8$" agenţii instrumentatori, în cazurile prevăzute la art. 1.4<5" persoanele care au acordat, în mod legal, asistenţă juridică laredactarea testamentului. +ncapacitatea se bazează pe o prezumţie absolută de influenţare avoinţei libere a defunctului, operează la orice testament făcut pe mare, indiferent de forma sa,iar rudenia care permite dispoziţia testamentară nu este mărginită în grad sau în linie.

Bn cazul incapacităţilor menţionate care afectează capacitatea de folosinţă a persoanelor la care se referă, sancţiunea încălcării lor este nulitatea absolută, care poate fiinvocată de orice parte interesată. Bn situaţia în care se afectează consimţăm%ntuldispunătorului, sancţiunea este cea a nulităţii relative. Bn literatura de specialitate s!a e)primatşi opinia că sancţiunea incapacităţii de a primi prin testament este, potrivit dreptului comun,

nulitatea relativă a dispoziţiei testamentare, deoarece incapacitatea Nnu este dictată de interesede ordine publică;3>1.

Bntruc%t acceptarea unei liberalităţi este un act care depăşeşte sfera actelor deadministrare, minorii şi interzişii, fiind lipsiţi de capacitate de e)erciţiu, nu pot e)ercita acestdrept dec%t prin reprezentanţii lor legali3>3. (cceptarea liberalităţilor legale fără respectareadispoziţiilor menţionate mai sus este sancţionată cu nulitate relativă, fiind o nulitate de

protecţie pentru minori şi interzişi şi put%nd fi invocată doar de cei ocrotiţi.&u toate că testamentul produce efecte de la data desc7iderii succesiunii, p%nă în acest

moment testatorul put%ndu!l revoca, total sau parţial, aprecierea capacităţii de a dispune saude a primi prin testament se raportează la data întocmirii actului, modificările ulterioarereferitoare la capacitate fiind lipsite de relevanţă.

9tatul sau unităţile administrativ teritoriale pot fi beneficiare ale unui legat, put%nd primi orice legat universal, cu titlu universal sau cu titlu particular, deoarece în cazul acestoranu se aplică principiul specializării.

Pentru unităţile administrativ teritoriale, legatul este primit de către consiliile locale,iar în cazul statului, de către organul financiar competent. 2unurile primite intră în domeniul

privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale.

,.1.2. %oinţa testatorului liberă şi neviciată:&onsimţăm%ntul este valabil numai dacă testatorul a avut discernăm%nt şi

consimţăm%ntul său nu a fost viciat;3>8. iciile de consimţăm%nt ale testatorului vor afecta

valabilitatea testamentului, produc%nd aceleaşi consecinţe juridice ca la orice act juridic./roarea, pentru a vicia voinţa testatorului, trebuie să e)iste fie asupra identităţii persoanei fizice în favoarea căreia s!a dispus prin testament, fie asupra evenimentului care aconstituit motivul determinant al legatului" spre e)emplu, neştiinţa testatorului că are rude des%nge, în măsura în care această neştiinţă a fost motivul determinant al legatului.

Dolul este foarte frecvent în materie de dispoziţii cu titlu gratuit. O persoană care seaflă în pragul morţii este mult mai influenţabilă şi manoperele care se e)ercită asupra sa decătre persoanele care o înconjoară pot cu uşurinţă să o convingă să facă acte între vii saudispoziţii de ultimă voinţă, av%nd drept scop să avantajeze pe cei ce urmăresc falsificareavoinţei sale. Bn materia testamentului, dolul prezintă anumite particularităţi, manifestate sub

3>1 Er.DeaF ! Nratat de drept succesoral;, /d. (ctami, 2ucureşti, 1666, pag.1=8!1=A.

3>3 (rt.<8 alin.8 şi < din &odul civil.

3>8 (rt.148= &.civ.

334



forma sugestiei şi captaţiei, dacă faptele sunt e)ercitate prin manopere viclene şi dolosive înscopul de a!l determina pe dispunător să facă o liberalitate pe care altfel nu ar fi făcut!o şi nicinu ar fi avut motive să o facă. 9ugestia şi captaţia sunt utilizate pentru a desemna genericactivităţi de orice natură desfăşurate în scopul de a c%ştiga încrederea unei persoane şi de a odetermina să facă anumite liberalităţi testamentare, fie în favoarea unei alte persoane, fie în

favoarea autorului acestei activităţi. /ste destul de dificil a se face o distincţie netă întresugestie şi captaţie întruc%t, şi din punctul de vedere al modalităţilor activităţilor folosite, şidin acela al scopului urmărit, acestea se întrepătrund. &aptaţia constă în manoperele dolosiveşi mijloacele frauduloase mai directe şi mai brutale folosite de o persoană în scopul de ac%ştiga încrederea dispunătorului şi a înşela buna lui credinţă pentru a!l determina să ogratifice prin testament. 9ugestia constă în folosirea unor mijloace indirecte, metode şi

procedee cu caracter ascuns, rafinat, insidios, în scopul de a sădi în mintea dispunătoruluiideea de a face o liberalitate pe care nu ar fi făcut!o din proprie iniţiativă. Deci, sugestiaconstă în folosirea unor mijloace, nepermise de lege şi de regulile de morală, în vederearealizării scopului propus, urmărindu!se deci să i se sugereze testatorului modul cum sădispună. Bn principiu, sugestia şi captaţia nu constituie prin ele însele cauze de anulare a

testamentului şi deci, pentru ca acestea să ducă la anularea actului se impune să aibă uncaracter dolosiv şi fraudulos, de natură să afecteze consimţăm%ntul dispunătorului. Bn doctrinăs!a statuat că, în principiu, corespund înţelesului noţiunii de manopere viclene şi dolosive,izolarea sau îndepărtarea testatorului de rude sau prieteni, insinuarea unor calomnii la adresaacestora, sec7estrarea dispunătorului, abuzul de influenţă sau autoritate, interceptareacorespondenţei. 9impla simulare de grijă sau prestarea interesată a unor servicii şi îngrijiri nusunt de natură să ducă la anularea unei dispoziţii testamentare.3><

(v%nd în vedere aceste aspecte, rezultă că, pentru a fi în prezenţa dolului în materietestamentară, este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii

a$ utilizarea de manopere, de mijloace viclene, frauduloase" b$ intenţia de a induce în eroare cu rea!credinţă pe testator să dispună în sensul în care nu

ar fi făcut!o din proprie iniţiativă"c$ manoperele frauduloase să fi avut un rol determinant, av%nd drept rezultat alterarea

voinţei testatorului. -u sunt considerate mijloace dolosive îngrijirea unei rude de o altă rudă, legatul pe

care un concubin îl face altui concubin, afecţiunea deosebită a testatorului pentru legatar etc.&u privire la violenţă, ca viciu de consimţăm%nt, în materia testamentului aceasta nu

este înt%lnită, deoarece c7iar dacă testatorul ar fi victima unei ameninţări care i!ar fi afectatlibertatea de e)primare a voinţei, avea ulterior posibilitatea de a revoca legatul pe care l!ar fifăcut sub imperiul violenţei.

,.1.3. Cauza actului juridic&auza actului juridic este valabilă dacă are la bază intenţia liberală de a da fără aurmări să primească ceva în sc7imb.

(ceastă intenţie de a gratifica este cauza abstractă şi obiectivă a oricărei obligaţii cutitlu gratuit, este voinţa dispunătorului de a juca rolul testatorului.

&auza falsă, ilicită sau imorală atrage după sine nulitatea testamentului cauza falsă este reprezentarea mintală a unui scop care nu corespunde cu realitatea" cauza ilicită este cea în care scopul urmărit este potrivnic legii" cauza este imorală c%nd este contrară bunelor moravuri.

5.!. Con$iţii $e fo#-, ale +e"+a-en+'l'i

3>< &urtea 9upremă de ustiţie, s.civ., Decizia nr.3<<5@1661, în NDreptul; nr.5@1663, pag. 5=!56.

331



Bn dreptul nostru, voinţa testamentară nu produce efecte dec%t dacă îmbracă anumiteforme, impuse de lege în scopul de a asigura libera manifestare a voinţei testatorului, c%t şicertitudinea declaraţiei sale de ultimă voinţă.3>A -erespectarea acestor forme strict prevăzutede lege atrage sancţiunea nulităţii.

Dispoziţia testamentară este un act juridic solemn. (ceasta nu va trebui îmbrăcată

întotdeauna în formă autentică.?egiuitorul permite testatorului să aleagă între două forme de testament numiteordinare

testamentul olograf" testamentul autentic.

Bn afară de acestea, &odul civil dă posibilitatea ca, în împrejurări deosebite, să se poatărecurge la unul din testamentele autentice simplificate, cunoscute sub denumirea detestamente privilegiate3>>.

(ceeaşi sancţiune, a nulităţii absolute, se aplică şi codicilului, în caz de nerespectare aformei prevăzute de lege pentru testament. &odicilul este înscrisul ce cuprinde dispoziţii deultimă voinţă care alcătuiesc adaosul, suplimentul sau accesoriul unei dispoziţii testamentareanterioare. Pentru a fi valabil codicilul, trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi actul

juridic principal pe care îl însoţeşte.3>5

5.. Reg'li $e fo#-, co-'ne +'+'#o# +e"+a-en+elo#

&ondiţiile de formă cerute pentru orice fel de testament sunt obligativitatea formei scrise" obligativitatea testamentului separat #oprirea testamentului conjunctiv$.

,.3.1. Obligativitatea formei scrise

Bn dreptul nostru, legea recunoaşte valabilitatea oricărui testament numai dacă a fostfăcut în forma scrisă. estamentul oral sau verbal, cunoscut în literatura de specialitate subdenumirea de Nnuncupativ;,3>= în dreptul nostru nu produce efectele juridice ale unuitestament valabil, indiferent de numărul martorilor 3>6. Bn ipoteza în care o persoană ar pretindecă este împiedicată de o terţă persoană sau de forţa majoră să prezinte instanţei judecătoreştiun testament scris prin care a fost desemnată legatar, se disting două situaţii

a$ c%nd reclamantul pretinde că forţa majoră sau terţa persoană l!au împiedicat pe testator să!şi e)prime voinţa de a!l gratifica într!una din formele testamentare scrise şi, în acest caz, seapreciază că manifestarea de ultimă voinţă a defunctului, c7iar dacă este probată de reclamantcu martori, nu întruneşte condiţiile de formă pentru testament.

b$ c%nd reclamantul pretinde că un înscris testamentar valabil a e)istat, dar că a dispărut

ulterior, prin pierdere, distrugere sau dosire. 9oluţia depinde de situaţia în care s!a aflattestatorul, şi anume dacă a cunoscut sau nu despre pieirea, distrugerea sau dosireatestamentului.

3>A . 9toica, 9oţul supravieţuitor ! moştenitor legal sau testamentar, /d. N9caiul;, 2ucureşti, 3444, pag. 33!81Bn vec7iul drept rom%nesc, prima formă de dispoziţie pentru cauză de moarte a fost cea orală, N limba de moarte;, care se făcea în prezenţa martorilor #de obicei feţe bisericeşti$. estamentul scris, diata, trebuia să fie iscălit prin semnare sau punere de deget ori de pecete, să fie datat şi întocmit, care să!lîntărească prin semnătură.

3>> (rt.14<5 &.civ.

3>5 Bn dreptul roman, codicilul avea o semnificaţie redusă, în sensul că, deşi reprezenta o cale prin care se dispoziţii la un testamentanterior întocmit, Nnu putea conţine nici instituire, nici substituire de moştenitori şi nici dezmoşteniri;.

3>= -uncupatio ! lat. [ declarare de moştenitori.3>6 estamentul oral a fost recunoscut de dreptul roman, dar şi de dreptul vec7i rom%nesc, fiind aplicabil şi în secolul nostru înransilvania, prin dispoziţiile &odului civil austriac.

333



Dacă testatorul a cunoscut pieirea, distrugerea sau dosirea testamentului se considerăcă ne aflăm în cazul unei revocări tacite a legatelor cuprinse în înscris, întruc%t acesta putea sărefacă testamentul, făc%nd astfel dovada stăruinţei sale în intenţia de a face o liberalitate.

Dacă însă testamentul a fost distrus sau dosit fără ştirea autorului sau după moarteaacestuia, fie prin fapta unei terţe persoane, fie printr!un caz de forţă majoră, legatarul va putea

dovedi prin orice mijloc de probă e)istenţa şi cuprinsul testamentului valabil înc7eiat.

,.3.2. Obligativitatea testamentului separat( doua regulă de formă354 comună tuturor testamentelor este cea care opreşte

testamentul conjunctiv. (rt.148> din &odul civil interzice ca două persoane să testeze prinacelaşi act una în favoarea celeilalte sau în favoarea unei terţe persoane.

Opreliştea impusă de &odul civil se justifică prin preocuparea legiuitorului de agaranta caracterul unilateral şi personal al testamentului, dar mai ales caracterul, prin esenţă,revocabil al acestuia. Eără această interdicţie fiecare testator nu ar putea revoca propriile saledispoziţii fără consimţăm%ntul celorlalţi351.

Bn practică, problema se pune în faţa notarului public, c%nd soţii solicită să facă un

testament unul în favoarea celuilalt prin acelaşi act, pentru ca nici unul să nu!l poată revocafără consimţăm%ntul celuilalt.

Bn materie de testament nu se pot lua măsuri de siguranţă, întruc%t acestea ar contraveni at%t libertăţii testatorului de a reveni asupra manifestării sale de voinţă pentrucauză de moarte, c%t şi caracterul unilateral şi personal al testamentului.

,.3.3. 'ancţiunea nerespectării condiţiilor de formă cerute pentru orice fel detestament

9ancţiunea nerespectării condiţiilor de formă cerute pentru orice fel de testament estenulitatea absolută şi va putea fi invocată de orice persoană interesată.353

9ancţiunea nulităţii absolute este atenuată în anumite situaţiia$ estamentul autentic, nul pentru vicii de formă, are valoare de testament olograf valabil

dacă este scris în întregime, datat şi semnat de testator" b$ estamentul nul pentru vicii de formă dă naştere unei obligaţii imperfecte #naturale$, în

sarcina moştenitorilor defunctului, care poate constitui cauza unei obligaţii civile perfecte pecare şi!o asumă un moştenitor de a e)ecuta ultima voinţă a defunctului #cu toate cătestamentul este nul$"

c$ oştenitorul care, voluntar şi în cunoştinţă de cauză, e)ecută legatul făcut printr!untestament nul pentru vicii de formă, nu se mai poate prevala de nulitatea acelui legat. (stfel, s!a decis că nulitatea absolută a testamentului pentru vicii de formă se poate acoperi princonfirmare de către moştenitor.

354 .2. &antacuzino ' N&urs de drept civil;, &raiova, 166A, pag.8<6.

351 estamentul este conjunctiv Nnumai dacă este, ca act juridic, o operă comună a două sau mai multe persoane, dispoziţiile f iindcontopite în acelaşi conte)t;.

353 (rt.14<1 &.civ.

338



CAPITOLUL VII;ELURILE TE=TA0ENTULUI

7.1. En'-e#a#e

Eelurile de testament prevăzute de lege se pot clasifica în trei categorii testamente ordinare #obişnuite$, înc7eiate în condiţii normale şi care sunt testamentul olograf

şi testamentul autentic" testamente privilegiate #e)traordinare$, care pot fi înc7eiate numai în anumite împrejurări

e)cepţionale. (stfel sunt, testamentul militarilor, testamentul făcut în timp de boalăcontagioasă şi testamentul maritim"

alte forme de testament, special permise de lege pentru legatele av%nd ca obiect anumite sumede bani sau pentru dispoziţiile testamentare ale cetăţenilor rom%ni aflaţi în străinătate.

/ste de subliniat faptul că diferitele feluri de testamente, astfel cum sunt reglementatede lege, au valoare juridică egală. Bn acest sens, se poate vorbi de un principiu al ec7ivalenţei

formelor testamentare.(stfel, la revocarea sau modificarea dispoziţiilor testamentare, nu se cere respectarea

unei simetrii a formelor. De e)emplu, un testament autentic poate fi revocat ' total sau parţial ' printr!un testament olograf #sau invers$. -umai în privinţa forţei probatorii a înscrisuluitestamentar e)istă deosebiri între diferitele feluri de testamente, dar, după ce testamentul afost dovedit, efectele dispoziţiilor testamentare vor fi aceleaşi indiferent de felultestamentului.

7.!. Te"+a-en+ele o#$ina#e

.2.1. &estamentul olograf -oţiuneestamentul olograf este valabil ca atare Nc%nd este scris în întregime, datat şi semnat

de m%na testatorului;358. &u toate că nu necesită îndeplinirea unor formalităţi speciale, fiindconfecţionat ca înscris sub semnătură privată, testamentul olograf ' ca şi orice alt testament ' este un act solemn scrierea integrală, datarea şi semnarea de m%na testatorului sunt prevăzutede lege sub sancţiunea nulităţii absolute, deci ad solemnitatem, iar nu ad probationem sau

pentru opozabilitate.oate cele trei cerinţe de solemnitate #scrierea, datarea şi semnarea$ trebuie să fie

îndeplinite de m%na testatorului şi Ntrebuie întrunite cumulativ, în lipsa oricăreia dintre eletestamentul fiind nul;35<.

estamentul olograf a fost introdus în Coma în anul <<>, de împăratul alentinian al+++!lea, dar nu a fost admis în legislaţia lui ustinian.

Cegiunile din 9udul Eranţei, unde se păstrase tradiţia dreptului roman, n!au admis niciele generalizarea testamentului olograf, p%nă la Cevoluţie. Bn sc7imb, în regiunile din -ordulEranţei, unde domnea dreptul cutumiar, recunoşteau şi întrebuinţau foarte mult testamentulolograf.

estamentul olograf a fost introdus at%t în &odul civil francez, c%t şi în &odul civilrom%n de la 1=><, fiind preluat şi în conţinutul &odului civil actual.

Bn dreptul nostru, testamentul scris de altul #allograf$ sau c7iar de testator, dar cumijloace mecanice şi, semnat de el în faţa martorilor, nu este valabil. Dacă testamentul nu este

358 (rt.14<1 &.civ.

35< &.9.., s. civ., Dec. nr. 1<46@1663, în Deciziile &.9.. 1664!1663, pag. 184!188.

33<



scris, datat şi semnat de m%na testatorului, el poate avea valabilitate numai ca alt fel detestament, dacă condiţiile acelui fel de testament sunt îndeplinite.

(vantaje şi inconvenienteestamentul olograf prezintă o serie de avantaje, şi anume

poate fi folosit de oricine ştie să scrie"

se poate face oric%nd şi oriunde, fără ajutorul altei persone #nu necesită prezenţa unui martor$" nu necesită c7eltuieli" asigură secretul deplin al dispoziţiilor de ultimă voinţă" poate fi revocat uşor de testator prin distrugerea voluntară a înscrisului testamentar.

estamentul olograf, datorită simplicităţii, prezintă şi unele inconveniente, cum ar fi poate fi uşor de dosit sau distrus după moartea testatorului sau c7iar în timpul vieţii, dar fără

ştirea lui" nu asigură protecţia voinţei testatorului împotriva influenţelor abuzive #sugestie sau captaţie$

ale celor interesaţi" datorită simplicităţii formalităţilor poate fi mai uşor de falsificat"

poate fi contestat mai uşor dec%t celelalte feluri de testamente" dacă testatorul nu are cunoştinţe juridice, testamentul poate cuprinde formulări neclare,

confuze şi c7iar contradictorii, susceptibile de interpretări neconforme voinţei reale atestatorlui.

0nele din inconvenientele testamentului olograf pot fi înlăturate prin întocmirea lui înmai multe e)emplare sau prin încredinţarea testamentului unei persoane de încredere, ori prindepozitarea lui la un birou notarial #potrivit prevederilor art.6A din ?egea nr.8>@166A 35A$

pentru a fi eliberat la moartea testatorului persoanei indicate de el. Depozitarea testamentuluila un birou notarial nu îl transformă într!un testament autentic" el răm%ne un testament olograf şi valabil ca atare dacă a fost scris în întregime, datat şi semnat de m%na testatorului.

&ondiţii specifice de validitate ale testamentului olograf

9criereaBntregul conţinut al testamentului olograf trebuie să fie scris de m%na testatorului,

cerinţă prevăzută de lege ad solemnitatem35>, spre deosebire de formalitatea Nbun şi aprobat; prevăzută de lege ad probationem în cazul contractelor unilaterale. Dacă testamentul nu estescris de m%na testatorului, fiind dactilografiat, va fi nul, c7iar dacă a fost făcut personal detestator şi cuprinde menţiunea ! datată şi semnată de către testator ! că reprezintă ultima savoinţă.

Bn privinţa scrierii de m%nă legea nu prevede limitări testatorul poate scrie cu orice#cerneală, creion, pastă, vopsea, cărbune, cretă etc.$" pe orice fel de material #7%rtie ! inclusivcarte poştală, p%nză, lemn, piatră, sticlă, material plastic etc.$" în orice limbă cunoscută decătre testator, fie şi moartă #de e)emplu latina$355" cu orice fel de scriere #cu caractere de m%năsau de tipar, stenografie sau alfabetul special pentru orbi etc.$" pe un singur suport materialsau mai multe #de e)emplu, mai multe foi de 7%rtie$, în acest din urmă caz, cu condiţia săe)iste o legătură materială sau cel puţin intelectuală între ele pentru a constitui un singur act,c7iar dacă nu a fost scris dintr!o dată ci pe etape.

estamentul olograf astfel redactat poate cuprinde şi modificări, ştersături, adăugirisau intercalări făcute de m%na testatorului cu ocazia sau posterior redactării testamentului. Bn

principiu, asemenea interdicţii nu afectează validitatea testamentului şi ele urmează a fi luate

35A ?egea nr.8>@166A ! ?egea notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în onitorul Oficial al Com%niei, nr.63 din 1> mai 166A,cu modificările şi completările ulterioare.

35> (rt.14<1 &.civ.

355 P7.alaurie ' N&ours de droit civil. ?es succesions. ?es liberalites;, Paris, 16=6, pag. 38=. 9e admite şi scrierea într!un limbajconvenţional #secret$, dar traductibil.

33A



în considerare, c7iar dacă nu sunt datate şi semnate separat, dacă reprezintă simple corecturisau interpretări ale dispoziţiilor iniţiale. Bn sc7imb, dacă intervenţia conţine dispoziţiitestamentare noi faţă de cele iniţiale sau elimină ori modifică conţinutul iniţial altestamentului, ele trebuie privite ca testament nou #numite în practică Ncodicil;$ şirecunoscute ca valabile numai dacă, pe l%ngă scriere, au fost şi datate şi semnate de m%na

testatorului.&erinţa scrierii testamentului de către testator nu e)clude participarea unei alte persoane care să!l ajute la redactare, oferind un model scris sau verbal pentru formulareacorectă a dispoziţiilor voite de testator. &olaborarea terţului nu trebuie însă să viciezeconsimţăm%ntul testatorului, testamentul va fi valabil numai dacă, din conţinutul lui rezultă căe)primă voinţa liberă a testatorului, asistenţa fiind pur te7nică.

&uvintele ilizibile din testament se consideră că nu e)istă, spaţiile goale neafect%ndu!ivalabilitatea. estamentul este valabil dacă este scris în versuri, conţine prescurtări ale datelor,numelor, ale bunurilor lăsate, dacă prin aceasta nu se pune la îndoială voinţa testatorului.

DatareaO altă condiţie de validitate a testamentului olograf este datarea lui e)actă, de m%na

testatorului, prin indicarea zilei, a lunii şi anului în care a fost întocmit. /a prezintă importanţă pentru că, în funcţie de data testării, se poate stabili dacă testatorul a avut sau nu capacitate dea testa, iar în cazul pluralităţii de testamente succesive, cu dispoziţii contrare şi incompatibile,în raport cu data lor se stabileşte Nultima voinţă; a testatorului, care urmează a fi luată înconsiderare, revoc%nd pe cele anterioare.

Datarea testamentului se poate face în cifre sau în litere ori prin referire la uneveniment care se poate stabili cu certitudine #e). Prima zi de &răciun 1665$. Bntruc%t legea nuspecifică locul unde trebuie să fie inserată data, se admite că ea poate fi aşezată nu numai lasf%rşitul testamentului, dar şi la începutul sau în cuprinsul lui, dacă rezultă că se referă laîntregul conţinut al testamentului, c7iar dacă acesta cuprinde mai multe foi. Ora şi loculîntocmirii testamentului nu sunt elemente obligatorii" la nevoie se poate dovedi prin oricemijloc de probă.

Dacă redactarea testamentului s!a făcut de!a lungul mai multor zile, data acestuia estecea în care se finalizează redactarea.

?ipsa datei testamentului olograf atrage nulitatea absolută a acestuia 35=. (v%nd învedere că testamentul este un act solemn, este greşită soluţia potrivit căreia sancţiunea ar finulitatea relativă pentru datarea incompletă a testamentului.

Dacă pe un testament sunt trecute mai multe date diferite, acesta este nul, indiferentunde sunt plasate acestea. 9!a considerat de către unii autori 356 că un asemenea testament estevalabil cu condiţia ca datele să fie menţionate în locuri distincte pe înscris.

Bn ipoteza în care data trecută în testament este falsă, adică testatorul în mod

intenţionat a înregistrat o altă dată dec%t cea reală, testamentul va fi nul c7iar dacă testatorulnu a urmărit fraudarea legii.Dovada falsificării datei testamentului se poate face prin orice mijloc de probă, dacă

prin falsificarea datei s!a urmărit fraudarea legii #de e)emplu, în ceea ce priveşte capacitatea$şi prin elemente e)trase din cuprinsul intelectual sau din starea materială a testamentului ' elemente intrinseci ', dacă nu s!a urmărit o asemenea fraudă.

Cectificarea datei se poate face dacă, din cuprinsul testamentului, se poate trageconcluzia cu certitudine a datei reale în locul celei trecute din eroare şi nu pe bază de

prezumţie.estamentul olograf poate fi rectificat şi parţial în privinţa datei, deoarece data eronată

a unui testament olograf este divizibilă. +ne)actitatea datei este acoperită dacă a fost

35= ?. 9tănciulescu, Drept civil. Dreptul la moştenire, /d. (tlas ?e), 2ucureşti, 166>, p.113

356 D. (le)andresco, op. cit., vol.+, p.>3

33>



rectificată ulterior de către testator printr!un supliment de testament #codicil$. Bn toatecazurile, dacă testamentul este datat se prezumă, p%nă la proba contrară, că data este cea reală,iar dacă data este incompletă sau ine)actă, se poate completa sau rectifica un element carelipseşte sau este ine)act, fără a afecta celelalte elemente, ele fiind divizibile.

9emnătura/ste o altă formalitate necesară pentru validitatea testamentului. Prin semnătură,

testatorul atestă că testamentul este opera sa şi că e)primă ultima sa voinţă pentru caz demoarte. ?ipsa semnăturii atrage sancţiunea nulităţii absolute a testamentului. (şadar, în lipsasemnăturii actul poate fi un simplu proiect de testament, nedefinitivat şi ca atare lipsit deefecte juridice.

?egea nu reglementează unde şi cum trebuie să fie poziţionată semnătura în cuprinsultestamentului. De regulă, ea trebuie să se afle la sf%rşitul testamentului, însă ea poate fi situatăşi la începutul sau în cuprinsul lui. /senţial este să rezulte în mod neîndoielnic că prinsemnătura dată testatorul şi!a însuşit întregul conţinut al testamentului şi dispoziţiile pe care le

cuprinde reprezintă voinţa sa.9emnătura nu trebuie să cuprindă numele şi prenumele testatorului, ea însă trebuie să

reproducă grafic ceea ce în mod obişnuit reprezintă semnătura testatorului. Persoanele care înmod obişnuit folosesc un pseudonim pot semna cu acesta.

/senţial pentru valabilitatea semnăturii testamentului olograf trebuie să rezulteneîndoielnic că semn%nd, testatorul şi!a însuşit întregul cuprins al testamentului.

-u satisface cerinţa legii semnătura pe un plic în care se află testamentul3=4 apreciindu!se că cei interesaţi ar putea introduce în plic un simplu proiect de testament, afară de cazul încare conţine şi formula N(cesta este testamentul meu;. (şadar, semnătura de pe plic poate firecunoscută valabilă numai dacă între ea şi conţinutul plicului se poate stabili o legăturăindisolubilă care să e)cludă posibilitatea înlocuirii testamentului cu un conţinut care să nureprezinte voinţa ultimă şi definitivă a testatorului. Dacă testamentul cuprinde mai multe foi,nu este necesară semnătura pe fiecare foaie, fiind suficient ca aceasta să fie pusă pe ultimafoaie. Bn sc7imb, se consideră nul testamentul care ar fi semnat numai pe margine, în loc să fiesemnat în josul actului.

9emnătura trebuie să fie manuscrisă, punerea de deget a neştiutorului de carte nuconstituie o semnătură, în consecinţă testamentul va fi nul.3=1 ot nul este şi testamentul careeste semnat numai prin folosirea unei parafe, a unui sigiliu sau a unei ştampile.

Din cele e)puse rezultă că testamentul şi semnătura trebuie să alcătuiască un tot unitar,iar dacă semnătura lipseşte sau nu îndeplineşte condiţiile arătate, testamentul este nul în modiremediabil. 9oluţiile admise în privinţa datei testamentului, care poate fi stabilită, întregită

sau rectificată în condiţiile arătate, sunt inaplicabile în materie de semnătură. Eorţa probantă a testamentului olograf estamentul olograf este un înscris sub semnătură privată, el nefiind un act autentic în

sensul că, pentru a fi valabil, la întocmirea sa nu participă un funcţionar public" el este însă unact solemn, iar pentru a fi înc7eiat trebuie să respecte condiţiile prevăzute de art.14<1 &.civ.(stfel, în principiu, testamentul olograf se bucură de puterea doveditoare a actelor subsemnătură privată.

Bn cazul testamentului olograf trebuie făcută distincţia între puterea doveditoare ascrierii şi semnăturii, pe de o parte, şi puterea doveditoare a datei, pe de altă parte. Bnconformitate cu dispoziţiile art.1155 &.civ., cei cărora li se opune un asemenea testament pot

3=4 D. acovei ' NDrept civil ' succesiuni;, /d. Eundaţiei N&7emarea;, +aşi, 1668, p.5=" D. &7irică ' NDrept civil ' succesiuni;, /d.?umina ?e), 2ucureşti, 166>, p.141

3=1 .9., s. civ., Decizia nr.3<34 în &.D. 16AA, p.166.

335



să nu recunoască scrierea şi semnătura testatorului. Prin urmare, moştenitorii legali cărora lise opune testamentul pot opta pentru două atitudini fie să recunoască valabilitateatestamentului, caz în care acesta se bucură de aceeaşi putere probatorie ca şi un act autentic,urm%nd ca procedura notarială să!şi urmeze cursul, fie să nege scrierea testamentului, caz încare instanţa competentă va trece la verificarea de scripte ori va dispune efectuarea unei

e)pertize grafologice. Potrivit prevederilor art.115= &.civ., legatarii care îşi întemeiazădrepturile pe testamentul contestat sunt ţinuţi să dovedească prin verificarea de scripte,atestarea scrierii şi semnăturii de m%nă a testatorului. 9arcina probei îi incumbă celui ce

pretinde un drept, în acest caz, legatarului.?egea admite doar proba cu martori, în situaţia în care prezentarea testamentului

olograf este dificilă dintr!un caz de forţă majoră. Prin urmare, proba testimonială nu estesuficientă în situaţia contestării scrierii sau semnăturii, deoarece nu suntem în prezenţa unuicaz de forţă majoră.3=3

Bn ceea ce priveşte data testamentului, dacă scrierea şi semnătura au fost recunoscutede cei cărora li se opun, sau prin procedura verificării de scripte s!a stabilit că ele aparţintestatorului, aceasta are valoare de dată certă, opozabilă terţilor, p%nă la proba contrară,

derog%ndu!se astfel de la prevederile art.11=3 &.civ. Data poate fi însă contestată de cătremoştenitorii interesaţi, aceştia put%nd dovedi că ea nu corespunde realităţii.

Eaţă de caracterul de solemnitate al datei cuprinse în testamentul olograf, proba poatefi făcută numai prin elemente intriseci testamentului, în afară de cazul fraudei sau lipsei dediscernăm%nt a testatorului, care pot fi dovedite prin orice mijloc de probă, deci c7iar prinelemente e)trinseci testamentului.

9!a decis de către jurisprudenţă3=8 că testamentul olograf, fiind un act sub semnătură privată, în situaţia în care va fi contestat, se va recurge la procedura verificării de scripte, iar în caz de îndoială se va dispune efectuarea unei e)pertize a scrisului.

Eormalitatea instituită de art.14<3 &.civPotrivit art.14<3 &.civ., testamentul olograf, înainte de a fi pus în e)ecutare, trebuie

prezentat notarului public în a cărui rază teritorială s!a desc7is succesiunea, pentru a constata, prin proces!verbal, desc7iderea testamentului şi starea în care a fost găsit, şi ulterior va fidepus în ar7iva notarului public. Prezentarea testamentului o poate face nu numai legatarul,dar şi orice persoană care l!ar găsi3=<.

?egea nu prevede nici o sancţiune pentru nerespectarea acestei formalităţi, fiindunanim admis că neprezentarea testamentului notarului public nu aduce nici o atingerevalidităţii şi e)ecutării acestuia şi deci, testamentul îşi produce efectul şi poate fi valorificatc7iar dacă nu a fost în prealabil înfăţişat notarului public.

De altfel, numai testamentul găsit la inventarierea bunurilor succesorale se vizeazăspre nesc7imbare şi se păstrează în depozit, la biroul notarului public. estamentul inventariat

sau prezentat de partea interesată, în cadrul procedurii notariale succesorale, se desc7idenumai în acest cadru, întocmindu!se un proces!verbal în care se constată starea materială,dacă testamentul este olograf sau mistic.

.2.2. &estamentul autentic -oţiune. CeglementarePotrivit art.14<8 &.civ., testamentul autentic este acela care a fost autentificat de către

notarul public sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat, potrivit legii.Bn vec7iul drept francez, testamentul autentic este acela care este instrumentat de doi

notari în prezenţa a doi martori sau de un singur notar în prezenţa a patru martori. 0lterior,

3=3 .9., s.civ., Decizia nr.3><@16AA în &.D. 16AA, p.34<

3=8 &urtea 9upremă de ustiţie, s. civ., Decizia nr. 1<46@1663, în Deciziile &.9.. 1664!1663, pag. 184.

3=< ribunalul Cegional &raiova, Decizia civilă nr. >1A1@16A>, în ustiţia -ouă nr. 1@16A5, pag. 1<4.

33=



?egea din = decembrie 16A4 a modificat art.651 &.civ. francez #corespondentul art.=>4 &.civ.rom%n$, revenind la regimul normal al actelor notariale. (stfel, testamentul autentic esteredactat de doi notari sau de un notar asistat de doi martori. artorii trebuie să fie majori şi săştie să scrie. 9oţii nu pot fi martori în acelaşi testament, dar ei pot fi martori în testamentediferite. De asemenea, nici legatarii şi nici părinţii lor sau rudele p%nă la gradul + inclusiv, nu

au dreptul să fie martori la autentificarea testamentului.3=A

(vantaje şi inconvenienteestamentul autentic prezintă o serie de avantaje

de a fi folosit de persoanele care nu pot sau nu ştiu să scrie, sau persoanele care din cauzainfirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna"

face mai dificilă folosirea mijloacelor dolosive" asigură păstrarea sa şi garantează îndeplinirea dispoziţiilor de ultimă voinţă ale testatorului, un

e)emplar răm%n%nd întotdeauna în ar7iva biroului notarial.Eiind un act autentic, face dovada p%nă la înscrierea în fals a acestuia. (şadar,

contestarea testamentului de către persoanele interesate este mai anevoioasă" actul deautentificare are autoritate publică, iar conţinutul actului este verificat de notar pentru a nucuprinde clauze contrare legii sau bunelor moravuri3=> ori clauze neclare, de natură a genera

procese inutile.Bn toate cazurile, testamentul se bucură de forţa probantă a actelor autentice 3=5 şi, ca

atare, sarcina dovezii revine celui care îl contestă.+nconvenientele testamentului autentic sunt următoarele

presupune anumite c7eltuieli şi necesită pierdere de timp pentru îndeplinirea formalităţilor deautentificare"

nu asigură secretul dispoziţiilor de ultimă voinţă. Bn realitate acest inconvenient este aproapeine)istent, deoarece testatorul poate alege pentru autentificare orice notar din ţară, iar notarulşi personalul biroului notarial au obligaţia să păstreze secretul profesional în condiţiile

prevăzute de ?egea nr.8>@166A.(utentificarea(utentificarea testamentelor făcute pe teritoriul ţării este de competenţa notarilor

publici sau altor persoane învestite cu autoritate publică de către stat, potrivit legii.(utentificarea actelor, inclusiv a testamentelor, nu face parte dintre actele notariale care pot fiîndeplinite de către secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează

birouri ale notarilor publici, sau de către alte instituţii3==.eritorial, competenţa notarilor publici este generală, deci autentificarea testamentului

se poate face la orice birou notarial din ţară, indiferent de domiciliul testatorului.estamentul care urmează să fie autentificat poate să fie redactat, după indicaţiile şi

voinţa testatorului, de către notarul public, dar el poate fi întocmit şi de către testator sau, la

cererea acestuia, de către un terţ. (rticolul << din ?egea nr.8>@166A, potrivit căruia actul poatefi redactat numai de către notar sau avocat, iar persoanele cu pregătire juridică superioarănumai înscrisurile pentru sine, soţ, ascendenţi sau descendenţi, nu este aplicabil în cazultestamentului, pentru că acesta nu este înscris Npentru care legea prevede forma autentică;, încazul testamentului forma autentică nefiind obligatorie ci facultativă.

(v%nd în vedere caracterul esenţialmente personal al testamentului, testatorul nu poatefi reprezentat la autentificare, el trebuie să fie prezent în persoană, fie la sediul biroului

3=A (rt.65A &.civ. francez

3=> (rt.< şi art.> din ?egea nr.8>@166A

3=5 +on Deleanu ' Nratat de procedură civilă;, /d. /uropa -ova, 2ucureşti, 1665, pag. 356.

3== (rt.13 din ?egea nr.8>@166A

336



notarului public, fie în afara sediului, dacă, din motive temeinice, este împiedicat să se prezinte la sediul biroului. emeinicia motivelor este lăsată la aprecierea notarului public.

estamentul se întocmeşte în limba rom%nă. ?a cererea justificată a testatorului,notarul public poate autentifica testamentul întocmit într!o altă limbă pe care o cunoaşte saudupă ce a luat cunoştinţă de cuprinsul lui prin interpret.

(utentificarea se constată printr!o înc7eiere care, sub sancţiunea nulităţii, trebuie săcuprindă printre altele data şi locul autentificării, cu precizarea împrejurărilor pentru care s!aîndeplinit în afara biroului notarial, dacă este cazul" modul în care s!a constat identitateatestatorului" constatarea că s!a luat consimţăm%ntul testatorului şi că testamentul a fost semnatde acesta în faţa notarului, respectiv menţiunea notarului că testatorul nu a putut semna.

Dacă condiţiile de autentificare nu sunt îndeplinite şi testatorul stăruie în cerere,notarul dă, în termen de A zile de la data înregistrării cererii, o înc7eiere de respingeremotivată, pe care testatorul o poate ataca prin pl%ngere la judecătorie. Dacă va fi admisă,notarul va autentifica actul, conform 7otăr%rii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă3=6.

Dacă testamentul nu a fost autentificat cu respectarea prevederilor legii, sancţiuneaeste nulitatea absolută. Bnsă actul nul ca testament autentic, poate valora ca testament olograf,

în cazul în care condiţiile prevăzute de lege pentru acesta sunt îndeplinite.(utentificarea în situaţii particulareBn cazul acelora care, din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot

semna, notarul public, îndeplinind actul, va face menţiune despre această împrejurare înînc7eierea pe care o întocmeşte, menţiunea astfel făcută ţin%nd loc de semnătură. enţiuneava fi citită testatorului de către notar, în prezenţa a 3 martori, această formalitate suplinindabsenţa semnăturii testatorului. Declaraţia de voinţă a surdului, mutului sau surdomutului,ştiutori de carte, se va da în scris în faţa notarului public, prin înscrierea de către parte,înaintea semnăturii, a menţiunii Iconsimt la prezentul act, pe care l!am cititI. Dacă surdul,mutul sau surdomutul este, din orice motiv, în imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţă seva lua prin interpret, dispoziţiile art.14<A alin. #1$ aplic%ndu!se în mod corespunzător. Pentru alua consimţăm%ntul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine c%nd i s!a cititcuprinsul testamentului, consemn%nd aceasta în înc7eierea de autentificare.

Eorţa probantă a testamentului autenticestamentul autentificat în condiţiile legii face deplină dovadă, p%nă la înscrierea în

fals, în ceea ce priveşte constatările personale ale agentului instrumentator făcute prin propriile sale simţuri #e) propriis sensibus$ în limita atribuţiilor conferite de lege şimenţionate în înc7eierea de autentificare, cum ar fi data şi locul autentificării, prezenţa şiidentitatea testatorului, consimţăm%ntul şi semnătura lui etc. Bn sc7imb, declaraţiiletestatorului consemnate în înc7eierea de autentificare, precum şi cele inserate în testament facdovada numai p%nă la proba contrară, deoarece agentul instrumentator nu a putut dec%t să ia

act de aceste declaraţii, neav%nd posibilitatea să controleze dacă ele corespund validităţii364

.ot astfel vor putea fi combătute constatările făcute de notar, c7iar personal, dar în afaraatribuţiilor legale.

Puterea doveditoare deosebită a testamentului autentic este avută în vedere şi înreglementarea procedurii succesorale notariale. (stfel, dacă testatorul a instituit un legatar universal, la dezbaterea succesorală se citează, în afară de legatar, numai moştenitoriirezervatari, dacă e)istă, nu şi ceilalţi moştenitori legali, cum se procedează dacă testamentuleste olograf sau mistic

(ceasta nu înseamnă însă că moştenitorii nerezervatari nu ar putea ataca testamentulautentic prin procedura înscrierii în fals, respectiv prin acţiunea în anulare, de e)emplu, pentrulipsa de discernăm%nt a testatorului sau pentru vicii de consimţăm%nt etc. /ste adevărat că

3=6 (rt.A1 şi art.>5 din ?egea nr.8>@166A şi art.A5 din Cegulamentul de aplicare a acesteia.

364 &urtea 9upremă de ustiţie, s. civ., Decizia nr. 333@166<, în Dreptul nr. A@166A, pag. =3.

384



notarul respinge cererea de autentificare în cazul în care constată lipsa de discernăm%nt atestatorului, iar dacă are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăţilor mintale a acestuia,

procedează la autentificare numai dacă un medic specialist atestă în scris că testatorul poatesă!şi e)prime în mod valabil consimţăm%ntul în momentul autentificării361, dar autentificareanu atestă ! notarul nu are calitatea de a atesta ! e)istenţa discernăm%ntului testatorului" lipsa

capacităţii testatorului, vicierea consimţăm%ntului etc., pot fi dovedite, potrivit dreptuluirom%n, prin orice mijloc de dovadă.

361 (rt.A1 alin.#3$ lit.d şi art.A6 din ?egea nr.8>@166A

381



TE=TE GRILĂDREPT CIVIL 6 IN=TITUŢII DE DREPT =UCCE=ORAL

1. &omorienţii sunt două sau mai multe persoanea. care au murit în acelaşi timp dar în împrejurări diferite"b. ca#e a' -'#i+ 2n acela&i +i-) &i 2n acelea&i 2-)#e/'#,#i@c. care au murit în aceleaşi împrejurări dar la diferenţă de o secundă una de alta.

3. Descendenţii fraţilor şi surorilor defunctuluia. n' "'n+ -o&+eni+o#i #e*e#a+a#i@

b. pot veni la moştenire numai în nume propriu"c. au vocaţie succesorală generală indiferent de gradul de rudenie cu defunctul.

8. &olateralii ordinari

a. pot veni la moştenire în nume propriu şi prin reprezentare" b. pot fi din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie"c. "'n+ c(e-aţi la -o&+eni#e 2n o#$inea g#a$elo# $e #'$enie.

<. (u capacitate succesoralăa. persoane fizice în viaţă la data desc7iderii procedurii succesorale"

b. persoanele concepute dar nenăscute la data desc7iderii succesiunii cu condiţia să senască vii şi viabili"

c. )e#"oana $i"),#'+,.

A. 9oţul supravieţuitor culege din moştenirea soţului defunct

a. $ac, $ece"'l "oţ'l'i a in+e#eni+ $'), )#on'nţa#ea (o+,#:#ii $e $io#ţ@ b. dacă decesul soţului a intervenit la A zile după introducerea acţiunii de divorţ"c. dacă 7otăr%rea judecătorească prin care s!a constatat nulitatea căsătoriei a intervenit

ulterior decesului unuia din soţi.

>. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitora. e"+e 'n $#e)+ +e-)o#a# ca#e $'#ea*, cel -'l+ 1 an $e la $e"c(i$e#ea -o&+eni#ii@

b. este un drept strict personal, deci alienabil"c. este conferit soţului supravieţuitor c7iar dacă acesta are locuinţă.

5. estamentul olograf

a. +#eb'ie "c#i" 2n 2n+#egi-e% $a+a+ &i "e-na+ $e -:na +e"+a+o#'l'i@ b. trebuie datat şi semnat de m%na testatorului"c. trebuie scris în întregime şi semnat de m%na testatorului.

=. estamentul este autentic dacăa. a fost autentificat numai de un notar"b. a fo"+ a'+en+ifica+ $e 'n no+a# "a' $e o al+, )e#"oan, ine"+i+, c' a'+o#i+a+e

)'blic, )#in (o+,#:#e /'$ec,+o#ea"c,@c. scris în întregime, datat şi semnat de m%na testatorului.

6. Bn cazul acelora care, din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot

semna, notarul public, îndeplinind actul, va face menţiune despre această împrejurare în

383



înc7eierea pe care o întocmeşte, menţiunea astfel făcută ţin%nd loc de semnătură. enţiuneava fi citită testatorului de către notar

a. 2n )#e*enţa a ! -a#+o#i@ b. în prezenta a unui martor"c. în prezenta rudelor.

14. 0n testament nu poate fi revocat e)pres, în tot sau în partea. $ec:+ )#in+#6'n ac+ a'+en+ic no+a#ial "a' )#in+#6'n +e"+a-en+ 'l+e#io#.

b. numai prin act autentic"c. numai printr!un alt testament.

11. /ste caz în care de drept intervine nedemnitatea succesoralăa. persoana condamnată penal pentru săv%rşirea unei infracţiuni cu intenţia sau culpă,infracţiune de ucidere a celui care lasă moştenireab. )e#"oana con$a-na+, )enal )en+#' ",:#&i#ea% 2nain+e $e $e"c(i$e#ea -o&+eni#ii% a'nei inf#acţi'ni c' in+enţia $e a6l 'ci$e )e 'n al+ "'cce"ibil ca#e% $ac, -o&+eni#ea a# fi

fo"+ $e"c(i", la $a+a ",:#&i#ii fa)+ei% a# fi 2nl,+'#a+ "a' a# fi #e"+#:n" ocaţia la-o&+eni#e a f,)+'i+o#'l'i.c. persoana care, cu rea!credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentuldefunctului"

388



DREPT PROCE=UAL CIVIL

38<



PARTEA I. TEORIE

Ca)i+ol'l I. PRINCIPIILE ;UNDA0ENTALE ALE PROCE=ULUI CIVIL

1. P#inci)i'l obligaţiei /'$ec,+o#'l'i $e a )#i-i &i "ol'ţiona )#icina "'b "ancţi'nea$eneg,#ii $e $#e)+a+e

udecătorii au îndatorirea să primească şi să soluţioneze orice cerere de competenţainstanţelor judecătoreşti, potrivit legii. -iciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv călegea nu prevede, este neclară sau incompletă. /ste interzis judecătorului să stabileascădispoziţii general obligatorii prin 7otăr%rile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse

judecăţii.

!. P#inci)i'l a"ig'#,#ii $#e)+'l'i la 'n )#oce" ec(i+abil% 2n +e#-en o)+i- &i )#ei*ibil

Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod ec7itabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. Bn acest scop,instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cuceleritate a judecăţii.

(cest principiu este o reflectie în dreptul intern a art. > din &onvenţia /uropeană privind Drepturile şi ?ibertăţile Eundamentale ale Omului

. P#inci)i'l legali+,ţiiProcesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii. udecătorul are

îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şiîndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.

3. P#inci)i'l egali+,ţiiBn procesul civil părţilor le este garantată e)ercitarea drepturilor procesuale, în mod

egal şi fără discriminări.

4. P#inci)i'l $i")o*iţiei ),#ţilo#Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute

de lege, la cererea altei persoane, organizaţii ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori deinteres public. Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

5. P#inci)i'l obligaţiilo# ),#ţilo# )en+#' b'na $e"f,&'#a#e a )#oce"'l'iPărţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şitermenele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuiela desfăşurarea fără înt%rziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. Dacă o

parte deţine un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părţi sau din oficiu, sădispună înfăţişarea acestuia, sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare.

7. P#inci)i'l obligaţiilo# +e#ţilo# )en+#' b'na $e"f,&'#a#e a )#oce"'l'iOrice persoană este obligată, în condiţiile legii, să sprijine realizarea justiţiei. &el care,

fără motiv legitim, se sustrage de la îndeplinirea acestei obligaţii poate fi constr%ns să oe)ecute sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare şi, dacă este cazul, a unor daune!interese.

8. P#inci)i'l b'nei6c#e$inţe

38A



Drepturile procesuale trebuie e)ercitate cu bună!credinţă, potrivit scopului în vedereacăruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi.

Partea care îşi e)ercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. /a va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata uneiamenzi judiciare.

9. P#inci)'l $#e)+'l'i la a),#a#ePărţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în

condiţiile legii. Bn recurs însă, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinutedec%t prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu e)cepţia situaţiei în care partea saumandatarul acesteia, soţ ori rudă p%nă la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept.

Părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului. /le pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facăapărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să e)ercite căile legale de atac, curespectarea condiţiilor prevăzute de lege.

1. P#inci)i'l con+#a$ic+o#iali+,ţiiPărţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul

instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel înc%t fiecare dintre ele săîşi poată organiza apărarea.

Părţile au obligaţia de a e)pune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărărilelor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părţileau obligaţia de a e)pune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu

privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.Părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice c7estiune de fapt sau de drept

invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă dinoficiu.

+nstanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile,e)cepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate. /a nu poate 7otărî asupra unei cereridec%t după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel.

+nstanţa îşi va întemeia 7otăr%rea numai pe motive de fapt şi de drept, pe e)plicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

11. P#inci)i'l o#ali+,ţiiProcesele se dezbat oral, cu e)cepţia cazului în care legea dispune altfel sau c%nd

părţile solicită e)pres instanţei ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar.1!. P#inci)i'l ne-i/loci#ii

Probele se administrează de către instanţa care judecă procesul, cu e)cepţia cazurilor în care legea stabileşte altfel.

1. P#inci)i'l )'blici+,ţiiJedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege.

13. P#inci)i'l $e"f,&'#,#ii )#oce"'l'i 2n li-ba #o-:n,Procesul civil se desfăşoară în limba rom%nă. &u toate acestea, cetăţenii rom%ni

aparţin%nd minorităţilor naţionale au dreptul să se e)prime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii.

38>



&etăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba rom%nă au dreptul dea lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a puneconcluzii, prin traducător autorizat, dacă legea nu prevede altfel.

&ererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba rom%nă.

14. P#inci)i'l con+in'i+,ţiiudecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesuluidec%t pentru motive temeinice, în condiţiile legii.

15. P#inci)i'l #e")ec+,#ii )#inci)iilo# f'n$a-en+aleudecătorul are îndatorirea să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile

fundamentale ale procesului civil, sub sancţiunile prevăzute de lege.

17. P#inci)i'l 2nce#c,#ii 2-),c,#ii ),#ţilo#udecătorul va recomanda părţilor soluţionarea amiabilă a litigiului prin mediere,

potrivit legii speciale. Bn tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor,

d%ndu!le îndrumările necesare, potrivit legii.

18. P#inci)i'l #ol'l'i ac+i al /'$ec,+o#'l'i 2n afla#ea a$e,#'l'iudecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni

orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicareacorectă a legii, în scopul pronunţării unei 7otăr%ri temeinice şi legale. Bn acest scop, cu privirela situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să leceară să prezinte e)plicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurăride fapt sau de drept, c7iar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în înt%mpinare, să dispunăadministrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege,c7iar dacă părţile se împotrivesc.

udecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii.udecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii,

c7iar dacă părţile le!au dat o altă denumire.

19. P#inci)i'l #e")ec+'l'i /'"+iţiei&ei prezenţi la şedinţa de judecată sunt datori să manifeste respectul cuvenit faţă de

instanţă şi să nu tulbure buna desfăşurare a şedinţei de judecată.Preşedintele veg7ează ca ordinea şi solemnitatea şedinţei să fie respectate, put%nd lua

în acest scop orice măsură prevăzută de lege.

Ca)i+ol'l II. Acţi'nea ciil,

3.1. (cţiunea civilă

3.1.1. -oţiune

(cţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces.

3.1.3. /lementele acţiunii civile

385



/lementele acţiunii civile determină cadrul necesar, indispensabil a oricărei acţiuni şiservesc la individualizarea acesteia în raport cu altă acţiune.

3.1.3.1. Părţile acţiunii civile

(cţiunea civilă fiind legată de repararea unui raport sau situaţii juridice de dreptsubstanţial, nu poate fi concepută fără e)istenţa cel puţin a unei persoane care să fie interesatăîn protecţia dreptului subiectiv nesocotit sau încălcat.

Bn momentul în care acţiunea civilă este e)ercitată este nevoie de cel puţin două persoane, una care pretinde #reclamantul$ şi una care se opune #p%r%tul$.

Părţile au denumiri specifice în raport cu diferitele faze ale procesului civil.

3.1.3.3. Obiectul acţiunii civile

Obiectul acţiunii civile este ceea ce se cere prin acţiunea respectivă, concretiz%ndu!seîn raport cu mijlocul procesual folosit.

3.1.3.8. &auza acţiunii civile

Prin cauza acţiunii civile se înţelege scopul către care se îndreaptă voinţa celui carereclamă sau se apără, scopul care e)primă şi caracterizează voinţa sa în justiţie, scop e)plicatcu împrejurările şi motivele speciale care au determinat partea să acţioneze.

3.1.8. /)erciţiul acţiunii civile

3.1.8.1 &ondiţii de e)ercitare a acţiunii civile

Orice cerere sau apărare poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteiaa$ are capacitate procesuală, în condiţiile legii #capacitatea procesuală este aptitudinea

generală a persoanelor de dob%ndi şi de e)ercita drepturi şi de a!şi asuma obligaţii, în plan procesual pentru a valorifica în justiţie dreptul sau interesul în legătură cu care s!a născutlitigiul$".

b$ are calitate procesuală #calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şisubiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. /)istenţa sauine)istenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie însă o c7estiune de fond. Bn cazurileşi condiţiile prevăzute e)clusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări şide persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal,

acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate însituaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general$"c$ formulează o pretenţie #at%t pe calea unei cereri c%t şi pe cale uni e)cepţii, ca fărmă

de apărare$"d$ justifică un interes #interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte

prin punerea în mişcare şi susţinerea mijlocului procesual respectiv$.

3.1.8.3 9ancţiunea încălcării condiţiilor de e)ercitare a acţiunii civile

&ererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, dupăcaz, anulabile. De asemenea, în cazul lipsei calităţii procesuale sau a interesului, instanţa va

respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz.

38=



Bncălcarea condiţiilor de e)ercitare a acţiunii civile poate atrage aplicarea şi a altor sancţiuni prevăzute de lege, iar cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit,

potrivit dreptului comun.

Ca)i+ol'l III. PARTICIPANŢII LA PROCE=UL CIVIL

8.1. udecătorul #+nstanţa$

&um justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toate persoanele, rezultă inevitabilcă un rol central în activitatea judiciară il ocupa instanţa de judecată.

/a actioneaza in calitate de autoritate statală specializată in activitatea de distribuire a justiţiei.

+nstanţele se compun din judecători #unul, doi, trei sau mai mulţi judecători, după caz, potrivit legii, în situaţia dată$ şi se constituie #alcătuiesc$ din organele #statului$ şi persoanelefără de care nu se poate desfăşura procedura judiciară #grefier, procuror, asistenţi judiciari

şi@sau magistrat asistent, după caz, potrivit legii, în situaţia dată$.Pentru o bună administrare a justiţiei, legea procesual civilă stabileşte o serie de

situaţii de incompatibilitate absolută a judecătorilor #art. <1 şi art. <3$ d%ndu!i acestuia posibilitatea să se abţină #art. <8$, dacă constată că se află în vreunul dintre cazurile deincompatibilitate prevăzute la art. <1 pentru a nu fi recuzat de părţi #art. <<$. (bţinerea saurecuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu

poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine.Dacă abţinerea sau, după caz, recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la

judecarea pricinii. Bn acest caz, înc7eierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fie păstrate.

8.3. Părţile

/ste binecunoscut că orice persoană care are o pretenţie împotriva alteia şi pe care nuo poate satisface pe cale amiabilă, trebuie sa se adreseze unei instanţe de judecată. (ceste

persoane în litigiu #adică între care e)istă un diferend$ cu privire la un drept pentru rezolvareacăruia este necesar să se adreseze instanţei de judecată. se numesc parţi.

9unt părţi reclamantul şi p%r%tul #în cadrul judecăţii în fond$,apelantul@recurentul@contestatorul@revizuientul şi intimatul #în cadrul judecăţii în căile de atacşi sau a contestaţiei la e)ecutare$ precum şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervinvoluntar sau forţat în proces.

Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. &u toateacestea, asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică pot sta în judecată,dacă sunt constituite potrivit legii.

Partea îşi poate e)ercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant,cu e)cepţia cazurilor în care legea prevede altfel.

Partea care nu are e)erciţiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată dec%t dacăeste reprezentată, asistată ori autorizată în condiţiile prevăzute de legile sau, după caz, destatutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare.

Bn caz de urgenţă, pentru persoana fizică lipsită de capacitatea de e)erciţiu adrepturilor civile care nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numiun curator special, care să o reprezinte p%nă la numirea reprezentantului legal, potrivit legii.

386



ai multe persoane pot fi dimpreună reclamante sau p%r%te # litisconsor$iu$ dacăobiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor auaceeaşi cauză ori dacă între ele e)istă o str%nsă legătură.

8.8. (lte persoane care pot lua parte la judecată

8.8.1. +ntervenţia voluntară

+ntervenţia voluntară cunoaşte două forme! intervenţia principală #c%nd intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte,

dreptul dedus judecăţii sau un drept str%ns legat de acesta$"! intervenţia accesorie #c%nd sprijină numai apărarea uneia dintre părţi$.+ntervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale.+ntervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii

intervenţiei, dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenţie sau celmai t%rziu p%nă la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenţie.

(ctele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de el.

8.8.3. +ntervenţia forţată

+ntervenţia forţată cunoaşte patru forme! c-emarea n udecată a altei persoane #c%nd oricare dintre părţi poate să c7eme în

judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleaşidrepturi ca şi reclamantul$"

! c-emarea n garan$ie #c%nd partea interesată poate să c7eme în garanţie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau îndespăgubiri$"

! arătarea titularului dreptului #c%nd p%r%tul care deţine un bun pentru altul sau caree)ercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruiadeţine lucrul sau e)ercită dreptul, dacă a fost c7emat în judecată de o persoană care pretindeun drept real asupra lucrului$"

! introducerea for$ată n cauă, din oficiu, a altor persoane #în cazurile e)pres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, c%nd judecătorul dispune din oficiuintroducerea în cauză a altor persoane, c7iar dacă părţile se împotrivesc$ .

8.8.8. Ceprezentarea părţilor în judecată

Părţile pot să e)ercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.Ceprezentarea poate fi! legală,! convenţională sau! judiciară.Persoanele fizice lipsite de capacitate de e)erciţiu vor sta în judecată prin reprezentant

legal.Părţile pot să stea în judecată printr!un reprezentant ales, în condiţiile legii, cu e)cepţia

cazului în care legea impune prezenţa lor personală în faţa instanţei.&%nd legea prevede sau c%nd circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura

dreptul la un proces ec7itabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un

reprezentant în condiţiile privitoare la curatela specială, arăt%nd în înc7eiere limitele şi duratareprezentării.

3<4



(ctele procedurale de dispoziţie precum renunţarea la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, ac7iesarea la 7otăr%rea pronunţată, înc7eierea unei tranzacţii şi altele asemenea nuse pot face de reprezentant dec%t în baza unui mandat special ori cu încuviinţarea prealabilă ainstanţei sau a autorităţii administrative competente.

&%nd instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în

numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă,cererea va fi anulată.Bn faţa primei instanţe, precum şi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către

avocat sau alt mandatar. ?a redactarea cererii şi a motivelor de recurs #şi a contestaţiei înanulare şi a revizuirii$, precum şi în e)ercitarea şi susţinerea recursului, #şi contestaţiei înanulare şi a revizuirii$ persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, subsancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu e)cepţia în care partea saumandatarul acesteia, soţ ori rudă p%nă la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept

Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecatănumai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii.

8.8.<. Participarea inisterului Public în procesul civil

Procurorul poate porni orice acţiune civilă, ori de c%te ori este necesar pentru apărareadrepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi aledispăruţilor, precum şi în alte cazuri e)pres prevăzute de lege.

Procurorul poate să pună concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacăapreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi intereselor cetăţenilor.

Bn cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii, sub sancţiunea nulităţii absolute a 7otăr%rii.

Procurorul poate să e)ercite căile de atac împotriva 7otăr%rilor pronunţate în cauzele pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse subinterdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri e)pres prevăzute de lege, c7iar dacă nu a

pornit acţiunea civilă, precum şi atunci c%nd a participat la judecată, în condiţiile legii.

Ca)i+ol'l IV. CO0PETENŢA IN=TANŢELOR >UDECĂTORE<TI. INCIDENTE

<.1. &ompetenţa materială #ratione materiae$

A. >'$ec,+o#iile /'$ec,1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz,

neevaluabil în bania$ cererile date de &odul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în

afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod e)pres altfel" b$ cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii"c$ cererile av%nd ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje,

apartamente sau spaţii aflate în proprietatea e)clusivă a unor persoane diferite, precumşi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoanefizice sau persoane juridice, după caz"

d$ cererile de evacuare"

3<1



e$ cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptuluide proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească"

f$ cererile privitoare la strămutarea de 7otare şi cererile în grăniţuire"g$ cererile posesorii"

7$ cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani,indiferent de izvorul lor contractual sau e)tracontractual, cu e)cepţia celor date de legeîn competenţa altor instanţe"

i$ cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare" j$ orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de p%nă la 344.444 lei inclusiv,

indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti"3. abrogat"8. căile de atac împotriva 7otăr%rilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate

jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege"<. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.

B. T#ib'nalele /'$ec,1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor

instanţe"3. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva 7otăr%rilor pronunţate de

judecătorii în primă instanţă"8. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege"<. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.

C. C'#ţile $e a)el /'$ec,1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit

legii speciale"3. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva 7otăr%rilor pronunţate de tribunale

în primă instanţă"8. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege"<. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.

D. Hnal+a C'#+e $e Ca"aţie &i >'"+iţie /'$ec,1. recursurile declarate împotriva 7otăr%rilor curţilor de apel, precum şi a altor

7otăr%ri, în cazurile prevăzute de lege"3. recursurile în interesul legii"8. cererile în vederea pronunţării unei 7otăr%ri prealabile pentru dezlegarea unor

probleme de drept"<. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

<.3. &ompetenţa teritorială #ratione personae vel loci$

&ompetenţa teritorială reprezintă capacitatea unei instanţe de a soluţiona anumitelitigii sau de a rezolva anumite cereri, de regulă, după cum domiciliul sau sediul părţilor seaflă în teritoriul arondat acesteia prin lege sau după alte criterii legate de arondismentulacesteia, stabilite de asemenea, prin lege.

&ompetenţa teritorială se împarte în

! competenţă teritorială de drept comun,! competenţă teritorială alternativă şi

3<3



! competenţă teritorială e)clusivă.

<.3.1. &ompetenţa teritorială de drept comun

&ererea de c7emare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie

domiciliază sau îşi are sediul p%r%tul, dacă legea nu prevede altfel. +nstanţa răm%necompetentă să judece procesul c7iar dacă, ulterior sesizării, p%r%tul îşi sc7imbă domiciliul sausediul.

&ererea de c7emare în judecată împotriva unei asociaţii, societăţi sau altei entităţi fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, se poate introduce la instanţa competentă pentru persoana căreia, potrivit înţelegerii dintre membri, i s!a încredinţat conducerea sauadministrarea acesteia. Bn cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se va putea introducela instanţa competentă pentru oricare dintre membrii entităţii respective.

&ererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliulsau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul p%r%tului.

<.3.3. &ompetenţa teritorială alternativă

Bn afară de instanţele competente arătate mai sus, mai sunt competente 1. instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei" 3. instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile

referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii" 8. instanţa locului prevăzut în contract pentru e)ecutarea, fie c7iar în parte, a

obligaţiei, în cazul cererilor privind e)ecutarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unuicontract"

<. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr!un raport delocaţiune a imobilului"

A. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestaţie tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară"

>. instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr!uncontract de transport"

5. instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr!ocambie, cec, bilet la ordin sau dintr!un alt titlu de valoare"

=. instanţa domiciliului consumatorului, în cererile av%nd ca obiect e)ecutarea,constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală acontractului înc7eiat cu un profesionist sau în cererile av%nd ca obiect repararea pagubelor

produse consumatorilor" 6. instanţa în a cărei circumscripţie s!a săv%rşit fapta ilicită sau s!a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvor%te dintr!o asemenea faptă.

14. deşi, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date în competenţa instanţei detutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi aredomiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, în cazul cererilor privind autorizarea de cătreinstanţa de tutelă şi de familie a înc7eierii unor acte juridice privind un imobil, este, deasemenea, competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie teritorială este situat imobilul.11. în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa încircumscripţia căreia se află

i. domiciliul sau sediul asiguratului"

ii. bunurile asigurate"iii. locul unde s!a produs riscul asigurat.

3<8



<.3.8. &ompetenţa teritorială e)clusivă

1. cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în acărei circumscripţie este situat imobilul. Dispoziţia se aplică, prin asemănare, şi în cazul

acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, c%ndindiviziunea nu rezultă din succesiune.

3. în materie de moştenire, p%nă la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţae)clusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului a$ cererile privitoare lavaliditatea sau e)ecutarea dispoziţiilor testamentare" b$ cererile privitoare la moştenire şi lasarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le!ar avea unulîmpotriva altuia" c$ cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuiadintre moştenitori sau împotriva e)ecutorului testamentar.

8. cererile în materie de societate, p%nă la sf%rşitul lic7idării sau, după caz, p%nă laradierea societăţii, sunt de competenţa e)clusivă a instanţei în circumscripţia căreia societatea

îşi are sediul principal.<. cererile în materia insolvenţei sau concordatului preventiv sunt de competenţa

e)clusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.A. cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse

numai la instanţa domiciliului consumatorului.

<.8. ?itispendenţa

?itispendenţa reprezintă situaţia c%nd o persoană este c7emată în judecată pentruaceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente sauc7iar înaintea aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte.

<.<. &one)itatea

&one)itatea reprezintă situaţia e)istenţei a două sau mai multe pricini în care suntaceleaşi părţi, c7iar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o str%nsălegătură.

Ca)i+ol'l V. ACTELE DE PROCEDURĂ

A.1. -oţiune

Prin act de procedură se înţelege orice act #operaţiune juridică şi@sau înscrisul careconstată această operaţiune$ făcut pentru declanşarea procesului, în cursul şi în cadrul

procesului civil, de către instanţa judecatorească, parţi şi ceilalti participanţi la proces, legatde activitatea procesuală a acestora.

A.3. &ererile. &ondiţiile generale privind forma cererilor

Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să

cuprindă! indicarea instanţei căreia îi este adresată,

3<<



! numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şisediul lor" dacă este cazul, cererea va cuprinde şi adresa electronică sau coordonatele care aufost indicate în acest scop de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fa) ori alteleasemenea,

! numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul,

! obiectul şi valoarea pretenţiei, dacă este cazul,! motivele cererii,! semnătura.&ererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti pot fi

formulate şi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute delege.

Bn cazurile anume prevăzute de lege, cererile făcute în şedinţă, la orice instanţă, se potformula şi oral, făc%ndu!se menţiune despre aceasta în înc7eiere.

&%nd cererea urmează a fi comunicată, ea se va face în at%tea e)emplare c%te suntnecesare pentru comunicare, în afară de cazurile în care părţile au un reprezentant comun sau

partea figurează în mai multe calităţi juridice, c%nd se va face într!un singur e)emplar. Bn toate

cazurile este necesar şi un e)emplar pentru instanţă.?a fiecare e)emplar al cererii se vor alătura copii de pe înscrisurile de care partea

înţelege a se folosi în proces.&opiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul.&%nd cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie

legalizată. (vocatul şi consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii.Ceprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale.

Ceprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un e)tras dinregistrul public în care este menţionată împuternicirea lor.

A.8. &itarea şi comunicarea actelor de procedură

A.8.1. Ceguli generale

+nstanţa poate 7otărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s!au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispunealtfel.

+nstanţa va am%na judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de c%te ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiuneanulităţii.

A.8.3. &uprinsul citaţiei&itaţia va cuprindea$ denumirea instanţei, sediul ei şi, c%nd este cazul, alt loc dec%t sediul instanţei unde

urmează să se desfăşoare judecarea procesului" b$ data emiterii citaţiei"c$ numărul dosarului"d$ anul, luna, ziua şi ora înfăţişării"e$ numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale@a celui citat, precum şi locul

unde se citează"f$ calitatea celui citat"

g$ numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale@a părţii potrivnice şi obiectulcererii"

3<A



7$ indicarea, dacă este cazul, a ta)ei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar datoratede cel citat"

i$ menţiunea că, prin înm%narea citaţiei, sub semnătură de primire, personal ori prinreprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primireacorespondenţei pentru un termen de judecată, cel citat este considerat că are în cunoştinţă şi

termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i!a fost înm%nată" j$ alte menţiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă"F$ ştampila instanţei şi semnătura grefierului.&%nd este cazul, se mai menţionează orice date necesare pentru stabilirea adresei celui

citat, precum şi dacă citarea se face cu c7emarea la interogatoriu sau dacă cel citat este obligatsă prezinte anumite înscrisuri ori dacă i se comunică odată cu citaţia alte acte de procedură.

&erinţele de la lit. a$, c$, d$, e$ şi F$ sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

A.8.8. ermenul pentru înm%narea citaţiei

&itaţia şi celelalte acte de procedură, sub sancţiunea nulităţii, vor fi înm%nate părţii cu

cel puţin A zile înaintea termenului de judecată. Bn cazuri urgente sau atunci c%nd legea prevede în mod e)pres, judecătorul poate dispune scurtarea termenului de înm%nare a citaţieiori actului de procedură, despre aceasta făc%ndu!se menţiune în citaţie sau în actul de

procedură.

A.<. -ulitatea actelor de procedură

A.<.1. -oţiune

-ulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedurăefectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă.

A.<.3. +nvocarea nulităţii

-ulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, dupăcaz, de procuror, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea nu prevede altfel.

-ulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată şi numai dacăneregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă pentru

a$ pentru neregularităţile săv%rşite p%nă la începerea judecăţii, prin înt%mpinare sau,dacă înt%mpinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată"

b$ pentru neregularităţile săv%rşite în cursul judecăţii, la termenul la care s!a săv%rşit

neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor şiînainte de a pune concluzii pe fond.oate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate

deodată, sub sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a le mai invoca.

A.<.8. /fectele nulităţii

(ctul de procedură nul sau anulabil este desfiinţat, în tot sau în parte, de la dataîndeplinirii lui.

Desfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor de procedurăurmătoare, dacă acestea nu pot avea o e)istenţă de sine stătătoare.

Ca)i+ol'l VI. TER0ENELE PROCEDURALE

3<>



>.1. -oţiune. Definiţie

ermenul reprezintă timpul stabilit pentru a face un act de procedură sau în care esteinterzisă îndeplinirea unui act de procedură.

/l poate fi o durată sau un moment.

>.3. /lementele constitutive ale termenului

&a durată, termenul se caracterizează printr!un moment de început #dies a *uo$ şi unmoment de împlinire #dies ad *uem$. Bntre aceste momente, curge continuu, durata.

?a limită, c%nd durata termenului este zero, termenul se reduce la un moment, adică lao dată, #identică cu momentul de început şi, de asemenea, cu momentul de împlinire atermenului$ la care trebuie îndeplinit un anumit act de procedură.

>.8. &alculul termenelor

ermenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cumurmează

a$ c%nd termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zileiurmătoare"

b$ c%nd termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgătermenul, nici ziua c%nd acesta se împlineşte"

c$ c%nd termenul se socoteşte pe săptăm%ni, luni sau ani, el se împlineşte în ziuacorespunzătoare din ultima săptăm%nă ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zicorespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zia acestei luni.

&%nd ultima zi a unui termen cade într!o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte p%năîn prima zi lucrătoare care urmează.

Ca)i+ol'l VII. =E=IFAREA IN=TANŢEI DE >UDECATĂ

5.1. &ererea de c7emare în judecată

&ererea de c7emare în judecată va cuprindea$ numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice,

denumirea şi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, dupăcaz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare înregistrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar alereclamantului, precum şi ale p%r%tului, dacă părţile posedă ori li s!au atribuit aceste elementede identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dacăreclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în Com%nia unde urmează să ise facă toate comunicările privind procesul"

b$ numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazulreprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Dovada calităţii dereprezentant, se va alătura cererii"

c$ obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci c%nd acesta este

evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s!a ajuns la determinarea acestei valori,cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta

3<5



localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, c%nd imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărulcadastral sau topografic, după caz. ?a cererea de c7emare în judecată se va ane)a e)trasul decarte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi

publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este

înscris în cartea funciară, se va ane)a un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt"d$ arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea"e$ arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. &%nd reclamantul

doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul p%r%tului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă p%r%tul este o persoană fizică. Bncazurile în care legea prevede că p%r%tul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fiataşat cererii de c7emare în judecată. &%nd se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele,

prenumele şi adresa martorilor,f$ semnătura.&ererea de c7emare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz,

denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura

părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă.&u toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei

instanţe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebuisă semneze cererea cel mai t%rziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens princitaţie. Bn cazul în care reclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna c7iar în şedinţa încare a fost invocată nulitatea.

Bn cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada ac7itării ta)elor datorate seataşează cererii. -etimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de c7emare în

judecată, în condiţiile legii.

5.3. Bnregistrarea cererii

&ererea de c7emare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fa) sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formăelectronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare.

După înregistrare, cererea şi înscrisurile care o însoţesc, la care sunt ataşate, c%nd estecazul, dovezile privind modul în care acestea au fost transmise către instanţă, se predau

preşedintelui instanţei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndată măsuri învederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii.

5.8. erificarea cererii şi regularizarea acesteia

&ompletul căruia i s!a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea dec7emare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege.

&%nd cererea nu îndeplineşte aceste cerinţe, reclamantului i se vor comunica în scrislipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 14 zile de la primirea comunicării, trebuie săfacă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii.

Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite întermenul de mai sus, se va dispune anularea cererii, prin înc7eiere, dată în camera de consiliu.

Bmpotriva înc7eierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere deree)aminare, solicit%nd motivat să se revină asupra măsurii anulării.

&ererea de ree)aminare se face în termen de 1A zile de la data comunicării înc7eierii.

&ererea se soluţionează prin înc7eiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citareareclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare

3<=



aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat saudacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat.

Bn caz de admitere, cauza se retrimite completului iniţial învestit.

5.<. Bnt%mpinarea

5.<.1. -oţiune

Bnt%mpinarea este actul de procedură prin care p%r%tul se apără, în fapt şi în drept, faţăde cererea de c7emare în judecată.

5.<.3. &onţinut

Bnt%mpinarea va cuprindea$ numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa p%r%tului ori,

pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare

sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori deînscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, dacă reclamantul nu le!a menţionatîn cererea de c7emare în judecată. Dacă p%r%tul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliulales în Com%nia, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul"

b$ e)cepţiile procesuale pe care p%r%tul le invocă faţă de cererea reclamantului"c$ răspunsul la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii"d$ dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere"e$ semnătura.

5.A. &ererea reconvenţională

&ererea reconvenţională este cererea prin care p%r%tul, în legătură cu cerereareclamantului, solicită pretenţii deriv%nd din acelaşi raport juridic sau str%ns legate de aceasta.

Bn cazul în care pretenţiile formulate prin cerere reconvenţională privesc şi alte persoane dec%t reclamantul, acestea vor putea fi c7emate în judecată ca p%r%ţi.

5.A.1. &ondiţii

&ererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de c7emare în judecată.

&ererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu înt%mpinareasau, dacă p%r%tul nu este obligat la înt%mpinare, cel mai t%rziu la primul termen de judecată.&ererea reconvenţională se comunică reclamantului şi, persoanelor c7emate prin ea ca

p%r%ţi pentru a formula înt%mpinare.&%nd reclamantul şi!a modificat cererea de c7emare în judecată, cererea

reconvenţională se va depune cel mai t%rziu p%nă la termenul ce se va încuviinţa p%r%tului înacest scop.

Ceclamantul nu poate formula cerere reconvenţională la cererea reconvenţională a p%r%tului iniţial.

Ca)i+ol'l VIII. >UDECATA

=.1. 9copul şi conţinutul cercetării procesului

3<6



Bn etapa de cercetare a procesului se îndeplinesc, în condiţiile legii, acte de procedurăla cererea părţilor ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă estecazul.

Bn vederea realizării scopului arătat mai sus instanţa

a$ va rezolva e)cepţiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu" b$ va e)amina cererile de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, încondiţiile legii"

c$ va e)amina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de c7emare în judecată, a înt%mpinării, a răspunsului la înt%mpinare şi a e)plicaţiilor părţilor, dacă estecazul"

d$ va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate"e$ la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru

asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsurinu au fost luate, în tot sau în parte"

f$ va lua act de renunţarea reclamantului, de ac7iesarea p%r%tului sau de tranzacţia

părţilor"g$ va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi

pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului şi le vaadministra în condiţiile legii"

7$ va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate"

i$ va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele deevidenţă ori publicitate prevăzute de &odul civil sau de legi speciale"

j$ va îndeplini orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei, inclusiv verificări înregistrele prevăzute de legi speciale.

=.3. (tribuţiile preşedintelui completului de judecată

Preşedintele completului conduce şedinţa de judecată. /l desc7ide, suspendă şi ridicăşedinţa.

Preşedintele dă cuv%ntul mai înt%i reclamantului, apoi p%r%tului, precum şi celorlalte părţi din proces, în funcţie de poziţia lor procesuală. Ceprezentantul inisterului Public vavorbi cel din urmă, în afară de cazul c%nd a pornit acţiunea. (ltor persoane sau organe care

participă la proces li se va da cuv%ntul în limita drepturilor pe care le au în proces.Bn cazul în care este necesar, preşedintele poate da cuv%ntul părţilor şi celorlalţi

participanţi, în aceeaşi ordine, de mai multe ori.

Preşedintele poate să limiteze în timp intervenţia fiecărei părţi. Bn acest caz, el trebuiesă pună în vedere părţii, înainte de a!i da cuv%ntul, timpul pe care îl are la dispoziţie.udecătorii sau părţile pot pune întrebări celorlalţi participanţi la proces numai prin

mijlocirea preşedintelui, care poate însă încuviinţa ca aceştia să pună întrebările direct.Ordinea în care se pun întrebările se stabileşte de către preşedinte.

=.8. Discutarea cererilor şi e)cepţiilor

+nstanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuţia părţilor toate cererile,e)cepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sauinvocate din oficiu.

=.<. Bnc7eierea de şedinţă

3A4



Pe baza notelor de şedinţă, iar dacă este cazul şi a înregistrărilor efectuate, grefierulredactează înc7eierea de şedinţă.

Bnc7eierea se redactează de grefier în cel mult 8 zile de la data şedinţei de judecată.Pentru fiecare şedinţă a instanţei se întocmeşte o înc7eiere care va cuprinde

următoarelea$ denumirea instanţei şi numărul dosarului" b$ data şedinţei de judecată"c$ numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, precum şi

numele şi prenumele grefierului"d$ numele şi prenumele sau, după caz, denumirea părţilor, numele şi prenumele

persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor şi celorlalte persoane c7emate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fost prezente ori au lipsit"

e$ numele, prenumele procurorului şi parc7etul de care aparţine, dacă a participat laşedinţă"

f$ dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită"

g$ obiectul procesului"7$ probele care au fost administrate"i$ cererile, declaraţiile şi prezentarea pe scurt a susţinerilor părţilor, precum şi a

concluziilor procurorului, dacă acesta a participat la şedinţă" j$ soluţia dată şi măsurile luate de instanţă, cu arătarea motivelor, în fapt şi în drept"F$ calea de atac şi termenul de e)ercitare a acesteia, atunci c%nd, potrivit legii,

înc7eierea poate fi atacată separat"l$ dacă judecarea a avut loc în şedinţă publică, fără prezenţa publicului ori în camera

de consiliu"m$ semnătura membrilor completului şi a grefierului.Bnc7eierea trebuie să arate cum s!a desfăşurat şedinţa, cuprinz%nd, dacă este cazul,

menţiuni despre ceea ce s!a consemnat în procese!verbale separate.Bn cazul în care 7otăr%rea se pronunţă în ziua în care au avut loc dezbaterile, nu se

întocmeşte înc7eierea de şedinţă, menţiunile arătate mai sus făc%ndu!se în partea introductivăa 7otăr%rii.

=.A. Procedura de soluţionare

+nstanţa se va pronunţa mai înt%i asupra e)cepţiilor de procedură, precum şi asupracelor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz,cercetarea în fond a cauzei.

Bn cazul în care s!au invocat simultan mai multe e)cepţii, instanţa va determinaordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.Dacă instanţa nu se poate pronunţa de îndată asupra e)cepţiei invocate, va am%na

judecata şi va stabili un termen scurt în vederea soluţionării e)cepţiei./)cepţiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei

numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentrufinalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluţionarea fondului.

Bnc7eierea prin care s!a respins e)cepţia, precum şi cea prin care, după admitereae)cepţiei, instanţa a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacălegea nu dispune altfel.

=.>. Probele

3A1



=.>.1. 9arcina probei

&el care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară decazurile anume prevăzute de lege.

=.>.3. Obiectul probei şi mijloacele de probă

Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii,mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prine)pertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice altemijloace prevăzute de lege.

=.>.8. Propunerea probelor. Colul instanţei

Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea dec7emare în judecată, iar de către p%r%t prin înt%mpinare, dacă legea nu dispune altfel. /le pot

fi propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute de lege.Dovezile care nu au fost propuse în modalităţile arătate mai sus nu vor mai putea fi

cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile în carea$ necesitatea probei rezultă din modificarea cererii"

b$ nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea prevedea"

c$ partea învederează instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propuneîn termen probele cerute"

d$ administrarea probei nu duce la am%narea judecăţii"e$ e)istă acordul e)pres al tuturor părţilor.

=.>.<. (dmisibilitatea probelor

Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului.Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanţa va putea

decide, ţin%nd seama de circumstanţele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui.0zanţele, regulile deontologice şi practicile statornicite între părţi trebuie probate, în

condiţiile legii, de către cel care le invocă. Cegulamentele şi reglementările locale trebuiedovedite de către cel care le invocă numai la cererea instanţei.

=.>.A. Bncuviinţarea probelor

Probele se pot încuviinţa numai dacă sunt admisibile potrivit legii şi conduc lasoluţionarea procesului, în afară de cazul c%nd ar e)ista pericolul ca ele să se piardă prinînt%rziere.

Bnc7eierea prin care se încuviinţează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite,mijloacele de probă încuviinţate, precum şi obligaţiile ce revin părţilor în legătură cuadministrarea acestora.

=.>.>. (dministrarea probelor

Probele se vor administra, c%nd este posibil, c7iar în şedinţa în care au fost

încuviinţate. Pentru administrarea celorlalte probe se va fi)a termen, lu%ndu!se totodată

3A3



măsurile ce se impun pentru prezentarea martorilor, efectuarea e)pertizelor, aducereaînscrisurilor şi a oricăror alte mijloace de probă.

Probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, dacălegea nu prevede altfel.

Dovada şi dovada contrară vor fi administrate, atunci c%nd este posibil, în aceeaşi

şedinţă.(dministrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în camera deconsiliu, dacă legea nu dispune altfel.

Dacă însă, din motive obiective, administrarea probelor nu se poate face dec%t în afaralocalităţii de reşedinţă a instanţei, aceasta se va putea efectua prin comisie rogatorie, de cătreo instanţă de acelaşi grad sau c7iar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu e)istă oinstanţă de acelaşi grad. Bn cazul în care felul dovezii îngăduie şi părţile se învoiesc, instanţacare administrează proba poate fi scutită de citarea părţilor.

=.>.5. (precierea probelor

Partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuşi să se apere,discut%nd în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.

+nstanţa va e)amina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblullor.

Bn vederea stabilirii e)istenţei sau ine)istenţei faptelor pentru a căror dovedire probeleau fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară decazul c%nd legea stabileşte puterea lor doveditoare.

Ca)i+ol'l JI. DELIBERAREA. KOTĂRREA >UDECĂTOREA=CĂ.PRONUNŢAREA KOTĂRRII

6.1. Deliberarea

După înc7iderea dezbaterilor, completul de judecată deliberează în secret asupra7otăr%rii ce urmează să pronunţe.

?a deliberare iau parte numai membrii completului în faţa cărora au avut locdezbaterile. Eiecare dintre membrii completului de judecată are îndatorirea să îşi e)primeopinia, încep%nd cu cel mai nou în funcţie. Preşedintele îşi e)primă opinia cel din urmă.

udecătorul care a luat parte la judecată este ţinut să se pronunţe c7iar dacă nu mai este judecător al instanţei respective, cu e)cepţia cazului în care, în condiţiile legii, i!a încetatcalitatea de judecător sau este suspendat din funcţie. Bn această situaţie, procesul se repune pe

rol, cu citarea părţilor, pentru ca ele să pună din nou concluzii în faţa completului de judecatălegal constituit.Bn cazuri justificate, dacă instanţa nu ia 7otăr%rea de îndată, pronunţarea acesteia poate

fi am%nată pentru un termen care nu poate depăşi 1A zile.+nstanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. /a nu

poate acorda mai mult sau altceva dec%t s!a cerut, dacă legea nu prevede altfel.Dacă cererea are ca obiect pretenţii privitoare la! obligaţia de întreţinere,! alocaţia pentru copii,! c7irie,! arendă,

! plata salariului,

3A8



! rate din preţul v%nzării sau alte sume datorate periodic, instanţa îl va obliga pe p%r%t,la cererea reclamantului, după ac7itarea ta)elor de timbru, potrivit legii, şi la plata sumelor devenite e)igibile după introducerea cererii.

Bn cazurile în care instanţa poate da termen pentru e)ecutarea 7otăr%rii, ea va faceaceasta prin c7iar 7otăr%rea care dezleagă pricina, arăt%nd şi motivele pentru care a acordat

termenul. Debitorul nu va putea cere termen de plată, dacă debitorului i s!a acordat un termenrezonabil de plată de către creditor ori a avut posibilitatea să e)ecute într!un termen rezonabil,calculat de la data comunicării cererii de c7emare în judecată.

6.3. Hotăr%rea judecătorească

Hotăr%rea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată şi sedă în numele legii.

&%nd unanimitatea nu poate fi realizată, 7otăr%rea se ia cu majoritatea membrilor completului de judecată. Dacă din deliberare rezultă mai mult de două opinii, judecătorii alecăror păreri se apropie mai mult sunt datori să se unească într!o singură opinie.

Bn cazul în care majoritatea nu poate fi realizată, procesul se judecă în complet dedivergenţă, constituit prin includerea în completul iniţial şi a preşedintelui instanţei sau avicepreşedintelui, a preşedintelui de secţie ori a unui judecător desemnat de preşedinte.

Hotăr%rea va cuprindea$ partea introductivă # practicaua$, în care se vor face aceleaşi menţiuni ca în cazul

înc7eierilor. &%nd dezbaterile au fost consemnate într!o înc7eiere de şedinţă, parteaintroductivă a 7otăr%rii va cuprinde numai denumirea instanţei, numărul dosarului, data,numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, numele şi prenumelegrefierului, numele şi prenumele procurorului, dacă a participat la judecată, precum şimenţiunea că celelalte date sunt arătate în înc7eiere"

b$ considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor,e)punerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de faptşi de drept pe care se întemeiază soluţia, arăt%ndu!se at%t motivele pentru care s!au admis, c%tşi cele pentru care s!au înlăturat cererile părţilor"

c$ dispoitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal şidomiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistraresau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori deînscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, soluţia dată tuturor cererilor deduse

judecăţii şi cuantumul c7eltuielilor de judecată acordate.Dacă 7otăr%rea s!a dat în folosul mai multor reclamanţi sau împotriva mai multor

p%r%ţi, se va arăta ceea ce se cuvine fiecărui reclamant şi la ce este obligat fiecare p%r%t ori,

c%nd este cazul, dacă drepturile şi obligaţiile părţilor sunt solidare sau indivizibile.Bn partea finală a dispozitivului se vor arăta dacă 7otăr%rea este e)ecutorie, este supusăunei căi de atac ori este definitivă, data pronunţării ei, menţiunea că s!a pronunţat în şedinţă

publică sau într!o altă modalitate prevăzută de lege, precum şi semnăturile membrilor completului de judecată. &%nd 7otăr%rea este supusă apelului sau recursului se va arăta şiinstanţa la care se depune cererea pentru e)ercitarea căii de atac.

Hotăr%rea se redactează de judecătorul care a soluţionat procesul. &%nd în compunereacompletului de judecată intră şi asistenţi judiciari, preşedintele îl va putea desemna pe unuldintre aceştia să redacteze 7otăr%rea.

Bn cazul în care unul dintre judecători sau asistenţi judiciari a rămas în minoritate ladeliberare, el îşi va redacta opinia separată, care va cuprinde e)punerea considerentelor,

soluţia pe care a propus!o şi semnătura acestuia. De asemenea, judecătorul care este de acordcu soluţia, dar pentru considerente diferite, va redacta separat opinia concurentă.

3A<



Hotăr%rea va fi semnată de membrii completului de judecată şi de către grefier.Dacă vreunul dintre judecători este împiedicat să semneze 7otăr%rea, ea va fi semnată

în locul său de preşedintele completului, iar dacă şi acesta ori judecătorul unic se află într!oastfel de situaţie, 7otăr%rea se va semna de către preşedintele instanţei. &%nd împiedicarea

priveşte pe grefier, 7otăr%rea se va semna de grefierul!şef. Bn toate cazurile se face menţiune

pe 7otăr%re despre cauza care a determinat împiedicarea.Hotăr%rea se va redacta şi se va semna în cel mult 84 de zile de la pronunţare. Opiniaseparată a judecătorului rămas în minoritate, precum şi, c%nd este cazul, opinia concurentă seredactează şi se semnează în acelaşi termen.

Hotăr%rea se va întocmi în două e)emplare originale, dintre care unul se ataşează ladosarul cauzei, iar celălalt se va depune spre conservare la dosarul de 7otăr%ri al instanţei.

&u e)cepţia situaţiei c%nd odată cu am%narea pronunţării preşedintele anunţă că pronunţarea se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefeiinstanţei, 7otăr%rea se va pronunţa în şedinţă publică, la locul unde s!au desfăşurat dezbaterile,de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citiminută, indic%nd şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva 7otăr%rii.

Data 7otăr%rii este aceea la care minuta este pronunţată potrivit legii.

Ca)i+ol'l J. CĂILE DE ATAC

14.1. -oţiune

&alea de atac reprezintă o parte din ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute delege pentru protecţia dreptului subiectiv sau a unei situaţii juridice ocrotite de lege.

14.3. Ceguli privind căile de atac

a$ 7otăr%rea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, încondiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

b$ menţiunea ine)actă din cuprinsul 7otăr%rii cu privire la calea de atac desc7isă contraacesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a e)ercita calea de atac prevăzută de lege.

c$ căile e)traordinare de atac nu pot fi e)ercitate at%t timp c%t este desc7isă calea deatac a apelului.

d$ o cale de atac poate fi e)ercitată împotriva unei 7otăr%ri numai o singură dată, dacălegea prevede acelaşi termen de e)ercitare pentru toate motivele e)istente la data declarăriiacelei căi de atac.

e$ dacă prin aceeaşi 7otăr%re au fost soluţionate şi cereri accesorii, 7otăr%rea estesupusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală.

14.3. (pelul

14.3.1. Eelurile apelului

a. apelul principal , este apelul care poate fi e)ercitat de oricare parte sau organ ori persoană, contra oricărui participant care a avut calitatea de parte la judecata in fond, dar numai înlăuntrul termenului de apel. Pot face obiectul apelului principal

! 7otăr%rile pronunţate în primă instanţă, dacă legea nu prevede în mod e)pres altfel.

! 7otăr%rile date în ultimă instanţă dacă, potrivit legii, instanţa nu putea să judece dec%tîn primă instanţă.

3AA



b. apelul incident , este apelul care poate fi formulat de intimat, după implinireatermenului de apel, in cadrul procesului in care se judecă apelul făcut de partea potrivnica,

printr!o cerere proprie care să tindă la sc7imbarea 7otărarii primei instante"c. apelul provocat , este apelul care poate fi formulat de intimat in caz de coparticipare

procesuală, după implinirea termenului de apel, impotriva altui intimat sau a unei persoane

care a figurat in prima instanta şi care nu este parte in apelul principal, dacă acesta din urma ar fi de natură să producă consecinte asupra situatiei sale juridice in proces.&ererea de apel va cuprindea$ numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori,

pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, codul unic deînregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţuluiori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar. Dacă apelantul locuieşte înstrăinătate, va arăta şi domiciliul ales în Com%nia, unde urmează să i se facă toatecomunicările privind procesul"

b$ indicarea 7otăr%rii atacate"c$ motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul"

d$ probele invocate în susţinerea apelului"e$ semnătura.?a cererea de apel se va ataşa dovada ac7itării ta)elor de timbru.(pelul şi, c%nd este cazul, motivele de apel se depun la instanţa a cărei 7otăr%re se

atacă, sub sancţiunea nulităţii.(pelul incident şi apelul provocat se depun de către intimat odată cu înt%mpinarea la

apelul principal.

14.3.3. Ceguli privind judecata apelului

(pelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea dec%t aceea din7otăr%rea atacată, în afară de cazul în care el consimte e)pres la aceasta sau în cazurile anume

prevăzute de lege.Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de

apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol.

14.3.8. /fectul apelului

(pelul e)ercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apelstatu%nd at%t în fapt, c%t şi în drept.

Prin apel este posibil să nu se solicite judecata în fond sau rejudecarea, ci anularea

7otăr%rii de primă instanţă şi respingerea ori anularea cererii de c7emare în judecată ca urmarea invocării unei e)cepţii sau trimiterea dosarului la instanţa competentă.

14.3.3.<. 9oluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel

+nstanţa de apel poate păstra 7otăr%rea atacată, situaţie în care, după caz, va respinge,va anula apelul ori va constata perimarea lui.

Bn caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, sc7imba în tot sau în parte 7otăr%rea apelată.

14.8. Cecursul

14.8.1. Eelurile recursului

3A>



a. recursul principal , este recursul care poate fi e)ercitat de oricare parte sau organ ori persoană, contra oricărui participant care a avut calitatea de parte la judecata in apel sau înfond, după caz, dar numai înlăuntrul termenului de recurs. Pot face obiectul recursul

principal

! 7otăr%rile date în apel,! 7otăr%rile date, potrivit legii, fără drept de apel,! alte 7otăr%ri în cazurile e)pres prevăzute de lege.

b. recursul incident , este recursul care poate fi formulat de intimat, după implinireatermenului de recurs, in cadrul procesului in care se judecă recursul făcut de partea potrivnica,

printr!o cerere proprie care să tindă la sc7imbarea 7otărarii recurate"c. recursul provocat , este recursul care poate fi formulat de intimat in caz de

coparticipare procesuală, dupa implinirea termenului de recurs, impotriva altui intimat sau aunei persoane care a figurat in prima instanta şi care nu este parte in recursul principal, dacaacesta din urma ar fi de natură sa producă consecinte asupra situatiei sale juridice in proces.

&ererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni

a$ numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se e)ercitărecursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cerereaori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumeleconsilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în carerecurentul locuieşte în străinătate"

b$ numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediulintimatului"

c$ indicarea 7otăr%rii care se atacă"d$ motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după

caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr!un memoriu separat"e$ semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 18 alin. #3$, a

avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.?a cererea de recurs se vor ataşa dovada ac7itării ta)ei de timbru, conform legii,

precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic.

14.8.3. otivele de casare

&asarea unor 7otăr%ri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate1. c%nd instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale"3. dacă 7otăr%rea a fost pronunţată de alt judecător dec%t cel care a luat parte la

dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată dec%t cel stabilit aleatoriu

pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost sc7imbată, cu încălcarea legii"8. c%nd 7otăr%rea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a alteiinstanţe, invocată în condiţiile legii"

<. c%nd instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti"A. c%nd, prin 7otăr%rea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror

nerespectare atrage sancţiunea nulităţii">. c%nd 7otăr%rea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau c%nd cuprinde

motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"5. c%nd s!a încălcat autoritatea de lucru judecat"=. c%nd 7otăr%rea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept

material.

3A5

http://var/www/apps/conversion/tmp/scratch_6/document-view.seam%3FdocumentId=nrpxaylsnrqw2zloor2wyxzrgm2f6mrqgeyc2mbxfuydcx3bgezq

http://var/www/apps/conversion/tmp/scratch_6/document-view.seam%3FdocumentId=nrpxaylsnrqw2zloor2wyxzrgm2f6mrqgeyc2mbxfuydcx3bgezq



otivele de mai sus nu pot fi primite dec%t dacă ele nu au putut fi invocate pe caleaapelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinsesau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

14.8.8. Ceguli privind judecata

Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi îninstanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune.

?a judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea 7otăr%rii decătre instanţa de recurs recurentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai readec%t aceea din 7otăr%rea atacată, în afară de cazul în care el consimte e)pres la aceasta sau încazurile anume prevăzute de lege.

14.8.<. 9oluţiile pe care le pronunţă instanţa de recurs

14.8.<.1. 9oluţiile Bnaltei &urţi de &asaţie şi ustiţie

Bnalta &urte de &asaţie şi ustiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecatăinstanţei de apel care a pronunţat 7otăr%rea casată ori, atunci c%nd este cazul, primei instanţe,a cărei 7otăr%re este, de asemenea, casată.

(tunci c%nd interesele bunei administrări a justiţiei o cer, cauza va putea fi trimisăoricărei alte instanţe de acelaşi grad, cu e)cepţia cazului casării pentru lipsă de competenţă,c%nd cauza va fi trimisă instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţionalăcompetent potrivit legii.

Bn cazul în care casarea s!a făcut pentru că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti sau c%nd s!a încălcat autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge cainadmisibilă.

14.8.<.1. 3. 9oluţiile pe care le pot pronunţa alte instanţe de recurs

Bn cazul în care competenţa de soluţionare a recursului aparţine tribunalului sau curţiide apel şi s!a casat 7otăr%rea atacată, rejudecarea procesului în fond se va face de cătreinstanţa de recurs, fie la termenul la care a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se

pronunţă o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.+nstanţele arătate mai sus vor casa cu trimitere, o singură dată în cursul procesului, în

cazul în care instanţa a cărei 7otăr%re este atacată cu recurs a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s!a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată, at%t la

administrarea probelor, c%t şi la dezbaterea fondului.Bn vederea rejudecării, cauza se trimite la instanţa care a pronunţat 7otăr%rea casată orila altă instanţă de acelaşi grad cu aceasta, din aceeaşi circumscripţie.

Bn cazul în care casarea s!a făcut pentru că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti sau c%nd s!a încălcat autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge cainadmisibilă.

14.8.A. /fectele casării

Hotăr%rea casată nu are nicio putere.(ctele de e)ecutare sau de asigurare făcute în temeiul unei asemenea 7otăr%ri sunt

desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel. +nstanţa va constata aceasta, dinoficiu, prin dispozitivul 7otăr%rii de casare.

3A=



Bn caz de casare, 7otăr%rile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegatesunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul.

&%nd 7otăr%rea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură, judecata vareîncepe de la actul anulat.

După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţin%nd seama de

toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei 7otăr%re a fost casată.Bn cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege.

14.<. &ontestaţia în anulare

14.<.1. Obiectul şi motivele contestaţiei în anulare

Hotăr%rile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci c%nd contestatorulnu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul c%nd a avut loc judecata.

Hotăr%rile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci c%nd

a$ 7otăr%rea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cuîncălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase e)cepţiacorespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia"

b$ dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale"c$ instanţa de recurs, resping%nd recursul sau admiţ%ndu!l în parte, a omis să cerceteze

vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen"d$ instanţa de recurs nu s!a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în

cauză.

14.<.3. &ondiţii de admisibilitate

&ontestaţia în anulare este inadmisibilă dacă motivul const%nd în nelegala citare acontestatorului dublată de lipsa sa la termenul c%nd a avut loc judecata, putea fi invocat pecalea apelului sau a recursului.

&u toate acestea, contestaţia poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanţa l!a respins pentru că avea nevoie de verificări de faptincompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părţii, a fost respins fără a fi cercetat înfond.

14.A. Cevizuirea

14.A.1. Obiectul şi motivele revizuiriiCevizuirea unei 7otăr%ri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi

cerută dacăa$ s!a pronunţat asupra unor lucruri care nu s!au cerut sau nu s!a pronunţat asupra unui

lucru cerut ori s!a dat mai mult dec%t s!a cerut" b$ obiectul pricinii nu se află în fiinţă"c$ un judecător, martor sau e)pert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat

definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă 7otăr%rea s!a dat în temeiul unuiînscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, c%nd aceste împrejurări au influenţatsoluţia pronunţată în cauză. Bn cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face

printr!o 7otăr%re penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai înt%i, pe cale incidentală,

3A6



asupra e)istenţei sau ine)istenţei infracţiunii invocate. Bn acest ultim caz, la judecarea cereriiva fi citat şi cel învinuit de săv%rşirea infracţiunii"

d$ un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru e)ercitarea funcţiei cu rea!credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză"

e$ după darea 7otăr%rii, s!au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr!o împrejurare mai presus de voinţa părţilor"f$ s!a casat, s!a anulat ori s!a sc7imbat 7otăr%rea unei instanţe pe care s!a întemeiat7otăr%rea a cărei revizuire se cere"

g$ statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii şi cei puşi sub interdicţie judecătorească ori cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu vicleniede cei însărcinaţi să îi apere"

7$ e)istă 7otăr%ri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de gradediferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei 7otăr%ri"

i$ partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despreaceasta, dintr!o împrejurare mai presus de voinţa sa"

j$ &urtea /uropeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau

libertăţilor fundamentale datorată unei 7otăr%ri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acesteiîncălcări continuă să se producă"

F$ după ce 7otăr%rea a devenit definitivă, &urtea &onstituţională s!a pronunţat asuprae)cepţiei invocate în acea cauză, declar%nd neconstituţională prevederea care a făcut obiectulacelei e)cepţii.

14.A.3. +nstanţa competentă

&ererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat 7otăr%rea a căreirevizuire se cere.

Bn cazul 7$ cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă deinstanţa care a dat prima 7otăr%re. Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă acestedispoziţii este Bnalta &urte de &asaţie şi ustiţie, cererea de revizuire se va judeca de aceastăinstanţă.

Bn cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu va opera prorogarea competenţei.

14.A.8. ermen de e)ercitare

ermenul de revizuire este de o lună şi se va socoti1. în cazurile prevăzute la lit. a$, de la comunicarea 7otăr%rii"

3. în cazul prevăzut la lit. b$, de la cel din urmă act de e)ecutare"8. în cazurile prevăzute la lit.c$, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de 7otăr%reainstanţei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau e)pertului ori de 7otăr%reacare a declarat fals înscrisul, dar nu mai t%rziu de un an de la data răm%nerii definitive a7otăr%rii penale. Bn lipsa unei astfel de 7otăr%ri, termenul curge de la data c%nd partea a luatcunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr!o7otăr%re penală, dar nu mai t%rziu de 8 ani de la data producerii acestora"

<. în cazul prevăzut la lit. d$, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de 7otăr%rea princare a fost sancţionat disciplinar definitiv judecătorul, dar nu mai t%rziu de un an de la datarăm%nerii definitive a 7otăr%rii de sancţionare disciplinară"

A. în cazul prevăzut la lit. e$, din ziua în care s!au descoperit înscrisurile ce se invocă"

>. în cazul prevăzut la lit. f$, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de casarea,anularea sau sc7imbarea 7otăr%rii pe care s!a întemeiat 7otăr%rea a cărei revizuire se cere, dar

3>4



nu mai t%rziu de un an de la data răm%nerii definitive a 7otăr%rii de casare, anulare sausc7imbare"

5. în cazurile prevăzute la lit. g$, din ziua în care statul ori altă persoană de drept public a luat cunoştinţă de 7otăr%re, dar nu mai t%rziu de un an de la data răm%nerii definitivea acesteia" în cazul minorilor, persoanelor puse sub interdicţie judecătorească sau sub curatelă

termenul de revizuire este de > luni de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de7otăr%re, dar nu mai t%rziu de un an de la dob%ndirea capacităţii depline de e)erciţiu sau, dupăcaz, de la înlocuirea tutorelui persoanei puse sub interdicţie, de la încetarea curatelei oriînlocuirea curatorului"

=. în cazul prevăzut la lit. 7$, de la data răm%nerii definitive a ultimei 7otăr%ri.Bn cazul prevăzut la lit. i$, termenul de revizuire este de 1A zile şi se socoteşte de la

încetarea împiedicării.Pentru motivele prevăzute la lit. j$ şi F$, termenul este de 8 luni de la data publicării

7otăr%rii &urţii /uropene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei &urţii &onstituţionale înonitorul Oficial al Com%niei, Partea +.

Ca)i+ol'l JI. EJECUTAREA =ILITĂ

11.1. 9copul, obiectul e)ecutării silite şi organul de e)ecutare

De regulă, obligaţia stabilită prin 7otăr%rea unei instanţe sau printr!un alt titlue)ecutoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.

Bn cazul în care debitorul nu e)ecută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce laîndeplinire prin e)ecutare silită, care începe odată cu sesizarea organului de e)ecutare, dacă

prin lege specială nu se prevede altfel./)ecutarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau

succesiv, p%nă la realizarea dreptului recunoscut prin titlul e)ecutoriu, ac7itarea dob%nzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a c7eltuielilor dee)ecutare.

/)ecutarea unor obligaţii de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act saufapt dintr!un registru public, emiterea unei autorizaţii, eliberarea unui certificat sau predareaunui înscris şi altele asemenea, se poate obţine la simpla cerere a persoanei îndreptăţite, făcutăîn temeiul unui titlu e)ecutoriu, fără a fi necesară intervenţia e)ecutorului judecătoresc, dacă

prin lege nu se dispune altfel. Bn caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge lae)ecutarea silită în condiţiile prezentului cod.

11.3. odalităţi de e)ecutare

/)ecutarea silită se efectuează prina$ urmărirea bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sau aparţin%nd terţilor ţinuţi să

răspundă, în condiţiile legii, pentru obligaţiile debitorului, în scopul îndestulării creditorilor" b$ predarea către creditor a bunurilor, prevăzute în titlul e)ecutoriu, ce sunt deţinute

fără drept de debitor"c$ alte măsuri prevăzute de lege.

11.8. Obligaţiile susceptibile de e)ecutare silită

Pot fi e)ecutate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani,

predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori a

3>1



altei lucrări, încredinţarea minorului, stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia sau în luarea uneialte măsuri stabilite prin titlul e)ecutoriu.

Bn cazul în care prin titlul e)ecutoriu au fost acordate dob%nzi, penalităţi sau alte sume,fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de e)ecutorul judecătoresc,

potrivit legii.

Dacă prin titlul e)ecutoriu nu au fost acordate dob%nzi, penalităţi sau alte asemeneasume care să poată fi stabilite potrivit celor arătate mai sus, e)ecutorul judecătoresc, la cerereacreditorului, poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent deizvorul ei. Bn cazul în care titlul e)ecutoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, e)ecutorul

judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcţie de rata inflaţiei,calculată de la data c%nd 7otăr%rea judecătorească a devenit e)ecutorie sau, în cazul celorlaltetitluri e)ecutorii, de la data c%nd creanţa a devenit e)igibilă şi p%nă la data plăţii efective aobligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.

Pentru sumele stabilite potrivit celor arătate mai sus, înc7eierea e)ecutorului judecătoresc este titlu e)ecutoriu.

eniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse e)ecutării silite dacă, potrivit legii, sunt

urmăribile şi numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor.2unurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea

condiţiilor prevăzute de lege.

11.<. +ncidente privind e)ecutarea silită

11.<.1. Perimarea e)ecutării silite

11.<.1.1. ermenul de perimare

Bn cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă > luni fără să îndeplinească unact sau demers necesar e)ecutării silite, ce i!a fost solicitat, în scris, de către e)ecutorul

judecătoresc, e)ecutarea se perima de drept.Bn caz de suspendare a e)ecutării, termenul de perimare curge de la încetarea

suspendării. ermenul de perimare nu se suspendă pe timpul c%t e)ecutarea silită estesuspendată la cererea creditorului.

11.<.1.3. &onstatarea perimării. /fecte

Perimarea se constată de către instanţa de e)ecutare, la cererea e)ecutorului judecătoresc sau a părţii interesate, prin înc7eiere dată cu citarea în termen scurt a părţilor.

Perimarea e)ecutării atrage desfiinţarea tuturor actelor de e)ecutare, cu e)cepţia celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei cuprinse în titlul e)ecutoriu şi a accesoriilor.

11.<.3. (m%narea, suspendarea şi restr%ngerea e)ecutării

11.<.3.1. (m%narea e)ecutării

Bn afara altor cazuri prevăzute de lege, e)ecutorul judecătoresc nu poate am%nae)ecutarea dec%t dacă procedura de citare sau de întocmire a anunţurilor şi publicaţiilor dev%nzare nu a fost îndeplinită sau dacă, la termenul stabilit, e)ecutarea nu poate fi efectuatădatorită neîndeplinirii de către creditor a obligaţiilor ce!i revin.

Bn cazurile de mai sus, am%narea se dispune de e)ecutorul judecătoresc prin înc7eiere.

3>3



11.<.3.3. 9uspendarea e)ecutării

/)ecutarea silită se suspendă în cazurile în care aceasta este prevăzută de lege ori afost dispusă de instanţă.

/)ecutarea se suspendă şi la cererea creditorului urmăritor de către e)ecutorul

judecătoresc.Pe perioada suspendării e)ecutării, actele de e)ecutare efectuate anterior, măsurile dee)ecutare dispuse de instanţa de e)ecutare sau de e)ecutor, inclusiv cele de indisponibilizare a

bunurilor, veniturilor şi conturilor bancare, răm%n în fiinţă, în afară de cazul în care prin legesau prin 7otăr%re judecătorească se dispune altfel.

După încetarea suspendării, e)ecutorul, la cererea părţii interesate, va dispunecontinuarea e)ecutării, în măsura în care actele de e)ecutare sau e)ecutarea silită însăşi nu aufost desfiinţate de instanţa de judecată ori acestea nu au încetat prin efectul legii.

11.<.3.8. Cestr%ngerea e)ecutării

&%nd creditorul urmăreşte în acelaşi timp mai multe bunuri mobile sau imobile a căror valoare este vădit e)cesivă în raport cu creanţa ce urmează a fi satisfăcută, instanţa dee)ecutare, la cererea debitorului şi după citarea creditorului, poate să restr%ngă e)ecutarea laanumite bunuri.

Dacă cererea este admisă, instanţa va suspenda e)ecutarea celorlalte bunuri./)ecutarea suspendată nu va putea fi reluată dec%t după răm%nerea definitivă a

proiectului de distribuire a sumelor rezultate din e)ecutarea efectuată.

11.<.8. Bncetarea e)ecutării silite. &azuri de încetare a e)ecutării

/)ecutarea silită încetează dacăa$ s!a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul e)ecutoriu, s!au ac7itat c7eltuielile

de e)ecutare, precum şi alte sume datorate potrivit legii" b$ nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a

imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri"c$ creditorul a renunţat la e)ecutare"d$ a fost desfiinţat titlul e)ecutoriu"e$ a fost anulată e)ecutarea.Bn toate cazurile, e)ecutorul judecătoresc va întocmi o înc7eiere, motivată în fapt şi în

drept, cu menţionarea cauzei de încetare a e)ecutării. Bnc7eierea de încetare a e)ecutării va ficomunicată de îndată creditorului şi debitorului.

Bn cazurile prevăzute la lit. b$, c$ şi e$ e)ecutorul judecătoresc îi va remite personalcreditorului sau reprezentantului său titlul e)ecutoriu.

11.<.<. Prescripţia dreptului de a obţine e)ecutarea silită

11.<.<.1. ermenul de prescripţie

Dreptul de a obţine e)ecutarea silită se prescrie în termen de 8 ani, dacă legea nu prevede altfel. Bn cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţieeste de 14 ani.

ermenul de prescripţie începe să curgă de la data c%nd se naşte dreptul de a obţine

e)ecutarea silită. Bn cazul 7otăr%rilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începesă curgă de la data răm%nerii lor definitive.

3>8



11.<.<.3. /fectele împlinirii termenului de prescripţie

Prescripţia nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate.Prescripţia stinge dreptul de a obţine e)ecutarea silită şi orice titlu e)ecutoriu îşi pierde

puterea e)ecutorie. Bn cazul 7otăr%rilor judecătoreşti şi arbitrale, dacă dreptul de a obţineobligarea p%r%tului este imprescriptibil sau, după caz, nu s!a prescris, creditorul poate obţineun nou titlu e)ecutoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune e)cepţia autorităţiide lucru judecat.

11.<.<.8. 9uspendarea prescripţiei

&ursul prescripţiei se suspendăa$ în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului

de a obţine obligarea p%r%tului" b$ pe timpul c%t suspendarea e)ecutării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită

de instanţă sau de alt organ jurisdicţional competent"c$ c%t timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori îşi

sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire"d$ în alte cazuri prevăzute de lege.După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu!se şi timpul scurs

înainte de suspendare.Prescripţia nu se suspendă pe timpul c%t e)ecutarea silită este suspendată la cererea

creditorului urmăritor.

11.<.<.<. Bntreruperea prescripţiei

&ursul prescripţiei se întrerupea$ pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea e)ecutării silite sau în

cursul acesteia, a unui act voluntar de e)ecutare a obligaţiei prevăzute în titlul e)ecutoriu ori arecunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei"

b$ pe data depunerii cererii de e)ecutare, însoţită de titlul e)ecutoriu, c7iar dacă a fostadresată unui organ de e)ecutare necompetent"

c$ pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţicreditori"

d$ pe data îndeplinirii în cursul e)ecutării silite a unui act de e)ecutare"e$ pe data depunerii cererii de reluare a e)ecutării"

f$ în alte cazuri prevăzute de lege.După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.Prescripţia nu este întreruptă dacă e)ecutarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s!a

perimat ori dacă cel care a făcut!o a renunţat la ea.

11.A. &ontestaţia la e)ecutare

Bmpotriva e)ecutării silite, a înc7eierilor date de e)ecutorul judecătoresc, precum şiîmpotriva oricărui act de e)ecutare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sauvătămaţi prin e)ecutare.

De asemenea, se poate face contestaţie la e)ecutare şi în cazul în care e)ecutorul

judecătoresc refuză să efectueze o e)ecutare silită sau să îndeplinească un act de e)ecutaresilită în condiţiile legii.

3><



Dacă nu s!a utilizat procedura lămuririi dispozitivului se poate face contestaţie şi încazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titluluie)ecutoriu.

De asemenea, după începerea e)ecutării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pecalea contestaţiei la e)ecutare, şi anularea înc7eierii prin care s!a admis cererea de

încuviinţare a e)ecutării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.Bmpărţirea bunurilor proprietate comună pe cote!părţi sau în devălmăşie poate fi7otăr%tă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la e)ecutare.

Dacă e)ecutarea silită se face în temeiul unei 7otăr%ri judecătoreşti sau arbitrale,debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le!ar fi

putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într!o cale de atac ce i!a fost desc7isă.Bn cazul în care e)ecutarea silită se face în temeiul unui alt titlu e)ecutoriu dec%t o

7otăr%re judecătorească, se pot invoca în contestaţia la e)ecutare şi motive de fapt sau dedrept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul e)ecutoriu, numai dacă legea nu prevedeîn legătură cu acel titlu e)ecutoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

-u se poate face o nouă contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care au e)istat

la data primei contestaţii. &u toate acestea, contestatorul îşi poate modifica cererea iniţialăadăug%nd motive noi de contestaţie dacă, în privinţa acestora din urmă, este respectattermenul de e)ercitare a contestaţiei la e)ecutare.

&reditorii neurmăritori au dreptul de a interveni în e)ecutarea efectuată de alţicreditori, pentru a lua parte la e)ecutare sau la distribuirea sumelor obţinute din urmărireasilită a bunurilor debitorului.

Bn cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, contestaţia la e)ecutare poate fi introdusă şi de o terţă persoană,însă numai dacă aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la

bunul respectiv.Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la e)ecutarea silită propriu!

zisă se poate face în termen de 1A zile de la data c%nda$ contestatorul a luat cunoştinţă de actul de e)ecutare pe care îl contestă"

b$ cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai t%rziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri decătre terţul poprit"

c$ debitorul care contestă e)ecutarea însăşi a primit înc7eierea de încuviinţare ae)ecutării sau somaţia ori de la data c%nd a luat cunoştinţă de primul act de e)ecutare, încazurile în care nu a primit înc7eierea de încuviinţare a e)ecutării şi nici somaţia saue)ecutarea se face fără somaţie.

&ontestaţia împotriva înc7eierilor e)ecutorului judecătoresc, în cazurile în care acesteanu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de A zile de la comunicare.&ontestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului e)ecutoriu se

poate face oric%nd înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine e)ecutarea silită.Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că

are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în totcursul e)ecutării silite, dar nu mai t%rziu de 1A zile de la efectuarea v%nzării ori de la data

predării silite a bunului. -eintroducerea contestaţiei în termenul arătat în paragraful precedent nu îl împiedică

pe cel de!al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii, subrezerva drepturilor definitiv dob%ndite de către terţii adjudecatari în cadrul v%nzării silite a

bunurilor urmărite.

3>A



11.>. &ondiţii de formă, procedură, căi de atac

&ontestaţiile se fac cu respectarea cerinţelor de formă prevăzute pentru cererile dec7emare în judecată.

Bnt%mpinarea este obligatorie.

&ontestaţia la e)ecutare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primăinstanţă, care se aplică în mod corespunzător.Hotăr%rea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu

e)cepţia 7otăr%rilor privind împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote!părţi sau îndevălmăşie ' care se face în cadrul procedurii contestaţiei ' şi contestaţiei prin care o terţă

persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului, care potfi atacate în condiţiile dreptului comun.

Hotăr%rea prin care s!a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicareatitlului e)ecutoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi 7otăr%rea ce se e)ecută.

Dacă admite contestaţia la e)ecutare, instanţa, ţin%nd seama de obiectul acesteia, dupăcaz, va îndrepta ori anula actul de e)ecutare contestat, va dispune anularea ori încetarea

e)ecutării înseşi, va anula ori lămuri titlul e)ecutoriu.De asemenea, dacă prin contestaţia la e)ecutare s!a cerut de către partea interesată

împărţirea bunurilor proprietate comună, instanţa va 7otărî şi asupra împărţelii acestora, potrivit legii.

Hotăr%rea de admitere sau de respingere a contestaţiei, rămasă definitivă, va ficomunicată, din oficiu şi de îndată, şi e)ecutorului judecătoresc.

Dacă contestaţia este admisă, e)ecutorul judecătoresc este obligat să se conformezemăsurilor luate sau dispuse de instanţă.

Ca)i+ol'l JII. PROCEDURA DIVORŢULUI

13.1. &ererea de divorţ

&ererea de divorţ va cuprinde, pe l%ngă cele prevăzute de lege pentru cererea dec7emare în judecată, numele copiilor minori ai celor 3 soţi ori adoptaţi de aceştia.

Dacă nu sunt copii minori, se va menţiona în cerere această împrejurare.?a cerere se vor alătura o copie a certificatului de căsătorie şi, după caz, c%te o copie a

certificatelor de naştere ale copiilor minori.?a cerere se poate alătura, după caz, înţelegerea soţilor rezultată din mediere cu privire

la desfacerea căsătoriei şi, după caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului.?a cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la

a$ e)ercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la c7eltuielile de creştere şieducare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cuacesta"

b$ numele soţilor după divorţ"c$ locuinţa familiei"d$ despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a

desfacerii căsătoriei"e$ obligaţia de întreţinere sau prestaţia compensatorie între foştii soţi"f$ încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lic7idarea comunităţii de bunuri şi

partajul acestora.

13.3. &ăi de atac. Publicitatea 7otăr%rii

3>>



13.>. Divorţul din culpa soţilor

+nstanţa va pronunţa divorţul din culpa soţului p%r%t atunci c%nd, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuareacăsătoriei nu mai este posibilă.

+nstanţa poate să pronunţe divorţul din culpa ambilor soţi, c7iar atunci c%nd numaiunul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că am%ndoi sunt vinovaţi dedestrămarea căsătoriei.

Dacă p%r%tul nu a formulat cerere reconvenţională, iar din dovezile administraterezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va firespinsă ca neîntemeiată, cu e)cepţia cazului în care sunt îndeplinite condiţiile privind

pronunţarea divorţului din culpa e)clusivă a reclamantului.

13.5. Divorţul pentru separarea în fapt îndelungată

&%nd soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 3 ani, oricare dintre ei va putea cere

divorţul, asum%ndu!şi responsabilitatea pentru eşecul căsătoriei. Bn acest caz, instanţa vaverifica e)istenţa şi durata despărţirii în fapt şi va pronunţa divorţul din culpa e)clusivă areclamantului.

Ca)i+ol'l JIII. PROCEDURA PARTA>ULUI >UDICIAR

18.1. -oţiune

Partajul reprezintă operaţia de împărţire a unor bunuri asupra cărora părţile au un dreptde proprietate comună.

18.3. &erinţe suplimentare în privinţa conţinutului cererii de partaj

&ererea de partaj conţine, pe l%ngă menţiunile prevăzute pentru cererea de c7emare în judecată, în general, persoanele între care urmează a avea loc partajul, titlul pe baza căruiaacesta este cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea se află,

precum şi persoana care le deţine sau le administrează.

18.8. Procedura partajului judiciar

18.8.1. Ei)area cadrului procesual al partajului

Dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nu înc7eie o tranzacţie, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota!parte ce se cuvine fiecăruia şicreanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă dealţii.

Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire,datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.

18.8.3. Bnc7eierea de admitere în principiu

Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de măsurătoare, evaluare şi altele

asemenea, pentru care instanţa nu are date suficiente, ea va da o înc7eiere prin care va stabilielementele prevăzute mai sus, întocmind în mod corespunzător minuta.

3>=



Dacă, în condiţiile legii, s!au formulat şi alte cereri în legătură cu partajul şi de a căror soluţionare depinde efectuarea acestuia, precum cererea de reducţiune a liberalităţilor e)cesive, cererea de raport al donaţiilor şi altele asemenea, prin înc7eierea de admitere în

principiu, instanţa se va pronunţa şi cu privire la aceste cereri.Prin aceeaşi înc7eiere, instanţa va dispune efectuarea unei e)pertize pentru formarea

loturilor. Caportul de e)pertiză va arăta valoarea bunurilor şi criteriile avute în vedere lastabilirea acestei valori, va indica dacă bunurile sunt comod partajabile în natură şi în ce mod, propun%nd, la solicitarea instanţei, loturile ce urmează a fi atribuite.

Bnc7eierile de admitere în principiu pot fi atacate numai cu apel odată cu fondul.

18.8.8. &riteriile partajului

?a formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei!părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a secere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau

altele asemenea.

18.8.<. (tribuirea provizorie

Bn cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădereimportantă a valorii acestuia ori i!ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică, lacererea unuia dintre coproprietari instanţa, prin înc7eiere, îi poate atribui provizoriu întregul

bun. Dacă mai mulţi coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanţa va ţine seama decriteriile arătate mai sus. Prin înc7eiere, ea va stabili şi termenul în care coproprietarul căruia is!a atribuit provizoriu bunul este obligat să consemneze sumele ce corespund cotelor!părţicuvenite celorlalţi coproprietari.

Dacă coproprietarul căruia i s!a atribuit provizoriu bunul consemnează, în termenulstabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin 7otăr%rea asupra fondului

procesului, îi va atribui acestuia bunul.Bn cazul în care coproprietarul nu consemnează în termen sumele cuvenite celorlalţi

coproprietari, instanţa va putea atribui bunul altui coproprietar, în condiţiile prezentuluiarticol.

18.8.A. (tribuirea definitivă

?a cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, ţin%nd seama de împrejurările cauzei,

pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul direct prin 7otăr%rea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în careeste obligat să le plătească.

18.8.>. %nzarea bunului

Bn cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deşi acestaa fost atribuit provizoriu, nu s!au consemnat, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţicoproprietari, instanţa, prin înc7eiere, va dispune v%nzarea bunului, stabilind totodată dacăv%nzarea se va face de către părţi prin bună învoială ori de către e)ecutorul judecătoresc.

Dacă părţile sunt de acord ca v%nzarea să se facă prin bună învoială, instanţa va stabili

şi termenul la care aceasta va fi efectuată. ermenul nu poate fi mai mare de 8 luni, în afară decazul în care părţile sunt de acord cu majorarea lui.

3>6



Bn cazul în care vreuna dintre părţi nu a fost de acord cu v%nzarea prin bună învoialăsau dacă această v%nzare nu s!a realizat în termenul arătat mai sus, instanţa, prin înc7eieredată cu citarea părţilor, va dispune ca v%nzarea să fie efectuată de e)ecutorul judecătoresc.

Bnc7eierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat numai cu apel, întermen de 1A zile de la pronunţare. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste înc7eieri nu mai pot

fi supuse apelului odată cu 7otăr%rea asupra fondului procesului.

18.<. 9oluţionarea cererii de partaj

Bn toate cazurile, asupra cererii de partaj instanţa se va pronunţa prin 7otăr%re.9umele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalţi, precum şi cele rezultate din

v%nzare vor fi împărţite de instanţă potrivit dreptului fiecărui coproprietar.Bn cazul în care partajul nu se poate realiza în niciuna dintre modalităţile prevăzute de

lege, instanţa va 7otărî înc7iderea dosarului. Dacă se introduce o nouă cerere de partaj,înc7eierile de admitere în principiu nu au autoritate de lucru judecat.

18.A. Hotăr%rea de partaj

Hotăr%rea de partaj are efect constitutiv.Odată rămasă definitivă, 7otăr%rea de partaj constituie titlu e)ecutoriu şi poate fi pusă

în e)ecutare c7iar dacă nu s!a cerut predarea efectivă a bunului ori instanţa nu a dispus în mode)pres această predare.

Hotăr%rea de partaj este supusă numai apelului. &u toate acestea, dacă partajul s!acerut pe cale incidentală, 7otăr%rea este supusă aceloraşi căi de atac ca şi 7otăr%rea dată asupracererii principale. (celaşi este şi termenul pentru e)ercitarea căii de atac, c7iar dacă se atacănumai soluţia dată asupra partajului. (plicarea criteriilor prevăzute pentru atribuire nu poate ficenzurată pe calea recursului.

/)ecutarea cu privire la bunurile împărţite poate fi cerută în termenul de prescripţie de14 ani.

18.>. Cevendicarea bunurilor atribuite

Bn cazul în care părţile declară în mod e)pres că nu solicită predarea bunurilor,7otăr%rea de partaj nu este susceptibilă de e)ecutare silită.

Pentru a intra în posesia bunurilor atribuite şi a căror predare i!a fost refuzată deceilalţi coproprietari, partea interesată va trebui să e)ercite acţiunea în revendicare.

Ca)i+ol'l JIV. PROCEDURA ORDONANŢEI PRE<EDINŢIALE1<.1. &ondiţii de admisibilitate

+nstanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului e)istă aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru

! păstrarea unui drept care s!ar păgubi prin înt%rziere,! prevenirea unei pagube iminente şi care nu s!ar putea repara,! înlăturarea piedicilor ce s!ar ivi cu prilejul unei e)ecutări.Ordonanţa este provizorie şi e)ecutorie. Dacă 7otăr%rea nu cuprinde nicio menţiune

privind durata sa şi nu s!au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse

vor produce efecte p%nă la soluţionarea litigiului asupra fondului.

354



?a cererea reclamantului, instanţa va putea 7otărî ca e)ecutarea să se facă fără somaţiesau fără trecerea unui termen.

Ordonanţa va putea fi dată c7iar şi atunci c%nd este în curs judecata asupra fondului.Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în

fond şi nici măsuri a căror e)ecutare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

&ererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

1<.3. Procedura de soluţionare

Bn vederea judecării cererii, părţile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar p%r%tului i se va comunica o copie de pe cerere şi de pe actele care oînsoţesc. Bnt%mpinarea nu este obligatorie.

Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor. Bn caz de urgenţă deosebită,ordonanţa va putea fi dată c7iar în aceeaşi zi, instanţa pronunţ%ndu!se asupra măsuriisolicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile părţilor.

udecata se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat. Dispoziţiile privind cercetarea procesului nu suntaplicabile.

Pronunţarea se poate am%na cu cel mult 3< de ore, iar motivarea ordonanţei se face încel mult <= de ore de la pronunţare.

1<.8. &alea de atac

Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului întermen de A zile de la pronunţare, dacă s!a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s!adat fără citarea lor.

+nstanţa de apel poate suspenda e)ecutarea p%nă la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.

(pelul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.Bmpotriva e)ecutării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie la e)ecutare.

1<.<. ransformarea cererii

?a solicitarea reclamantului, p%nă la înc7iderea dezbaterilor la prima instanţă, cerereade ordonanţă preşedinţială va putea fi transformată într!o cerere de drept comun, situaţie încare p%r%tul va fi încunoştinţat şi citat în mod e)pres cu această menţiune.

1<.A. (utoritatea de lucru judecat

Ordonanţa preşedinţială are autoritate de lucru judecat faţă de o altă cerere deordonanţă preşedinţială, numai dacă nu s!au modificat împrejurările de fapt care au justificat!o.

Ordonanţa preşedinţială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fonduldreptului.

Hotăr%rea dată asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat asupra uneicereri ulterioare de ordonanţă preşedinţială.

351



PARTEA a II6a. TE=TE GRILĂ

1. Hn ca*'l n'li+,ţilo# e)#e"e% ,+,-a#eaa e"+e )#e*'-a+,% )a#+ea a$e#", )'+:n$ face $oa$a inei"+enţei ,+,-,#ii

b$ trebuie dovedită, prin orice mijloc de probă de partea care o invocă"

c$ trebuie invocată de instanţă, partea căreia îi profită trebuie să o dovedească prin orice

mijloc de probă.

d$ niciuna din variantele de mai sus.

!. Ne2n$e)lini#ea )#oce$'#ii )#ealabilea n' )oa+e fi inoca+, $ec:+ $e c,+#e ):#:+ )#in 2n+:-)ina#e% "'b "ancţi'nea $ec,$e#ii"

b$ nu poate fi invocată dec%t de către instanţă, sub sancţiunea decăderii"

c$ nu poate fi invocată dec%t de către p%r%t c%t şi de către instanţă, sub sancţiunea decăderii.


. Co-'nica#ea ci+aţiei "e a face

a$ la uşa instanţei"

b )e#"oanei 2n $#e)+ ", o )#i-ea"c,"

c$ primăriei din localitatea unde îşi are domiciliul partea citată


3. Hn ca*'l )#oce$'#ii )#in afi&a#e% )a#+ea a#e obligaţia ", "e )#e*in+e

a$ după A zile, dar nu mai t%rziu de 5 zile la instanţă sau la primărie"

b$ după 8 zile, dar nu mai t%rziu de A zile la instanţă sau la primărie"

c $'), o *i% $a# n' -ai +:#*i' $e 7 *ile la in"+anţ, "a' la )#i-,#ie.


4. Ce#e#ile 2n -a+e#ia in"olenţei "a' conco#$a+'l'i )#een+i "'n+ $e co-)e+enţa

a$ +nstanţei în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant"

b T#ib'nal'l'i 2n a c,#'i ci#c'-"c#i)ţie 2&i a#e "e$i'l $ebi+o#'l"

c$ +nstanţei unde îşi are domiciliul reclamantul.


353



5. Hn ce +e#-en "e )o+ face co-)le+,#ile "a' -o$ific,#ile $i")'"e $e c,+#e in"+anţ,% "'b

"ancţi'nea an'l,#ii ce#e#ii% $e c,+#e #ecla-an+

a$ în termen de cel mult 1A zile de la primirea comunicării"

b 2n +e#-en $e cel -'l+ 1 *ile $e la )#i-i#ea co-'nic,#ii "

c$ în termen de cel mult 84 zile de la primirea comunicării.


7. Ce li)"'#i a+#ag n'li+a+ea ce#e#ii $e c(e-a#e 2n /'$eca+,

a$ arătarea motivelor de drept"

b$ arătarea dovezilor pe care se sprijină"

c a#,+a#ea -o+ielo# $e fa)+.


8. Ce#e#ile #efe#i+oa#e la obligaţiile $e 2n+#eţine#e "e o# $e)'ne la

a$ +nstanţa domiciliului reclamantului"

b$ +nstanţa domiciliului consumatorului"

c$ +nstanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant.


9. NCPC con"ac#,

a obliga+ii+a+ea #e)#e*en+,#ii ),#ţilo# 2n #ec'#" )#in aoca+ "a' con"ilie# /'#i$ic"

b$ principiul disponibilităţii"

c$ rolul activ al judecătorului.


1. Califica#ea co#ec+, $e c,+#e in"+anţ, a 'nei ce#e#i $e c(e-a#e 2n /'$eca+, a c,#ei

$en'-i#e a fo"+ "+abili+, g#e&i+ $e c,+#e ),#ţi

a$ constituie o derogare de la principiul disponibilităţii"

b$ nu poate fi realizată de către instanţă, av%nd în vedere că obiectul cererii de c7emare în

judecată este stabilit de reclamant prin cererea de c7emare în judecată"

c )oa+e fi efec+'a+, $e c,+#e in"+anţ,% a:n$ 2n e$e#e c, )#in acea+a n' "e -o$ific,

obiec+'l "a' ca'*a ce#e#ii% ci "e fiea*, $oa# $en'-i#ea )#oce$'#al, legal,@d$ niciuna din variantele de mai sus.

358



11. Li-i+ele )#oce"'l'i ciil "'n+ fia+e

a$ doar prin cererea de c7emare în judecată"

b$ doar prin cererea de c7emare în judecată şi prin prin cererea reconvenţională"

c &i )#in ce#e#ile $e in+e#enţie@


1!. D#e)+'l ),#ţii $e a ee#ci+a c,ile $e a+ac )#e,*'+e $e lege 2-)o+#ia 'nei (o+,#:#i

co#e")'n$e )#inci)i'l'i

a $i")onibili+,ţii@

b$ aflării adevărului"

c$ contradictorialităţii"


1. ;o#-'la#ea &i $e)'ne#ea ce#e#ii $e #ec'*a#e% )en+#' o#ica#e $in+#e -o+iele $e

inco-)a+ibili+a+e #ela+i,% $'), -o-en+'l 2nc(eie#ii $e*ba+e#ilo# &i al )#on'nţ,#ii

(o+,#:#ii

a$ determină repunerea cauzei pe rol în vederea soluţionării cererii"

b a fi "ancţiona+, c' nel'a#ea ei 2n "ea-,@

c$ va fi soluţionată de instanţa superioară în calea de atac, dacă aceasta se e)ercită"


13. Hnc(eie#ea )#in ca#e "6a 2nc'iinţa+ #ec'*a#ea

a$ poate fi atacată cu recurs în termen de 1A zile de la ponunţare"

b n' e"+e "')'", nici'nei c,i $e a+ac@

c$ poate fi atacată odată cu 7otăr%rea pe fondul cauzei"d$ niciuna din variantele de mai sus.

14. Rec'*a#ea

a$ ca şi abţinerea, este reglamentată de norme de ordine publică"

b$ ca şi abţinerea, este reglementată de norme de ordine privată"

c e"+e #egle-en+a+, $e no#-e $e o#$ine )#ia+,@


35<



15. C(e-a#ea 2n /'$eca+, a al+o# )e#"oane o )oa+e face

a$ instanţa, din oficiu,

b$ numai reclamantul"

c a+:+ #ecla-an+'l% c:+ &i ):#:+'l@


17. Po+ fo#-'la $ecla#aţie $e abţine#e

a /'$ec,+o#ii@

b$ e)perţii judiciari"

c$ traducătorii"


18. ='n+ a$e,#a+e '#-,+oa#ele afi#-aţii

a$ judecătorul care a soluţionat un apel sau recurs este incompatibil să soluţioneze un al doilea

apel sau recurs declarat împotriva 7otăr%rii pronunţate în etapa rejudecării fondului după

anularea sau casarea 7otăr%rii cu trimitere"

b /'$ec,+o#'l ca#e a )#on'nţa+ o 2nc(eie#e in+e#loc'+o#ie 2n ca'*, n' )oa+e "ol'ţiona

aceea&i )#icin, 2n #ei*'i#e@

c$ este incompatibil judecătorul care şi!a e)primat punctul de vedere cu privire la o problemă

de drept înrudită cu cea din speţă"


19. Ce#e#ea $e c(e-a#e 2n ga#anţie

a f,c'+, $e #ecla-an+ "e a $e)'ne cel -ai +:#*i' ):n, la +e#-ina#ea ce#ce+,#ii

)#oce"'l'i 2nain+ea )#i-ei in"+anţe@

b$ este admisibilă şi în materia ordonanţei preşedinţiale"c$ poate fi introdusă at%t de intervenientul principal, c%t şi de cel accesoriu"


!. A#,+a#ea +i+l'l'i $#e)+'l'i

a "e a $e)'ne 2nain+ea )#i-ei in"+anţe 2n +e#-en'l )#e,*'+ )en+#' $e)'ne#ea

2n+:-)in,#ii% ia# $ac, 2n+:-)ina#ea n' e"+e obliga+o#ie% cel -ai +:#*i' la )#i-'l +e#-en

$e /'$eca+,@ b$ reprezintă, în toate cazurile, o veritabilă cerere de c7emare în judecată"

35A



c$ nu presupune obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a

cererii, spre deosebire de situaţia intervenţiei voluntare"


!1. In+#o$'ce#ea fo#ţa+, 2n ca'*,% $in ofici' a al+o# )e#"oane

a$ nu este posibilă, întruc%t încalcă principiul disponibilităţii instituit de lege"

b$ este posibilă numai în procedura contenciosului"

c "e $i")'ne% )#in 2nc(eie#e% ):n, la +e#-ina#ea ce#ce+,#ii )#oce"'l'i 2nain+ea )#i-ei

in"+anţe@


!!. Ece)ţia li)"ei $oe*ii cali+,ţii $e #e)#e*en+an+

a$ poate fi invocată de către parte pentru prima oară în calea de atac a apelului sau recursului

datorită caracterului său absolut"

b e"+e o ece)ţie $e fon$% ab"ol'+, &i -i+,@

c$ poate fi complinită oric%nd în faţa primei instanţe, c7iar dacă a fost invocată la primul

termen de judecată"


!. P#oc'#o#'l

a$ are dreptul de a pune concluzii, de a propune probe şi de a efectua acte de dispoziţie în

procesele civile în care participă"

b )oa+e )o#ni o#ice acţi'ne ciil, o#i $e c:+e o#i e"+e nece"a# )en+#' a),#a#ea

$#e)+'#ilo# &i in+e#e"elo# legi+i-e ale -ino#ilo#% ale )e#"oanelo# )'"e "'b in+e#$icţie &i

ale $i"),#'ţilo#@

c$ poate cere punerea în e)ecutare a oricăror titluri e)ecutorii"d$ niciuna din variantele de mai sus.

!3. Ece)ţia li)"ei $oe*ii cali+,ţii $e #e)#e*en+an+

a )oa+e fi inoca+, o#ic:n$ 2n faţa in"+anţei 2n faţa c,#eia n' "e face $oa$a cali+,ţii $e

#e)#e*en+an+ )en+#' acea e+a), )#oce"'al,@

b$ poate fi invocată p%nă la terminarea dezbaterilor în faţa primei instanţe"

c$ poate fi invocată numai la primul termen de judecată"d$ niciuna din variantele de mai sus.

35>



!4. Pen+#' a "e a$-i+e ece)ţia $e li+i")en$enţ, )#in+#e al+ele% e"+e nece"a# ca

a$ între cele două cereri să e)iste o str%nsă legătură de părţi, obiect, cauză"

b$ cele două cereri să se afle pe rolul instanţelor de fond şi cel puţin una dintre acestea să fie

competentă"

c cele $o', ce#e#i ", "e afle )e #ol'l in"+anţelo# $e fon$ &i a-bele in"+anţe ", fie

co-)e+en+e 2n "ol'ţiona#ea ce#e#ii%


!5. Con"+i+'ie 'n ca* $e )#o#oga#e /'$ec,+o#ea"c, a co-)e+enţei

a$ cone)itatea"

b "+#,-'+a#ea@

c$ litispendenţa"


!7. Valoa#ea ce#e#ii $e c(e-a#e 2n /'$eca+, "e a "+abili $'), '#-,+oa#ele #eg'li

a$ în cererile care au ca obiect un drept la prestaţii succesive, întotdeauna valoarea se va

calcula după valoarea prestaţiei anuale datorate"

b$ în cererea av%nd ca obiect un drept real asupra unui imobil, valoarea se va determina

întotdeauna după valoarea impozabilă"

c 2n ce#e#ile 2n -a+e#ie $e -o&+eni#e% aloa#ea "e a "+abili f,#, "c,$e#ea "a#cinilo# "a'

$a+o#iilo# -o&+eni#ii%


!8. Ce#e#ile al c,#o# obiec+ e"+e neeal'abil 2n bani "e "ol'ţionea*, 2n )#i-, in"+anţ, $e

a$ judecătorie, dacă legea nu prevede altfel" b$ tribunal, dacă litigiul este între profesionişti"

c +#ib'nal% in$ife#en+ $e cali+a+ea ),#ţilo#@


!9. C'#ţile $e a)el /'$ec, 2n )#i-, in"+anţ,

a$ cererile pentru recunoaşterea 7otăr%rilor date în ţări străine"

b$ doar în apel şi recurs"c ce#e#ile 2n -a+e#ie $e con+encio" a$-ini"+#a+i &i fi"cal@

355




. Co-)e+enţa +e#i+o#ial,

a$ este, de regulă, de ordine publică"

b$ este, prin e)cepţie, de ordine privată, dacă cererile sunt privitoare la drepturile reale

mobiliare sau imobiliare"

c e"+e al+e#na+i,% a+'nci c:n$ #ecla-an+'l a#e $e ale" 2n+#e $o', "a' -ai -'l+e in"+anţe

co-)e+en+e@


1. O#$onanţa )#e&e$inţial,

a$ are autoritate de lucru judecat faţă de o altă cerere de ordonanţă preşedinţială, c7iar dacă s!

au modificat împrejurările de fapt care au justificat!o"

b n' a#e a'+o#i+a+e $e l'c#' /'$eca+ a"')#a ce#e#ii )#iin$ fon$'l $#e)+'l'i@

c$ în toate cazurile, nu are autoritate de lucru judecat faţă de o altă cerere de ordonanţă

preşedinţială"


!. Ce#e#ea $e o#$onanţ, )#e&e$inţial,

a$ este întotdeauna de competenţa judecătoriei"

b$ este provizorie şi e)ecutorie"

c )oa+e aea ca obiec+ ),"+#a#ea 'n'i $#e)+ ca#e "6a# ),g'bi )#in 2n+:#*ie#e@


. Hnc(eie#ea $e a$-i+e#e 2n )#inci)i' 2n -a+e#ia )a#+a/'l'i

a "+abile&+e b'n'#ile "')'"e 2-),#ţelii% cali+a+ea $e co)#o)#ie+a#% co+a6)a#+e ce "e c'inefiec,#'ia &i c#eanţele n,"c'+e $in "+a#ea $e )#o)#ie+a+e co-'n, )e ca#e co)#o)#ie+a#ii le

a' 'nii faţ, $e alţii@

b$ este obligatorie în toate procesele de partaj"

c$ are autoritate de lucru judecat într!un dosar ulterior de partaj, dacă în cel în care a fost

pronunţată instanţa a dispus înc7iderea dosarului pentru imposibilitatea de partajare a

bunurilor"


35=



3. Ko+,#:#ea $e )a#+a/

a$ are efect declarativ de drepturi"

b$ în toate cazurile, este supusă numai apelului"

c n' e"+e "'"ce)+ibil, $e eec'+a#e "ili+,% $ac, ),#ţile $ecla#, 2n -o$ e)#e" c, n'

"olici+, )#e$a#ea b'n'#ilo#@


4. ='l+a

a$ nu este susceptibilă de e)ecutare silită"

b$ este o cauţiune"

c e"+e "')'", efec+'l'i $ecla#a+i al )a#+a/'l'i@


5. Pa#+a/'l /'$icia#

a$ are caracter declarativ"

b a#e ca#ac+e# con"+i+'+i%

c$ este obligatoriu dacă printre proprietari este şi un minor"


7. Ko+,#:#ea $e $io#ţ "e )oa+e )#on'ţa

a$ fie în şedinţă publică, fie în camera de consiliu"

b$ la cererea părţilor, în camera de consiliu şi dacă dacă instanţa va aprecia că astfel s!ar

asigura o mai bună administrare a probelor"

c n'-ai 2n &e$inţ, )'blic,@


8. Po+ fi -a#+o#i 2n )#oce"'l $e $io#ţ

a$ descendenţii părţilor, numai dacă au împlinit v%rsta de 1< ani,

b #'$ele &i afinii ),#ţilo#% c' ece)ţia $e"cen$enţilo#@

c$ şi descendenţii, dar aceştia sunt ascultaţi în camera de consiliu"


9. Hn -a+e#ia $io#ţ'l'i

356



a$ prezenţa reclamantului este obligatorie numai la prima zi de înfăţişare"

b a+:+ #ecla-an+'l% c:+ &i ):#:+'l )o+ fi #e)#e*en+aţi% 2n con$iţiile legii@

c$ judecata nu se poate desfăşura în absenţa p%r%tului"


3. Dac, "oţii "e 2-)ac, an+e#io# #,-:ne#ii $efini+ie a (o+,#:#ii $e $io#ţ

a$ instanţa respinge cererea de divorţ ca neîntemeiată"

b$ instanţa respinge cererea de divorţ ca nesusţinută"

c in"+anţa $i")'ne 2nc(i$e#ea $o"a#'l'i $e $io#ţ@


31. Dac, la )#i-'l +e#-en $e /'$eca+, la ca#e ),#ţile "'n+ legal ci+a+e 2n faţa in"+anţei n'

"e )#e*in+, #ecla-an+'l $a# "e )#e*in+, ):#:+'l

a ce#e#ea #ecla-an+'l'i "e a #e")inge ca ne"'"ţin'+,@

b$ cererea reclamantului se va respinge ca neîntemeiată,

c$ instanţa va trece la judecata cauzei"


3!. Con+e"+aţia la eec'+a#e.

a$ are ca obiect e)pres stabilit de lege doar e)ecutarea silită în sine"

b$ se introduce întotdeauna la instanţa de e)ecutare"

c )#iin$ l,-'#i#ea 2nţele"'l'i% 2n+in$e#ii "a' a)lic,#ii +i+l'l'i eec'+o#i' "e in+#o$'ce la

in"+anţa ca#e a )#on'nţa+ (o+,#:#ea ce "e eec'+,@


3. Te#-en'l )en+#' ee#ci+a#ea con+e"+aţiei la eec'+a#ea$ este de 1A zile de la comunicarea 7otăr%rii în cazul contestaţiei privind lămurirea

înţelesului, întinderii sau aplicării titlului e)ecutoriu"

b$ este acelaşi at%t în cazul contestaţiei la e)ecutare silită propriu!zisă, c%t şi în cazul

contestaţiei la titlu"

c e"+e $e 4 *ile $e la $a+a la ca#e 2nc(eie#ea eec'+o#'l'i /'$ec,+o#e"c a fo"+ co-'nica+,@


3=4



33 Pe calea con+e"+aţiei la +i+l'

a$ se poate modifica 7otăr%rea pusă în e)ecutare"

b$ se poate anula 7otăr%rea pusă în e)ecutare"

c n' "e )oa+e -o$ifica "a' an'la (o+,#:#ea )'", 2n eec'+a#e@


34. Ti+l'l eec'+o#i' #e)#e*en+a+ $e 'n )#oce"6e#bal $e con+#aenţie )oa+e fi $e"fiinţa+

a$ pe calea contestaţiei la e)ecutare"

b )e calea )l:nge#ii con+#aenţionale@

c$ pe calea cererii în anulare"


35. Con+e"+aţia la +i+l'

a$ pune în discuţie validitatea sau temeinicia titlului e)ecutoriu"

b$ poate duce la modificarea sau desfiinţarea titlului pus în e)ecutare"

c con+e"+, +i+l' eec'+o#i' ecl'"i "'b a")ec+'l 2nţele"'l'i% 2n+in$e#ii &i a)lic,#ii

$i")o*i+i'l'i@


37. Con+e"+aţiile la eec'+a#e

a "e /'$ec, $e '#genţ, &i c' )#ec,$e#e@

b$ se judecă după procedura prevăzută pentru prima instanţă sau apel, după caz"

c$ pot fi formulate pentru contradicţia dintre dispozitivul 7otăr%rii şi considerentele acesteia"


38. Hn ca*'l $io#ţ'l'i )en+#' "e)a#aţie 2n fa)+ 2n$el'nga+, a "oţilo#% $ac, ):#:+'l n' "e

)#e*in+, la nici'n +e#-en $e /'$eca+,

a in"+anţa a e#ifica ei"+enţa &i $'#a+a $e"),#ţi#ii 2n fa)+ a "oţilo# &i a )#on'nţa

$io#ţ'l $in c'l)a ecl'"i, a #ecla-an+'l'i@

b$ instanţa va pronunţa o 7otăr%re de desfacere a căsătoriei fără a administra probe, în baza

susţinerilor reclamantului"

c$ instanţa va verifica e)istenţa şi durata despărţirii în fapt a soţilor şi va pronunţa divorţul dinculpa e)clusivă a p%r%tului"

3=1




39. Con+e"+aţia la eec'+a#e )#o)#i'6*i", )oa+e fi fo#-'la+, )en+#'

a ne#e")ec+a#ea $i")o*iţiilo# )#ii+oa#e la 2nc(eie#ea $e 2nc'iiţa#e a eec'+,#ii "ili+e@

b$ clarificarea titlului e)ecutoriu"

c$ contradicţia dintre dispozitivul 7otăr%rii şi considerentele acesteia"


4. Dac, "6a fo#-'la+ o con+e"+aţie la eec'+a#e

a$ la primirea citaţiei, e)ecutorul judecătoresc este obligat de îndată să depună la instanţă"

b$ p%nă la prima zi de înfăţişare, dosarul de e)ecutare sau, după cau, copii certificate de acesta

de pe actele dosarului de e)ecutare în cauză"

c in"+anţa "e"i*a+, a "olici+a $e 2n$a+, o#gan'l'i $e eec'+a#e ",6i +#an"-i+,% 2n

+e#-en'l fia+% co)ii ce#+ifica+e $e ace"+a $e )e ac+ele $o"a#'l'i $e eec'+a#e 2n ca'*,@

d$ părţile nu sunt ciatate"

3=3



G. DREPT PENALPARTEA GENERALĂ

3=8



1. Noţi'nea $#e)+'l'i )enal

Denumirea %drept penal9, îşi are originea in cuv%ntul latin poena care înseamnă pedeapsă, deriv%nd, astfel, din sancţiunea aplicabilă pentru fapta interzisă.

+n literatura de specialitate se cunosc numeroase definiţii ale dreptului penal,

fiecare autor încerc%nd să surprindă trăsăturile esenţiale ale acestuia şi elementele saledistinctive.(v%nd în vedere susţinerile general valabile din literatura juridică de specialitate cu

privire la definirea dreptului penal, apreciem că dreptul penal se poate defini ca %sistemul normelor uridice care reglementeaă rela$iile de apărare socială prin intericerea cainfrac$iuni, sub sanc$iuni specifice denumite pedepse, a faptelor periculoase pentru valorile

sociale, n scopul apărării acestor valori, fie prin prevenirea infrac$iunilor, fie prin aplicarea pedepselor persoanelor care le săv'r+esc9.

!. Relaţiile $e a),#a#e "ocial, 6 obiec+ al $#e)+'l'i )enal

&a ramură distinctă a dreptului, dreptul penal are un obiect propriu de reglementare,reprezentat de o categorie specifica de relaţii sociale, numite relaţii de apărare sociala.

Aela$iile de apărare socială 8 represive +i de conformare 8obiect al dreptului penal .

Celaţiile de apărare socială ca obiect al dreptului penal se nasc din c7iar momentulintrării în vigoare a legii penale si nu din momentul săv%rşirii faptei interzise, aceasta,deoarece, dreptul penal se realizează cu preponderenta prin respectarea de bună voie anormelor sale, de regula destinatarii legii penale, conform%ndu!şi conduita cerinţelor normelor

penale.+n acest aspect rezida si rolul preponderent preventiv al dreptului penal în apărarea

valorilor sociale esenţiale ale societăţii.Celaţia socială de conformare se transformă în relaţie de conflict atunci c%nd este

încălcată obligaţia instituită prin norma penală, moment din care, pentru restabilirea ordinii dedrept, făptuitorul este obligat să suporte sancţiunea prevăzută de norma penală nesocotita.

. Nece"i+a+ea $#e)+'l'i )enal

-ecesitatea dreptului penal este determinată dea$ necesitatea apărării valorilor sociale/)istenta societăţii nu este posibilă fără apărarea sistemului de valori pe care aceasta

se fundamentează.

b$ e/isten$a fenomenului infrac$ional +i necesitatea combaterii lui Eenomenul infracţional, reprezent%nd totalitatea infracţiunilor săv%rşite la un momentdat într!o anumita societate, e)ista, nu poate fi ignorat, si, ca fapt real e)istent in societate,este evidenţiat de statistica penală.

c$ necesitatea reglementării uridice a ac$iunii de apărare a valorilor sociale Prin prevederea faptelor periculoase şi a sancţiunilor necesare pentru prevenirea şi

combaterea acestor fapte, societatea asigura o ocrotire reala a valorilor sale preocup%ndu!se,totodată, si de respectarea riguroasa a drepturilor infractorului pe care!l apără împotriva unor eventuale acţiuni.

3. In+enţia &i -o$ali+,ţile ei.

Ceglementată de art. 1> &od penal, vinovă ia are două forme, respectivț in+en iaț ișc'l)a.

3=<



4. C'l)aEapta prevăzută de legea penală este comisă din culpă c%nd făptuitorul prevede

posibilitatea producerii urmărilor ac iunii #inac iuț ț nii$, pe care nu le urmăre te, ori, de i nu leș ș

prevede, trebuie i poate să le prevadă.ș

&ulpa are două modalită i, i anumeț ș

a C'l)a c' )#ee$e#e #u urin a, temerea$ e)istă c%nd făptuitorul a prevăzutș țrezultatul faptei sale, nu a acceptat însă acest rezultat, ci a sperat neîntemeiat că el nu se va

produce #art. 1> alin. < lit. a &od penal$.b C'l)a f,#, )#ee$e#e #neglijen a$ e)istă atunci c%nd făptuitorul nu a prevăzutț

rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să!l prevadă #art. 1> alin. < lit. b &od penal$.&eea cecaracterizează culpa simplă este neprevederea de către făptuitor a rezultatului socialmente

periculos al faptei sale, în condiţiile în care el avea datoria de a prevedea acest rezultat şitotodată avea posibilitatea să!l prevadă, în condiţiile concrete în care a săv%rşit fapta. Pentrustabilirea vinovăţiei în forma culpei simple se folosesc două criterii un criteriu obiectiv prin acărui utilizare se urmăreşte să se stabilească dacă făptuitorul trebuia să prevadă rezultatulsocialmente periculos şi un criteriu subiectiv, prin care se urmăreşte să se verifice dacă

făptuitorul, care trebuia să prevadă rezultatul faptei sale, a avut în fapt posibilitatea să prevadăacest rezultat, dacă putea să!l prevadă în momentul săv%rşirii faptei.

&onform prevederilor art. 1> alin. > &od penal, fapta comisă din culpă constituieinfrac iune numai c%nd legea prevede în mod e)pres aceasta. /ste cazul infrac iunilor deț ț

vătămare corporală din culpă, ucidere din culpă, distrugere din culpă etc., în ale căror normede incriminare se prevede pedepsirea faptelor comise din culpă care au urmările respective.5. In+en ia $e), i+, ?)#ae+e#in+en ia.ț ș ț

De regulă, infrac iunile se comit cu inten ie sau din culpă.ț ț

/)istă unele situa ii c%nd rezultatul faptei comise este consecin a unei forme deț ț

vinovă ie mi)tă formată din inten ie peste care se supraț ț pune culpa.(semenea situa ii sunt reglementate de art. 1> alin. A &od penal, conform căruiaț

e)istă inten ie depă ită c%nd fapta const%nd într!o ac iț ș ț une sau inac iune inten ionată produceț ț

un rezultat mai grav care se datorează culpei făptuitorului./)emplul tipic de faptă comisă cu inten ie depă ită îl reprezintă infrac iunea de loviriț ș ț

sau vătămări cauzatoare de moarte #art. 16A &od penal$, care este realizată atunci c%nd secomit fapte din structura infrac iunii de loviri sau alte violen e ori a infrac iunii de vătămareț ț ț

corporală, însă în final survine decesul victimei.(stfel, făptuitorul ac ionează cu inten ie #diț ț rectă sau indirectă$, urmărind producerea

unui anumit rezultat, respectiv cauzarea de leziuni prin lovituri cu pumnul, corpuricontondente etc.

Bn urma loviturilor primite, victima se dezec7ilibrează i cade, lovindu!se de asfaltulș

sau pavajul străzii i ca urmare a căderii suferă leziuni grave care îi cauzează decesul.șCezultatul mai grav produs #moartea victimei$ nu este consecin a inten ieiț ț

făptuitorului #cauzarea de anumite suferin e fizice$, ci se datorează culpei fără prevedere peț

care o manifestă agresorul, deoarece acesta poate i trebuie să prevadă că în urma unor ac iuniș ț

violente c7iar de intensitate redusă, persoana vătămată poate să se dezec7ilibreze i să cadă înș

osea, iar în urma căderii poate suferi leziuni grave.ș

Bn majoritatea cazurilor, peste inten ia ini ială a făptuitorului se suprapune culpa fărăț ț

prevedere, însă în literatura de specialitate, opinia majoritară este aceea că în structurainten iei depă ite poate e)ista i culpa cu prevedereț ș ș 363

363 . =treteanu, op. cit., pag. 06".

3=>



7. A"e-,n,#i &i $eo"ebi#i 2n+#e in+enţie "i c'l)a c' )#ee$e#e

&ulpa cu prevedere are ca trăsătură comună cu intenţia prevederea rezultatului faptei,iar cu modalitatea intenţie indirectă are ca element comun împrejurarea că făptuitorul nuurmăreşte producerea rezultatului faptei. /a se deosebeşte însă de intenţia indirectă prin

neacceptarea de către făptuitor a rezultatului faptei.

8. Ac+ele )#e)a#a+o#ii. Noţi'ne "i fel'#i

1o$iune. (ctele de pregătire sau preparatorii reprezintă prima fază a perioadei e)ternea activităţii infracţionale şi constau în anumite acte, activităţi de procurare de date, informaţiiori adaptare a mijloacelor sau instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea infracţiunilor şi decreare a condiţiilor favorabile săv%rşirii acestora. (ctele de pregătire sunt posibile numai lainfracţiunile intenţionate.

Pentru a fi considerate acte de pregătire a infracţiunii, activităţile desfăşurate trebuie săîndeplinească anumite condiţii

a$ Din conţinutul activităţii să rezulte neîndoielnic că este efectuată pentru săv%rşireainfracţiunii. 9ă aibă, deci, un caracter univoc.

b$ (ctul preparator să se concretizeze într!o activitate obiectivă de creare a condiţiilor pentru săv%rşirea infracţiunii #e). procurarea de instrumente, de date, de informaţii în legăturăcu locul şi timpul unde urmează să fie săv%rşită infracţiunea etc$"

c$ (ctivitatea de pregătire să nu cuprindă acte ce intră în conţinutul elementuluimaterial al laturii obiective adică să nu facă parte din actele de e)ecutare"

d$ (ctele de pregătire să fie intenţionate. elurile actelor de pregătire.După natura lor actele de pregătire sunt acte de pregătire materială şi acte de pregătire

morală. (ctele de pregătire materială constau în pregătirea pentru săv%rşirea infracţiunii din punct de vedere material ca procurarea de instrumente, de mijloace, în adaptarea acestora pentru comiterea infracţiunii #e). procurarea unui cuţit, a unei substanţe otrăvitoare, a uneiscări, a c7eilor pentru desc7iderea încuietorilor etc$.

(ctele de pregătire morală constau în culegerea de date, informaţii cu privire la loculşi timpul în care urmează să se săv%rşească infracţiunea, în atragerea de complici. Prin actelede pregătire morală se creează condiţii psi7ice favorabile comiterii infracţiunii.

9. Regi-'l ac+elo# $e )#eg,+i#e 2n $#e)+'l )enal #o-:n ac+'al.

De principiu, in dreptul penal roman anterior, actele preparatorii nu au fost

incriminate. (ctele preparatorii, la unele infracţiuni, au fost incriminate insa, dar nu ca fazăde desfăşurare a activităţii infracţionale, ci prin asimilare cu tentativa #la unele infracţiunigrave prin folosirea e)presiei :=e consideră tentativă +i producerea sau procurareamiloacelor ori instrumentelor ...;$, sau ca infrac$iuni de8sine8stătătoare #atunci c%nd pericolullor este evident, c%nd caracterul lor este univoc ori ca acte de complicitate anterioară, c%ndsunt săv%rşite de altă persoană dec%t autorul, atunci c%nd acesta a săv%rşit o infracţiuneconsumata ori o tentativa pedepsibila.

Bn prezent, e)istă în &odul Penal incriminări e)prese ale actelor pregătitoare. 9pree)emplu, în art. <13 alin. 3 din noul &od Penal este prevăzută ca infracţiune distinctăefectuarea unor acte preparatorii #producere sau procurare de mijloace sau instrumentenecesare, luarea de măsuri, organizare, planificare etc.$, acte prin care este pregătită săv%rşirea

unor infracţiuni ca! trădare

3=5



! atentat contra unei colectivităţi! atentat care pune în pericol securitatea naţională! acte de diversiune! acţiuni ostile contra statului etc.

1. Ten+a+ia. Noţi'ne "i con$iţii

entativa este forma de infracţiune care se situează în faza de e)ecutare a infracţiunii,între începutul e)ecutării acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective şi

producerea rezultatului socialmente periculos.entativa este definită în doctrină ca formă a infracţiunii ce constă în punerea în

e)ecutare a intenţiei de a săv%rşi infracţiunea, e)ecutare care a fost întreruptă ori nu şi!a produs efectul deşi e)ecutarea a fost efectuată în întregime. entativa este deci o formăatipica a infrac$iunii căci întotdeauna rezultatul nu se va produce datorită întreruperii actuluide e)ecutare, sau datorită altor împrejurări, c%nd actul de e)ecutare a fost efectuat înîntregime.

Condi$iile tentativei. Din definiţia dată tentativei, rezultă condiţiile pe care aceastatrebuie să le îndeplinească a$ e)istenţa intenţiei de a săv%rşi o infracţiune" b$ punerea ine)ecutare a intenţiei de a săv%rşi infracţiunea" c$ e)ecutarea să fie întreruptă ori să nu!şi

producă efectul.

11. ;o#-ele +en+a+iei Eormele tentativei sunt următoarele A. Ten+a+ia )#o)#ie care are două modalită i, i anumeț ș

a Ten+a+ia 2n+#e#')+,% denumită i tentativă simplă, netermiș nată, imperfectă sauîndepărtată, constă în aceea că 7otăr%rea de a săv%r i infrac iunea este pusă în e)ecutare, însăș ț

e)ecutarea este întreruptă i nu se produce rezultatul, indiferent de factorul care împiedicăș

survenirea rezultatului urmărit de către infractor.b Ten+a+ia +e#-ina+,% denumită i perfectă, fără efect, fără reș zultat sau completă,

constă în aceea că activitatea infrac ională este dusă p%nă la capăt, dar din motiveț

independente de făptuitor nu se produce rezultatul socialmente periculos.

B. Ten+a+ia i-)#o)#ie% denumită i absurdă, reglementată de art. 83 alin. 3 &odș

penal care stipulează că nu e)istă tentativă atunci c%nd imposibilitatea consumării infrac iuniiț

este consecin a modului cum este concepută e)ecutarea.ț

Bn cazul acestei forme de tentativă, neproducerea rezultatului socialmente periculos

se datorează modului gre it de concepere a actiș vită ii infrac ionale, mijloacele, metodele,ț ț procedeele folosite de către făptuitor nefiind apte să producă vătămarea valorii sociale protejate prin norma penală. De e)emplu, făptuitorul î i propune să producă o vătăș mare în privin a vie ii, sănătă ii sau integrită ii corporale a unei per ț ț ț ț soane i în acest scop recurge laș

farmece, vrăji, desc%ntece sau îi administrează o substan ă care nu este to)ică, ci este totalț

lipsită de eficien ă. O asemenea faptă constituie tentativă improprie, pentru că prin natura eiț

nu poate să pericliteze valoarea socială vizată de către autorul ei.C. Ten+a+ia la fa)+a )'+a+i, vizează cazul c%nd obiectul material al infrac iunii nuț

e)istă în materialitatea sa, ci numai în imagina ia sau în credin a făptuitorului. /)emplu deț ț

faptă putativă la care nu e)istă posibilitatea producerii unei urmări socialmente periculoase,deoarece nu e)istă obiectul material i juridic vizat de către făptuitor, îl constituie infracţiuneaș

de întreruperea cursului sarcinii #art. 341 alin. 1 şi 3 &od penal$, c%nd persoana de se) femininconsideră că este însărcinată i efectuează sau acceptă manopere avortive, dar în realitate nuș

3==



e)istă sarcină. Bn astfel de situa ii, fapta nu periclitează o valoare socială, pentru că ea #via aț ț

copilului conceput, dar nenăscut$ nu e)istă dec%t în imagina ia femeii respective i, pe cale deț ș

consecin ă, nefiind producătoare de urmări socialmente periculoase, are caracter putativ.ț

1!. Inf#ac i'ni la ca#e +en+a+ia n' e"+e )o"ibil,ț

a D')a c#i+e#i'l ele-en+'l'i "'biec+i% tentativa nu este posibilă la6 infrac iunile comise din culpă, deoarece în cazul acestora nu poate fi vorba despreț

punerea în e)ecutare a 7otăr%rii de a săv%r i inș frac iunea"ț

6 infrac iunile omisive proprii, la care elementul material constă într!o inac iune, înț ț

neîndeplinirea unei obliga ii impuse de lege. (tunci c%nd obliga ia de a avea o anumeț ț

conduită trebuie îndeplinită de îndată, nefiind supusă unui termen, neîndeplinirea eiec7ivalează cu infrac iuț nea consumată. /ste cazul infrac iunilor de nedenun are sau de omisiț ț !une a sesizării #art. 3>> i 3>5 &od penal$ care, din punct de vedere maș terial, impun obliga iaț

personală a celui care cunoa te e)isten a unor infrac iuni de o gravitate deosebită de a sesizaș ț ț

organele judiciare, dar se abţine şi nu procedează în acest mod. (semenea fapte nu suntsusceptibile de forma imperfectă a tentativei, pentru că ele se consumă #produc rezultatul$

prin simpla neîndeplinire a obliga iei impuse de lege.ț

b Din )'nc+ $e e$e#e al ele-en+'l'i obiec+i% tentativa nu este posibilă laurmătoarele infrac iuniț

6 infrac iunile cu imediată consumare #sau cu e)ecutare promptă$ț 368, deoarece acesteanu au o desfă urare în timp a activită ii infrac ionale. omentul c%nd activitatea infrac ionalăș ț ț ț

începe coincide cu momentul c%nd infrac iunea se consumă i în acest sens invocăm infracț ș !iunile comise prin relatări, amenin ări etc. #mărturia mincinoasă, ameț ț nin area i altele$.ț ș

6 infrac iunile de obicei, datorită specificului elementului mateț rial ce presupunerepetarea aceleia i fapte materiale de un număr suficiș ent de mare care să ducă la concluziaunei practici, a unei îndeletniciri a făptuitorului de a repeta faptele incriminate.

P%nă în momentul în care se realizează numărul de acte materiale necesar, nu e)istăun început de e)ecutare în sensul legii penale, iar din momentul în care acest număr s!arealizat, infrac iunea este deja consumată #infractiunea de 7ărţuire art. 34= &od penal$. Pentruț

că infrac iunea e)istă numai dacă faptele incriminate se comit în mod repetat, este evident căț

o singură faptă nu poate să constituie tentativă pedepsibilă.6 infrac iunile formale #de atitudine, de pericol$, deoarece acesț tea se consumă în

momentul începerii activită ii infrac ionale, cum este cazul conducerii unui autove7icul peț ț

drumurile publice cu îmbiba ie alcoolică peste limita permisă de lege.ț

1. Inc#i-i'na#ea "i "anc+iona#ea +en+a+ieientativa este periculoasă şi este incriminată în legislaţia penală. Eiind o formă atipică deinfracţiune, conţinutul tentativei este e)aminat în doctrina penală ca orice conţinut deinfracţiune sub raportul condiţiilor pree)istente şi al conţinutului constitutiv.

9unt cunoscute două concepţii privind incriminarea tentativei a incriminăriinelimitate şi a incriminării limitate.

&odul penal rom%n adoptă în continuare principiul incriminării limitate a tentativei,întruc%t art. 88 alin. 1 &od penal stipulează că tentativa se pedepse te numai atunci c%nd legeaș

prevede în mod e)pres aceasta.+ncriminarea tentativei se realizează în două modalită i, după cum urmează înț

ultimul alineat al te)tului incriminator se arată că :tentativa se pedepse te; #de e)emplu art.ș

368 ;. Papadopol, D. Pavel, ormele unită$ii infrac$ionale n dreptul penal rom'n, Casa de Editură +i Presă Gansa =.A.3., Bucure+ti, "77, pag. ?! +i urm.

3=6



1== alin. 3 &od penal prevede că tentativa la infrac iunea de omor se pedepse te$ sau printr!oț ș

reglementare unică în cadrul unui articol în care se arată infrac iunile din cadrul unui capitolț

de infrac iuni la care tentativa este incriminată.ț

=anc+iona#ea +en+a+iei

Bn doctrina penală sunt cunoscute două concep ii, i anumeț ș6 sistemul parificării pedepsei care presupune sanc ionarea tenț tativei cu aceea iș

pedeapsă ca i infrac iunea consumată"ș ț

6 sistemul diversificării pedepsei care presupune sanc ionarea tentativei în limite maiț

reduse în raport cu cele prevăzute pentru infrac iunea consumată. Bn legisla iile unor stateț ț

#+talia, 2elgia, 9pania, (ustria$ reducerea pedepsei este obligatorie, pe c%nd în legisla iileț

altor state reducerea sau înlocuirea ei cu o specie de pedeapsă mai u oară este facultativăș

#Lermania, /lve ia etc.$.ț

&odul penal rom%n consacră sistemul diversificării pedepsei potrivit prevederile art.88 alin. 3 care stipulează că :tentativa se sanc ionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentruț

infrac iunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate;.ț

9anc ionarea tentativei cu limite de pedeapsă mai reduse în compara ie cuț ținfrac iunea consumată este pe deplin justificată, deoaț rece tentativa prezintă un pericol socialmai redus prin aceea că nu se produce urmarea prevăzută în te)tul incriminator.

Principiul reducerii la jumătate a limitelor legale ale pedepsei în cazul tentativei pedepsibile vizează doar pedepsele principale, nu i peș depsele complementare sau accesorii.

Ori de c%te ori legea prevede pedepse alternative pentru infrac iunea consumată,ț

instan a de judecată trebuie să stabilească pedeapsa pe care ar fi avut!o în vedere dacă fapta ar ț

fi îmbrăcat forma consumată, iar pedeapsa concretă trebuie să o aplice în limitele prevăzute delege pentru tentativă.

Bn acest sens, art. 88 alin. 3 teza a ++!a &od penal stipulează că atunci c%nd pentruinfrac iunea consumată legea prevede pedeapsa deț ten iunii pe via ă i instan a se orienteazăț ț ș ț

spre aceasta, tentativa se sanc ionează cu pedeapsa înc7isorii de la 14 la 34 de ani.ț

13. Ca*'#ile gene#ale $e ne)e$e)"i#e a +en+a+iei

Potrivit art. 8< alin. 1 &od penal :nu se pedepse te autorul care, înainte deș

descoperirea faptei, s!a desistat ori a încuno tiin at autorităș ț ile de comiterea acesteia, astfelț

înc%t consumarea să poată fi împiedicată sau a împiedicat el însu i consumarea infrac iunii;.ș ț

( adar, e)istă trei cazuri generale de nepedepsire a tentativei, i anumeș ș

A. De"i"+a#ea f,)+'i+o#'l'i

?egea penală nu stabile te con inutul institu iei desistării însă, în literatura deș ț țspecialitate, aceasta este definită ca o atitudine a făptuitorului care renun ă de bună voie săț

finalizeze activitatea infrac ională începută, cu toate că este con tient că poate să o deruleze înț ș

continuare36<.Pentru ca desistarea să constituie o cauză de nepedepsire a tentativei, trebuie

îndeplinite următoarele condi iiț

6 făptuitorul să înceapă activitatea infrac ională, însă aceasta să nu fie finalizată, ceeaț

ce presupune că desistarea este posibilă numai la tentativa întreruptă"6 renun area la continuarea activită ii infrac ionale începute să se datoreze înț ț ț

e)clusivitate 7otăr%rii făptuitorului care decide să întrerupă comiterea faptei, cu toate că are posibilitatea continuării acesteia"

36< @. ilipa+, 1oul Cod penal, vol. I (art. "8>6), Editura C.H. Bec, Bucure+ti, !!6, pag.075.

364



6 decizia de renun are la continuarea activită ii infrac ionale, din punct de vedereț ț ț

subiectiv, să nu fie influen ată de interven ia unor facț ț tori e)terni, cum ar fi surprindereafăptuitorului în momentul derulării faptei de către persoana vătămată, de către un organautorizat sau de către un ter etc.ț

-u este realizată această condi ie atunci c%nd făptuitorul, după ce e)ecută activitateaț

infrac ională din structura laturii obiective a inț frac iunii, nu o repetă, de i avea posibilitatea săț șo deruleze în continuare. ( a fiind, cu titlu e)emplificativ, nu e)istă desistare atunci c%ndș

făptuitorul love te victima cu parul în cap, dar nu repetă lovitura, cu toate că avea posibilitateaș

să o facă36A.Desistarea infractorului la tentativa infrac iunii întrerupte nu se pedepse te, în sc7imbț ș

sunt pedepsibile ca infrac iune consumată faptele îndeplinite p%nă în momentul desistării,ț

dacă prin ele însele întrunesc elementele constitutive ale altei infrac iuni. 9pre e)emplu, înț

cazul c%nd făptuitorul distruge sigiliul legal aplicat i pătrunde în vagonul de cale feratăș

pentru a sustrage bunuri, dar renun ă de bună voie la însu irea acestora, este e)onerat deț ș

răspundere penală pentru tentativă la infrac iunea de furt, însă răspunde penal pentruț

comiterea infrac iunii conț sumate de sine stătătoare de rupere de sigilii prevăzute de art. 3>4

&od penal.B. Hnc'no +iin a#ea a'+o#i+, ii $e c,+#e f,)+'i+o# $'), ",:# iș ț ț ș #ea fa)+eiPentru ca acest caz de nepedepsire a tentativei să fie operant, trebuie întrunite

următoarele cerin eț

6 făptuitorul să finalizeze activitatea infrac ională sub aspectul laturii obiective aț

infrac iunii"ț

6 să nu se producă urmarea socialmente periculoasă prevăzută în te)tul deincriminare, ceea ce înseamnă că acest caz de nepedepsire poate e)ista numai în situa iaț

tentativei terminate"6 între momentul finalizării activită ii infrac ionale i producerea rezultatului,ț ț ș

făptuitorul să încuno tiin eze autorită ile despre săv%r irea faptei"ș ț ț ș

6 încuno tiin area autorită ii să se datoreze atitudinii e)clusive a făptuitorului, înș ț ț

sensul că nu dore te producerea rezultatului faptei coș mise. &ondi ia nu este îndeplinită dacăț

făptuitorul încuno tiin ează auș ț toritatea după ce fapta săv%r ită a fost descoperită de o altăș

persoană, de un organ judiciar etc."6 autoritatea încuno tiin ată de către făptuitor să intervină i să împiedice producereaș ț ș

rezultatului socialmente periculos.Dacă autoritatea încuno tiin ată are atitudine pasivă i nu inter ș ț ș vine, indiferent de

motiv, făptuitorul nu beneficiază de acest caz de nepedepsire a tentativei, deoareceneproducerea rezultatului faptei este consecin a unor factori e)trinseci voin ei sale i nuț ț ș

împrejurării că el a încuno tiin at, iar autoritatea competentă nu a intervenit.ș ț

C. H-)ie$ica#ea con"'-,#ii inf#ac i'niiț&onceptul de împiedicare a producerii rezultatului constă în zădărnicirea de cătreautor, de bunăvoie, a producerii urmărilor vătămătoare ale faptei sale, după ce e)ecutareaac iunii tipice a avut loc în înț tregime, mai înainte ca fapta să fi fost descoperită36>.

Pentru ca împiedicarea producerii rezultatului să constituie o cauză de nepedepsire,este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condi iiț

6 fapta să fi fost în întregime e)ecutată, dar să nu se fi produs urmarea prevăzută delege. Din perspectiva acestei condi ii, împiedicaț rea producerii rezultatului este posibilă numai încazul tentativei terminate"

6 după comiterea faptei autorul să aibă o ac iune pozitivă, penț tru a zădărnici producerea rezultatului i ca efect al acestei atitudini, reș zultatul să nu survină.

36A 4rib. =uprem, sent. pen. nr. ?77"7?0, Aevista Aom'nă de Drept nr. >"7?0, pag. 6>.36> @. ilipa+, op. cit., pag. 576.

361



(ceastă condi ie delimitează în modul cel mai elocvent desistaț rea, care presupune uncomportament pasiv const%nd în omisiunea de a efectua alte acte de e)ecutare, deîmpiedicarea producerii rezultatului ce impune manifestarea unei atitudini active îndreptatecătre prevenirea efectelor care, în mod natural, ar urma să apară în urma săv%r irii fapteiș

penale"

6 manifestarea activă prin care autorul împiedică producerea rezultatului să fievoluntară, adică să nu fie determinată de presiunea unei cauze e)terne, fiind fără relevan ățmotivul pentru care de bună voie făptuitorul împiedică producerea rezultatului.

&ondi ia analizată este îndeplinită numai dacă interven ia voț ț luntară a făptuitoruluieste eficientă, în sensul că rezultatul nu se produce, dar nu i atunci c%nd în pofida atitudiniiș

acestuia nu este înlăturat rezultatul faptei comise"6 împiedicarea producerii rezultatului de către autor să aibă loc înainte de

descoperirea faptei penale, deoarece numai în această situa ie poate fi vorba despre o atitudineț

personală a făptuitorului de a împiedica producerea urmării socialmente periculoase avute învedere în te)tul de incriminare.

Descoperirea faptei nu presupune doar sesizarea organelor judiciare, în orice

modalitate, despre e)isten a infrac iunii, ci depistarea acț ț tivită ii infrac ionale de către oriceț ț persoană, cu condi ia ca aceasta să aibă capacitatea de e)erci iu deplină #nu are relevan ăț ț ț

descoperirea faptei de către un minor sub 1< ani sau de un alienat mintal, pentru că nu aucapacitatea juridică de a denun a$ț 365.

Prin întrunirea acestor condi ii, este e)onerat de răspundere peț nală făptuitorul careîmpiedică producerea rezultatului faptei comise. Bn sc7imb, dacă p%nă în momentulîmpiedicării producerii rezultatului, făptuitorul săv%r e te acte materiale specifice alteiș ș

infrac iuni, răspunde pentru comiterea acesteia în formă consumată. De e)emplu, infractorulț

pătrunde în timpul zilei pe u a neasigurată în locuin a victimei, toarnă substan ă inflamabilă iș ț ț ș

declan ează incendiul, însă din proprie ini iaș ț tivă stinge focul i nu se produce niciun fel deș

urmare prejudiciabilă. Bntr!o asemenea situa ie, făptuitorul este e)onerat de răspundere penalăț

pentru tentativă la distrugere, pentru că din proprie ini iativă împiedică producereaț

prejudiciului, în sc7imb răspunde pentru infrac iunea autoț nomă consumată de violare dedomiciliu const%nd în pătrunderea fără drept în domiciliul altuia.

14. Inf#acţi'nea "i-)l,

&a formă a unităţii naturale, infracţiunea simplă se caracterizează, sub raport obiectiv, printr!o singură acţiune sau inacţiune si printr!un singur rezultat, iar sub raport subiectiv, printr!o singură formă de vinovăţie.

+nfracţiunea simplă nu trebuie înţeleasă ca fiind rezultatul unei singure acţiuni #osingură lovitură în cazul vătămării corporale$, ea put%nd îngloba mai multe acte de e)ecutare

care nu au însă semnificaţie proprie, integr%ndu!se natural în activitatea infracţională unică.(ctele de e)ecutare multiple, nu pun în discuţie unicitatea celorlalte elemente ! obiect,subiect, forma de vinovăţie.

15. Inf#acţi'nea con+in',

1o$iune. &a formă a unităţii naturale, infracţiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în mod natural a acţiunii sau inacţiunii, ce constituie elementul material al laturiiobiective, după consumare, p%nă la intervenţia unei forţe contrare.

Epuiarea infracţiunii continue este dată de momentul intervenţiei unei forţe contrarecare poate avea ca sursă voinţa făptuitorului însuşi, intervenţia autorităţii, intervenţia altei

persoane.365 . =treteanu, op. cit., pag. 66.

363



+n legislaţia penală, infracţiunea continuă se identifică după elementul material allaturii obiective ce presupune o acţiune ori o inacţiune ce durează în timp, ca :deţinerea;,:reţinerea;, Ipurtarea;, ..conducerea unui autove7icul; etc.

eluri(ctivitatea infracţională la unele infracţiuni continue este susceptibilă de întreruperi

care sunt determinate de natura activităţii infracţionale #e). portul ilegal de uniformă poate fiîntrerupt noaptea şi reluat dimineaţa$. (ceste întreruperi sunt fireşti, ţin de natura activităţii şinu afectează unitatea infracţiunii continue. (stfel de infracţiuni sunt cunoscute în doctrina

penală sub denumirea de infracţiuni continue succesive.9unt infracţiuni continue permanente acelea pentru care este caracteristică

desfăşurarea activităţii infracţionale fără întrerupere, deci care nu necesită intervenţiafăptuitorului pentru prelungirea activităţii infracţionale. /ste importantă aceasta clasificare,deoarece orice întrerupere în cazul infracţiunilor permanente are valoarea unei epuizări ainfracţiunii, iar reluarea activităţii infracţionale înseamnă săv%rşirea unei noi infracţiunicontinue.

Data săv'r+irii infrac$iunii continue este importanta deoarece legea penală

aplicabilă în timp, va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la carese calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale şi în funcţie de care se stabileşteincidenţa unui act de clemenţă #amnistie, graţiere$. ot în funcţie de desfăşurarea activităţiiinfracţionale continue se va stabili legea penală aplicabilă în spaţiu, fiind cunoscută incidenţalegii penale rom%ne c7iar dacă numai o parte din infracţiune sau rezultatul s!a produs peteritoriul ţării #principiul ubicuităţii$. De asemenea, activitatea continuă începută înainte deîmplinirea v%rstei de 1< ani, nu va intra în infracţiunea continuă, iar dacă infracţiuneacontinuă începută în timp ce făptuitorul era minor se desfăşoară şi după ajungerea acestuia lamajorat, conform regulii unicităţii ilicitului penal, se va considera că întreaga activitateinfracţională s!a desfăşurat c%t timp infractorul era major.

17. Inf#acţi'nea $eia+,

1. Conce)+'l i fo#-ele inf#ac i'nii $eia+eș țPentru că nu este definită de legea penală, în doctrina i în pracș tica judiciară sintagma

:infrac iunea deviată; desemnează acea formă de infrac iune săv%r ită prin devierea fapteiț ț ș

materiale de la obiectul sau persoana împotriva căreia era îndreptată, datorită eroriifăptuitorului, asupra altei persoane sau altui obiect dec%t acela pe care voia să!l vatăme, pe deo parte, sau prin devierea ac iunii de la un obiect sau de la o persoană împotriva căreia eraț

îndreptată, asupra altui obiect sau asupra altei persoane, datorită gre elii făptuitorului, pe deș

altă parte.

+nfrac iunea deviată are două forme, i anumeț șa +nfrac iunea săv%r ită prin devierea ac iunii făptuitorului daț ș ț torită erorii acestuia îne)ecutarea ac iunii, spre un alt obiect sau altă persoană dec%t cea vizată #a a!zisa :eror inț ș

personam;$. De e)emplu, infractorul î i propune să omoare o anumită persoană, pe care înș

timpul nop ii o confundă cu alta i o ucide pe cea din urmă" sau dore te să fure ma ina uneiț ș ș ș

persoane despre care tie că este parcată într!un anumit loc, dar î i însu e te autoturismul altuiș ș ș ș

cetă ean care avea aceleaşi caracteț ristici şi fusese parcat înt%mplător în locul respectiv.b +nfrac iunea săv%r ită prin devierea ac iunii datorită gre elii făptuitorului înț ș ț ș

e)ecutarea faptei, spre un alt obiect sau o altă persoană dec%t cea vizată #a a!zisa :aberatioș

ictus;$. /ste cazul făptuitorului care urmăre te să împu te ori să lovească o anumită persoanăș ș

dintr!un grup i vatămă o altă persoană din grupul respectiv, ori î i propune să disș ș trugă un

autoturism din parcare, însă din greşeală avariază alt autoturism aflat în apropiere etc.!. =anc iona#ea inf#ac i'nii $eia+eț ț

368



Bn cazul infrac iunii deviate const%nd în situa ii faptice de natura celor e)emplificateț ț

mai înainte, sub aspect sanc ionator, se pune proț blema dacă trebuie aplicată o singură pedeapsă pentru fapta săv%r ită prin devierea ac iunii datorită erorii sau gre elii făptuitoruluiș ț ș

sau dacă, dimpotrivă, trebuie aplicate două sanc iuni una pentru infrac iunea comisă prinț ț

deviere i alta pentru tentativa la infrac iunea programată ini ial.ș ț ț

Căspunsul la această întrebare este diferit, fiind determinat, în principal, de formainfrac iunii deviate.ț

(stfel, în cazurile c%nd ac iunea inculpatului este deviată datoț rită erorii acestuia spreun alt obiect sau o altă persoană dec%t cea vizată, se aplică doar sanc iunea pentru faptaț

efectiv comisă, indiferent dacă îmbracă forma infrac iuni consumate sau a tentativeiț

pedepsibile. (ceastă solu ie se impune pentru că persoana sau obiectul vizat ini ial de cătreț ț

făptuitor, ca valori sociale, nu au fost lezate prin activitatea infrac ională întreprinsă. &uț

privire la aceste valori sociale dorite ini ial pentru a fi lezate de către inculpat, fapta răm%ne,ț

cel mult, în faza luării rezolu iei infrac ionale care, conform legii, în nicio situa ie nu seț ț ț

pedepse te. De aceea, făptuitorul trebuie sanc ionat numai pentru infrac iunea comisă efectivș ț ț

datorită erorii sale, nu i pentru tentativa la infrac iunea dorită av%nd ca obiect o anumităș ț

persoană sau un anumit bun.&u totul alta este situa ia infrac iunilor săv%r ite prin devierea ac iunii făptuitoruluiț ț ș ț

datorită gre elii sale spre un alt obiect sau altă per ș soană dec%t cele vizate.Bn doctrina judiciară s!au conturat două orientări diametral opuse în privin a acesteiț

problematici.Bntr!o primă opinie, dominantă, se sus ine că în cazul infrac iuț ț nii deviate datorită

gre elii făptuitorului e)istă o singură infrac iune, deoarece legea nu ocrote te numai o singurăș ț ș

persoană sau numai bunurile unei anumite persoane, ci persoana i bunurile sale, în general.ș

Hotăr%rea de a fura, ucide, lovi etc., fiind realizată efectiv, tentativa de săv%r ire a fapteiș

asupra persoanei vizate ini ial de către inculpat sau asuț pra bunului acesteia se absoarbe, caorice tentativă, în c7ip natural, în infrac iunea comisăț 36=.

Bn cealaltă opinie, minoritară, se consideră că în cazul devierii ac iunii datorităț

gre elii făptuitorului trebuie să se re ină un concurs de infrac iuni între tentativa infrac iunii peș ț ț ț

care inculpatul a decis să o săv%r ească ini ial i infrac iunea consumată sau tentativaș ț ș ț

pedepsibilă comisă ca urmare a devierii faptei sale asupra altui obiect sau altei persoane366.

18. Inf#acţi'nea con+in'a+,.

$oţiune. Condiţiile de e4istenţă a infracţiunii continuate. Data săv"rşirii infracţiunii continuate

+nfracţiunea continuată este forma unităţii legale de infracţiune caracterizată prinsăv%rşirea de către aceeaşi persoană, la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiaşi7otăr%ri infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, a unor acţiuni sau inacţiuni, care

prezintă fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni #art. 8A alin. 1 &od penal$.0nitatea infracţiunii continuate este creaţia legiuitorului care, din raţiuni de te7nică

legislativă şi de politică penală, pe baza legăturilor reale dintre acţiunile infracţionale ale uneisingure persoane, le!a reunit pe toate în cadrul unei singure infracţiuni.

Condi$iile de e/isten$ă a infrac$iunii continuate.

36= 4raian Pop, Drept penal comparat, Partea enerală vol. II, Clu, "75, pag. 05, I<ancea, Drept penal, Partea generală, Editura Didactică i Pedagogică, Bucure ti, "7?7,ș ș

pag. !8".366 I. Biro, . Basarab, Curs de drept penal al A.P.A., Partea generală, Bucure ti, "765,ș

pag. ">5. C. Bulai, Drept penal, "76, pag. !7.

36<



1. 0nitate de subiect activ. (ceeaşi persoană săv%rşeşte mai multe acţiuni sau inacţiuni#inclusiv unele acte în calitate de autor, iar altele în calitate de complice$

3. Pluralitatea actelor de e)ecutare. /ste îndeplinită această condiţie c%nd se săv%rşesccel puţin două acte de e)ecutare #acţiuni sau inacţiuni$ la intervale de timp nici prea scurte,nici prea lungi, unul consumat, iar cel de!al doilea poate fi c7iar rămas în faza de tentativă.

8. 0nitate de rezoluţie. /ste condiţia esenţială pentru unirea tuturor acţiunilor în cadrulaceleiaşi 7otăr%ri infracţionale, primare, cu care infractorul săv%rşeşte actele de e)ecutare.+ntenţia, reprezintă forma de vinovăţie pentru infracţiunea continuată. Cezoluţia infracţionalătrebuie să fie anterioară activităţii infracţionale şi să se menţină în linii generale pe parcursule)ecutării actelor ce compun acea activitate.

<. 0nitate de calificare juridică. (ctele de e)ecutare de acelaşi fel trebuie să prezintefiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Deci prin fiecare act de e)ecutare, ce constă înacţiune sau inacţiune, se realizează conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni. /le nu trebuie safie identice.

A. 0nitatea de subiect pasiv. (ceasta condiţie introdusă prin -oul &od Penal, impuneca acţiunile sau inacţiunile să fie săv%rşite de aceiaşi persoană în cadrul aceleiaşi rezoluţiuni

infracţionale, la intervale diferite de timp, împotriva unui subiect pasiv unic, în caz contrar vorbind de o pluralitate de infracţiuni.

Data săv'r+irii infrac$iunii continuate este importanta sub mai multe aspecte- de la momentul epuizării începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale- tot în funcţie de momentul epuizării se stabileşte incidenţa unui act de clemenţă"- aplicarea legii penale în timp care va fi cea în vigoare din momentul epuizării"- dacă actele de e)ecutare se situează pe teritorii diferite, legea penală rom%nă va fi incidenţa,

dacă o parte ori rezultatul s!a produs pe teritoriul Com%niei ! conform principiului ubicuităţii- tot în funcţie de momentul epuizării se stabileşte incidenţa legii penale în raport cu v%rsta

făptuitorului, astfel că, dacă făptuitorul a început e)ecutarea mai înainte de împlinirea v%rsteide 1< ani, aceste acte de e)ecutare nu se iau în considerare, ci numai cele după împlinireav%rstei de 1< ani, dacă au fost săv%rşire cu discernăm%nt, iar dacă infracţiunea continuată aînceput să fie comisă mai înainte de împlinirea v%rstei de 1= ani şi a continuat şi după aceasta,infractorul va răspunde penal ca major.

6nfracţiuni ce nu se pot săv"rşi !n mod continuat .+nfracţiunea continuată nu este posibilă

- la infracţiuni din culpă,- la infracţiunile care au un rezultat ireversibil,- la infracţiunile praeterintenţionate ,

! la cele care presupun repetarea activităţii pentru a realiza conţinutul infracţiunii#infracţiunile de obicei$.

19. T#a+a-en+'l )enal al inf#acţi'nii con+in'a+e.

Dintre toate formele unităţii legale, infracţiunea continuată este o cauză reală, deagravare facultativă a pedepsei pentru acea infracţiune

Potrivit art. 8> &P, in cazul infracţiunii continuate se aplica pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracţiunea săv%rşită, al cărui ma)im se poate majora cu cel mult 8 ani in cazul pedepsei înc7isorii sau cu cel mult o treime in cazul pedepsei amenzii.

Aecalcularea pedepsei pentru infrac$iunea continuată. Dacă după condamnareadefinitivă, sunt descoperite alte acţiuni sau inacţiuni, ce fac parte din conţinutul aceleiaşiinfracţiuni, pedeapsa se recalculează în funcţie de întreaga activitate infracţională, instanţa

put%nd aplica o pedeapsă mai aspră, ori să menţină pedeapsa anterior aplicată astfel înc%t nuva putea aplica o pedeapsă mai mică dec%t cea stabilită anterior #art.85 &p$.

36A



!. Inf#acţi'nea co-)le, 6 Noţi'ne. ;o#-e. =+#'c+'#a. =ancţi'ne +nfracţiunea comple)ă este definită în &odul penal ca fiind infracţiunea ce cuprinde în

conţinutul său, ca element constitutiv sau ca circumstan$ă agravantă, o acţiune sau o inacţiune

care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.(ceasta este creaţia legiuitorului, determinată de necesităţi de politică penală, dete7nică legislativă cat si de legăturile str%nse # uneori de la mijloc la scop$ între acţiunile oriinacţiunile ce intră în conţinutul acesteia şi care pun în evidenţă pericolul sporit al faptelor comise în această legătură faţă de situaţia c%nd astfel de fapte ar fi comise separat, fărălegătură între ele.

ormele infrac$iunii comple/e+n literatura juridică se face distincţie între a$ infracţiunea comple)ă forma tip şi b$

infracţiunea comple)ă ca variantă agravantă.a$ Infrac$iunea comple/ă formă tip sau infracţiunea comple)ă propriu!zisă se

caracterizează prin aceea că în conţinutul ei intră ca element o acţiune sau inacţiune ce

reprezintă conţinutul unei alte infracţiuni. Deci, infracţiunea comple)ă în această formă esteformată din reunirea de către legiuitor a două infracţiuni distincte şi crearea unei a treia,deosebite de cele înglobate.

/) infracţiunea de t%l7ărie este formată din reunirea a două infracţiuni distincte furtşi ameninţare, ori furt şi lovire sau alte violenţe # se tine seama de legătura str%nsă întreacţiunea de luare şi acţiunea de lovire sau alte violenţe ori de ameninţare, legătura de la mijlocla scop$.

b$ Infrac$iunea comple/ă ca variantă agravantă.&ea de!a doua formă a infracţiunii comple)e este cea care cuprinde în conţinutul său,

ca pe un element circumstan$ial agravant , o acţiune sau inacţiune ce reprezintă conţinutulunei alte infracţiuni #e) violul care a avut ca urmare moartea victimei, furtul săv%rşit prinefracţie ! cuprinde şi distrugerea, degradarea încuietorilor care poate constitui infracţiunedistinctă$.

+nfracţiunea comple)ă, ca variantă agravantă, poate fi şi rezultatul unei infracţiunicomple)e forma tip, care cuprinde în conţinutul ei circumstanţă agravantă conţinutul unei alteinfracţiuni #e) t%l7ăria care a avut ca urmare vătămarea integrităţii corporale, ori moartea

persoanei ori pirateria ! art.38> &.P.$.=tructura infrac$iunii comple/e+nfracţiunea comple)ă cuprinde în conţinutul său elementele infracţiunilor reunite sau

absorbite.Bn elementul material al infracţiunii comple)e sunt reunite acţiunile ce constituie

elementul material al infracţiunilor absorbite.&u privire la obiectul infracţiunii comple)e, acesta cuprinde, pe de o parte, un obiect juridic principal şi, pe de altă parte, un obiect juridic adiacent. Deci, obiectul infracţiuniicomple)e este #şi el$ comple).

După obiectul său juridic principal, infracţiunea comple)ă, aparţine unei categorii deinfracţiuni #e)emplu t%l7ăria este cuprinsă în grupul infracţiunilor contra avutului" ultrajul încategoria infracţiunilor contra autorităţii etc$.

orma de vinovă$ie pentru infracţiunea comple)ă tip este inten$ia, deoarece făptuitorul prevede rezultatul acţiunilor sale şi urmăreşte ori acceptă rezultatul acestora. 9pre deosebirede forma tip, în cazul infracţiunii comple)e varianta agravata, vinovăţia este praeterinten$ia.

Pedeapsa pentru infrac$iunea comple/ă.

9ancţiunea aplicabilă este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune.+nfracţiunea comple)ă săv%rşită cu intenţie depăşită, dacă s!a produs numai rezultatul

36>



mai grav al acţiunii secundare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentruinfracţiunea comple)ă consumată, fiind astfel reglementată e)pres o opinie jurisprudenţialăe)istentă şi sub vec7iul cod penal.

/ste posibil ca, după ce s!a aplicat pedeapsa pentru infracţiunea comple)ă, să sedescopere acţiuni sau inacţiuni, care fac parte din infracţiunea comple)ă. Bn acest caz,

condamnatul va fi judecat şi pentru acestea, iar pedeapsa anterioară se va recalcula în funcţiede întreaga infracţiune comple)ă. Pedeapsa se poate agrava faţă de cea iniţială, ori poaterăm%ne în aceleaşi limite, insa, nu poate fi aplicata o pedeapsa mai uşoara dec%t cea stabilităanterior #art.85 &.P.$.

!1. 0ino#i+a+ea f,)+'i+o#'l'i

$oţiune. inoritatea, cauză de neimputabilitate, este starea în care se găseştefăptuitorul minor, care în momentul săv%rşirii faptei prevăzute de legea penală nu împlinisev%rsta răspunderii penale.

9!a stabilit in art.118 alin.l &od penal că :minorul care nu a împlinit v%rsta de 1< ani

nu răspunde penal;, iar în alin.3 al aceluiaşi articol, că :minorul care are v%rsta între 1< şi 1>ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săv%rşit fapta cu discernăm%nt;.

Pentru minorul care nu a împlinit v%rsta de 1< ani se preumă absolut că nu areresponsabilitate penală. inorul care are v%rsta între 1< şi 1> ani este preumat relativ că nuare discernăm%ntul faptelor sale. (ceastă prezumţie fiind relativă se poate răsturna prindovada că la săv%rşirea faptei concrete a avut discernăm%nt. Dovada discernăm%ntului însăv%rşirea faptei concrete revine acuzării, în favoarea minorului e)ist%nd prezumţia relativă alipsei discernăm%ntului.

Condiţiile stării de minoritate.Pentru ca minoritatea făptuitorului sa înlăture caracterul penal al faptei, trebuie

îndeplinite următoarele condiţiia$ 9ă se săv%rşească o faptă prevăzută de legea penală.

b$ Eăptuitorul, la data săv%rşirii faptei, să nu îndeplinească condiţiile legale pentru arăspunde penal, adică să nu aibă împlinită v%rsta de 1< ani sau minorul sa fi avut v%rsta între1< şi 1> ani şi sa nu se fi constat ca săv%rşise fapta cu discernăm%nt.

5fecte juridice. Eapta prevăzută de legea penală săv%rşită de un minor care la data comiterii acesteia

nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal, nu se impune penal autorului.Eăptuitorul nu îndeplinea condiţiile de dezvoltare biopsi7ică care să!i permită înţelegereacaracterului acţiunilor sau inacţiunilor lui şi să le dirijeze în mod conştient. inoritatea este ocauză personală şi nu se răsfr%nge asupra participanţilor la săv%rşirea faptei. 9tarea de

minoritate înlătură caracterul penal al faptei şi pe cale de consecinţă şi răspunderea penală.Căspunderea civilă nu este înlăturată pentru persoanele care l!au avut sub îngrijire ori pază peminor şi dacă se reţine culpa acestora.

!!. A'+o#a+'l. Noţi'ne &i con$iţii.

&%nd o persoană săv%rşeşte singură, direct şi nemijlocit o infracţiune pentru care a luatsingur 7otăr%rea infracţională şi nu a fost ajutat la e)ecutarea infracţiunii de nici o persoană,este autorul acelei infracţiuni.

@utoratul este forma de participaţie penală în care o persoană săv%rşeşte prin acte dee)ecutare fapta prevăzută de legea penală si care presupune cooperarea şi a altor persoane la

comiterea infracţiunii în calitate de instigatori, de complici.

365



(utoratul este forma de participaţie esenţială şi necesară, fără de care nu pot e)istacelelalte forme de participaţie instigarea şi complicitatea.

9ub raport subiectiv, autorul acţionează întotdeauna cu inten$ie ! în cazul participaţiei proprii, iar în cazul participaţiei improprii acţionează din culpă sau fără vinovă$ie.

!. Coa'+o#a+'l. Noţi'ne &i con$iţii. Inf#acţi'ni ce n' )o+ fi co-i"e 2n coa'+o#a+

&oautoratul este forma de participaţie în care, la săv%rşirea unei fapte prevăzute delegea penală, şi!au adus contribuţia n mod nemilocit două sau mai multe persoane.

&oautoratul nu presupune e)istenţa şi a altor participanţi ! instigatori, complici ! dar nici nu îi e)clude, fiind deci posibilă at%t participaţia sub forma coautoratului fără alţi

participanţi c%t şi împreuna cu alţi participanţi ! instigatori şi complici.Condi$iile de e/istenta ale coautoratului a$ &oautoratul presupune contribuţia concomitentă sau succesivă, a cel pu$in două

persoane la comiterea faptei. (ctivităţile coautorilor nu trebuie să fie identice, ci să secompleteze într!o activitate unică.

b$ 9ub raport subiectiv coautoratul ca formă a participaţiei proprii presupunesăv%rşirea actelor de e)ecutare de către toţi participanţii cu aceeaşi formă de vinovăţie fieintenţia, fie culpa.

1u pot fi comise n coautoratF! infracţiunile ce presupun inacţiunea, c%nd obligaţia de a îndeplini o acţiune, o

activitate, de a ieşi din pasivitate, este personală.! infracţiunile ce presupun un subiect calificat #gestionar, funcţionar$, dec%t dacă

făptuitorii au calitatea cerută de lege.! infracţiunile ce se comit în persona propria, #spre e). mărturia mincinoasă,

dezertarea, vagabondajul, violul ş.a"$ pentru ca, in cazul acestora, acţiunea tipică, nu poate ficomisă dec%t de o singură persoană în acelaşi timp.

+nfracţiunile care nu permit coautorul ca formă a participaţiei penale, permit însăcelelalte forme de participaţie ! instigarea şi complicitatea, care, nu cunosc restr%ngeri.

!3. In"+iga#ea. Noţi'ne &i con$iţii.

+nstigarea este forma participaţiei penale ce constă în fapta de determinare cu intenţie, prin orice mijloace, de către o persoană numită instigator, pe alta persoana numită instigat, săsăv%rşească o faptă prevăzută de legea penală.

+nstigatorului îi aparţine 7otăr%rea de a săv%rşi o infracţiune, 7otăr%re pe care otransmite altei persoane numită instigat, care va săv%rşi infracţiunea.

Condi$iile instigării.a$ /fectuarea unei activităţi de determinare ! inoculare în conştiinţa instigatului sinsu+irea 7otăr%rii de a săv%rşi fapta prevăzută de legea penală ! din partea unei persoane,instigator, faţă de o altă persoană numită instigat.

Dacă instigatul nu si!a însuşit 7otăr%rea de a săv%rşi infracţiunea, nu va e)ista oinstigare perfectă ci o instigare fără efect sau neizbutită si nu se va realiza nici condiţia

participaţiei penale. ijloacele prin care se obţine determinarea instigatorului pot fi dintrecele mai diverse, de la rugăminţi, îndemnuri, promisiuni, oferire de cadouri, p%nă laconstr%ngerea acestuia.

(ctivitatea de determinare trebuie să se situeze în timp anterior luării 7otăr%rii de asăv%rşi fapta de către autor. &%nd activitatea la săv%rşirea unei fapte prevăzute de legea penală

are loc faţă de o persoană care luase deja 7otăr%rea să săv%rşească acea infracţiune serealizează o complicitate morală, o întărire a 7otăr%rii infracţionale luate anterior.

36=



b$ (ctivitatea de determinare să privească săv%rşirea unei fapte prevăzute de legea penală. -u este îndeplinită această condiţie c%nd determinarea priveşte pe un instigat, care nuare calitatea cerută de lege pentru comiterea faptei la care este determinat.

c$ +nstigatorul să acţioneze cu intenţie. &omiterea faptei şi de către instigat cu intenţie, realizează condiţiile unei instigări

proprii sau perfecte, iar c%nd instigatul săv%rşeşte fapta din culpă sau fără vinovăţie suntrealizate condiţiile unei instigări improprii sau imperfecte.d$ +nstigatul să fi săv%rşit fapta la care a fost instigat ori să fi realizat cel puţin o

tentativă pedepsibilă sau a început săv%rşirea faptei la care a fost determinat, dar ulterior s!adesistat ori a împiedicat producerea rezultatului.

!4. ;el'#ile in"+ig,#ii.

6nstigare proprie şi instigare improprie. După forma de vinovăţie cu care instigatul#autorul$ săv%rşeşte fapta se disting

a$\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\ Instigarea proprie sau perfectă se

caracterizează prin realizarea unei concordanţe sub raport subiectiv între instigator şi instigat,în care şi instigatul săv%rşeşte fapta cu intenţie"

b$ instigarea improprie sau imperfectă este caracterizată prin lipsa coeziunii psi7ice între instigator şi instigat. +nstigatul săv%rşeşte fapta din culpa sau c7iar fărăvinovăţie.

6nstigare simplă şi instigare calificată. După mijloacele folosite de instigator pentrudeterminarea instigatului să săv%rşească o faptă prevăzută de legea penală se disting

a$ instigarea simplă, c%nd mijloacele de determinare sunt simple obişnuite, ca dee). rugăminţi, îndemnuri etc"

b$ instigarea calificată, c%nd pentru determinarea instigatului se folosesc mijloacedeosebite ca oferirea de daruri, e)ercitarea de presiuni etc.

7nitate şi pluralitate de instigatori . După numărul persoanelor ce desfăşoarăactivitatea de instigare se disting

a$ instigarea cu un singur instigator b$ coinstigarea care presupune cooperarea mai multor persoane la determinarea unei

sau unor persoane să săv%rşească o faptă prevăzută de legea penală. &oinstigarea poate fifăcută concomitent sau succesiv. -u vor fi îndeplinite condiţiile unei coinstigări c%ndactivitatea de determinare are loc succesiv, iar instigatul a luat 7otăr%rea de a săv%rşiinfracţiunea după ce a fost determinat de primul instigator fiindcă activitatea celorlalţi nu maiare rol în determinare ci doar în întărirea 7otăr%rii infracţionale care este o activitate specificăcomplicelui.

6nstigare individuală şi instigare colectivă. După numărul persoanelor faţă de care sedesfăşoară activitatea de instigare se disting a$ instigarea individuală c%nd activitatea de determinare se desfăşoară asupra unei

persoane sau asupra mai multor persoane determinate. b$ instigarea colectivă ce se caracterizează prin instigarea unui număr nedeterminat de

persoane să săv%rşească o infracţiune sau infracţiuni. Datorită caracterului său periculos,instigarea colectivă este incriminată distinct ca infracţiune de sine stătătoare sub denumirea deinstigare publică şi apologia infracţiunilor ! art. 83< &p..

6nstigare imediată şi instigare mediată. După modul de acţiune a instigatorului pentrudeterminarea instigatului la săv%rşirea faptei prevăzute de legea penală se disting

a$ instigarea imediată care instigatorul se adresează nemijlocit instigatorului pentru

determinarea acestuia la săv%rşirea infracţiunii"

366



b$ instigarea mediată c%nd determinarea are loc prin intermediul altei persoane. Dacămediatorul transmite 7otăr%rea infracţională şi se limitează doar la acest rol el devinecomplice la săv%rşirea infracţiunii, iar c%nd la determinarea instigatului, mediatorul are şi ocontribuţie personală, el devine coinstigator.

6nstigare evidentă şi instigare ascunsă. După modul desc7is ori ascuns în care

acţionează instigatorul pentru determinarea instigatului să săv%rşească o faptă prevăzută delegea penală, instigarea poate fia$ instigare evidentă sau desc7isă sau e)plicită în care instigatorul e)pune desc7is

scopul său, de a!l convinge la săv%rşirea faptei pe instigat" b$ instigare insidioasă sau ascunsă c%nd instigatorul nu dă în vileag rolul său, c%nd

obţine determinarea instigatului, fără ca acesta să realizeze caracterul infracţional al fapteisale, la care a fost determinat.

6nstigare izbutită şi instigare neizbutită. După rezultatul obţinut în determinareainstigatului la săv%rşirea faptei prevăzută de legea penală se disting

a$ instigarea cu efect pozitiv, reuşită, c%nd instigatorul a reuşit să determine pe instigatsă accepte 7otăr%rea de a săv%rşi infracţiunea"

b$ instigarea cu efect negativ, în care instigatorul nu a reuşit să determine pe instigat săia 7otăr%rea de a săv%rşi infracţiunea. Bn această situaţie nu sunt îndeplinite condiţiileinstigării, iar persoana care a încercat determinarea nu este un participant.

Bn cazul instigării cu efect pozitiv se pot distinge diferite stadii ale realizării activităţiiinstigatului.

&%nd instigatul a săv%rşit fapta la care a fost instigat, sunt îndeplinite condiţiile uneiinstigări perfecte, reuşite.

&%nd instigatul a început săv%rşirea faptei, dar s!a desistat ori a împiedicat producerearezultatului ' sunt realizate condiţiile instigării instigatul va beneficia de cauza de impunitatea desistării şi împiedicării producerii rezultatului #art. 33 &.p.$, iar instigatorul va răspunde

penal. pentru instigare neurmată de e)ecutare.&%nd instigatorul a reuşit să!l determine pe instigat să ia 7otăr%rea de a săv%rşi

infracţiunea, dar ulterior s!a răzg%ndit şi nu a trecut la săv%rşirea faptei ori a trecut lasăv%rşirea faptei şi a realizat doar o tentativă nepedepsibilă, nu sunt realizate condiţiiledeoarece nu s!a săv%rşit o faptă prevăzută de legea penală instigatorul fiind vinovat deinfracţiunea de instigare neurmată de e)ecutare.

!5. Conc'#"'l $e inf#acţi'ni. Noţi'ne "i con$iţii Prin concurs de infracţiuni în doctrina şi legislaţia penală este desemnată forma

pluralităţii de infracţiuni ce constă din săv%rşirea a două sau mai multe infracţiuni, de cătreaceeaşi persoană, mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.

Condiţiile de e4istenţă ale concursului de infracţiuni.a$ Prima condiţie se referă la săv%rşirea a două sau mai multe infracţiuni de natură şigravitate diferite, prevăzute în codul penal ori în legile speciale sau în legile nepenale cudispoziţiuni penale, consumate ori rămase în faza de tentativă pedepsibilă, ori asimilatetentativei si indiferent de forma de vinovăţie cu care sunt comise.

b$ +nfracţiunile să fie săv%rşite de aceeaşi persoană. 0nitatea de subiect este de esenţaconcursului de infracţiuni. /ste îndeplinită condiţia şi atunci c%nd infractorul are calitatea deautor ori de participant la infracţiunile comise cat şi atunci c%nd infractorul a comis uneleinfracţiuni în timpul minorităţii iar altele după împlinirea v%rstei de 1= ani.

c$ 9ăv%rşirea infracţiunilor mai înainte de condamnarea definitivă a infractorului pentru vreuna din ele.

d$ +nfracţiunile comise, ori cel puţin două dintre ele să poată fi supuse judecăţii.(stfel, dacă infractorul este trimis în judecată numai pentru o infracţiune, deoarece pentru

844



celelalte sunt incidente cauzele de înlăturare a răspunderii penale ori cauze de impunitate ! nueste îndeplinită condiţia de e)istenţă a concursul

e$ +nfrac iunile să fie comise prin ac iuni sau inac iuni disț ț ț tincte ori să fie rezultatulunei singure activită i infrac ionale, care în concret realizează elementele constitutive ale maiț ț

multor infrac iuniț

f$ +nfrac iunile să fie comise la diferite intervale de timp, deț oarece atunci c%nd faptaincriminată se repetă la intervale mici de timp, activitatea infrac ională poate să constituie,ț

după caz, o infrac iune unică #unitate naturală de infrac iuni$ sau o infrac iune continuată. Bnț ț ț

acest conte)t, cu c%t intervalul de timp dintre faptele comise este mai mare, cu at%t mai multeste întrunită această condi ie a concursului de infrac iuni.ț ț

g$ +nfrac iunile să fie comise în baza unor rezolu ii infrac ioț ț ț nale distincte, deoarece însitua ia c%nd ac iunile infrac ionale sunt coț ț ț mise de către infractor în baza unei singurerezolu ii infrac ionale, pluț ț ralitatea de fapte comise nu constituie concurs de infrac iuni, ciț

infrac iț une continuată.

!7. ;o#-ele conc'#"'l'i $e inf#acţi'ni

9unt reglementate în mod e)pres în art. 8= &od penal, i anumeșA. Conc'#" #eal sau prin mai multe ac iuni #inac iuni$ e)istă ori de c%te ori aceea iț ț ș

persoană săv%r e te, în baza unor 7otăr%ri infrac ioș ș ț nale distincte i prin fapte separate, douăș

sau mai multe infrac iuni înaț inte de a fi condamnată pentru vreuna dintre ele. (ceastămodalitate de concurs se realizează i atunci c%nd una dintre infrac iuni este comisă pentruș ț

săv%r irea sau ascunderea altei infrac iuni.ș ț

?a r%ndul său concursul real de infrac iuni are două forme, după cum urmeazăț

a Conc'#" #eal "i-)l' în cazul căruia nu se cere condi ia e)isț ten ei vreunei legăturiț

între infrac iunile comise prin ac iuni sau inac iț ț ț uni distincte. 9ingurul element comun îlreprezintă faptul că infrac iuț nile sunt comise de acela i subiect activ.ș

&oncursul real simplu are două forme, i anumeș

6 concurs real simplu omogen c%nd toate faptele comise în baza unor rezolu iiț

infrac ionale distincte sunt de acela i fel #infractorul coț ș mite numai infrac iuni de furt, numaiț

infrac iuni de distrugere etc.$"ț

6 concurs real simplu eterogen c%nd infrac iunile concurente sunt de natură diferităț

#de e)emplu furt, distrugere, omor etc.$.b Conc'#" #eal ca#ac+e#i*a+ "a' califica+ o#i c' conei+a+e care se

particularizează prin e)isten a unei legături, a unui raport între infrac iunile comise de cătreț ț

aceea i persoană.ș

Bn cadrul acestei forme a concursului de infrac iuni, între faptele penale comise e)istăț

un raport de cauzalitate de la infrac iunea mijloc la infrac iunea scop, ca de la cauză la efect.ț ț

&oncursul real caracterizat are două forme, după cum urmează6 concurs cu cone)itate etiologică care presupune că o infrac iț une mijloc estesăv%r ită pentru a înlesni comiterea alteia sau pentru a fi posibilă realizarea acesteia #deș

e)emplu infractorul comite infrac iunea de violare de domiciliu pentru a! i însu i bunurile dinț ș ș

locuin a altuia sau comite infrac iunea de rupere de sigilii pentru a sustrage bunuri dinț ț

vagoanele aflate în trafic pe calea ferată$.Bn cazul concursului cu cone)itate etiologică, at%t infrac iunea mijloc c%t iț ș

infrac iunea scop pot fi comise numai cu inten ie, iar 7otăr%ț ț rea de a fi săv%r ite este anterioarăș

comiterii ambelor infrac iuni"ț

6 concurs cu cone)itate consecven ială care presupune că ultima infrac iune esteț ț

comisă pentru ascunderea alteia.

844 I. odor, Concursul cu cone/itate (caracteriat), Aevista =tudii i Cercetări Juridice nr.ș

"767, pag. 05.

841



Bn această cone)itate consecven ială, infrac iunea efect este coț ț misă întotdeaunanumai cu inten ie, pe c%nd infrac iunea cauză poate fi comisă nu numai cu inten ie, ci i dinț ț ț ș

culpă #de e)emplu conducătorul auto comite infrac iunea de părăsire fără drept a loculuiț

accidentului pentru a ascunde săv%r irea infrac iunii de vătămare corporală sau uciș ț dere dinculpă$.

B. Conc'#"'l fo#-al #sau ideal$ de infrac iuni e)istă atunci c%nd aceea i persoanăț școmite o singură ac iune sau inac iune care, datorită împrejurărilor în care a avut loc iț ț ș

urmărilor pe care le!a produs, realizează con inutul mai multor infrac iuni.ț ț

9pecific concursului formal de infrac iuni este faptul că printr!o rezolu ie infracț ț !ională unică i printr!o singură ac iune sau inac iune sunt lezate mai multe obiecte juridiceț ș ț ț

sau materiale.Eapta prevăzută de legea penală care întrune te elementele conș stitutive ale mai

multor infrac iuni poate fi comisă cu inten ie directă, inten ie directă i indirectă, din culpăț ț ț ș

c%nd ambele infrac iuni sunt comise cu această formă de vinovatie.ț

+n cazul concursului real, dacă activitatea materială din structura laturii obiective aunei infrac iuni este lipsită de semnifica ie juridică, celelalte infrac iuni pot e)ista în concurs,ț ț ț

pe c%nd în situa ia concursului formal, dacă ac iunea socialmente periț ț culoasă nu areconsecin e juridice, nu mai e)istă nicio infrac iune.ț ț

!8. Efec+ele ci#c'-"+anţelo# a+en'an+e. /fectele circumstanţelor atenuante suntaceleaşi indiferent dacă acestea sunt legale ori judecătoreşti.

&ircumstanţele atenuante constatate au ca efect reducerea cu "5 a limitelor specialeale pedepsei. 9e renunţă astfel la obligativitatea instanţei de a aplica o pedeapsă sub minimulspecial.

Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, în cazul reţineriicircumstanţelor atenuante se aplică pedeapsa înc7isorii de la 14 la 34 de ani.

rebuie reţinut că noul cod penal a prevăzut e)pres orientarea jurisprudenţialăanterioarotrivit cu care indiferent de numărul circumstanţelor atenuante, reducerea limitelor de pedeapsă se va efectua o singură dată.

!9. Ci#c'-"+anţele ag#aan+e legale.

&onstituie circumstanţe agravante următoarele împrejurări- 'ăv"rşirea faptei de trei sau mai multe persoane !mpreună Participarea mai multor persoane la săv%rşirea faptei imprimă acesteia un caracter

grav, pentru ca sporeşte îndrăzneala făptuitorilor, astfel înc%t, prin cooperarea acestora se

asigură consumarea infracţiunii, ştergerea urmelor infracţiunii si scade rezistenţa victimei înapărarea valorilor sociale.&ircumstanţa agravantă a participării mai multor persoane la săv%rşirea infracţiunii

este o circumstanţă reală care se răsfr%nge asupra participanţilor, în măsura în care aucunoscut!o ori au prevăzut!o, fiind necesară dovedirea cunoaşterii ori prevederii de cătrefiecare participant.

- 'ăv"rşirea infracţiunii prin acte de cruzime sau supunerea victimei la tratamentedegradante

1. =ăv'r+irea infrac$iunii prin cruime, presupune o sălbăticie în comitereainfracţiunii, urmărind provocarea de suferinţe mari victimei în cazul infracţiunii de omor.

3. =ăv'r+irea infrac$iunii prin supunerea victimei la tratamente degradante, presupune

potrivit jurisprudenţei &/DO, că tratamente aplicate victimei trebuie să atingă un prag minimde gravitate pentru a cădea sub incidenţa art. 8. (precierea gravităţii minime este relativă. /a

843



depinde de numeroşi factori, precum durata tratamentului aplicat, efectele sale fizice şi psi7ice asupra persoanei care le!a suferit, iar, în unele situaţii, se)ul, v%rsta şi starea desănătate a victimei #a se vedea, printre altele, +rlanda împotriva Cegatului 0nit al arii2ritanii, Decizia din 1= ianuarie 165=, 9eria ( nr. 3A, pag. >A, paragraful 1>3$.

-'ăv"rşirea infracţiunii prin metode sau mijloace de natură să pună !n pericol alte

persoane sau bunuri @- 'ăv"rşirea infracţiunii de către un infractor major/ dacă aceasta a fost comisă!mpreună cu un minor

(tragerea pe calea infracţională a minorului reprezintă o împrejurare agravantă pentrumajor. ajorul trebuie sa fi cunoscut situaţia că la comiterea infracţiunii, cooperează cu unminor. De aceea, eroarea cu privire la v%rsta minorului pe care îl credea major, înlăturăagravanta. Ji această agravantă este o circumstanţă reală şi se răsfr%nge, asupra tuturor

participanţilor majori care au cunoscut împrejurarea că la săv%rşirea infracţiunii participă şi unminor.

- 'ăv"rşirea infracţiunii profit"nd de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate/ datorată v"rstei/ stării de sănătate/ infirmităţii sau altor cauze/

- 'ăv"rşirea infracţiunii !n stare de into4icaţie voluntară cu alcool sau cu altesubstanţe psioactive/ c"nd a fost provocată !n vederea comiterii infracţiunii/

2eţia preordinată sau premeditată, cum mai este denumită în ştiinţa dreptului penal,este o circumstanţă agravantă care reflectă o periculozitate mai mare a făptuitorului care se

pregăteşte pentru săv%rşirea infracţiunii, provoc%ndu!şi această stare pentru a avea mai multcuraj în săv%rşirea faptei, ori pentru a o invoca în instanţă, ca împrejurare atenuantă.

Prin substanţe psi7otrope se înţelege acele substanţe stabilite prin lege la propunereainisterului 9ănătăţii.

- 'ăv"rşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită deo calamitate/ de starea de asediu sau de starea de urgenţă/

Periculozitatea infractorului este mai mare atunci c%nd el săv%rşeşte infracţiunea profit%nd de starea de tulburare produsă de o calamitate #cutremur, inundaţii, incendiu de proporţii etc$, c%nd oamenii se află în suferinţă, sunt preocupaţi de salvarea vieţii lor şi mai puţin de paza bunurilor.

- 'ăv"rşirea infracţiunii pe temei de rasă/ naţionalitate/ etnie/ limbă/ religie/ gen/orientare se4uală/ opinie/ apartenenţă politică/ convingere/ avere/ origine socială/ v"rstă/dizabilitate/ boală cronică necontagioasă sau infecţie A6%B'6D , ori alte !mprejurări deacest fel considerate de făptuitor drept cauză a inferiorităţii unei persoane !n raport cualtele.

. Efec+ele ci#c'-"+anţelo# ag#aan+e

5fectele circumstanţelor agravante !n cazul persoanei fizice. Prin dispoziţiile art.5= alin.l &od penal, s!a consacrat principiul agravări facultative a

pedepsei, în cazul constatării circumstanţelor agravante, at%t legale c%t şi judecătoreşti.Bn prezenţa circumstanţelor agravante, se aplică o pedeapsă către ma)imul principal,

iar dacă acesta este neîndestulător, în cazul pedepsei înc7isorii se poate aplica un spor de p%năla A ani, care nu poate depăşi o treime din acest ma)im, iar în cazul amenzii se poate aplica unspor de cel mult o treime din ma)imul special. ajorarea limitelor pedepsei se poate face osingură dată, indiferent de numărul circumstanţelor agravante reţinute.

Potrivit noului cod penal, c%nd in cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente doua saumai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei

prevăzute de lege pentru interacţiunea săv%rşită se reduc prin aplicarea succesiva a

848



dispoziţiilor privitoare la tentativa, circumstanţe atenuante si cazuri speciale de reducere a pedepsei, in aceasta ordine

Daca sunt incidente doua sau mai multe dispoziţii care au ca efect agravarearăspunderii penale, pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesiva a dispoziţiilor privitoare lacircumstanţe agravante, infracţiune continua, concurs sau recidiva.

1. Ca+ego#iile $e b'n'#i "')'"e confi"c,#ii ")eciale.

Prin dispoziţiile art. l13 &od penal, s!au determinat categoriile de bunuri supuseconfiscării speciale.

a? unurile produse prin fapta prevăzută de legea penală . Prin bunuri produse prinfapta prevăzută de legea penală, se înţeleg acele bunuri care au luat fiinţă prin săv%rşireafaptei, care deci nu au e)istat înainte de săv%rşirea faptei ca bancnote false, titluri de creditfalse, alimente falsificate ,inclusiv bunurile care au căpătat prin săv%rşirea faptei o astfel decalificare#de e). bunurile introduse în ţară prin contrabandă$.

b? unurile care au fost folosite/ !n orice mod/ sau destinate a fi folosite la

săv"rşirea unei fapte prevăzute de legea penală/ dacă sunt ale făptuitorului sau dacă/aparţin"nd altei persoane/ aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

/ste necesar, deci, ca acestea sa fi fost folosite la săv%rşirea infracţiunii si să aparţinăinfractorului sau dacă bunurile nu aparţin infractorului, ci altei persoane, este necesar caaceasta să ştie că infractorul foloseşte bunurile sale pentru săv%rşirea unei infracţiuni.

Bn practica judiciară s!a decis corect că nu pot fi confiscate autove7iculele cu careinculpaţii s!au deplasat în localitatea unde au v%ndut drogurile şi nici telefoanele mobile cuajutorul cărora aceştia au comunicat între ei, întruc%t aceste bunuri nu au fost folosite pentrusăv%rşirea infracţiunii, fapta put%nd fi comisă şi fără folosirea acestora, deci nu eraudeterminante pentru realizarea activităţii infracţionale. /ste supusă confiscării speciale şi armade v%nătoare folosită de inculpat în comiterea infracţiunii de braconaj. Dacă bunurile nu pot ficonfiscate deoarece nu sunt ale infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscutscopul folosirii lor, se confiscă bunuri sau ec7ivalentul în bani al acestora.

Dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faţă de natura şigravitatea infracţiunii, se dispune confiscarea în parte, prin ec7ivalent bănesc, ţin%nd seama deurmarea infracţiunii şi de contribuţia bunului la producerea acesteia.

?egea prevede şi o e)cepţie şi anume că nu poate fi dispusă această măsură în cazulinfracţiunilor săv%rşite prin presă. -u se pot confisca prin urmare bunurile folosite de ziarişti

pentru săv%rşirea infracţiunii cum ar fi calculatoare, aparate foto, aparate video şi alteasemenea bunuri.

c? unurile folosite/ imediat după săv"rşirea faptei/ pentru a asigura scăparea

făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului obţinut/ dacă sunt ale făptuitorului sau dacă/ aparţin"nd altei persoane/ aceasta a cunoscut scopul folosirii lor/2unurile folosite imediat după săv%rşirea faptei pentru a asigura scăparea infractorului

sau păstrarea foloaselor obţinute prin activitatea infracţională sunt acelea care au e)istat şianterior şi premeditat sau nu au fost folosite în scopul menţionat.

d? unurile care au fost date pentru a determina săv"rşirea unei fapte sau pentru arăsplăti un făptuitor

Bn această categorie intră sumele de bani ori alte bunuri ce au fost date infractorului pentru a!l determina să săv%rşească infracţiunea #de e). mărturie mincinoasă, trafic deinfluenţă etc.$

or fi confiscate bunurile şi atunci c%nd instigatul nu a trecut la săv%rşirea faptei, ori a

denunţat oferta ce i s!a făcut. -u este necesar pentru confiscarea acestor categorii de bunuri săse fi săv%rşit o infracţiune, ci este suficientă comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.

84<



e? unurile dob"ndite prin săv"rşirea faptei prevăzute de legea penală/ dacă nusunt restituite persoanei vătămate şi !n măsura !n care nu servesc la despăgubirea acesteia .

2unurile dob%ndite prin săv%rşirea faptei sunt acelea care au fost însuşite, care auajuns în mod direct ori indirect în stăp%nirea ilegală a unor persoane.

2unurile :dob%ndite; prin săv%rşirea faptei prevăzută de legea penală au o e)istenţă

anterioară săv%rşirii faptei. 9unt astfel bunuri dob%ndite prin săv%rşirea faptei prevăzute delegea penală bunurile furate, delapidate, bunurile obţinute prin înşelăciune, prin ameninţareetc.

&onfiscarea specială a bunurilor dob%ndite prin săv%rşirea faptei prevăzute de legea penală va putea fi luată numai în măsura în care bunurile nu sunt restituite persoanei vătămateori nu servesc la despăgubirea acesteia.

Dacă persoana vătămată nu este cunoscută, ori nu cere să fie despăgubită, bunurile nusunt supuse confiscării.

&%nd bunurile dob%ndite prin fapta prevăzută de legea penală au fost înstrăinate,sumele ori bunurile obţinute iau locul celor dob%ndite prin fapta prevăzută de legea penală şiconfiscarea specială a acestora se poate dispune de asemenea, numai c%nd nu servesc la

despăgubirea persoanei vătămate. Dacă făptuitorul a realizat din v%nzarea bunului furat osumă mai mare dec%t aceea pe care a fost obligat să o plătească părţii civile, diferenţa trebuiesă fie confiscată. &%nd bunul dob%ndit prin fapta prevăzută de legea penală a fost înstrăinatunui dob%nditor de bună!credinţă, atunci, s!a decis just în practica judiciară, că bunul nu poatefi confiscat, dar făptuitorul este obligat la plata sumei obţinută prin înstrăinarea bunului supusconfiscării speciale.

f? unurile a căror deţinere este interzisă de lege.+ntră în această categorie lucrurile a căror deţinere constituie o faptă prevăzută de

legea penală, şi deci implicit, ca orice faptă prevăzută de legea penală prezintă pericol social#de e). deţinerea de arme şi muniţii sau deţinerea de instrumente în vederea falsificării devalori$.

Aeguli comune privind luarea măsurii confiscării speciale. Dacă bunurile supuseconfiscării speciale nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri p%nă la concurenţavalorii acestora. +nstanţa poate să nu dispună confiscarea bunului dacă acesta face parte dinmijloacele de e)istenţă, de trebuinţă zilnică ori de e)ercitare a profesiei infractorului sau a

persoanei asupra căreia ar putea opera măsura confiscării speciale.

!. G#aţie#ea. Noţi'ne "i fel'#i.

&onform art. 1>4 alin. 1 &od penal, graţierea este măsura de clemenţă ce constă înînlăturarea, în total sau în parte, a e)ecutării pedepsei aplicate de instanţă ori în comutarea

acesteia în una mai uşoară.Lraţierea poate fi acordată individual , prin decret al Preşedintelui Com%niei, potrivitart.6< lit.d$ din &onstituţia Com%niei, sau colectiv, de către Parlament, prin lege organică,conform art.53 alin.#8$ lit.g$ din &onstituţie.

Lraţierea se acordă şi produce efecte in personam, dar poate fi acordată şi in remcondamnaţilor pentru anumite infracţiuni sau la pedepse de o anumită gravitate.

+elurile graţierii .După modul de acordare în raport cu persoanele cărora li se acordă se disting

gra$ierea individuală +i gra$ierea colectivă.a$ ra$ierea individuală este acordată de regulă la cererea celui condamnat. /a poate

fi acordată şi din oficiu. Lraţierea individuală se cere şi poate fi acordată numai după

răm%nerea definitivă a 7otăr%rii de condamnare, #art.8!11 din ?egea nr.A<>@3443 privindgraţierea şi procedura graţierii$

84A



Bn cazul revocării sau anulării am%nării aplicării pedepsei, termenul de prescripţie ae)ecutării pedepsei începe să curgă de la data c%nd 7otăr%rea de revocare sau anulare răm%nedefinitivă.

Pentru pedepsele cu suspendarea sub supraveg7ere, în privinţa cărora intervinerevocarea sau anularea, termenele de prescripţie a e)ecutării se calculează de la data c%nd

7otăr%rea de revocare sau anulare răm%ne definitivă.ot astfel, termenele de prescripţie a e)ecutării pedepselor, în cazul revocării liberăriicondiţionate, încep să curgă de la data c%nd 7otăr%rea de revocare răm%ne definitivă. Bnaceastă situaţie, în calculul termenului de prescripţie a e)ecutării pedepsei nu se include

pedeapsa aplicată inculpatului în întregul ei, ci doar restul de pedeapsă în privinţa căruia aoperat liberarea condiţionată.

Bn fine, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa înc7isorii, termenul de prescripţiea e)ecutării curge de la data c%nd 7otăr%rea de înlocuire răm%ne definitivă şi se calculează în funcţiede pedeapsa înc7isorii.

3. Bntreruperea si suspendarea cursului prescripţiei e)ecutării pedepsei

Bntreruperea termenului de prescripţie a e)ecutării pedepsei are loc în următoarelecazuri

a Prin începerea e)ecutării pedepsei, concretizată în încarcerarea condamnatului sau prin plata unei părţi din amendă, dacă instanţa de judecată a eşalonat e)ecutarea acestei pedepse.

b Prin săv%rşirea unei noi infracţiuni, întruc%t perseverenţa infracţională acondamnatului ani7ilează efectul produs de scurgerea timpului şi readuce în actualitateinfracţiunea comisă, pedeapsa aplicată anterior şi conduita antisocială periculoasă ainfractorului.

c Prin sustragerea de la e)ecutare, după începerea e)ecutării pedepsei, ca dee)emplu prin săv%rşirea infracţiunii de evadare, sau prin neplata în totalitate a pedepseiamenzii, după ce condamnatul a plătit una sau mai multe rate din amenda eşalonată.

/fectul întreruperii cursului prescripţiei e)ecutării pedepsei constă în curgerea unuinou termen de prescripţie cu aceeaşi durată de la data sustragerii de la e)ecutare după ceaceasta a început sau de la data comiterii noii infracţiuni, ceea ce înseamnă că perioada detimp calculată de la momentul începerii e)ecutării pedepsei p%nă la data intervenirii cauzei deîntrerupere nu se ia în calcul.

Deoarece în cazul prescripţiei e)ecutării pedepsei nu este reglementată o prescripţiespecială, cum este prevăzută în situaţia prescripţiei răspunderii penale, termenul de prescripţiea e)ecutării pedepsei trebuie să curgă neîntrerupt şi integral.

4. ='")en$a#ea c'#"'l'i )#e"c#i)ţiei eec'+,#ii )e$e)"ei

&onform art. 1>< alin. 1 &od penal, cursul termenului prescripţiei e)ecutării pedepseieste suspendat în condiţiile şi cazurile prevăzute de &odul de procedură penală.

De e)emplu, 7otăr%rea instanţei de judecată prin care este admisă cererea de am%naresau de întrerupere a e)ecutării pedepsei înc7isorii sau detenţiunii pe viaţă, suspendă curgereatimpului de prescripţie a e)ecutării acestora841.

ot astfel, p%nă la soluţionarea unei contestaţii în anulare, instanţa sesizată, lu%ndconcluziile procurorului, poate suspenda e)ecutarea 7otăr%rii a cărei anulare se cere.

/fectul suspendării cursului prescripţiei e)ecutării pedepsei constă în aceea că timpul

care curge pe durata suspendării nu se ia în calcul. Din momentul în care încetează cauza de841 4rib. =uprem, dec. pen. nr. "!67"7?", A.A.D. nr. "!"7?", pag. "?6.

845



suspendare, prescripţia e)ecutării pedepsei îşi reia cursul, astfel că timpul scurs p%nă la dataintervenirii cauzei de suspendare este inclus în durata totală a termenului de prescripţie

prevăzut de lege.

5. Efec+ele )#e"c#i)ţiei

Prescripţia e)ecutării pedepsei. stinge e)ecutarea pedepsei principale şi odată cu ea,si pedeapsa accesoriePotrivit art. 1>3 alin. > &od penal sunt imprescriptibile! pedepsele complementare aplicate persoanelor fizice care se pun în e)ecutare după

împlinirea termenului de prescripţie a e)ecutării pedepselor principale #conform art. >= alin. 1lit. c &od penal$"

! măsurile de siguranţă aplicate persoanelor fizice, deoarece aceste sancţiuni penaleau ca scop înlăturarea unor stări de pericol şi preînt%mpinarea săv%rşirii faptelor prevăzute delegea penală care pot să subziste şi după împlinirea termenelor de prescripţie a e)ecutării pe!depselor. Prin urmare, prescripţia nu înlătură e)ecutarea pedepselor complementare si nu produce

efecte asupra măsurilor de siguranţă. (ceasta înseamnă că măsurile de siguranţă se vor e)ecuta indiferent de timpul scurs de la luarea acestora p%nă la prinderea făptuitorului.?egiuitorul rom%n a prevăzut imprescriptibilitatea e)ecutării pedepselor principale pronunţate

pentru infracţiunilor contra păcii şi omeniri, datorita gravitaţii dosebite a acestor infracţiuni.

7. Reabili+a#ea $e $#e)+ $oţiune si condiţiiCeabilitarea de drept este forma de reabilitare ce intervine din oficiu pentru anumite

condamnări de mică gravitate, la împlinirea de către condamnat a condiţiilor prevăzute delege. Ceabilitarea de drept operează în virtutea legii, fără a fi necesară cererea fostuluicondamnat pentru obţinerea ei.

Ceabilitarea de drept intervine, potrivit dispoziţiilor &odului penal, în cazulcondamnării la amendă sau la pedeapsa înc7isorii, care nu depăşeşte 3 ani sau la pedeapsaînc7isorii a cărei e)ecutare a fost suspendata sub supraveg7ere, dacă în decurs de 8 ani de lae)ecutarea pedepsei, condamnatul nu a săv%rşit o alta infracţiune.

Ceabilitarea persoanei juridice are loc daca in decurs de trei ani, de la data la care pedeapsa amenzii sau după caz, pedeapsa complementara, a fost e)ecutata sau considerata cae)ecutata si persoana juridica nu a mai săv%rşit o alta infracţiune.

Condiţiile reabilitării de dreptBn conformitate cu prevederile art. 1>A &od penal, condiţiile reabilitării de drept sunt

următoarele

a &ondamnarea să constea în pedeapsa amenzii sau în pedeapsa înc7isorii de celmult doi ani, indiferent că este aplicată pentru o singură infracţiune sau pentru o pluralitate deinfracţiuni.

Bn astfel de situaţii, reabilitarea de drept survine la e)pirarea e)ecutării pedepseiaplicate sau la data considerării acesteia ca e)ecutată, nefiind necesară îndeplinirea vreuneicondiţii de către fostul condamnat, aşa cum se prevedea în vec7ea reglementare a acesteiinstituţii juridice.

b &ondamnarea să constea în pedeapsa înc7isorii indiferent de cuantum, a căreie)ecutare a fost suspendată sub supraveg7ere. Bn această situaţie pedeapsa se considerăe)ecutată la e)pirarea termenului de supraveg7ere, dacă persoana condamnată a respectattoate măsurile şi obligaţiile prevăzute de lege şi impuse prin 7otăr%rea de condamnare.

c +ndiferent de natura pedepsei aplicate şi de modalitatea de e)ecutare dispusă deinstanţă, în decurs de 8 ani de la data e)ecutării sau considerării pedepsei ca e)ecutată,

84=



condamnatul să nu comită o altă infracţiune.

8. Reabili+a#ea /'$ec,+o#ea"c,. Noţi'ne "i +e#-ene

Potrivit art. 1>> &od penal, reabilitarea judecătorească este reabilitarea ce se

acordă, la cererea fostului condamnat, de către instanţa de judecată, în urma verificăriiîndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege.(v%nd în vedere că se acordă în toate cazurile în care nu operează reabilitarea de drept,

deci indiferent de natura infracţiunii şi de gravitatea pedepsei aplicate, reabilitarea judecătorească este socotită ca fiind forma tipică, modalitatea principală de înlăturare aconsecinţelor ce rezultă dintr!o condamnare.

9pre deosebire de reabilitarea de drept, care intervine din oficiu la îndeplinireacondiţiilor prevăzute de lege, reabilitarea judecătorească presupune nu doar îndeplinireacondiţiilor, ci şi constatarea acestora de către instanţa de judecată şi apoi pronunţarea, pe bazalor, a reabilitării printr!o 7otăr%re judecătorească843.

&a şi în cazul reabilitării de drept, obţinerea prin 7otăr%re judecătorească a

reabilitării face să înceteze toate decăderile, interdicţiile şi incapacităţile survenite în urmacondamnării, astfel că persoana în cauză este reintegrată pe deplin în societate din punct devedere juridic.

Obţinerea reabilitării judecătoreşti, ca de altfel şi intervenirea reabilitării de drept, nuau ca urmare obligaţia de reintegrare a condamnatului în funcţia din care a fost e)clus în urmacondamnării şi nici de redare a gradului militar pierdut.

D'#a+a +e#-enelo# $e #eabili+a#e /'$ec,+o#ea"c,

&onform art. 1>> alin. 1 &od penal, termenele de reabilitare judecătorească sunturmătoarele

a < ani, în cazul condamnării la pedeapsa înc7isorii mai mare de 3 ani, dar care nudepăşeşte A ani"

b A ani, în cazul condamnării la pedeapsa înc7isorii mai mare de A ani, dar care nudepăşeşte 14 ani"

c 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa înc7isorii mai mare de 14 ani sau în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată sau înlocuită cu pedeapsa înc7isorii"

$ 14 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, consideratăe)ecutată ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de prescripţie a e)ecutării pedepsei saua liberării condiţionate.

Calc'l'l +e#-enelo# $e #eabili+a#eermenele de reabilitare judecătorească se calculează de la data c%nd a luat sf%rşite)ecutarea pedepsei principale sau de la data c%nd aceasta s!a prescris.

Bn cazul amenzii, termenul curge din momentul în care amenda a fost ac7itatăintegral sau de la data c%nd e)ecutarea acesteia s!a prescris în orice alt mod.

Pentru condamnatul a cărui pedeapsă a fost graţiată total sau parţial, termenul dereabilitare judecătorească curge de la data actului de graţiere, atunci c%nd la acea dată7otăr%rea de condamnare nu era definitivă, sau de la data răm%nerii definitive a 7otăr%rii decondamnare, dacă actul de graţiere se referă la infracţiuni aflate în curs de judecată.

Bn ceea ce priveşte calculul termenului de reabilitare, atunci c%nd e)ecutarea pedepsei înc7isorii a fost suspendată sub supraveg7ere, art. 1>5 alin. < &od penal stipulează

843 A.. =tănoiu, 1oul Cod penal comentat, vol. I (art. "8>6), coordonator . @ntoniu, Editura C.H. Bec, Bucure+ti, !!6, pag. "!58"!0.

846



că termenul curge de la data e)pirării termenului de supraveg7ere.

9. Reoca#ea libe#,#ii con$iţiona+e

Potrivit art 14< &od penal, daca pe durata supraveg7erii persoana condamnata nu

respecta, cu rea credinţa, masurile de supraveg7ere sau nu e)ecuta obligaţiile impuse, instanţarevoca liberarea si dispune e)ecutare restului de pedeapsa. Daca cel condamnat, dupăacordarea liberării, a săv%rşit o noua infracţiune, care nu a fost descoperita in termenul desupraveg7ere si pentru care s!a pronunţat o condamnare la pedeapsa înc7isorii, c7iar dupăe)pirarea acestui termen, instanţa revoca liberarea si dispune e)ecutarea restului de pedeapsa.Pedeapsa pentru noua infractiunea se stabileşte si se e)ecuta, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidiva sau de la pluralitatea intermediară.

(ceste dispoziţii se plica si in cazul liberării condiţionate din e)ecutarea pedepseidetenţiei pe viata

3. An'la#ea libe#,#ii con$iţiona+e.

Potrivit art 14A &od penal, in situaţia in care pe parcursul termenului de supraveg7erese descoperă ca persoana condamnata săv%rşeşte o noua infracţiune pana la acordarealiberării, pentru care i s!a aplicat pedeapsa înc7isorii c7iar după e)pirarea termenului,liberarea se anulează, aplic%ndu!se după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni,recidiva, pluralitate intermediară. Daca sunt îndeplinite condiţiile legale, instanţa poate acordaliberarea condiţionata. Daca s!a dispus liberarea, termenul de supraveg7ere se calculează de ladata acordării primei liberări.

Daca după liberare, instanţa dispune e)ecutarea pedepsei rezultante, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, nee)ecutată la data anularii liberării, seva e)ecuta după e)ecutarea pedepsei înc7isorii.

814



TE=TE GRILĂDREPT PENAL 6 PARTEA GENERALĂ

1.entativa nu se pedepseştea$ atunci c%nd făptuitorul s!a desistat, a împiedicat producerea rezultatului maiînainte de descoperirea faptei sau a incuno tiin at autorită ile după săv%r iș ț ț ș rea faptei. b$ numai atunci c%nd făptuitorul a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei

producerea rezultatului" c$ numai atunci c%nd făptuitorul s!a desistat de la săv%rşirea faptei pusa in e)ecutare,

mai înainte ca organul de urmărire penal

3. +nacţiunea constaa$ intr!o acţiune directa si nemijlocita a infractorului"

b$ intr!o intervenţie activa a infractorului"

c$ într!o atitudine a făptuitorului care nu face ceva ce legea penală impune sa facă"

8. +n literatura juridica străina dreptul penal mai este cunoscut sub denumireaa$ drept criminal"

b$ drept judiciar"c$ drept infracţional"

<. Prin principiul umanismului legii penale se înţelege caa$ întreaga reglementare penala trebuie sa pornească de la interesele fundamentale ale

omului" b$ întreaga activitate in domeniul dreptului penal trebuie sa se desfăşoare pe baza legii

si in conformitate cu legea"c$ întreaga reglementare penala funcţionează ca o garanţie a libertăţii pesoanei

deoarece, fără săv%rşirea unei infracţiuni nu se poate antrena răspunderea penala a unei persoane"

A. Principiul conform căruia infrac$iunea este unicul temei al răspunderii penalea$ presupune asigurarea prevenirii săv%rşirii faptelor periculoase, at%t prin conformare

cat si prin constr%ngere fata de cei care săv%rşesc asemenea fapte" b$ reprezintă o garanţie a libertăţii persoanei întruc%t, in sensul ca fără săv%rşirea unei

infacţiuni, nu se poate antrena răspunderea penala a unei persoane"

c$ presupune stabilirea si aplicarea sancţiunilor de drept penal in funcţie de gravitateafaptei săv%rşite, de periculozitatea infractorului, de necesităţile de îndreptare a acestuia "

>. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penala$ presupune luarea in considerare a intereselor fundamentale ale omului"

b$ reprezintă o garanţie a libertăţii persoanei întruc%t, fără săv%rşirea unei infracţiuni,nu se poate antrena răspunderea unei persoane"

c$ presupune stabilirea si aplicarea sancţiunilor de drept penal in funcţie de gravitateafaptei săv%rşite, de periculozitatea infractorului, de necesităţile de îndreptare a acestuia"

5. 9istemul sancţionator pentru concursul de infracţiuni adoptat de &odul penal roman

este a$ sistemul cumulului aritmetic sau al adiţionării pedepselor"

811



b$ sistemul mi)t al cumulului aritmetic si al absorbţiei pedepselor" c$ sistemul contopirii juridice cu spor de pedeapsă în limita prevăzută de lege.

=. +nfracţiunile care au in conţinutul lor referiri la rezultatul produs sunta$ infracţiuni materiale sau de rezultat"

b$ infracţiuni de pericol"c$ infracţiuni formale"

6. Prin retroactivitatea legii penale se înţelegea$ aplicarea prevederilor legale infracţiunilor săv%rşite cat timp legea penala respectiva

se afla in vigoare" b$ aplicarea prevederilor unei legi penale faptelor comise după ieşirea din vigoare a

legii respective"c$ aplicarea prevederilor unei legi penale, a efectelor ei asupra unor fapte comise

înainte de intrarea in vigoare a legii respective"

14. Daca legea de dezincriminare intervine in cursul urmăririi penalea$ nu produce nici un efect deoarece ea se aplica numai faptelor săv%rşite după

momentul intrării ei in vigoare, conform principiului activităţii legii penale" b$ se va pronunţa ac7itarea"c$ se va pronunţa scoaterea de sub urmărire penala sau se va clasa cauza"

11. Daca legea de dezincriminare intervine după condamnarea definitivaa$ nu produce nici un efect deoarece ea se aplica numai faptelor săv%rşite după

momentul intrării ei in vigoare, conform principiului activităţii legii penale" b$ se rejudecă respectiva cauza si se pronunţa ac7itarea.c$ pedeapsa nu se mai pune in aplicare sau, daca a început e)ecutarea, aceasta va

înceta"

13. &onstiţutia Com%niei estea$ o lege fundamentala"

b$ o lege ordinara.c$ o lege penala"

18. Principiul ultraactivităţii legii penale, consacrat de art. 5 &.penal, se aplica numai pentru

a$ legile penale speciale"

b$ legile penale e)traordinare"c$ legile penale temporare"

1<. 9ubiectii raportului juridic penal sunt"a$ doar persoanele fizice si juridice.

b$ doar statul si persoanele fizice"c$ statul, persoanele fizice si juridice, ca destinatari ai legii penale"

1A. Caportul juridic penal de conformare se naştea$ din momentul intrării in vigoare a normei cu caracter penal"

b$ din momentul edictarii normei cu caracter penal"

c$ in momentul in care norma cu caracter penal este încălcată

813



1>. Caportul juridic penal de conflict se naştea$ in momentul intrării in vigoare a normei cu caracter penal"

b$ in momentul citirii actului de sesizare"c$ in momentul săv%rşirii infracţiunii"

15. /)ista doua tipuri de raporturi juridice penalea$ raporturi juridice penale de conformare si raporturi juridice penale de conflict" b$ raporturi juridic penale interne si raporturi juridice penale e)terne"c$ raporturi juridice penale legale si raporturi juridice penale ilegale"

1=. +n cadrul raportului juridic penal, statul estea$ subiect dominant"

b$ subiect adiacent"c$ subiect secundar"

16. /)trădarea este un act

a$ administrativ" b$ juridic, bilateral, politic"c$ unilateral"

34. Principiul activităţii legii penale presupunea$ legea penala este activa de la intrarea ei in vigoare si pana la ieşirea din vigoare"

b$ legea penala se aplica unor fapte si după ieşirea ei din vigoare"c$ legea penala se aplica unor fapte comise înainte de intrarea ei in vigoare"

31. &are este momentul intrării in vigoare a unei legi penale]a$ la data adoptării de către Parlament

b$ la data publicării in onitorul Oficial"c$ la 8 zile de la publicarea in onitorul Oficial"

33. omentul iniţial al unei legi penale estea$ momentul intrării in vigoare"

b$ momentul iniţiativei legislative"c$ momentul aplicării legii"

38. După poziţia pe care o are statul in realizarea e)trădării, aceasta poate fia$ e)trădarea temporara si e)trădare permanenta"

b$ e)trădare activa si e)trădare pasiva"c$ e)trădare simpla si e)trădare comple)a.

3<. rasaturile esenţiale ale infracţiunii sunta$ pericolul social al faptei si vinovăţia"

b$ vinovăţia, răspunderea penala si pedeapsa"c$prevederea faptei in legea penală, savarsirea cu vinovă ie, caracterulț

nejustificat@ilicit al faptei i imputabilitatea.ș

3A. Eaptele care constituie infracţiuni si pedepsele ce se aplica infractorilor sunt prevăzute

a$ in legi penale si 7otăr%ri ale guvernului" b$ in legi penale si decrete ale preşedintelui Com%niei"

818



c$ numai in legi penale" 3>. inovăţia cuprindea$ numai factorul intelectiv sub forma prevederii sau a posibilităţii prevederii de către

subiect a urmărilor socialmente periculoase"

b$ numai factorul volitiv care consta in voinţa subiectului de a săv%rşi fapta si dorinţade a produce in realitate urmările socialmente periculoase"c$ doi factori factorul volitiv si factorul intelectiv"

35. inovăţia e)ista atuncia$ c%nd acţiunea sau inacţiunea care prezintă pericol social este săv%rşită cu intenţie

sau din culpa" b$ c%nd acţiunea sau inacţiunea care prezintă pericol social este săv%rşită numai cu

intenţie"c$ c%nd acţiunea sau inacţiunea care prezintă pericol social este săv%rşită cu intenţie

directa si praeterintentie"

3=. /)ista intenţie directa, ca forma a vinovăţiei, atunci c%nd a$ făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu!1 accepta, socotind fără temei, ca el nu

se va produce" b$făptuitorul prevede rezultatul faptei sale si deşi nu!1 urmăreşte, accepta producerea

lui"c$ făptuitorul, prevede rezultatul faptei sale si urmăreşte producerea lui, prin săv%rşirea

acelei fapte"

36. /)ista intenţie indirecta ca forma a vinovăţiei, atunci c%nda$ făptuitorul prevede rezultatul faptei sale si deşi nu!1 urmăreşte, accepta

eventualitatea producerea lui" b$făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu!1 accepta, socotind fără temei ca el nu

se va produce"c$ făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, doreşte si urmăreşte producerea lui prin

săv%rşirea acelei fapte. 84. /)ista culpa cu prevedere ca forma a vinovăţiei, atunci c%nda$ făptuitorul prevede rezultatul faptei sale si deşi nu!1 urmăreşte accepta producerea

lui" b$ făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu urmăreşte producerea lui si socoteşte

fără temei, ca acest rezultat nu se va produce"c$ făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia si putea sa!1 prevadă"

81. /)ista culpa simpla sau greşeala ca forma a vinovăţiei atunci c%nda$ făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu urmăreşte producerea lui si socoteşte

fără temei, ca acest rezultat nu se va produce b$ făptuitorul prevede rezultatul faptei sale si deşi nu!1 urmăreşte accepta producerea

lui"c$ $ făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia si putea sa!1 prevadă"

83. Praeterintenţia ca forma a vinovăţiei e)ista

a$ in situaţia in care făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia si puteasa!1 prevadă"

81<



b$ in situaţia in care făptuitorul doreşte si urmăreşte ori accepta producerea unor urmări periculoase, insa in realitate se produc, din culpa, urmări mai grave dec%t cele urmăritesau acceptate.

c$ in situaţia in care făptuitorul prevede rezultatul mai grav al faptei sale si deşi nu!1urmăreşte, accepta producerea lui"

88. &onţinutul constitutiv al unei infracţiuni este dat dea$ totalitatea condiţiilor cerute de lege cu privire la împrejurările comiterii unei

infracţiuni. b$ totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca o fapta sa constituie infracţiune"c$ totalitatea condiţiilor cerute de lege cu privire la latura obiectiva si latura subiectiva"

8<. O infracţiune are un conţinut agravat sau calificat atunci c%nda$ este săv%rşită de mai multe persoane"

b$ este săv%rşită de un infractor recidivist"c$ pe l%ngă condiţiile necesare pentru e)istenta ei in forma tipica, cuprinde si

alte circumstanţe de agravare sau calificare"

8A. Obiectul juridic al unei infracţiuni îl constituiea$ relaţiile sociale vătămate sau periclitate prin săv%rşirea faptei"

b$ bunul sustras sau distrus prin săv%rşirea faptei,c$ obiectivul urmărit de infractor prin săv%rşirea faptei"

8>. Pentru a fi subiect activ al unei infracţiuni, o persoana fizica trebuie saîndeplinească următoarele condiţii

a$ sa aibă v%rsta minima ceruta de lege si sa fie responsabila din punct de vedere penal"

b$ sa aibă v%rsta minima ceruta de lege, sa fie responsabila si sa aibă posibilitatea de adecide libera si neconstr%nsa asupra săv%rşirii infracţiunii"

c$ sa săv%rşească fapta cu vinovăţie".

85. Persoana juridica va fi subiect activ al infracţiunii atunci c%nd a$ infracţiunea a fost săv%rşită in realizarea obiectului ei de activitate sau in interesul

ori in numele persoanei juridice si cu forma de vinovăţie prevăzuta de legea penala" b$ infracţiunea are legătura cu atribuţiile de serviciu ale societăţii comerciale,

autorităţii ori instituţiei respective"c$ persoana juridica nu poate fi subiect activ al infracţiunii"

8=. 9ubiect pasiv general al unei infracţiuni estea$ persoana fizica sau juridica care au devenit victime ale infracţiunii"

b$ persoana fizica sau juridica care a suferit răul produs prin infracţiune"c$ statul"

86. Prin :verbum regens; se înţelege a$ urmarea periculoasa"

b$ elementul material al laturii obiective a infracţiunii"c$ scopul infracţiunii"

<4. 0rmarea imediata care se produce prin săv%rşirea unei infracţiuni sematerializează

81A



a$ fie intr!un rezultat, fie intr!o stare de pericol" b$ numai intr!un rezultat palpabil"c$ in rezultatul socialmente periculos" <1. Dovedirea raportului de cauzalitate este necesara in legătura cu

a$ infracţiunile de pericol" b$ infracţiunile de rezultat"c$ infracţiunile grave"

<3. obilul unei infracţiunia$ desemnează scopul urmărit de făptuitor"

b$ desemnează acel sentiment #dorinţa, tendinţa, pasiune$ care conduce la naşterea inmintea făptuitorului a ideii săv%rşirii unei infracţiuni si care îl determina sa o săv%rşească"

c$ desemnează finalitatea urmărita de făptuitor prin săv%rşirea infracţiunii"

<8. 9copul săv%rşirii unei infracţiuni

a$ desemnează acel sentiment #dorinţa, tendinţa, pasiune$ ce conduce la naşterea inmintea făptuitorului a ideii săv%rşirii unei anumite infracţiuni"

b$ desemnează finalitatea urmărita prin săv%rşirea faptei"c$ desemenază aptitudinea psi7ica a făptuitorului fata de fapta si urmările acesteia" <<. Perioada e)terna a săv%rşirii unei infracţiuni intenţionate cuprindea$ $ faza actelor de pregătire, faza actelor de e)ecutare si faza urmărilor"

b faza actelor de pregătire, faza actelor de e)ecutare si faza urmărilor"c$ faza actelor de pregătire, faza tentativei si faza infracţiunii fapt consumat"

<A. De principiu, legiuitorul roman, a adoptata$ teza incriminării actelor preparatorii"

b$ teza incriminării doar a unor acte preparatorii"c$ teza neincriminarii actelor preparatorii"

<>. /)ista tentativa perfectaa$ atunci c%nd făptuitorul e)ecuta integral activitatea infracţionala fără insa a se

produce rezultatul specific infracţiunii puse in e)ecutare" b$ atunci c%nd făptuitorul începe e)ecutarea elementului material al laturii obiective a

infracţiunii, insa pe parcursul desfăşurării, e)ecutarea este întreruptă si nu poate fi dus pana la capat"

c$ atunci c%nd făptuitorul e)ecuta integral activitatea infracţionala insa rezultatul nu se produce datorita mijloacelor defectuoase folosite de către acesta in comiterea faptei"

<5. /)ista tentativa imperfectaa$ atunci c%nd făptuitorul începe e)ecutarea elementului material al laturii obiective a

infracţiunii, insa pe parcursul desfăşurării e)ecutarea este întrerupta si nu poate fi dusa pana lacapat"

b$ atunci c%nd făptuitorul e)ecuta in întregime elementul material al laturii obiective ainfracţiunii si cu toate acestea rezultatul urmărit nu se produce"

c$ atunci c%nd făptuitorul nu e)ecuta elementul material al laturii obiective deoarecerenunţa sa mai comită infracţiunea.

81>



<=. entativa nu este posibilaa$ la infracţiunile săv%rşite cu intenţie indirecta"

b$ la infracţiunile comisive"c$ la infracţiunile de obicei"

<6.entativa nu este posibilaa$ in cazul infracţiunii comisive"

b$ in cazul infracţiunii continuate"c$ $ in cazul infracţiunii cu e)ecutare prompta"

A4. entativa se pedepseştea$ la fel cu infracţiunea consumata"

b$ cu o pedeapsa prevăzuta cu amenda judiciara"c$ cu o pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracţiunea consumata, ale cărei limite se

reduc la jumătate"

A1. 9unt susceptibile de forma fapt epuizata$ infracţiunile continue"

b$ infracţiunile deviate"c$ infracţiunile comple)e"

A3. 9unt susceptibile de forma fapt epuizata$ infracţiunile continuate"

b$ infracţiunile deviate"c$ infracţiunile comple)e"

A8.9unt susceptibile de forma fapt epuizata$infractiunile simple

b$infractiunile deviatec$infractiunile progesive

A<. &e efecte produce legea de dezincriminare daca aceasta intervine in cursul judecaţii]

a$ se va pronunţa scoaterea de sub urmărire penala" b$ se va pronunţa clasarea"c$ se va pronunţa ac7itarea"

AA. &are sunt formele unităţii naturale de infracţiunea$ infracţiunea simpla, infracţiunea continua si infracţiunea deviata"

b$ infracţiunea simpla, infracţiunea continuata si infracţiunea deviata"c$ infracţiunea simpla, infracţiunea continuata si infracţiunea continua"

A>. +nfracţiunea de lipsire de libertate in mod ilegal estea$ o infracţiune continuata"

b$ o infracţiune continua"d$ o infracţiune de obicei"

A5. Data săv%rşirii unei infracţiuni continue estea$ momentul c%nd se comite acţiunea@inacţiunea element al laturii obiective"

815



b$ momentul la care a încetat actiunea@inactiunea infracţionala"c$ momentul in care s!a produs rezultatul"

A=. omentul epuizării infracţiunii continuea$ momentul încetării acţiunii@inacţiunii infractionale"

b$ momentul producerii rezultatului"c$ coincide cu momentul consumării infracţiunii"

A6. omentul in raport cu care se aplica beneficiul graţierii in cazul săv%rşirii uneiinfracţiuni continue este

a$ momentul producerii rezultatului" b$ momentul consumării infracţiunii"c$ momentul epuizării activităţii infractionale"

>4. Eormele unităţii legale de infracţiune sunta$ infracţiunea comple)a, infracţiunea continua, infracţiunea progresiva si infracţiunea

de obicei" b$ infracţiunea comple)a, infracţiunea continuata, infracţiunea progresiva si

infracţiunea de obicei"c$ infracţiunea simpla, infracţiunea continua si infracţiunea deviata"

>1. +nfracţiunea este continuataa$ atunci c%nd o persoana săv%rseşte la diferite intervale de timp acţiuni sau inacţiuni

care prezintă fiecare in parte conţinutul unei infracţiuni, înainte de a fi fost condamnatadefinitiv pentru vreuna din ele"

b$ atunci c%nd o persoană săv%r e te la diferite intervale de timp, dar în realizareaș ș

aceleia i rezolu ii infrac iș ț ț onale i împotriva aceluia i subiect pasiv principal, ac iuni sauș ș ț

inac iuni care prezintă fiecare în parte con inutul unei singure infrac iuni.ț ț ț c$ atunci c%nd acţiunea@inacţiunea ce formează elementul material al laturii obiective,

se prelungeşte in timp, in c7ip natural, c7iar după momentul consumării"

>3. +n cazul infracţiunii continuatea$ e)ista unitate legala de infracţiune"c$ e)ista concurs de infracţiuni"d$ e)ista pluralitate de infracţiuni"

>8. Data la care se considera săv%rşită infracţiunea continuata este

a$ data realizării celei de a doua acţiuni sau inacţiuni din conţinutul infracţiuniicontinuate" b$ data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiuni ce intra in conţinutul infracţiunii

continuate"c$ data comiterii primei acţiuni sau inacţiuni"><. ermenul de prescripţie a răspunderii penale in cazul infracţiunii continuate se

calculează in raport de a$ data la care s!a produs rezultatul"

b$ momentul consumării infracţiunii continuate"c$ data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiuni"

>A. omentul in raport cu care se aplica beneficiul amnistiei in cazul săv%rşirii uneiinfracţiuni continuate este

81=



a$ momentul consumării infracţiunii" b$ momentul producerii rezultatului"c$ data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiuni" >>. omentul consumării infracţiunii progresive este

a$ momentul încetării ultimei acţiunii sau inacţiuni" b$ momentul săv%rşirii acţiunilor prin care se realizează elementele materiale specificelaturii obiective"

c$ momentul epuizării rezultatului" >5. +n cazul săv%rşirii unei infracţiuni continuate, momentul care se ia in calcul pentru

stabilirea stării de recidiva estea$ data condamnării infractorului"

b$ data epuizării infracţiunii"c$ momentul consumării infracţiunii"

>=. O infracţiune este comple)aa$ numai atunci c%nd in conţinutul sau intra ca element constitutiv o acţiune sau

inacţiune care constituie prin ea însăşi o fapta prevăzuta de legea penala" b$ c%nd latura obiectiva a infracţiunii se amplifica progresiv fără intervenţia

făptuitorului"c$ c%nd in conţinutul sau intra ca element constitutiv sau ca circumstanţa agravanta o

acţiune sau inacţiune care constituie ea însăşi o fapta prevăzuta de legea penala"

>6 +nfracţiunea progresiva estea$ acea infracţiune a cărei latura obiectiva după ce a atins momentul consumării se

prelungeşte in timp, pana la intervenţia unei forte care pune capăt acelei activităţiinfracţionale"

b$ acea infracţiuni a cărei latura obiectiva după ce a atins momentul consumării,corespunzător unei anumite infracţiuni, se amplifica progresiv, fără intervenţia făptuitorului,fie prin agravarea urmării produse, fie prin producerea de noi urmări vătămătoarecorespunzătoare unei infracţiuni mai grave"

d$ acea infracţiune care este săv%rşită de făptuitor gradat, progresiv, pornind de la acteinfractionale mai simple la acte infractionale mai comple)e.

54. Eormele pluralităţii de infracţiuni sunta$ participaţia penala, concursul de infracţiuni si recidiva"

b$ participaţia penala, pluralitatea intermediara si pluralitatea naturala.c$ $ concursul de infracţiuni, recidiva si pluralitatea intermediara"

51. /)ista concurs de infracţiunia$ numai atunci c%nd doua sau mai multe infracţiuni au fost săv%rşite prin acţiuni sau

inacţiuni distincte, de aceeaşi persoana, înainte de a fi condamnata definitiv pentru vreunadin ele"

b$ atunci c%nd doua sau mai multe infracţiuni, au fost săv%rşite de către aceeaşi persoana, printr!o activitate unica sau prin acţiuni sau inacţiuni distincte, mai înainte sa fiintervenit o condamnare definitiva pentru vreuna dintre ele"

c$ atunci c%nd doua sau mai multe infracţiuni au fost săv%rşite de mai multe persoane

printr!o acţiune sau inacţiune unica"

816



53. /)ista concurs real de infracţiunia$ atunci c%nd mai multe infracţiuni au fost săv%rşite de aceeaşi persoana înainte de a

fi fost condamnata definitiv pentru vreuna din ele" b$ atunci c%nd o acţiune sau o inacţiune săv%rşită de aceeaşi persoana, datorita

împrejurărilor in care a avut loc si urmărilor pe care le!a produs, intruneşte elementele

constitutive ale unor infracţiuni diferite"c$ atunci c%nd o acţiune sau o inacţiune săv%rşită de aceeaşi persoana, datoritaîmprejurărilor in care a avut loc si urmărilor pe care le!a produs, întruneşte elementeleconstitutive ale aceleiaşi infracţiuni"

58. /)ista concurs ideal de infracţiunia$ atunci c%nd o acţiune sau inacţiune săv%rşită de aceeaşi persoana, datorita

împrejurărilor in care a avut loc si urmărilor pe care le!a produs întruneşte elementeleconstitutive a mai multor infracţiuni"

b$ atunci c%nd mai multe infracţiuni au fost săv%rşite de aceeaşi persoana, înainte de afi condamnata definitiv pentru vreuna din ele"

c$ atunci c%nd o acţiune sau inacţiune săv%rşită de aceeaşi persoana, datoritaîmprejurărilor in care a avut loc si urmărilor pe care le!a produs, întruneşte elementeleconstitutive ale aceleiaşi infracţiuni"

5<. &um se va aplica pedeapsa principala in caz de concurs de infracţiuni, conform

prevederilor &odului penal, atunci c%nd instanţa a stabilit numai pedepse cu înc7isoarea]a$ se aplica pedeapsa mai grea, la care se adaugă un spor de pana la A ani înc7isoare"

b$ se aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor de o treime dintotalul celorlalte pedepse stabilite

c.$se aplica pedeapsa rezultata din cumularea pedepselor pentru fiecare infracţiune in parte"

5A . &um se aplica pedeapsa principala in caz de concurs de infracţiuni, atunci c%nd

instanţa a stabilit o pedeapsa cu înc7isoarea si o pedeapsa cu amenda]a$ se aplica pedeapsa înc7isorii, la care se adaugă pedeapsa amenzii in întregime,

conform prevederilor codului penal" b$ se aplica pedeapsa înc7isorii care poate fi sporita pana la ma)imul ei special, iar

c%nd acest ma)im nu este îndestulător se poate adăuga amenda in totul sau in parte"c$ se aplica doar pedeapsa cu înc7isoarea, amenda contopindu!se in aceasta"

5>. /lementul material al laturii obiective se poate manifesta sub forma

a$ unei acţiuni sau inacţiuni" b$ doar a unei acţiuni"c$ valorii sociale vătămate"

55. +nterpretarea oficiala autentica sau legala a legii penale este realizata dea$ preşedintele tarii in momentul in care promulga o lege"

b$ legiuitor, in momentul in care adopta o lege si da e)plicaţii, in conţinutul acesteia,cu privire la anumiţi termeni, e)presii sau situaţii juridice care impun o interpretare unitara"

c$ organele judiciare, in momentul in care realizează încadrarea juridica a faptei" =4. &ontribuţia directa si nemijlocita la săv%rşirea faptei prevăzuta de legea penala

este specifica

a$ coautorilor" b$ instigatorului"

834



c$ complicelui"

56. Eapta persoanei care promite înainte de săv%rşirea infracţiunii ca va tăinui bunurile provenite din aceasta, dar după săv%rşirea ei, nu!si mai tine promisiunea

a$ constituie complicitate"

b$ nu are semnificaţie penala"c$ este lipsita de vinovăţie"

=4. Eapta persoanei care înainte de săv%rşirea infracţiunii, promite făptuitorului ca îlva favoriza constituie

a$ instigare" b$ infracţiunea de favorizare a infractorului"c$ complicitate"

=1. 9ăv%rşirea faptei prevăzute de legea penala de către mai mulţi participanţi cuaceeaşi forma de vinovăţie este specifica

a$ participatiei proprii" b$ participaţiei improprii"c$ concursului de infracţiuni"

=3. 9ăv%rşirea faptei prevăzute de legea penala de către mai mulţi participanţi cuforme de vinovăţie diferite este specifica

a$ participatiei improprii" b$ participaţiei ocazionale"c$ participaţiei propriu!zise"

=8. +n cazul legitimei apărări atacul trebuie sa fie îndreptat împotrivaa$ celui care se apăra, altei persoane sau împotriva unui interes general"

b$ celui care se apăra sau altei persoane, unui interes obştesc sau unui bun important"c$ celui care se apăra sau altei persoane"

=<. +n cazul legitimei apărări atacula$ pune in pericol persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc"

b$ pune in pericol viata sau integritatea corporala a persoanei.c$ pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc"

=A. /ste in stare de necesitate

a$ acela care săv%rseşte fapta prevăzuta de legea penala pentru a salva de la un pericolcare nu poate fi înlăturat altfel, viata integritatea corporala sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public"

b$ acela care săv%rşeşte fapta prevăzuta de legea penala pentru a salva de la un pericolcare nu putea fi înlăturat altfel, viata, integritatea corporala sau sănătatea sa ori a altuia"

c$ acela care săv%rşeşte fapta prevăzuta de legea penala pentru a salva de la un pericoliminent care nu putea fi înlăturat altfel, viata, integritatea corporala sau sănătatea sa, aaltuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public"

=>. &onstr%ngerea morala este o cauza care înlăturaa$ răspunderea penala"

b$ imputabilitatea faptei"c$ e)ecutarea pedepsei"

831



=5. -u constituie infracţiune fapta prevăzuta de legea penala săv%rşită din cauzaa$ unei constr%ngeri fizice căreia făptuitorul nu i!a putut rezista"

b$ unei constr%ngeri fizice fata de care făptuitorul nu a opus rezistenta"c$ unei constr%ngeri fizice fata de care făptuitorul a ripostat"

==. +n cazul constr%ngerii morale, pericolul cu care se ameninţa trebuie sa fiea$ grav"

b$ iminent"c$ imediat"

=6. /)ista caz fortuit, atunci c%nd fapta prevăzuta de legea penala săv%rşită de autor este

a$ datorata neprevederii de către acesta a rezultatului socialmente periculos" b$ consecinţa neprevederii de către acesta a rezultatului socialmente periculos deşi

e)ista obligaţia legala de prevedere.

c$ consecinta unei împrejurări care nu putea fi prevăzuta de acesta"

64. +n situaţia cazului fortuit, făptuitorul"a$ nu prevede posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos al acţiunii sau

inacţiunii sale, deşi trebuia si putea sa!1 prevadă" b$ nu prevede posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos ca urmare a

acţiunii sau inacţiunii sale, deoarece considera ca acesta nu se va produce"c$ este in imposibilitate de a prevede intervenţia unei împrejurări care suprapusa pe

acţiunea sau inacţiunea sa, a produs rezultatul socialmente periculos"

61. &ategoriile de minori care nu răspund niciodată penal pentru săv%rşirea unei fapte prevăzute de legea penala

a$ minorii care nu au împlinit v%rsta de l= ani" b$ minorii care nu au împlinit v%rsta de 1< ani"d$ minorii care nu au împlinit v%rsta de 1> ani"

63. inorii cu v%rsta intre 1< si 1> ani, care săv%rşesc fapte prevăzute de legea penala b$ nu răspund penal"c$ răspund penal numai daca au săv%rşit fapte grave"d$ raspund penal numai daca au săv%rşit faptele cu discernăm%nt"

68. +n conformitate cu prevederile din &odul penal, infracţiunea estea$ fapta prevăzuta de legea penala, săv%rşită cu vinovăţie, nejustificată si imputabila persoanei care a săv%rşit!o"

b$ fapta care prezintă pericol social, săv%rşită cu vinovăţie si prevăzuta de legea penala"

c$ fapta care este prevăzuta de legea penala si este săv%rşită cu vinovăţie"

6<. inovaţia, ca trăsătura esenţiala a infracţiunii, presupune e)istenta a doi factori,inerenţi vieţii psi7ice

a$ intenţia directa sau intenţia indirecta" b$ constiinta si voinţa"

c$ uşurinţa sau neglijenta"

833



6A. +ntenţia, ca forma a vinovăţiei, este cunoscuta sub doua formea$ intenţia principala si intenţia secundara"

b$ intentia directa si intenţia indirecta"c$ intenţia culpabila si intenţia neculpabilă"

6>. ?atura obiectiva a unei infracţiuni cuprindea$ elementul material, urmarea imediata si raportul de cauzalitate" b$ elementul material, vinovăţia si raportul de cauzalitate"c$ acţiunea sau inacţiunea, urmarea imediata si vinovăţia"

65. &ulpa este cunoscuta sub doua modalităţi principalea$ culpa cu premeditare si culpa spontana"

b$ culpa pozitiva si culpa negativa"c$ culpa cu prevedere sau uşurinţa si culpa simpla sau neglijenta"

6=. Praeterintentia cuprinde

a$ intenţia directa si intenţia indirecta, reunite" b$ o acţiune supravenită "c$ intentia si culpa, reunite"

66. &are sunt termenii sau condiţiile pree)istente infracţiunii]a$ scopul si mobilul infracţiunii"

b$ latura obiectiva si latura subiectiva a infracţiunii"c$ obiectul si subiecţii infracţiunii"

144. &are sunt subiecţii infracţiunii]a$ subiectul principal si subiectul secundar"

b$ subiectul activ si subiectul pasiv"c$ subiectul generic si subiectul specific"

141. /lementul material al laturii obiective se poate manifesta sub formaa$ unei acţiuni sau inacţiuni"

b$ doar a unei acţiuni"c$ valorii sociale vătămate"

143. Cecidiva postcondamnatorie e)ista atunci c%nd infracţiunea ce reprezintă aldoilea termen al acesteia este săv%rşită

a$ at%t înainte de începerea e)ecutării pedepsei, in timpul e)ecutării acesteia cat si instare de evadare" b$ numai in timpul e)ecutării pedepsei"c$ numai după e)ecutarea pedepsei"

838



DREPT PENAL6PARTEA =PECIALĂ

83<



(. +-EC(&T+0-+ &O-C( P/C9O(-/+

+nfracţiunile contra persoanei sunt faptele îndreptate împotriva omului, împotriva unor drepturi alelui care sunt indisolubil legate de e)istenţa fizică şi de personalitate, drepturi fără de care acesta nu ar

putea fi conceput. /ste vorba de dreptul la viaţă al fiecărei persoane.

Datorită importanţei lor, aceste infracţiuni se regăsesc în itlul + al 1oului Cod penal .

C@A@C4EAIK@AE E1EA@3L

". <biectul infrac$iunilor contra persoanei

Obiec+'l /'#i$ic

Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale privind însuşirile fundamentale ale persoanei.iaţa, integritatea corporală şi sănătatea, libertatea, libertatea vieţii se)uale sunt valorile sociale ocrotite,în principal, prin incriminările din acest titlu848. (celeaşi valori sociale sunt protejate şi prin alte norme deincriminare, prevăzute de &odul penal sau în unele legi speciale, norme prin care sunt ocrotite, în

principal, alte valori sociale şi în secundar, cele analizate .Obiectul juridic generic al acestei categorii de infracţiuni este alcătuit din ansamblul relaţiilor

sociale referitoare la apărarea drepturilor fundamentale ale individului, c%t şi a acelor valori sociale care privesc viaţa, integritatea corporală sau sănătatea, libertatea şi demnitatea omului84<.

Obiec+'l -a+e#ial

+nfracţiunile contra persoanei au ori sunt lipsite de obiect material în raport cu natura dreptului persoanei împotriva căreia sunt îndeplinite acţiunile ' inacţiunile ilicite84A.

(tunci c%nd fapta vizează dreptul la viaţă, la sănătate etc. infracţiunile au ca obiect material corpul persoanei #victimei$84> asupra căreia se răsfr%ng consecinţele fizice prejudiciate.

Bn cazul agresiunilor psi7ice #morale$ prin care se încalcă un drept subiectiv legat de persoanavictimei #dreptul la demnitate, libertate$, infracţiunile sunt lipsite de obiect material845.

='biecţii

'ubiect activ nemijlocit #autor$ al acestor infracţiuni poate fi, de regulă, orice persoană, deşimajoritatea te)telor incriminatorii nu conţin prevederi referitoare la o anume calitate pe care trebuie să oaibă acesta.

Bn opinia unor autori84=acest subiect, de principiu, nu este calificat, put%nd fi orice persoană ceîndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii penale. &u titlu de e)cepţie, unele infracţiuni au subiect

calificat #mama la pruncucidere, bărbatul la seducţie$ şi o anume calitate care determină încadrarea fapteiîntr!o modalitate agravantă a infracţiunii #soţ sau rudă apropiată, la omorul calificat, conducător deve7icul cu tracţiune mecanică, la uciderea din culpă$.

848 O. ?og7in, Drept penal rom'n. Partea specială, /d. Jansa 9.C.?., 2ucureşti, 166<, p. 33.

84< L7. -istoreanu, . Dobrinoiu, Drept penal.Partea specială, /d. &ontinent **+, 2ucureşti, 166A, p. 14.84A L7. Diaconescu, &!tin Duvac, Drept penal.Partea specială, vol. +, /d. Eundaţiei Com%nia de %ine,2ucureşti, 344>, p.83.84> Bn acelaşi sens, alerian &ioclei, Drept penal.Partea specială, /d. &. H. 2ecF, 2ucureşti,3446, p. 6.

845 . Dongoroz, Ua7ane 9., E/plica$ii teoretice ale codului penal rom'n.Partea specială, vol. +++, 2ucureşti,/d. (cademiei Com%ne, 1653, p. >1.84= +lie Pascu, . Dabu, Drept penal.Partea specială, /d. ?umina ?e), 2ucureşti, 344<, p. 54.

83A



Participaţia la săv%rşirea acestor infracţiuni este, de asemenea de regulă, posibilă în toate formele ' coautorat, instigare, complicitate. Bn cazul unor infracţiuni, participaţia proprie este e)clusă #uciderea dinculpă$ sau limitată la unele din formale acesteia #de e)emplu la viol participaţia e)istă doar înmodalitatea instigării şi complicităţii, coautoratul nefiind posibil$846.

'ubiectul pasiv la majoritatea infracţiunilor contra persoanei este necircumstanţiat de te)tele

incriminatorii.(cesta însă trebuie să fie o persoană în viaţă, în caz contrar, diversele agresiuni îndreptateîmpotriva cadavrelor constituie alte infracţiuni.

?a unele dintre infracţiuni subiectul pasiv este calificat #de e)emplu, copilul nou născut la pruncucidere$814.

9ubiect pasiv poate fi de regulă, orice persoană. Pluralitatea de victime determină e)istenţa unuiconcurs format din tot at%tea infracţiuni. ?a unele dintre infracţiunile analizate, subiectul pasiv trabuie săaibă o anumită calitate, cum ar fi de e)emplu în cazul omorului deosebit de grav #art. 15> lit.#f$, &. pen.$,la care este necesară calitatea de magistrat, poliţist, jandarm sau militar, sau în cazul vătămării corporale# art. 1=1 alin. #11$ &.pen$, la care este necesară calitatea de membru al familiei.

De regulă, infracţiunea e)istă indiferent de v%rsta victimei, starea de sănătate a acesteia etc811.

?a unele dintre infracţiunile analizate, astfel de situaţii determină încadrarea juridică a faptei.De e)emplu, la actul se)ual cu un minor #art. 16= &.pen$, victima infracţiunii este o persoană

minoră care nu a împlinit v%rsta de 1A ani, pentru fapta din alin #1$ şi care are v%rsta cuprină între 1A şi1= ani pentru fapta din alin. #3$.

La+'#a obiec+i,

0atura obiectivă a infracţiunii este reprezentată de activităţile socialmente periculoase ce vizeazărelaţiile sociale proteguite de legislaţia penală, concretizate prin acţiunile sau inacţiunile subiectului ce sefinalizează prin consecinţe de natură infracţională .

Bn opinia distinşilor profesori O. ?og7in şi . oader, omorul se realizează din punct de vedereobiectiv prin orice activitate materială care are ca rezultat decesul unui om813.

Prin prisma laturii obiective, infracţiunile contra persoanei constau în fapte multiple şi variate.(stfel, la unele dintre aceste infracţiuni #ca, de e). omorul, vătămarea intenţionată gravă a integrităţiicorporale sau sănătăţii$, fapta se poate prezenta fie sub forma unei acţiuni, fie sub forma unei inacţiuni.Bn unele cazuri legea prevede şi producerea unui anumit rezultat #decesul persoanei, în cazulinfracţiunilor contra vieţii, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii$. Bn aceste cazuri trebuie stabilitşi raportul de cauzalitate dintre fapta săv%rşită, sub forma acţiunii sau a inacţiunii şi rezultatul produs.Dacă mijloacele de săv%rşire a faptei sunt, în general, indiferente pentru e)istenţa infracţiunilor contra

persoanei, totuşi în unele cazuri, folosirea anumitor mijloace condiţionează fie e)istenţa infracţiunii înformă simplă, fie e)istenţa ei în forme mai grave #folosirea unor mijloace care pun în pericol viaţa mai

multor persoane, în cazul omorului$. De asemenea, dacă de regulă, locul sau timpul săv%rşirii faptei nu prezintă interes, totuşi, în unele cazuri, acestea caracterizează fie infracţiunea în formă simplă #săv%rşireafaptei în public, în cazul vătămării integrităţii corporale şi a sănătăţii$, fie o formă mai gravă a acesteia#săv%rşirea faptei în timpul nopţii, în cazul omorului$.

(cţiunile sau inacţiunile persoanei le constituie fapta, care e)primă voinţa ei #în faptă see)teriorizează voinţa$.

(cţiunea este actul socialmente periculos, conştient, al unei persoane, şi realizat prin mişcăricorporale ale acesteia.

846 Elorin 9treteanu, Drept penal.Partea generală, vol.+, /d. Cosetti, 2ucureşti, 3448, p. 5=.814 atei 2asarab, Drept penal.Partea generală, vol.+!++, ediţia a 8!a, 2ucureşti, /d. ?umina ?e), 3441, p.13.

811 L7. (lecu, C. . &ulcea , <morul calificat , Cevista (vocatul Poporului, nr. 5@344A, &7işinău, p. 6.813 O. ?og7in, . oader, Drept penal rom'n.Partea specială, ediţia a 8!a revăzută şiadăugită, /d. Jansa 9.C.?., 2ucureşti, 1665, p. 36.

83>



+nacţiunea constă în neîndeplinirea de către o persoană a acţiunilor necesare, pe care ea trebuia şi putea să le îndeplinească.

Omorul intenţionat poate fi comis şi prin inacţiune. Pentru a stabili starea de inacţiune, e necesar aconstata în ce măsură persoana era obligată să acţioneze şi totodată putea îndeplini asemenea acţiuni.

Problemele legăturii cauzale în dreptul penal se reduc la constatarea legăturii dintre fapta

socialmente periculoasă şi consecinţele păgubitoare. (stfel, la depistarea cadavrului este necesar înaintede toate de a se stabili semnele morţii violente.etodele săv%rşirii omorului intenţionat evidenţiază, în opinia unor autori 818 o anumită ordine,

succesiune de fapte, pe care le întreprinde autorul. etodele de comitere a omorurilor intenţionate secaracterizează prin utilizarea anumitor mijloace. (stfel, cele mai înt%lnite cazuri de omor sunt celesăv%rşite cu folosirea obiectelor contondente, cum ar fi cuţitele de bucătărie şi alte cuţite, consideratearme albe, sau a armelor de foc.

La+'#a "'biec+i,

ajoritatea infracţiunilor contra persoanei se săv%rşesc cu intenţie, în ambele forme ale sale, directă

sau indirectă.otuşi, sunt şi infracţiuni ce se săv%rşesc din culpă #uciderea din culpă, vătămarea corporalădin culpă$.

?atura subiectivă a infracţiunilor contra persoanei se caracterizează, în unele cazuri şi printr!unscop special urmărit de făptuitor. Bn alte cazuri, un anume scop sau mobil se regăseşte la formeleagravante ale acestor infracţiuni #săv%rşirea faptei din interes material, săv%rşirea faptei în scopulînlesnirii sau ascunderii comiterii unei alte infracţiuni$.

I. <MCIDEAE@

1. O-o#'l".". Con$inutul legal

&onform art. 1== în noul &. pen. omorul constă în uciderea unei persoane.".. Condi$ii pree/istente

Obiectul juridic constă în relaţiile sociale referitoare la dreptul la viaţă, valoare fundamentală, protejată în mod egal, indiferent de titular. Dreptul la viaţă este protejat indiferent de v%rsta victimei,starea de sănătate etc., din momentul naşterii şi p%nă în momentul morţii naturale. ?egislaţia noastră

penală nu permite eutanasia.

Obiectul material este reprezentat de corpul victimei, persoană în viaţă, indiferent de stareasănătăţii acesteia. 'ubiectul activ poate fi orice persoană. *articipaţia penală este posibilă sub toate formele. Bn practica judiciară, s!a considerat că pentru

e)istenţa coautoratului este lipsită de relevanţă împrejurarea că cei doi inculpaţi au folosit elementevulnerante deosebite, de vreme ce, sub aspectul laturii obiective, c%t şi al laturii subiective, aceştia auacţionat într!un mod identic81<.".5. Con$inutul constitutiv

818 D. Dinuică, Drept penal special. @specte teoretice +i de practică udiciară +, /d. Eundaţiei Com%nia de%ine, 2ucureşti, 344<, p. 3A>.81< .. &onstanţa, 9.P. nr. 83 din 13 aprilie 1666, Dreptul, nr. 6!13, pp. 3<=!3<6.

835



0atura obiectivă. /lementul material al laturii obiective se poate realiza at%t printr!o acţiune, c%t şi printr!o inacţiune.

@c$iunile sunt cele mai frecvente modalităţi de săv%rşire a omorului, put%nd consta, de e)emplu, înfapta conducătorului de autove7icul căruia i se cere cu insistenţă de către victimă să opreascăautove7iculul pentru că, altfel, va sări din mers, de a nu da curs acestei cereri, ci dimpotrivă, de a mări

viteza în momentul desc7iderii portierei de către victimă, pentru a coborî, ceea ce a dus la lovirea şi apoidecesul victimei81A" lovirea repetată a victimei cu pumnii şi picioarele în zone vitale, cum este aceea acapului, cu intensitate deosebită, produc%ndu!i victimei leziuni grave care i!au cauzat moartea81>"aruncarea, în timpul zilei, de pe terasa unui bloc cu opt etaje, în zona unei pieţe intens circulate, a douăcărămizi, dintre care una a lovit victima în cap, cu consecinţa morţii acesteia815.

(cţiunea poate fi îndreptată fie împotriva corpului victimei, fie împotriva psi7icului acesteia.(stfel, se consideră că fapta constituie infracţiunea de omor, şi atunci c%nd făptuitorul îi provoacăvictimei o emoţie puternică, deşi cunoştea împrejurarea că aceasta suferă de cord şi că o astfel de emoţieîi va provoca moartea.

Inac$iunea poate constitui modalitate a elementului material, atunci c%nd făptuitorul nu îşiîndeplineşte obligaţia de a acţiona pentru împiedicarea morţii victimei, cum ar fi, de e)emplu, dacă

medicul nu!i acordă asistenţă unui bolnav aflat în îngrijirea sa.Eapta constituie infracţiune, c7iar şi atunci c%nd făptuitorul pune victima într!o situaţie periculoasă

şi nu face nimic pentru a împiedica producerea morţii acesteia. De e)emplu, în practica judiciară s!aconsiderat că infracţiunea e)istă atunci c%nd, călătorind cu victima în cabina unui autocamion şiîncerc%nd să aibă cu ea un raport se)ual prin constr%ngere, inculpatul a determinat!o să sară dinautocamion, iar atunci c%nd aceasta a rămas agăţată de portieră, nu a întreprins nimic pentru a o ajuta sauopri autocamionul, ceea ce a dus la accidentarea ei mortală.

7rmarea imediată constă în moartea victimei, care poate surveni imediat sau mai t%rziu81=. 9aportul de cauzalitate dintre fapta autorului şi moartea victimei, trebuie să e)iste. (cest raport

e)istă c7iar dacă la producerea rezultatului socialmente periculos, contribuie şi al$i factori pree/isten$i, o boală de care suferea victima, concomiten$i, loviturile aplicate victimei şi de către o altă persoană, ori posteriori, const%nd, de e)emplu, în internarea cu înt%rziere a victimei la spital. Caportul de cauzalitateeste întrerupt, dacă ulterior săv%rşirii faptei, intervine o cauză care, prin ea însăşi şi independent deactivitatea făptuitorului, produce moartea victimei816, cum ar fi, de e)emplu, atunci c%nd victimainfracţiunii este internată în spital pentru vătămare corporală, dar dintr!o eroare, administr%ndu!i!se untratament greşit, aceasta moare.

0atura subiectivă presupune vinovăţia făptuitorului sub forma intenţiei, care poate fi directă sauindirectă. 9ub acest aspect, pentru e)istenţa infracţiunii, nu interesează mobilul ori scopul săv%rşiriifaptei, care, însă, vor fi luate în considerare la individualizarea judiciară a pedepsei. &u toate acestea, unanumit mobil sau scop, constituie, prin voinţa legiuitorului, o circumstanţă de agravare, fapta constituindun omor calificat. (stfel, potrivit art. 1=6 lit. b$ &.pen., omorul este calificat atunci c%nd se săv%rşeşte din

interes material, iar potrivit lit. c$, omorul este de asemenea calificat atunci c%nd se săv%rşeşte pentru a sesustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de la e)ecutarea unei pedepse. Eroarea asupra persoanei victimei nu influenţează vinovăţia făptuitorului şi nu înlătură răspunderea

sa penală. ?ovitura deviată, aberatio ictus, e)istă în situaţia în care făptuitorul îşi îndreaptă acţiuneaasupra unei persoane, pe care vrea să o ucidă, însă, datorită unei manipulări greşite a instrumentuluifolosit ori datorită altor cauze accidentale, rezultatul se produce asupra altei persoane. Ji în acest caz,

81A &.9.., 9.P. nr. <A< din 38 februarie 166=, Dreptul, nr. 5@1666, p. 1A3.81> &.9.., 9.P. nr. <A< din 38 februarie 166=, Dreptul, nr. 5@1666, p. 1A3.

815 &.9.., 9.P. nr. 8>6 din 1< februarie 1665, Dreptul, nr. A@166=, p. 13<.81= . asiliu, D. Pavel, ş.a., op. cit ., vol. +, p. 58.816 +bidem.

83=



fapta constituie o infracţiune de omor, deoarece, c7iar dacă făptuitorul a avut în vedere altă persoană, el a prevăzut şi a dorit să ucidă un om, ceea ce este suficient pentru e)istenţa infracţiunii834.

Bn practica judiciară se pune, în mod frecvent, problema deosebirilor dintre infracţiunea de omor şilovirile sau vătămările cauatoare de moarte, infracţiune prevăzută de art. 16A &.pen., la care moarteavictimei îi este imputabilă făptuitorului pe bază de praeterintenţie. Bn principal, elementele de diferenţiere

dintre cele două infracţiuni se referă la zona de pe corp unde sunt aplicate loviturile, în sensul că este ozonă vitală sau nu" obiectul, instrumentul folosit la săv%rşirea infracţiunii, în sensul că are sau nu areaptitudinea de a produce acest rezultat" numărul şi intensitatea loviturilor aplicate victimei" atitudineafăptuitorului după săv%rşirea faptei" eventualele relaţii pree)istente dintre făptuitor şi victimă etc.".0. orme. odalită$i. =anc$iuni.

entativa se pedepseşte. Bn practica judiciară se pune, în mod frecvent, problema delimităriitentativei de omor de vătămarea corporală, prin care se pune în pericol viaţa victimei. &ele douăinfracţiuni se deosebesc sub aspectul laturii subiective, în sensul că, în timp ce la tentativa de omor stareade pericol pentru viaţa victimei îi este imputabilă făptuitorului pe bază de intenţie, la vătămareacorporală gravă, această stare de pericol îi este imputabilă pe bază de praeterintenţie. Pentru delimitareacelor două infracţiuni, se impune să fie avute în vedere toate împrejurările în care a fost săv%rşită fapta,

cum sunt obiectul vulnerant folosit831, intensitatea şi efectele loviturilor, zona corpului vizată, ca şiurmările produse833, împrejurări semnificative cu privire la poziţia subiectivă a făptuitorului. De e)emplu,în practica judiciară s!a considerat că e)istă tentativă de omor, atunci c%nd fapta inculpatului serealizează prin aplicarea unei lovituri cu cuţitul în abdomen, cu lezarea unor organe vitale, ceea cecaracterizează intenţia făptuitorului de a ucide, punerea în primejdie a vieţii victimei nefiind rezultatul

praeterintenţiei, care caracterizează infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 16< pct.e$ &. pen.838, sau atunci c%nd se realizează prin fapta de a lovi o persoană cu intensitate în regiunea g%tului,folosindu!se o sticlă spartă, cu consecinţa unor grave leziuni periculoase pentru viaţa victimei. ot astfel,s!a considerat că e)istă tentativă de omor atunci c%nd fapta se realizează prin lovirea victimei, cu cuţitulîn abdomen, cu consecinţa unei evisceraţii, fără a se pune în primejdie viaţa victimei, în condiţiile în careaceasta, apăr%ndu!se a reuşit să atenueze forţa loviturii şi consecinţele ei, atunci c%nd inculpatul a îngrăditun teren cu un cablu electric neizolat, pus sub tensiune de 334 , urmată de atingerea gardului de către o

persoană, cu consecinţa electrocutării acesteia şi producerea de grave leziuni care i!ar fi putut cauzamoartea, sau atunci c%nd inculpatul i!a trimis, prin poştă, părţii vătămate, un colet conţin%nd materiale)ploziv şi un dispozitiv de declanşare a e)ploziei, iar atunci c%nd partea vătămată a desc7is coletul s!a

produs o e)plozie puternică, fragmentele coletului provoc%ndu!i acesteia tăieturi şi e)coriaţii care aunecesitat A!> zile de îngrijiri medicale83<.

Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se produce rezultatul socialmente periculos,moartea victimei.

'ancţiunea constă în înc7isoare de la 14 la 34 de ani şi interzicerea #e)ercitării$ unor drepturi.

!. O-o#'l califica+.". Con$inutul legal

(rt. 1=6, alin. #1$, lit. a$!7$ în noul &. pen. prevede că omorul calificat constă în omorul săv'r+it nvreuna din următoarele mpreurări

a$ cu premeditare" b$ din interes material "

834 .9., 9.P.D. nr. 144@16=4, Cev. Com%nă de Drept, nr. 6@16=4, p. ><.831 &.9.., D.P. nr. 33A6 din 1<.46.166A, Dreptul, nr. =@166>, p. 1<8.

833 &.9.., D.P. nr. 8485 din 3<.11.166=, Dreptul, nr. 1@3444, p. 1>4.838 &.9.., D.P. nr. 1835 din 36.48.3444, Dreptul, nr. 8@3443, p. 158.83< &.9.., D.P. nr. 3<83 din 1A.4A.3441, Dreptul, nr. 6@3443, pp. 38>!385.

836



c$ pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau dela e/ecutarea unei pedepse

d$ pentru a nlesni sau a ascunde săv'r+irea altei infrac$iunie$ de către o persoană care a mai comis anterior o infrac$iune de omor sau o tentativă la

infrac$iunea de omor

f$ asupra a două sau mai multor persoaneg$ asupra unei femei gravide7$ prin cruimi.(ceastă infracţiune implică realizarea conţinutului omorului simplu, în oricare dintre

împrejurările alternative, enumerate în mod limitativ. &oncret, omorul calificat presupune, realizareaconţinutului omorului simplu, în una din împrejurările prezentate mai sus... orme (circumstan$e) ce definesc omorul calificat

- Omorul săv"rşit cu premeditare #art. 1=6, alin. #1$, lit. a$ în noul &. pen.$.Premeditarea presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condi$iiF

' trecerea unui interval de timp din momentul luării 7otăr%rii de a săv%rşi omorul şi p%nă în

momentul e)ecutării infracţiunii. Durata acestui interval de timp nu este fi)ă şi nici nu poate fi dinaintestabilită. Bn fiecare caz, organul judiciar competent, va constata dacă această condiţie este sau nuîndeplinită, ţin%nd seama de împrejurările concrete ale cauzei şi, îndeosebi, de particularităţile subiectiveale făptuitorului, deoarece, în funcţie de aceste particularităţi, o persoană poate avea nevoie de un intervalmare de timp pentru a c7ibzui, pe c%nd o altă persoană poate c7ibzui cu multă eficienţă c7iar într!uninterval de timp mult mai scurt "

' efectuarea unor acte materiale preparatorii, în vederea săv%rşirii faptei, const%nd în luarea demăsuri, procurarea de instrumente sau mijloace. (ceste acte trebuie realizate în intervalul de timp cuprinsîntre momentul luării rezoluţiei infracţionale şi momentul săv%rşirii faptei "

' efectuarea unor acte de pregătire morală, psi-ică , în vederea săv%rşirii faptei, const%nd înactivitatea psi7ică a făptuitorului de reflectare, de c7ibzuire asupra modului cum va săv%rşi infracţiunea.Ji această activitate de pregătire psi7ică trebuie să se realizeze în acelaşi interval de timp cuprins întremomentul luării rezoluţiei infracţionale şi momentul punerii acesteia în aplicare. Premeditarea nu poate fireţinută în situaţia în care făptuitorul nu a putut să mediteze, să c%ntărească posibilităţile de realizare a7otăr%rii luate.

Premeditarea este o circumstanţă personală care, nu se resfr%nge asupra celorlalţi participanţi.otuşi, dacă cel care a premeditat săv%rşirea omorului, a efectuat acte de pregătire împreună cu alte

persoane, care au cunoscut scopul pregătirii, premeditarea devine o circumstanţă reală şi, ca atare, serăsfr%nge asupra participanţilor 83A #de e)emplu, cel care îl ajută pe autor să!şi procure arma, cunosc%nd căacesta o va folosi la comiterea omorului, răspunde pentru complicitate la omor calificat$.

&ircumstanţa calificantă a premeditării e)istă at%t în cazul erorii asupra persoanei victimei, c%t şi în

cazul devierii loviturii, deoarece ceea ce interesează este că făptuitorul să fi premeditat suprimarea vieţiiunui om.Bn doctrină83> s!au formulat opinii referitoare la posibilitatea coe)istenţei premeditării cu

provocarea. Deşi premeditarea presupune o stare de calm, iar provocarea presupune o stare de tulburare,totuţi nu este e)clusă situaţia ca să fie îndeplinite condiţiile ambelor circumstanţe. (stfel, este posibil cafăptuitorul să premediteze omorul, condiţion%nd săv%rşirea acestuia de un act provocator comis devictimă. Eireşte, este posibil ca provocat fiind să nu riposteze imediat prin săv%rşirea omorului, ci dupăscurgerea unui interval de timp, în care să mediteze asupra 7otăr%rii luate şi să efectueze acte de

pregătire.- Omorul săv"rşit din interes material ?art. 1=6, alin. #1$, lit. b$ în noul &. pen.$.

83A . Dongoroz, 9. Ua7ane, ş.a., op. cit ., vol. +, p. 383" . asiliu, D. Pavel, ş.a., op. cit ., vol.+, p. =8.83> . Dongoroz, Codul penal adnotat , 2ucureşti, 1658, vol. +++, p. 53.

884



+nteresul material este orice folos, avantaj sau beneficiu de natură patrimonială, şi poate consta în bani, bunuri, avantaje materiale, recunoaşterea unui drept, stingerea unei datorii etc. Bn înţelesul te)tului,interesul material reprezintă mobilul comiterii omorului, indiferent dacă autorul îl va realiza sau nu,ucig%nd o altă persoană în locul aceleia a cărei moarte i!ar fi satisfăcut un anumit interes #error in

persona sau aberratio ictus$835. Omorul săv%rşit din interes material se deosebeşte at%t de t%l7ărie care a

avut ca urmare moartea victimei, c%t şi de omorul deosebit de grav, prin care se urmăreşte sau se ascundesăv%rşirea unei t%l7ării sau piraterii, deoarece, în cazul acestora, făptuitorul acţionează nu dinconvingerea realizării unor interese materiale pe o cale aparent legală, ci prin sustragerea de bunuri cuajutorul violenţei.

(gravanta e)istă, indiferent dacă interesul material urmărit de către făptuitor este realizat sau nu.Dacă omorul este săv%rşit din alte motive #răzbunare, gelozie etc.$, agravanta nu este aplicabilă, c7iar dacă moartea victimei i!ar aduce făptuitorului un avantaj material. Dimpotrivă, omorul se încadrează îndispoziţiile art. 1=6, alin. #1$, lit. b$ în noul &. pen. dacă acţiunea făptuitorului, care urmărea ucidereaunei persoane în realizarea unor interese materiale, nu a dus la uciderea acelei persoane, ci a alteia.

9ăv%rşirea omorului din interes material este o circumstanţă personală deoarece priveşte laturasubiectivă a infracţiunii.

6 Omorul săv"rşit pentru a se sustrage sau pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare/ori de la e4ecutarea unei pedepse #art. 1=6, alin. #1$, lit. c$ în noul &. pen.$

9copul urmărit de făptuitor decurge din condiţiile de săv%rşire a omorului.9ituaţia premisă constă în faptul că autorul omorului sau o terţă persoană se află în una dintre

următoarele trei situa$ii prevăzute alternativ! urmărire"

! arestare #tragerea la răspundere penală # după noul C. pen.$"! e)ecutarea unei pedepse.

Mrmărirea poate avea semnificaţia de urmărire fizică, cum ar fi, de e)emplu, făptuitorul surprins înflagrant delict care este urmărit de către o persoană pentru a fi prins şi predat organelor de urmărire

penală, c%t şi sensul de urmărire penală.4ragerea la raspundere semnifică at%t arestarea învinuitului sau inculpatului, ca măsură preventivă,

c%t şi arestarea pentru punerea în e)ecutare a unei 7otăr%ri definitive de condamnare la o pedeapsă cuînc7isoarea privativă de libertate.

E/ecutarea unei pedepse semnifică măsura luată pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor privind e)ecutarea pedepselor principale, complementare şi accesorii. Dacă măsura arestării nu a fostluată cu respectarea dispoziţiilor legale, ori e)ecutarea pedepsei nu poate fi adusă la îndeplinire fiindgraţiată, fapta constituie un omor simplu şi nu calificat.

-u este necesar ca făptuitorul să realizeze scopul pe care l!a urmărit prin săv%rşirea omorului" estesuficient ca acest scop să fi e)istat în momentul comiterii faptei. Dacă scopul lipseşte, calificanta nu

poate fi aplicată.

6 Omorul săv"rşit pentru a !nlesni sau a ascunde săv"rşirea altei infracţiuni #art. 1=6, alin. #1$,lit. d$ în noul &. pen.$(ceastă circumstanţă calificantă e)istă, indiferent de către cine este comis omorul, fiind suficientă

dovada scopului urmărit.?a prima formă, înlesnirea comiterii altei infracţiuni, nu interesează dacă făptuitorul urmează sau

nu să participe la acea infracţiune, iar dacă urmează să participe, nu interesează calitatea pe care o vaavea #autor, instigator sau complice$. De asemenea, nu interesează dacă omorul se comite anterior sauconcomitent cu respectiva infracţiune. Bn sf%rşit, este indiferent dacă scopul a fost sau nu realizat, dacăinfracţiunea a cărei înlesnire a fost urmărită s!a consumat sau a rămas în faza tentativei 83=. Dacăinfracţiunea a cărei înlesnire s!a urmărit a fost săv%rşită de autorul omorului, se aplică regulile referitoare

835 L7. -istoreanu, (l. 2oroi, Drept penal. &urs selectiv pentru e)amenul de licenţă, /d. (ll2ecF, 2ucureşti, 3443, p. 338.83= .9., 9.P.D. nr. 8=4@1656, Cev. Com%nă de Drept, nr. 14@1656, p. >>.

881



la concursul de infracţiuni836.Bn cazul ascunderii altei infracţiuni, nu interesează dacă omorul s!a comisdupă sau concomitent cu acea infracţiune, dacă făptuitorul a participat sau nu la comiterea ei, şi nici dacă,

particip%nd, a avut calitatea de autor, instigator sau complice. &ircumstanţa are caracter personal.6 Omorul săv"rşit de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o

tentativă la infracţiunea de omor #art. 1=6 lit. e$ din noul &. pen.$.

&alitatea specială dintre făptuitor, motivează calificanta, ca element circumstanţial.(v%nd în vedere aplicarea prezumţiei de nevinovăţie, este necesar ca făptuitorul să fi suferit anterior săvărşirii noii fapte de omor o condamnare definitivă pentru o infracţiune de omor sau tentativă laaceastă infracţiune. ?ipsa unei 7otăr%ri definitive nu atrage calificanta.

&alificanta se aplică insă din moment ce e)istă o faptă anterioară de omor, indiferent dacă aceafaptă a fost prescrisă, amnistiată sau dacă a fost comisă în timpul minorităţii făptuitorului. &ircumstanţade calificare a faptei constă în e)istenţa acestui antecedent special al făptuitorului. Prin omor se înţelegenumai fapta prevăzută în art. 1== din noul &.pen. şi nu orice infracţiune care a avut ca urmare moarteaunei persoane #ucidere din culpă, loviri cauzatoare de moarte, uciderea la cererea victimei, pruncucidereaetc.$. Prin urmare antecedentul cerut de lege nu operează în aceste cazuri. De asemenea, agravanta nu seaplică dacă omorul anterior a fost comis în legitimă apărare. Prin :săv%rşirea unei infracţiuni;, se

înţelege comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată în calitatede autor, instigator sau complice.

+ncrimin%nd omorul calificat, legiuitorul a avut în vedere antecedentele autorului #săv%rşireaanterioară a altui omor$ viz%ndu!l ca deosebit de periculos, indiferent dacă a intervenit reabilitarea,amnistia sau prescripţia.

6 Omorul săv"rşit asupra două sau mai multor persoane #art. 1=6, alin. #1$, lit. f$ din noul &. pen.$.

(cest element circumstanţial e)istă în toate situaţiile în care acţiunea de ucidere cu intenţie a avutca rezultat moartea a două sau mai multor persoane. &ircumstanţa de calificare a acestui omor oconstituie pluralitatea victimelor ucise. Bn lipsa acestei circumstanţe ne!am afla în faţa unui concurs realde infracţiuni şi vom avea at%tea infracţiuni c%te victime e)istă. Bnsă legiuitorul a făcut o e)cepţie,consider%nd că pedeapsa aplicată în caz de concurs ar fi neîndestulătoare, a creat o unitate infracţionalălegală sancţionată în condiţiile art. 1=6, alin. #1$, lit. f$ din noul &. pen.. Bn acest caz de omor, e)istă caelement specific voinţa de a ucide în aceeaşi împrejurare şi prin aceeaşi acţiune două sau mai multe

persoane #e)plozia unei bombe care a ucis mai multe persoane, otrăvirea alimentelor pe care le!auconsumat victimele, descărcarea unei arme asupra unui grup de persoane, descărcarea unor flacoane cusubstanţe to)ice volatile în încăperi folosite de mai multe persoane etc. av%nd ca rezultat uciderea a cel

puţin două persoane$. Din practica judiciară, rezultă că elementul circumstanţial :asupra a două sau maimultor persoane; este îndeplinit ori de c%te ori două sau mai multe persoane au fost ucise de infractor înaceea+i mpreurare sau cu aceea+i ocaie, indiferent dacă omorul multiplu s!a produs printr!o singurăacţiune sau prin mai multe acţiuni #trăg%nd succesiv focuri de armă asupra mai multor victime, lovind cu

toporul două sau mai multe persoane. &erinţa esenţială în această situaţie, este ca acţiunile de ucidere săse deruleze în cadrul aceleiaşi activităţi infracţionale, adică în aceeaşi împrejurare sau cu aceeaşi ocazie.Dacă cel de!al doilea omor a fost comis după o perioadă de timp ce implică o altă activitate infracţionalăsau a fost comis la un scurt interval de timp, însă în împrejurări diferite, nu va mai e)ista unitateainfracţională prevăzută în art. 1=6, alin. #1$, lit. f$ din noul &. pen. ci o pluralitate de infracţiuni.

+nfracţiunea calificantă se reţine indiferent dacă autorul a ucis cel puţin două persoane printr!osingură acţiune #e)plozie$ sau mai multe acţiuni #focuri de armă repetate, lovind cu cuţitul două sau maimulte persoane etc.$.

Pentru reţinerea calificantei făptuitorul trebuie să aibă reprezentarea consecinţelor, const%nd înuciderea a două sau mai multor persoane, să urmărească sau să accepte un asemenea rezultat.

- Omorul săv"rşit asupra unei femei gravide #art. 1=6, alin. #1$, lit. g$ din noul &. pen.$.

836 .9., 9.P.D. nr. 31>@1656, Cev. Com%nă de Drept, nr. =@1656, p. >1.

883



O asemenea faptă cauzează moartea a două fiinţe şi lezează simţăm%ntul firesc al respectului faţăde fenomenul creaţiei umane. Lraviditatea este o stare fiziologică stabilită de către medic sau prin altemijloace. -u are semnificaţie stadiul evoluţiei sarcinii deoarece te)tul foloseşte termenul :femeiegravidă; fără nici o limitare. Pentru e)istenţa infracţiunii, starea de graviditate trebuie să fie reală. Dacăfăptuitorul săv%rşeşte omorul convins că victima este gravidă, dar în realitate se constată ine)istenţa

sarcinii, agravanta nu funcţionează.Bn situaţia în care at%t femeia vizată c%t şi femeia ucisă #eroare de persoană$ sunt gravide, te)tulde lege se aplică deoarece cadrul normativ protejează viaţa oricărei femei însărcinate.

Bn momentul în care făptuitorul săv%rşeşte actul de ucidere el trebuie să cunoască starea degraviditate a victimei indiferent de sursă.

- Omorul săv"rşit prin cruzimi #art. 1=6, alin. #1$, lit. 7$ din noul &. pen.$.Dicţionarul limbii rom%ne atribuie cuv%ntul :crud; ! :celui care se desfată la suferinţele altuia sau

:faptă crudă, ferocitate, barbarie;.Prin cruimi în sensul legii penal se înţeleg modurile procedurale, mijloacele şi actele de violenţă

aplicate victimei de natură a!i provoca suferinţe mari, prelungite în timp pentru a o c7inui înainte de a oucide sau care denotă ferocitate, sadism, un mod inuman de săv%rşire a omorului, care trezeşte în

conştiinţa publică un sentiment de oroare, dezaprob%nd lipsa de omenie şi josnicia infractorului #loviturirepetate cu toporul, decapitarea victimei etc.$. &ruzimea include şi termenul de tortură. 9ub aspectsubiectiv, această circumstanţă l!a determinat pe legiuitor să includă în latura subiectivă a infracţiunii nunumai intenţia de comitere a omorului ci şi intenţia de a supune victima la c7inuri prelungite altele dec%tcele inerente omorului propriu!zis.

-u interesează dacă cruzimile au dus prin ele însele la moartea victimei sau dacă au fost folositenumai pentru a sc7ingiui victima înainte de a o ucide.

/lementul circumstanţial e)istă atunci c%nd omorul a fost conceput şi realizat într!un modc7inuitor, prin provocarea unor suferinţe de neîndurat. &ruzimea ucigaşului se manifestă prin faptul că ela urmărit sau acceptat în mod conştient nu numai moartea victimei dar şi c7inuirea acesteia.

Bn cazul actelor de violenţă repetate, trebuie să se facă distincţia între situaţiile în care aceste acteau semnificaţia de a c7inui victima şi de a!i prelungi suferinţele, faţă de situaţiile în care repetarealoviturilor nu e)primă prin specificul obiectului folosit dec%t modalitatea de a realiza uciderea #inculpatula aplicat victimei în regiunea capului mai multe lovituri cu o b%tă, cauz%ndu!i fractura oaselor craniene şio 7emoragie puternică care au dus la deces$. oate acestea s!au desfăşurat în timp scurt, autorul a urmăritsă suprime viaţa victimei şi nu să!i provoace c7inuri prelungite în timp. Bn doctrină, s!a evidenţiat faptulde a nu fi asimilate actelor de cruzime suferinţele provocate în majoritatea cazurilor de omucidere c%ndsunt folosite mijloace ca topor, otravă, glonţ etc.

Dacă acţiunea de ucidere se realizează prin colaborarea mai multor făptuitori, actele acestora nu sefracţionează în raport de fiecare făptuitor, ci se iau în considerare în ansamblu. (stfel, dacă trei inculpaţiaplică victimei lovituri repetate cu diferite obiecte cauz%ndu!i multiple leziuni şi suferinţe prelungite se

va reţine infracţiunea de omor săv%rşit prin cruzimi.?egiuitorul a dorit să sancţioneze mai aspru făptuitorul care manifestă o periculozitate socialăe)tremă. Practica judiciară a scos în evidenţă numeroase fapte de cruzime #stropirea victimei cu benzinăşi incendierea acesteia, biciuirea victimei cu s%rmă g7impată, zdrobirea globilor oculari, arderea cu fierulde călcat, şocuri electrice prelungite, provocarea unor fracturi multiple şi lăsarea în zăpadă, zdrobireadegetelor, ung7iilor, scoaterea oc7ilor, arderea cu fierul de călcat etc.$..5. orme. =anc$iuni

entativa se pedepseşte.9ancţiunea constă în detenţiune pe viaţă sau înc7isoare de la 1A la 3A de ani şi interzicerea

e)ercitării unor drepturi.

888



66. 0O%695 6 %&=95 6$&5E96&F66 CO9*O905 '7 '$&F66

Ca#ac+e#i*a#e gene#al,. +nfracţiunile contra integrităţii corporale sau sănătăţii constituie osubgrupă a infracţiunilor contra persoanei, în care sunt reglementate acele fapte de pericol social,

săv%rşite prin orice mijloace, prin care se cauzează unei persoane suferinţe fizice sau o vătămare aintegrităţii corporale ori sănătăţii.

Obiectul juridic al acestor infracţiuni îl constituie relaţiile sociale care se referă la asigurareaintegrităţii corporale sau sănătăţii persoanei fizice, adică la asigurarea unui climat de siguranţă în care

persoana să fie intangibilă.9ănătatea şi integritatea fizică a persoanei sunt valori sociale intangibile garantate şi prin

dispoziţiile art. 33 din &onstituţia Com%niei. iaţa socială nu se poate desfăşura normal dec%t în condiţiide siguranţă civică, pentru membrii societăţii, faptele de agresiune corporală fiind incriminate şisancţionate de legea penală. 9unt incriminate numai faptele de pericol social prin care este vătămatăintegritatea corporală sau sănătatea altuia #nu sunt sancţionate actele de autoagresiune$.

9ub aspectul conţinutului obiectiv, aceste infracţiuni sunt comisive, dar pot fi săv%rşite şi prin

omisiuni. &ele mai multe au, ca urmare imediată, o vătămare a integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei agresate. Bn unele situaţii, urmarea imediată se poate prelungi dincolo de momentul consumăriiinfracţiunii agrav%ndu!se în mod progresiv în funcţie de complicaţiile survenite ulterior.

9ub aspectul laturii subiective, aceste infracţiuni se săv%rşesc fie cu intenţie directă sau indirectăfie din culpă.

1. ?ovirea sau alte violenţe

Conţinutul legal F +nfracţiune incriminată de a#+. 19 C.)en. şi constă în :lovirea sau orice alteacte de violen$ă cauatoare de suferin$e (alin.(") precum +i lovirea sau actele de violen$ă care au

pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare ngriiri medicale de cel mult 7! ile;.După cum se observă, te)tul de lege protejează pe deoparte corpul persoanei şi sănătatea, iar pe

de altă parte integritatea corporală a persoanei împotriva lovirilor sau altor violenţe. Prin loviri înţelegemacţiunea de lovire a corpului uman cu sau de corpuri dure. ?ovirile sunt de natură fizică. (lte violenţe,sunt violenţe de natură fizică, care nu sunt loviri cum ar fi şocurile electrice, otrăvurile, radiaţiile etc.?ovirea sau violenţa se poate e)ercita printr!o acţiune directă #lovirea cu pumnul, cu piciorul, cu corpuridure$ sau indirectă #îmbr%ncire, tr%ntire, aşezare în calea victimei a unui obstacol, prin asmuţirea unuic%ine etc.$.

?ovirile se pot e)ercita şi prin inacţiuni #neacoperirea unor gropi, şanţuri, nesemnalizarea unor obstacole, neîngrădirea unui loc periculos$ prin care victima este e)pusă să se lovească. Eapta de lovire

sau alte violente a fost incriminată într!o variantă tip ^alin. #1$ art. 168 &.pen._ şi o variantă agravatăcaracterizată prin producerea unor leziuni traumatice sau este afectată sănătatea persoanei iar pentruvindecare sunt necesare zile de îngrijiri medicale.

(cţiunea penală se pune în mişcare la pl%ngerea prealabilă a persoanei vătămate. Bmpăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Condiţii pree4istenteObiectul infracţiunii Fa? obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care se referă la ocrotirea integrităţii

corporale sau sănătăţii fiecărei persoane împotriva actelor de agresiune. 9ăv%rşirea faptei estecondiţionată de e)istenţa în viaţă a persoanei agresate, indiferent de starea de sănătate sau sensibilitateavictimei.

b? obiectul material ' corpul persoanei agresat sau supus la suferinţe fizice. 'ubiecţii infracţiunii F

88<



a? 'ubiectul activ poate fi orice persoană. Eapta se poate comite şi în participaţie în toate formelesale.

b? 'ubiectul pasiv poate fi orice persoană. Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăGa? elementul material constă în săv%rşirea oricărei activităţi care a avut ca rezultat atingerea

violentă a corpului omenesc producătoare de suferinţe fizice. &auzarea de suferinţe fizice se poate realiza prin orice mijloace. 0ovire ' acţiune energică de atingere, agresiune, izbire bruscă şi violenţă asupra corpului

victimei, cu sau de un corp contondent #lovirea de perete, caldar%m, cu instrumente de lovire sau armăetc.$.

cte de violenţă ' manifestări brutale, constr%ngeri fizice de natură a cauza suferinţe fizice#tr%ntirea, smulgerea părului, aruncarea asupra victimei cu diverse obiecte, asmuţirea c%inelui sau alteanimale periculoase etc.$.

Prin vătămare corporală se produce o afectare a substanţei corpului uman sau sănătăţii acestuia.ătămarea este consecinţa unei acţiuni agresive#violenţe$ , prin intermediul unui obiect asupra corpuluiuman, care are ca efect producerea unui traumatism #ec7imoze, 7ematom, escoriaţii, plăgi etc.$

Eapta se realizează astfel prin ac$iune dar şi prin inac$iune #victima fiind e)pusă să se lovească ' împrăştierea pe scări a unei substanţe lunecoase, ameninţarea victimei ' aceasta fuge din cauza spaimeise împiedică şi se loveşte în cădere etc.$.

b? urmarea imediată constă în provocarea unei suferinţe fizice ca urmare a lovirilor sauviolenţelor e)ercitate asupra victimei. Bn cazul lovirii, suferinţa fizică este prezumată, fiind o consecinţădirectă a actelor de agresiune #ec7imoze, e)coriaţii, fracturi care necesită îngrijiri medicale, pentruvindecare, realiz%ndu!se forma tip a infracţiunii$.

c? legătura cauzală e)istă între activitatea făptuitorului şi rezultatul produs. 0atura subiectivă ' +nfracţiunea de lovire poate fi săv%rşită cu inten$ie directă sau indirectă de a

vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei. Bn anumite împrejurări poate fi săv%rşită şi cuinten$ie depă+ită #praeterintenţie$, c%nd autorul deşi a săv%rşit fapta cu intenţia de a lovi urmărind

producerea unui anume rezultat, a prevăzut şi urmările mai grave, fără a le dori sau accepta. +nfracţiuneanu e)istă dacă lovirile sau violenţele sunt consecinţa unor jocuri sportive legale #lupte, bo), arte marţialeetc.$.

+orme/ modalităţi/ sancţiuni +ormeF ?a această infracţiune, tentativa este posibilă, însă nu este incriminată datorită pericolului

social redus. +nfracţiunea se consumă în momentul lovirii sau e)ercitării actului de violenţă asupracorpului victimei şi producerii suferinţei fizice. &7iar dacă în aceleaşi împrejurări victimei îi suntaplicate mai multe lovituri #bătaie$ va e)ista o singură infracţiune. Dacă însă făptuitorul loveşte maimulte persoane, va e)ista concurs real de infracţiuni.

+nfracţiunea poate fi săv%rşită şi în formă continuată, dacă agresorul loveşte aceeaşi persoană în

împrejurări diferite şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. =odalităţiG Bn afara formei simple infracţiunea are şi o formă agravantă respectiv c%nd fapta produce leziuni ce necesit` pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 64 de zile. -u intr` în acesttermen durata concediului medical.

Prin :îngrijiri medicale; se înţelege supunerea victimei la un regim sau tratament adecvat învederea vindecării. Durata concediului medical nu coincide întotdeauna cu durata îngrijirilor medicale

pentru vindecare. impul necesar pentru îngrijiri medicale se stabileşte de către medicul legist în urmae)aminării medico!legale a victimei.

'ancţiuni F ! înc7isoare de la 8 luni la 8 ani sau cu amendă ! în forma tip şi! înc7isoare de la > luni la A ani sau cu amendă ! în forma agravat`.

Pentru toate modalităţile normative pedeapsa înc7isorii este prevăzută în alternanţă cu amenda.

88A



3. ătămarea corporală

Conţinutul legal F Potrivit a#+.193 C.)en vătămarea corporală este

N") apta prevăută n art. "75, care a cauat vreuna dintre următoarele consecin$eF

a) o infirmitateb) leiuni traumatice sau afectarea sănătă$ii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare,

mai mult de 7! de ile de ngriiri medicalec) un preudiciu estetic grav +i permanentd) avortule) punerea n primedie a vie$ii persoanei,

se pedepse+te cu nc-isoarea de la la ? ani.() C'nd fapta a fost săv'r+ită n scopul producerii uneia dintre consecin$ele prevăute n alin.

(") lit. a), lit. b) +i lit. c), pedeapsa este nc-isoarea de la 5 la "! ani.(5) 4entativa la infrac$iunea prevăută n alin. () se pedepse+te.&

ătămarea corporală, este o faptă care lezează integritatea corporală sau sănătatea altei persoaneşi este o variantă a infracţiunii de lovire sau alte violenţe, care prezintă un pericol social mai mare dec%tal acesteia din urmă, ca urmare a consecinţelor produse.

(cţiunea penală se pune în mişcare la pl%ngerea prealabilă a persoanei vătămate. Bmpăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Condiţii pree4istenteObiectul infracţiuniiG

8obiectul juridic special ! este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporal`sau s`n`tatea fiec`rei persoane, indifedent c` este o persoan` oarecare sau membru de familie.

8obiectul material ! este corpul persoanei agresate.

'ubiecţii infracţiunii Fa? subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale.b? subiectul pasiv poate fi orice persoană aflată în viaţă indiferent de v%rstă sau starea de

sănătate.Conţinutul constitutiv

0atura obiectivăG a? elementul material constă într!o acţiune sau inacţiune ce are ca rezultat o vătămare a

integrităţii corporale sau sănătăţii victimei.Eapta poate consta într!o lovire sau orice act de violenţă îndreptate împotriva persoanei vătămate,

cauzatoare de suferinţe fizice, av%nd o urmare imediată specifică #infirmitate, prejudiciu grav estetic,

avortul sau punerea în primejdie a vieţii persoanei$.(cţiunea poate fi violentă #loviri, îmbr%nciri, înjung7ieri$ sau neviolentă #consumul de băuturisau alimente alterate, otrăvire, tratament medical neadecvat, transmiterea unei boli infecţioase etc.$.

/lementul material poate consta şi într!o inac$iune sau omisiune adică prin abţinerea de laîndeplinirea unei obligaţii de natură să preînt%mpine sau să evite cauzarea unei vătămări corporale altei

persoane.b) Bntre acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi rezultat #vătămarea$ e)istă o legătură de

cauzalitate.(cţiunea sau inacţiunea agravantă în funcţie de consecinţe, poate fi alternativă

! o vătămare care necesită pentru vindecare mai mult de 64 de zile de îngrijiri medicale"! un preudiciu estetic grav +i permanent . /ste vorba de cauzarea unui grav prejudiciu estetic

#sc7imbarea înfăţişării, desfigurarea etc.$ care să fie permanent,

88>



! producerea unei infirmită$i fiice sau psi-ice permanente" +nfirmitatea este o stare deanormalitate fizică sau psi7ică a corpului cu caracter permanent #deformarea cutieitoracice, anc7ilozarea articulaţiilor, psi7oze, tulburări de comportament, stăridepresive etc.$. (ici se poate încadra şi pierderea unuia din cele cinci simţuri alefiinţei umane, ori lipsirea persoanei de o parte a corpului care îndeplineşte o anumită

funcţie, ori deşi se păstrează organul, acesta nu!şi mai poate îndeplini funcţia" -u are relevanţă numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării.! avortul ' se cere ca făptuitorul să fi ştiut sau să fi putut prevedea starea de femeieînsărcinată"

! punerea n primedie a vie$ii persoanei. Bn această situaţie, făptuitorul nu urmăreşte moarteavictimei şi nici nu acceptă un asemenea rezultat, altfel ar fi sancţionată pentrutentativă de omor. Dacă survine moartea victimei, va fi acuzat de săv%rşireainfracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte #art. 1=8 &.pen.$.

0atura subiectivă ' forma de vinovăţie este inten$ia directă sau indirectă. ătămarea corporală poate îmbrăca şi forma unei infracţiuni, praeterinten$ionate, dacă după lovirea victimei se producvătămări care necesită peste 64 zile de îngrijiri medicale, autorul are o poziţie subiectivă caracteristică

culpei.+orme/ modalităţi/ sancţiuni +ormeF ! infracţiunea se consumă în momentul producerii rezultatului descris în norma de

incriminare.entativa se pedepsesc.

=odalităţi F infractiunea se poate produce in mai multe modalitati . 'ancţiuni F în forma simplă pedeapsa este înc7isoarea de la 3 la 5 ani. Pentru forma agravată '

înc7isoarea de la 8 la 14 ani.8. ?ovirile sau vătămările cauzatoare de moarte #art.16A &.pen.$

1. Conţinutul legal F : Dacă vreuna dintre faptele prevăute la art. "758"70 C.pen. a avut caurmare moartea victimei, pedeapsa este nc-isoarea de la 6 la " ani ;. Eiind cea mai gravă dintreinfracţiunile contra integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei, av%nd ca urmare moartea victimei, seaseamănă prin rezultat cu infracţiunile de omucidere.

Deoarece moartea victimei este o urmare praeterintenţionată a faptei de lovire sau vătămarecorporală, loviturile cauzatoare de moarte au fost incluse printre infracţiunile contra integrităţii corporalesau sănătăţii persoanei şi nu printre infracţiunile de omor la care forma de vinovăţie este intenţia directăsau indirectă. +nfracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se deosebeşte de celelalteinfracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii prin urmarea imediată, respectiv moartea victimei,care constituie elementul circumstanţial prezent în conţinutul său.

(cest element circumstanţial constă în lovirea sau vătămarea corporală a unei persoane ce are caurmare moartea victimei. /ste necesar să se stabilească, că lovirea sau vătămarea corporală săv%rşită de

autor a fost cauza morţii victimei.2. Condiţii pree4istenteG<biectul infrac$iuniiF<biectul uridic special îl formează relaţiile sociale care se referă la ocrotirea integrităţii corporale

sau sănătăţii fiecărei persoane #acelaşi cu cel al infracţiunilor prevăzute în art. 168!16< &.pen.$,deosebirea constă în faptul că în cazul infracţiunii prevăzute la art. 16A este vorba de relaţiile sociale careocrotesc viaţa persoanei, împotriva lovirilor sau vătămărilor ce pot afecta această valoare socială.

<biectul material este identic cu cel al infracţiunilor prevăzute în &apitolul +, itlul + &.pen.#infracţiuni contra vieţii$.

'ubiecţiiG =ubiect activ poate fi orice persoană fizică responsabilă din punct de vedere juridic. Participaţia

penală este posibilă sub toate formele sale.

885



=ubiect pasiv ' persoana în viaţă, asupra căreia au fost îndreptate acţiunile de lovire sau vătămarecorporală de natură a!i provoca moartea.

Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăGa) Elementul material al laturii obiective se realizează prin ac$iuni sau inac$iuni care au avut ca

urmare imediată moartea victimei.b) Bntre activitatea făptuitorului şi moartea victimei e)istă întotdeauna o legătură de caualitate.&7iar dacă moartea survine după o perioadă mai lungă de timp de la aplicarea lovirii intenţionateinfracţiunea subzistă.884

Bn practică judiciară, problema e)istenţei legăturii de cauzalitate în cazul infracţiunii prevăzute deart. 16A &.pen. se pune datorită faptului că între momentul săv%rşirii faptei de lovire ori vătămare aintegrităţii corporale şi moartea victimei pot interveni şi alte cauze dec%t acţiunea sau inacţiuneafăptuitorului, uneori această legătură poate fi întreruptă881 ^anumite complicaţii post traumatice care au

provocat moartea victimei ' infecţie generalizată #peritonită$, sustragerea victimei de la tratamentulmedical etc._.

3atura subiectivă. Eorma de vinovăţie specifică acestei infracţiuni este praeterinten$ia. ?ovirea sau

faptă de vătămare corporală se săv%rşeşte cu inten$ie, urmărea mai gravă ' moartea victimei ' are loc dinculpă subiectului activ. (cesta este conştient că loviturile aplicate victimei îi vor produce vătămareacorporală, dar nu urmăreşte şi nici nu acceptă producerea morţii" dacă acest rezultat se produce subiectulva răspunde în raport cu acest rezultat.

+orme/ modalităţi/ sancţiuni ormeF ! infracţiunea se consumă în momentul producerii morţii victimei şi nu data la care a fost

săv%rşită lovirea sau vătămarea corporală.Eiind o infracţiune praeterintenţionată, infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu

este susceptibilă în formă de tentativă #întruc%t faptele săv%rşite din culpă e)clud tentativă$. odalită$iF +nfracţiunea îmbracă modalităţile normative prevăzute în art. 168!16< &.pen.=anc$iuniF ! Bnc7isoarea de la > la 13 ani, pedeapsa fiind mai uşoară dec%t pentru omor, dar mai

severă dec%t pentru uciderea din culpă.&%nd analizăm această infracţiune, se pune în mod frecvent problema deosebirii ei de infracţiunea

de omor prevăzută la art. 1== &.pen. &riteriile care deosebesc cele două infracţiuni sunt de naturămedico!legală #regiunea corpului vizată de autor, dacă este vitală, instrumentele folosite, numărul şiintensitatea loviturilor, profunzimea acestora etc.$.

666. 6$+9CF67$6 CO$&9 0659&F66 *59'O$56

" 8 3IP=IAE@ DE 3IBEA4@4E 1 <D I3E@3

1.Conţinutul legal ?a#+. !4 C.)en.G(") ?ipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu înc7isoarea de la unula 5 ani.

() 9e consideră lipsire de libertate şi răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a!şi e)prima voinţa ori de a se apăra.

(5) Dacă fapta este săv%rşităa$ de către o persoană înarmată"

b$ asupra unui minor"c$ pun%nd în pericol sănătatea sau viaţa victimei, pedeapsa este înc7isoarea cuprinsă între 8 şi

14 ani.

884 L.(ntoniu ' Practica judiciară penală, vol.+++, op..cit., pag. 5<.881 ( se vedea &.2ulai, &.itrac7e colectiv, op.cit., p. 851.

88=



(0) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este înc7isoarea de la 5 la 1A anişi interzicerea e)ercitării unor drepturi.

(>) entativa la infracţiunile prevăzute în alin. #1$'#8$ se pedepseşte.Bn ce priveşte infrac$iunea de lipsire de libertate n mod ilegal faţă de vec7iul cod penal a fost

restructurata reglementarea, prin eliminarea unor forme agravate sau elemente de agravare care nu se

justificau, şi introducerea altora, menite a acoperi lacunele e)istente în reglementare.(stfel, spre e)emplu , s!a renunţat la agravanta incidenţă în cazul în care în sc7imbul eliberării secere un folos, în acest caz urm%nd a opera regulile concursului de infracţiuni intre lipsirea de libertate şişantaj. ot astfel, atunci c%nd viaţa persoanei este pusă în pericol va e)ista un concurs de infracţiuni, fărăa fi necesară menţinerea unei agravante cu acest conţinut. ( fost în sc7imb introdusă agravanta de la alin.#3$ ' răpirea unei persoane aflată în imposibilitatea de a!şi e)prima voinţa ori de a se apăra, căci în cazulacestor persoane doar printr!o potrivire în defavoarea inculpatului se putea vorbi p%nă acum de lipsire delibertate #spre e)emplu, răpirea unui nou!născut dintr!o maternitate$.

9ec7estrarea unei persoane într!un spaţiu înc7is din care nu poate ieşi, urcarea ei cu forţa într!unautove7icul şi transportarea într!un loc în care nu are libertate de mişcare, împiedicarea unei persoane dea se deplasa într!un anumit loc etc. 9unt fapte de lipsire de libertate. Prin săv%rşirea faptei care prezintă

un pericol social evident #valori sociale apărate şi de &onstituţia Com%niei ' inviolabilitatea libertăţii şisiguranţei persoanei$ are drept consecinţă împiedicarea desfăşurării normale a relaţiilor sociale. PrinDecretul!lege nr. 111 din 84 martie 1664 Com%nia a aderat la &onvenţia internaţională contra luării deostatici adoptată la -e orF în 15 decembrie 1656 şi s!a angajat să reprime luarea de ostatici camanifestarea terorismului internaţional.

2.Condiţii pree4istente<biectul uridic special îl constituie relaţiile sociale a căror e)istenţă şi normală desfăşurare depind

de ocrotirea libertăţii de mişcare a persoanei #posibilitatea de a circula liber, de a acţiona potrivit voinţeisale în limitele legii$. ?ibertatea fizică a persoanei constituie o valoare socială importantă, dezvoltarea

personalităţii umane fiind posibilă într!un cadru social în care membrii săi au libertate de g%ndire şiacţiune. Bn cazul formei agravate infracţiunii, vom avea şi un obiect uridic secundar care constă înrelaţiile sociale ce privesc dreptul la viaţă al persoanei.

<biectul material ' corpul persoanei lipsită de libertate în mod ilegal. 'ubiecţii infracţiuniiG=ubiect activ poate fi orice persoană responsabilă. Participaţia penală poate fi înt%lnită în toate

formele sale.=ubiect pasiv ' orice persoană, indiferent de locul şi timpul săv%rşirii infracţiunii #poate lipsi de

libertate c7iar în locuinţa sa$.3.Conţinutul constitutiv

0atura obiectivăG @) Elementul material constă într!o ac$iune sau inac$iune prin care se produce lipsirea de libertate a

persoanei în orice mod. Bn mod obligatoriu lipsirea de libertate trebuie să aibă un caracter ilegal. -u are relevanţă timpul sau locul săv%rşirii faptei. Bn mod obligatoriu lipsirea de libertate trebuie săaibă un caracter ilegal. Bn caz contrar, fapta nu va fi infracţiune. -u are relevanţ` penală nici restr%ngerealibertăţii impusă de activitatea desfăşurată de subiect ! militarii în termen, sportivii din cantonamente etc.

?ipsirea de libertate în mod ilegal se poate realiza fie prin împiedicarea persoanei de a se deplasaconform voinţei sale, fie prin obligarea acesteia de a se deplasa în anumite locuri împotriva voinţei sale.?ipsirea de libertate în mod ilegal se poate înfăptui şi printr!o inacţiune ce constă în omisiunea de a puneîn libertate o persoană atunci c%nd au încetat temeiurile legale care au dus la privarea sau restr%ngerealibertăţii acesteia.

B) urmarea imediată ' constă în lipsirea de libertate a victimei, imposibilitatea acesteia de a semanifesta potrivit voinţei sale, de a se deplasa şi acţiona în conformitate cu dorinţa să.

C) legătura de caualitate 'între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediata arătata mai sus trebuiesă e)iste o legătură de cauzalitate, care trebuie demonstrată de fiecare dată.

886



=ubiect pasiv este persoana asupra căreia se e)ercită presiunea psi7ică.3. Conţinutul constitutiv

0atura obiectivăG @) Elementul material al laturii obiective îl reprezintă o ac$iune de constr'ngere prin care victima

este obligată să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva împotriva voinţei sale. &onstr%ngerea se poate

realiza prin violenţă sau ameninţare. Bn principal, şantajul este o infracţiune îndreptată împotriva libertăţii psi7ice a persoanei..Bn toate variantele sale, fapta trebuie să fie aptă să constr%ngă voinţa victimei. Prin constr%ngere,

aceasta este obligată să adopte o anumită conduită dorită de către subiectul activ şi anume să dea #osumă de bani, un bun sau un înscris$" să facă #să depună pl%ngere împotriva cuiva, să dea o declaraţie, săelibereze un spaţiu etc.$" să nu facă #să nu facă pl%ngere împotriva unei persoane, să nu facă recursîmpotriva unei 7otăr%ri judecătoreşti, să nu înc7eie un anumit contract etc.$" să sufere ceva #să i sedistrugă autoturismul, să suporte o faptă umilitoare$.

Bn ceea ce priveşte violenţa, şi aceasta, trebuie să se e)ercite în limitele prevăzute în art. 168 &. pen. #lovirea sau alte violenţe$ Dacă prin folosirea violenţei se produce o vătămare corporală, va e)istaun concurs de infracţiuni.

(meninţarea presupune efectuarea de către făptuitor a unui act care să inspire victimei temerea căîn viitor va suporta un rău, const%nd în săv%rşirea unei fapte păgubitoare. iolenţa şi ameninţarea trebuiesă constituie mijloace de a e)ercita o constr%ngere asupra victimei. ( da ceva înseamnă un act dedeposedare prin remiterea unui bun sau prin a suporta un prejudiciu. +nfracţiunea de şantaj absoarbeinfracţiunea de ameninţare.

tenţieO @ nu se confunda cu infrac$iunea de t'l-rie8 doar n situa$ia n care deposedarea de unbun se face prin acte de violen$ concomitente , va fi infrac$iune de t'l-ărie.

Bntre violenţă sau ameninţare şi actul prin care victima cedează constr%ngerii trebuie să treacă unanumit timp" dacă victima este constr%nsă să dea imediat bani sau bunuri aflate asupra şa sau în imediataapropiere fapta va constitui infracţiunea de t%l7ărie şi nu şantaj.888

B) Mrmarea imediată ' constă în îngrădirea libertăţii psi7ice a victimei, de a acţiona potrivit voinţeisale, prin violenţă fizică sau psi7ică #constr%ngere morală$.

C) /)istă legătură de caualitate. +nfracţiunea de şantaj fiind mai gravă absoarbe prin voinţa legiifaptele de ameninţare, lovire sau alte violenţe.

0atura subiectivăF Eorma de vinovăţie este numai inten$ia directă ' autorul e)ercită o constr%ngereasupra victimei pentru a o determina să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva şi urmăreşte

producerea acestui rezultat cu scopul de a dob%ndi ceva în mod injust pentru sine sau pentru altul.(. +orme/ modalităţi/ sancţiuni

ormeF &onsumarea se produce în momentul în care s!a îndeplinit cerinţa legii adică starea detemere a celui constr%ns. entativa deşi posibilă nu se pedepseşte. -u are importanţă dacă victima a datsau nu curs cererii subiectului activ. &ererea trebuie să fie făcută prin violenţă sau ameninţare. (lături de

ameninţare, şantajul este o infracţiune de pericol. odalită$iF /)istă două modalităţi simple prevăzute de alin. #1$ şi #3$ c%nd fapta se realizează princonstr%ngere sau ameninţare şi o modalitate agravată c%nd constr%ngerea sau ameninţarea victimei au fostfăcute cu scopul de a dob%ndi în mod injust un folos material pentru sine sau pentru altul.

=anc$iuniF Bn forma tipică #simplă$ sancţiunea este înc7isoarea de la 1 la A ani. Pentru formaagravată ' înc7isoarea de la 3 la 5 ani.

888 &.2ulai, &.itrac7e, op.cit., p. 8=A.

8<1



6%. 6$+9CF67$6 CO$&9 0659&F66 6 6$&5E96&F66 '5H705

" 8 ;I<3M3 (art. "2 C.Penal)

1. Conţinutul legal F Eapta constă în :Caportul se)ual, actul se)ual oral sau anal cu o persoanăsăv%rşit prin constr%ngere, punere în imposibilitate de a se apăra, ori de a!şi e)prima voinţa sau profit%nd de această stare.

9unt sancţionate cu aceiaşi pedeapsă orice alte acte de penetrare vaginală sau analiză comise încondiţiile alin.#1$. Eapta este mai gravă atunci c%nd

a$ victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului" b$ victima este rudă în linie directă, frate sau soră"c$ victima nu a împlinit v%rsta de 1> ani"d$ fapta a fost săv%rşită în scopul producerii de materiale pornografice"e$ fapta a avut ca urmare vătămarea corporală"f$ fapta a fost săv%rşită de două sau mai multe persoane împreună. Eapta este de o gravitate

deosebită dacă a avut ca urmare moartea victimei.;+nfracţiunile prevăzute în titlul + capitolul +++ &.pen. se adresează unor valori sociale care vizează

intimitatea şi libertatea se)uală, inviolabilitatea se)uală a persoanei pe de o parte şi moralitatea vieţiise)uale pe de altă parte.

anifestările de viaţă se)uală au loc în cadrul unor relaţii în a căror normală desfăşurare suntinteresate at%t persoanele care participă la acestea c%t şi societatea însăşi.

Persoana este interesată ca relaţiile se)uale să se desfăşoare potrivit voinţei sale, astfel înc%t săi fieapărate viaţa, integritatea corporală, sănătatea fizică şi psi7ică şi demnitatea.

9ocietatea, este interesată ca relaţiile se)uale ale membrilor săi să se desfăşoare în aşa fel înc%t săse asigure dezvoltarea demografică normală, tinereţea şi vigoarea acesteia.

iolul este, fără îndoială, cea mai gravă infracţiune se)uală, deoarece aproape în toate cazurileaduce victimei un prejudiciului fizic şi o traumă psi7ică.

iolul poate duce la vătămări grave ale organelor genitale , precum şi ale ţesuturilor adiacente,ceea ce poate duce la dereglări neuropsi7ice grave şi durabile în timp.

+nfracţiunile referitoare la viaţa se)uală reprezintă încălcări ale libertăţii şi moralităţii vieţiise)uale cu consecinţe grave asupra persoanei vătămate şi familiei acesteia.

Bn cazul infracţiunile de viol, ceea ce protejează legiuitorul este libertatea individului de a decidecu privire la propria lui viaţă se)uală, libertatea victimei de a decide cu privire la alegerea ei în ceea cese numeşte un act se)ual.

2. Condiţii pree4istenteGObiectul juridicG

<biectul uridic special îl constituie relaţiile sociale care se referă la libertatea se)uală a oricărei persoane de a întreţine relaţii se)uale după propria sa voinţă.Eapta lezează nu numai valori sociale importante ale persoanei #libertatea şi inviolabilitatea

se)uală$, ci şi valori sociale fundamentale ca viaţa, integritatea corporală sau sănătatea victimei ce potconstitui un obiect uridic secundar al infracţiunii.88<

<biectul material este reprezentat de corpul persoanei asupra căreia se săv%rşesc actele cu caracter se)ual #de agresiune se)uală$.

'ubiecţii infracţiuniiG=ubiect activ poate fi orice persoană indiferent de se) care în împrejurările date abuzează de

victimă. Bn anumite situaţii ^art. 31= alin. #8$_ subiectul activ este calificat , av%nd calitatea de rudă înlinie dreaptă, frate, soră sau victimă se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul

acestuia.88< ezi L.(ntoniu, op..cit., vol.+, pag. 345.

8<3



=ubiectul pasiv poate fi orice persoană indiferent de se) asupra căreia se comit actele de abuzse)ual. -u are relevanţă dacă subiectul pasiv a mai avut vreo relaţie se)uală cu făptuitorul sau nu, ori cuo altă persoană 9ubiect pasiv poate fi c7iar soţul făptuitorului dacă acesta este constr%ns pentru aîntreţine relaţii se)uale.

3. Conţinutul constitutiv

0atura obiectivăG @) Elementul material constă într!o ac$iune sub forma actului se)ual de orice natură, cu o persoană de se) opus sau de acelaşi se). 9e are în vedere at%t raportul se)ual c%t şi relaţiile se)uale.88A

Prin satisfacerea nevoilor se)uale în reglementarea actuală, se înţelege orice alte modalităţi prin caresubiectul activ îşi satisface impulsurile se)uale. +nfracţiunea de viol presupune un act se)ual fărăconsimţăm%ntul persoanei cu care se doreşte a avea relaţia se)uală. &onstr%ngerea victimei trebuie să fieefectivă de natură a învinge rezistenţa acesteia. &onstr%ngerea se poate materializa în două modalităţiconstr%ngere fizică ori constr%ngere morală #ameninţare$ sau profitarea de starea victimei de a nu se

putea apăra sau de a!şi e)prima voinţa.88>

&erminologieG @ct se/ual 'fapta omului care se referă la se) şi la viaţa se)uală.

@ct se/ual de orice natură 'orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii se)uale prin folosirease)ului sau acţion%nd asupra se)ului între persoane de acelaşi se) sau de se) opus.

Aaport se/ual (-eterose/ual) 'conjuncţie a organelor de se) masculin şi feminin #penetrareavaginală$.

Aela$ii se/uale între persoane de acelaşi se) #7omose)uale$!relaţii se)uale de invertire sau pervertire a instinctului se)ual purtate între persoane de acelaşi se) #între bărbaţi!pederastie, între femei!amorul lesbian$.

Bn conţinutul acestei infracţiuni, elementul material al laturii obiective include•raportul se)ual"

•actul se)ual oral"

•actul se)ual anal #indiferent dacă în aceste ultime situa ii este vorba de un actț7eterose)ual sau 7omose)ual$"

•actele de penetrare vaginală sau anală, realizate în alte modalităţi #prin introducere deobiecte, degete etc.$.

Pentru e)istenţa infracţiunii de viol, este necesar ca acţiunea ce reprezintă actul material al laturiiobiective să fie comisă în oricare dintre modalităţile prevăzute de lege

• prin constr%ngere"

• prin punerea victimei în imposibilitate de a se apăra sau de a!şi e)prima voinţa"

• profit%nd de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a!şi e)prima voinţa.Prin noua incriminare dată de către legiuitor, violul acoperă toate actele de penetrare, indiferent

dacă au fost comise de agresor asupra victimei sau dacă victima a fost obligată să facă acest lucru. B) Mrmare a folosirii mijloacelor de constr%ngere, trebuie să se producă o încălcare a libertăţii şi

inviolabilităţii se)uale a persoanei vătămate. 0rmarea imediată a actului se)ual este o stare de faptcontrară aceleia care ar fi rezultat din desfăşurarea normală a relaţiilor sociale privind libertatea se)ualăa persoanei. Bn afara acestei urmări tipice fapta poate avea uneori şi alte consecinţe cum ar fi vătămareacorporală, contaminare venerică, moartea sau sinuciderea victimei.

C) Bntre acţiunea de constr%ngere sau ameninţare şi urmarea imediată trebuie să e)iste o legăturăcauală care trebuie dovedită.

88A Caportul se)ual presupune coabilitatea se)uală între persoane de se) opus iar relaţiile se)uale presupunesatisfacerea nevoilor se)uale cu altă persoană indiferent de se) prin acte se)uale de orice natură.

88> Profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a!şi e)prima voinţa, înseamnă folosireaconştientă a stării în care se află victima, care constituie în esenţă o constr%ngere mijlocită #boală, obosealăe)tremă, beţie etc.$.

8<8



0atura subiectivă ' +nfracţiunea de viol se săv%rşeşte cu inten$ie directă" făptuitorul îşi dă seamacă realizează raportul se)ual împotriva voinţei persoanei şi că încalcă, în felul acesta, libertatea şiinviolabilitatea ei se)uală, urmare a cărei producere o doreşte. +ntenţia făptuitorului trebuie să e)iste înmomentul e)ercitării constr%ngerii. Dacă făptuitorul a realizat raportul se)ual profit%nd de starea deneputinţă a victimei de a se apăra şi de a!şi e)prima voinţa, pentru e)istenţa violului, este necesar ca

acesta să fi cunoscut, în momentul săv%rşirii faptei, această stare a victimei./roarea făptuitorului cu privire la această împrejurare îi înlătură vinovăţia şi, ca urmare,răspunderea penală.

(.+orme/ modalităţi/ sancţiuni ormeF (ctele pregătitoare săv%rşite de către autor nu sunt pedepsite. entativa se pedepseşte la

infrac iunile prev.în alin. #1$!#8$" e)istă tentativă c%nd făptuitorul a început e)ecutarea actelor deț

constr%ngere, dar din motive independente de voinţa să, actul se)ual nu a avut loc. +nfracţiunea de violse consumă în momentul în care s!a efectuat actul se)ual. Cepetarea acestuia în aceleaşi condiţii conferăviolului forma continuată.

odalită$iF iolul în formă simplă se comite prin cele două modalităţi normative descrise în legeconstr%ngerea şi punerea sau profitarea de starea în care s!a aflat victima. 9anc iunea este înc7isoarea deț

la 8 la 14 ani i interzicerea e)ercitării unor drepturi.ș ormele agravante ale infracţiunii sunt prevăzute de art. 31= alin. #8$ lit. a!f şi art. 31= alin. #<$

&.pen. astfela$ victima se afla n ngriirea, ocrotirea, educarea, paa sau tratamentul făptuitorului. Lravitatea

faptei în acest caz rezultă din situaţia specială în care se află victimă în raport cu făptuitorul, acestaav%nd calitatea de #tutore, profesor, medic curant, asistent maternal etc.$ care poate să facă presiuni

psi7ologice asupra victimei" b$ victima este rudă în linie directă #ascendenţii sau descendenţii$ frate sau soră. (ceste relaţii sunt

de natură incestuoasă. Bn vec7iul cod penal acest gen de fapte erau incriminate separat în art. 348, subdenumirea infracţiunii de incest"

c$ victima nu mplinise v'rsta de "6 ani. Bn această situaţie autorul trebuie să!şi fi dat seama căvictima este minoră, sub această v%rstă sau să fi prevăzut o asemenea posibilitate. Dacă a avutconvingerea că victima avea o v%rstă mai mare de 1A ani, fiind în eroare de fapt, va fi pedepsit pentruvarianta simplă a infracţiunii"

d$ fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice. (gravanta se justifică prinfaptul că victimei i se aduc prejudicii de ordin moral şi e)pusă aprobiului public"

e$ s8a cauat victimei o vătămare corporală #leziuni grave ale organelor genitale, rupturi alesfincterelor etc.$"

f$ săv%rşirea faptei de două sau mai multe persoane mpreună. (ceastă împrejurare presupune căla locul săv%rşirii infracţiunii să fie de faţă două sau mai multe persoane indiferent de participareafiecăreia ' această agravantă, presupune o cooperare simultană a participanţilor în săv%rşirea

infracţiunii"9anc iunea în cazurile acestor agravate este înc7isoarea de la A la 13 ani i interzicerea e)ercităriiț ș

unor drepturi.Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este înc7isoarea de la 5 la 1= ani şi

interzicerea e)ercitării unor drepturi #alin. <$.(cţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. #1$ i alin. #3$ se pune în mişcare la pl%ngereaș

prealabilă a persoanei vătămate. Pentru celelalte situa ii începerea urmăririi penale are loc din oficiu.ț

2. C&70 '5H70 C7 7$ =6$O9 >rt.22< C.*en.?1. Conţinutul legal F &onstituie infracţiunea potrivit art. 334 &.pen. :Caportul se)ual, actul se)ual

oral sau anal, precum şi orice acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu v%rsta între 18

şi 1A ani ^alin. #1$_" infracţiunea este mai gravă dacă fapta prevăzută în alin. #1$ săv%rşită asupra unuiminor care nu a împlinit v%rsta de 18 ani alin. #3$" fapta prevăzută în alin. #1$ comisă de un major cu un

8<<



minor cu v%rsta între 18 şi 1= ani" c%nd majorul a abuzat de autoritatea ori influenţa sa asupra victimei"fapta prevăzută în alin. #1$ ' #8$ se pedepseşte cu înc7isoarea de la 8 la 14 ani i interzicerea e)ercităriiș

unor drepturi dacăa$ minorul este rudă în linie directă, frate sau soră"

b$ minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului"

c$ a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.2. Condiţii pree4istenteGObiectul infracţiuniiG<biectul uridic special îl reprezintă acele relaţii sociale referitoare la libertatea se)uală a

persoanei de a!şi satisface nevoile se)uale după propria sa voinţă, av%nd libertate deplină în alegerea partenerului. Bn anumite situaţii e)istă şi un obiect uridic secundar c%nd sunt lezate valori sociale precum viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a persoanei agresate.

?egiuitorul a avut în vedere protecţia minorului, lipsit de e)perienţă şi fără a se putea apăra sau aopune rezistenţă împotriva celui care încearcă să profite de naivitatea sa #este marcat pentru toată viaţa$.

Pe de altă parte, asemenea fapte pot produce consecinţe grave pentru dezvoltarea fizică şi psi7ică aminorului.

<biectul material este corpul minorului indiferent de se), victimă a infracţiunii. 'ubiecţii infracţiuniiG=ubiect activ nemijlocit în cazul variantei tip poate fi orice persoană, indiferent de se), ca şi în

cazul violului. Bn situaţia variantelor agravate ale infracţiunii, subiectul activ este calificat în persoanamaoră care abueaă de autoritatea ori influen$a sa asupra victimei , a încrederii pe care aceasta o arefaţă de făptuitor ^alin. #8$_" în situaţia reglementată de alin. #<$ subiect activ este rudă în linie directă,frate sau soră ori are calitatea de tutore, curator, supraveg7etor, îngrijitor, medic curant, profesor saueducator al minorului.

=ubiectul pasiv ' în cazul primei variante este un minor cu v%rsta între 18 şi 1A ani" în cazul alin.#3$ subiectul pasiv este un minor cu v%rsta sub 18 ani" în situaţia reglementată de art. 334 alin. #<$subiect pasiv este minorul rudă în linie directă, frate sau soră ori minorul aflat în îngrijirea, ocrotirea,educarea, paza sau tratamentul făptuitorului.

3. Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăG @) Elementul material constă într!un raport se)ual, actul se)ual oral sau anal precum şi orice acte

de penetrare vaginală sau anală. /)istenţa infracţiunii se grevează pe situaţii pree)istente şi anumev%rsta minorului ' sub 18 ani, între 18 şi 1A ani, între 1A şi 1= ani" minorul este rudă în linie dreaptă,frate sau soră" minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului ' se

precizează că raportul sau actul se)ual se realizează cu consimţăm%ntul minorului. -u are importanţădacă consimţăm%ntul victimei a fost e)pres sau tacit.

B) Mrmarea imediată constă în realizarea actului se)ual sau a raportului se)ual, ori a actelor de

penetrare vaginală sau anală cu consimţăm%ntul minorului.C) Bntre acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată e)istă o legătură de cauzalitate. 0atura subiectivă. Eapta se săv%rşeşte numai cu inten$ie. Pentru e)istenţa acesteia, se cere ca

făptuitorul să fi cunoscut v%rsta victimei ori să fi acceptat varianta că victima ar putea avea v%rstarespectivă.

orme, modalită$i, sanc$iuni ormeF &onsumarea infracţiunii se produce în momentul în care a fost realizat actul sau raportul

se)ual. odalită$iF Bn afara variantei simple prevăzute de art. 334 alin. #1$ &.pen., actul se)ual cu un

minor a fost incriminat şi în trei variante agravate prevăzute în alin. #3$ ' #<$.=anc$iuniF Bn varianta simplă, pedeapsa este înc7isoarea de la 1 la A ani şi interzicerea e)ercitării

unor drepturi. Pedeapsa în cazul variantelor agravate este înc7isoarea de la 3 la 5 ani ' alin. #3$, #8$ şiinterzicerea e)ercitării unor drepturi, de la 8 la 14 ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi ' alin. #<$,

8<A



#A$. Eaptele prevăzute în alin. #1$ şi alin. #3$ nu se sancţionează dacă diferenţa de v%rstă nu depăşeşte 8ani.

5.C<AMPEAE@ =EQM@3L @ I1<AI3<A (art. " C.Pen.)

1. Conţinutul legalG ?a#+. !!1 C.)en.. :&omiterea unui act de natură se)uală, altul dec%t cel prevăzut în art. 334 &.pen., împotriva unui minor care nu a împlinit v%rsta de 18 ani, precum şideterminarea minorului să suporte un astfel de act. Eapta este mai gravă dacă

a$ minorul este rudă în linie directă, frate sau soră" b$ minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului"c$ fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.#8$ (ctul se)ual de orice natură săv%rşit de un major în prezenţa unui minor care nu a împlinit

v%rsta de 18 ani.#<$ Determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit v%rsta de 18 ani să asiste la

comiterea unor acte cu caracter e)7ibiţionist ori la spectacole sau reprezentaţii în cadrul cărora se comitacte se)uale de orice natură, precum şi punerea la dispoziţia acestuia de materiale cu caracter

pornografic;.După cum am mai precizat, în noţiunea de :act se)ual de orice natură; intră orice fel de act care

are ca scop obţinerea satisfacţiei se)uale, spre satisfacerea se)uală a autorului faptei, act care nu are nicio legătură cu raportul se)ual clasic. Pericolul social al faptei rezultă din concepţia legiuitorului, careconsideră că angajarea într!un act se)ual de orice natură a unui minor în v%rstă de p%nă la 18 ani nu serecomandă, deoarece acest lucru prejudiciază în mod serios evoluţia psi7ică şi morală a acestuia. &u altecuvinte, legiuitorul cere în mod imperativ de a nu se întreţine acte de natură se)uală cu minorii care auv%rsta mai mică de 18 ani.

<biectul infrac$iunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la libertatea se)uală a minoruluiindiferent de se), lipsit de e)perienţă din cauza v%rstei său aflat în stare de dependenţă faţă de făptuitor.

<biectul material îl constituie corpul minorului cu v%rsta mai mică de 18 ani cu care are loc actulse)ual sau asupra căruia se produc eventualele urmări materiale ale faptei.

'ubiecţii infracţiuniiG Bn cazul variantei tip prevăzute de art. 331 alin. #1$ subiect activ nemijlocit#autor$ poate fi orice persoană, indiferent de se). Bn cazul variantei agravate ^alin. #3$_ subiect activ estecalificat în persoana care este rudă în linie directă, frate sau soră, ori are calitatea de tutore, curator,supraveg7etor, medic curant, îngrijitor, profesor sau educator al minorului.

=ubiectul pasiv al infracţiunii este minorul care nu a împlinit v%rsta de 18 ani, indiferent de se),ori minorul aflat în relaţii de rudenie în linie directă, frate sau soră, ori cel aflat în îngrijirea, ocrotirea,

paza sau tratamentul făptuitorului # în aceste situa ii subiectul pasiv este calificat$.ț

0atura obiectivăG @) Elementul material al infracţiunii constă în efectuarea unui act de natură se/uală #altul dec%t

cel prevăzut în art. 334 &.pen.$ împotriva minorului mai mic de 18 ani sau determinarea acestuia săsuporte ori să efectueze un astfel de act. Pentru e)istenţa infracţiunii, se cere ca minorul să aibă v%rstamai mică de 18 ani, ori să se afle într!o relaţie specială cu făptuitorul #art. 331 alin. #3$ &.pen.$. oatevariantele infracţiunii se caracterizează prin e)istenţa unor situaţii anterioare comiterii faptei şi anumev%rsta minorului este mai mică de 18 ani, fapt care impune obligaţia oricărei persoane majore de a seabţine să aibă un act se)ual cu minorul şi starea de dependenţă a minorului faţă de făptuitor #rudă în liniedreaptă, frate, soră$ ori minorul se află în îngrijirea, tratamentul, educarea sau paza acestuia.

ten ie IIIț

Bn conţinutul acestei infracţiuni se va include, ca act material al laturii obiective•orice acţiune care nu presupune e)istenţa unui act se)ual normal, anal sau oral şi nici

penetrare cu alte obiecte, ci orice act de natură se)uală care nu presupune penetrare, spre

e)emplu, atingeri nedorite, indecente etc."•determinarea minorului să suporte un astfel de act de natură se)uală"

8<>



•determinarea minorului să efectueze un astfel de act de natură se)uală. B).Mrmarea imediată constă în vătămarea psi7ică i@sau fizică a minorului .ș

C) Bntre acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată e)istă o legătură de caualitate ce urmează afi dovedită.

0atura subiectivăG 9ub aspectul vinovăţiei, fapta se comite cu inten$ie directă, făptuitorul trebuie

să cunoască v%rsta minorului sau să se afle într!una din situaţiile reglementate de art. 331 alin. #3$ &.pen.#cerin$e esen$iale$.

+orme/ modalităţi sancţiuni ormeF (ctele pregătitoare şi tentativă deşi posibile nu se pedepsesc. +nfracţiunea se consumă în

momentul în care s!a realizat actul se)ual, ori minorul a fost determinat să asiste la săv%rşirea unui act denatură se)uală ori la spectacole în cadrul cărora se comit acte se)uale.

odalită$iF +nfracţiunea se comite în mai multe modalităţi normative şi anume varianta tip prevăzută în art. 331 alin. #1$ şi următoarele variante agravate

•comiterea un act se)ual de orice natură în prezenţa unui minor care nu a împlinit v%rsta de18 ani"

•

determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit v%rsta de 18 ani să asiste lacomiterea unor acte cu caracter e)7ibiţionist ori la spectacole sau reprezentaţii în cadrul cărora secomit acte se)uale de orice natură"

• punerea la dispoziţia unui minor care nu a împlinit v%rsta de 18 ani de materiale cucaracter pornografic.Eapta de determinare a unui minor care a mplinit v'rsta de "5 ani să asiste la comiterea unor

acte cu caracter e)7ibiţionist ori la spectacole sau reprezentaţii în cadrul cărora se comit acte se)ualede orice natură ori punerea la dispoziţia unui minor care a împlinit v%rsta de 18 ani de materiale cucaracter pornografic nu este pedepsită de legea penală.

=anc$iuniF Pentru varianta tip pedeapsa este înc7isoarea de la 1 la A ani" varianta agravată sesancţionează cu înc7isoare de la 3 la 5 ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi" iar pentru celelaltevariante, înc7isoarea de la > luni la 3 ani sau amenda ^alin. #8$_ şi înc7isoare de la 8 luni la 1 an sauamenda.

Eaptele prevăzute în alin. #1$ nu se sancţionează dacă diferenţa de v%rstă între făptuitor şi victimăeste mai mică de 8 ani.

B. IN;RACŢIUNI CONTRA PATRI0ONIULUI

&onsideraţii generale

Potrivit terminologiei legii penale, noţiunea de IpatrimoniuI nu are acelaşi înţeles ca în dreptulcivil. 9ub aspect civil, patrimoniul înseamnă totalitatea drepturilor +i obliga$iilor pe care le are o

persoană +i care au valoare economică, adică pot fi evaluate n bani, sau cu alte cuvinte, totalitateadrepturilor +i datoriilor actuale +i viitoare ale unei persoane.

Bn dreptul penal, termenul de patrimoniu se referă la bunuri în individualitatea lor, susceptibile afi apropiate de făptuitor prin mijloace frauduloase ori a fi distruse, deteriorate, tăinuite, etc.

Prin incriminarea faptelor care aduc stingerea patrimoniului, legea penală are în vedere acţiuneailicită a făptuitorului şi nu poziţia juridică a victimei.

Celaţiile sociale de natură patrimonială, ocupă unul dintre domeniile importante ale societăţii,av%nd un rol esenţial în evoluţia şi dezvoltarea or%nduirii sociale .

Dreptul penal are rolul de a proteja raporturile interumane de natură patrimonială. +nfracţiunilecontra patrimoniului sunt incriminate de legiuitor pentru a proteja o valoare socială importantă, care este

patrimoniul persoanei fizice sau juridice, avutul public şi privat. +nfracţiunea caracteristică a acestui grupeste furtul incriminat în art. 33= &.pen

8<5



" 8 MA4M3

1. Conţinutul legal F /ste prevăzută în art. 33= &.pen şi constă în : luarea unui bun mobil din posesia sau deten$ia altuia, fără consim$ăm'ntul acestuia n scopul de a +i8l nsu+i pe nedrept. Potrivit alin. (), va e/ista furt +i atunci c'nd bunul apar$ine n ntregime sau n parte făptuitorului, dar nmomentul săv'r+irii faptei acel bun se găsea n posesia sau deten$ia legitimă a altei persoane . =e

consideră bunuri mobile +i nscrisurile precum +i orice fel de energie cu valoare economică&(5).2. Condiţii pree4istente<biectul uridic generic al infracţiunilor contra patrimoniului #valoarea socială pe care o constituie

patrimoniul şi relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu acesta$ este comun şi în cazulfurtului. Bn noţiunea de patrimoniu sunt incluse bunurile corporale şi incorporale, bunurile consumptibileori fungibile, mobile sau imobile, principale sau accesorii etc.

(şa cum am menţionat prin patrimoniu se înţelege totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor de naturăeconomică aparţin%nd unei persoane publice sau private. Dreptul penal pune accentul pe suportulmaterial al acestora. Bn cazul infracţiunilor patrimoniale, vom găsi mereu un bun care în mod fraudulosîşi sc7imbă posesorul, legea penală sancţionează această sc7imbare frauduloasă a situaţiei bunului.Bnscrisurile la care se referă art. 33= alin. #8$ nu trebuie neapărat să aibă o valoare economică. /stesuficient că ele făceau parte din patrimoniul persoanei vătămate.

<biectul uridic special îl constituie relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror e)istenţă, evoluţieşi dezvoltare este condiţionată de păstrarea situaţiei fizice a bunurilor mobile şi împiedicarea luării lor penedrept din patrimoniul privat său public. -orma de incriminare priveşte posesia sau deten$ia bunuluideoarece prin aceste atribute juridice se e)teriorizează dreptul de proprietate.

<biectul material este bunul mobil aflat în posesia sau detenţia altuia. 2unul care constituieobiectul material al infracţiunii de furt trebuie să aibă o anumită valoare #materială, afectivă orisentimentală$ pentru cel care!l deţine.

Potrivit dreptului civil, bunul mobil este cel care poate fi deplasat, transportat sau transferat dintr!un loc în altul. +mobilele nu pot face obiectul infracţiunii de furt. otuşi, dacă părţi din astfel de bunuri

devenite mobile prin detaşare sau demontare #uşi, ferestre, instalaţii$ sunt furate pot deveni obiectmaterial al infracţiunii de furt.ai sunt considerate bunuri mobile arborii, recoltele, fructele, f%nul cosit de pe păşune etc.Potrivit alin. #8$ art. 33= &.pen. sunt considerate bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică şi

orice fel de energie #termică, 7idraulică$ care au valoare economică. 'ubiecţii infracţiuniiG=ubiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană. De regulă, persoana care săv%rşeşte furtul nu

are nici un drept asupra bunului pe care îl sustrage din proprietatea altei persoane. Bn unele cazuri, subiectactiv al infracţiunii poate fi şi proprietarul care fură bunul aflat în acel moment în posesia legitimă a altei

persoane. Participaţia penală este posibilă sub toate formele.=ubiectul pasiv poate fi at%t o persoană fizică c%t şi o persoană juridică căreia îi aparţine bunul

furat. Poate fi înt%lnită şi o pluralitate de subiecţi pasivi, c%nd prin această faptă sunt sustrase bunuriaparţin%nd unor diferite persoane #furturile din birouri, locuri de cazare în comun, vestiare etc.$. Decisubiectul pasiv este titular al patrimoniului prejudiciat. Dacă bunul nu a fost sustras de la proprietar ci dela un detentor precar, acesta poate deveni subiect pasiv adiacent.885

3. Conţinutul constitutiv9ub aspectul elementului material , latura obiectivă a infracţiunii de furt include următoarele

elemente! un element material const%nd într!o acţiune #luarea$"! unele cerinţe care întregesc elementul material #deposedarea şi apropierea bunului către

făptuitor$, în sensul că bunul mobil intră în stăp%nirea acestuia.Bn cazul infracţiunilor contra patrimoniului e)istă o situaţie premisă şi anume, bunul se află în

posesia sau detenţia altei persoane.885 ezi &.2ulai colectiv, op.cit., p. <41.

8<=



Bn mod e)cepţional, furtul se poate săv%rşi şi prin inacţiune ' cazul celui care predă o masă de bunuri, omiţ%nd intenţionat să le restituie pe toate.

Cerin$e esen$ialeF @c$iunea de luare a bunului mobil care se găseşte în posesia sau detenţia altei persoane să se facă fără consim$ăm'ntul 552 acesteia. Prin urmare pentru realizarea laturii obiective ainfracţiunii de furt, trebuie îndeplinite trei cerin$e esen$iale lucrul sustras trebuie să fie un bun mobil "

acest bun să se fi aflat în posesia sau deten$ia altei persoane" iar luarea să se fi făcut fără consim$ăm'ntul acesteia.Posesia şi detenţia au înţelesul de simpla stăp%nire de fapt a bunurilor.

Posesia constă în stăp%nirea materială a lucrului de către o persoană, care se comportă ca şi proprietar.

Deten$ia este tot o stăp%nire de fapt a unui lucru, însoţită de obligaţia de a!l restitui proprietarului. @c$iunea de luare se realizează prin două acte deposedarea, adică scoaterea bunului din posesia

sau detenţia unei persoane şi trecerea acelui bun în sfera de stăp%nire a făptuitorului.Doctrină şi jurisprudenţa a apreciat că acţiunea de luare se poate realiza prin diverse moduri

apucare, în7ăţare, ascundere, desprindere, prin utilizarea unor instrumente de cuplare ori prin mijloacecum ar ficu propria m%nă, prin folosirea unor animale dresate, prin racordări ilegale la sursele de energie

etc.886 -u are importanţă modul sau mijlocul de săv%rşire a furtului.Bn cazul furtului săv%rşit asupra unui ve7icul în scopul folosirii pe nedrept, infracţiunea se

realizează prin acţiunea de luare, însă făptuitorul nu urmăreşte însuşirea ve7iculului, ci numai folosirealui.

-u interesează nici locul său timpul săv%rşirii furtului, afară de cazul c%nd săv%rşirea faptei înanumite condiţii de loc său timp califică furtul #săv%rşirea faptei într!un loc public, în timpul nopţiietc.$8<4.

B) Mrmarea imediată. +nfracţiunea de furt este consumată c%nd făptuitorul şi!a îndreptat acţiuneade luare a bunului şi trecerea acestuia în stăp%nirea sa faptică. 0rmarea imediată este realizată şi atuncic%nd bunul luat fără drept este ascuns de către făptuitor c7iar în locul de unde l!a sustras #furturile de perafturile magazinelor$.

0rmarea imediat` nu trebuie confundată cu paguba produsă prin aceast` urmare, motiv pentru care,atunci c%nd se realizează o restituire a bunului, urmarea imediat` nu este înlăturată.

C) /)istă raport de caualitate între acţiunea de luare a bunului şi rezultat.8 0atura subiectivă. Eorma de vinovăţie este de cele mai multe ori inten$ia directă şi în situaţii

deosebite inten$ia indirectă ' c%nd bunul furat conţine în el şi alte lucruri cu privire la care făptuitorul le!ar fi putut prevedea, însă acceptă rezultatul faptei sale #luarea unui portofel în care pe l%ngă bani se află şialte documente sau înscrisuri$. Pentru configurarea laturii subiective a infracţiunii de furt, trebuierealizată cerinţa că inten$ia de a lua un bun al altuia să aibă ca scop nsu+irea lui pe nedrept. Deciinten$ia, trebuie coroborată cu scopul ilicit urmărit prin luarea acelui bun ' însuşirea lui pe nedrept ' deciculpa este e)clusă. Dacă bunul furat este un autove7icul, latura subiectivă este realizată c7iar şi atunci

c%nd făptuitorul are ca scop folosirea acestuia, nu şi însuşirea lui.(rt. 33= alin. #1$ &.pen. prevede două elemente ale laturii subiective lipsa consim$ăm'ntuluivictimei şi scopul nsu+irii pe nedrept . Deci ntre inten$ie că formă a vinovă$iei +i scopul faptei, e/istă olegătură de cone/iune.

?ipsa consimţăm%ntului se prezumă altfel nu va mai e)ista infracţiunea de fapt. Eăptuitorulacţionează cu intenţia de a!şi însuşi bunul şi de a!l trece definitiv în posesia sa.

88= Prin lipsa consimţăm%ntului persoanei vătămate se înţelege faptul că în momentul sustragerii victima fie nuşi!a dat seama de acest lucru fie şi!a manifestat dezacordul faţă de luarea bunului #lipsa consimţăm%ntului este prezumată$.

886 . Dongoroz şi colab., /)plicaţii teoretice ale &odului penal roman. Partea specială, vol.+++, /d. (cademiei,2ucureşti, 1651, p.<>8.8<4 O. ?og7in, . oader, op. cit.,p.3>1.

8<6



/l urmăreşte sau acceptă acest lucru, ştiind că nu are consimţăm%ntul victimei. ?ipsa scopului:însuşirea pe nedrept; face ca fapta să nu mai aibă caracter infracţional.

(. +orme/ modalităţi/ sancţiuni ormeF ?egea pedepseşte tentativa într!un te)t distinct, art. 383 &.pen. +nfracţiunea se consumă în

momentul în care posesia de fapt a bunului trece în stăp%nirea de fapt a infractorului indiferent c%t

durează această posesie. /puizarea are loc, în momentul încetării acţiunii de luare, în cazul formeicontinue, iar în cazul formei continuate, în momentul săv%rşirii ultimei acţiuni de luare odalită$iF Potrivit art. 33= &.pen., furtul cunoaşte mai multe modalităţi normative furtul de

bunuri materiale mobile, furtul de energii, furtul de ve7icule, furtul între soţi, furtul între persoane celocuiesc împreună, furtul săv%rşit de un minor în paguba tutorelui său, furtul unui bun ce aparţinefăptuitorului etc.

=anc$iuniF Eurtul simplu se pedepseşte cu înc7isoare de la > luni la 8 ani sau cu amendă.

. MA4M3 C@3IIC@4 (art.7 C.Pen.)

1. Conţinutul legal F Potrivit art. 336 &.pen., Eurtul este calificat c%nd a fost săv%rşit în una din

următoarele împrejurăria$ într!un mijloc de transport în comun"

b$ în timpul nopţii"c$ de o persoană mascată, deg7izată sau travestită"d$ prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei c7ei adevărate ori a

unei c7ei mincinoase"e$ prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveg7ere.

Eapta este mai gravă dacă furtul a fost săv%rşit în următoarele împrejurăria$ asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural"

b$ prin violare de domiciliu sau sediu profesional"c$ de o persoană av%nd asupra sa o armă.

Eapta este mai aspru sanc$ionată dacă furtul priveşte următoarele categorii de bunuria$ ţiţei, gazolină, condensat, etan lic7id, benzină, motorină, alte produse petroliere sau

gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane cisternă" b$ componente ale sistemelor de irigaţii"c$ componente ale reţelelor electrice"d$ un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu

sau alte situaţii de urgenţă publică"e$ un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente

de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru"f$ instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, naval, rutier, aerian şi

componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente"g$ bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice"

7$ cabluri, linii, ec7ipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii precumşi componente de comunicaţii.

Eurtul calificat conţine elementele circumstanţiale enumerate în te)tul de incriminare, care imprimăfaptei un caracter agravant.

@nalia circumstan$elor @) urtul săv'r+it ntr8un miloc de transport n comun. (glomerarea de persoane, flu)ul mare de

călători, starea de oboseală, busculadele create la urcarea în mijlocul de transport, sunt împrejurări decare făptuitorul profită pentru a comite infracţiunea de furt.

ilocul de transport n comun este acel mijloc de transport cu o destinaţie anume sau care are posibilitatea de a transporta mai multe persoane deodată 'tramvai, autobuz, metrou etc..

8A4



Cerin$a esen$ială este ca mijlocul de transport să fie folosit, în momentul săv%rşirii faptei, înconformitate cu destinaţia sa. -u se consideră furt calificat dacă acesta se află în depou, garaj etc.

(ceastă agravantă nu se reţine în cazul furturilor din ta)iuri, deoarece ta)iurile nu suntconsiderate mijloace de transport în comun, deoarece sunt destinate unui număr restr%ns de persoane.

B) =ăv'r+irea furtului n timpul nop$ii. -oaptea, prin instalarea întunericului, oferă condiţii

favorabile pentru săv%rşirea infracţiunii #autorul este protejat de întuneric, se poate apropia mai uşor delocul în care se află bunul vizat, oamenii se află la odi7nă, părăsirea locului faptei se realizează deasemenea mult mai uşor$. :impul nopţii; presupune instalarea întunericului după o anumită oră, carediferă în funcţie de anotimp #iarna întunericul se instalează mai devreme$ şi durează p%nă c%nd lumina valua locul întunericului.

+nfracţiunea e)istă c7iar dacă locul era puternic luminat.(gravanta e)istă indiferent dacă infractorul a profitat sau nu de timpul nopţii sau dacă a săv%rşit

doar o parte din activitatea infracţională în timpul acesteia.C) =ăv'r+irea furtului de către o persoană av'nd asupra sa o armă. Pericolul creşte deoarece

făptuitorul este înarmat, se simte mai în siguranţă, ştiind că poate intimida sau imobiliza victima prinfolosirea mijloacelor aflate asupra sa. Pentru realizarea agravantei, făptuitorul trebuie să fie narmat în

momentul săv%rşirii furtului. -u are importanţă dacă arma este ţinută sau nu în locuri vizibile. &ondiţiaesenţială de calificare a faptei este aceea ca arma să nu fi fost folosită de făptuitor. Bn caz contrar sesăv%rşeşte infracţiunea de t%l7ărie.

D) urtul săv'r+it de către o persoană mascată, deg-iată sau travestită. (ceastă împrejurareconferă furtului un caracter mai grav prin comportamentul autorului ştiind că va fi mai greu de identificatinspir%nd teamă în acelaşi timp. Prin această circumstanţă se urmăreşte ascunderea înfăţişării fizice aautorului sau inducerea în eroare a victimei.

Persoana mascată este acea persoană care poartă total sau parţial o mască, în acest fel reuşind să seascundă privirilor şi să nu fie recunoscută de cei în prezenţa cărora operează8<1....

Persoana deg-iată este acea persoană care se îmbracă sau îşi aranjează înfăţişarea, astfel înc%t sănu poată fi recunoscută, purt%nd perucă sau părul vopsit, aplic%ndu!şi barbă sau mustaţă artificială,îmbrăc%ndu!se de aşa natură înc%t să!şi ascundă identitatea8<3....

E) urtul comis prin efrac$ie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei c-ei adevărate ori aunei c-ei mincinoase. (gravanta se referă la anumite metode, moduri sau mijloace care, folosite defăptuitor pentru comiterea furtului, imprimă faptei o periculozitate socială sporită. Prin efrac$ie seînţelege înlăturarea sau distrugerea violentă a oricărui dispozitiv sau sistem de siguranţă a căilor de accesîn imobil #lacăte, broaşte, dispozitive de înc7idere, ferestre etc.$.

Prin :escaladare; se înţelege trecerea peste un obstacol care îl separă pe făptuitor de bunul mobil acărui sustragere o urmăreşte #trecerea peste un gard, căţărarea pe zidul clădirii pentru a pătrunde înimobil pe fereastră sau balcon etc.$.

:C-eia adevărată; este cea pe care o foloseşte în mod frecvent cel îndreptăţit. Pentru comiterea

furtului, autorul îşi procură această c7eie folosindu!se de diverse împrejurări #vizită la domiciliul victimeişi furtul c7eii" împrietenire cu copiii victimei" pierderea c7eii etc.$.:C-eia mincinoasă; este o c7eie falsă, contrafăcută, sau orice alt instrument cu ajutorul căruia se

poate acţiona asupra mecanismului de desc7idere fără a fi distrus sau degradat. ) Eurtul săv%rşit prin scoaterea din func$iune a sistemului de alarmă ori de supraveg-ere. (ceastă

împrejurare conferă furtului un caracter mai grav prin gradul de profesionalizare al făptuitorului.9coaterea din funcţiune a sistemului de alarmă creează o stare de confuzie făptuitorului în timpulsăv%rşirii infracţiunii, îngreun%nd activitatea de descoperire a acestuia.

) (rt. 336 alin. #3$ &.pen. incriminează ca furt calificat următoarele fapteaasupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural. (ceastă situaţie agravantă vizează

obiectul material al furtului, în sensul că acesta face parte din patrimoniul cultural al Com%niei.

8<1 rib. jud.(rgeş, dec. pen.nr. <3=@166=8<3 rib. 9uprem, secţ. pen.,dec.pen. nr.138=@166=

8A1



(ceastă categorie cuprinde bunuri cu valoare deosebită, istorică, artistică, obiecte de cult, bijuteriietc."

a$ furtul săv%rşit prin violare de domiciliu sau sediu profesional. (cest elementcircumstanţial conferă formă calificată a faptei prin modul de pătrundere al făptuitorului înspaţiile de locuit sau sediul profesional al persoanei fizice şi juridice. +nfracţiunea de violare de

domiciliu sau sediul profesional este absorbită de infracţiunea mai gravă #furt$ deci nu avem de!aface cu un concurs de infracţiuni.Eorma calificată a furtului prevăzută în art. 336 alin. #8$ are ca obiect produse sau substanţe

periculoase #ţiţei, benzină, motorină, gazolină etc.$, componente şi instalaţii, mijloace de transport,mijloace de alarmare sau semnalizare, ec7ipamente de transport şi telecomunicaţii prin săv%rşireainfracţiunii ce creează o stare de pericol pentru buna funcţionare a instalaţiilor.

=anc$iuniF Eurtul calificat se pedepseşte cu înc7isoarea de la 1 la A ani alin. #1$. Bn cazul alin. #3$ pedeapsa este înc7isoarea de la 3 la 5 ani, iar pentru fapta prevăzută în alin. #8$ pedeapsa este înc7isoareade la 8 la 14 ani. entativa se pedepseşte.

5. 4@3HLAI@ (art.55 C.Pen.)1. Conţinutul legal F :Eurtul săv%rşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea

victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru cafăptuitorul să!şi asigure scăparea, se pedepseşte cu înc7isoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi;.

După cum rezultă din te)tul de incriminare, t%l7ăria este furtul comis prin violenţă sau ameninţaree)ercitat asupra proprietarului bunului mobil. Pericolul social al acestei infracţiuni rezultă din faptul că

pentru luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, sunt lezate valori sociale foarte importante precum viaţa, sănătatea, sau integritatea corporală a persoanei. (ceste relaţii sociale sunt în poziţiesecundară faţă de relaţiile patrimoniale ce reprezintă obiectul juridic principal al faptei. %l7ăria este oinfrac$iune comple/ă. Bn conţinutul ei sunt întrunite mai multe infracţiuni distincte ca furtul,ameninţarea, fapte ce aduc atingere integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei 8<8. (şadar, în cazult%l7ăriei ne aflăm în faţa unor infrac$iuni miloc #violenţe, ameninţare$ şi a unei infrac$iuni scop #furtul$.Dacă nu ar fi fost incriminată această infracţiune, furtul ar fi intrat în concurs cu orice violenţă prinintermediul căreia a fost comis.

Bn ceea ce priveşte obiectul uridic al infracţiunii acesta este comple) însum%nd at%t relaţiile sociale patrimoniale c%t şi relaţiile sociale care privesc viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a persoanei. &aşi în cazul furtului, art. 388 &.pen. incriminează fapta tipică iar în art. 38< &.pen. formele agravante

a$ prin folosirea unei arme ori substanţe e)plozive, narcotice sau paralizante" b$ prin simularea de calităţi oficiale"

c$ de o persoană mascată, deg7izată sau travestită"d$ în timpul nopţii"e$ într!un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport"f$ prin violare de domiciliu sau sediu profesional.

(lin. #3$ ' %l7ăria săv%rşită în condiţiile art. 336 alin. #8$ se pedepseşte cu înc7isoarea de la A la13 ani.

(lin. #8$ ' Pedeapsa este înc7isoarea de la A la 13 ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi atuncic%nd t%l7ăria a avut ca urmare vătămarea corporală.

2. Condiţii pree4istenteObiectul infracţiuniiG

8<8 ( se vedea &.2ulai colectiv, op.cit., p. <83.

8A3



<biectul uridic special este comple), fiind reprezentat pe de o parte de relaţiile sociale patrimoniale ca obiect uridic principal , precum şi relaţiile sociale privind viaţa, sănătatea, integritateacorporală şi libertatea persoanei ca obiect uridic secundar, adiacent .

<biectul material . Bn cazul t%l7ăriei, acţiunea principală este furtul av%nd ca obiect material bunul mobil sau bunurile pe care autorul doreşte să le sustragă. Eiind o infracţiune comple)ă, t%l7ăria va avea

ca obiect material al acţiunii adiacente corpul persoanei împotriva căreia au fost e)ercitate violenţe sauameninţări. 'ubiecţii infracţiuniiG=ubiectul activ poate fi orice persoană responsabilă. 9ubiect activ poate fi c7iar şi proprietarul

bunului care săv%rşeşte acţiunea de luare, prin întrebuinţarea mijloacelor prevăzute în art. 388 &.pen., bun care în acel moment se afla în posesia legitimă a persoanei vătămate. Participaţia penală este posibilăat%t la varianta ţip c%t şi la cele agravate.

=ubiectul pasiv al infracţiunii este persoana asupra căreia s!a săv%rşit t%l7ăria #au fost sustrase bunurile ori au fost săv%rşite actele de violenţă$.

iolenţele se pot săv%rşi nu numai asupra proprietarului bunului vizat ci şi asupra oricărei persoanecare are posesia sau detenţia bunului său care păzeşte bunul şi doreşte să!l împiedice pe făptuitor să

comită furtul. Bn toate situaţiile, victima trebuie să fie prezentă la locul săv%rşirii furtului deoarece numaiviolenţele săv%rşite cu această ocazie şi în scopurile prevăzute de art. 388, 38< &.pen. pot fi luate înconsideraţie pentru e)istenţa infracţiunii de t%l7ărie.8<<

3. Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăG @) Elementul material este format din două acţiuni corelate şi anume ac$iunea de furt ca acţiune

principală şi ac$iunea de constr'ngere ca activitate adiacentă.(cţiunea principală a elementului material al t%l7ăriei se poate realiza sub oricare din variantele

infracţiunii de furt simplu sau calificat cu scopul de însuşire sau folosire pe nedrept a bunului mobil.Pentru e)istenţa acţiunii adiacente este suficientă întrebuinţarea unuia dintre mijloacele enumerate

de lege. iolenţa, ameninţarea sau punerea în stare de inconştienţă sau neputinţă, realizează activitateasecundară a elementului material numai dacă au servit ca mijloc pentru comiterea furtului.

%l7ăria e)istă numai atunci c%nd violenţele au fost săv%rşite în scopul comiterii acţiunii principale ' furtul ' sau pentru ca făptuitorul să păstreze bunul sustras, să şteargă urmele infracţiunii ori să!şiasigure scăparea.

Dacă bunul este predat făptuitorului c7iar de victimă însă numai în urma unei constr%ngeri, fapta vafi t%l7ărie.

iolenţa va e)ista şi atunci c%nd bunul este smuls din m%na sau de pe corpul victimei. 9tarea deincoştienţă sau neputinţă a victimei de a se apăra, trebuie să fie cauzate prin acţiunea subiectului activ,violenţele se e)ecută asupra persoanei şi nu asupra bunurilor.

+nfracţiunea de t%l7ărie intră în concurs cu ultrajul c%nd victima este funcţionar public sau

îndeplineşte o funcţie ce implică e)erciţiul autorităţii de stat. %l7ăria fiind o infracţiune contra patrimoniului, în timp ce şantajul este o infracţiune contra libertăţii de decizie a persoanei. B) Mrmarea imediată. &a şi în cazul furtului aceasta se produce în momentul în care bunul trece în

stăp%nirea făptuitorului.C) Bntre acţiunea incriminată şi rezultatul produs e)istă o legătură de caualitate.

0atura subiectivă. %l7ăria se săv%rşeşte cu inten$ie directă at%t în privinţa acţiunii principale c%t şial celei adiacente ' făptuitorul prevede şi urmăreşte producerea rezultatului. Din punct de vederesubiectiv, la variantele agravante care au avut ca urmare moartea victimei e)istă ca formă de vinovăţie

praeterinten$ia.Ji în cazul vinovăţiei, aceasta are o structură comple)ă, fiind alcătuită din intenţia cu care se

săv%rşeşte acţiunea principală şi intenţia cu care se comite acţiunea adiacentă #violenţa$.8<A

8<< &.2ulai colectiv, op.cit., p.<8<.8<A &.2ulai colectiv, op.cit., p. <8A.

8A8



9copul violenţelor trebuie să îl constituie întotdeauna furtul sau după săv%rşirea faptei pentru păstrarea bunului furat, ştergerea urmelor ori scăparea.

(.+orme/ modalităţi/ sancţiuni ormeF (ctele pregătitoare nu sunt incriminate. 4entativa este posibilă şi se sancţionează conform

art. 385 &.pen. /ste posibilă tentativă improprie sau întreruptă. -u este posibilă tentativă perfectă. /a

este tentativă de furt la care se adaugă acţiunea adiacentă.Consumarea +nfracţiunea de t%l7ărie se consumă c%nd acţiunea principală ' furtul ' s!a desfăşuratcomplet şi s!a produs urmarea imediată prin intermediul acţiunii adiacente #violenţa ameninţarea sauaducerea victimei în stare de inconştienţă sau în imposibilitatea de a se apăra$. Bn cazul modalităţiiagravate, t%l7ăria va fi considerată consumată dacă s!au produs rezultatele prevăzute de lege.

Epuiarea &a şi furtul, t%l7ăria este susceptibilă de activitate infracţională prelungită în timp, dupăconsumare. Bn măsura în care durează acţiunea adiacentă #mijloacele de constr%ngere$ în aceeaşi măsură

poate fi prelungită prin acte succesive şi sustragerea #acţiunea principală$. odalită$i. Bn varianta simplă, t%l7ăria se prezintă în mai multe modalităţi normative

! modalitatea normativă în care violenţele şi celelalte mijloace se produc în acelaşi timp cusăv%rşirea furtului"

! modalitatea normativă c%nd violenţele se produc după consumarea furtului respectiv pentru păstrarea bunului furat" înlăturarea urmelor infracţiunii" pentru asigurarea scăpării.

odalităţile agravate #t%l7ăria calificată$ sunt prevăzute în alin. #1$" #3$ şi #8$ art. 38< &.pen.,respectiv

• de o persoană mascată, deg7izată sau travestită"• în timpul nopţii"• într!un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport"• prin folosirea unei arme sau substanţe e)plozive, nocive sau paralizante"• prin violarea de domiciliu sau sediu profesional"• prin simularea de calităţi oficiale.

=anc$iuni Bn varianta tip, t%l7ăria se pedepseşte cu înc7isoare de la 3 la 5 ani şi interzicereae)ercitării unor drepturi, iar în formă calificată cu înc7isoare de la 8 la 14 ani alin. #1$" cu înc7isoare de la8 la 14 ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi .0rmarea praeterintenţionată const%nd în moarteavictimei, conf. art. 38> &.pen. se pedepse te cu înc7isoarea de la 5 la 1= ani i interzicerea e)ercităriiș ș

unor drepturi.

0.1GE3LCIM1E@ (art.00 C.Pen.)

1. Conţinutul legalG Potrivit art. 2(( alin. #1$ &.pen., varianta tip constă în :inducerea în eroare aunei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapteadevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s!a

pricinuit o pagubă. Eapta este mai gravă dacă este săv%rşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoaseori de alte mijloace frauduloase. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicăregulile privind concursul de infracţiuni.& alin. #3$ &.pen.

&unoscută şi sub denumirea de escroc7erie, înşelăciunea constă în amăgirea unei persoane şideterminarea ei de a lua o dispoziţie păgubitoare privind avutul său, cu scopul că escrocul sau o altă

persoană să realizeze un folos patrimonial injust.8<> Prin înşelăciunea, autorul convinge victima să!i deaun folos care nu i se cuvine, fără ca aceasta să realizeze că în realitate este prejudiciată. &onsimţăm%ntulvictimei deşi e)istă, acesta este viciat prin inducerea în eroare a acesteia.

Bn cazul variantei agravate înşelăciunea este săv%rşită prin folosirea de nume sau calităţimincinoase ori prin alte mijloace frauduloase.

Prin :nume mincinoase; se înţeleg orice fel de nume sau pseudonume folosite de făptuitor şi care

nu fac trimitere la adevărata să identitate.8<> ezi &.2ulai colectiv, op.cit., p. <<>.

8A<



%Calită$ile mincinoase; pot fi de orice natură inclusiv cele oficiale.%@lte miloace frauduloase& cuprind orice fel de alte metode folosite de făptuitor pentru ca fapta

să!şi atingă ţinta.Dacă în forma simplă prevăzută în alin. #1$ este nevoie doar de abilitatea făptuitorului pentru a

păcăli victima, în forma calificată prevăzută în alin. #3$ pentru a induce în eroare victima, acesta se

foloseşte de nume sau calităţi mincinoase sau de alte mijloace frauduloase #legitimaţii false$.2. Condiţii pree4istenteObiectul infracţiuniiG<biectul uridic special îl reprezintă rela$iile sociale de ordin patrimonial care trebuie să se

desfăşoare într!un climat de încredere între oameni sau între societăţi comerciale.<biect material al infracţiunii pot fi bunurile mobile şi imobile asupra cărora se pun în mişcare

manoperele frauduloase ale făptuitorului. 'ubiecţii infracţiuniiG=ubiect activ nu este circumstanţiat, poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în

toate formele sale.=ubiect pasiv este persoana fizică sau juridică privată ori publică al cărei patrimoniu a fost păgubit

prin înşelăciune.3. Conţinutul constitutiv

0atura obiectivăG @) Elementul material al infracţiunii în forma tip este o ac$iune frauduloasă de amăgire sau

inducere în eroare a victimei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă aunei fapte adevărate. (cţiunea de inducere în eroare se poate realiza prin orice mijloace.8<5 -u arerelevanţă dacă victima a fost sau nu uşor indusă în eroare.

B) Mrmarea imediată constă în crearea unei situaţii care a produs o pagubă patrimoniului publicsău privat. Pagubă produsă este str%ns legată de pericolul social al faptei şi dozarea pedepsei.

C) 3egătura de caualitate e)istă între acţiunea de inducere în eroare a victimei şi prejudiciuluicauzat. Eolosul material obţinut de făptuitor este necuvenit.

0atura subiectivă forma de vinovăţie este inten$ia directă, calificată prin scop #obţinerea pentrusine sau pentru altul a unui folos material injust$.

+orme/ modalităţi/ sancţiuni ormeF (ctele pregătitoare deşi posibile, nu se pedepsesc. /le se au în vedere la individualizarea

pedepsei şi în stabilirea gradului de pericol social al făptuitorului. entativa se pedepseşte" at%t cea perfectă c%t şi tentativă imperfectă. &onsumarea infracţiunii are loc în momentul în care s!a produsurmarea imediată, adică inducerea în eroare a victimei şi producerea unei pagube. (cţiunea de amăgire avictimei poate îmbrăca uneori forma unei activităţi infracţionale continuate.

/puizarea infracţiunii realiz%ndu!se în momentul efectuării ultimei activităţi infracţionale. odalită$i e)tul art. 3<< &.pen. incriminează înşelăciunea într!o variantă simplă şi o modalitate

agravată âlin. #3$_.=anc$iuni Bn varianta simplă, pedeapsa este înc7isoarea de la > luni la 8 ani âlin. #1$_. Bn cazulmodalităţii agravate, c%nd s!au folosit calităţi mincinoase sau mijloace frauduloase, pedeapsa esteînc7isoarea de la 1 la A ani.

Pentru persoana juridică ' se sancţionează potrivit art. 18>, 185 &.pen.(cţiunea penală este pusă în mişcare din oficiu. Bmpăcarea părţilor înlătură răspunderea penală

âlin. #8$_.

8<5 /scrocii, sunt persoane foarte inteligente, av%nd putere de convingere asupra naivilor folosind diferitemijloace verbale, înscrisuri, pliante, jocuri de rol etc.

8AA



>. 1GE3LCIM1E@ PAI;I1D @=IMALAI3E #art.3<A &.Pen$1. Conţinutul legal Eapta este prevăzută în art. 2() C.pen. şi constă în #1$ :Distrugerea,

degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotrivadistrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul sumaasigurată, se pedepseşte cu înc7isoare de la 1 la A ani.

#3$ Eapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. #1$, simulează, îşi cauzează sau agraveazăleziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat, se pedepseşte cu înc7isoare de la > luni la 8ani sau cu amendă;.

(ceastă infrac iune fost introdusă ca şi variantă distinctă a infracţiunii de înşelăciune.ț

2. Condiţii pree4istenteGObiectul infrac iuniiGț

<biectul uridic îl reprezintă relaţiile sociale de natură patrimonială care privesc încrederea cetrebuie să guverneze raporturile juridice dintre asiguraţi şi asigurători, precum i o conduită corectă aș

persoanelor care au înc7eiat un contract cu o firmă de asigurări.<biectul material al infracţiunii îl reprezintă bunul asigurat asupra căruia făptuitorul îşi îndreaptă

acţiunea de distrugere, degradare, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea cu

scopul de a obţine pentru sine sau pentru active suma asigurată.Potrivit art. 3<A alin. #3$ &.pen., obiectul material îl poate constitui i corpul persoanei asupraș

căruia făptuitorul simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări produse de un risc asigurat. 'ubiecţii infracţiuniiG=ubiectul activ în varianta prevăzută de alin.1 nu este calificat, poate fi orice persoană, inclusiv

beneficiarul asigurării, care acţionează în scopul prevăzut de normă de incriminare. Bn varianta prevăzutăde alin.3, subiect activ al infracţiunii este persoana asigurată ! titularul contractului #poliţei$ de asigurarea bunului asigurat sau a riscurilor asigurate #viaţă, sănătate, integritate corporală etc.$. Participaţia penalăeste posibilă sub toate formele sale.

=ubiectul pasiv este societatea de asigurări prejudiciată cu care subiectul activ se află în relaţiicontractuale #contract de asigurare$.

3. Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăGa) Elementul material al infracţiunii de înşelăciune privind asigurările în forma tipică constă într!o

succesiune de acţiuni distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sauînstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului. Pentrue)istenţa elementului material se cere îndeplinită condi$ia ca toate aceste ac iuni să fie săv%rşite în scopulț

de a obţine pentru sine sau pentru altul suma asigurată.Bn varianta specială prevăzută în alin. #3$ elementul material al laturii obiective constă de asemenea

într!o acţiune frauduloasă prin care subiectul activ al infracţiunii simulează, îşi agravează sau îşi

cauzează leziuni sau vătămări corporale care în realitate sunt produse de un risc asigurat.b) Mrmarea imediată constă în prejudiciul cauzat asigurătorului.c) 3atura de caualitate e)istă între elementul material #acţiunea frauduloasă$ şi paguba produsă

#urmarea imediată$. 0atura subiectivăG +nfracţiunea de înşelăciune privind asigurările se comite cu intenţie directă,

deoarece acţiunile ce formează elementul material se cer a fi realizate în scopul încasării frauduloase asumei asigurate #intenţie calificată prin scop$. -u are relevanţă dacă scopul a fost atins sau nu. Bnsitua ia în careț scopul nu a fost atins fapta răm%ne în faza de tentativă.

(. +orme/ modalităţi/ sancţiuni ormeF +nfracţiunea prevăzută în art. 3<A &.pen. este susceptibilă de toate formele imperfecte.

entativa este incriminată şi pedepsită conform art. 3<= &.pen. &onsumarea infracţiunii are loc în

momentul în care s!a produs o pagubă efectivă în patrimoniul societăţii de asigurări înşelate. (cţiunea deînşelare a societăţii de asigurări poate îmbrăca uneori şi forma unei activităţi infracţionale continuate.

8A>



odalită$iF Potrivit art. 3<A &.pen. infracţiunea se prezintă în două modalităţi ' o modalitate tipicăşi una asimilată.

=anc$iuniF Bn varianta tip sancţiunea este înc7isoarea de la 1 la A ani iar în cazul variantei asimilateînc7isoarea de la > luni la 8 ani sau cu amendă.

Bmpăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

6 # DI=4AMEAE@ #art.3A8 &.Pen.$

1.Conţinutul legal Eapta prevăzută de art. 3A8 &.pen. şi constă în :distrugerea, degradarea sauaducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţin%nd altuia ori împiedicarea luării măsurilor deconservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate alin. #1$. Eapta estemai periculoasă în cazul distrugerii unui înscris sub semnătură privată care aparţine în tot sau în partealtei persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s!a produs o

pagubă âlin. #3$_" Eapta este mai gravă dacă priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul cultural âlin.#8$_" Eapta este şi mai gravă dacă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui

bun este săv%rşită prin incendiere, e)plozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să

pună în pericol alte persoane sau bunuri âlin. #<$_. Dispoziţiile prevăzute în alin. #8$ şi alin. #<$ se aplicăc7iar dacă bunul aparţine făptuitorului;.

Distrugerea este fapta infracţională prin care se aduce atingere integrităţii materiale a unui bunaparţin%nd de regulă altei persoane. Pentru e)istenţa infracţiunii, este necesar ca bunul să aparţină altei

persoane, e)cepţie făc%nd situaţiile prevăzute în art. 3A8 alin. #A$ &.pen.Cezultatul specific al acestei infracţiuni constă în desfiinţarea bunului, deteriorarea acestuia ori

pierderea permanentă sau temporară a însuşirilor sau a posibilităţii de întrebuinţare a bunului, cauz%ndu!se o pagubă materială patrimoniului persoanei căreia aceasta îi aparţine.

2. Condiţii pree4istente<biectul uridic specific este reprezentat de relaţiile sociale de natură patrimonială, prin care se

asigură integritatea materială a bunurilor şi potenţialul de utilizare normală al acestora.<biectul material îl reprezintă orice bun aparţin%nd patrimoniului privat său public. Bn cazul

variantei simple bunul trebuie să aparţină altuia. 2unul poate fi mobil sau imobil, poate fi şi un înscrisdacă în conţinutul său sunt consemnate raporturi patrimoniale. Obiectul material al distrugerii îlconstituie de asemenea bunurile care fac parte din patrimoniul cultural.

Obiectul material al acestei fapte de distrugere îl constituie un înscris sub semnătură privată, nu şiun act autentic, întruc%t dacă distrugerea priveşte un act autentic aflat în păstrarea unei autorităţi publice,fapta va constitui infracţiune potrivit art. 3A5 #sustragerea sau distrugerea de înscrisuri oficiale$ şi va fi

pedepsită mai aspru. Dacă este distrus un înscris autentic aflat în posesia altei persoane, nu se justificaincluderea faptei în cadrul agravantei, deoarece cel interesat poate obţine oric%nd o copie de la autoritatea

care a emis actul8<=

.Bnscrisul sub semnătură privată ce face obiectul infracţiunii să îndeplinească, cumulativ,următoarele condi$ii

• să aparţină în tot sau în parte unei alte persoane"

• să servească la dovedirea unui drept de natură patrimonială. 'ubiecţii infracţiuniiG=ubiectul activ în variantă simplă poate fi orice persoană, mai puţin proprietarul bunului distrus. Bn

cazul formelor agravate subiect activ poate fi orice persoană c7iar şi proprietarul. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale.

8<= 7ttp@@.euroavocatura.ro

8A5



=ubiectul pasiv este persoana fizică sau juridică al cărei bun a fost distrus. 9e poate înt%lni şi o pluralitate de subiecţi pasivi în cazul în care bunurile distruse aparţineau mai multor persoane, bunuriaflate în indiviziune.

3. Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăG

@) Elementul material constă într!o ac$iune alternativă de distrugere, degradare, aducere în stare deneîntrebuinţare, de împiedicare a măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun sau de înlăturare amăsurilor, de conservare ori salvare a bunului după ce acestea au fost luate.

Distrugerea are drept urmare lezarea substanţei bunului în aşa fel înc%t acesta îşi pierde valoareaeconomică, devenind inutil #dăr%marea construcţiei, incendierea autoturismului, uciderea animalului,ruperea sau arderea unui înscris etc.$.

Degradarea ' activitate prin care bunul îşi pierde unele dintre calităţile sale, diminu%ndu!ivaloarea, ceea ce îl face impropriu #total sau parţial$ destinaţiei iniţiale esenţiale.

@ducerea n stare de nentrebuin$are ' atingerea adusă bunului fără a fi distrus ori degradat însăeste pus în situaţia de a nu mai putea fi utilizat #sustragerea sau înlocuirea unei piese de la o maşină,agregat, instalaţie etc.$.

mpiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun ' constă în a împiedica o persoană de a întreprinde sau de a e)ecuta activităţile de conservare şi menţinere a bunului în stareainiţială.

nlăturarea măsurilor luate de conservare ori salvare a unui bun, presupune înlăturarea măsurilor luate pentru conservare sau salvare a bunului #nerespectarea condiţiilor de temperatură, umiditate,luminozitate necesare conservării$.

Bn forma agravată prevăzută în alin. #<$, ac$iunile de distrugere, degradare sau aducerea n starede nentrebuin$are se realieaă prin miloace deosebit de periculoase (incendiere, e/ploie ori alt asemenea miloc). Eolosirea acestor mijloace atrage agravarea faptei numai dacă prin utilizarea lor arezultat un pericol public pentru alte bunuri sau persoane.

Pentru e)istenţa infracţiunii este suficientă o singură acţiune din cele enumerate de lege.Cerin$e esen$iale ' Pentru realizarea laturii obiective a formei tip, bunul trebuie să aparţină altuia.

(ceastă cerinţă nu mai este necesară în cazul formelor agravate. B) Mrmarea imediată constă în sc7imbarea în rău a e)istenţei bunului său a capacităţii de utilizare a

acestuia şi producerea unei pagube persoanei căreia îi aparţinea bunul.C) 3egătura de caualitate. /)istă între acţiunile care definesc elementul material şi urmarea

imediată. 0atura subiectivă. +nfracţiunea prevăzută în art. 3A8 &.pen. se comite numai cu inten$ie directă sau

indirectă.(. +orme/ modalităţi/ sancţiuni

ormeF 4entativa se pedepseşte conform art.3A8 ^alin. #5$_ &.pen. Consumarea se produce în

momentul în care acţiunea de distrugere a luat sf%rşit şi s!a produs urmarea imediată #distrugerea,degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare etc.$. Distrugerea se poate săv%rşi în formă continuată,epuiarea av%nd loc odată cu comiterea ultimului act al activităţii infracţionale.

odalită$i +nfracţiunea prezintă mai multe modalităţi normative şi anume distrugerea, degradarea,aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvareşi înlăturarea măsurilor luate. Bn variantele agravate, modalităţile sunt numai distrugerea, degradarea oriaducerea în stare de neîntrebuinţare.

=anc$iuni Bn forma simplă pedeapsa este înc7isoare de la 8 luni la 3 ani sau cu amendă. Pentruvariantele agravate, sancţiunea este înc7isoare de la > luni la 8 ani alin. #3$" de la 1 la A ani alin. #8$varianta prevăzută în art. 3A8 alin. #<$ sancţiunea este înc7isoare de la 3 la 5 ani. Pentru faptele dedistrugere prevăzute la alin. #1$ şi alin. #3$, acţiunea penală se pune în mişcare la pl%ngerea prealabilă a

persoanei vătămate, iar pentru cele prevăzute în alin. #<$ şi #A$, punerea în mişcare a acţiunii penale se poate face şi din oficiu.

8A=



C. IN;RACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢII

aloarea socială protejată de aceste incriminări din itlul +++ nu este actul de serviciu care se

desfăşoară în unităţile respective ci prestigiul, imaginea instituţiei. +nfracţiunile incriminate în acest titlusunt infracţiuni de pericol, nu de rezultat.8<6 Bn societate, un rol important îl are autoritatea de care se bucură instituţiile publice investite cu atribuţiuni de organizare, conducere, îndrumare şi control a unor importante sectoare ale vieţii sociale şi politice. +nstituţiile investite cu autoritate publică #organe de stat$necesită un anumit grad de încredere din partea destinatarilor activităţii acestor instituţii.

Prin :autoritate; se înţelege :dreptul; #reflectat în atribuţii specifice$ a instituţiilor publice de a!şie)prima voinţa în raport cu destinatarii activităţilor.8A4 De asemenea, prin autoritate se înţelege şi un:organ; aparţin%nd sistemului de organe al puterii publice precum şi reprezentantului unui astfel de organşi prestigiul de care trebuie să se bucure aceste instituţii. Protecţia penală reglementată în itlul +++ al&odului penal este acordată numai acelor instituţii care reprezintă din punct de vedere juridic o autoritate.

" 8 M34A@JM3

1. Conţinut legal a#+. !47 C.)en. :ameninţarea săv%rşită nemijlocit sau prin mijloace decomunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare demoarte ori omorul săv%rşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicăe)erciţiul autorităţii de stat, aflat în e)ercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu e)ercitareaacestor atribuţii; ' alin. #1$.

9ăv%rşirea unei infracţiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicăe)erciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia în scop de intimidare sau de răzbunare, înlegătură cu e)ercitarea atribuţiilor de serviciu se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru aceainfracţiune ale cărei limite se majorează cu o treime ' alin. #3$.

&u aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin. #3$ dacă privesc un membrude familie al funcţionarului public ^alin. #8$_.

Eaptele prevăzute în alin. #1$ ' #8$ comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în e)ercitareaatribuţiilor de serviciu sau în legătură cu e)ercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa

prevăzută de lege, pentru acea infracţiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.0ltrajul este o infracţiune cu caracter comple) ca şi în cazul t%l7ăriei. Eapta de ultraj se săv%rşeşte

asupra funcţionarului public aflat în două ipoteze prima ipoteză se înt%lneşte c%nd funcţionarul public seaflă în e)erciţiul atribuţiilor sale de serviciu, fapta se comite asupra lui în momentul în care îşi e)ercităatribuţiile de serviciu" a doua ipoteză se înt%lneşte c%nd funcţionarul public se află în e)ercitareaatribuţiilor de serviciu.

2. Condiţii pree4istenteObiectul infracţiuniiG<biectul uridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la autoritatea de stat, a căror

manifestare este asigurată prin apărarea prestigiului şi siguranţei funcţionarilor. <biect uridic special secundar , cuprinde relaţiile sociale care se referă la viaţa, libertatea sau integritatea corporală a persoaneiinvestită cu autoritate publică.

<biectul material dacă infracţiunea este săv%rşită prin ameninţare nu are obiect material" dacă secomite prin lovire sau alte violenţe, obiectul material este corpul funcţionarului public sau bunurileacestuia.

'ubiecţii infracţiuniiG=ubiectul activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale.

8<6 ( se vedea (.Eilipaş, op.cit., pag. <41.8A4 ( se vedea &.2ulai colectiv, op.cit., pag. <58.

8A6



=ubiect pasiv este în principal instituţia sau organul care e)ercită autoritatea publică" subiect pasiv secundar este

!funcţionarul public8A1 care îndeplineşte o funcţie ce implică e)erciţiul autorităţii publice stat, aflatîn e)ercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu e)ercitarea acestor atribuţii i împotriva căreia s!aș

săv%rşit ameninţarea, lovirea, vătămarea corporală gravă sau moartea, precum i membrii de familieș 8A3 ai

acestuia"!un poliţist sau jandarm, aflat în e)ercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu e)ercitareaacestor atribuţii, precum i membrii de familie ai acestuia.ș

(stfel de funcţionari sunt parlamentarii, membrii guvernului, judecător, procuror, poliţişti, jandarmi, agentul de circumscripţie financiară, brigadier silvic, inspectori ai administraţiei publice locale, primari etc.

otodată, pentru e)istenţa subiectului pasiv nemijlocit, trebuie să se stabilească calitatea defuncţionar public a victimei ameninţării, lovirii, vătămării corporale sau omorului, la momentul săv%r iriiș

faptei.3. Conţinutul constitutivGa) Elementul material cuprinde acţiunile specifice care caracterizează infracţiunile contra

persoanei ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirea sau vătămările cauzatoarede moarte ori omorul.

Pentru întregirea laturii obiective ale infracţiunii trebuie îndeplinite următoarele cerin$e esen$ialeF! fapta să fie săv%rşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă"! să fie săv%rşită împotriva unui funcţionar public aflat în e)erciţiul funcţiunii sau pentru

fapte îndeplinite în e)erciţiul funcţiunii.Prin urmare, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii este necesar ca subiectul

pasiv să îndeplinească două condiţii cumulative•să îndeplinească o funcţie ce implică e)erciţiul autorităţii de stat"

•să se afle în e)ercitarea atribuţiilor de serviciu sau faptă să aibă loc în legătură cu

e)ercitarea atribuţiilor de serviciu ale acestuia.Bn modalitatea prev. de alin. #3$, elementul material al laturii obiective îl poate constitui oriceinfracţiune săv%rşită împotriva func ionarului sau a unui membru de familie al acestuia, dacă suntț

îndeplinite celelalte condiţii prevăzute de lege. Eapta poate fi o infracţiune îndreptată asupra persoaneisau o infracţiune îndreptată împotriva bunurilor subiectului pasiv.

Bn situaţia reglementată de alin. #3$ fapta să fie comisă în scop de intimidare sau de răzbunare.(cţiunile incriminate se săv%rşesc nemijlocit în prezenţa funcţionarilor sau în mod indirect prin

telefon, scrisoare, reţele de calculator etc.Euncţionarul se află în e)erciţiul funcţiunii pe parcursul celor = ore de muncă, în cadrul sau în afara

instituţiei publice, c7iar şi în afara serviciului c%nd natura funcţiei o cere #poliţist, procuror ori în misiunesau delegaţie$.

Pentru infracţiunea prevăzută la alin.1, c%t şi cea prevăzută la alin.3 şi 8, atunci c%nd subiectul pasiv este un poliţist sau un membru de familie al acestuia ori un jandarm sau un membru de familie alacestuia, cerinţa esenţială a laturii obiective este ca fapta să fie comisă atunci c%nd poliţistul sau

jandarmul se află în e)ercitarea atribuţiilor de serviciu. B) Mrmarea imediată ' constă în crearea unei stări de pericol pentru autoritatea cu care este investit

organul din care face parte funcţionarul ultragiat, iar ca urmare adiacentă, atingerea adusă libertăţii sauintegrităţii corporale a acesteia.

C) 3egătura de caualitate e)istă între acţiunea incriminată şi urmarea imediată. 9ub aspectullaturii obiective, pentru fiecare dintre variantele infracţiunii, elementul material, urmarea imediată şilegătura de cauzalitate, sunt identice cu cele ale infracţiunii prin care se săv%rşeşte ultrajul în varianta

8A1 vezi art. 15A &.pen.8A3 vezi art. 155 &.pen.

8>4



respectivă. De e)emplu, urmarea imediată a ultrajului săv%rşit prin lovire sau alte violenţe poate constafie în suferinţe fizice, fie în vătămarea integrităţii sau sănătăţii subiectului pasiv.

0atura subiectivă 0ltrajul este o infracţiune care se comite cu intenţie şi nu din culpă pentru căinfracţiunile contrare #asimilate$ în această infracţiune comple)ă sunt intenţionate.

(stfel, infracţiunea săv%r ită în modalitatea prev. de alin. #1$ esteș inten$ia care poate fi directă sau

indirectă. /ste necesar ca făptuitorul să fi cunoscut calitatea victimei, preciz%nd că prin faptă va aduceatingere prestigiului persoanei care deţine o funcţie publică.Pentru fapta săv%r ită în modalitatea prev. în alin #3$, aceasta se comite cu intenţie directă, scopulș

fiind calificat de legiuitor ' de intimidare sau de răzbunare.(. +orme/ modalităţi/ sancţiuni

orme (ctele pregătitoare şi tentativă nu se pedepsesc. &onsumarea faptei are loc fie la dataameninţării, c%nd se produce starea de pericol, fie în momentul săv%rşirii lovirii, vătămării corporale,lovirii sau vătămărilor cauzatoare de moarte sau omor.

odalită$i 9ăv%rşirea infracţiunii de ultraj se poate realiza în modalităţi diferite nu numai în raportde variantele ei, dar şi în raport cu împrejurările concrete în care au loc comiterea faptei şi producerearezultatului ameninţarea, lovirea sau alte acte de violenţă, vătămare corporală, lovirea cauzatoare de

moarte sau omor ' fiecare din aceste acţiuni fiind incriminate în mod distinct în codul penal ca infracţiunicontra persoanei. Pentru e)istenţa infracţiunii de ultraj aceste acţiuni trebuie îndreptate împotrivafuncţionarului aflat în e)erciţiul funcţiei sau pentru fapte îndeplinite de către acesta în e)ercitarea funcţieisale.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru ultraj este diferită în funcţie de cele patru variante ale acesteia.(stfel, sanc iunea prevăzută de lege pentru infracţiunea tip este pedeapsa prevăzută de lege pentru aceaț

infrac iune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime. Pentru săv%r irea infrac iunii înț ș ț

modalitatea prev. de alin.#3$ i #8$ sanc iunea este pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infrac iune, aleș ț ț

cărei limite speciale se majorează cu o treime.Dacă faptele incriminate în alin. #1$ ' #8$ sunt comise asupra unui jandarm sau poliţist, aflat în

e)ercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu e)ercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege, pentru acea infracţiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate. (ceastăcategorie de funcţionari beneficiază de o protecţie sporită directă sau indirectă #membrii de familie$întruc%t sunt cei mai e)puşi la astfel de infracţiuni. Pentru aplicarea majorării pedepsei este suficient să seconstatate că funcţionarul public are calitatea de jandarm sau poliţist.

8 MKMAP@AE@ DE C@3I4LRI <ICI@3E

1. Conţinutul legal # art. 2): C.pen. :Eolosirea fără drept a unei calităţi oficiale, care implicăe)erciţiul autorităţii de stat însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate se

pedepseşte cu înc7isoare de la > luni la 8 ani sau cu amendă.

#3$ &u aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta funcţionarului public care continuă să e)ercite ofuncţie ce implică e)erciţiul autorităţii de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii.#8$ Dacă faptele prevăzute în alin. #1$ şi #3$ au fost săv%rşite de o persoană care poartă, fără drept,

uniforme sau semne distinctive ale unei autorităţi publice, pe deasupra este înc7isoarea de la 1 la A ani.Prin :calitate oficială; se înţelege funcţia determinată care conferă unui funcţionar anumite atribuţii

sau prerogative, adică o competenţă funcţională în cadrul aparatului de stat #procuror, poliţist, inspector,vameş, funcţionar silvic, secretar etc.$.

O astfel de faptă reprezintă imi)tiune ilicită în e)ercitarea unor calităţi oficiale, de natură să aducăatingere autorităţii.

2. Condiţii pree4istenteGObiectul infracţiuniiG

<biectul uridic special îl formează relaţiile sociale a căror dezvoltare este condiţionată dee)ercitarea calităţilor oficiale numai de către persoanele investite prin lege cu astfel de calităţi.

8>1



'ubiecţii infracţiuniiG=ubiect activ poate fi orice persoană responsabilă, folosind fără drept o calitate oficială. Poate fi

subiect activ şi o persoană oficială, dacă foloseşte fără drept o altă calitate oficială ori cel care a pierdut!oşi continuă să o e)ercite.

=ubiect pasiv poate fi autoritatea publică prejudiciată prin calitatea oficială pe care făptuitorul o

e)ercită fără drept.3. Conţinutul constitutivG @) Elementul material cuprinde două activităţi distincte, cumulative care pot fi săv%rşite simultan

sau succesiv folosirea fără drept a unei calităţi oficiale şi îndeplinirea unui act legat de acea calitate.:( folosi o calitate oficială; înseamnă a efectua un act, o activitate prin care făptuitorul îşi atribuie

acea calitate sau pe care nu o mai are. &alitatea oficială presupune o funcţie care implică e)erciţiulautorităţii, adică puterea de a lua dispoziţii cu caracter obligatoriu.8A8

:Bndeplinirea vreunui act; legat de calitatea uzurpată, implică efectuarea unui act care intră înatribuţiile funcţiei sau însărcinării pe care o implică calitatea oficială.

Cerin$a elementului material este ca folosirea calităţii oficiale să se fi făcut fără drept . B) Mrmarea imediată constă în săv%rşirea acţiunii incriminate şi crearea unei stări de pericol pentru

autoritatea publică în numele căreia s!a folosit fără drept calitatea oficială.C) 3atura subiectivă se prezintă sub forma inten$iei directe sau indirecte.(. +orme/ modalităţi sancţiuni

ormeF entativă nu se pedepseşte, infracţiunea se consumă în momentul săv%rşirii celor douăacţiuni incriminate şi s!a produs urmarea imediată. Dacă acţiunea de folosire a unei calităţi oficiale,însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se repetă la diferite intervale de timpîn vederea realizării aceleiaşi rezoluţii, infracţiunea îmbracă forma continuată.

odalită$iF Potrivit art. 3A= &.pen. infracţiunea are trei modalităţi ' o modalitate tipică #alin.1$, unaasimilată #alin.3$ i o modalitate agravată #alin.8$.ș

=anc$iuniF pentru modalită ile prevăzute în alin #1$ i #3$ sanc iunea este pedeapsa cu înc7isoarea deț ș ț

la > luni la 8 ani sau cu amendă. Pentru modalitatea prev. în alin #8$ sanc iunea este pedeapsa cuț

înc7isoarea de la 1 la A ani.(cţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

5. =M=4A@EAE@ DE =MB =ECHE=4AM

1. Conţinut legal :=ustragerea unui bun care a fost legal sec-estrat. apta este mai gravă dacă sustragerea de sub sec-estru este săv'r+ită de custode; #a#+. !51 C.)en.$.

2. Condiţii pree4istente<biectul uridic special îl constituie relaţiile sociale privitoare la asigurarea autorităţii măsurii

sec7estrului aplicat de organele îndreptăţite.

<biectul material îl constituie bunul sec7estrat. 2unul sec7estrat este acel bun inventariat şiindisponibilizat de organul de drept #art. 1>8!1>> &.proc. pen.$.&a şi în cazul ruperii de sigilii e)istă o situaţie :premisă; care este dată de e)istenţa unui sec7estru

legal aplicat. Pentru e)istenţa infracţiunii trebuie îndeplinite următoarele cerinţea$ sec7estrul să fie dispus de autoritatea competentă să decidă instituirea sec7estrului

#procuror, instanţă de judecată$" b$ sec7estrul să fie aplicat de către organul competent #organul de urmărire penală,

organele proprii ale parc7etului$"c$ sec7estrarea să fie făcută în condiţiile prevăzute de lege"d$ sec7estrul să poarte asupra unor bunuri care pot fi legal sec7estrate.

Eapta de sustragere de sub sec7estru poate intra în concurs cu infracţiunea de furt sau distrugere.

'ubiecţii infracţiuniiG8A8 (.2oroi, op..cit., pag. 3=>.

8>3



=ubiect activ poate fi orice persoană. Dacă făptuitorul are calitatea de custode, ne aflăm în prezenţaunei forme agravate a infracţiunii alin. #3$.

=ubiect pasiv ' Organul de stat care a instituit sec7estrul.3. Conţinutul constitutivG

0atura obiectivăG

@) Elementul material se realizează prin ac$iunea de sustragere a bunului legal sec7estrat. B) Mrmarea imediată ' constă în săv%rşirea acţiunii incriminate şi crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite de lege.

C) 3egătura de caualitate este realizată odată cu săv%rşirea faptei. 0atura subiectivăG Inten$ia directă sau indirectă. (ceasta implică cunoaşterea de către făptuitor că

bunul pe care!l sustrage se află legal sec7estrat.(. +orme/ modalităţi/ sancţiuni

orme actele preparatorii şi tentativă deşi posibile nu se sancţionează. &onsumarea se produce înmomentul în care acţiunea de sustragere a fost comisă şi s!a produs urmarea imediată.

odalită$iF modalităţile normative corespund celor două forme ale infracţiunii #simplă şi agravată$.=anc$iuni Pentru forma simplă, pedeapsa este înc7isoare de la 8 luni la un an sau amendă, iar

pentru forma agravată înc7isoarea de la > luni la 3 ani sau amenda.

D. 6$+9CF67$6 D5 '59%6C67

Prin incriminarea acestor infracţiuni se asigură desfăşurarea ăn condiţii normale a serviciului înunităţile publice sau în orice unitate a cărei activitate este reglementată potrivit legii.

Obiectul juridic generic al acestor infracţiuni îl reprezintă relaţiile sociale care privesc bunaevoluţie a relaţiilor de serviciu, pretinz%ndu!se funcţionarilor# persoanelor$ o anumită conduită.

" 8 @BMKM3 1 =EA;ICIM

1. Con inutul legal ț ?a#+.!97 C.)en.#1$ Eapta funcţionarului public care, în e)ercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act

sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sauintereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu înc7isoareade la 3 la 5 ani şi interzicerea e)ercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

#3$ &u aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în e)ercitareaatribuţiilor de serviciu, îngrădeşte e)ercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta osituaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, se), orientarese)uală, apartenenţă politică, avere, v%rstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţieH+@9+D(.

Prin abu n serviciu se înţelege acea comportare sau conduită ilegală, incorectă a unui funcţionar public sau funcţionar ce constă în încălcarea intenţionată a atribuţiilor de serviciu fie prin neîndeplinirealor, fie prin îndeplinirea lor abuzivă , săv%rşită în timpul sau cu ocazia e)ercitării serviciului.

Prin SStulburare nsemnatăSS se înţelege o perturbare importantă a relaţiilor de serviciu, iar pagubaafectează patrimoniul acesteia.

(ceasta :tulburare; trebuie să fie efectivă, să aibă o anumită gravitate şi să fie determinată în raportcu specificul activităţii acelei unităţi.

2. Condiţii pree4istente

Obiectul infracţiunii F

8>8



<biectul uridic special ' acele relaţii sociale privitoare la asigurarea bunului mers al unităţilor prevăzute la art. 1<A &.pen., la bună desfăşurare a activităţii de serviciu precum şi apărarea drepturilor şiintereselor oricărei persoane împotriva funcţionarilor publici abuzivi.

<biectul material de regulă, nu e)istă obiect material. Dacă avem în vedere e)presia :vătămareadrepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane; atunci c%nd aceste interese privesc un bun sau un

înscris, obiectul material va fi bunul său înscrisul respectiv. 'ubiecţii infracţiunii F=ubiectul activ este calificat în persoana unui funcţionar public. Bn varianta prevăzută de art. 84=

&.pen., subiect activ al infracţiunii poate fi i o persoană care e)ercită, permanent său temporar, cu sauș

fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute înart. 15A alin.3 sau în cadrul oricărei persoane juridice.

&alitatea de funcţionar public sau cea prev. de art. 84= &.pen. trebuie să e)iste în momentulcomiterii faptei, iar dacă aceasta este săv%rşită în coautorat, toţi coautorii trebuie să aibă această calitate.

Pot comite această infracţiune în coautorat, de e)emplu, membrii unei comisii de e)amen pentruocuparea unui post, într!o anumită instituţie, care în mod abuziv privează o persoană de dreptul de aocupa acel post, cu toate că din punct de vedere legal şi al cunoştinţelor îndeplinea toate condiţiile.

+nstigarea şi complicitatea sunt posibile fără îndeplinirea vreunei cerinţe esenţiale.=ubiectul pasivF distingem un subiect pasiv principal , reprezentat de stat , ca titular al valorii

sociale ce asigură bunul mers al activităţii organelor şi instituţiilor. 9ubiect pasiv principal poate fi şi o persoană juridică privată c%nd subiectul activ este un salariat al acesteia.

=ubiect pasiv secundar fiind persoana fizică căreia i s!a adus o vătămare intereselor legale prinfapta abuzivă a subiectului activ.

3. Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăFa) Elementul material este reprezentat, în modalitatea prev.în alin.#1$, at%t de o ac$iune c%t şi de o

inac$iune. Bndeplinirea unui act în mod defectuos #acţiune$" neîndeplinirea cu ştiinţă a unui asemenea act#inacţiune$.

ermenul :act; folosit de te)tul art. 365 &.pen., pentru desemnarea acţiunii sau inacţiunii caelement material al laturii obiective, trebuie înţeles ca fiind acea operaţiune care trebuie efectuată desubiectul activ în e)ercitarea atribuţiilor de serviciu #cele prevăzute în fişa postului$. 9ubiectul activ esteîn e)ercitarea atribuţiilor de serviciu atunci c%nd desfăşoară activităţi legate de îndatoririle sale deserviciu precum şi c%nd aduce la îndeplinire anumite dispoziţii primite de la şefii ierar7ici date în condiţiilegale. Pentru a se reţine infracţiunea sub forma acţiunii, îndeplinirea unui :act; trebuie să se facă în moddefectuos ' îndeplinirea unei operaţiuni altfel de cum trebuia efectuată.

Prin nendeplinirea unui act se înţelege omisiunea subiectului activ de a efectua operaţia pe care eraţinut să o efectueze #refuzul nejustificat al funcţionarului public să elibereze unei persoane un act destudiu$.

Prin ndeplinirea unui act n mod defectuos se înţelege efectuarea unui act de serviciunecorespunzător sau prin depăşirea atribuţiilor de serviciu8A<.Bn varianta comisă în modalitatea prev. de alin.#3$, elementul material constă în următoarele

ac iuni alternativeFț îngrădirea e)ercitării unui drept al unei persoane ori crearea pentru aceasta a unor situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, se), orientare se)uală,apartenenţă politică, avere, v%rstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie H+@9+D(.

Bn cazul îngrădirii e)ercitării unui drept al unei persoane, ac iunea se poate realiza prin acteț

comisive sau omisive. ( doua alternativă constă în crearea unor situaţii de inferioritate mai puţinfavorabile dec%t cea a altor cetăţeni.

Cerin$e esen$ialeF Pentru ambele forme ale infracţiunii, fapta trebuie să fie săv%rşită de subiectulactiv în timpul e)ercitării atribuţiilor sale de serviciu.

8A< .Dongoroz, /)plicaţii teoretice vol.+ , pag =3.

8><



b) Mrmarea periculoasă pentru modalitatea săv%r irii în condi iile prev. de alin.#1$, urmarea constăș ț

într!o vătămare a intereselor legale ale unei persoane şi atingerea adusă calităţii relaţiilor de serviciu dinunitatea în care îşi desfăşoară activitatea subiectul activ. +nteresele legale ale unei persoane se regăsesc înactele normative statute sau regulamente clare în aplicarea acestora.

Pentru modalitatea săv%r irii în condi iile prev. de alin.#3$, urmarea constă în lezarea drepturilor ș ț

unui cetăţean prin îngrădirea e)erciţiului drepturilor, ori prin crearea unei situaţii de inferioritate pentruacesta. 0rmarea imediată poate fi de natură materială #neplata unor drepturi salariale$ sau de naturămorală #neînscrierea în listele de alegători$.(ceastă urmare este condiţionată de e)istenţa unui prejudiciumoral sau material, care se aduce persoanei vătămate, prin atingerea drepturilor sale.

c) 3egătura de caualitate ' +nfracţiunea prevăzută în art. 365 &.pen. este una de rezultat,impun%ndu!se cercetarea şi stabilirea legăturii între elementul material şi urmarea imediată.

0atura subiectivăF Eorma de vinovăţie este inten$ia directă sau indirectă.(buzul înseamnă o faptă comisă în cunoştinţă de cauză, comisă cu intenţie şi nu din culpă. ?a baza

săv%rşirii acestei fapte poate sta un anumit mobil # ura de rasă, se) sau religie, etc.$, iar stabilireamobilului reprezintă şi o cerinţ` esenţial` pentru e)istenţa laturii subiective.

(. +orme/ modalităţi/ sancţiuni

orme (ctele pregătitoare şi tentativă deşi posibile nu se pedepsesc. +nfracţiunea se consumă înmomentul în care se produce una din urmările prevăzute în mod alternativ.

+nfracţiunea poate îmbrăca şi forma continuată, dacă fiecare act în parte întruneşte conţinutul faptei# un şofer angajat al unei societăţi comerciale e)ecută fără aprobare mai multe transporturi cu maşinaunităţii în beneficiul unor terţi, obţin%nd avantaje materiale$.

odalită$iF Bn cazul variantei tip e)istă o singură modalitate normativă :întrebuinţarea de e)presii jignitoare;. Bn cazul variantei agravate înt%lnim două modalităţi normative ameninţare i lovire, sau alteș

violenţe.+nfracţiunea poate îmbrăca şi forma continuată, dacă fiecare act în parte întruneşte conţinutul faptei

# un şofer angajat al unei societăţi comerciale e)ecută fără aprobare mai multe transporturi cu maşinaunităţii în beneficiul unor terţi, obţin%nd avantaje materiale$.

=anc$iuni. Pedeapsa cu înc7isoarea de la 3 la 5 ani şi interzicerea e)ercitării dreptului de a ocupa ofuncţie publică.

Bn cazul în care subiect activ al infracţiunii este una dintre persoanele prevăzute la art. 84=, limitelespeciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Potrivit art. 846 &.pen., în cazul abuzului în serviciu care a produs consecinţe deosebit de grave,limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate.

8 1E3IJE1R@ 1 =EA;ICIM

1. Con inutul legal ț ?a#+.!98 C.)en.

Bncălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinireaacesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare adrepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseştecu înc7isoare de la 8 luni la 8 ani sau cu amendă.

2. Condiţii pree4istenteObiectul infracţiunii F<biectul uridic special ' îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la respectarea de către

funcţionarii publici a obligaţiei de a!şi îndeplini în mod corect atribuţiile ce le revin pentru a nu vătămainteresele publice ori interesele legale ale persoanelor fizice.

<biectul material , de regulă lipseşte la infracţiunea de neglijenţă în serviciu. Dacă acţiunea ceconstituie elementul material este îndreptată asupra unui lucru #neglijenţă în întrebuinţarea unor bunuri

aparate, maşini, instalaţii, materiale etc.$ e)istă un obiect material al infracţiunii.

8>A



Bn cazul în care ca urmare a neglijenţei în serviciu s!a produs o vătămare corporală a unei persoane,obiectul material îl reprezintă corpul acesteia.

E/ fapta medicului care nu a luat toate măsurile pentru desfăşurarea în bune condiţii a unei operaţiide vaccinare, din care cauză s!a produs uciderea din culpă a unei persoane de către agentul sanitar. Pentruacest caz medicul va răspunde pentru neglijenţ` în serviciu, iar agentul sanitar pentru ucidere din culpă.

'ubiecţii infracţiunii F=ubiect activ este funcţionarul public. Bn varianta prevăzută de art. 84= &.pen., subiect activ alinfracţiunii de neglijen ă în serviciu poate fi i o persoană care e)ercită, permanent său temporar, cu sauț ș

fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute înart. 15A alin.3 sau în cadrul oricărei persoane juridice.

Eiind o infracţiune săv%rşită din culpă este e)clusă participaţia penală. otuşi, ar putea fi vorba decoautorat, atunci c%nd îndeplinirea unei obligaţii incumbă unui grup de persoane unei ec7ipe care e)ecutăun control, o inventariere etc.

=ubiect pasiv al infracţiunii este o persoană fizică sau o persoană juridică.3. Conţinutul constitutiv

0atura obiectivăF

a) Elementul material este reprezentat de :încălcarea din culpă a unei îndatoriri de serviciu; decătre subiectul activ prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă.

Prin Nndatorire de serviciu; se înţelege acea atribuţie a subiectului activ, cuprinsă în fişa postului, pe baza unor acte normative, specifică serviciului respectiv, iar prin Nncălcarea unei ndatoriri de serviciu; se înţelege nerespectarea, nesocotirea îndatoririlor de serviciu, cu caracter general sau special.

Cerin$e esen$ialeF Pentru întregirea elementului material al infracţiunii este necesar ca subiectulactiv să se afle în e)erciţiul atribuţiunilor de serviciu.

b) Mrmarea imediată este e)plicit arătată în te)tul de lege şi constă într!o :pagubă ori o vătămare adrepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.;

c) -eglijenţa în serviciu fiind o infracţiune de rezultat este necesar a se stabili legătura decaualitate între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea cerută de normă de incriminare.

0atura subiectivăF Eorma de vinovăţie este culpă. Dovedirea culpei revine în sarcina organului judiciar.

(. +orme/ modalităţi/ sancţiuni orme /ste incriminată numai fapta consumată. &onsumarea se produce în momentul c%nd s!a

e)ecutat acţiunea incriminată ori în momentul în care a e)pirat termenul în care actul trebuia e)ecutat. odalită$iF /)istă două modalităţi pentru forma tipică a infracţiunii :neîndeplinirea unei îndatoriri

de serviciu; şi :îndeplinirea defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu;.=anc$iuni Eapta este sanc ionată cu pedeapsa înc7isorii cuprinsă între 8 luni ! 8 ani.ț


Bn cazul în care subiect activ al infracţiunii este una dintre persoanele prevăzute la art. 84=, limitelespeciale ale pedepsei se reduc cu o treime.Potrivit art. 846 &.pen., neglijenţa în serviciu care a produs consecinţe deosebit de grave are drept

consecinţă majorarea limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate.

0 8 3M@AE@ DE I4L

1. Conţinutul legal #art. 2:; C.pen.$.G#1$ Eapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori

primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, înlegătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori înt%rzierea îndeplinirii unui act ce intră în

îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se

8>>



pedepseşte cu înc7isoare de la 8 la 14 ani şi interzicerea e)ercitării dreptului de a ocupa o funcţie publicăori de a e)ercita profesia sau activitatea în e)ecutarea căreia a săv%rşit fapta.

#3$ Eapta prevăzută în alin.#1$, săv%rşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 15A alin.#3$,constituie infracţiune numai c%nd este comisă în legătură cu neîndeplinirea, înt%rzierea îndeplinirii unuiact privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

#8$ 2anii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar c%nd acestea nu se maigăsesc, se dispune confiscarea prin ec7ivalent.

'curt istoric?uarea de mită şi darea de mită sunt, în esenţa lor, două laturi ale unei fapte comple)e mituirea.ituirea a e)istat încă din antic7itate ca unul dintre cele mai grave fenomene, în Lrecia antică

mita fiind at%t de frecventă înc%t Platon propunea pedeapsa cu moartea pentru făptuitorii ei. agistraţii s!au bucurat de o atenţie specială pedepse mai aspre

Bn Coma, la începutul magistraturii, judecătorul care primea mită era pedepsit cu moartea. ait%rziu, cavalerii şi nobilii fiind cei care elaborau legile şi singurii care aveau acces la magistratură auintrodus reglementări toleranţe, permiţ%nd magistraţilor să primească daruri cu condiţia că valoarea

acestora, într!un an de zile , să nu depăşească o anumită sumă.Perceperea, evaluarea şi modul de tratare prin reglementările legale ale fenomenului de mituire au

fost diferite de!a lungul secolelor. Bn Cusia ţaristă mituirea funcţionarilor era ceva obişnuit c7iar în r%nduldemnitarilor de stat" oferirea şi primirea de foloase peste cele cuvenite în mod legal erau socotite caatitudini de curtoazie8AA.

Bn Tările Com%ne, încă din perioada prefanariotă, peşc7eşurile sau darurile ocazionale,nereglementate oficial, pretinse de guvernanţii de la &onstantinopol, erau c7iar mai mari dec%t tributulanual #7araci$.

Orice cerere adresată Porţii, fie că era vorba de interese ale Domnului, fie ale ţării trebuia însoţităde daruri către dregătorii de care depindea rezolvarea ei. De la Dimitrie &antemir aflăm că în anul urcăriisale ia tron, c%nd în oldova 7araciul era stabilit la >A.444 de taleri, darurile erau de 6A.444 de taleri. Pedeasupra, orice purtător de porunci venit de la &onstantinopol, pleca din Tările Com%ne cu un dar bun, în

bani şi produse, pentru folosinţă personală.Darurile cele mai grele, pentru o bună parte a secolului al ++!lea, au fost acelea pricinuite de

obţinerea scaunului domnesc şi de luptă pentru păstrarea lui. (cestea oscilau în funcţie de pretendenţi şide venalitatea unor dregători mari ai Porţii. (stfel, &onstantin ovilă #1>45!1>11 $ a dat A4.444 degalbeni. De asemenea, după izgonirea lui Cadu i7nea în primăvara anului 1>11, Cadu Jerban oferea

pentru recunoaşterea sa p%nă la 144.444 de galbeni, iar 1= ani mai t%rziu, Cadu ?eon a plătit 344.444 degalbeni.

Bn vec7iul drept rom%nesc, corupţia este incriminată destul de t%rziu # în perioada domniilor fanariote$ şi atunci imperfect.

Bn a ++!a jumătate a secolului al *+!lea, fenomenul corupţiei devenise at%t de răsp%ndit astfel călinia de demarcaţie dintre darurile oficiale şi cele neoficiale devenise tot mai labilă, sistemul darurilor ajung%nd at%t de practicat înc%t făcea parte din arsenalul formelor de politeţe, iar persoanele oficiale le

pretindeau pe faţă.iron &ostin, în ?etopiseţul ării oldovei, spune că domnii manifestau asprime nu numai faţă

de popor, dar şi faţă de judecătorii care se lăsau corupţi, aceştia fiind pedepsiţi după vec7ile legi.Bn dreptul feudal rom%nesc, pedepsele, al căror scop principal era intimidarea, nu erau numai cele

prevăzute de pravile" domnul avea dreptul să aplice şi alte pedepse pentru că pravilă lăsa ca ele să fiefi)ate I după voia judecătoruluiI8A>

8AA ousse ! raite de la justice criminelle de Erance, 1551, vol. 8, p.55> .8A>P. ri7an, în lucrarea colectivăI +storia dreptului rom%nescI, vol. +, /ditura (cademiei, 2ucureşti, 16=4, pag.,<8<.

8>5



Bn timpul domniilor fanariote cazurile de corupţie s!au înmulţit considerabil, căci, odată cudemnitarii fanarioţi, au pătruns în ţările rom%ne şi moravurile practicate în Eanar, printre care corupţia seafla la loc de frunte. (ceastă situaţie a impus unele reglementări penale privind corupţia încă din timpulultimelor domnii fanariote.

&odul penal de la 1=><, intrat în vigoare în 1=>A, deşi a avut ca model &odul francez, care

incrimina at%t luarea de mită c%t şi dare de mită, nu a incriminat dec%t mituirea pasivă, în articolul 1<< şi1<A care au fost modificate prin legea din 15 februarie 1=5< în ce priveşte sancţiunea.Bn &odul penal Com%n de la 1=><, mituitorul era considerat participant la acţiunea de mituire şi

calificat ca agent provocator sau complice, fiind pedepsit împreună cu mituitul pentru aceeaşi infracţiune.Bn următorul &od penal Com%n, cel din anul 168>, a fost adoptat un nou sistem de incriminare,

sistemul dublei incriminări, care reglementează ca infracţiuni distincte luarea de mită şi darea de mită.După adoptarea acestui &od penal unii autori au considerat că luarea de mită şi darea de mită constituie oinfracţiune bilaterală, ca formă a pluralităţii naturale de infractori în care I faptul ilicit se naşte dinraportul bilateral intervenit între subiecţii activi ai infracţiunii, dar pe care legiuitorul, din considerente de

politică penală, a disociat!o incrimin%nd separat cele două fapteI8A5.Prin revizuirea şi republicarea acestui &od penal în februarie 16<= nu se aduc modificări

importante în articolele referitoare la mituire privind modul de incriminare. Dar, mituitorul era apărat de pedeapsă dacă denunţa fapta, c7iar după pornirea procesului penal, cu e)cepţia cazului c%nd procesul penal era pornit împotriva sa. (ceastă dispoziţie legală nu era însă justificată pentru că, din moment ceorganul de urmărire penală era sesizat despre săv%rşirea infracţiunii pe altă cale, denunţarea acesteia decătre autor era irelevantă datorită tardivităţii ei şi apărarea de pedeapsă nu mai avea raţiune.

&odul penal Com%n din 16>6 a adus modificări importante faţă de codurile penale anterioare. -use mai prevăd în dispoziţiile art. 3A< &.p. din 16>6 agravante legale asemănătoare celor prevăzute în art.3A1 &.p.din 16<= determinate de calitatea funcţionarului sau de ilegalitatea actului făcut, deoarece s!aconsiderat că limitele pedepsei stabilite în noul &od penal permit o justă individualizare a sancţiunilor,oricare ar fi circumstanţele comiterii faptei. Bn ce priveşte obiectul material al infracţiunii e)primat în&odul penal anterior în I bani, bunuri, valori, comisioane sau orice alt folos necuvenit după lege I, în&odul penal din 16>6 este e)primat într!o formă mai concisă şi mai cuprinzătoare # bani sau alte foloase $.e)tul art. 3A<, alin.8 &.p. precizează şi măsurile ce trebuie luate în care bunurile date ca mită nu pot ficonfiscate pentru că nu se găsesc, cel condamnat fiind obligat să plătească ec7ivalentul în bani.Dispoziţiile art. 3AA &.pen. din 16>6, av%nd parţial corespondentul în dispoziţiile art. 3A4 &.p. din 168>referitoare la darea de mită, prevăd că mituitorul este apărat de pedeapsă numai dacă denunţă autorităţilor faptă mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat despre săv%rşirea infracţiunii.

Prin modificările aduse te)tului în noua reglementare dată infrac iunii de mită în art. 3=6 dinț

actualul &od penal, legiuitorul a apreciat că reglementarea separată a infracţiunii de luare de mită şi aaceleia de primire de foloase necuvenite nu se justifică, i prin urmare a încorporat infracţiunea deș

primire de foloase necuvenite, incriminată anterior în art. 3A> &.p., în infracţiunea de luare de mită.

?uarea de mită în noul cod, este incriminata într!o variantă tip, care are un conţinut apropiat decel din &odul penal vec7i, într!un alineat distinct este incriminata luarea de mită c%nd este săv%rşita decătre o persoană care e)ercita o profesie de interes public, dar numai în ipoteza comiterii acestei fapte

pentru a nu îndeplini, a înt%rzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale legale sau de a nu face unact contrar acestor îndatoriri. Prin această dispoziţie se rezolvă mult controversata problema dacă notarul

public, e)ecutorul judecătoresc sau alte persoane care e)ecută o funcţie de interes public, pentru care estenecesară o abilitate specială a autorităţilor publice, poate fi sau nu autor al luării de mită. Pentrurealizarea în condiţii mai bune a prevenţiei generale, în cazul normei de incriminare a luării de mită, s!a

prevăzut că pedeapsă complementară interzicerea e)ercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau dea e)ercita profesia sau activitatea în e)ecutarea căreia a săv%rşit fapta.

8A5. Dongoroz!Drept penal, 1686, pag. <55.

8>=



+ndependent de modul de incriminare, în esenţa lor, darea şi luarea de mită sunt două laturi aleunei fapte comple)e care, e)cept%nd cazul în care pretinderea nu e urmată de acceptare, presupuneconcursul necesar a două persoane, mituitorul şi cel mituit.

Bn esenţă, mituirea reprezintă un abuz de putere, în scopul obţinerii de avantaje materiale sau altefoloase # onoruri, titluri, publicitate, e)onerare de răspundere etc $ dar, de cele mai multe ori, nu este

dec%t un I banal contractI #de drept ilicit$ care acţionează conform principiului din dreptul roman I îţidau ca să!mi daiI şi care se negociază şi se desfăşoară în condiţii de clandestinitate şi confidenţialitate8A=.2. Condiţii pree4istenteObiectul infracţiunii F<biectul uridic special îl constituie relaţiile sociale din sfera raporturilor de serviciu, care

presupune îndeplinirea corectă a îndatoririlor de serviciu de către orice funcţionar public.<biectul material . Obiectul material al infracţiunilor de corup ie i de serviciu îl constituie însăşiț ș

obiectivarea atribuţiilor de serviciu, actele materiale ce încorporează atribuţiile func ionarului public. Bnț

literatura juridică se consideră că obiectul material îl constituie lucrul asupra căruia se îndreaptă în modfiresc sau înt%mplător săv%rşirea faptei prevăzute de legea penală, operaţiunile fizice asupra acestuiae)pun%ndu!l la un pericol sau vătăm%ndu!l.

Problema e)istenţei sau ine)istenţei obiectului material la infracţiunile de luare şi dare de mităeste controversată în doctrină.

Bn opinia unor autori8A6. se consideră că obiectul material al infracţiunilor de luare şi dare de mităîl constituie Ibani, valori şi alte foloase care nu i se cuvin Idate de funcţionarul public sau primite de el.Bn acest sens ribunalul 9uprem, secţia penală, în motivarea Deciziei nr.8A=1@16585, arată că I foloaselereprezintă obiectul material al infracţiunii de luare de mităI.

Bn opinia altor autori8>4, infracţiunile nu au obiect material" asupra sumelor de bani sau altefoloase injuste, date, oferite, promise sau pretinse nu se îndreaptă în nici un fel acţiunile incriminate înart. 3=6 &.p., nu operează fizic asupra lor şi nu le vatămă în integritatea şi structura lor.

Bn cazul infracţiunilor care au obiect material punerea în pericol a relaţiilor sociale ocrotite prinincriminare are loc tocmai prin periclitarea în orice mod, prin vătămarea obiectului material. Definindobiectul mitei, &odul penal din 1=>A se referea la I daruri sau prezenturiI, iar &odul penal din 168> laIbani, bunuri, valori, comisioane sau orice alt folos necuvenit după lege I. Bn articolul 3A< din &odul

penal anterior se vorbeşte numai despre Ibani sau alte foloase care nu i se cuvin I. Bn literatura juridică s!a făcut precizarea că prin e)presia I foloase care nu i se cuvin I se înţelege orice folos material care ar constitui o îmbogăţire fără just temei, adică o sporire a activului sau o diminuare a pasivului

patrimoniului făptuitorului pe cale ilicită a e)ercitării necorespunzătoare a atribuţiilor sale de serviciu.?egea enunţă semnificativ banii" aceştia reprezent%nd mijlocul cel mai frecvent de corupere afuncţionarului în practica judiciară e)istentă8>1.

Bn practica judiciară s!a decis că obiectul mitei poate consta în sume de bani, indiferent dacă aufost daţi în mod e)pres că un dar sau sub forma unui împrumut simulat, acordarea unui împrumut unui

funcţionar pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu8>3

, diferite daruri sub orice formă cumar fi v%nzări simulate, sc7imburi avantajoase pentru funcţionari, pierdere voită la joc de noroc în favoareafuncţionarului. /ste necesar să e)iste o proporţie între valoarea actului şi folosul promis astfel ca acestasă apară ca o răsplată8>8. 9!ar putea susţine că luarea de mită implică, prin concept, cumpărarea

8A=. . Dobrinoiu !I &orupţia în dreptul penal rom%nI, /ditura (tlas ?e) 2ucureşti, 166A, pag. >.8A6. O. 9toica, Drept penal, partea specială, /ditura didactică şi pedagogică, 2ucureşti, 165>, p. 3<5 şi .(rdeleanu !I0nele aspecte ale infracţiunii de luare de mită în formă continuatăI, C.C.D. nr. 13@16=1, pag. <1 !<A8>4. . Dongoroz,I /)plicaţii teoretice ale &odului penal rom%nI, vol. 8, /ditura (cademiei, 2ucureşti, 1651, p.184

8>1. (vram Eilipaş ! Drept penal, partea specială, /ditura Didactică şi Pedagogică, 2ucureşti, 16=88>3rib. 9upr. s.p. Dec. 3118@1651 înI C.C.D.I, nr. 6@1651, p. 1>< şi Dec. 1514@1654 înI &DI, p. <4=.8>8rib. 9upr. s.p. Dec. 3<45@165A înI C.C.D.I, nr. 3, p. 3<>.

8>6



bunăvoinţei funcţionarului, oferirea unui folos care să ec7ivaleze cu valoarea serviciilor care se aşteaptăde la acesta" at%t funcţionarul c%t şi mituitorul au reprezentarea unei proporţii între serviciul cerut şi suma

promisă. Bn practică se înt%lnesc c7iar funcţionari care I şi!au tarifat Iserviciile, pretinz%nd sume fi)e pentru actul solicitat indiferent cine e persoana mituitorului. /)istenţa unei proporţii cu valoarea actului pe care funcţionarul îl îndeplineşte, deşi nu este o cerinţă a legii, e)istă ca o realitate obiectivă implicată

în structura intimă a raporturilor care se crează între funcţionar şi mituitor 8><

. 9!ar putea desprindeconcluzia că dacă se oferă funcţionarului o sumă e)cesiv de mare în raport cu valoarea actului pretins nuar e)ista luare de mită8>A. Bn realitate IcadoulI primit de funcţionari conţine at%t o valoare proporţionalăcu serviciul prestat, dar şi o valoare suplimentară reprezent%nd fie o plată anticipată a celorlalte serviciiilicite care vor fi cerute funcţionarului, fie o donaţie făcută acestuia. Bn privinţa darurilor ocazionaleoferite funcţionarului dacă sunt în legătură cu un serviciu concret pe care mituitorul îl solicită acestuia,vor avea şi ele caracter de mită. -umai dacă se oferă funcţionarului daruri simbolice #un buc7et de flori$

pentru serviciile solicitate nu pot fi considerate foloase în sensul art. 3=6 &.pen., aceste mici atenţiie)cluz%nd ideea unei retribuţii, a unei traficări a funcţiei.

ita reprezintă în esenţa sa o retribuţie pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau înt%rzierea unui actce intră în îndatoririle de serviciu ale func ionarului. Dar orice retribuţie are un aspect obiectiv în sensulț

că implică o relaţie între darul pretins, primit sau promis şi actul de serviciu pe care funcţionarul urmeazăa!l efectua, a nu!l efectua sau a!l îndeplini cu înt%rziere, şi un aspect subiectiv care presupune un interes

personal şi voinţa de a retribui din partea celui care dă, respectiv voinţa şi conştiinţa de a accepta o platădin partea celui care primeşte.

'ubiecţii infracţiunii F=ubiect activ este funcţionarul public care pretinde sau primeşte bani sau alte foloase care nu i se

cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase ori o persoană #asimilată$, care este consideratăfuncţionar public, în sensul legii penale8>>.

&onform art, 15A, alin. 1 &.pen. Nfuncţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cutitlu permanent său temporar, cu sau fără o remuneraţie

a$ e)ercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, e)ecutive sau judecătoreşti"

b$ e)ercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură"c$ e)ercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator

economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate derealizarea obiectului de activitate al acesteia;.

=ubiect pasiv al infrac iunii al infracţiunii de luare de mită este autoritatea publică, instituţiaț

publică sau o persoană juridică în serviciul căruia făptuitorul îşi desfăşoară îndatoririle de serviciu.rebuie men ionat faptul că persoana care dă mită nu este nici subiect activ şi nici pasiv alț

infracţiuni de luare de mită, întruc%t cel care dă mită este autor al infracţiuni de dare de mită, iar însistemul codului penal luarea şi darea de mită constituie infracţiuni corelative.

Participa ia penală #ț e posibilă în toate formele, însă suportă unele precizări. Bn acest sens, pentru ca infracţiunile să fie comise în coautorat, av%nd în vedere că infracţiunea de luare de mită presupune un subiect calificat, toţi făptuitorii trebuie să aibă calitatea prevăzută de lege. Participanţii carenu au calitatea cerută de lege vor fi consideraţi complici. &oautoratul va e)ista, în principiu, numai dacăvalabilitatea actului de serviciu prin intermediul căruia s!a produs urmarea socialmente periculoasă

8><L. (ntoniu, &. 2ulai, (. Eilipaş !I Practica judiciară penalăI, vol. 8, /ditura (cademiei Com%ne, 1663, pag.316.8>A. Dongoroz !I /)plicaţii teoretice ale &odului penal rom%nI, vol. <, /ditura (cademiei 2ucureşti, 1651, pag. 188

8>>(rt.15A &.pen. ' :persoana care e)ercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită deautorităţile publice sau care este supusă controlului ori supraveg7erii acestora cu privire la îndeplinirearespectivului serviciu public;.

854



depinde de e)ercitarea competenţei tuturor făptuitorilor 8>5 .Bn acest sens, practica judiciară a statuat căatunci c%nd infracţiunea prevăzută în art. 3=6 &.pen. s!a săv%rşit în participaţie, modalitatea primirii defoloase injuste, se va confisca de la fiecare participant numai beneficiul realizat personal8>=.

Din art. 3=6, alin. 1 &.p.rezultă că activitatea de luare de mită se poate realiza fie direct de însuşifuncţionarul public mituit, fie indirect de către o terţă persoană # intermediar$ în locul persoanei mituite.

Deci, funcţionarul public este autor de luare de mită fie că realizează personal activitatea specifică laturiiobiective, fie că o realizează prin intermediar, indirect. -u va e)ista luare de mită dacă cererea de banisau alte foloase făcută prin intermediari nu a ajuns la cunoştinţa persoanei căreia îi era adresată, ci s!aoprit la intermediar care nu a transmis!o acelei persoane.

3. Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăGa) Elementul material al infrac iunii îl constituie ac iunea #ce poate fi comisă direct ori indirect,ț ț

prin intermediul altei persoane$ deü pretindere de bani sau alte foloase"ü primire de bani sau alte foloase"ü acceptare a promisiunii de bani sau alte foloase.

4erminologie! a pretinde ' a cere ceva, a formula o pretenţie ' iniţiativa aparţine făptuitorului"! a primi ' a prelua, a lua în posesie ' iniţiativa aparţine celui care dă mita"! a accepta o promisiune ' a!şi da acordul cu privire la promisiunea făcută de cineva"

acceptarea presupune întotdeauna o oferă.odalităţile de înfăptuire a infracţiunii imprimă un aspect dinamic laturii obiective şi indică

atitudini fizice care dau relevanţă penală faptei de corupţie a funcţionarului.Bn privinţa primei modalităţi normative, acţiunea de a pretinde bani sau alte foloase necuvenite

semnifică cererea e)primată fără dubii de către subiectul activ în sensul că doreşte să primească folosulnelegal8>6.

( doua modalitate normativă, primirea semnifică intrarea efectivă a subiectului activ în posesiafolosului ilicit. Primirea implică o dare corelativă şi, prin urmare, iniţiativa aparţine mituitorului. 9econsideră că acţiunea de primire trebuie să fie voluntară şi spontană. 9pontaneitatea presupune oconcomitentă între acceptarea propunerii şi primire" între aceste două momente nu trebuie să e)iste uninterval de timp care să permită acceptării să devină ea însăşi relevantă juridic. Orice primire implică oacceptare care poate interveni fie în momentul primirii, fie anterior. Bn cazul luării de mită, acceptarea şi

primirea nu se pot produce dec%t în acelaşi timp deoarece dacă ar fi avut loc o acceptare a unei promisiuni de bani sau alte foloase anterior primirii acestora, infracţiunea s!ar fi consumat în momentulacceptării. De aceea se consideră că primirea este spontană.

( treia modalitate normativă, acceptarea promisiunii reprezintă o aprobare, o încuviinţareneec7ivocă privind primirea folosului injust. Bn acest caz iniţiativa aparţine mituitorului, iar subiectulactiv, pus în faţa promisiunii, o acceptă. (cceptarea promisiunii poate fi e)presă sau tacită, Bn cazulacceptării tacite, aceasta nu rezultă din respingerea promisiunii, ci din anumite manifestări care indicăneîndoielnic acceptarea.

Cerin e esen ialeț ț

Bn modalitatea prevăzută de alin. #1$, cerin a esen ialăț ț este aceea ca acţiunea ce constituieelementul material al laturii obiective să aibă loc în legătură cu

îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori înt%rzierea îndeplinirii unui act ce intrăîn îndatoririle de serviciu ale făptuitorului sau îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor deserviciu ale acestuia.

8>5 (.Eilipaş, &.itrac7e, &.2ulai ! Drept penal rom%n, &urs selectiv pentru licenţă, 1665, p. 8>A.8>= rib. 9upr. 9ecţ. pen. Dec. nr. >A4@1654, &.D.@165<, p. <4<8>6 (. Eilipaş !I Drept penal, partea specialăI, /ditura Didactică şi Pedagogică, 2ucureşti, 16=8.

851



Pentru modalitatea prevăzută de alin. #3$, cerin a esen ialăț ț este aceea ca acţiunea ce constituieelementul material al laturii obiective să fie săv%r ită de una dintre persoanele prevăzute la art. 15Aș

alin.3.&.pen. i să aibă loc în legătură cuș

ü neîndeplinirea unui act privitor la îndatoririle legale ale făptuitorului"ü înt%rzierea, îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle legale ale făptuitorului"

ü îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor legale ale făptuitorului. @lte cerin eț

ü oricare dintre acţiunile elementului material trebuie să aibă ca obiect :bani sau altefoloase; 'foloasele presupun orice avantaj de natură patrimonială"

ü banii sau foloasele trebuie să fie necuvenite ' adică făptuitorul să nu fie îndreptăţita le pretinde sau primi.Bn acelaşi timp, banii sau foloasele trebuie să fie pretinse, primite etc., ca urmare a uneia dintre

ac iunile ce constituie elementul material al faptei.ț

Bn ce prive te relevan a penală a criteriului Ntimp;ca i cerin ă esen ială de e)isten ă a infrac iuniiș ț ș ț ț ț ț

de luare de mită, noua reglementare a infrac iunii nu mai condi ionează situarea în timp a activităţii deț ț

pretindere, primire sau acceptare, respectiv că aceasta să fie anterioară îndeplinirii actului de serviciu:cumpărat;, i nici activitatea similară consecutiv îndeplinirii actului nu mai primeşte relevanţă penalăș

distinctă.b) Mrmarea imediată ?uarea de mită crează ! prin comportarea lipsită de probitate a subiectului !

o stare de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite, adică pentru obiectul juridic al infracţiunii. (ceastăstare de pericol este legată în mod necesar de săv%rşirea oricăreia dintre acţiunile ce realizează elementulmaterial al infracţiunii. /)istenţa acestei stări de pericol rezultă e) re, dar aceasta nu înseamnă că nutrebuie dovedită, însă proba e)istenţei şi întinderii sale se face dovedindu!se materialitatea faptei de caredepinde realizarea infracţiunii.

c? Aaportul de caualitate. Bn cazul luării de mită, legătura cauzală dintre fapta incriminată#elementul material$ şi urmarea imediată derivă din materialitatea faptei.

0atura subiectivă Eapta poate fi comisă cu intenţie directă sau indirectă.(. +orme/ modalităţi/ sancţiuni

ormeF Deşi posibile, actele pregătitoare şi tentativă nu sunt incriminate şi nici pedepsite.&onsumarea infracţiunii se produce c%nd acţiunile incriminate au fost realizate.

odalită$iF /)istă o modalitate normativă săv%r ită prin mai multe modalită i faptice.ș ț

=anc$iuni Pedeapsa cu înc7isoarea de la 8 la 14 ani şi interzicerea e)ercitării dreptului de a ocupao funcţie publică ori de a e)ercita profesia sau activitatea în e)ecutarea căreia a săv%rşit fapta ! alin.#1$ iș

#3$.2anii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar c%nd acestea nu se mai

găsesc, se dispune confiscarea prin ec7ivalent ! alin. #8$.Potrivit art. 368 &.pen NEaptele săv%rşite de către membrii instanţelor de arbitraj sau în legătură

cu aceştia , dispoziţiile art. 3=6 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor care, pe baza unui acord dearbitraj, sunt c7emate să pronunţe o 7otăr%re cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluţionare de către

părţile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii rom%ne ori în bazaunei alte legi;.

Bn cazul în care subiect activ al infracţiunii este una dintre persoanele prevăzute la art. 84=,limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

> 8 D@AE@ DE I4L

1. Conţinutul legal #art. 2;< C.pen.$.G

#1$ Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 3=6, se pedepseşte cu înc7isoarea de la 3 la 5 ani.

853



#3$ Eapta prevăzută în alin. #1$ nu constituie infracţiune atunci c%nd mituitorul a fost constr%ns prinorice mijloace de către cel care a luat mită.

#8$ ituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă faptă mai înainte ca organul de urmărire penală să fifost sesizat cu privire la aceasta.

#<$ 2anii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le!a dat, dacă acestea au fost

date în cazul prevăzut în alin. #3$ sau date după denunţul prevăzut în alin. #8$.#A$ 2anii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar c%nd acestea nuse mai găsesc, se dispune confiscarea prin ec7ivalent.

Bn cazul dării şi al luării de mită se află faţă în faţă două acţiuni corelative cărora, pe plan psi7ic, lecorespund două poziţii subiective de asemenea conjugate între ele. (cţiunilor de oferire şi de dare de

bani sau alte foloase, de la infracţiunea de dare de mită, le corespunde, la luare de mită, o acţiune de primire , iar acţiunii de promitere a unei sume de bani ori a altui avantaj, de la corupţia activă îicorespunde, în cazul corupţiei pasive, acceptarea promisiunii. 9ub aspect subiectiv, în timp ce mituitorultinde să!l determine pe cel mituit la o anume comportare în legătură cu îndatoririle serviciului său, acestadin urmă, primind mită, acceptă în mod deliberat să aibă comportarea dorită de cel dint%i şi prin aceasta oatitudine dependentă faţă de corupător #mituitor$.

(t%t infracţiunea de luare de mită, c%t şi infracţiunea de dare de mită au acelaşi obiect uridic generic, situaţie care pune în lumină caracterul interacţionist al infracţiunii în domeniul criminalităţii deacest fel, c%t şi în cadrul normativului juridic penal rezervat de legiuitor incriminării şi sancţionăriifaptelor de corupţie.

Bn ce priveşte obiectul uridic special , relaţiile sociale, legate de activitatea de stat, a organelor şiinstituţiilor sale, se pot forma, desfăşura şi dezvolta numai în condiţiile îndeplinirii îndatoririlor deserviciu de către funcţionarii publici. Eără îndeplinirea acestora, funcţionarea organelor publice sau

private nu ar fi posibilă. Bn cazul infracţiunilor de corup ie i de serviciu, accentul cade pe relaţiile socialeț ș

condiţionate sub aspectul consecinţă, pe relaţiile sociale privitoare la desfăşurarea activităţii acestor organizaţii. &er%nd I funcţionarilor publiciI corectitudine şi probitate în îndeplinirea îndatoririlor deserviciu, legea asigură acestora o protecţie eficientă împotriva actelor de corupere la care ar putea fie)puşi.

Prin combaterea acţiunilor de corupere, încercate sau săv%rşite de persoane particulare, serealizează o diminuare a sferei corupţiei active şi implicit a sferei corupţiei pasive.

Deosebirea dintre luare şi dare de mită este evidenţiată de caracteristicile subiectului activ #care poate fi orice persoană în cazul celei din urmă$ şi elementul material. Bn doctrină, mituirea este privită cao faptă bilaterală, la săv%rşirea căreia participă două persoane #mituitorul!cel care dă şi mituitul ! cel care

primeşte$ în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori înt%rzierea îndeplinirii unui act ceintră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

2. Condiţii pree4istenteGObiectul infracţiunii F

<biectul uridic special îl constituie relaţiile sociale cu privire la corecta desfăşurare a serviciuluide către funcţionarii publici. Prin coruperea funcţionarilor publici se pune în pericol bunul mers alactivităţii persoanelor juridice private sau publice.

<biectul material ' darea de mită nu are obiect material, întruc%t legea protejează relaţia deserviciu şi legalitatea acestora.

'ubiecţii infracţiunii F=ubiect activ nemijlocit poate fi orice persoană responsabilă din punct de vedere juridic. Darea de

mită poate fi comisă şi de un funcţionar public, caz în care se raportează la funcţia şi prerogativelefuncţionarului mituit, ca persoană particulară.

=ubiectul pasiv principal este statul ale cărui interese sunt grav lezate prin săv%rşirea acestor fapte, iar subiect pasiv secundar este orice unitate dintre cele prevăzute în art. 15> &.pen sau o persoană juridică în al cărui

serviciu îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public căruia i se promite mita.3. Conţinutul constitutiv

858



0atura obiectivăFa) Elementul material poate fi realizat prin una din următoarele acţiuni, prevăzute alternativ în

te)tul de lege promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui funcţionar public pentru aîndeplini, a nu îndeplini, a urgenţă sau a înt%rzia îndeplinirea unui act referitor la îndatoririle sale deserviciu ori în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Cerin$e esen$iale. Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii este necesară îndeplinireaurmătoarelor cerinţe! promisiunea, oferirea sau darea, să aibă ca obiect bani sau alte foloase"! banii sau foloasele primite, oferite sau date să fie necuvenite"! actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc., făptuitorul promite, oferă sau dă bani, să fie un

act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului public ori în legătură cu îndeplinirea unui actcontrar acestor îndatoriri.

Promisiunea semnifică făgăduiala, angajamentul, obligaţia pe care şi!o asumă o persoană faţă de unfuncţionar, de a!l remite în viitor #fără termen sau într!un termen determinat$ bani sau alte foloase.Promisiunea poate fi făcută verbal sau în scris, poate fi e)presă sau implicită ori aluzivă. Dar, c7iar dacăfoloasele promise nu sunt determinate sub aspectul cantităţii şi calităţii, promisiunea trebuie să fie

serioasă şi nu vagă sau imposibil de realizat.Pentru a realiza obiectul obiectiv al infracţiunii, promisiunea, indiferent de modul în care a fost

făcută, trebuie să ajungă la cunoştinţa destinatarului, dar nu se cere ca funcţionarul public căruia îi esteadresată să înţeleagă pe deplin despre ce este vorba854.

<ferirea reprezintă o propunere făcută funcţionarului de a!i da bani sau alte foloase, însoţită de prezentarea acestora sau de punerea lor efectivă la dispoziţia lui.

odurile în care oferta ajunge la funcţionar #de e). lăsarea banilor ca şi c%nd ar fi uitaţi pe o masă,introducerea bancnotelor printre alte acte remise subiectului activ, arătarea plicului însoţită de un semnelocvent, oferta adresată soţiei unui funcţionar public în scopul de a!l influenţa pe acesta din urmă.$.Oferta trebuie să fie precisă, neec7ivocă, să se concretizeze într!o acţiune efectivă, reală şi să nu fie osimplă intenţie" nu este necesar că ofertă să fie inteligibilă pentru oricine, ci numai pentru persoanainteresată, care cunosc%nd circumstanţele, este în situaţia de a!l putea înţelege semnificaţia. Ofertatrebuie să pornească din iniţiativa mituitorului, să fie voluntară şi spontană. Pentru e)istenţa infracţiuniinu este necesară primirea sau acceptarea ei, refuzul funcţionarului neav%nd relevanţă pentru realizareaelementului obiectiv al infracţiunii de dare de mită.

Pentru realizarea unei distincţii între oferire şi promitere, trebuie avut în vedere în primul r%ndfactorul temporal. Oferta nu este, în nici un caz, afectată de vreun termen. Promisiunea, spre deosebire deofertă priveşte şi sume de bani sau foloase viitoare pentru că acestea nu sunt prezentate sau puse ladispoziţia subiectului activ în momentul formulării sale.

Darea de bani sau alte foloase semnifică remiterea lor efectivă funcţionarului public" ea implicăacţiunea corelativă a celui mituit de ale primi.

Pentru e)istenţa infracţiunii de dare de mită nu interesează dacă făptuitorul dă, oferă sau promite bani şi celelalte foloase direct de către el însuşi sau indirect prin intermediar. Bntruc%t între infracţiunilede luare de mită şi dare de mită e)istă o legătură indisolubilă, luarea de mită fiind de cele mai multe oriconsecinţa săv%rşirii infracţiunii de dare de mită, este indiscutabil că sfera cazurilor de aplicare adispoziţiilor art. 364 &.p. nu poate fi mai restr%nsă dec%t cea a cazurilor prevăzute de art. 3=6 &.pen.Dintre acţiunile alternative prevăzute de art. 3=6 ! 364 &.pen, doarI primirea I şi I darea I reprezintăforme perfecte. &elelalte forme, deşi imperfecte, sunt puse de lege pe acelaşi plan cu formele perfecte.

Oferta poate fi precedată de promisiune, dar infracţiunea se consumă odată cu formularea promisiunii, deşi nu se poate afirma că oferta consecutivă ar fi lipsită de consecinţe juridice. -u estenecesar ca promisiunea ori oferta de bani sau alte foloase să fi fost urmată de darea efectivă a acestora,nici să se fi realizat interesul urmărit de mituitor.

854 . Dobrinoiu, opera citată, p, 31A

85<



/lementul material este însoţit, sub oricare din modalităţile normative, de mai multe condiţiiconcomitente care privesc natura obiectului acţiunii tipice, caracterul acestuia şi momentul săv%rşiriiacţiunii.

Prima condi$ie constă în aceea că promisiunea, oferirea sau darea să aibă ca obiect bani sau altefoloase" în lipsa acestora nu poate e)ista infracţiune. Din interpretarea legii penale rezultă că nu sunt

pedepsite demersurile, rugăminţile, insistenţele sau recomandările. @ doua condi$ie presupune că banii sau foloasele promise oferite sau date să fie necuvenite, să nufie datorate potrivit legii, ci să aibă caracter de retribuţie, adică să constituie plată sau răsplata în vedereaefectuării unui act determinat. Eoloasele sunt necuvenite atunci c%nd se promite, se oferă sau se dă pesteceea ce este legal datorat.

0ltima condiţie presupune că actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc., făptuitorul promite, oferă sau dă bani, să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului public ori înlegătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

0n act privitor la ndatoririle de serviciu este un act care se înscrie în sfera competenţeifuncţionarului public, apreciată din punct de vedere material, personal, teritorial #deci este un act legal$" eun act determinat, trăsătură care rezultă din raportul de corelativitate între folosul primit şi actul a cărui

îndeplinire, neîndeplinire, urgentare sau înt%rziere se urmăreşte" e un act virtual deoarece e)istă posibilitatea realizării lui efective, nefiind nevoie, pentru e)istenţa infracţiunii, ca el să fie îndeplinit.

@ctul contrar ndatoririlor de serviciu este un act care intră în sfera competenţei funcţionarului, încadrul îndatoririlor de serviciu, dar se realizează printr!o încălcare a dispoziţiilor legale. Pentru a seaprecia dacă un act este contrar îndatoririlor de serviciu, nu e suficient să se cerceteze numai actul însine, ci trebuie să fie e)aminat în legătură cu toate sarcinile de serviciu ale funcţionarului.

c) Mrmarea imediată ' constă în producerea unei stări de pericol materializată prin crearea posibilităţii unei îndepliniri incorecte sau a unei neîndepliniri a îndatoririlor de serviciu.

Bntre fapta săv%rşită şi rezultat, şi în cazul dării de mită, trebuie să e)iste o legătură de caualitate,în sensul că tocmai activitatea de promitere, oferire sau dare de mită a creat stare de pericol pentruactivitatea organizaţiilor publice sau private. Dacă o asemenea stare de pericol pentru valorile socialeocrotite prin incriminare este urmarea altor cauze #incompetenţă, superficialitate a funcţionarului public$nu se mai poate vorbi de un raport de cauzalitate specific infracţiunii de dare de mită, ci eventual de unraport de cauzalitate specific altor fapte penale.

3atura subiectivă ' Eiind o infracţiune corelativă cu luarea de mită, fapta se comite cu intenţiedirectă sau indirectă. Personal, consider că infrac iunea de dare de mită se săv%rşeşte cu intenţie directă,ț

întruc%t făptuitorul are reprezentarea faptelor sale, urmărind i dorind producerea rezultatului, respectivș

îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau înt%rzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle deserviciu ale celui asupra căruia se comite actul de corupţie ' acesta fiind i motivul pentru care a oferitș

mită.Caue care e/clud e/isten$a infrac$iunii. Potrivit art. 364 alin.#3$ &.pen., darea de mită nu

constituie infracţiune c%nd mituitorul a fost constr'ns prin orice mijloace de către cel care a luat mită.Pentru a opera această cauză de e)onerare se cer a fi îndeplinite următoarele cerinţea$ cel care a dat mită, să fi fost constr%ns prin orice mijloace de către cel care a luat

mită" b$ iniţiativa dării de mită să aparţină celui care promite"c$ constr%ngerea să fie efectivă, puternică, de natură să suprime sau să restr%ngă

libertatea de acţiune a persoanei"d$ constr%ngerea trebuie să opereze înainte de promisiunea, oferirea sau darea de bani

ori alte foloase.&onstr%ngerea trebuie să aibă caracter real, de natură să suprime sau să restr%ngă libertatea şi

capacitatea de autodeterminare a persoanei asupra căreia e e)ercitată, înc%t să o silească la o conduită

impusă sau pretinsă de mituitor.

85A



&onstr%ngerea ! cauză specială ce înlătură caracterul penal al faptei de dare de mită, c%nd estestabilită de organele judiciare, face ca fapta săv%rşită să nu constituie infracţiune şi, pe cale de consecinţă,să înlăture răspunderea penală a celui constr%ns. /)istenţa acestei cauze speciale produce efecte în

personam. -umai persoanele care se găsesc într!o asemenea situaţie beneficiază de prevederileabsolutorii din art. 364, alin.3 &.pen.

(. +orme/ modalităţi/ sancţiuni ormeF Darea de mită este o infracţiune de consumare anticipată. entativa fiind asimilată fapteiconsumate. Oferirea şi promisiunea constituie un început de e)ecutare a 7otăr%rii infracţionale, fiindsuficiente pentru consumarea faptei.

+nfracţiunea poate îmbrăca şi forma infracţiunii continuate dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzutela art. 8A alin.#1$ &.pen.

odalită$i +nfracţiunea cuprinde următoarele modalităţi normative! promisiunea de bani sau foloase necuvenite unui funcţionar public"! oferirea de bani sau alte foloase necuvenite unui funcţionar public"! darea de bani sau alte foloase necuvenite unui funcţionar public.

=anc$iuni Pedeapsa este înc7isoarea de la 3 ani la 5 ani.Potrivit art. 364 alin.#<$ &.pen., banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care

le!a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. #3$ sau date după denunţul prevăzut în alin.#8$.

&onform alin.#A$., banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar c%nd acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin ec7ivalent.

Potrivit art. 368 &.pen NEaptele săv%rşite de către membrii instanţelor de arbitraj sau în legătură cuaceştia , dispoziţiile art. 364 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor care, pe baza unui acord dearbitraj, sunt c7emate să pronunţe o 7otăr%re cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluţionare de către

părţile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii rom%ne ori în bazaunei alte legi;.

Caue de nepedepsire ' Potrivit prevederilor art. 364 alin.#8$ &.pen. ' mituitorul nu se pedepseştedacă denunţă faptă mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.Pentru a opera această cauză de nepedepsire trebuie îndeplinite două condiţii

mituitorul să denunţe fapta ' situaţie ce presupune că acesta să depună un denunţ înformele cerute de lege"

denunţul să fie făcut înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat.Denunţul poate fi făcut în orice formă un denunţ propriu!zis sau o simplă declaraţie în faţa

organului de urmărire penală etc. /senţial este că acest denunţ să fi avut loc înainte ca organul deurmărire penală să fi fost sesizat cu privire la fapta de mituire. 0n denunţ făcut după acest moment nue)onerează de pedeapsă.

(rt. 364 &.p. acordă beneficiul impunităţii numai autodenunţătorului prin faptul că această cauză

de impunitate e cuprinsă în te)tul art. 364, alin. 8 &.p. se poate trage concluzia că fapta vizată prin denunţnu poate fi dec%t darea de mită, deci pentru ca această cauză de impunitate să opereze, se cere să e)iste oautodenunţare, nu neapărat şi denunţarea faptei corelative, de luare de mită, deşi corelaţia dintre celedouă fapte va face ca din autodenunţarea mituitorului să rezulte şi fapta celui mituit.


6 8 4A@ICM3 DE I13ME1RL

1. Conţinutul legal #art. 2;1 C.pen.$.G#1$ Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect,

pentru sine sau pentru altul, săv%rşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că areinfluenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să

85>



nu îndeplinească, să urgenteze ori să înt%rzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciusau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu înc7isoarea de la 3 la 5 ani.

#3$ 2anii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar c%nd acestea nu se maigăsesc, se dispune confiscarea prin ec7ivalent.

2. Condiţii pree4istente

Obiectul infracţiunii F<biectul uridic special este reprezentat de relaţiile sociale a căror normală desfăşurare implicacombaterea şi reprimarea faptelor acelor persoane care, specul%nd influenţa lor pe l%ngă un funcţionar

public, creează o stare de neîncredere în legătură cu corectitudinea funcţionarului, precum i a unită ii înș ț

care îşi desfă oară activitatea.ș

<biectul material ' nu e)istă, banii sau foloasele pretinse sau primite de subiectul activ constituindlucruri date pentru săv%rşirea infracţiunii, care vor fi supuse confiscării speciale #produsul infracţiunii$.(cceptarea de daruri este cuprinsă în modalitatea primirii de foloase.

'ubiecţii infracţiunii F=ubiect activ poate fi orice persoană care are influenţă sau lasă se creadă că are influenţă asupra

unui funcţionar public851.

De cele mai multe ori, subiectul activ invocă influenţa pe care o are asupra unui funcţionar public prin rude, cunoştinţe, prieteni, colegi de şcoală sau orice alte persoane care în unele situaţii nici măcar nu!l cunosc personal sau dacă îl cunosc nu au nici un fel de relaţii cu acesta.

Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Dacă subiectul activ după ce pretinde banisau foloase în scopurile arătate de art. 361 &.pen., foloseşte o altă persoană, un intermediar pentru a primi

banii sau foloasele respective, intermediarul are calitatea de complice la infracţiunea de trafic deinfluenţă.853.

=ubiect pasiv este în primul r%nd, instituţia de stat sau o unitate din cele la care se referă art. 15>&.pen. Bn secundar, subiect pasiv este c7iar funcţionarul public a cărui imagine a fost prejudiciată prinsăv%rşirea faptei.

3. Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăFa) Elementul material se realizează prin următoarele ac$iuni de traficare a influenţei distincte

pretindere, primire, sau acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sinesau pentru altul, precum iș promisiunea de a determina un funcţionar public să îndeplinească, să nuîndeplinească, să urgenteze ori să înt%rzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sausă îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

! primirea, presupune activitatea de luare de către făptuitor a unei sume de bani sau altefoloase, în mod direct sau indirect, prin intermediul altei persoane"

! pretinderea, presupune formularea unei pretenţii #nu are importan ă dacă este satisfăcutaț

sau nu$ din partea făptuitorului, de a i se da bani sau alte foloase"

! acceptarea de promisiuni sau alte foloase presupune manifestarea acordului cu privire la promisiunile făcute de cumpărătorul de influenţă. oate cele trei modalităţi ale elementuluimaterial se pot săv%rşi în mod direct sau indirect c%t şi :pentru altul; ' altul fiind c7iar funcţionarul public ce urmează a efectua actul de care este interesat cumpărătorul de influenţă,soţul, copilul, o rudă sau un prieten.

(tunci c%nd cumpărătorul de influenţă a ştiut de la început că banii vor ajunge la funcţionarul public, nu mai suntem în prezenţa acestei infracţiuni ' :pretinsul cumpărător; va răspunde pentru dare demită" :traficantul; va fi complice" iar funcţionarul va răspunde pentru luare de mită. +niţiativa comiteriitraficului de influenţă o poate avea at%t subiectul activ c%t şi cumpărătorul de influenţă.

b) Pentru întregirea laturii obiective este necesar a fi îndeplinite următoarele

851 ( se vedea art. 15A &.pen.853 ezi L7.-istoreanu şi colab., op..cit., pag. 8>>.

855



5. 6$+9CF67$6 CO$&9 $+*&7695 87'&6F656

+nfracţiunile care impiedică înfăptuirea justiţiei formează o grupă distinctă, care cuprinde faptelede pericol social săv%rşite pe parcursul activităţii judiciare, prin nesocotirea unor obligaţii procesuale sau

a unor instituţii procesuale, împiedic%nd astfel înfăptuirea actului de justiţie.+nfracţiunile contra justiţiei sunt infracţiuni de pericol şi nu de rezultat.9unt infracţiuni de pericol deoarece sunt considerate de legiuitor ca fiind consumate c%nd s!a

creat pericolul care aduce atingere înfăptuirii justiţiei şi nu c%nd s!a lezat justiţia.Bn sens larg , prin justiţie se înţelege activitatea tuturor organelor care contribuie la bunul mers al

justiţiei#organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti sau activitatea e)ecutorilor judecătoreşti$.ustiţia este o formă fundamentală de realizare a puterii de stat ce constă în soluţionarea pricinilor

civile, penale, administrative, prin aplicarea legii în cauze concrete.Eaptele penale prin care se aduce atingere activităţii de înfăptuire a justiţiei, sunt manifestări

antisociale care lovesc în ordinea socială.

". I1DMCEAE@ 1 EA<@AE @ <A@1E3<A JMDICI@AE

1. Con inutul legal # art. 2,: C. penț

#1$ 9esizarea penală, făcută prin denunţ sau pl%ngere, cu privire la e)istenţa unei fapte prevăzute delegea penală ori în legătură cu săv%rşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunosc%nd căaceasta este nereală, se pedepseşte cu înc7isoare de la > luni la 8 ani sau cu amendă.

#3$ Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi e)istenţa unei fapte prevăzutede legea penală ori săv%rşirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepseşte cu înc7isoarea de launu la A ani.

#8$ -u se pedepseşte persoana care a săv%rşit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă

declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă decare s!a făcut denunţul sau pl%ngerea ori s!au produs probele, că denunţul, pl%ngerea sau probele suntnereale.

2.Condiţii pree4istenteObiectul infracţiunii F<biectul uridic special este reprezentat de relaţiile sociale care presupun bună credinţă a celor care

fac sesizări în faţa organelor judiciare sau participă la activitatea de administrare a probelor. &a obiect juridic secundar înt%lnim acele relaţii sociale privind onoarea, demnitatea şi c7iar libertatea persoaneiîmpotriva căreia este îndreptată pl%ngerea sau denunţul ori contra căreia sunt ticluite sau produse probele.

(şadar, obiectul juridic al acestei infracţiuni este comple), deoarece în primul r%nd valoarea protejată de te)tul de lege este activitatea de justiţie, respectiv justiţia penală. Pe l%ngă obiectul juridic

principal, în subsidiar, este protejată şi altă valoare socială, respectiv libertatea sau demnitatea persoaneifizice acuzată în mod mincinos că ar fi săv%rşit o infracţiune.+nfracţiunea este lipsită de obiect material . Pl%ngerea, denunţul sau probele măsluite reprezintă

mijloace prin care se comite infracţiunea. 'ubiecţii infracţiunii F=ubiect activ poate fi orice persoană responsabilă penal. Participaţia penală este posibilă în toate

cele trei forme.=ubiectul pasiv este lezat de obiectul infracţiunii, aşadar e)istă două subiecte pasive. /)istă în

primul r%nd un subiect pasiv principal reprezentat de stat prin organele sale judiciare a căror activitateeste periclitată şi pusă în pericol prin săv%rşirea infracţiunii, iar în al doilea r%nd, subiectul pasiv

secundar este persoana fizică împotriva căreia s!a făcut pl%ngerea, denunţul mincinos ori au fost ticluite

probele mincinoase.

856



9ubiectul pasiv secundar este o anumită persoană, ceea ce înseamnă că acesta este individualizat pe baza elementelor conţinute de pl%ngerea sau denunţul mincinos.

Denunţul nu va atrage răspunderea penală pentru făptuitor dacă acesta declară, înainte de reţinerea,arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă de care s!a făcut denunţul sau

pl%ngerea ori s!au produs probele, că denunţul, pl%ngerea sau probele sunt nereale.

3.Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăFa) Elementul material constă în acţiunea de a sesiza organele judiciare, prin denunţ sau pl%ngere cu

privire la e)istenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săv%rşirea unei asemenea faptede către o anumită persoană, cunosc%nd că aceasta este nereală #sesizare mincinoasă$.

=esiarea mincinoasă înseamnă a acuza pe cineva, a!i pune în sarcină ceva ce nu a făcut sau cevace nu e)istă, numai prin pl%ngere sau denunţ.

Cerin$e esen$iale ' sesizarea mincinoasă, pentru a constitui element material al infracţiunii, trebuie să aibă ca obiect fie săv%rşirea unei fapte penale fără indicarea autorului infrac iunii, fie săv%rşirea uneiț

fapte penale de o anumită persoană. Denunţul sau pl%ngerea să se refere la e)istenţa unei fapte prevăzutede legea penală ori în legătură cu săv%rşirea unei asemenea fapte. -u se va reţine infracţiunea dacă

sesizarea, pl%ngerea sau denunţul privesc o faptă de altă natură #contravenţie, faptă administrativă sau denatură civilă$.

! sesizarea trebuie să privească o anumită persoană"! sesizarea mincinoasă să se facă prin denun$ sau pl'ngere.&%nd pl%ngerea sau denunţul sunt făcute de o persoană juridică, răspunderea penală va opera faţă

de persoanele fizice responsabile în mod direct de redactarea şi semnarea denunţului sau pl%ngerii"! pl%ngerea sau denunţul trebuie adresate instituţiilor de stat competente să primească sesizările

cetăţenilor cu condiţia ca acestea să ajungă la organul de cercetare penală competent să efectuezeurmărirea penală.

Bn condiţiile alin.#3$ a art. 3>= &.pen., elementul material se prezintă sub forma producerii sauticluirii de probe nereale.

Prin producerea de probe mincinoase, înţelegem prezentarea acestora în faţa organelor judiciare cu prilejul probaţiunii faptei penale. (cestea se pot comite în orice fază a procesului penal.

@ ticlui probe, înseamnă a născoci, a fabrica probe ine)istente urmată de prezentarea lor în faţaorganelor judiciare.

Dacă prin acelaşi denunţ sunt acuzate mai multe persoane ce pot fi identificate pe baza elementelor conţinute în actul de sesizare, vor e)ista tot at%tea infracţiuni c%ţi subiecţi pasivi adiacenţi sunt.

c) Mrmarea periculoasă, constă în crearea stării de pericol pentru înfăptuirea justiţiei, întruc%t prinaceastă infracţiune se pot provoca grave erori judiciare. otodată, reprezintă i mijloaceș prin careorganele judiciare sunt determinate să efectueze investigaţii ori să desfăşoare anumite proceduri deverificare a veridicităţii acestora, ceea ce presupune o risipă de timp, energie, personal şi resurse în

instrumentarea unor cauze sortite din start eşecului858

. De asemenea e)istă şi o urmare socialmente periculoasă secundară, ce constă în lezarea onoarei şi demnităţii persoanei învinuite pe nedrept prin pl%ngerea sau denunţul mincinos.

0atura subiectivă Eorma de vinovăţie cu care se săv%rşeşte infracţiunea este inten$ia directă sauindirectă în cazul modalită ii de săv%r ire prev de alin.#1$. Bn modalitatea prev. de alin. #3$ fapta seț ș

săv%rşeşte cu inten$ie directă, făptuitorul care produce probele mincinoase urmăreşte să le prezinte în faţaorganelor judiciare cunosc%nd că nu sunt adevărate.

-ucleul vinovăţiei îl reprezintă reaua!credinţă cu care făptuitorul face învinuirea mincinoasă oriticluieşte probe neadevărate în sprijinul unei astfel de învinuiri. Ceaua!credinţă trebuie dovedită de cătreorganele de anc7etă.

+orme/ modalităţi/ sancţiuni

858 +nstitu ii i infrac iuni în noul &od penal ' anual pentru uzul formatorilor 9-L,ț ș ț

7ttp@@[email protected]

8=4



ormeF (ctele pregătitoare i tentativă nu sunt incriminate. &onsumarea are loc în momentul înș

care făptuitorul induce în eroare organele judiciare. odalită$i (rt. 3>= &.pen. prevede două modalită i normative. O modalitate tip prev.în alin.#1$ i oț ș

modalitate agravată prev.în alin.#3$.=anc$iuni Bn cazul alin.#1$ infracţiunea se pedepseşte cu înc7isoare de la > luni la 8 ani sau cu

amendă, iar pentru modalitatea prev.în alin. #3$ pedeapsa este înc7isoare de la unu la A ani.&onform alin.#8$ nu se pedepseşte persoana care a săv%rşit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii penaleîmpotriva celui faţă de care s!a făcut denunţul sau pl%ngerea ori s!au produs probele, că denunţul,

pl%ngerea sau probele sunt nereale.

8 LA4MAI@ I1CI1<@=L

1 Conţinutul legal ?a#+. !7 C.)en..#1$ Eapta martorului care, într!o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă

martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurărileesenţiale cu privire la care este întrebat se pedepseşte cu înc7isoare de la > luni la 8 ani sau cu amendă.

#3$ ărturia mincinoasă săv%rşităa$ de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecţie a martorilor"

b$ de un investigator sub acoperire"c$ de o persoană care întocmeşte un raport de e)pertiză ori de un interpret"d$ în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori înc7isoarea de

14 ani sau mai mare, se pedepseşte cu înc7isoarea de la unu la A ani.#8$ (utorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reţinere, arestare

sau de punerea în mişcare a acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunţat o 7otăr%re sau dea se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase.

9ăv%rşirea de către martori, investigatori sau interpreţi a unor astfel de fapte aduce atingere buneidesfăşurări a activităţii de înfăptuire a justiţiei, prin inducerea în eroare a organelor judiciare în stabilireaadevărului.

2.Condiţii pree4istenteObiectul infracţiunii F<biectul uridic special îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei care reclamă

obiectivitate şi sinceritate din partea celor ascultaţi ca martori ori folosiţi ca investigatori sau interpreţi pentru stabilirea adevărului în cauzele penale, civile sau în orice procedură judiciară. Poate e)ista şi unobiect juridic secundar, const%nd în relaţiile sociale referitoare la demnitatea sau libertatea persoanei.

+nfracţiunea de mărturie mincinoasă este lipsită de obiectul material, deoarece acţiunea

infracţională nu este îndreptată asupra unui bun sau a unei persoane. 'ubiecţii infracţiunii F=ubiect activ poate fi persoana care are calitatea de martor cu identitate protejată său aflat în

programul de protecţie a martorilor, investigator sub acoperire, persoană care întocmeşte un raport dee)pertiză, interpret ' deci este calificat. &alitatea subiectului activ este determinată de un raport juridic

procesual dintre organul judiciar şi persoana ascultată. E/plica$ia unor termeniF artor este persoana care are cunoştinţă despre vreo faptă sau împrejurare de natură să servească

la aflarea adevărului în procesul penal şi care poate fi ascultată în acest scop de organele judiciare. 85<

Pentru a avea calitatea de :martor; trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii să fie început un proces penal" persoana fizică să cunoască fapte sau împrejurări care să servească la aflarea adevărului în

procesul respectiv" să declare acest lucru în faţa organelor judiciare.85< L.(ntoniu şi colectiv ' Dicţionar de procedură penală, /ditura Jtiinţifică şi /nciclopedică, 2ucureşti, 16==.

8=1



&onform &odului de procedură penală , Ninvestigatorii sub acoperire; sunt lucrători operativi dincadrul inisterului de +nterne, precum şi din organele de stat care desfăşoară , potrivit legii, activită i deț

informa ii pentru realizarea siguran ei na ionale, anume desemna i în acest scop, i pot fi folosi i numaiț ț ț ț ș ț

pe o perioadă determinată. Interpret ' persoană c7emată în procesul penal pentru a servi ca traducător c%nd vreuna din părţi

sau o altă persoană ce urmează a fi ascultată nu cunoaşte limba rom%nă, iar organul judiciar nu are posibilitatea de a se înţelege cu aceasta sau c%nd înscrisurile aflate la dosarul cauzei sunt redactate într!oaltă limbă.85A

=ubiect pasiv Distingem statul ca subiect pasiv principal reprezentat de instituţiile salespecializate, iar ca subiect pasiv secundar persoana fizică sau juridică parte în proces ale cărei interese aufost periclitate.

3. Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăFa) Elementul material . Bn formă tipică, mărturia mincinoasă se realizează sub aspectul elementului

material, prin fapta martorului care într!o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară în carese ascultă martori, face afirma$ii mincinoase sau nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale

asupra cărora a fost întrebat.: @ face afirma$ii mincinoase; înseamnă a face afirmaţii nesincere neadevărate în legătură cu

realitatea.: @ nu spune tot ce +tie; ' înseamnă a omite, a ascunde unele aspecte pe care le cunoaşte în legătură

cu cauza în care este ascultat.:Caua penală; priveşte dosarul care are ca obiect săv%rşirea unei infracţiuni aflată în curs de

urmărire penală sau de judecată.:Cauă civilă; ţine de desfăşurarea unui proces civil în faţa unei instanţe judecătoreşti.Pentru e)istenţa infracţiunii de mărturie mincinoasă trebuie îndeplinite cumulativ următoarele

cerin$eF! afirmaţia mincinoasă sau omisiunea de a nu spune tot ce ştie, să privească :împrejurări esenţiale;

pentru cauză"Prin mpreurări esen$ialeSS înţelegem împrejurările de care depind fondul cauzei, aspecte care

contribuie la aflarea adevărului.inciuna martorului trebuie să aibă legătură cu o împrejurare esenţială asupra căreia a fost întrebat

de către organul judiciar.! martorul, investigatorul, persoana care întocme te un raport de e)pertiză sau interpretul :să fi fostș

întrebat; asupra acelor împrejurări.b) Mrmarea imediată ' crearea unei stări de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii de

înfăptuire a justiţiei. 9e produce o vătămare efectivă a justiţiei, c%nd pe baza mărturiei mincinoase,instanţa a pronunţat o 7otăr%re judecătorească nedreaptă.

c) 3egătura de caualitate. Bntre acţiunea de a face afirmaţii mincinoase sau între omisiunea de anu spune tot ce ştie şi urmarea imediată #starea de pericol$ e)istă întotdeauna o legătură de cauzalitate. 0atura subiectivă Eorma de vinovăţie este inten$ia directă sau indirectă. Eapta se comite cu

intenţie , pentru că este vorba de o depoziţie mincinoasă. -u se cere e)istenţa vreunui motiv sau scop special.(. +orme/ modalităţi/ sancţiuni

ormeF entativă nu se pedepseşte. +nfracţiunea se consumă în momentul în care martorul,investigatorul, persoana care întocme te un raport de e)pertiză sau interpretul semnează depoziţia făcutăș

în faţa organului judiciar. Bn cazul raportului de e)pertiză sau a traducerii scrise, infracţiunea se consumăc%nd aceste documente sunt depuse la organul care a dispus efectuarea lor. +nfracţiunea este continuată încazul în care acelaşi martor îşi menţine aceeaşi declaraţie în diferitele faze ale procesului penal.

85A L.(ntoniu şi colectiv, op..cit., pag. 185.

8=3



odalită$i /)istă o modalitate tipică prevăzută de alin. #1$ art. 358 &.pen. şi o modalitate asimilatăatunci c%nd este săv%rşită de de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecţie amartorilor, de un investigator sub acoperire, de o persoană care întocmeşte un raport de e)pertiză ori deun interpret, în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori înc7isoareade 14 ani sau mai mare ' art. 358 alin.#3$ &.pen.

=anc$iuni Bnc7isoarea de la > luni la 8 ani sau cu amendă.Cauă de nepedepsire Potrivit alin.#8$ din art. 358 &.pen., autorul nu se pedepseşte dacă îşi retragemărturia, în cauzele penale înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale ori înalte cauze înainte de a se fi pronunţat o 7otăr%re sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturieimincinoase.

5 8 @;<AIK@AE@ I1A@C4<AM3MI

1.Conţinutul legal ?a#+.!59 C.Pen.#1$ (jutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într!o cauză penală,

tragerii la răspundere penală, e)ecutării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu

înc7isoare de la unu la A ani sau cu amendă.#3$ Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare dec%t pedeapsa prevăzută de lege pentru

fapta săv%rşită de autor.#8$ Eavorizarea săv%rşită de un membru de familie nu se pedepseşte.După cum se poate observa, această infracţiune se poate săv%rşi în toate fazele procesului penal,

activitate care, fără îndoială, este îndreptată împotriva înfăptuirii actului de justiţie. Eavorizareafăptuitorului este o infracţiune autonomă, de sine stătătoare, cu elemente constitutive proprii şi nu o formăa participaţiei penale, întruc%t săv%rşirea ei se produce fără o înţelegere prealabilă între făptuitor şi cel careîi sare în ajutor pentru a îngreuna sau împiedeca cercetarea penală, tragerea la răspundere sau e)ecutareaunei pedepse ori măsuri privative de libertate.

(jutorul trebuie dat numai unei persoane care a comis o faptă prevăzută de legea penală.&el care profită de ajutorul făptuitorului este întotdeauna un infractor. Eăptuitorul favorizat poate fi

autor, instigator sau complice la constituirea unei fapte penale.2. Condiţii pree4istenteObiectul infracţiunii F<biectul uridic special este circumscris relaţiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, activitate

îngreunată prin ajutorul dat unui făptuitor pentru a îngreuna sau împiedeca cercetarea penală, tragerea larăspundere sau e)ecutarea unei pedepse ori măsuri privative de libertate.

Bn anumite situaţii, favorizarea făptuitorului poate avea şi un obiect material ' dacă ajutorul constăîn ascunderea bunului provenit din fapta penală săv%rşită, transformarea sau v%nzarea acestuia.

'ubiecţii infracţiunii F

=ubiect activ poate fi orice persoană cu e)cepţia coautorilor sau complicilor, întruc%t favorizarea presupune :a ajuta pe altul;. Poate avea calitatea de subiect activ c7iar partea vătămată, apărătorulfăptuitorului, partea civilă sau responsabilă civilmente, în măsura în care aceste persoane dă ajutor făptuitorului pentru a îngreuna sau zădărnici împiedeca cercetarea penală, tragerea la răspundere saue)ecutarea unei pedepse ori măsuri privative de libertate.

Eavorizarea infractorului poate fi săv%rşită sub toate formele participaţiei penale.&%nd mijloacele folosite de către cel care a săv%rşit o faptă penală pentru a îngreuna sau împiedeca

cercetarea penală, tragerea la răspundere sau e)ecutarea unei pedepse ori măsuri privative de libertate,constituie prin ele însele o infracţiune, făptuitorul va răspunde pentru acea infracţiune. Bn cazul în careinfracţiunea de favorizare este săv%rşită de un membru de familie, aceasta nu se pedepse te. Dacă ajutorulș

este dat mai multor făptuitori, va e)ista un concurs real de infracţiuni.

8=8



=ubiectul pasiv principal ' este statul reprezentat de organele sale judiciare ,iar subiectul pasivsecundar poate fi orice persoană ale cărei interese au fost prejudiciate prin săv%rşirea faptei penale de cătresubiectul activ.

3. Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăF

Elementul material . Eiind o infracţiune comisivă se realizează sub aspectul elementului material printr!o acţiune sau inac iune, care constă în ajutorul dat unui făptuitor în scopul împiedicării sauț

îngreunării cercetărilor într!o cauză penală, tragerii la răspundere penală, e)ecutării unei pedepse saumăsuri privative de libertate.

Cerin$e esen$iale Pentru e)istenţa infracţiunii, se cer a fi îndeplinite următoarele cerinţe! să se dea un ajutor. (jutorul poate fi dat prin acte comisive sau omisive, direct sau indirect prin

intermediul altor persoane. (cesta poate consta în ascunderea corpurilor delicte, întocmirea de acte fictive#în cazul infracţiunilor economice$, inducerea în eroare a organelor de anc7etă etc."

! ajutorul trebuie acordat unui făptuitor care a săv%rşit o faptă penală. -u prezintă interes calitatea pecare o are făptuitorul favorizat în raport cu infracţiunea săv%rşită #autor, instigator sau complice$"

! ajutorul trebuie dat în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într!o cauză penală, tragerii

la răspundere penală, e)ecutării unei pedepse sau măsuri privative de libertate. 0atura subiectivă (ceastă infracţiune se săv%rşeşte cu inten$ie directă calificată prin scop. (utorul

îşi dă seama şi vrea să ajute făptuitorul prevăz%nd că această faptă obstrucţionează actul de justiţie, urmare pe care o doreşte sau o acceptă.

&uv%ntul aută înseamnă ajutarea intenţionată#intenţia este inclusă în ajutor$.+orme/ modalităţi/ sancţiuni

ormeF entativa este posibilă, însă nu se pedepseşte. +nfracţiunea se consumă în momentul în careajutorul este dat făptuitorului, moment în care se produce starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei.Eavorizarea se poate săv%rşi şi în formă continuată, epuiz%ndu!se în momentul ultimului act de ajutor datfăptuitorului #ascunderea făptuitorului$.

odalită$i Din interpretarea te)tului, se desprind următoarele modalităţi de săv%rşire a faptei- ajutorul dat pentru a împiedeca sau îngreunară cercetările într!o cauză penală"- ajutorul dat pentru a împiedeca sau îngreunară tragerea la răspundere penală"- ajutorul dat pentru a împiedeca sau îngreunară e)ecutarea unei pedepse sau măsuri

privative de libertate.=anc$iuni +nfracţiunea se pedepseşte cu înc7isoare de la unu la A ani ' pedeapsa aplicată

favorizatorului nu poate fi mai mare dec%t pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.Potrivit art. 3>6 alin.#8$ &.pen., favorizarea săv%rşită de un membru de familie nu se pedepseşte.

0 8 CEACE4@AE@ @BMKI;L

1. Con inutul legal ț ?a#+. !8 C.)en.#1$ Bntrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe împotriva unei persoane urmărite sau judecate într!o cauză penală, de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător, pentru ao determina să dea ori să nu dea declaraţii, să dea declaraţii mincinoase ori să îşi retragă declaraţiile, se

pedepseşte cu înc7isoarea de la 3 la 5 ani şi interzicerea e)ercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.#3$ &u aceeaşi pedeapsă se sancţionează producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de

către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător.2. Condiţii pree4istenteObiectul infracţiunii F<biectul uridic special îl reprezintă relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei, care implică

respectarea prevederilor legale referitoare la cercetarea unei persoane urmărite sau judecate într!o cauză

penală. Bn secundar , obiectul juridic este constituit de relaţiile sociale privind libertatea, sănătatea şiintegritatea corporală a persoanelor supuse cercetării din partea unui procuror sau judecător.

8=<



Obiectul material e)istă c%nd activitatea abuzivă se răsfr%nge în mod direct asupra corpului unei persoane #violenţele$ sau c%nd se răsfr%nge asupra probelor.

'ubiecţii infracţiunii F=ubiectul activ este calificat, fiind un un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător,

acestea fiind persoane abilitate de lege să consemneze declaraţiile persoanei aflate într!o cauză penală.

=ubiectul pasiv principal este statul ca titular al valorii sociale apărate de lege, iar subiectul pasiv secundar este calificat, acesta fiind o persoană urmărită sau judecată într!o cauză penală.Pentru a se reţine infracţiunea de cercetare abuzivă este necesar că anterior săv%rşirii faptei să

e)iste următoarea situa ie premisăț pree)isten a urmăririi penale sau a judecă ii într!o cauză penală.ț ț

3. Conţinutul constitutivG a? 5lementul material/ în modalitatea prevăzută în alin. #1$ se prezintă sub forma unei ac$iuni de

ntrebuin$are a unor promisiuni, amenin$ări sau violen$e pentru a determina subiectul pasiv să dea ori sănu dea declaraţii, să dea declaraţii mincinoase ori să îşi retragă declaraţiile. Promisiunea, ameninţarea sauviolentă, ca ipostaze ale elementului material al faptei, se pot realiza alternativ.

: @ face promisiuni; înseamnă a oferi celui aflat în anc7etă unele avantaje morale sau materiale încazul în care va accepta solicitările cerute de făptuitor.

: @ ntrebuin$a amenin$ări; ' înseamnă a desfăşura o activitate din cele incriminate la art. 34>&.pen.

: ntrebuin$area de violen$e; ' activităţi prin care se provoacă suferinţe persoanei vătămate încondiţiile prevăzute de art. 168 alin.#1$ &.pen.

Dacă violenţele se înscriu în limitele prevăzute în art. 168 alin.#3$ şi 16< &.pen. va e)ista concursde infracţiuni.

Bn modalitatea prev. de alin. #3$, elementul material constă în producerea, falsificarea ori ticluireade probe nereale. Cerin a esen ialăț ț este că producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale să fiesăv%r ite de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător.ș

b) Mrmarea imediată ' constă în producerea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei, precum şi o urmare materială, respectiv o vătămare const%nd în producerea unor suferinţe fizice saumorale persoanei în cauză.

c) 3egătura de caualitate rezultă din materialitatea faptelor. 0atura subiectivă forma de vinovăţie este inten$ia directă sau indirectă.Pentru e)istenţa elementului subiectiv al infracţiunii de cercetare abuzivă este necesar că

promisiunile, ameninţările sau violenţele să aibă ca scop obţinerea, refuzul sau retragerea de declaraţiiori de probe în sensul dorit de făptuitor.

(. +orme/ modalităţi/ sancţiuni ormeF (t%t actele pregătitoare c%t şi tentativă de i sunt posibile, nu se pedepsesc. +nfrac iunea seș ț

consumă în momentul întrebuin ării efective de promisiuni, amenin ări sau violen e.ț ț ț

odalită$i &ercetarea abuzivă prezintă trei modalităţi normative întrebuinţarea de violenţe,

promisiuni sau ameninţări faţă de o persoană urmărită sau judecată într!o cauză penală. ariantaasimilată prevede producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător.

=anc$iuni Bnc7isoarea de la 3 la 5 ani pentru i interzicerea e)ercitării dreptului de a ocupa oș

funcţie publică.

>. E;@D@AE@1. Con inutul legal > ț a#+. !84 C.)en.#1$ /vadarea din starea legală de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu înc7isoarea de la > luni

la 8 ani.

#3$ &%nd evadarea este săv%rşită prin folosire de violenţe sau arme, pedeapsa este înc7isoarea de launu la A ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi.

8=A



#8$ 9e consideră evadarea$ neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la e)pirarea perioadei în

care s!a aflat legal în stare de libertate" b$ părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în e)teriorul

locului de deţinere.

#<$ Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la restul rămas nee)ecutat din pedeapsă la data evadării.#A$ entativa la infracţiunile prevăzute în alin. #1$ şi alin. #3$ se pedepseşte.+ncriminarea faptei are ca scop ocrotirea relaţiilor sociale de justiţie penală prin obligarea celor

reţinuţi sau deţinuţi în mod legal de a nu se sustrage de la această măsură.2. Condiţii pree4istenteObiectul infracţiunii F<biectul uridic special cuprinde relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, care reclamă

starea legală de reţinere sau deţinere. Bn cazul agravatei prevăzute la alin.#3$ dacă evadarea se săv%rşeşte prin violenţă, infracţiunea are şi un obiect juridic secundar , const%nd în relaţiile sociale referitoare lasănătatea şi integritatea corporală a persoanei supuse unor astfel de violenţe.

<biectul material în formă simplă nu e)istă. Bn varianta prevăzută la alin. #3$ obiectul material îlreprezintă corpul persoanei.

'ubiecţii infracţiunii F=ubiectul activ este persoana aflată în stare legală de reţinere sau deţinere.

-u se află în stare de deţinere persoanele supuse internării medicale că măsură de siguranţă sau camăsură educativă85>.

=ubiectul pasiv este statul, iar subiect pasiv secundar poate fi şi unitatea de poliţie sau penitenciarulîn care era depus deţinutul. Bn cazul variantei agravate, subiect pasiv poate fi şi persoana care a suportatviolenţele.

3. Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăFa) Elementul material constă într!o ac$iune comisivă 8 evadarea. /vadarea este operaţională at%t

din locurile de deţinere sau arest preventiv c%t şi de la locurile de muncă unde se afla sub pază ori fuga desub escortă. Dacă mijlocul folosit pentru evadare este el însuşi o infracţiune, se aplică regulile referitoarela concursul de infracţiuni #dacă cel care evadează loveşte grav pe gardian provoc%ndu!i o vătămarecorporală gravă sau îl deposedează de armamentul din dotare, i se va reţine infracţiunea de evadare, ultrajşi deţinere ilegală de armament ' toate în concurs real$. /)istenţa infracţiunii este condiţionată de o

situa$ie premisă, i anumeș F legalitatea arestării preventive sau e)ecutării în înc7isoare a pedepsei. Dacăse constată că arestarea este nelegală, condiţia impusă de art. 3=A &.pen. nu mai este îndeplinită.

b) Mrmarea imediată ' constă în crearea unei stări de pericol sau împiedicarea înfăptuirii justiţieiîntr!un anumit caz. 9tarea de pericol se produce odată cu realizarea acţiunii incriminată. Datorită acestui

fapt nu se pune problema legăturii de caualitate. Dacă infracţiunea s!a comis în formă agravată, secreează şi o stare de pericol pentru viaţa, integritatea sau sănătatea unei persoane, de regulă gardian. 3atura subiectivă. /vadarea se săv%rşeşte cu inten$ie directă sau indirectă, după cum făptuitorul

doreşte producerea urmării periculoase sau acceptă posibilitatea producerii ei.(. +orme/ modalităţi/ sancţiuni

orme entativa la infracţiunile prevăzute în alin. #1$ şi alin. #3$ se pedepseşte #art. 3=A alin.#A$&.pen.$. &onsumarea infracţiunii se produce în momentul în care acţiunea de evadare a reuşit, făptuitorulînlocuind starea de reţinere sau deţinere cu starea de libertate, practic c%nd a pătruns în zona liberă undeaccesul este permis oricărei persoane. Dacă infractorul se afla sub escortă, evadarea se consumă c%ndacesta a reuşit să fugă, c7iar dacă a fost prins într!un timp scurt. +nfracţiunea de evadare este continuă,momentul epuizării consum%ndu!se în momentul prinderii şi reîncarcerării făptuitorului #instituţia

medicală în care a fost internat în stare de arest, din mijloacele de transport etc.$.85> -.+liescu, op..cit., ol. +, pag. 3A6.

8=>



odalită$iF /)istă o modalitate tip, una agravată ! atunci c%nd fapta este săv%rşită prin folosirea deviolenţă sau arme şi una asimilată acesteia săv%r ită prin neprezentarea nejustificată a persoaneiș

condamnate la locul de deţinere, la e)pirarea perioadei în care s!a aflat legal în stare de libertate sau prin părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în e)teriorul locului dedeţinere.

=anc$iuniF Pentru forma tipică pedeapsa este înc7isoarea de la > luni la 8 ani, iar în formă agravatăi cea asimilată de la 1 la A ani. Potrivit alin.#<$ din art. 3=A &.pen. pedeapsa pentru evadare se adaugă laș

restul rămas nee)ecutat din pedeapsă la data evadării. Dacă făptuitorul a evadat înainte de a fi fostcondamnat definitiv, dispoziţiile alin.#<$ nu sunt aplicabile, caz în care infracţiunea de evadare intră înconcurs cu infracţiunea pentru care a fost reţinut.

6. 13E=1IAE@ E;@DLAII

1. Conţinutul legal #art. 2:, C.pen.$.G#1$ Bnlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepseşte cu înc7isoarea de la unu la A ani.#3$ Bnlesnirea evadăriia$ săv%rşită prin folosire de violenţe, arme, substanţe narcotice sau paralizante"

b$ a două sau mai multor persoane în aceeaşi împrejurare"c$ unei persoane reţinute sau arestate pentru o infracţiune sancţionată de lege cu pedeapsa

detenţiunii pe viaţă ori cu pedeapsa înc7isorii de 14 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel de pedeapsă se sancţionează cu înc7isoarea de la 3 la 5 ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi.

#8$ Dacă faptele prevăzute în alin. #1$ şi alin. #3$ sunt săv%rşite de o persoană care aveaîndatorirea de a!l păzi pe cel reţinut sau deţinut, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

#<$ Bnlesnirea evadării, săv%rşită din culpă, de către o persoană care avea îndatorirea de a!l păzi pecel care a evadat, se pedepseşte cu înc7isoarea de la 8 luni la 3 ani.

#A$ entativa la infracţiunile prevăzute în alin. #1$ ! #8$ se pedepseşte2. Condiţii pree4istenteG<biectul uridic special îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei. <biectul

uridic secundar este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la conduita funcţionarilor responsabili cu paza celor reţinuţi sau arestaţi. Bn unele dintre formele sale agravate ^alin.#3$_, infracţiunea are şi unobiect uridic secundar ce priveşte relaţiile sociale referitoare la sănătatea şi integritatea corporală a

persoanei.<biectul material constă în corpul victimei atunci c%nd se înlesneşte evadarea prin folosirea

violenţei, armelor substan elor narcotice sau paralizante.ț

'ubiecţii infracţiunii F=ubiect activ poate fi orice persoană, cu e)cepţia celui care evadează. Dacă evadarea este

înlesnită de către cel care avea obligaţia de a!l păzi pe cel care a evadat, infracţiunea este mai gravă.9ubiectul activ al infracţiunii poate fi şi o persoană aflată în stare legală de reţinere sau deţinere care îl

ajută pe făptuitor #îi procură anumite mijloace pe care să le folosească, îl încurajează sau îl sfătuieşte cumsă procedeze etc.$. ?a săv%rşirea faptei pot participa şi alte persoane în calitate de instigatori saucomplici.

Bn ceea ce priveşte subiectul activ calificat #art.3=> alin.8$ se impun subliniate două cerin$eesen$iale care trebuie să se realizeze în mod cumulativ

Prima cerinţă constă în obliga$ia legală a funcţionarului de a păzi pe cei reţinuţi sau deţinu iț#atribuţie de serviciu permanentă sau temporară$.

&ea de a doua cerinţă prevede ca această îndatorire să e)iste în momentul săv%rşirii faptei înraport cu cel care a evadat sau a încercat acest lucru. Bntre infracţiunea de înlesnire a evadării şi evadareeste o legătură indisolubilă, deoarece e)istenţa celei dint%i presupune e)istenţa celei de a doua. Dacăreţinutul sau deţinutul se află în stare nelegală de reţinere sau deţinere, înlesnirea sustragerii nu este

infracţiune.

8=5



=ubiect pasiv este în primul r%nd statul, în al doilea r%nd unitatea în care era încarcerată persoana,sau unde lucrează cel care înlesneşte evadarea.

3. Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăFa) Elementul material constă în acţiunea sau inacţiunea de a înlesni evadarea unei persoane din

starea legală de reţinere sau deţinere. (cţiunea poate consta fie într!o contribuţie materială #procurareainstrumentelor necesare, scoaterea din camera de arest$ sau morală #sfaturi, recomandări, informaţii$.Cerin$e esen$iale! înlesnirea evadării priveşte o persoană aflată în stare legală de reţinere sau deţinere"! cerinţa esenţială prevăzută în alin. #8$ priveşte calitatea autorului care trebuie să fie :o persoană

care avea îndatorirea de a păzi; pe cel evadat"! în cazul alin.#3$ art. 3=> &.pen., cerinţa esenţială se referă la mijloacele folosite #violenţă, arme,

substan e narcotice sau paralizante$, la numărul de persoane #două sau mai multe$ care săv%rşescț

împreună infracţiunea de evadare ori a unei persoane reţinute sau arestate pentru o infracţiune sancţionatăde lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori cu pedeapsa înc7isorii de 14 ani sau mai mare oricondamnate la o astfel de pedeapsă.

=ubstan ele narcoticeț #anestezicele generale$ sunt substanţe care provoacă deprimarea funcţiilor sistemului nervos central manifestată prin somn, analgezie, suprimarea refle)elor viscerale şi rela)areamusculaturii striate.

b) Mrmarea imediată ' acţiunea de înlesnire a evadării are rezultat crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie. Bn cazul formei agravate de la alin.#3$ la urmarea imediată principalăse pot adăuga unele urmări secundare care pot consta în vătămări aduse vieţii, integrităţii corporale sausănătăţii unei persoane, prin folosirea de arme, violenţe, substan e narcotice sau paralizante.ț

c) 3egătura de caualitate. Bntre acţiunea de înlesnire a evadării şi starea de pericol ce constituieurmarea imediată e)istă o legătură de cauzalitate. +nfracţiunea se poate săv%rşi şi din culpă numai dacăcel care înlesneşte evadarea avea în momentul săv%rşirii faptei îndatorirea de a!l păzi pe cel evadat.

0atura subiectivăF constă în inten$ia directă sau indirectă , e)cepţie făc%nd situaţia prevăzută laalin.#<$, unde forma de vinovăţie este culpă. Pentru dovedirea culpei vor fi analizate care erau îndatoririlede serviciu ale făptuitorului.

(. +orme/ modalităţi/ sancţiuni ormeF Bnlesnirea evadării, deşi reprezintă în realitate o complicitate la evadare, fiind incriminată

distinct, este susceptibilă de tentativă. Pentru e)istenţa tentativei, este necesar ca acţiunea de înlesnire aevadării întreruptă sau dusă p%nă la capăt, să fi fost aptă de a produce efectul. +nfracţiunea se consumă înmomentul în care are loc evadarea sau încercarea de evadare, deoarece din acest moment activitateafăptuitorului capătă relevanţă din punct de vedere penal. Bnlesnirea evadării poate îmbrăca şi formacontinuă, c%nd subiectul activ întăreşte rezoluţia infracţională a unei persoane care vrea să evadeze,

pentru o perioadă mai mare de timp.

odalită$iF Potrivit art. 3=> &.pen. înlesnirea evadării este reglementată într!o formă simplă alin.#1$ şi mai multe modalităţi agravateO formă mai gravă este prevăzută de art. 3=> alin.#3$ &.pen. c%nd evadarea a fost săv%rşită prin

folosirea violenţei, armelor, substan e narcotice sau paralizante, de două sau mai multe persoaneț

împreună în aceea i împrejurare ori dacă se înlesne te evadarea unei persoane reţinute sau arestate pentruș ș

o infracţiune sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori cu pedeapsa înc7isorii de 14 ani saumai mare ori condamnate la o astfel de pedeapsă.

(rt. 3=> alin.#8$ prevede că fapta este i mai gravă dacă a fost săv%rşită de către o persoană careș

avea îndatorirea de a!l păzi pe cel care a evadat. (gravanta se referă la subiectul infracţiunii care arecalitatea specială de persoană responsabilă cu paza reţinuţilor, arestaţilor sau deţinuţilor. Pentru e)istenţaagravantei trebuie îndeplinite următoarele condiţii

! subiectul activ să aibă ca atribuţie de serviciu paza celor aflaţi în stare legală de reţinere,deţinere sau arest preventiv"

8==



! acesta să fie prezent în locul unde se află cel arestat, deţinut sau reţinut #să se afle în timpulorelor de program$"

! cel care este ajutat să evadeze să fie în supraveg7erea directă a subiectului activ.Bnlesnirea evadării se poate săv%rşi şi din culpă #art. 3=> alin.#<$ de către o persoană care avea

obligaţia de a!l păzi pe cel evadat.

entativa la formele agravate prevăzute în alin. #1$ ' #8$ se pedepseşte conform art. 3=> alin.#A$&.pen.=anc$iuniF 9unt diferenţiate în funcţie de normă de incriminare astfel art. 3=> alin.#1$'

înc7isoarea de la 1 la A ani" alin.#3$' înc7isoarea de la 3 la 5 ani i interzicerea e)ercitării unor drepturi"ș

alin.#8$ ' limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime" alin #<$ ! infracţiunea săv%rşită dinculpă se pedepseşte cu înc7isoare de la 8 luni la 3 ani.

+. 6$+9CF67$6 CO$&9 '6E79$F56 *706C5

". 1EAE=PEC4@AE@ AEIM3MI @AE3<A GI M1IRII3<A

1. Conţinutul legal #art. 3(2 C.pen.$G

1$ Deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, amuniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu înc7isoarea de la unu la A ani.

#3$ Deţinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării se pedepseşte cu înc7isoare de la 8 luni la un an sau cu amendă.

#8$ 9ustragerea armelor sau muniţiilor prevăzute în alin. #1$ şi alin. #3$ se pedepseşte cuînc7isoarea de la 3 la 5 ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi.

#<$ Portul armelor prevăzute în alin. #1$ şi alin. #3$, fără drept, în sediul autorităţilor publice,instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spaţiile rezervate desfăşurării

procesului electoral, se pedepseşte cu înc7isoarea de la unu la A ani şi interzicerea unor drepturi.#A$ Dacă faptele prevăzute în alin. #1$ şi alin. #8$ au ca obiect arme interzise sau muniţii,

mecanisme ori dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.#>$ -edepunerea armei şi a muniţiei la un armurier autorizat în termen de 14 zile de la e)pirarea

perioadei de valabilitate a permisului de armă constituie infracţiune şi se pedepseşte cu înc7isoare de la >luni la 8 ani.

Condiţii pree4istenteObiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la regimul armelor şi muniţiilor în

Com%nia prevăzut de ?egea nr. 36A@344<, modificată şi completată de ?egea nr. 1A3@344=.b? Obiectul material îl reprezintă armele şi muniţiile asupra cărora poartă activitateainfracţională.

Potrivit ?egii nr. 36A@344< prin armă se înţelege orice dispozitiv a cărui funcţionare determinăaruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanţe e)plozive, aprinse sau luminoase, amestecuriincendiare ori împrăştierea de gaze nocive, iritante sau neutralizante în măsura în care se regăseşte în unadintre categoriile prevăzute în ane)a legii.

@rme de foc [ arme al căror principiu de funcţionare are la bază forţa de e)pansiune dirijată agazelor provenite din e)plozia unei încărcături.

uni$iile ' potrivit art. 3 din ?egea nr. 36A@344< sunt definite ca un ansamblu format din proiectilşi încărcătura de azv%rlire, capsa de aprindere, precum şi alte elemente de asamblare care îi asigură

funcţionarea. 'ubiecţii infracţiunii F

8=6



a? 'ubiect activ în varianta tip poate fi orice persoană fizică sau juridică. Bn varianta prevăzută laart.8<3 pcr.> &.Pen., subiect activ poate fi numai persoana care a avut permis pentru arma şi muniţiarespectivă.

b? subiectul pasiv principal este statul ca titular al valorii sociale puse în pericol. 9ubiect pasivsecundar este persoana fizică sau juridică asupra căreia se răsfr%nge infracţiunea de nerespectare a

regimului armelor şi muniţiilor.Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăFa? 5lementul material în varianta tip se poate realiza prin următoarele ac$iuni alternative

deţinerea, portul, confecţionarea, transportul sau efectuarea oricăror operaţiuni privind circulaţia armelor şi muniţiilor ori funcţionarea atelierelor de reparat arme.

De$inerea armelor şi muniţiilor ec7ivalează cu primirea şi păstrarea lor indiferent de mijlocul princare le!a dob%ndit sau de perioada de timp în care le are în conservare.

Portul armelor şi muniţiei înseamnă ca o persoană să aibă asupra sa arma şi muniţia aferentă.Confec$ionarea ' presupune activitatea de a produce, de a fabrica arme şi muniţii, realizată de

una sau mai multe persoane.

4ransportul ' reprezintă operaţiunea de deplasare, de mişcare a acestora în afara unei clădiri sauîmprejurimi.

<rice opera$ii privind circula$ia armelor +i muni$iilor se înţelege orice activitate materială princare armele sunt predate de la un deţinător la altul, din ţară în străinătate sau invers, între persoanele

juridice etc.b? Cerinţe esenţiale Pentru ca acţiunile enumerate în art. 8<3 alin.#1$ să întregească latura

obiectivă a infracţiunii, se cere ca ele să fie înfăptuite fără drept . Bn cazul deţinerii sau portului de arme,cerinţa este îndeplinită dacă făptuitorul nu are autorizaţie de la organele competente, ori dacă deţine sau

poartă arme în număr mai mare dec%t cele autorizate. Operaţiunile privind circulaţia armelor şi muniţiilor sunt efectuate fără drept ori de c%te ori sunt făcute în alte condiţii dec%t cele prevăzute de ?egea nr.36A@344<. /ste considerată fără drept realizarea următoarelor operaţiuni împrumutul sau înstrăinareaarmelor şi muniţiilor, introducerea sau scoaterea din ţară a armelor şi muniţiilor de către persoaneleneautorizate.

Bn cazul omisiunii de depunere a armelor şi muniţiilor trebuie îndeplinite două cerinţe omisiuneasă aibă loc după respingerea cererii de prelungire a valabilităţii permisului şi cea de!a doua , să fi e)pirattermenul fi)at de lege pentru depunerea armelor #termenul de predare a armelor şi muniţiilor este fi)at la14 zile de la luarea la cunoştinţă a dispoziţiei prin care s!a respins cererea de prelungire a valabilităţii

permisului ' art. 83 din ?egea nr. 36A@344<$.c? 7rmarea imediată ' constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale protejate de

lege. 0atura subiectivă ' sub aspectul vinovăţiei infracţiunea se comite cu inten$ie directă sau

indirectă.+orme/ modalităţi/ sancţiuni +ormeG Bn varianta asimilată nu putem vorbi de tentativă, fiind o infracţiune omisivă. /ste

incriminată numai fapta consumată. &onsumarea se produce în momentul în care s!a e)ecutat acţiunea ceconstituie elementul material şi s!a creat starea de pericol social. (re caracter de infracţiune continuă saucontinuată.

=odalităţi arianta tip şi varianta agravată, care la r%ndul lor se pot prezenta în mai multemodalităţi faptice.

'ancţiuniG Deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a

muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor

letale, fără drept, se pedepsesc cu înc7isoarea de la unu la A ani.

864



Deţinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării se pedepseşte cu înc7isoare de la 8 luni la un an sau cu amendă.

9ustragerea armelor sau muniţiilor prevăzute în alin. #1$ şi alin. #3$ se pedepseşte cu înc7isoareade la 3 la 5 ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi.

Portul armelor prevăzute în alin. #1$ şi alin. #3$, fără drept, în sediul autorităţilor publice,

instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral, se pedepseşte cu înc7isoarea de la unu la A ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă faptele au ca obiect arme interzise sau muniţii, mecanisme ori dispozitive ale acestora,

limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. -edepunerea armei şi a muniţiei la un armurier autorizat în termen de 14 zile de la e)pirarea

perioadei de valabilitate a permisului de armă constituie infracţiune şi se pedepseşte cu înc7isoare de la >luni la 8 ani.

entative se pedepseste.

. 1EAE=PEC4@AE@ AEIM3MI @4EAII3<A EQP3<KI;E

Conţinutul legal rt. 3(, C.pen.#1$ Producerea, e)perimentarea, prelucrarea, deţinerea, transportul ori folosirea materiilor

e)plozive sau orice alte operaţiuni privind circulaţia acestora, fără drept, se pedepsesc cu înc7isoarea de la3 la 5 ani.

#3$ 9ustragerea materiilor e)plozive se pedepseşte cu înc7isoarea de la 8 la 14 ani şi interzicereae)ercitării unor drepturi.

#8$ &%nd faptele prevăzute în alin. #1$ şi alin. #3$ privesc o cantitate mai mare de 1 Fg ec7ivalenttrotil sau c%nd cantitatea e)plozivă este însoţită de materiale de iniţiere, pedeapsa este înc7isoarea de la Ala 13 ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi.

#<$ Bn cazul în care faptele prevăzute în alin. #1$!#8$ au avut ca urmare moartea uneia sau maimultor persoane, pedeapsa este înc7isoarea de la 14 la 34 de ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi.

Condiţii pree4istenteFa? obiectul juridic special este reprezentat de valorile sociale privind viaţa, integritatea personală,

patrimoniul public sau privat, ordinea şi siguranţa publică, valori protejate prin respectarea regimuluimaterialelor e)plozive.

b? Obiectul material ' îl formează materiile e)plozive, amestecurile e)plozive sau pirote7nice,mijloacele de iniţiere precum şi orice altă substanţă sau amestecuri de substanţe capabile să producăe)plozii cu degajare de gaze şi temperaturi ridicate.

'ubiecţii infracţiunii Fa? 'ubiect activ poate fi orice persoană.b? 'ubiect pasiv este statul, iar în variantele agravate subiect pasiv secundare este persoana fizică

sau juridică prejudiciată prin săv%rşirea faptei.Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăFa? 5lementul material se poate realiza prin una din următoarele acţiuni incriminate producerea,

e)perimentarea, prelucrarea, deţinerea, transportul, folosirea sau sustragerea materialelor e)plozive.b? Cerinţa esenţială ' acţiunile prin care se realizează elementul material să se efectueze fără

drept #prin încălcarea legii$.c? 7rmarea imediată ' constă în crearea unei stări de pericol pentru viaţa, integritatea corporală,

ordinea şi siguranţa publică şi patrimoniul public sau privat. 3atura subiectivă ' Pentru varianta tipică forma de vinovăţie este inten$ia directă sau indirectă. Bn

variantele agravate, forma de vinovăţie este praeterinten$ia.

+orme/ modalităţi/ sancţiuni

861



+ormeF Eapta este incriminată doar în forma consumată şi a tentativei. &onsumarea are loc înmomentul în care realizarea acţiunii incriminate s!a produs şi s!a creat starea de pericol pentru valorilesociale ocrotite de lege, ori s!au produs consecinţele prevăzute în variantele agravate. +nfracţiunea poatefi şi în formă continuă sau continuată.

=odalităţi odalităţile normative sunt producerea, e)perimentarea, prelucrarea, deţinerea,

transportul, folosirea sau sustragerea de materiale e)plozive sau ameninţarea adresată unui stat,organizaţii internaţionale sau unei persoane fizice sau juridice cu folosirea materialelor e)plozive înscopul de a provoca vătămarea corporală sau moartea unei persoane.

'ancţiuni F Producerea, e)perimentarea, prelucrarea, deţinerea, transportul ori folosirea materiilor e)plozive

sau orice alte operaţiuni privind circulaţia acestora, fără drept, se pedepsesc cu înc7isoarea de la 3 la 5ani.

9ustragerea materiilor e)plozive se pedepseşte cu înc7isoarea de la 8 la 14 ani şi interzicereae)ercitării unor drepturi.

&%nd faptele privesc o cantitate mai mare de 1 Fg ec7ivalent trotil sau c%nd cantitatea e)plozivăeste însoţită de materiale de iniţiere, pedeapsa este înc7isoarea de la A la 13 ani şi interzicerea e)ercitării

unor drepturi.Bn cazul în care faptele au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este

înc7isoarea de la 14 la 34 de ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi.

G. IN;RACŢIUNI DE ;AL=

+. E(?9+E+&(C/( D/ O-/D/ J+ +2C/

" 8 @3=IIC@AE@ DE <1EDE

Conţinutul legal #(rt.814 &.pen.$#1$ Ealsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepseşte cu înc7isoarea de la 8 la 14 ani şi

interzicerea e)ercitării unor drepturi.#3$ &u aceeaşi pedeapsă se sancţionează falsificarea unei monede, emise de către autorităţile

competente, înainte de punerea oficială în circulaţie a acesteia.#8$ entativa se pedepseşte.

(ceste fapte prezintă un pericol social deosebit prin consecinţele pe care le pot produce asuprasistemului financiar!bancar al statului. Euncţionarea normală a sistemului financiar!bancar necesită uncontrol riguros asupra emisiunii monetare , a titlurilor de credit pentru a preveni provocarea de pagubeimportante economiei naţionale.

Condiţii pree4istenteObiectul infracţiunii Fa? Obiectul juridic generic îl constituie relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu

valoarea socială a ncrederii publice de care se bucură instituţiile statului şi cărora legea le atribuieînsuşirea de a e)prima adevărul. Obiectul juridic al tuturor infracţiunilor de fals constă prin urmare înaceastă valoare socială a :încrederii publice; care trebuie să fie acordată de orice persoană, lucrurilor,semnelor şi înscrisurilor cu valoare probatorie implicită #monedele, timbrele, titlurile de credit, cecurile,

biletele de călătorie, documente de transport etc.$.b? Obiectul juridic special al falsificării de monede este reprezentat de relaţiile sociale care se

formează şi se desfăşoară în legătură cu :încrederea publică; #fides publica$ şi care priveşte în egalămăsură monedele precum şi celelalte valori care se găsesc pe piaţă în mod oficial #legal$.

c? Obiectul material , diferă în funcţie de activitatea făptuitorului şi constă într!o ac$iune decontrafacere sau alterare" c%nd falsul se realizează prin contrafacere, obiectul material îl reprezintă

863



monedele sau titlurile de valoare contrafăcute, precum şi materialele din care au fost confecţionate#producere prin imitare$.

Dacă falsul s!a produs prin alterare, monedele supuse falsificării vor constitui obiectul material al infracţiunii. (şadar, obiect material al infracţiunii de falsificare poate fi moneda metalică, bancnota,titlurile de credit, cecurile sau orice alte instrumente de plată. -u are importanţă dacă moneda falsificata

este emisă de 2anca -aţională sau bănci străine. &%t priveşte aceste titluri sau bancnote, este necesar caacestea să se afle în mod legal în circulaţie, să aibă putere circulatorie.

'ubiecţii infracţiunii Fa? 'ubiect activ poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile răspunderii penale.

Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. Bn anumite situaţii, subiectul activ poate aveaunele aptitudini sau calificare specială #tipografi, graficieni, c7imişti, informaticieni, specialişti în

prelucrarea metalelor etc.$.b? 'ubiectul pasiv principal este in principal statul şi instituţia care a emis moneda #2.-.C.$, ale

cărei interese, autoritate şi încredere publică sunt afectate.Poate fi subiect pasiv şi persoana fizică sau juridică indusă în eroare prin valorificarea monedei

falsificate #fiind prejudiciată din punct de vedere material$.Conţinutul constitutivG

0atura obiectivăG a? 5lementul material în cazul infracţiunii principale, se realizează printr!o ac$iune de falsificare

care poate fi o operaţiune de contrafacere sau una de alterare.Contrafacerea este manopera prin care sunt confecţionate monede, bancnote sau alte valori false

care imită monedele, valorile sau bancnotele adevărate. (ceastă activitate se realizează diferit după cumne referim la monedă #turnare, matriţare, batere$ sau bancnotă #copiere, tipărire, imprimare, fotografiereetc.$. @c$iunea de contrafacere va constitui elementul material al infracţiunii, numai dacă moneda sauvaloarea imitată are putere circulatorie la data falsificării. Din punct de vedere juridic este important camoneda sau valoarea contrafăcută să aibă capacitatea de a induce încredere, să poată fi apreciată la primavedere drept o monedă veritabilă. &ontrafacerea nu poate constitui infracţiune atunci c%nd imitarea estegrosolană, vizibilă, produsul fiind total necorespunzător.

@lterarea ' constă în modificarea conţinutului sau aspectului unei bancnote sau unui titlu devaloare cre%ndu!se de regulă aparenţa unei valori mai ridicate #bancnota de 1 sau 14 dolari 90( poate fialterată prin adăugarea cifrei :4; mărindu!i valoarea la 144 09D$.

Cerinţele esenţiale care întregesc elementul material decurg din te)tul de lege• moneda sau bancnota falsificată să corespundă uneia dintre monedele sau bancnotele

enumerate de lege"• aceste valori să se afle în circulaţie #să aibă putere circulatorie$ la data falsificării. (ceastă

cerinţă este îndeplinită şi atunci c%nd deşi moneda sau bancnota a fost retrasă din circulaţie,

ea încă mai poate fi presc7imbată în mod legal.Deoarece punerea în circulaţie se realizează de cele mai multe ori prin acte repetate, fapta capătăcaracterul unei infracţiuni continuate.

7rmarea imediată a infracţiunii principale constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiilesociale ocrotite de lege şi obţinerea unei monede sau bancnote aparent asemănătoare cu cele adevărate,aflate în circulaţie. 0rmarea imediată a infracţiunii derivate constă în punerea în circulaţie a monedelor,

bancnotelor sau valorilor falsificate. 0atura subiectivă ' forma de vinovăţie ' infracţiunea se comite cu inten$ie directă sau indirectă.

&ulpa este e)clusă.+orme/ modalităţi/ sancţiuni +ormeG (ceastă infracţiune este susceptibilă de o desfăşurare în timp, sub forma actelor

pregătitoare tentativei şi a infracţiunii consumate. Deşi actele pregătitoare nu sunt incriminate ca formă a

868



infracţiunii, unele activităţi de pregătire în vederea falsificării de monedă sunt pedepsite ca infracţiune desine stătătoare.

Consumarea infracţiunii intervine atunci c%nd, după e)ecutarea acţiunilor de falsificare ' s!a produs urmarea imediată #starea de pericol$.

=odalităţi infracţiunea se prezintă sub forma unei modalităţi simple.

'ancţiuni Ealsificarea de monedă cu valoare circulatorie sau emisă de către autorităţile competente, înaintede punerea oficială în circulaţie a acesteia se pedepseşte cu înc7isoarea de la 8 la 14 ani şi interzicereae)ercitării unor drepturi.

onedele, valorile şi bancnotele falsificate, puse în circulaţie sau deţinute în vederea punerii încirculaţie se confiscă.

. DERI1EAE@ DE I1=4AME14E L1 ;EDEAE@ @3=IICLAII DE ;@3<AI

Conţinutul legal #art. 81< &.pen.$(") abricarea, primirea, de$inerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a

servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăute n art. 814 , art. 5"" alin. #1$ +i art. 813 se pedepse+tecu nc-isoarea de la unu la > ani.

() abricarea, primirea, de$inerea sau transmiterea de ec-ipamente, inclusiv -ardTare sau softTare, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se pedepse+te cunc-isoarea de la la ? ani.

(5) 1u se pedepse+te persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăute n alin.(") sau alin. (), nainte de descoperirea acestora +i nainte de a se fi trecut la săv'r+irea faptei de

falsificare, predă instrumentele sau materialele de$inute autorită$ilor udiciare ori ncuno+tin$eaă acesteautorită$i despre e/isten$a lor.

Condiţii pree4istenteG 9ub aspectul obiectului juridic #general şi specific$ acesta este similar cucel al infracţiunilor analizate mai sus.

Obiectul material este reprezentat de instrumentele sau materialele care sunt fabricate saudeţinute în scopul de a servi la falsificarea valorilor enumerate în art.814 ' 813 &.pen. #7%rtie filigranată,cerneluri, copiatoare, tiparniţe etc.$.

'ubiecţii infracţiunii Fa? 'ubiect activ poate fi orice persoană fizică. Poate fi săv%rşită şi în participaţie.b? 'ubiectul pasiv secundar este instituţia care este abilitată potrivit legii să emită valorile sau

titlurile enumerate în norma de incriminare. 'ubiect pasiv secundar poate fi instituţia abilitată să emită sau să efectueze operaţiuni cu valorile

sau titlurile enumerate în te)tul actului normativ.

Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăFa? 5lementul material presupune o ac$iune de fabricare sau deţinere de instrumente sau

materiale ce pot servi la contrafacerea sau alterarea valorilor sau titlurilor enumerate în art.814 ' 813&.pen. (ceste activităţi nu reprezintă acţiuni de falsificare ci acte pregătitoare incriminate ca infracţiune

proprie. De regulă această infracţiune intră în concurs cu alte infracţiuni prevăzute de codul penal saulegi speciale #fals, uz de fals, fals material în înscrisuri oficiale$.

b? 7rmarea imediată constă apariţia unei stări de pericol pentru încrederea publică.c? 0egătura de cauzalitate e)istă între acţiunea incriminată şi rezultat.

0atura subiectivă (ceastă infracţiune se comite cu inten$ie directă deoarece acţiunile defabricare sau deţinere au legătură directă cu scopul urmărit #falsificarea monedelor sau a altor titluri de

valoare$.+orme/ modalităţi/ sancţiuni

86<



+orme Eabricarea şi deţinerea unor astfel de materiale cu scopul de a servi la falsificareamonedelor, timbrelor sau altor valori #c7iar dacă constituie în esenţa lor acte pregătitoare, suntincriminate ca infracţiune de sine stătătoare$ put%nd parcurge toate formele inerente desfăşurării uneiactivităţi comisive # acte pregătitoare, tentativă, infracţiune consumată sau epuizată$. ?egea nu

pedepseşte dec%t infracţiunea consumată.

=odalităţi /)istă ma multe modalităţi incriminate fabricarea primirea, transmiterea şi deţinereade instrumente sau materiale. 'ancţiuni F Eabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi

la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute în art. 814, art. 811 alin. #1$ şi art. 813 se pedepseşte cuînc7isoarea de la unu la A ani.

Eabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de ec7ipamente, inclusiv 7ardare sau softare,cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se pedepseşte cu înc7isoarea de la3 la 5 ani.

-u se pedepseşte persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în alin. #1$sau alin. #3$, înainte de descoperirea acestora şi înainte de a se fi trecut la săv%rşirea faptei de falsificare,

predă instrumentele sau materialele deţinute autorităţilor judiciare ori încunoştinţează aceste autorităţidespre e)istenţa lor.

++. E(?90C+ B- B-9&C+90C+

" 8 @3=M3 @4EAI@3 1 1=CAI=MAI <ICI@3E

Ealsul material în înscrisuri oficiale, este prevăzut de art. 834 &.pen. şi constă în#1$ Ealsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea

lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu înc7isoarea de la > luni la 8

ani.#3$ Ealsul prevăzut în alin. #1$, săv%rşit de un funcţionar public în e)erciţiul atribuţiilor de

serviciu, se pedepseşte cu înc7isoarea de la unu la A ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi.#8$ 9unt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tic7etele sau orice alte imprimate producătoare de

consecinţe juridice.#<$ entativa se pedepseşte.

Condiţii pree4istentea? Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale a căror desfăşurare normală este

condiţionată de apărarea încrederii publice acordată înscrisurilor oficiale producătoare de consecinţe juridice.

b? Obiectul material ' este reprezentat de înscrisul oficial supus acţiunii de falsificare.Bnscrisurile oficiale sunt originalul, duplicatul sau copiile legalizate supuse falsificării. Potrivit

art. 3== alin.#8$ &.pen., sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tic7etele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice #bilete de spectacol, întreceri sportive, jocuri de noroc, bilete deloterie sau jocuri de noroc autorizate, tic7ete de masă la cantine sau restaurante etc.$.

Pentru a constitui elementul material al infracţiunii, acestea trebuie să producă consecin$e uridice #să dea naştere unor raporturi juridice sau unor drepturi şi obligaţii$.

'ubiecţii infracţiunii Fa? 'ubiect activ nemijlocit în varianta simplă ^alin.#1$ art. 834 &.pen._ poate fi orice persoană.

Bn varianta agravată ^alin.#3$_ subiectul activ trebuie să aibă calitatea de func$ionar aflat :în e)erciţiul

atribuţiilor de serviciu;.

86A



b? 'ubiectul pasiv este instituţia publică, regia autonomă sau societatea comercială cu capitalde stat căreia îi atribuie în mod mincinos înscrisul oficial falsificat. =ubiect pasiv secundar poate fi şi

persoana fizică sau juridică prejudiciată în propriile sale interese şi faţă de care se produc consecinţele juridice în urma folosirii înscrisului oficial falsificat.

Conţinutul constitutiv

0atura obiectivăFa? 5lementul material presupune o ac$iune de falsificare efectuată în orice mod. &ontrafacereascrierii, presupune plăsmuirea, confecţionarea prin imitare a unui înscris identic cu cel oficial.Contrafacerea subscrierii este înt%lnită c%nd se falsifică semnătura pe un înscris oficial, fiind imitatăsemnătura #parafa$ celui îndrituit să!l semneze.

@lterarea presupune a modifica, denatura, transforma, a sc7imba conţinutul unui înscris oficial prin adăugiri sau ştersături aplicate pe acesta.

b? Cerinţe esenţiale înscrisul să facă parte din categoria :înscrisuri oficiale; şi acesta :să producă consecinţe juridice;.

c? 7rmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită delege #încrederea publică$. /ste necesar a se stabili legătura de cauzalitate între acţiune şi rezultat.

0atura subiectivă Inten$ia directă sau indirectă ' fapta săv%rşită din culpă nu constituieinfracţiune.

+orme/ modalităţi/ sancţiuni +ormeF 4entativa este incriminată în art. 834 alin.#<$ &.pen. Consumarea se produce în

momentul înc7eierii acţiunii de falsificare şi producerii stării de pericol pentru încrederea acordatăînscrisurilor oficiale.

=odalităţiG /)istă modalitatea simplă şi modalitatea agravată, diferenţa făc%nd!o calitateasubiectului activ.

'ancţiuni F Ealsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui

în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu înc7isoarea de la > luni la 8 aniiar dacă falsul prevăzut în alin. #1$ este săv%rşit de un funcţionar public în e)erciţiul atribuţiilor deserviciu, se pedepseşte cu înc7isoarea de la unu la A ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi.

8@3=M3 I14E3EC4M@3

Conţinut legal #art. 321 C.pen.$ #1$ Ealsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public

aflat în e)ercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoareadevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cuînc7isoarea de la unu la A ani.

#3$ entativa se pedepseşte.

Condiţii pree4istentea? Obiectul juridic generic este comun cu al tuturor infracţiunilor de fals.b? Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale a căror naştere şi dezvoltare depinde în

mod nemijlocit de :încrederea publică; ce este acordată înscrisurilor oficiale şi activităţii desfăşurate defuncţionarii publici sau de alte categorii de funcţionari pentru întocmirea acestora.

c? Obiectul material este un nscris oficial. 'ubiecţii infracţiunii Fa? 'ubiectul activ nemijlocit este calificat #funcţionar public sau funcţionar$ care săv%rşeşte fapta

în e)ercitarea atribuţiilor de serviciu.

a? 'ubiectul pasiv principal este statul, precum şi autoritatea sau instituţia publică de la careemană înscrisul oficial.

86>



b? 'ubiect pasiv secundar este persoana fizică sau juridică prejudiciată în urma e)ecutăriifalsului intelectual.

Conţinutul constitutivG 0atura obiectivăFa? 5lementul material constă în falsificarea unui înscris oficial prin două modalităţi alternative

fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea cu ştiinţăde a însera unele date sau împrejurări. @testarea ' este consemnarea efectuată cu prilejul întocmirii înscrisului oficial referitoare la fapta

sau împrejurări determinate, necorespunătoare adevărului.<misiunea este o inacţiune prin care făptuitorul omite cu bună ştiinţă să consemneze, să

înregistreze date sau împrejurări veridice de care el a luat la cunoştinţă şi pe care avea obligaţia să lemenţioneze în cuprinsul înscrisului oficial.

b? Cerinţe esenţiale falsul intelectual se realizează cu prilejul ntocmirii înscrisului oficial" decătre un func$ionar aflat n e/erci$iul atribu$iilor de serviciu.

c? 7rmarea imediată crearea stării de pericol pentru :încrederea publică; prin întocmirea unuiînscris oficial fals #înscrisul aparent real este semnat, ştampilat, prefectat întocmai ca un înscris autentic.

/ste necesară stabilirea legăturii de cauzalitate. 0atura subiectivă ' Eorma de vinovăţie specifică acestei infracţiuni este inten$ia directă sau

indirectă. Eapta săv%rşită din culpă nu constituie infracţiunea de fals intelectual.+orme/ modalităţi/ sancţiuni +ormeG entativa şi infracţiunea consumată. Ealsul intelectual prin omisiune nu se poate săv%rşi

dec%t în formă consumată. &onsumarea se produce în momentul finalizării întocmirii înscrisului oficialfals perfectat prin semnare şi aplicarea ştampilei sau sigiliului #infracţiune instantanee$.

=odalităţi F /)istă două modalităţi normative după cum infracţiunea se săv%rşeşte prin :atestare;sau :omisiune;.

'ancţiuniG Ealsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat

în e)ercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoareadevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cuînc7isoarea de la unu la A ani.

entativa se pedepseşte.

8 ! E(?90? B- B-9&C+90C+ 902 9/-V0CV PC+(V

Conţinut legal #art. 322 C.pen.$#1$ Ealsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art.

834 sau art. 831, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane sprefolosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu înc7isoare de la > luni la 8 anisau cu amendă.

#3$ entativa se pedepseşte.

Condiţii pree4istenteGa? Obiectul juridic generic este comun cu al celorlalte infracţiuni de fals.b? Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale a căror formare şi dezvoltare este

condiţionată de încrederea publică acordate puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată.c? Obiectul material este :înscrisul sub semnătură privată;, înscris care emană de la o persoană

particulară şi care consemnează raporturi juridice între persoane private, în sensul că reprezintă o

manifestare de voinţă ori constatarea unui act, fapt sau împrejurare cu semnificaţie juridică, fiindsusceptibil a dovedi e)istenţa, modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligaţii. Bnscrisul trebuie

865



datat şi semnat de persoana de la care emană. Bn acelaşi timp, acesta trebuie să aibă un conţinut curelevanţă juridică, put%nd servi ca dovadă scrisă.

'ubiecţii infracţiunii Fa? 'ubiect activ poate fi orice persoană responsabilă din punct de vedere juridic.b? 'ubiect pasiv este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin folosirea înscrisului sub

semnătură privată falsificat.Conţinutul constitutivGa? 5lementul material este constituit din două acţiuni succesive Bn primul r%nd ' falsificarea

înscrisului sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui în oricemod" în al doilea r%nd, folosirea sau ncredin$area spre folosire a înscrisului falsificat, altei persoane.Pentru e)istenţa elementului material cele două acţiuni succesive trebuie îndeplinite cumulativ ! altfelsimpla falsificare nu este infracţiune.

b? Cerinţa esenţială ' falsificarea înscrisului sub semnătură privată să se fi făcut în vederea:producerii unei consecinţe juridice;.

c? 7rmarea imediată ' constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică,decurg%nd din falsificarea unui înscris sub semnătură privată. 9e impune stabilirea unei legături de

cauzalitate între acţiunile incriminate şi rezultat. 0atura subiectivăF Eorma de vinovăţie este inten$ia directă condiţionată de un scop ' producerea

unei consecinţe juridice.+orme/ modalităţi/ sancţiuni +ormeF entativa se pedepseşte ^art. 833 alin.#3$ &.pen._. +nfracţiunea se consumă în momentul

în care ambele acţiuni constitutive ale elementului material au fost realizate şi s!a produs urmareaimediată.

=odalităţi F odalităţile normative diferă în funcţie de activitatea incriminată contrafacereascrierii, subscrierii, alterarea şi completarea acestora, cu încredinţarea înscrisului altei persoane pentru alfolosi.

'ancţiuni F #1$ Ealsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art.

834 sau art. 831, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane sprefolosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu înc7isoare de la > luni la 8 anisau cu amendă.

0 8 MKM3 DE @3=

Conţinut legal #art. 838 &.pen.$Eolosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunosc%nd că este fals, în vederea

producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu înc7isoare de la 8 luni la 8 ani sau cu amendă, c%ndînscrisul este oficial, şi cu înc7isoare de la 8 luni la 3 ani sau cu amendă, c%nd înscrisul este subsemnătură privată.

Condiţii pree4istenteGa? Obiectul juridic special diferă în funcţie de tipul înscrisului falsificat #oficial sau sub

semnătură privată$ natura relaţiilor sociale fiind analizată în cazul infracţiunilor tip.b? Obiectul material este înscrisul oficial sau sub semnătură privată falsificat şi care este folosit

pentru a produce consecinţe juridice. 'ubiecţii infracţiunii Fa? 'ubiect activ este orice persoană care foloseşte un înscris oficial sau sub semnătură privată,

cunosc%nd că este fals.

86=



b? 'ubiect pasiv al uzului de fals este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin folosireaînscrisului falsificat.

Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăF a? 5lementul material constă în ac$iunea de folosire a unui înscris oficial sau sub semnătură

privată, cunosc%nd că este fals.b? Cerinţa esenţială ' folosirea înscrisului se face :în vederea producerii unei consecinţe juridice;.

c? 7rmarea imediată ' constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea acordatăînscrisurilor oficiale sau sub semnătură privată.

0atura subiectivăF 9ub aspectul vinovăţiei, infracţiunea de uz de fals se săv%rşeşte cu inten$iedirectă.

+orme/ modalităţi/ sancţiuni +ormeF /ste sancţionată numai infracţiunea consumată. &onsumarea se produce după realizarea

acţiunii de folosire, prezentare, depunere sau invocare a înscrisului falsificat şi s!a produs starea de pericol.

=odalităţi F 9unt două modalităţi de săv%rşire a infracţiunii folosirea unui înscris oficial fals şifolosirea unui înscris sub semnătură privată falsificat.

'ancţiuni F &%nd înscrisul falsificat este oficial, pedeapsa este înc7isoarea de la 8 luni la 8 ani sauamenda iar c%nd se foloseşte un înscris sub semnătură privată falsificat ' înc7isoare de la 8 luni la 3 anisau amendă.

>. @3=M3 1 DEC3@A@RII

Conţinut #art. 32, C.pen.$ Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 15A

sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci c%nd, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu înc7isoare de la 8 luni la 3 ani sau cu amendă.

Condiţii pree4istentea? Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale a căror formare şi dezvoltare este

condiţionată de e)istenţa încrederii în declaraţiile producătoare de consecinţe juridice.b? Obiectul material nu e)istă.

'ubiecţii infracţiunii Fa? 'ubiect activ poate fi orice persoană responsabilă care are capacitatea de a face declaraţii cu

relevanţă juridică.

b? 'ubiect pasiv este persoana fizică sau juridică din cele prevăzute la art.15A &.Pen., prejudiciatăîn drepturile sau interesele sale ca urmare a declaraţiilor false.Conţinutul constitutiv

0atura obiectivăFa? 5lementul material constă în :acţiunea de a face declaraţii necorespunzătoare adevărului; în

faţa unei unităţi publice, competente legal să ia act de declaraţia respectivă. Declaraţia poate fi făcută lainiţiativa autorului ori la solicitarea instituţiei sau unităţii competente #poate fi făcută în mod direct ' oralsau scrisă ori transmisă prin intermediar$. (stfel de situaţii se înt%lnesc în mod frecvent cu ocazia unor reclamaţii sau sesizări adresate autorităţilor competente #declaraţii pe propria răspundere cu privire la

boală, credite de restituit, avere etc.$.b? Cerinţe esenţiale ! declaraţia falsă să fi fost făcută unei autorităţi sau unităţi publice

competente potrivit legii să primească astfel de declaraţii! să se producă o consecinţă juridică ca urmare a declaraţiei false.

866



c? 7rmarea imediată constă în crearea stării de pericol pentru valoarea socială apărată de legea penală.

d? 9aportul de cauzalitate trebuie să e)iste între acţiunea incriminată şi urmarea imediată. 0atura subiectivă +nfracţiunea se comite cu inten$iea directă şi în vederea unui anumit scop!de

a produce consecinţe juridice!, scop urmărit de făptuitor, fără însă a fi necesar ca acesta să fie realizat

efectiv. -u are importanţă dacă făptuitorul a urmărit acel scop pentru sine sau pentru altul.+orme/ modalităţi/ sancţiuni +ormeF /ste o infracţiune comisivă intenţionată, dar legea nu pedepseşte dec%t infracţiunea

consumată. &onsumarea se produce în momentul în care declaraţia neconformă adevărului este prezentată şi înregistrată la instituţia sau unitatea competentă aptă să servească la producerea unor consecinţe juridice #dreptul de a participa la alegerile parlamentare$.

Dacă de declaraţia neadevărată s!a luat act în cuprinsul unui act autentic, instanţa de judecată, pronunţ%nd condamnarea, urmează a dispune anularea ei din conţinutul acelui act.

=odalităţi F /)istă unele modalităţi normative şi numeroase modalităţi faptice de săv%rşire ainfracţiunii.

'ancţiuni F Bnc7isoarea de la 8 luni la 3 ani sau amendă.

6. @3=M3 PAI;I1D IDE14I4@4E@

Conţinut #art. 32 C.pen.$ #1$ Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, făcută

unei persoane dintre cele prevăzute în art. 15A sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoarăactivitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedireastării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar

public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cuînc7isoarea de la > luni la 8 ani.

#3$ &%nd prezentarea s!a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane, pedeapsa esteînc7isoarea de la unu la A ani.

#8$ Bncredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sprea fi folosit fără drept se pedepseşte cu înc7isoare de la 8 luni la 3 ani sau cu amendă.

Condiţii pree4istenteF Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care se întemeiază peîncrederea publică acordată constatărilor făcute de autorităţi sau instituţii publice cu privire la identitatea

persoanelor.Obiectul material ' poate fi cartea de identitate, paşaportul, certificatul de naştere #în cazul

minorilor sub 1< ani$, legitimaţia de serviciu, tic7etul sau ecusonul de acces într!o instituţie, de care s!afolosit făptuitorul pentru a se prezenta sub identitate falsă. Bn cazul variantei asimilate, obiectul materialîl constituie un înscris care serveşte pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare.

'ubiecţii infracţiunii Fa? 'ubiect activ poate fi orice persoană. Persoana căreia i s!a atribuit o identitate falsă va ficoautor sau complice, care a acceptate să i se atribuie identitatea falsă.

b? 'ubiect pasiv ' este autoritatea sau instituţia publică indusă în eroare prin săv%rşirea acesteiinfracţiuni. 9ubiect pasiv este şi persoana a cărei identitate a fost uzurpată prin săv%rşirea acesteiinfracţiuni.

Conţinutul constitutiv 0atura obiectivă a? 5lementul material îl reprezintă în cazul infracţiunii tip ' acţiunea de a se prezenta sub o

identitate falsă sau acţiunea de a atribui o identitate falsă altei persoane.Pentru varianta asimilată elementul material constă în ac$iunea de încredinţare a unui înscris care

dovedeşte starea civilă ori pentru legitimare sau identificare de a fi folosit pe nedrept.

<44



b? Cerinţe esenţiale (mbele variante #tip şi asimilată$ presupun e)istenţa unor cerinţe esenţialecare întregesc latura obiectivă a infracţiunii. Bn cazul variantei tip acţiunea de prezentare ori atribuireaunei identităţi false se realizează în faţa unei autorităţi sau instituţii publice, cu scopul de a produceconsecinţe juridice. Bn varianta asimilată, scopul urmărit de făptuitor este acela de :a fi folosit penedrept;, adică de a servi la obţinerea unei identităţi false. (naliz%nd te)tul prevăzut de art. 835 &.pen.,

rezultă că latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin prezentarea de către făptuitor a unei alteidentităţi dec%t cea reală, fie oral, fie prin folosirea unui înscris cu ocazia prezentării în faţa uneiautorităţi în vederea obţinerii sau realizării unui drept prevăzut de lege.

0atura subiectivă +nfracţiunea de fals privind identitatea se săv%rşeşte cu inten$ie directă.+orme/ modalităţi/ sancţiuni +ormeG (ctele pregătitoare şi tentativa nu se pedepsesc. &onsumarea se produce odată cu

urmarea imediată. =odalităţi F arianta tip cunoaşte două modalităţi normative #prezentarea sub o identitate falsă"

atribuirea unei identităţi false unei alte persoane$. arianta asimilată are o singură modalitate normativă#încredinţarea unui înscris care serveşte pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sauidentificare$.

'ancţiuni F Pedeapsa este înc7isoarea de la > luni la 8 ani, dacă se foloseşte in fals identitatea unei persoane reale pedeapsa este înc7isoarea de la 1 la A ani iar pentru încredinţarea unui act de identificaresau certificare stare civilă spre a fi folosit fără drept pedeapsa este înc7isoare de la 8 luni la 3 anisauamenda.

specte din practica judiciara;al"ifica#ea $e alo#i "+#,ine. Hn&el,ci'ne. Conc'#" $e inf#acţi'ni

Punerea n circula$ie a unor valori străine falsificate, ce au fost utiliate pentru ac-itarea unui serviciu, repreintă infrac$iunea de falsificare de valori străine n concurs cu cea de n+elăciune.

Prin sentinţa penală nr. 1A48 din 8 decembrie 3448 a udecătoriei Paşcani, inculpatul a fostcondamnat pentru săv%rşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 31A alin. #1$ şi #3$,art. 3=< &.

pen., cu aplicarea art. 88 lit. b$ &. pen.9!a reţinut în sarcina inculpatului că în luna februarie 3448, fiind în posesia unei bancnote de 144

dolari 90( despre care cunoştea că este falsă, s!a 7otăr%t să o valorifice. (stfel, inculpatul s!a urcat într!un ta)i şi a plătit contravaloarea cursei care a fost de <44 444 lei cu bancnota falsă de 144 dolari 90(,urm%nd ca şoferul să!i dea rest 3.=44.444 lei.

+nculpatul a primit pe loc 1.A44.444 lei, restul de 1.844.444 lei urm%nd a fi primit a doua zi.ribunalul +aşi, prin decizia penală nr. 88< din 84 martie 344<, a admis apelul Parc7etului pentru

alte motive, dar a menţinut încadrarea juridică a faptelor.+nculpatul a formulat recurs, critic%nd 7otăr%rile pentru nelegalitate şi invoc%nd drept temei cazul

de casare prevăzut de art. 8=A6 alin. #1$ pct. 15 &. proc. pen.+nculpatul a invocat faptul că nelegal instanţele au reţinut în sarcina lui un concurs de infracţiuni, deşi

fapta săv%rşită întruneşte elementele constitutive ale unei singure infracţiuni, aceea de punere încirculaţie de monedă falsă, prevăzută de art. 3=3 alin. #3$ raportat la art. 3=< &. pen.Prin săv%rşirea acestei fapte, de punere în circulaţie de monedă falsă, în mod implicit a fost dus în

eroare cel care a primit!o, astfel că infracţiunea de înşelăciune este absorbită de infracţiunea de punere încirculaţie de monedă falsă.

+nculpatul a solicitat recalificarea faptelor din concursul de infracţiuni în infracţiunea unică prevăzută de art. 3=3 alin. #3$ raportat la art. 3=< &. pen.

(naliz%nd critica formulată, instanţa de recurs a reţinut următoarele+nstanţele anterioare au procedat legal la încadrarea juridică a faptelor în concursul format din

cele două infracţiuni. Potrivit art. 31A alin. #3$ &. pen., înşelăciunea săv%rşită prin folosirea de nume saucalităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu înc7isoare de la 8 la 1A ani, iar dacă

mijlocul fraudulos constituie el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. Bnspeţă, mijlocul fraudulos utilizat de inculpat constituie infracţiunea de punere în circulaţie de monedă

<41



falsă, prevăzută de art. 3=3 alin. #3$ raportat la art. 3=< &. pen., mijloc prin intermediul căruia a indus îneroare pe cel vătămat şii!a pricinuit o pagubă, inculpatul obţin%nd astfel un folos material injust pentru el.

+nfracţiunea prevăzută de art. 3=3 alin. #3$ &. pen. implică, sub aspectul laturii obiective, numaiacţiunea de punere în circulaţie a monedei false, te)tul incriminator necondiţion%nd e)istenţa faptei de

producerea unui prejudiciu. -umai aparent punerea în circulaţie de monedă falsă presupune săv%rşireainfracţiunii de înşelăciune, aşa cum a susţinut inculpatul, deoarece acţiunea ilicită a inculpatului secircumscrie prin voinţa legiuitorului ambelor infracţiuni reţinute în sarcina lui.

+nfracţiunea prevăzută de art. 3=3 alin. #3$ cu referire la art. 3=< &. pen. nu presupune totdeaunaşi producerea unei pagube ' element caracteristic infracţiunilor în dauna patrimoniului ', aceasta

produc%ndu!se în speţă ca urmare a acţiunii ilicite de inducere în eroare prin prezentarea ca adevărată aunei monede false.

&um mijlocul fraudulos folosit în realizarea laturii obiective a infracţiunii de înşelăciuneconstituie prin el însuşi o infracţiune, just instanţele au reţinut un concurs de infracţiuni, aşa cum e)presa prevăzut legiuitorul prin dispoziţiile art. 31A alin. #3$ &. pen.

De aceea, în conformitate cu art. 8=A1A pct. 1 lit. b$ &. proc. pen., recursul inculpatului a fost

respins ca nefondat.

K. IN;RACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAŢII PRIVINDCONVIEŢUIREA =OCIALĂ

"8 4M3BMA@AE@ <ADI1II GI 3I1IG4II PMB3ICE

Conţinut #art. 31 C.pen.$Eapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin

ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică se pedepseşte cu înc7isoare de la 8 luni la 3 ani sau cu amendă.Condiţii pree4istenteObiectul infracţiunii Fa? Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale de convieţuire, a căror e)istenţă şi

dezvoltare sunt condiţionate de respectarea bunelor moravuri în relaţiile interumane şi a liniştii publice.b? Obiectul material ' De regulă, infracţiunea nu are un obiect material însă c%nd se produc

distrugeri de bunuri, ar putea e)ista obiect material. 'ubiecţii infracţiunii Fa? 'ubiectul activ poate fi orice persoană.b? 'ubiect pasiv principali este statul sau persoanele ultragiate (subiect pasiv adiacent).

Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăFa? 5lementul material al laturii obiective în varianta simplă se caracterizează printr!o ac$iune

materializată sub formă de acte, gesturi, profanare de injurii sau orice alte manifestări. Cerin$a esen$ială prevede ca astfel de acte sau fapte să se comită n public. O altă cerinţă a legii constă în producereatulburare publică. Produce tulburare publică orice manifestare care provoacă indignare şi revoltă cucaracter public.

b? 7rmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire socialăşi ordinea publică.

0atura subiectivă forma de vinovăţie este inten$ia directă sau indirectă.+orme/ modalităţi/ sancţiuni

+ormeF 9e pedepseşte numai infracţiunea consumată. &onsumarea se produce în momentulsăv%rşirii acţiunii şi realizarea urmării imediate.

<43



=odalităţi odalităţile normative ale infracţiunii sunt reflectate prin acte, gesturi, profanarea decuvinte sau e)presii, alte manifestări.

'ancţiuni Pedeapsa este înc7isoarea de la 8 luni la 3 ani sau amendă.

# C<1=4I4MIAE@ M1MI AMP I1A@CRI<1@3 <A@1IK@4

Conţinutul legal- > art. 8>5 &.pen.$#1$ +niţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice

formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu înc7isoarea de la unu la A ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi.

#3$ &%nd infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de legecu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu înc7isoarea mai mare de 14 ani, pedeapsa este înc7isoarea de la 8la 14 ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi.

#8$ Dacă faptele prevăzute în alin. #1$ şi alin. #3$ au fost urmate de săv%rşirea unei infracţiuni, seaplică regulile privind concursul de infracţiuni.

#<$ -u se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. #1$ şi alin. #3$, dacădenunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început

săv%rşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.#A$ Dacă persoana care a săv%rşit una dintre faptele prevăzute în alin. #1$!#8$ înlesneşte, în cursul

urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri aiunui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

#>$ Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopulcomiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Condiţii pree4istenteObiectul infracţiunii Fa? Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privind convieţuirea socială, a căror

e)istenţă este condiţionată de apărarea securităţii sociale şi a ordinii de drept, împotriva pericoluluigenerat de săv%rşirea infracţiunilor în formă organizată.

b? Obiectul material ' nu e)istă, deoarece acţiunile făptuitorului nu se răsfr%ng asupra unuiobiect material.

'ubiecţii infracţiunii Fa? 'ubiectul activ al infracţiunii este nedeterminat, în cazul asocierii va e)ista întotdeauna o

pluralitate de subiecţi constituită.Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe

persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopulcomiterii uneia sau mai multor infracţiuni

+nfracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat pentru săv%rşirea de infracţiuni şi participaţia penală sunt două noţiuni fundamental diferite.Bn cazul participaţiei, pericolul social provinedin comiterea infracţiunii" pluralitatea reprezintă un element de accentuare a pericolului care, însă, nuderivă din multiplicarea făptuitorilor, ci e)cusiv din săv%rşirea infracţiunii.

Bn cazul de constituire a unui grup infracţional organizat pentru săv%rşirea de infracţiuni, pericolulsocial provine din însăşi constituirea şi finanţarea pluralităţii, al cărei scop este comiterea uneia sau maimultor infracţiuni" asocierea are o e)istenţă independentă, cu o durată în timp şi implică o activitate deorganizare a acţiunilor infracţionale.

Pentru ca, în sarcina unei persoane, să se reţină infracţiunea prev. în art. 8>5 &.pen. nu estenecesar ca aceasta să fi militant în cadrul asociaţiei şi nici măcar să cunoască pe toţi membrii grupului"este suficient ca ea să!şi fi manifestat voinţa de a se integra în grupul constituit în vederea săv%rşirii unor

infracţiuni.b? 'ubiectul pasiv este statul.

<48



Conţinutul constitutiv 0atura obiectivăFa? 5lementul material se caracterizează prin patru modalităţi de acţiune asocierea, iniţierea,

aderarea, sprijinirea. @socierea # presupune acordul mai multor persoane, a unei plurităţi constituite de făptuitori, de a

fiinţa în timp, de a pregăti, organiza şi a finaliza una sau mai multe infracţiuni. Ini$ierea ' activitatea prin care ideea de a săv%rşi infracţiuni este comunicată mai multor persoaneorganizate #asociate$ de a!şi însuşi ideea de aderare în vederea constituirii asocierii.

@derarea ' presupune e)istenţa asocierii mai multor persoane în scopul săv%rşirii de infracţiuni,subiectul manifest%ndu!şi acordul de voinţă de a face parte din acea asociaţie.

=priinirea ' asocierii presupune activitatea unei persoane din afara grupării constituite de a ajuta,finanţa sau c7iar să pregătească săv%rşirea infracţiunilor.

oate acţiunile menţionate mai sus pot constitui elementul material al infracţiunii numai dacă esterealizată cerinţa esenţială ' asociaţia să aibă drept scop săv%rşirea de infracţiuni.

b? 7rmarea imediată constă într!o stare de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială.Pericolul derivă din ameninţarea ca asocierea să treacă la săv%rşirea uneia dintre acţiunile incriminate.

0atura subiectivă ' se caracterizează prin inten$ie directă sau indirectă.

+orme/ modalităţi/ sancţiuni +ormeF (ctele preparatorii şi tentativa nu se pedepsesc. &onsumarea infracţională se produce în

momentul săv%rşirii uneia dintre acţiunile incriminate. +nfracţiunea poate îmbrăca at%t forma continuă c%tşi forma continuată.

=odalităţi ' modalităţile normative sub care se realizează infracţiunea sunt asocierea, iniţierea,aderarea sau sprijinirea.

'ancţiuni +niţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice

formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu înc7isoarea de la unu la A ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi. &%nd infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu

pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu înc7isoarea mai mare de 14 ani, pedeapsa este înc7isoarea de la 8 la14 ani şi interzicerea e)ercitării unor drepturi.

-u se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. #1$ şi alin. #3$, dacă denunţăautorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi începutsăv%rşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. De asemena dacă persoana care asăv%rşit una dintre faptele prevăzute în alin. #1$!#8$ înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflareaadevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţionalorganizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

<4<



4E=4E AI3@

DAEP4 PE1@3 8 P@A4E@ =PECI@3@

1$ &are este obiectul material al infracţiunii de omor ]a.corpul persoanei în viaţa

b. acţiunea ucigQtoarec. obiectele, energiile sau substanţele folosite pentru ucidere.

3$ &um este sancţionată suprimarea vieţii unei persoane grav bolnave la rugămintea acesteia #eutanasia$]a$. nu reprezintă o faptă penală

b. reprezintă o infracţiune de ucidere la cererea victimeic$ reprezintă infracţiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii

8$ &are sunt formele participaţiei penale în cazul infracţiunii de omor]a$numai în formă instigării

b. numai în formă instigării şi complicităţii

c. în toate formele #coautorat, instigare, complicitate$<$ &e consecinţe produce eroarea cu privire la persoana împotriva căreia este îndreptată acţiuneaucigătoare]

a$înlQturQ rQspunderea penalQ a autorului b. diminueazQ rQspunderea penalQ a autoruluic. nu înlătură şi nici nu diminuează răspunderea penală a autorului

A$ &are este formă de vinovaţie cu care se comite infracţiunea de omor]a$intenţia directa sau indirecta

b. praeterintenţiac. intenţia directQ calificatQ prin scop

>$ &um se poate realiza elementul material al infracţiunii de omor]a$numai prin acte comisive

b. prin acte comisive sau omisivec. numai prin acte omisive

5$. +nfractorul săv%rşeşte fapta de omor cu intenţie diectă atunci c%nda$ prevede rezultatul faptei sale dar nu!l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce"

b. prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu!l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui"c. prevede rezultatul faptei sale, urmăreşte şi acceptă producerea lui prin săv%rşirea acelei fapte.

=$ entativa la urmQtoarele infracţiuni se pedepseştea$ uciderea din culpQ"

b. pruncuciderea"

c. omorul simplu@6$ &e infracţiune reprezintă omorul săv%rşit asupra fratelui soţiei]a$. omor calificat, sQv%rşit asupra unei rude apropiate

b. omor simpluc. omor deosebit de grav

14$ &are sunt împrejurările în care se comite infracţiunea de omor calificat]a$ în timpul nopţii

b. cu premeditarec. pentru a comite şi ascunde săv%rşirea unei contravenţii

11$ &e infracţiune reprezintă omorul comis pentru a ascunde săv%rşirea unei t%l7ării]a$ omor simplu

b. omor calificatc. concurs de infracţiuni între omor calificat şi t%l7Qrie

<4A



13$ &e infracţiune reprezintă omorul comis pentru a ascunde săv%rşirea unei piraterii]a$. concurs de infracţiuni între omor calificat şi piraterie

b. omor calificatc. omor simplu

18$ /ste întotdeauna un omor calificata$. omorul comis noaptea" b. omorul comis asupra unei femei gravide"c. omorul comis în public.

1<$ ?a infracţiunea de omor, în ceea ce priveşte formele de realizare a infracţiuniia$. actele pregQtitoare sunt posibile şi se pedepsesc

b. actele pregQtitoare nu sunt posibilec. se pedepseşte infracţiunea în fază de tentativă

1A$ Dacă făptuitorul a ucis în aceeaşi împrejurare, cu intenţie, două persoane, ce infracţiune se va reţine]a$. sQv%rşirea a douQ infracţiuni de omor , aflate în concurs

b. sQv%rşirea unei infracţiuni de omor calificat

c. genocid1>$ &%te zile de îngrijiri medicale sunt necesare pentru a se reţine agravanta la infracţiunea de lovire saualte violenţe]

a. mai mult de 34 de zile b. cel mult 64 de zilec. cel mult >4 de zile

15$ &e infracţiune constituie actele de violenţă comise cu intenţie şi care au pricinuit victimei o vătămarecorporală ce necesită pentru vindecare 34 de zile de îngrijiri medicale]

a. vQtQmare corporalQ b. lovire sau alte violenţe ' art.168 alin.1 &. penc. lovire sau alte violenţe ' art.1=4 alin.3 &. pen

1=$ &are sunt particularităţile de ordin procedural atunci c%nd vătămarea corporală are loc asupra unuimembru de familie]

a. (cţiunea penalQ se pune în mişcare numai la pl%ngerea prealabilQ a persoanei vQtQmate b. (cţiunea penalQ se pune în mişcare at%t la pl%ngerea prealabilQ c%t şi din oficiuc. (cţiunea penalQ se pune în mişcare numai din oficiu

16$ +nfracţiunea de lovire sau alte violente se consumăa. în momentul apariţiei efectelor dureroase sau vQtQmQtoare"

b. după ultimul act material de lovire"c. se consumQ în momentul atingerii violente a corpului victimei"

34$ (cţiunea penalQ se pune în mişcare la pl%ngerea prealabilQ a persoanei vQtQmate în cazul

urmQtoarelor infracţiunia. loviri sau alte violenţe" b. lovirile sau vQtQmQrile cauzatoare de moarte"c. vQtQmarea corporalQ

31$ QtQmarea corporalQ asupra membrilor familiei se pedepseştea. numai cu amendă"

b. cu înc7isoare"c. cu amendă sau înc7isoare"

33$ &onsecinţele prevQzute de lege pentru că fapta sQ constituie infracţiunea de vQtQmare corporalQ sunta. vQtQmarea integritQţii corporale sau a sQnQtQţii care necesitQ pentru vindecare îngrijiri medicalecel mult de >4 de zile"

b. o infirmitate temporară fizică sau psi7ică"

<4>



c. vQtQmarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, care necesitQ pentru vindecare îngrijiri medicalemai mult de 64 de zile

38$ ?ovirea intenţionatQ de cQtre fQptuitor, cu aceeaşi ocazie, a douQ persoane constituiea. o infracţiune de lovire sau alte violenţe în formă agravată"

b. douQ infracţiuni de lovire sau alte violenţe aflate în concurs

c. o infracţiune de lovire sau alte violenţe în formQ continuatQ3<$ Pentru a se reţine infracţiunea de vătămare corporală sub aspectul numărului de zile de îngrijirimedicale

a. victima necesitQ pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult de >4 de zile b. victima necesitQ pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 64 de zilec. victima nu necesitQ îngrijiri medicale

3A$ &e infracţiune reprezintă lovirea unui poliţist aflat în e)erciţiul funcţiunii, dar care şi!a depăşitatribuţiile de serviciu]

a. ultraj b. ultraj, în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte violenţec. lovire sau alte violenţe

3>$ Pentru ce infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii, acţiunea penală se pune înmişcare la pl%ngerea prealabilă a persoanei vătămate]

a. lovirile sau vQtQmQrile cauzatoare de moarte b. vQtQmarea corporalQc. lovirea sau alte violenţe

35$ Eorma de vinovaţie în cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte estea. culpa

b. intenţia directă sau indirectăc. praeterintenţia

3=$ Pentru ce infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii tentativa se pedepseşte]a. loviri sau vQtQmQri cauzatoare de moarte

b. vQtQmarea corporalQc. vQtQmarea corporalQ în varianta prevQzutQ în art.16< alin. 3 &. pen.

36$ Pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, legătura de cauzalitatea. rezultă din materialitatea faptei #e) re$"

b. trebuie stabilită intre elementul material şi urmarea imediată"c. se stabileşte doar în funcţie de rezultat

84$ Pentru care din următoarele infracţiuni tentativa nu se pedepseştea. vQtQmarea corporalQ , prevQzutQ în art. 16< alin. #3$ &. pen."

b. loviri sau vQtQmQri cauzatoare de moarte"c. uciderea la cererea victimei.

81$ +nfracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este mai gravă dacQa. fapta este săv%rşită de către o persoană înarmată " b. fapta este săv%rşită în timpul nopţii"c. fapta este săv%rşită de către o persoană mascată

83$ ?ipsirea de libertate în mod ilegal poate fi comisăa. at%t prin acţiuni, c%t şi prin inacţiuni "

b. numai prin inacţiuni"c. numai prin acţiuni.

88$ &%nd se pedepseşte mai sever lipsirea de libertate în mod ilegal]a. fapta s!a sQv%rşit fără consimţăm%ntul victimei

b. fapta s!a sQv%rşit în timpul nopţii

c. dacă a avut ca urmare moartea victimei

<45



8<$ ?ipsirea de libertate în mod ilegal se va reţine în variantQ agravatQ atunci c%nd fapta este sQv%rşitQa. de cQtre o persoanQ mascatQ, deg7izatQ sau travestitQ"

b. în timpul unei calamitQţi"c c%nd victima este minoră

8A$ &um se poate realiza elementul material al infracţiunii de violare de domiciliu]

a. pentru e)ecutarea unui mandat de arestare b. prin pătrunderea fără consimţăm%ntul persoanei care foloseşte locuinţac. pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţa viaţa unei persoane

8>$ +nfracţiunea de violare de domiciliu se poate săv%rşi, sub aspectul elementului materiala. numai prin acţiune"

b. numai prin inacţiune"c. at%t prin acţiune c%t şi prin inacţiune.

85$ entativa la infracţiunea de violare de domiciliu a. nu este posibilă"

b. se pedepseşte"c. este posibilă, dar nu se pedepseşte

8=$ Pentru violarea de domiciliu în formă simplă acţiunea penală se pune în mişcarea. din oficiu"

b. la pl%ngerea prealabilă ala pl%ngerea prealabilă a persoanei vătămate"c. at%t din oficiu c%t şi la pl%ngere prealabilă"

86$ PQtrunderea, fQrQ drept, într!o locuinţă, constituie infracţiunea de violare de domiciliu în variantQagravatQ, dacQ se săv%rşeşte

a. de o persoană mascată" b. în timpul nopţii"c. prin folosire de c7ei mincinoase

<4$ Jantajul în forma de bază se consumăa. în momentul realizării constr%ngerii"

b. atunci c%nd victima cedează constr%ngerii"c. c%nd victima îndeplineşte cererea autorului infracţiunii.

<1$ ?a infracţiunea de şantaj, tentativaa. este posibilQ, dar nu este sancţionata"

b. nu este posibilQ"c. se pedepseşte

<3$ ?a infracţiunea de şantaj, forma de vinovQţie cerutQ de lege estea. intenţia directQ sau indirectQ

b. i+ntenţia directQ calificatQ prin scopc. praeterintenţia

<8$ iolarea de domiciliu este o infracţiunea. contra patrimoniului" b. contra domiciliului şi vieţii private"c. contra integrităţii persoanei

<<$ Dacă violarea de domiciliu se săv%rşeşte prin folosirea de calităţi mincinoasea. va e)ista un concurs de infracţiuni"

b. constituie o modalitate agravată a infracţiunii "c. nu are relevanţă asupra încadrării juridice

<A$ Pentru ce infracţiuni împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală]a. violare de domiciliu

b. lipsire de libertate în mod ilegal

c. sclavie

<4=



<>$ ?a infracţiunea de viola. subiectul activ poate fi numai o persoană de se) feminin"

b. subiectul activ poate fi numai o persoană de se) masculin"c. subiectul activ poate fi orice persoană indiferent de se).

<5 &are sunt modalităţile agravante ale infracţiunii de viol]

a. c%nd făptuitorul profita de imposibilitatea victimei de a se apăra" b. c%nd victima a fost constr%nsă"c. c%nd victima se afla în îngrijirea făptuitorului.

<=$ iolul poate fi definit ca fiind a. actul se)ual, de orice natură, cu o persoană de se) diferit, prin constr%ngerea acesteia sau

profit%nd de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a!şi e)prima voinţa" b. actul se)ual , de orice natură, cu o persoană de acelaşi se) , prin constr%ngerea acesteia sau profit%nd de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a!şi e)prima voinţa"c. actul se)ual, de orice natură, cu o persoană săv%rşit prin constr%ngere punerea înimposibilitatea ei de a se apăra ori de a!şi e)prima voinţa sau profit%nd de această stare

<6$ &e condiţii trebuie să îndeplinească constr%ngerea la infracţiunea de viol]

a. sQ preceadQ sau sQ fie concomitentQ actului se)ual b. se manifestă după consumarea actului se)ualc. sQ nu e)iste

A4$ Participaţia penală la sQv%rşirea infracţiunii de viol este posibilQ în urmQtoarele formea. instigare şi complicitate" coautoratul nu este posibil

b. nu este posibilă"c. coautorat, instigare,complicitate

A1$ Eapta tatQlui de a!şi obliga fiica în v%rstQ de 13 ani sQ întreţină raporturi se)uale cu el reprezintQinfracţiunea de

a. viol b. act se)ual cu un minor c. viol în formă agravantă"

A3$ Eorma de vinovQţie cu care se sQv%rşeşte infracţiunea de viol care are ca urmare vătămarea corporalăeste

a. intenţia directă b. culpac. praeterintenţia

A8$ Pentru ce faptă va răspunde făptuitorul unei infracţiuni de viol, care îşi va însuşi bijuteriile purtate devictimă ]

a. viol în formă agravată" b. viol în concurs cu t%l7ăria"

c. viol în concurs cu infracţiunea de furt.A<$ &onsumarea infracţiunii de viol survinea. în momentul finalizării actului se)ual"

b. în momentul constr%ngerii, de orice natură"c. în momentul începerii actului se)ual

AA$ &e infracţiune constituie determinarea unei persoane să săv%rşească acte se)uale cu o persoană deacelaşi se), care nu a împlinit v%rsta de 1A ani]

a. corupţie se)uală. b. perversiune se)uală.c. instigare la infracţiunea de act se)ual cu un minor.

A>$ (ctul se)ual cu un minor este comis

a. din culpă" b. at%t intenţie directă, c%t şi indirectă"

<46



c. cu intenţie directă calificată prin scopA5$ 9ubiectul pasiv al infracţiunii de act se)ual cu un minor este

a. numai minorul care nu a împlinit v%rsta de 1A ani" b. at%t minorul care nu a împlinit v%rsta de 18 sau 1A ani, c%t şi cel între 18 şi 1= ani, dacă faptaeste săv%rşită de tutore, curator, supraveg7etor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator,

folosindu!se de calitatea sa"c. numai minorul între 1A şi 1= ani, dacă fapta este săv%rşită de tutore curator,supraveg7etor,îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu!se de calitatea sa

A=$ (ctul se)ual cu un minor se va reţine în variantQ agravatQ dacQa. victima nu a împlinit v%rsta de 1A ani"

b. victima are v%rsta între 1A ' 1= ani"c. victima are v%rsta între 1A ' 1= ani, iar fapta a fost săv%rşită de tutore sau curator

A6$ +nfracţiunea de act se)ual cu un minor ce este ruda cu făptuitorul are următoarea particularitatea. are ca element material actul se)ual normal

b. se poate realiza şi între fraţi şi surori, numai sub forma raportului se)ual sau penetrare vaginalăsau anală"

c. poate fi comisQ numai de tatQ vitreg asupra fiului av%nd în vedere cQ aceştia nu sunt rude înlinie directQ

>4$ +nfracţiunea de act se)ual cu un minor este comisă, din punct de vedere al laturii subiective a. numai cu intenţie directă"

b. numai cu intenţie indirectă"a. at%t cu intenţie, c%t şi din culpă

>1$ +nfracţiunea de corupţie se)uală a minorilor este mai gravăa. c%nd actele cu caracter obscen se săv%rşesc în cadrul familiei"

b. c%nd actele cu caracter obscen se săv%rşesc asupra unui minor sau în prezenţa unui minor"c. c%nd actele cu caracter obscen se săv%rşesc asupra unei rude colaterale

>3$ +nfracţiunea de agrsiune se)uală este mai gravă dacăa. se săv%rşeşte în public"

b. se produce vătămarea corporală a victimei"c. este săv%rşită împotriva a doua sau mai multe persoane

>8$ /lementul material al infracţiunii de corupere se)uală a minorilor se realizează prina. ademenirea unei persoane minore ce nu a împlinit 18 ani în vederea săv%rşirii de acte de naturăse)ual altele dec%t cele prevăzute de art. 334"

b. acte de perversiune se)uală cu un minor"c. acte de constr%ngere a unui minor

><$ &are este obiectul material al infracţiunii de furt]a. un bun aflat în circuitul civil

b. un bun imobilc. un bun mobil>A$ &el care se oferă să ajute o persoană să!şi urce bagajele în tren, pretinz%nd că este plătit de &EC înacest scop, şi care pleacă cu o parte din bagaje în timp ce partea vătămată îşi aşează primele bagaje încompartiment

a. comite o infracţiune de înşelăciune în forma agravată, deoarece a folosit calităţi mincinoase" b. comite un furt simplu"c. comite un furt calificat

>>$ &e infracţiune constituie furtul comis într!un ta)i]a.furt calificat

b.furt

c. t%l7ărie>5$ 9unt împrejurări care constituie infracţiunea de furt calificat]

<14



a. furtul comis prin ameninţarea victimei cu o armQ b. furtul urmat de punerea victimei în stare de inconştienţăc. furtul săv%rşit într!un mijloc de transport în comun

>=. +nfracţiunea de furt se consumQ în momentula. deposedQrii victimei de un bun mobil

b. împosedQrii autorului cu acel bunc. atingerii bunului de autor >6$ Dacă două persoane, împreună iau un bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţăm%ntulacestuia în scopul de a şi!l însuşi pe nedrept constituie infracţiunea

a. furt calificat b.furtc. tentativă la infracţiunea de t%l7ărie

54$ Bnscrisurile pot fi obiect material al infractiunii de furta. doar dacQ au valoare economicQ

b. doar dacQ sunt acte ce dovedesc starea civilQ"c. indiferent dacQ au sau nu valoare economicQ"

51$ &e infracţiune de furt are pedeapsa numai la pl%ngere prealabilăa. furtul simplu"

b. furtul între rude apropiate"c. furtul în paguba persoanelor juridice"

53$ Caportat la obiectul juridic, ce fel de infracţiune este t%l7ăria]a.comple)Q

b.progresivăc. de obicei

58$ Dacă făptuitorul ucide victima la scurt timp după ce i!a sustras banii, fapta va constituia. omor calificat"

b. omor"c. t%l7ărie sau piraterie urmată de moartea victimei

5<$ &e infracţiune săv%rşeşte persoana care afl%ndu!se la o întrunire, t%l7ăreşte trei persoane, într!uninterval scurt de timp]

a. trei infracţiuni de furt, în concurs cu tot at%tea infracţiuni de ameninţare" b. trei infracţiuni de t%l7ărie, în concurs"c. o singură infracţiune de t%l7ărie, în formă agravata.

5A$ /lementul material la infracţiunea de t%l7ărie se poate realiza prina. sustragerea bunului, urmată de folosirea violenţei pentru înlăturarea urmelor infracţiunii"

b.sustragerea unui bun de la o victimă care se afla în stare de inconştienţă"c. degradarea unui bun mobil prin folosirea violenţei fizice sau psi7ice

5>$ CeprezintQ infracţiune de t%l7Qriea. furtul săv%rşit prin întrebuinţare de insulte b. furtul urmat de întrebuinţarea de ameninţări pentru pQstrarea bunului furatc. furtul săv%rşit asupra victimei aflate în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apQra

55$ %l7Qria se va reţine în varianta agravatQ atunci c%nda. a avut vreuna din urmQrile arQtate în art. 388 &. pen"

b. a fost săv%rşită pe marea liberac.a fost săv%rşită într!un mijloc de transport

5=$ 9ub aspectul vinovăţiei ei t%l7ăria se săv%rşeşte a. cu intenţie directă sau indirectă"

b. cu intenţie sau din culpă"

c. numai cu intenţie directă calificată prin scop"56$ &are este obiectul material al infracţiunii de înşelăciune]

<11



a. bunul mobil şi corpul persoanei asupra căruia se află bunul sustras" b. doar bunul mobilc. doar bunul mobil asupra căruia s!au )ercitat activităţile violente.

=4$ &%nd nu e)ista înşelăciune, în varianta prevăzută în art.3<< alin.3]a. s!a săv%rşit cu prilejul e)ecutării unui contract

b. s!a săv%rşit prin folosire de mijloace frauduloasec. s!a săv%rşit prin emiterea unui cec fără acoperire=1$ ?a infracţiunea de înşelăciune, în ce constă urmărea imediată

a. într!o stare de pericol pentru patrimoniul victimei b. într!o pagubQ produsă în patrimoniul victimeic. în obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust

=3$ &are este formă de vinovăţie cu care se comite infracţiunea de înşelăciune]a. cu intenţie directQ, calificată prin scop

b. cu intenţie directQ sau indirectQc. cu praeterintenţie

=8$ entativă în cazul infracţiunii de înşelăciune

a. nu este posibilQ" b. este posibilQ, însQ nu este incriminatQ"c. este posibilQ şi este incriminatQ.

=<$ ?atura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune include scopul a. de a obţine, pentru altul, un folos material injust"

b. de a păgubi o persoană"c. de a obţine, pentru altul, un folos nepatrimonial injust

=A$ 9ubiect activ al infracţiunii de gestiune frauduloasă poate fia. orice persoană, nefiind circumstanţiat de te)t"

b. gestionarul sau administratorul"c. un funcţionar cu atribuţii de control

=>$ &ine poate fi subiect pasiv al infracţiunii de gestiune frauduloasă]a. o persoană fizică

b. nu este circumstanţiat de te)tc. o persoană juridică de drept public sau privat

=5$ &are sunt modalităţile de realizare a elementului material al infracţiunii de gestiune frauduloasă]a. nu este circumstanţiat de te)t

b. însuşirea, dispunerea pe nedrept, folosireac. traficarea, folosirea, dob%ndirea

==$ /lementul material al infracţiunii de gestiune frauduloasă constQ îna. pricinuirea de pagube cu coazia administrării sau conservii bunurilor altei persoane

b. însuşirea, distrugerea, folosirea bunurilor gestionate sau administratec. primirea, traficarea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate=6$ Dintre infracţiunile contra patrimoniului, tentativa se pedepseşte la

a. abuzul de încredere" b. gestiunea frauduloasQ"c. înşelăciunea.

64$ +nfracţiunea de distrugerea. este o infracţiune de pericol pentru siguranţa naţională"

b. se poate sQv%rşi prin acţiune sau inacţiune"c. nu se pedepseşte dacQ rQm%ne în stadiul de tentativQ.

61$ 0rmarea imediatQ a infractiunii de distrugere poate consta în

a. crearea unei stQri de pericol pentrul bunul mers al unei instituţii la care se referă art.15> &.pen"

<13



b. distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aflat în patrimoniul public ori privatc. o vQtQmare a intereselor legale ale persoanei vQtQmate"

63$ Obiectul material al infracţiunii de distrugere poate fia. corpul persoanei ameninţate cu distrugerea bunului"

b. un bun"c. sunt valabile ambele variante.68$ 9unt modalităţi de comitere a infracţiunii de distrugere

a. însuşirea bunului" b. dispunerea de bun"c. aducerea în stare de neîntrebuinţare.

6<$ Distrugerea se pedepseştea. doar dacă este săv%rşită fără nici un interes material"

b. dacă este săv%rşită împotriva unei rude apropiate"c. dacă se înlătură ăsurile de conservare sau salvare.

6A$ Pentru e)istenţa infracţiunii de tulburare de posesie se cere ca

a. nuse distinge cu privire la natura bunului ocupat" b. bunul ocupat să fie imobil"c. bunul ocupat să fie mobil.

6>$ &ine poate fi subiect pasiv secundar la infracţiunea de ultraj]a. o persoană fizică sau juridica

b. numai un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică e)erciţiul autorităţii de statc. numai o persoană juridică

65$ 9ubiect pasiv principal al infracţiunii de ultraj estea. statul rom%n"

b. un funcţionar care îndeplineşte o funcţie ce implică e)erciţiul autorităţii de stat"c. orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale de a răspunde penal.

6=$ &e infracţiune absoarbe în conţinutul său ultrajul în formă tip #art.3A5 alin.1$, ca infracţiunecomple)ă ]

a. lovire sau alte violente b.nici una dintre acesteac. vătămarea corporală

66$ &e infracţiune reprezintă fapta inculpatului care, cu aceeaşi ocazie, a insultat şi ameninţat în modsuccesiv trei lucrători de poliţie aflaţi în e)erciţiul funcţiunii]

a. o singură infracţiune de ultraj, în variantă agravată b. trei infracţiuni de ultraj, în concurs cu trei infracţiuni de lovire sau alte violentec. trei infracţiuni de ultraj, aflate în concurs real

144$ 9ubiect activ al infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale poate fia. orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale de a răspunde penal" b. doar un funcţionar public"c. at%t funcţionarul , c%t şi funcţionarul public.

141$ Pentru e)istenţa infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale, este necesar caa. făptuitorul să fi folosit fără drept o calitate oficială"

b. făptuitorul să fi folosit fără drept o calitate oficială şi să fi îndeplinit un act legat de aceacalitate"c. făptuitorul să se fi folosit de calitatea oficială şi să fi îndeplinit un act legat de acea calitate.

143$ /lementul material al infracţiunii de ultraj consta îna. orice acţiune de ameninţare a unui funcţionar public, indiferent dacă se afla în e)erciţiul

funcţiei sau nu"

<18



b. orice acţiune de ameninţare a unui funcţionar public, dar doar dacă acesta se afla în e)erciţiulfuncţiei"c. orice acţiune de ameninţare împotriva unui funcţionar public, c7iar dacă acesta îşi depăşeşteatribuţiile de serviciu.

148$ Eolosirea fără drept a unei calităţi oficiale, însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de

acea calitate, constituie infracţiunea dea. ultraj" b. uzurpare de calitati oficiale"c. portul nelegal de decoratii sau de semne distinctive.

14<$ +nfracţiunea de luare de mită poate fi comisă numai dea$ de funcţionarul public"

b$ magistraţi, poliţişti, prefecţi şi primari"c$ de funcţionari publici şi ceilalţi funcţionari.

14A$ /lementul material al infracţiunii de luare de mită poate consta îna$ darea de bani ori alte foloase"

b$ promisiunea sau oferirea de bani"

c$ acceptarea promisiunii unor foloase.14>$ * pretinde că!l cunoaşte pe care este judecător, şi pretinde 1444 /uro de la pentru a interveni

pe l%ngă în soluţionarea favorabilă a unei cauze civile. &e fapta comite *]a$ luare de mită

b$ trafic de influenţăc$ înşelăciune

145$ * îmbracă uniforma unui agent de poliţie şi opreşte în trafic pe conducătorul auto , după care îlamendează cu 1444 CO- pentru neacordarea de prioritate.&e fapta comite *]

a$ furt b$ înşelăciunec$ uzurpareade caliti oficiale

14=$ &ine poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de abuz în serviciu]a. numai un funcţionar public

b. numai un funcţionar c. at%t un funcţionar public c%t şi un funcţionar

146$ Eormă de vinovăţie cu care se poate săv%rşi infracţiunea de abuz în serviciu estea. cu intenţie directă

b. cu intenţie, directă sau indirectăc.din culpă

114$ &e urmare imediată are infracţiunea de abuz în serviciu]a. o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ"

b. o vătămare a intereselor legale ale unei persoane"c. vătămarea oricăror interese personale.111. Bn ce consta urmarea imediata la infracţiunea de evadare]

a. într!o stare de pericol ceilalţi deţinuţi" b. într!un rezultat, fiind obligatoriu ca acesta să fie concretizat într!o pagubă"c. într!o stare de pericol pentru societate.

113$ Eapta funcţionarului public care, în e)erciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţa, nu îndeplineşte unact şi prin acesta cauzează o tulburare însemnată unei instituţii de stat, constituie

a. purtare abuzivă" b. neglijenţă în serviciu"c. abuz în serviciu.

118$ &%nd e)ista abuz în serviciu în formă agravantă]a. fapta a cauzat o pagubă materială mai mare de 144.444 lei

<1<



b. fapta a cauzat consecinţe deosebit de grave.c. fapta a cauzat o pagubă materială mai mică de 144.444 lei

11<$ &ine poate fi subiect activ nemijlocit la infracţiunea de neglijentă în serviciu]a. o persoană fizică

b. orice persoană care răspunde penal

c. un funcţionar public.11A$ -eglijenta în serviciu #art. 36= &. pen.$ se săv%rşeştea. numai din culpă

b. numai cu intenţiec. at%t cu intenţie, c%t şi din culpă

11>$ &e infracţiune constituie fapta funcţionarului public, aflat în e)erciţiul atribuţiilor de serviciu, de aameninţa o persoană]

a. abuz în serviciu b. abuz în serviciu contra intereselor publicec. purtare abuzivă

115$ Bntrebuinţarea de e)presii jignitoare fată de o persoană, de către un funcţionar public în e)erciţiul

atribuţiilor de serviciu reprezintăa. infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" b. infracţiunea de purtare abuzivă"c. infracţiunea de abuz în serviciu.

11=$ ?ovirea sau alte acte de violenta săv%rşite de un funcţionar în e)erciţiul atribuţiilor de serviciu,constituie

a. purtare abuzivă" b.supunere la rele tratamente"c. ultraj.

116$ Eormă de vinovăţie cu care se poate săv%rşi infracţiunea de purtare abuzivă estea. intenţia directă calificată prin scop b. intenţia directă sau indirectăc. intenţia indirectă

134$ &e infracţiune constituie fapta funcţionarului, de a pretinde şi primi un folos necuvenit, dupăîndeplinirea în parte a unui act de serviciu dar înainte de finalizarea lui]

a. primire de foloase necuvenite b. abuz în serviciuc. luare de mită

131$ ?a luarea de mită pot fi confiscate de la subiectul activa. doar bunurile care au fost primite sau ec7ivalentul lor în bani

b. bunurile care au fost promise

c. ec7ivalentul bunurilor pe care le!a pretins cel mituit133$ &ine poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită]a. orice persoană

b. un funcţionar publicc. o persoană juridică

138$ &ine este subiect pasiv la infracţiunea de luare de mită #art.3=6 &.pen.$]a.mituitorul

b.funcţionarul mituitc. instituţia său persoana juridică în serviciul căruia făptuitorul îşi e)ercită atribuţiile de serviciu

13<$ &are sunt condiţiile necesare pentru realizarea elementului material în cazul infracţiunii de luare demită]

a$ darea de bani ori alte foloase" b$ promisiunea sau oferirea de bani"

<1A



c$ acceptarea sau nerespingerea promisiunii unor foloase"13A$ &%nd se consumă infracţiunea de luare de mită #art. 3=6 &. pen.$]

a. în momentul realizării acţiunii sau inacţiunii incriminate b. în momentul în care făptuitorul intră în posesia folosului necuvenitc. după îndeplinirea de către funcţionar a actului de serviciu

13>$ &ine poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de dare de mită]a. orice persoană fizică care răspunde penal b. numai un funcţionar c. numai un funcţionar public

135$ &e constituie constr%ngerea mituitorului de către funcţionar]a. o cauză de nepedepsire

b. o cauză specială care înlătură caracterul penal al fapteic. o cauză de reducere a pedepsei

13=$ &e constituie denunţarea de către mituitor a faptei mai înainte ca organul de urmărire penală să fifost sesizat pentru acea infracţiune]

a. o cauză specială de nepedepsire

b. o cauză ce înlătură caracterul penal al fapteic. o cauză de reducere a pedepsei

136$ &onfiscarea specială prevăzută de art. 364 alin. A &.pen. se aplicăa. doar în situaţia în care făptuitorul este funcţionar"

b. în toate cazurile , c7iar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare"c. doar în situaţia în care oferta de bani sau alte foloase a fost urmată de acceptare

184$ ?a infracţiunea de dare de mită #art. 364 &. pen.$ elementul material al fapteia. se săv%rşeşte doar anterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu"

b. se săv%rşeşte doar ulterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu"c. se poate săv%rşi fie anterior, fie ulterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu

181$ &%nd e)istă infracţiunea de luare de mită #art. 3=6 &.pen.$]a. bunurile nu au fost primite de funcţionar

b. bunurile au fost primite de un funcţionar public.c. bunurile au fost oferite unui funcţionar.

183$ /lementul material al infracţiunii de dare de mită constă îna. primirea, pretinderea, acceptarea promisiunii sau nerespingerea promisiunii unor bani"

b. primirea pretinderea sau acceptarea promisiunii unor bani sau altfel de foloase"c. pretinderea unor foloase necuvenite.

188$ Pentru e)istenţa infracţiunii de traffic de influenţăa. banii ori foloasele pot fi primite anterior îndeplinirii actului la care funcţionarul era obligat învirtutea funcţiei sau ulterior

b. banii ori foloasele vor fi primite anterior îndeplinirii actului la care funcţionarul era obligat învirtutea funcţieic. foloasele necuvenite pot fi primite anterior sau după îndeplinirea actului la care funcţionarulera obligat în virtutea funcţiei

18<$ &are sunt modalităţile prin care se poate realiza elementul material al infracţiunii de trafic deinfluenţă]

a. oferirea de foloase b. promisiunea de foloasec. pretinderea de foloase

18A$ /lementul material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţa se poate realiza prina. nerespingere de daruri direct sau indirect"

b. oferire de daruri indirect"c. acceptare de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul.

<1>



18>$ &e obiect juridic are infracţiunea de nerespectarea 7otăr%rii judecătoreşti]a$ crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei"

b$ soluţionarea injustă a unei cauze"c$ condamnarea pe nedrept a unei persoane.

185$ &ine poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de nerespectarea 7otăr%rii judecătoreşti]

a. orice persoană fizică care răspunde penal b. numai un martor, e)pert sau interpretc. orice persoană fizică sau juridică care răspunde penal

18=$ &e efecte produce constr%ngere mituitorului de către cel ce a primit mita ]a. o circumstanţă atenuanţă

b. o cauză de ine)istentă a infracţiuniic. o cauză de reducere a pedepsei

186$ &e constituie denunţarea faptei de dare de mită de către mituitor mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.]

a. o cauză de ine)istentă a infracţiunii b. o cauză de reducere a pedepsei

c. o cauză de nepedepsire1<4$ &e fapta se reţine în sarcina făptuitorului dacă încercarea de a da mită s!a comis prin lovire sau alteviolente ]

a. doar infracţiunea de încercare de dare de mită b. infracţiunea de dare de mită, în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte violentec. doar infracţiunea de lovire sau alte violente.

1<1$ Bn cazul infracţiunii de favorizare a infractorului #art. 3>6 &. pen.$ ajutorul se poate acordaa. înainte de săv%rşirea infracţiunii principale"

b. după săv%rşirea faptei de bază"c. în timpul săv%rşirii faptei.

1<3$ (jutorul dat unui infractor după săv%rşirea infracţiunii de evadare, constituiea. infracţiunea de favorizare a infractorului"

b. infracţiunea de înlesnire a evadării"c. infracţiunea de evadare.

1<8$ &are este pedeapsa ce poate fi aplicată favorizatorului]a. mai mare dec%t pedeapsa prevăzută de lege pentru autor

b. egala sau mai mică dec%t pedeapsa prevăzută de lege pentru autor c. detenţiunea pe viaţa

1<<$ &ine poate fi subiect pasiv special în cazul infracţiunii de cercetare abuzivă]a. orice persoană fizică

b. numai o persoană aflată în curs de cercetare, anc7eta penala ori de judecată

c. o persoană aflată în curs de cercetare, anc7eta penala ori de judecată, ori un martor, e)pert sauinterpret1<A$ &ercetarea abuzivă este o infracţiunea.continuă"

b.intenţionată"c. de obicei.

1<>$ Purtarea abuzivă se comite numai cua. intenţie indirect"

b. intenţie directă"c. intenţie sau culpă

1<5$ &ine poate fi subiect activ nemijlocit la infracţiunea de evadare]

a. o persoană faţa de care s!a luat măsura de siguranţă a internării medicale b. o persoană aflată în stare legală de reţinere sau deţinere

<15



c. o persoană aflată în urmărire generală1<=$ Bnlesnirea evadării în formă agravată prev. în art.3=> alin.3 &.pen se poate săv%rşi

a. de două sau mai multe persoane impreună" b. în timpul nopţii"c. prin escaladare.

1<6$ Bnlesnirea evadării săv%rşită din culpă, de către o persoană care avea datoria de a păzi pe cel ce aevadata. se sancţionează cu pedeapsa înc7isorii"

b. nu se pedepseşte"c. se sancţionează, dar i se aplică efectele circumstanţelor atenuante.

1A4$ Dacă un deţinut sesizează organele de urmărire penală, afirm%nd că este autorul unei anumiteinfracţiuni pe care în realitate nu a comis!o, pentru a zădărnici urmărirea penală a altor vinovaţi pe care îicunoştea

a. săv%rşeşte infracţiunea de favorizarea infractorului" b.săv%rşeşte infracţiunea de nedenuntare a unor infracţiuni"c. săv%rşeşte infracţiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare.

1A1$ +nfracţiunea de falsificare de monede #art. 814 &. pen.$ se poate realizaa. doar prin contrafacere #plăsmuire$"

b. doar prin alterare #prefacere$"c. fie prin contrafacere, fie prin alterare"

1A3$ +nfracţiunea de falsificare de monede poate avea ca obiect materiala. monede cu valoare circulatorie

b. monede antice din diverse metalec. orice fel de monede sau bancnote, c7iar ieşite din circulaţie

1A8$. &%nd aceeaşi persoană falsifică monede si apoi le pune în circulatie, fapta sa constituiea. o singură infractiune de falsificare de monedă sau de alte valori

b. o singură infractiune de falsificare de monedă sau de alte valori, în formă continuatăc. un concurs de infracţiuni, între fapta de falsificare si cea de punere în circulatie a valorilor falsificate

1A<$ entativa se pedepseşte la infractiunea dea. falsificare de monede sau de alte valori"

b. falsificare de timbre, mărci sau de bilete de transport"c. deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori.

1AA$ /lementul material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale #art.834 &.pen.$ consta îna. falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, prin atestarea unor fapte sauîmprejurări neadevărate ori prin omisiunea inserării unor date sau împrejurări"

b. falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui

în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice"c. folosirea unui înscris oficial în vederea producerii de consecinţe juridice.1A>$ Pentru e)istenţa obiectului material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, este necesar

a. ca înscrisul oficial #falsificat$ să aparţină unei unităţi din cele prevăzute în art.15> &.pen. b. ca înscrisul oficial #falsificat$ să aparţină e)clusiv unei autorităţi publice"c. ca înscrisul falsificat să emane de la o persoană fizică.1A5$ Bn varianta agravată, falsul material în înscrisuri oficiale nu poate fi săv%rşit dec%t de cătrea. un funcţionar public

b. un funcţionar public în e)erciţiul atribuţiilor de serviciuc. un funcţionar în e)erciţiul atribuţiilor de serviciu

1A=$ Bn cazul infracţiunii de fals intelectual, alterarea adevărului priveşte

a. materialitatea înscrisului, în formă şi sursa sa" b. conţinutul înscrisului"

<1=



c. at%t forma, c%t şi conţinutul actului.1A6$ +nfracţiunea de fals intelectual se poate comite

a. numai după redactarea înscrisului oficial" b. numai concomitent cu redactarea înscrisului oficial"c. at%t înainte, c%t şi după redactarea înscrisului oficial.

1>4$ Obiect material al infracţiunii de uz de fals poate fia. doar un înscris oficial" b. doar un înscris sub semnătură privată"c. un înscris oficial sau un înscris sub semnătură privată.

1>1$ 0zul de fals se săv%rşeşte, sub aspect subiectiv, cua. intenţie directă sau indirectă

b. intenţie directă calificată prin scopc. intenţie indirectă

1>3$ 9tudentul care îşi modifică nota trecută în carnetul de student, pentru a avea şanse de a primi o vizăîn 90(

a. comite infracţiunea de fals intelectual"

b. comite infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale"c. comite infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

1>8$ Bn conţinutul infracţiunii de uz de fals poate intraa. folosirea unei bancnote falsificate"

b. folosirea unui înscris sub semnătură privată falsificat"c. folosirea unei valori cu putere circulatorie.

1><$ Pentru e)istenţa infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri este necesar caa. actele, gesturile, cuvintele şi e)presiile proferate prin care se aduc atingere bunelor moravurisau să producă scandal public, ori să tulbure grav ordinea publică, trebuie să fie făcute în

public" b. actele care aduc atingere bunelor moravuri să nu contravină obiceiurilor bazate pe respectulreciproc"c. actele să nu vizeze păstrarea demnităţii umane cu observarea decenţei în cuvinte şi atitudini.

1>A$ +nfracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri, se consumăa. în momentul c%nd se săv%rşesc acţiunile care aduc atingere bunelor moravuri"

b. în momentul în care se comite acţiunea prin care se aduce atingere bunelor moravuri se produce scandal public, ori se tulbură grav liniştea şi ordinea publică"c. în momentul realizării acţiunii de lovire sau distrugere.

1>>$ 9ub aspect subiectiv, infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri, se comite cua. intenţie directă sau indirectă"

b. se poate săv%rşi din culpă"

c. at%t cu intenţie, c%t şi din culpă.1>5$ /lementul material al laturii obiective al infracţiunii de asociere pentru săv%rşirea de infracţiunii secaracterizează prin următoarele modalităţi de acţiuni

a. iniţiativa de a constitui o asociere în acest sens" b. neaderarea la o asociere creată în acest scop"c. denunţarea unei asemenea asocieri.

1>=$ ?atura subiectivă a infracţiunii de :asociere în vederea săv%rşirii de infracţiuni;, se caracterizează prin

a. intenţie directă sau indirectă" b. poate fi săv%rşită şi din culpă"c. numai din culpă.

1>6$ subiect active al infracţiunii de incest sunta. rude în linie direct sau între fraţi şi surori"

<16



b. doar între rude în linie directă"c. doar între fraţi şi surori.

154$ +nfracţiunea de abandon de familie se săv%rşeşte de cel carea. doar calitatea de soţ"

b. doar calitatea de părinte"

c. are calitatea de persoană care are obligaţia legal întreţinere.

<34



DREPT PROCE=UAL PENAL

<31



1. P,# ile 2n )#oce"'l )enalț

Potrivit art. 83 &. proc. pen., păr ile sunt definite ca fiind subiec i procesuali careț ț

e)ercită sau împotriva cărora se e)ercită o ac iune judiciară.ț

Păr ile în procesul penal sunt inculpatul, partea civilă i partea responsabilăț ș

civilmente.

1.1 Inc'l)a+'l+nculpatul este persoana împotriva căreia s!a pus în mi care ac iunea penală.ș ț

Poate fi inculpat într!un proces penal at%t o persoană fizică, c%t i o persoană juridică.ș

+nculpatul beneficiază în cursul procesului penal de drepturile prevăzute la art. =8 alin.#1$ &. proc. pen.

! dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal, atrăg%ndu!i!se atenţia cădacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va dadeclaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa"

! dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a

acesteia"! dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii"! dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă

obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu"! dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica

e)cepţii şi de a pune concluzii"! dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei"! dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci c%nd nu înţelege, nu se e)primă

bine sau nu poate comunica în limba rom%nă"! dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege"! dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale"! alte drepturi prevăzute de lege.

Bn cursul procesului penal, inculpatul are i o serie deș obliga iiț ! obliga ia de a se supune măsurilor dispuse de organele judiciare #măsuri preventive, măsuriț

asigurătorii, perc7ezi ii etc.$"ț

! obliga ia de a se prezinta în fa a organelor judiciare de fiecare dată c%nd este c7emat"ț ț

! obliga ia de a comunica în scris orice sc7imbare a domiciliului în termen de 8 zile etc.ț

1.!. Pa#+ea ciil,&a urmare a săv%r irii unei infrac iuni este posibil ca, pe l%ngă alte consecin e, să seș ț ț

producă i un prejudiciu. Prejudiciul produs prin săv%r irea unei infrac iuni poate fi material sauș ș ț

moral în cazul persoanei fizice sau doar material în cazul persoanei juridice. Persoana vătămată poate opta pentru repararea prejudiciul suferit între e)ercitarea ac iunii civile în cadrul dosaruluiț

penal i e)ercitarea ac iunii civile în fa a instan ei civile. Dacă alege să e)ercite ac iunea civilăș ț ț ț ț

în procesul penal, persoana vătămată capătă calitatea de parte civilă în procesul penal.(stfel, art. =< &. proc. pen. prevede că persoana vătămată care e)ercită ac iunea civilă înț

cadrul procesului penal este parte în procesul penal i se nume te parte civilă.ș ș (u calitatea de parte civilă i succesorii persoanei vătămate dacăș e)ercită ac iunea în cadrul procesului penal.ț

Procedura privind constituirea ca parte civilă este prevăzută art. 34 &. proc. pen.(stfel, constituirea ca parte civilă se poate face p%nă la începerea cercetării

judecătoreşti. Organele judiciare au obligaţia să îi aducă la cunoştinţă persoanei vătămate căare dreptul să se constituie parte civilă în procesul penal.

&a modalitate de constituire ca parte civilă, aceasta se poate face în scris sau oral, cuindicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se

<33



întemeiază. Bn cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare auobligaţia de a consemna aceasta într!un proces!verbal sau, după caz, în înc7eiere.

-erespectarea termenului p%nă la care se poate face constituirea de parte civilă sauneindicarea naturii i a întinderii preten iilor, a motivelor i a probelorș ț ș pe care se întemeieazăconstituirea de parte civilă, duce la imposibilitatea persoanei vătămate sau succesorilor acesteia

de a se constitui parte civilă în cadrul procesului penal. Bn acest caz, persoana vătămată sausuccesorii acesteia pot introduce ac iune la instan a civilă.ț ț

P%nă la terminarea cercetării judecătoreşti, partea civilă poate! îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă"! mări sau micşora întinderea pretenţiilor"! solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri băneşti, dacă repararea în

natură nu mai este posibilă.Bn cursul procesului penal partea civilă are următoarele drepturi, prevăzute de art. =1

&. proc. pen! dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale"! dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica e)cepţii şi

de a pune concluzii"! dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale a cauzei"! dreptul de a fi informată, într!un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la

cererea sa e)presă, cu condiţia de a indica o adresă pe teritoriul Com%niei, o adresă de poştăelectronică sau mesagerie electronică, la care aceste informaţii să îi fie comunicate"

! dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii"! dreptul de a fi ascultată"! dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor şi e)perţilor"! dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci c%nd nu înţelege, nu se e)primă

bine sau nu poate comunica în limba rom%nă"

! dreptul de a fi asistată de avocat sau reprezentată"! dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege"! alte drepturi prevăzute de lege.

Partea civilă are i o serie deș obliga iiț în cadrul procesului penal! obliga ia de a se constitui parte civilă p%nă la începerea cercetării judecătore ti"ț ș

! obliga ia de a respecta ordinea desfă urării anumitor activită i procesuale #de e)., obliga ia deț ș ț ț

a respecta ordinea în care se dă cuv%ntul în cadrul dezbaterilor$"! obliga ia de a aprecia natura i întinderea preten iilor"ț ș ț

! obliga ia de a indica probele pe care î i întemeiază preten iile.ț ș ț

După cum se observă, obliga iile păr ii civile în procesul penal nu reprezintă îndatoriri impuseț ț

prin sanc iuni coercitive, ci sunt necesită i de conformare la normele de conduită procesualăț ț

după care aceasta î i poate valorifica preten iile civile.ș ț855

1.3. Partea responsabilă civilmente

(rt. => &. proc. pen. define te partea responsabilă civilmente ca fiind persoana care,ș

potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este c7emată sărăspundă în proces.

855 . Pop ' Drept procesual penal , ipografia -a ională, &luj, 16<>, vol. ++, pag. 8>5,ț apud +. -eagu, . Damasc7in ' 4ratat de procedură penală, n lumina noului Cod de procedură penală, ;ol. I, Partea generală, /ditura 0niversul uridic, 2ucure ti, 341<ș , pag. 163.

<38



Persoanele care pot deveni păr i responsabile civilmenteț în procesul penal sunt! cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei 7otăr%ri judecătore ti este obligat săș

supraveg7eze un minor sau o persoană pusă sub interdic ie #art. 1853 &. civ.$"ț

! comiten ii pentru prejudiciile cauzate de prepu ii lor în func iile încredin ate #art. 1858 &.ț ș ț ț

civ.$"

! persoanele cu func ii de conducere, precum i alte persoane, care s!au făcut vinovate deț șangajarea, trecerea sau men inerea în func ie a unui gestionar fără respectarea condi iilor ț ț ț

legale #art. 3= din ?egea nr. 33@16>6 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şirăspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sauinstituţiilor publice85=$"

! persoanele care au constituit o garan ie pentru gestionar"ț

! persoanele fa ă de care s!a constat printr!o 7otăr%re judecătorească faptul că au dob%ndit de laț

gestionar bunuri sustrase de acesta din avutul obştesc, ob in%ndu!le în afara obligaţiilor deț

serviciu ale gestionarului, cunoscînd că acesta gestionează astfel de bunuri, dar numai cu privire la aceste bunuri #art. 8< din ?egea nr. 33@16>6$.Participarea păr ii responsabile în procesul penal se poate realiza fie prin introducerea sa înț

proces, fie prin interven ie proprie.ț Introducerea n procesul penal a păr$ii responsabile civilmente poate avea loc la cererea

părţii civile p%nă la începerea cercetării judecătoreşti.(tunci c%nd e)ercită acţiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în

procesul penal a părţii responsabile civilmente, în acela i termen ârt. 31 alin. #3$ &. proc.ș

pen._.ermenul impus de lege este similar celui prevăzut pentru constituirea de parte civilă

i are rolul de a garanta păr ii responsabile civilmente dreptul la apărare. +ntroducerea înș ț

procesul penal a păr ii responsabile este valabilă i atunci c%nd are loc după termenul impusț ș

de lege, cu condi ia ca partea responsabilă civilmente să î i manifeste acordul, e)pres sau tacitț ș

#acceptarea tacită poate fi dedusă, de e)., din solicitarea de probe$. Partea responsabilă civilmente poate interveni n procesul penal p%nă la începerea

dezbaterilor la prima instanţă de judecată, lu%nd procedura din stadiul în care se află înmomentul intervenţiei ârt. 31 alin. #8$ &. proc. pen._.

ustificarea faptului că partea responsabilă poate interveni în procesul penal la unmoment ulterior începerii cercetării judecătore ti constă în aceea că prin interven ia sa nu seș ț

prejudiciază drepturile vreunei păr i din proces, prezen a păr ii responsabile civilmenteț ț ț

ajut%nd la repararea prejudiciului cauzat prin infrac iune. otu i, legea impune un termenț ș

limită p%nă la care partea responsabilă poate interveni în procesul penal, acela al începeriidezbaterilor la prima instan ă de judecată, termen prevăzut pentru a!i da posibilitatea săț

participe la dezbaterile ce au loc în cadrul procesului penal, în vederea sus inerii drepturilor ț

sale. Put%nd interveni în procesul penal doar p%nă la începerea dezbaterilor la primainstan ă de judecată, este evident faptul că partea responsabilă civilmente nu poate interveni înț

procesul penal cu ocazia judecării cauzei în apel sau cu ocazia judecării căilor e)traordinarede atac.

Bn cursul procesului penal, partea responsabilă civilmente are drepturile prevăzute deart. =1 &. proc. pen. Bn ceea ce priveşte acţiunea civilă, partea responsabilă civilmente are toatedrepturile pe care legea le prevede pentru inculpat ârt. 31 alin. #<$ &. proc. pen._.

otodată, partea responsabilă civilmente are iș obliga iiț în cadrul procesului penal săse prezinte la c7emarea instan ei, să păstreze ordinea i solemnitatea edin ei de judecată, săț ș ș ț

suporte eventuale măsuri asigurătorii dispuse împotriva sa în vederea acoperirii prejudiciului

cauzat prin infrac iune etc.ț

85=Publicată în 2. Of. nr. 183 din 1= noiembrie 16>6.

<3<



!. P#obele

2.1. No iunea i clasificarea probelor ț ș

?egea procesual penală prevede la art. 65 alin. #1$ că prin probă se în elege oriceț

element de fapt care serveşte la constatarea e)istenţei sau ine)istenţei unei infracţiuni, laidentificarea persoanei care a săv%rşit!o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justasoluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.

Probele pot fi clasificate5?7 după cum urmeazăa. După ca#ac+e#'l )#oce"'al

! probele n acuare sunt probe care au ca obiect confirmarea învinuirii"! probele n apărare sunt acele probe care tind să dovedească nevinovă ia suspectului sauț

inculpatului. b. după i*oa#ele lo#

! probele imediate sunt acele probe ob inute dintr!un izvor direct, de la sursă #e). declara iaț țunui martor care relatează aspecte observate de acesta în mod nemijlocit, prin propriilesim uri$"ț

! probele mediate sunt acele probe care nu provin direct de la sursă #e). declara ia unui martor careț

relatează aspecte pe care le!a aflat de la altă persoană$.c. după leg,+'#a c' obiec+'l )#oba i'niiț ! probele directe sunt acele probe care dovedesc în mod nemijlocit vinovă ia sau nevinovă iaț ț

suspectului sau inculpatului"! probele indirecte sunt acele probe care nu furnizează în mod direct informa ii privindț

vinovă ia învinuitului sau inculpatului.ț

2.2. Obiectul proba iuniiț

Obiectul proba iunii reprezintă toate faptele i împrejurările ce trebuie dovedite înț ș

vederea rezolvării procesului penal.Potrivit art. 6= &. proc. pen., constituie obiect al probei

! e)isten a infrac iunii i săv%r irea ei de către inculpat"ț ț ș ș

! faptele privitoare la răspunderea civilă, atunci c%nd e)istă parte civilă"! faptele i împrejurările de fapt de care depinde aplicarea legii"ș

! orice împrejurare necesară pentru justa solu ionare a cauzei.ț

Bn vederea rezolvării procesului penal trebuie dovedite numai faptele i împrejurărileș

de fapt. Bn sc7imb, e)isten a normelor juridice nu trebuie dovedită deoarece se prezumăț

absolut că ele sunt cunoscute #prin e)cep ie, în unele cauze trebuie dovedită e)isten aț ț

normelor juridice penale străine$.

!.. ;a)+ele i 2-)#e/'#,#ile ca#e fo#-ea*, obiec+'l )#oba i'niiș ț

Obiectul proba iunii este format dinț fapte i mpreurări care se referă la fondul ș

cauei iș fapte i mpreurări care se referă la normala desfă urare a procesului penal.ș ș

(cestea trebuie dovedite în mod obligatoriu în procesul penal.Eaptele i împrejurările care se referă la fondul cauzei se împart înș

856(. &ri u !ș Drept procesual penal , /d. Hamangiu, 2ucure ti, 3418, pag. 316.ș

<3A



! fapte principale sunt probele directe, acelea prin intermediul cărora se poate facedovada e)isten ei sau ine)isten ei faptei, a vinovă iei sau nevinovă iei făptuitorului,ț ț ț ț

a urmărilor socialmente periculoase #de e)., în cazul unui omor, faptul principal estereprezentat de ac iunea prin care este curmată via a unei persoane$"ț ț

! fapte probatorii sunt faptele care stabilesc în mod indirect faptul principal #de e)., în cazul

omuciderii, petele de s%nge apar in%nd victimei care se gasesc pe 7aina făptuitorului$.țEaptele probatorii mai sunt denumite i indicii.ș

Eaptele i împrejurările care se referă la normala desfă urare a procesului penal pot consta,ș ș

de e)., în dovedirea absen ei justificate sau nejustificate a avocatului inculpatului la un termen deț

judecată.Bn afara acestor fapte i împrejurări, mai e)istă o serie de fapte i împrejurări care pot fiș ș

dovedite în cadrul procesului penal, fără ca acest lucru să fie obligatoriu! faptele similare reprezintă faptele de aceea i natură cu fapta săv%r ită, comise anterior deș ș

către suspect sau inculpat"8=4 /le pot forma primul termen al recidivei, pot reprezenta actemateriale ale unită ii de infrac iune sau pot conduce la constatarea unui mod de operareț ț

apar in%nd unei persoane, fapt ce poate reprezenta un indiciu pentru organele judiciare #deț

e)., săv%r irea mai multor furturi în aceea i zonă folosindu!se acela i mod de operare$.ș ș ș! faptele au/iliare pot furniza informa ii pentru rezolvarea unei cauze, c7iar dacă nu se referăț

direct la cauza respectivă" ele constau în împrejurări care atestă e)actitatea sau ine)actitateaunei probe8=1 #de e)., declara ia unei persoane care dovede te lipsa de credibilitate a unuiț ș

martor$.! faptele negative determinate se pot proba prin fapte pozitive, dacă sunt limitate iș

determinate, put%nd intra în obiectul proba iuniiț 8=3 #este, de e)., cazul alibiului, atunci c%ndo persoană, pentru a dovedi ca la un anumit moment nu se afla într!o localitate, probează căîn momentul respectiv se afla în altă localitate$.

!.3. ;a)+ele i 2-)#e/'#,#ile ca#e n' +#eb'ie $oe$i+eș -u trebuie dovedite următoarele fapte i împrejurăriș

! preum iile legale absoluteț #de e)., av%nd în vedere că minorul cu v%rsta mai mică de 1< anieste prezumat absolut de lege că nu are discernăm%nd, nemaifiind nevoie de efectuarea uneie)pertize pentru stabilirea acestui aspect$"

! faptele evidente #de e)., este evident că la ora 3< este noapte$"! faptele notorii #de e)., este notoriu că 2ucure ti este capitala ării$"ș ț

! faptele necontestate" este posibil ca anumite fapte sau împrejurări să nu fie contestate de păr i,ț

pun%ndu!se problema dacă acestea mai trebuie sau nu dovedite de organele judiciare. Bnliteratura de specialitate s!a arătat că în cazul faptelor necontestate care sunt esen iale înț

solu ionarea cauzei, organele judiciare auț obliga ia să facă dovada lor, iar în cazul faptelor sauțîmprejurărilor neesen iale care nu influen ează asupra răspunderii penale, nu se impuneț ț

dovedirea lor .8=8 Bn ceea ce prive te probele administrate în faza de urmărire penală iș ș

necontestate de păr i, art. 85< alin. #5$ &. proc. pen. prevede că acestea nu se maiț

readministrează în cursul cercetării judecătore ti. (ceste probe sunt puse în dezbatereaș

contradictorie a păr ilor i sunt avute în vedere de instan ă la deliberare. otu i, aceste probeț ș ț ș

pot fi administrate din oficiu de către instan ă, dacă apreciază că este necesar pentru aflareaț

adevărului i justa solu ionare a cauzei ^art. 85< alin. #=$ &. proc. pen._.ș ț

8=4 L. 7eodoru ' 4ratat de drept procesual penal , /d. Hamangiu, 2ucure ti, 3418, pag. 3=A.ș

8=1 Ibidem, pag. 3=>.

8=3 +. -eagu, . Damasc7in ' op. cit., pag. <31.8=8+. -eagu ! 4ratat de procedură penală. Partea generală, /ditura 0niversul uridic,2ucure ti, 3418, pag. <<6.ș

<3>



!.4. ;a)+e i 2-)#e/'#,#i ca#e n' )o+ fi $oe$i+eș

-u pot fi dovedite fapte sau împrejurări! atunci c'nd legea interice administrarea de probe"

! care vin n contradic ie cu cun tin ele tiin ifice sau cu normele moraleț ș ț ș ț #de e)., nu se poate admite proba că moartea unei persoane a fost provocată de fantome$"! faptele negative nederminate.

!.5. Con$i iile )#obeițPentru a putea fi administrată în cursul procesului penal, proba trebuie să

îndeplinească următoarele condi iiț

a. să fie legală (admisibilă). O probă este legală atunci c%nd legea nu o interzice. +n principiu, orice probă este admisibilă, prin e)cep ie, probele fiind inadmisibile atunciț

c%nd legea le interzice e)pres.

b. să fie pertinentă. O probă este pertinentă atunci c%nd are legătură cu obiectul cauzei,cu faptele i împrejurările ce trebuie dovedite într!o anume cauză.ș

c. să fie concludentă. Proba este concludentă atunci c%nd contribuie la aflarea adevăruluiîntr!o cauză penală.

d. să fie utilă. O probă este utilă atunci c%nd este necesară solu ionării cauzei.ț

Bndeplinirea acestor condi ii trebuie apreciată de către organul de urmărire penală sauț

de către instan a de judecată la momentul la care se pronun ă asupra admiterii sau respingeriiț ț

cererii de administrare a probei.

!.7. =a#cina )#obeiPrin sarcina probei se în elege obliga ia unui participant în procesul penal de a dovediț ț

faptele i împrejurările ce formează obiectul proba iunii.ș ț

Potrivit art. 66 alin. #1$ &. proc. pen., în acţiunea penală sarcina probei aparţine în principal procurorului, iar în acţiunea civilă, părţii civile ori, după caz, procurorului caree)ercită acţiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate dee)erciţiu sau are capacitate de e)erciţiu restr%nsă.

9arcina probei nu trebuie confundată cu propunerea de probe. Propunerea de probereprezină un drept al păr ilor i subiec ilor procesuali principali de a propune probe pentruț ș ț

solu ionarea cauzei penale. (stfel, art.ț 66 alin. #1$ &. proc. pen. prevede că, în vederea apărăriiintereselor lor legale, persoana vătămată, suspectul şi părţile au dreptul de a propune

organelor judiciare administrarea de probe.!.8. A$-ini"+#a#ea )#obelo#

Potrivit art. 144 &. proc. pen., în cursul urmăririi penale, organul de urmărire penalăstr%nge şi administrează probe at%t în favoarea, c%t şi în defavoarea suspectului sau ainculpatului, din oficiu ori la cerere. Bn cursul judecăţii, instanţa administrează probe la cererea

procurorului, a persoanei vătămate sau a părţilor şi, în mod subsidiar, din oficiu, atunci c%ndconsideră necesar pentru formarea convingerii sale.

&ererea privitoare la administrarea de probe formulată în cursul urmăririi penale sau încursul judecă ii se admite sau se respinge, motivat, de către organele judiciare. (dmiterea sauț

respingerea cererii de probe se face, în cursul urmăririi penale, de către procuror prin

ordonan ă, iar în timpul judecă ii de către instan ă, prin înc7eiere.ț ț ț

<35



Bn administrarea probelor trebuie să se ină cont de respectarea drepturilor iț ș

libertă ilor păr ilor aflate în proces. Pentru aceasta, art. 141 &. proc. pen. instituieț ț principiul loialită$ii administrării probelor în procesul penal.

Principiul loialită ii probelor este regula potrivit căreia este interzisă utilizarea oricăreiț

strategii sau manopere ce are ca scop administrarea, cu rea credin ă, a unui mijloc de probăț

sau care are ca efect provocarea comiterii unei infrac iuni în vederea ob inerii unui mijloc deț ț probă, dacă prin aceste mijloace se aduce atingere demnită ii persoanei, drepturilor acesteia laț

un proces ec7itabil sau la via ă privată.ț 8=<

(rt. art. 141 &. proc. pen., d%nd e)presie principiului loialită ii administrării probelor,ț

instituie o triplă interdic ieț

! este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constr%ngere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe.

! nu pot fi folosite metode sau te7nici de ascultare care afectează capacitatea persoanei dea!şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul

probei. +nterdicţia se aplică c7iar dacă persoana ascultată îşi dă consimţăm%ntul lautilizarea unei asemenea metode sau te7nici de ascultare. De e)emplu, este cazul audierii

unui martor sub 7ipnoză.! este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea

să provoace o persoană să săv%rşească ori să continue săv%rşirea unei fapte penale, înscopul obţinerii unei probe. Prin alte persoane care ac ionează pentru organeleț

judiciare penale, te)tul are în vedere investigatorii sub acoperire, investigatorii cuidentitate reală sau colaboratorii.9anc iunea aplicabilă probelor ob inute în mod nelegal sau esteț ț e/cluderea acestora.

(stfel, potrivit art. 143 &. proc. pen., probele ob inute în mod nelegal nu pot fi folosite înț

cadrul procesului penal.e)tul legal prevede că probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate din

acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. otodată, probele derivate se e)clud dacăau fost ob inute în mod direct din probele ob inute în mod nelegal i nu puteau fi ob inute înț ț ș ț

alt mod. Cezultă că probele derivate din probe ob inute prin tortură sunt e)cluse întotdeauna.ț

Bn sc7imb, probele derivate din probe administrate în mod nelegal vor fi e)cluse dacă suntîndeplinite cumulativ următoarele condi ii a$ probele derivate au fost ob inute în mod directț ț

din probe ob inute în mod nelegal" b$ probele derivate nu puteau fi ob inute în alt mod.ț ț

rebuie men ionat faptul că probele derivate sunt ob inute întotdeauna ulterior probelor ț ț

nelegale i reprezintă întotdeauna probe ob inute în mod legal, în caz contrar urm%nd a fiș ț

e)cluse ca probe nelegale i nu ca probe derivate din probe nelegale.ș

!.9. A)#ecie#ea )#obelo#

(precierea probelor este supusă principiului liberei aprecieri potrivit căruia probelenu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciareîn urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză #art. 148 &. proc. pen.$.

Bn luarea deciziei asupra e)istenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa7otărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.&ondamnarea se dispune doar atunci c%nd instanţa are convingerea că acuzaţia a fost doveditădincolo de orice îndoială rezonabilă. Cezultă că instan a de judecată va pronun a condamnareaț ț

inculpatului numai dacă în urma analizării probelor administrate principiul in dubio pro reoeste înlăturat.

. A#e"+a#ea )#een+i,

8=< . 0droiu ' Procedură penală. Partea generală. 1oul Cod de procedură penală, /d.&.H. 2ecF, 2ucure ti, 341<, pag. 311.ș

<3=



(restarea preventivă este o măsură preventivă privativă de libertate, fiind cea mai durădintre măsurile preventive ce se pot dispune în cadrul procesului penal.

.1. Con$i ii nece"a#e l',#ii -,"'#ii a#e"+,#ii )#een+ieț

ăsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt îndeplinite

cumulativ următoarele condi iiț

a. să e)iste probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săv%r it oș

infrac iune"ț

b. să nu e)iste o cauză care împiedică punerea în mi care sau e)ercitarea ac iunii penale,ș ț

dintre cele prevăzute la art. 1> &. proc. pen."c. să fie pusă în mi care ac iunea penală pentru infrac iunea pentru care e)istăș ț ț

suspiciunea că a fost săv%r ită de inculpat"ș

d. luarea măsurii să fie necesară pentru asigurarea bunei desfă urări a procesului penal,ș

pentru împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori pentru prevenirea săv%r irii unei alte infrac iuni"ș ț

e. măsura să fie propor ională cu gravitatea acuza iei aduse persoanei fa ă de care esteț ț țluată i necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia"ș

f. să e)iste una dintre următoarele situa iiț

! inculpatul a fugit ori s!a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală saude la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte"

! inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, unmartor ori un e)pert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloacemateriale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel decomportament"

! inculpatul e)ercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze oînţelegere frauduloasă cu aceasta"

! e)istă suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotrivasa, inculpatul a săv%rşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săv%rşirea uneinoi infracţiuni.

ăsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultăsuspiciunea rezonabilă că acesta a săv%rşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, oinfracţiune prin care s!a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiunecontra securităţii naţionale prevăzută de &odul penal şi alte legi speciale, o infracţiune detrafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor,falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj,ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săv%rşită prin mijloace de comunicare

electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa înc7isorii de A ani ori maimare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere aacesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară

pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.ăsura arestării preventive poate fi luată numai după audierea inculpatului, în prezen aț

apărătorului ales sau numit din oficiu.

.!. O#ganele /'$icia#e ca#e )o+ $i")'ne l'a#ea -,"'#ii a#e"+,#ii )#een+ieăsura arestării preventive poate fi luată de către

! judecătorul de drepturi i libertă i, în cursul urmăririi penale"ș ț

! judecătoul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară"! instan a de judecată în fa a căreia se află cauza, în cursul judecă ii.ț ț ț

<36



.. A#e"+a#ea )#een+i, a inc'l)a+'l'i 2n c'#"'l '#-,#i#ii )enale Propunerea de arestare preventivă a inculpatului n cursul urmăririi penale

Procurorul, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, întocmeşte o

propunere motivată de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpat, cu indicareatemeiului de drept ^art. 33< alin. #1$ &. proc. pen._.Propunerea procurorului împreună cu dosarul cauzei, se prezintă judecătorului de

drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i!ar reveni competenţa să judece cauza în primăinstanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se aflălocul de reţinere, locul unde s!a constatat săv%rşirea infracţiunii ori sediul parc7etului din careface parte procurorul care a întocmit propunerea.

=olu$ionarea propunerii de arestare preventivă n cursul urmăririi penale

udecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat cu propunerea procurorului de arestare

preventivă a inculpatului stabileşte termenul de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, fi)%nd data şi ora la care soluţionarea va avea loc.

Bn cazul inculpatului aflat în stare de reţinere, termenul de soluţionare a propunerii dearestare preventivă trebuie fi)at înainte de e)pirarea duratei reţinerii. iua şi ora se comunică

procurorului, care are obligaţia de a asigura prezenţa inculpatului în faţa judecătorului dedrepturi şi libertăţi. De asemenea, ziua şi ora se aduc la cunoştinţa avocatului inculpatului,căruia, la cerere, i se pune la dispoziţie dosarul cauzei pentru studiu.

+nculpatul aflat în stare de libertate se citează pentru termenul fi)at. ermenul se aduce lacunoştinţa procurorului şi avocatului inculpatului, acestuia din urmă acord%ndu!i!se, la cerere,

posibilitatea de a studia dosarul cauzei.9oluţionarea propunerii de arestare preventivă se face numai în prezenţa inculpatului,

în afară de cazul c%nd acesta lipseşte nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din cauza stăriisănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu se prezintă sau nu poate fi adusîn faţa judecătorului.

Bn toate cazurile, este obligatorie asistenţa juridică a inculpatului de către un avocat, alessau numit din oficiu.

Participarea procurorului este obligatorie.Bnainte de a proceda la ascultarea inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi îi

aduce la cunoştinţă infracţiunea de care este acuzat şi dreptul de a nu face nicio declaraţie,atrăg%ndu!i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.

Dacă inculpatul acceptă să dea o declara ie, judecătorul de drepturi şi libertăţi îlț

audiază pe acesta despre fapta de care este acuzat şi despre motivele pe care se întemeiază propunerea de arestare preventivă formulată de procuror.

=olu iile pe care le poate pronun a udecătorul de drepturi i libertă iț ț ș ț

i. admiterea propunerii de arestare preventivă

udecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzutede lege, admite propunerea procurorului şi dispune arestarea preventivă a inculpatului, prinînc7eiere motivată ^art. 33> alin. #1$ &. proc. pen._.

(restarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă pentru cel mult 84 de zile. Durata

reţinerii nu se deduce din durata arestării preventive.

<84



După luarea măsurii, inculpatului i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care oînţelege, motivele pentru care s!a dispus arestarea preventivă

ii. respingerea propunerii de arestare preventivă

udecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă a inculpatului, respinge, prin înc7eiere motivată, propunerea procurorului, dispun%nd punerea în libertate a inculpatului reţinut ^art. 335 alin.#1$ &. proc. pen._.

Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, judecătorul de drepturi şi libertăţi poate dispune aplicarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 343 alin. #<$ lit. b$!d$ ' controlul judiciar, controlul judiciar pe cau iune, arestulț la domiciliu.

ncuno tin area despre arestarea preventivă i despre locul de de inereș ț ș ț

+mediat după luarea măsurii, judecătorul de drepturi i libertă i de la prima instan ă sau deș ț ț

la instan a superioară, care a dispus măsura, încuno tin ează despreț ș ț aceasta un membru al familieiinculpatului sau o altă persoană desemnată de acesta ori, în cazul în care persoana arestată nueste cetă ean rom%n, misiunea diplomaticăț sau oficiul consular al statului al cărui cetă ean esteț

sau, după caz, o organiza ie interna ională umanitară, dacă nu dore te să beneficieze deț ț ș

asisten a autorită ilor din ara sa de origine, sau o organiza ie interna ională competentă dacăț ț ț ț ț

este refugiat sau se află sub protec ia unei astfel de organiza ii.ț ț

otodată, îndată după introducerea sa într!un loc de deţinere, inculpatul are dreptul dea încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei locului respectiv să încunoştinţeze

persoanele arătate mai sus despre locul unde este deţinut, acest lucru fiind valabil i în cazulș

sc7imbării ulterioare a locului de de inere.ț

andatul de arestare preventivă

Potrivit art. 384 alin. #1$ &. proc. pen., în baza înc7eierii prin care s!a dispus arestarea preventivă a inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă sau, după caz,de la instanţa ierar7ic superioară emite de îndată mandatul de arestare preventivă. Dacă, prinaceeaşi înc7eiere, s!a dispus arestarea preventivă a mai multor inculpaţi, se emite c%te unmandat pentru fiecare dintre ei.

andatul de arestare preventivă trebuie să cuprindă, potrivit art. 384 alin. #8$ &. proc. pen., următoarele men iuniț

! instanţa din care face parte judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus luarea

măsurii arestării preventive"! data emiterii mandatului"! numele, prenumele şi calitatea judecătorului de drepturi şi libertăţi care a emis

mandatul"! datele de identitate ale inculpatului"! durata pentru care s!a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cu menţionarea datei

la care încetează"! arătarea faptei de care este acuzat inculpatul, cu indicarea datei şi locului comiterii

acesteia, încadrarea juridică, infracţiunea şi pedeapsa prevăzută de lege"! temeiurile concrete care au determinat arestarea preventivă"! ordinul de a fi arestat inculpatul"

! indicarea locului unde va fi deţinut inculpatul arestat preventiv"! semnătura judecătorului de drepturi şi libertăţi"

<81



! semnătura inculpatului prezent" în cazul în care acesta refuză să semneze, se va facemenţiune corespunzătoare în mandat.&%nd mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecătorul care a

emis mandatul înm%nează un e)emplar al mandatului persoanei arestate şi organului de poliţie.Pentru a asigura celeritatea punerii în e)ecutare a mandatului de arestare, legea prevede că

acesta poate fi transmis organelor de poliţie şi prin fa), poştă electronică sau prin orice mijlocîn măsură să producă un document scris în condiţii care să permită autorităţilor destinatare săîi stabilească autenticitatea.

Dacă persoana vătămată a solicitat înştiinţarea sa cu privire la eliberarea în orice moda persoanei arestate, judecătorul care a emis mandatul consemnează aceasta într!un proces!verbal, pe care îl predă organului de poliţie.

Organul de poliţie predă administraţiei locului de deţinere e)emplarul original almandatului de arestare preventivă şi procesul!verbal de consemnare a solicitării persoaneivătămate de a fi în tiin ată despre eliberarea inculpatului.ș ț

Durata arestării preventive a inculpatului n cursul urmăririi penale

Bn cursul urmăririi penale, durata arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi 84de zile, în afară de cazul c%nd este prelungită în condiţiile legii ^art. 388 alin. #1$ &. proc.

pen_. ermenul de 84 de zile curge de la data punerii în e)ecutare a măsurii faţă de inculpatularestat preventiv.

Durata arestării de 84 de zile reprezintă o durată ma)imă pe care poate fi luată măsura.Bn func ie de comple)itatea cauzei i a activită ilor ce trebuie efectuateț ș ț , măsura poate fi dispusăi pe o perioadă mai scurtă de timp.ș

&%nd o cauză este trecută pentru continuarea urmăririi penale de la un organ deurmărire la altul, arestarea preventivă dispusă sau prelungită anterior răm%ne valabilă.

.3. P#el'ngi#ea a#e"+,#ii )#een+ie 2n c'#"'l '#-,#i#ii )enale(restarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacătemeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate ainculpatului sau e)istă temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii ^art. 38< alin. #1$ &.

proc. pen_.

<rganul udiciar competent să dispună prelungirea arestării preventive n cursul urmăririi penale

Prelungirea arestării preventive poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţide la instanţa căreia i!ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa

corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s!aconstatat săv%rşirea infracţiunii ori sediul parc7etului din care face parte procurorul care a întocmit

propunerea.Dacă arestarea preventivă a fost dispusă iniţial de către un judecător de drepturi şi

libertăţi de la o instanţă inferioară celei căreia i!ar reveni competenţa să judece cauza în primăinstanţă, prelungirea acestei măsuri se poate dispune numai de un judecător de drepturi şilibertăţi de la instanţa competentă în momentul soluţionării propunerii de prelungire sau de lainstanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere,locul unde s!a constatat săv%rşirea infracţiunii ori sediul parc7etului din care face parte

procurorul care a întocmit propunerea.

Procedura prelungirii arestării preventive n cursul urmăririi penale

<83



Prelungirea arestării preventive se poate dispune numai la propunerea motivată a procurorului care efectuează sau supraveg7ează urmărirea penală. &%nd, în aceeaşi cauză, segăsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi pentru care durata arestării preventive e)piră la date diferite,

procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi cu propunerea de prelungire a arestării preventive pentru toţi inculpaţii.

Propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin A zile înainte de e)pirarea duratei arestării preventive.

udecătorul de drepturi şi libertăţi fi)ează termen pentru soluţionarea propunerii de prelungire a arestării preventive înainte de e)pirarea măsurii. iua şi ora stabilite se comunică procurorului, care are obligaţia de a asigura prezenţa în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţia inculpatului arestat preventiv.

Bn vederea asigurării dreptului la apărare, avocatul inculpatului este încunoştinţat şi ise acordă, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei.

+nculpatul este ascultat de judecătorul de drepturi şi libertăţi asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază propunerea de prelungire a arestării preventive, în prezenţa unui avocat,ales sau numit din oficiu.

Bn cazul în care inculpatul arestat preventiv se află internat în spital şi din cauza stăriisănătăţii nu poate fi adus în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi sau c%nd, din cauză deforţă majoră ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi e)aminatăîn lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa avocatului acestuia, căruia i se dă cuv%ntul pentrua pune concluzii.

Participarea procurorului este obligatorie.

=olu iile pe care le poate pronun a udecătorul de drepturi i libertă iț ț ș ț

udecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra propunerii de prelungire aarestării preventive înainte de e)pirarea duratei acesteia.

9olu ia judecătorului de drepturi i libertă i poate fi de admitere sau de respingere aț ș ț prelungirii arestării preventive a inculpatului.

i. @dmiterea propunerii de prelungire a arestării preventive

Dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, judecătorul de drepturi şilibertăţi admite propunerea procurorului şi dispune prelungirea arestării preventive ainculpatului, prin înc7eiere motivată.

Prelungirea arestării preventive a inculpatului se poate dispune pentru o durată de celmult 84 de zile. udecătorul de drepturi şi libertăţi poate acorda în cursul urmăririi penale şialte prelungiri, fiecare neput%nd depăşi 84 de zile.

Durata totală a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poatedepăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de 1=4 de zile.

ii. Aespingerea propunerii de prelungire a arestării preventive

Bn cazul în care judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că nu sunt întrunitecondiţiile prevăzute de lege pentru prelungirea arestării preventive a inculpatului, respinge,

prin înc7eiere motivată, propunerea procurorului, dispun%nd punerea în libertate a inculpatuluila e)pirarea duratei acesteia, dacă nu este arestat în altă cauză.

Bn situa ia în care respinge propunerea de relungire a arestării preventive iț ș dacă suntîntrunite condiţiile prevăzute de lege, judecătorul de drepturi şi libertăţi poate dispuneînlocuirea arestării preventive cu una dintre următoarele măsurile preventive controlul judiciar,controlul judiciar pe cau iune, arestul la domiciliu.ț

.4. A#e"+a#ea )#een+i, a inc'l)a+'l'i 2n )#oce$'#a $e ca-e#, )#eli-ina#, &i 2n c'#"'l /'$ec,ţii

<88



Potrivit art. 38= alin. #1$ &. proc. pen., arestarea preventivă a inculpatului poate fidispusă în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, de către judecătorul decameră preliminară sau de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, din oficiu orila propunerea motivată a procurorului, pentru o perioadă de cel mult 84 de zile, pentru

aceleaşi temeiuri şi în aceleaşi condiţii ca şi arestarea preventivă dispusă de către judecătorulde drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale. Dispoziţiile prevăzute la arestareainculpatului în faza de urmărire penală referitoare la procedura de solu ionare a propunerii deț

arestare, încuno tin area despre arestarea preventivă i locul de de inere a inculpatului arestatș ț ș ț

preventiv, luarea măsurilor de ocrotire, mandatul de arestare preventivă, e)ecutareamandatului se aplică în mod corespunzător.

Bn cursul judecăţii, măsura arestării preventive se poate dispune de către instanţa de judecată în compunerea prevăzută de lege. Bn acest caz, mandatul de arestare preventivă esteemis de către preşedintele completului.

Eaţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat preventiv în aceeaşi cauză, în cursulurmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii, se poate dispune din nou

această măsură numai dacă au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea sa delibertate.

Bn cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de jumătatea ma)imului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată. Bn toatecazurile, durata arestării preventive în primă instanţă nu poate depăşi A ani ^art. 386 alin. #1$ &.

proc. pen._. (ceste termene curg de la data sesizării instanţei de judecată, în cazul în careinculpatul se află în stare de arest preventiv, şi, respectiv, de la data punerii în e)ecutare a măsurii,c%nd faţă de acesta s!a dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară sau încursul judecăţii sau în lipsă. ?a e)pirarea acestor termene, instanţa de judecată poate dispuneluarea unei alte măsuri preventive, în condiţiile legii.

3. =e"i*a#ea o#ganelo# $e '#-,#i#e )enal,3.1. A")ec+e gene#ale )#iin$ "e"i*a#ea o#ganelo# $e '#-,#i#e )enal,

Pentru declan area activită ii organelor de urmărire penală este nevoie ca acestea să fieș ț

încuno tin ate despre săv%r irea unei infrac iuni. ijlocul prin intermediul căruia esteș ț ș ț

informat organul judiciar despre săv%r irea unei infrac iuni poartă denumirea de act deș ț

sesizare.8=A

odurile de sesizare a organelor de urmărire penală se pot clasifica526 ! în func ie de persoanele sau autorită ile care fac sesizareaț ț e/terne, atunci c%nd sesizarea se face

de către persoane, func ionari sau autorită i din afara organelor de urmărire penală #pl%ngerea,ț ț

denun ul, sesizarea din partea persoanelor cu func ii de conducere sau a altor func ionari$, sauț ț ținterne, atunci c%nd organul de urmărire penală se sesizează în baza propriilor sale investiga iiț

sau a celor efectuate de organele operative ale inisterului de +nterne i ale cadrelor dinș

serviciile de informa ii #sesizarea din oficiu$"ț

! în func ie de efectele pe care le producț generale, produc efectul de a încuno tin aș ț organul deurmărire penală despre săv%r irea unei fapte penale, dar ele nu sunt indispensabile pentruș

începerea urmăririi penale, deoarece pot fi înlocuite cu sesizarea din oficiu #de e). pl%ngerea,denun ul, sesizareaț persoanelor cu func ii de conducere i de control sau a altor func ionari$, iț ș ț ș

speciale, c%nd fără interven ia lor nu se poate dispune începerea urmăririi penale din oficiuț

#pl%ngerea prealabilă, sesizarea i autorizarea organului prevăzut de lege$.ș

8=A+. -eagu ' 4ratat de procedură penală. Partea specială, /d. 0niversul uridic, 2ucure ti,ș3414, pag. ><.8=> L. 7eodoru ' op. cit., pag. <5=.

<8<



3.!. Pl:nge#eaPotrivit art. 3=6 &. proc. pen., pl%ngerea este încuno tin area făcută de o persoană fizică sauș ț

juridică, referitoare la o vătămare ce i s!a cauzat prin infrac iune.ț

Pl%ngerea se poate face personal sau prin mandatar. Bn situa ia în care pl%ngerea se faceț

prin mandatar, mandatul trebuie să fie special, iar procura răm%ne ata ată pl%ngerii.șPl%ngerea se poate face de către unul din so i pentru celălalt so , sau de către copilulț ț

major pentru părin i. Bn această situa ie, persoana vătămată are libertatea să î i însu ească sauț ț ș ș

nu pl%ngerea.Bn situa ia în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de e)erci iu,ț ț

pl%ngerea se face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de e)erci iu restr%nsăț

poate face pl%ngere cu încuviin area persoanelor prevăzute de legea civilă. Bn cazul în careț

făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau încuviin ează actele persoanei vătămate,ț

sesizarea organelor de urmărire penală se face din oficiu.Bn ceea ce prive te forma pl%ngerii, aceasta poate fi făcută în scris sau oral.ș Dacă este

făcută în scris, pl%ngerea trebuie semnată de persoana vătămată sau de mandatar. Pl%ngerea

făcută oral se consemnează într!un proces verbal de către organul care o prime te.ș/)istă i posibilitatea ca pl%ngerea să fie făcută în formă electronică, caz în care,ș

pentru a fi considerată ca fiind făcută în conformitate cu condi iile de formă prevăzute deț

lege, trebuie certificată prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale.9ub aspectul con inutului său,ț pentru a putea fi considerată un mod legal de sesizare a

organelor de urmărire penală, pl%ngerea trebuie să cuprindă numele, prenumele, codulnumeric personal, calitatea i domiciliul peti ionarului, descrierea faptei care formeazăș ț

obiectul pl%ngerii, precum i identificarea făptuitorului i a mijloacelor de probă,ș ș dacă suntconoscute. Dacă pl%ngerea este făcută de o persoană juridică, ea trebuie să cuprindă, pentruidentificarea petentei denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificarefiscală, numărul de înregistrare în registrul comer uluiț sau de înscriere în registrul persoanelor

juridice i contul bancar, identificareaș reprezentantului legal ori conven ional.ț

Dacă pl%ngerea nu îndepline te condi iile de formă prevăzute de lege ori descrierea fapteiș ț

este incompletă ori neclară, aceasta se restituie pe cale administrativă peti ionarului, cu indicareaț

elementelor ce lipsesc ̂ art. 36< alin. #3$ &. proc. pen._.(tunci c%nd sesizarea îndepline te condi iile legale de admisibilitate, dar din cuprinsulș ț

acesteia rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a e)ercitării ac iunii penale prevăzute de art.ț

1> alin. #1$ &. proc. pen., organele de cercetare penală înaintează procurorului actele, împreunăcu propunerea de clasare. Dacă procurorul apreciază propunerea ca fiind întemeiată, dispune,

prin ordonan ă, clasarea.ț

Dacă pl%ngerea este gre it îndreptată la organul de urmărire sau la instan aș ț de judecată,aceasta se trimite pe cale administrativă, organului competent.

Potrivit alin. #6$ al art. 3=6 &. proc. pen., dacă pl%ngerea este întocmită de către o persoană care locuie te pe teritoriul Com%niei, cetă ean rom%n, străin, sau persoană fărăș ț

cetă enie, i prin aceasta se sesizează săv%r irea unei infrac iuni pe teritoriul unui alt statț ș ș ț

membru al 0niunii /uropene, organul judiciar este obligat să primească pl%ngerea i să oș

transmită organului competent din ara pe teritoriul căreia a fost comisă infrac iunea, situa ieț ț ț

în care regulile privind cooperarea judiciară în materie penală se aplică în mod corespunzător.rebuie precizat că pl%ngerea trebuie întemeiată pe fapte reale, întruc%t pl%ngerea

penală formulată cu privire la e)isten a unei fapte prevăzute de legea penală sau în legătură cuț

săv%r irea unei asemenea fapte, cunosc%nd că aceasta este nereală, constituie infrac iunea deș ț

inducere în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 3>= &. pen.

3.. Den'n 'lț

<8A



Potrivit art. 364 &. proc. pen., denun ul este încuno tin area făcută de o către oț ș ț

persoană fizică sau juridică despre săv%r irea unei infrac iuni. Bn mod evident, denun ul poateș ț ț

fi făcut de către orice persoană, mai pu in de către persoana vătămată, aceasta av%ndț

posibilitatea formulării unei pl%ngeri. Denun ul poate fi făcut inclusiv de către făptuitor ț

#autodenun ul$.ț

9pre deosebire de pl%ngere, denun ul se poate face numai personal, neput%nd fițformulat prin mandatar.

Denun ul trebuie să con ină acelea i date ca i pl%ngerea i poate fi făcut, de asemenea,ț ț ș ș ș

în scris, oral sau prin mijloace electronice.&a i în cazul pl%ngerii, denun ul care nu îndepline te condi iile de formă prevăzute deș ț ș ț

lege sau în care descrierea faptei este incompletă sau neclară, se restituie peti ionarului pe caleț

administrativă, arăt%ndu!se elementele care lipsesc. De asemenea, dacă denun ul îndepline teț ș

condi iile legale de admisibilitate, dar se constată e)isten a unuia dintre cazurile deț ț

împiedicare a e)ercitării ac iunii penale prevăzute de art. 1> alin. #1$ &. proc. pen., procurorul,ț

la propunerea organului de urmărire penală i dacă gese te întemeiată această propunere,ș ș

dispune clasarea.

Denun ul trebuie semnat de către denun ător. Bn caz contrar, el poate fiț ț considerat ca oinformare iar organele de urmărire penală se pot sesiza din oficiu.

Bn cazul în care denun ătorul nu î i dezvăluie identitatea #denun ul anonim$ sau indicăț ș ț

o identitate falsă #pseudodenun ul$, sesizarea sa nu are valoarea unui denun , ea constituind înț ț

fapt o anumită formă a sesizării din oficiu.8=5

&a i pl%ngerea, denun ul este un mod de sesizare facultativ. /)istă însăș ț situa ii în careț

denun ul este obligatoriu, legea prevăz%nd e)pres aceasta. Deț e)emplu, constituieinfrac iunea de nedenun are fapta persoanei care lu%nd cuno tin ă de comiterea unei fapteț ț ș ț

prevăzute de legea penală contra vie ii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nuț

în tiin ează de îndată autorită ile #art. 3>> &. pen.$.ș ț ț

3.3. Al+e -o$'#i $e "e"i*a#e(. @ctele nc-eiate de organele de constatare. Potrivit art. >1 &. proc. pen., atunci c%nd

e)istă o suspiciune rezonabilă cu privire la săv%r irea unei infrac iuni, organele de constatare auș țobliga ia să întocmească un proces!verbal despre împrejurările constatate. Procesul!verbalțîntocmit în aceste condi ii constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală.ț

e)tul legal are în vedere următoarele categorii de organe de constatare! organele inspec iilor de stat, ale altor organe de stat, precum i ale autorită ilor publice,ț ș ț

institu iilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infrac iunileț țcare constituie încălcări ale dispozi iilor i obliga iilor a căror respectare o controleazăț ș ț

potrivit legii"! organele de control i cele de conducere ale autorită ilor administra iei publice, ale altor ș ț ț

autorită i publice, institu ii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentruț ținfrac iunile săv%r ite în legătură cu serviciul de către cei afla i în subordinea ori subț ș țcontrolul lor"

! organele de ordine publică i siguran ă na ională, pentru infrac iunile constatate înș ț ț țtimpul e)ercitării atribu iilor prevăzute de lege.ț

2. @ctele nc-eiate de comandan ii de nave i aeronaveț ș . Potrivit art. >3 &. proc. pen.,comandan ii de nave sau aeronave sunt obliga i să constate infrac iunile care se săv%r esc peț ț ț șrespectivele nave sau aeronave i să întocmească un proces verbal despre împrejurărileșconstatate. (ctele înc7eiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează organelor de urmărire penală, de îndată ce nava sau aeronava ajunge în primul port sau aeroport rom%nesc,

procesul!verbal constituind act de sesizare a organelor de urmărire penală.

8=5 -. olonciu ' 4ratat de procedură penală, vol. ++, /d. Paideia, 2ucure ti, 166>, pag. A5.ș

<8>



&. =esiarea organelor de urmărire penală n caul infrac iunii flagranteț . +nfrac iuneațflagrantă este infrac iunea descoperită în momentul săv%r irii sau imediat după săv%r ire. /steț ș șde asemenea considerată flagrantă i infrac iunea al cărei făptuitor, imediat după săv%r ire, esteș ț șurmărit de organele de ordine publică i de siguran ă na ională, de persoana vătămată, deș ț țmartorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă căar fi săv%r it infrac iunea sau este surprins aproape de locul comiterii infrac iunii cu arme,ș ț ț

instrumente sau orice alte obiecte de natură a!l presupune participant la infrac iune. Bn cazulținfrac iunii flagrante, organele de ordine publică i siguran ă na ională întocmesc un proces!ț ș ț țverbal, în care consemnează toate aspectele constatate i activită ile desfă urate, pe care trebuieș ț șsă îl înainteze de îndată organului de urmărire penală. Procesul!verbal astfel întocmit reprezintăactul de sesizare a organului de urmărire penală.

D. =esiarea organelor de urmărire penală n caul infrac iunilor de audien ăț ț .+nfrac iunea de audien ă reprezintă fapta prevăzută de legea penală săv%r ită în cursul edin eiț ț ș ș țde judecată. Bn cazul săv%r irii unei infrac iuni de audien ă, pre edintele completului de judecatăș ț ț șconstată acea faptă i îl identifică pe făptuitor, trimi %nd înc7eierea de edin ă procuroruluiș ț ș țcompetent. Bn acest caz, actul de sesizare a organului de urmărire penală îl constituie înc7eiereade edin ă.ș ț

3.4. =e"i*a#ea $in ofici'/)istă cazuri în care organele judiciare nu iau cuno tin ă de săv%r irea unor infrac iuniș ț ș ț

prin modurile de sesizare arătate mai sus, ci în mod direct, situa ie în care intervinețautosesizarea #sesizarea din oficiu$.

(tunci c%nd se sesizează din oficiu, organele de urmărire penală trebuie să înc7eie un proces!verbal în acest sens.

Organele judiciare se pot sesiza din oficiu, de e)emplu, atunci c%nd constată în moddirect săv%r irea unei infrac iuni, în cazul infrac iunilor semnalateș ț ț în mass!media, în cazuldenun urilor anonime sau care nu con in toate dateleț ț prevăzute de lege, sau atunci c%nd, cuocazia efectuării cercetărilor în alte cauze, descoperă fapte noi etc.

Organele de urmărire penală nu se pot sesiza din oficiu atunci c%nd, de i au aflatșdespre săv%r irea unei fapte prevăzute de legea penală, este necesară pl%ngerea prealabilă aș

persoanei vătămate sau o altă sesizare specială.

3.5. Pl:nge#ea )#ealabil,No i'neț

Potrivit art. 36A alin. #1$ &. proc. pen., punerea în mi care a ac iunii penale se faceș țnumai la pl%ngerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infrac iunilor pentru care legeaț

prevede că este necesară o astfel de pl%ngere.( a cum reiese i din te)tul legal, pl%ngerea prealabilă este din punct de vedereș ș

procesual un act de sesizare a organului judiciar, i nu un act de punere în mi care a ac iuniiș ș ț penale.8==

Pl%ngerea prealabilă reprezintă actul procesual penal prin care persoana vătămată printr!o infrac iune î i manifestă voin a de a fi tras la răspundere penală făptuitorul, act fără deț ș ț

care nu poate interveni aplicarea legii penale i, ca urmare, nu poate începe i nici continuaș ș

urmărirea penală.8=6

Pl%ngerea prealabilă are o natură juridică mi)tă, fiind at%t o institu ie de drept penal,ț

c%t i o institu ie de drept procesual penal.ș ț

8==. Dongoroz, 9. Ua7ane, L. (ntoniu, &. 2ulai, -. +liescu, C. 9tănoiu ' E/plica ii teoreticeț

ale Codului de procedură penală rom'n, vol. ++, /ditura (cademiei Cepublicii 9ocialisteCom%nia, 2ucure ti, 165A, pag. 6>.ș

8=6 L. 7eodoru ' op. cit., pag. <=4.

<85



Dacă într!o cauză în care s!au făcut acte de urmărire penală se constată că este necesară pl%ngerea prealabilă, organul de urmărire penală c7eamă persoana vătămată şi o întreabă dacăînţelege să facă pl%ngere. Bn caz afirmativ, organul de urmărire penală continuă cercetarea. Bncaz contrar, înaintează procurorului actele înc7eiate şi propunerea de clasare.Bn caz de infracţiune flagrantă, organul de cercetare penală este obligat să constate săv%rşirea

acesteia, c7iar în lipsa pl%ngerii prealabile #art. 36= &. proc. pen.$. După constatareainfracţiunii flagrante, organul de urmărire penală c7eamă persoana vătămată şi, dacă aceastadeclară că face pl%ngere prealabilă, începe urmărirea penală. Bn caz contrar, organul decercetare penală înaintează procurorului actele înc7eiate şi propunerea de clasare.

4. >'$eca+a 2n )#i-, in"+an ,ț

4.1. A")ec+e gene#ale )#iin$ /'$eca+a 2n )#i-, in"+an ,țudecata în primă instan ă reprezintă etapa ini ială i obligatorie a judecă ii fără deț ț ș ț

care nu se poate realiza actul de justi ie.ț 861

Eără judecată, tragerea la răspundere penală a persoanele nu poate avea loc, aplicarea

unei pedepse fiind imposibilă. Dacă celelalte etape ale judecă ii au caracter special, judecatațîn primă instan ă este, a a cum arătam, obligatorie. Bn cadrul judecă ii în primă instan ăț ș ț ț

principiile i normele comune judecă ii î i găsesc pe deplin aplicabilitate.ș ț ș 863

udecata în primă instan ă trebuie să se mărginească, din punct de vedere al obiectuluiț judecă ii, la faptele i persoanele arătate în actul de sesizare a instan ei, neput%nd fi e)tinsă la alteț ș țfapte sau la alte persoane.

udecata în primă instan ă cunoa te trei etape procesuale măsurile premergătoareț ședin ei de judecată, desfă urarea edin ei de judecată i deliberarea i luarea 7otăr%rii.ș ț ș ș ț ș ș

4.!. 0,"'#ile )#e-e#g,+oa#e e$in ei $e /'$eca+,ș ț

ăsurile premergătoare edin ei de judecată au rolul de a asigura desfă urarea edin eiș ț ș ș țde judecată în bune condi ii i în conformitate cu legea. (ceste măsuri constau în desemnareaț șcompletului de judecată, fi)area termenului de judecată, citarea păr ilor i a celorlal iț ș ț

participan i la edin a de judecată, asigurarea asisten ei juridice obligatorii, afi area listei deț ș ț ț ședin ă etc.ș ț

4.. e$in a $e /'$eca+, 2n )#i-, in"+an ,Ș ț ț

9pre deosebire de urmărirea penală, pentru care legea nu prevede o ordine prestabilităi obligatorie a actelor judiciare, aceasta desfă ur%ndu!se în func ie de specificul fiecăreiș ș ț

cauze, în faza de judecată activitatea desfă urată în edin ă presupune o succesiune obligatorieș ș ți progresivă, impusă de lege.ș 868

Desfă urarea edin ei de judecată în primă instan ă poate fi structurată în patru etape,ș ș ț țcare se desfă oară succesiv începutul judecă ii, cercetarea judecătorească, dezbaterile iș ț șultimul cuv%nt al inculpatului. Bn faza judecă ii, nu se poate trece într!o etapă, p%nă nu sețfinalizează etapa anterioră.

A. Hnce)'+'l /'$ec, iiț

861L. 7eodoru ' op.cit ., pag. A>5.

863 Idem.868 (. arafiu ' Procedură penală. Partea generală. Partea specială. 1ote de curs, e/plica iiț

i comentarii. 1oul Cod de procedură penalăș , /d. &.H. 2ecF, 2ucure ti, 341<, pag. 8=1.ș

<86



Bn prima etapă a judecă ii, instan a de judecată trebuie să desfă oare o serie deț ț șactivită i care să asigure desfă urarea în bune condi ii a judecării cauzeiț ș ț

! desc7iderea edin ei de judecată"ș ț

! strigarea cauzei i apelul celor cita i"ș ț

! verificări privitoare la inculpat"! luarea anumitor măsuri privind martorii, e)per ii i interpre ii.ț ș ț

a. Desc-iderea edin ei de udecatăș ț

?a începutul edin ei de judecată, pre edintele completului declară desc7isăș ț ș edin a.ș ț

(ctul declarării desc7ise a edin ei de judecată este necesar pentruș ț ca cei prezen i să fieț

con tien i că după acest moment sunt obliga i să respecte ordinea i solemnitatea edin ei.ș ț ț ș ș ț

b. =trigarea cauei i apelul celor cita iș ț

Bntruc%t pe lista de edin ă sunt încrise mai multe dosare, este necesar caș ț pre edinteleșcompletului să dispună strigarea cauzei. După strigarea cauzei aflate la r%nd pe lista de edin ă,ș ț

se face apelul celor cita i, observ%ndu!se cine este preț zent i cine lipse te. &u această ocazie,ș ș

pre edintele completului verifică dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită, în caz contrar ș

dispun%nd am%narea cauzei.

c. ;erificări privitoare la inculpat

Potrivit art. 853 alin. #1$ &. proc.pen., la termenul de judecată, după strigarea cauzei şiapelul părţilor, preşedintele verifică identitatea inculpatului.

Bn cazul inculpatului persoană juridică, preşedintele face verificări cu privire la

denumire, sediul social şi sediile secundare, codul unic de identificare, identitatea şi calitatea persoanelor abilitate să îl reprezinte.

d. ăsuri premergătoare privind martorii, e/per ii i interpre iiț ș ț

(rt. 858 &. proc. pen. stabile te măsurile premergătoare ce se iau în privin aș ț

martorilor, e)per ilor i interpre ilor.ț ș ț

(stfel, după apelul martorilor, e)perţilor şi interpreţilor, preşedintele cere martorilor prezenţi să părăsească sala de şedinţă şi le pune în vedere să nu se îndepărteze fărăîncuviinţarea sa. Bndepărtarea martorilor din sala de judecată are rolul de a preveniinfluen area declara iilor acestora prin prezen a la efectuarea cercetării judecătore ti.ț ț ț ș

/)perţii răm%n în sala de şedinţă, în afară de cazul în care instanţa dispune altfel.artorii, e)perţii şi interpreţii prezenţi pot fi ascultaţi, c7iar dacă nu au fost citaţi sau

nu au primit citaţie, însă numai după ce s!a stabilit identitatea lor, ţin%ndu!se seama dedispoziţiile art. 133 &. proc. pen. referitoare la modul de ascultare a martorului.

B. Ce#ce+a#ea /'$ec,+o#ea"c,Ce#ce+a#ea /'$ec,+o#ea"c, 2n )#oce$'#a co-'n,

Potrivit art. 85> alin. #1$ &. proc. pen., instan a începe cercetarea judecătorească atunciț

c%nd cauza se află în stare de judecată.Ordinea de desfă urarea a cercetării judecătore ti este următoarea începereaș ș cercetării

judecătore ti, ascultarea inculpatului, ascultarea coinculpa ilor, ascultareaș ț persoanei vătămate, a

<<4



părţii civile şi a părţii responsabile civilmente, ascultarea martorului, e)pertului iș

interpretului, administrarea probelor încuviin ate.ț

?a alin. #A$ al art. 85> &. proc. pen. se prevede că instan a poate dispune sc7imbareaț

ordinii, c%nd aceasta este necesară.

a. nceputul cercetării udecătore tiș

?a începutul cercetării judecătore ti este necesar să se aducă la cuno tin ăș ș ț celor prezen ițobiectul cauzei.

Pentru aceasta, potrivit art. 85< &. proc. pen., la primul termen la care procedura decitare este legal îndeplinită şi cauza se află în stare de judecată, preşedintele dispune cagrefierul să dea citire actului prin care s!a dispus trimiterea în judecată ori, după caz, a celui

prin care s!a dispus începerea judecăţii sau să facă o prezentare succintă a acestuia.Preşedintele e)plică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, îl înştiinţează pe

inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăg%ndu!i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor, persoanei vătămate, celorlalte părţi, martorilor, e)perţilor şi de a da e)plicaţii în tot cursulcercetării judecătoreşti, c%nd socoteşte că este necesar.

otodată, preşedintele încunoştinţează partea civilă, partea responsabilă civilmente şi persoana vătămată cu privire la probele administrate în faza urmăririi penale care au foste)cluse şi care nu vor fi avute în vedere la soluţionarea cauzei şi pune în vedere persoaneivătămate că se poate constitui parte civilă p%nă la începerea cercetării judecătoreşti.

Bn continuare, preşedintele întreabă procurorul, părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe.

Bn cazul în care se propun probe, trebuie să se arate faptele şi împrejurările ce urmează afi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se află aceste

mijloace, iar în ceea ce priveşte martorii şi e)perţii, identitatea şi adresa acestora.Probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi nu sereadministrează în cursul cercetării judecătoreşti. (cestea sunt puse în dezbatereacontradictorie a părţilor şi sunt avute în vedere de instanţă la deliberare. otu i, aceste probeș

pot fi administrate din oficiu de către instanţă, dacă apreciază că este necesar pentru aflareaadevărului şi justa soluţionare a cauzei.

otodată, procurorul, persoana vătămată şi părţile pot cere administrarea de probe noişi în cursul cercetării judecătoreşti.

b. @scultarea inculpatului

(dministrarea probelor începe prin ascultarea inculpatuluiPotrivit dispozi iilor art. 85= alin. #1$ &. proc. pen., inculpatul este lăsat să arate tot ceț

ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se pot pune întrebări în modnemijlocit de către procuror, de persoana vătămată, de partea civilă, de partea responsabilăcivilmente, de ceilalţi inculpaţi, precum şi de avocaţii acestora şi de avocatul inculpatului acărui audiere se face. Preşedintele şi ceilalţi membri ai completului pot, de asemenea, puneîntrebări, dacă apreciază necesar, pentru justa soluţionare a cauzei.

+nstanţa poate respinge întrebările care nu sunt concludente şi utile cauzei. Bntrebărilerespinse se consemnează în înc7eierea de şedinţă.

Bn situaţiile în care legea prevede posibilitatea ca inculpatul să fie obligat la prestareaunei munci neremunerate în folosul comunităţii, acesta va fi întrebat dacă îşi manifestă

acordul în acest sens, în cazul în care va fi găsit vinovat.

<<1



&%nd inculpatul nu îşi mai aminteşte anumite fapte sau împrejurări ori c%nd e)istăcontraziceri între declaraţiile făcute de inculpat în instanţă şi cele date anterior, preşedintele îicere acestuia e)plicaţii şi poate da citire, în întregime sau în parte, declaraţiilor anterioare.

(cest lucru nu înseamnă că, în loc să audieze pe inculpat, instan a are posibilitateaț sădea citire declara iilor anterioare. Declara iile date anterior se citescț ț doar în situa ia în careț

inculpatul refuză să dea declara ii în fa a instan ei sau în situa ia arătată mai sus.ț ț ț ț+nculpatul poate fi reascultat ori de c%te ori este necesar.

c. @scultarea coinculpa ilor ț

Bn vederea respectării principiului contradictorialită ii, art. 856 alin. #1$ &. proc. pen.ț

prevede că, dacă sunt mai mulţi inculpaţi, audierea fiecăruia dintre ei se face în prezenţacelorlalţi inculpaţi.

otu i, pentru că uneori interesul aflării adevărului cere ca audierea unui coinculpatș să sefacă separat, instanţa poate dispune ca audierea vreunuia dintre inculpaţi să se realizeze fără caceilalţi să fie de faţă.

Bn acest caz, declaraţiile luate separat sunt citite în mod obligatoriu celorlalţi inculpaţi,după audierea lor.+nculpatul poate fi din nou audiat în prezenţa celorlalţi inculpaţi sau a unora dintre ei.

d. @scultarea persoanei vătămate, a păr ii civile i a păr ii responsabile civilmenteț ș ț

După ascultarea inculpatului şi, după caz, a coinculpaţilor, potrivit art. 8=4 &. proc. pen.,instanţa procedează la audierea persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabilecivilmente.

(udierea persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente se face potrivit dispoziţiilor prevăzute în partea generală a &odului de procedură penală referitoare la

audierea acestor persoane în faza urmăririi penale #art. 111 şi 113 &. proc. pen.$.Persoanele menţionate sunt lăsate să arate tot ce ştiu despre fapta care face obiectul

judecăţii, apoi li se pot pune în mod nemijlocit întrebări de către procuror, inculpat, avocatulinculpatului, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente şi avocaţiiacestora. Preşedintele şi ceilalţi membri ai completului pot de asemenea pune întrebări, dacăapreciază necesar, pentru justa soluţionare a cauzei.


Persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot fi reascultate oride c%te ori este necesar.

e. @scultarea martorului, e/pertului i interpretuluiș

Potrivit art. 8=1 &. proc. pen., audierea martorului se face potrivit regulilor prevăzute în partea generală a &odului de procedură penală #art. 116!13<$ referitoare la întrebările privind persoana martorului, comunicarea drepturilor i obliga iilor, jurăm%ntul i declara ia solemnăș ț ș ț amartorului, modul de audiere, cazurile speciale de audiere a martorului, care se aplică în modcorespunzător.

(stfel, audierea martorilor se realizează în două etape activită i premergătoareț

audierii martorului i audierea propriu!zisă a martorului.ș

Bn prima etapă a audierii, martorului îi sunt puse întrebări cu privire la nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele părinţilor,cetăţenia, starea civilă, situaţia militară, studiile, profesia ori ocupaţia, locul de muncă,domiciliul şi adresa unde locuieşte efectiv şi adresa la care doreşte să îi fie comunicate actele

<<3



de procedură. (tunci c%nd faţă de martor s!a dispus o măsură de protecţie a datelor deidentitate, acestuia nu i se adresează întrebările privind persoana sa.

artorului i se comunică obiectul cauzei şi apoi este întrebat dacă este membru defamilie sau fost soţ al suspectului, inculpatului, persoanei vătămate ori al celorlalte părţi din

procesul penal, dacă se află în relaţii de prietenie sau de duşmănie cu aceste persoane, precum

şi dacă a suferit vreo pagubă în urma săv%rşirii infracţiunii.(poi, organul judiciar comunică martorului calitatea în care este audiat şi faptele sauîmprejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor i, totodată, i se aduc laș

cunoştinţă drepturile şi obligaţiile pe care le are.După îndeplinirea acestor formalită i i înainte de a se trece la audierea propriu!zisă,ț ș

martorul trebuie să depună jurăm%nt sau declara ie solemnă.ț

artorul depune următorului urăm'nt :ur că voi spune adevărul şi nu voi ascundenimic din ceea ce ştiu. (şa să!mi ajute Dumnezeu; Ceferirea la divinitate din formula

jurăm%ntului se sc7imbă în funcţie de credinţa religioasă a martorului. Bn timpul depunerii jurăm%ntului, cu e)cepţiile impuse de credinţa religioasă, martorul ţine m%na dreaptă pe crucesau pe 2iblie.

Bn cazul în care martorul alege să facă o declara$ie solemnă, te)tul acesteia esteurmătorul :ă oblig că voi spune adevărul şi nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu.;

După depunerea jurăm%ntului sau a declara iei solemne, se trece la cea de a douaț

etapă, audierea propriu!zisă a martorului.Eiecare martor este audiat separat şi fără prezenţa altor martori.artorul este lăsat să declare tot ceea ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările de

fapt pentru dovedirea cărora a fost propus, apoi i se pot adresa întrebări.?egea stabile te ordinea în care i se pot pune întrebări martorului, în func ie de cine l!aș ț

propus pe acesta pentru a fi audiat. (stfel, dacă martorul a fost propus de către procuror,acestuia i se pot pune în mod nemijlocit întrebări de către procuror, inculpat, persoanavătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente. Dacă martorul sau e)pertul a fost

propus de către una dintre părţi, i se pot pune întrebări de către aceasta, de către procuror, persoana vătămată şi de către celelalte părţi.

Preşedintele şi ceilalţi membri ai completului pot adresa întrebări martorului ori dec%te ori consideră necesar, pentru justa soluţionare a cauzei.


artorului nu i se pot adresa întrebări privind opţiunile politice, ideologice saureligioase ori alte circumstanţe personale şi de familie, cu e)cepţia cazului în care acestea suntstrict necesare pentru aflarea adevărului în cauză sau pentru verificarea credibilităţiimartorului.

artorul care posedă un înscris în legătură cu depoziţia făcută poate să îl citească îninstanţă. Procurorul şi părţile au dreptul să e)amineze înscrisul, iar instanţa poate dispunereţinerea înscrisului la dosar, în original sau în copie.

&%nd martorul nu îşi mai aminteşte anumite fapte sau împrejurări ori c%nd e)istăcontraziceri între declaraţiile făcute în instanţă şi cele date anterior, după ce martorul a fostlăsat să declare tot ceea ce ştie, preşedintele poate da citire, în întregime sau în parte,declaraţiilor anterioare.

Dacă audierea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, iar în faza de urmărire penală acesta a dat declaraţii în faţa organelor de urmărire penală sau a fost ascultat de către judecătorul de drepturi şi libertăţi în condiţiile art. 84= &. proc. pen. care reglementează procedura audierii anticipate, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul

urmăririi penale şi ţine seama de ea la judecarea cauzei.

<<8



Dacă unul sau mai mulţi martori lipsesc, instanţa poate dispune motivat fiecontinuarea judecăţii, fie am%narea cauzei. artorul a cărui lipsă nu este justificată poate fiadus cu mandat de aducere.

artorii audiaţi răm%n în sală, la dispoziţia instanţei, p%nă la terminarea actelor decercetare judecătorească care se efectuează în şedinţa respectivă. Dacă instanţa găseşte

necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei din sala de şedinţă, în vedereareaudierii ori a confruntării lor.

+nstanţa, lu%nd concluziile procurorului, persoanei vătămate şi ale părţilor, poateîncuviinţa plecarea martorilor, după audierea lor.

Dispoziţiile legale referitoare la ascultarea martorilor se aplică în mod corespunzător şiîn caz de audiere a e)pertului sau interpretului.

?egea prevede că dispoziţiile referitoare la protec ia martorilor vulnerabili,ț la confruntarei la identificarea persoanelor, cuprinse în art. 184!18< &. proc. pen.,ș precum i dispozi iileș ț

referitoare la secretul profesional, prevăzute la art. 84> alin. #>$ &. proc. pen., se aplică în modcorespunzător.

f. @dminstrarea probelor i preentarea miloacelor materiale de probăș

După ascultarea păr ilor i a celorlal i participan i la judecată, se administreazăț ș ț ț probelecare au fost încuviin ate de către instan ă. otodată, în situa ia în care în cauza supusăț ț ț

judecăţii e)istă mijloace materiale de probă, instanţa, la cerere sau din oficiu, dispune aducereaşi prezentarea acestora, dacă este posibil #art. 8=< &. proc. pen.$.

Dacă din cercetarea judecătorească rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea de probe noi, instanţa dispune fie judecarea cauzei încontinuare, fie am%narea ei pentru administrarea probelor.

(precierea asupra utilită ii administrării unor probe în cadrul cercetării judecătore tiț ș

apar ine e)clusiv instan ei. De regulă, o probă admisăț ț trebuie administrată. /)istă totu i situa iiș țîn care instan a, observ%nd că administrareaț unei probe nu mai este utilă sau este imposibil deadministrat , poate dispune ca acea probă să nu mai fie administrată. (stfel, potrivit art. 8=8 alin.#8$ &. proc. pen., dacă în cursul cercetării judecătoreşti administrarea unei probe anterior admise apare ca inutilă sau nu mai este posibilă, instanţa, după ce ascultă procurorul, persoanavătămată şi părţile, poate dispune ca acea probă să nu mai fie administrată.

Dacă imposibilitatea de administrare se referă la o probă administrată în faza de urmărire penală şi încuviinţată de instanţă, aceasta este pusă în discuţia părţilor, a persoanei vătămate şi a procurorului şi se ţine seama de ea la judecarea cauzei.

otodată, procurorul, persoana vătămată şi părţile pot renun$a la probele pe care le!au propus. După punerea în discuţie a renunţării, instanţa poate dispune ca proba să nu mai fie

administrată, dacă apreciază că acest lucru nu mai este necesar. Cezultă că instan a nu trebuieț

să se limiteze la a lua act de renun area la probe, ci trebuie să analizeze, în urma punerii înț

discu ie, dacă renun area la probe este sau nu oportună pentru solu ionarea cauzei.ț ț ț

g. =c-imbarea ncadrării uridice a faptei

Prin încadrarea juridică a faptei se stabile te te)tul din legea penală care prevede iș ș

sanc ionează fapta socialmente periculoasă care face obiectul cauzei penale. Bncadrareaț

juridică a faptei presupune realizarea de către organele judiciare a unei concordan e întreț

con inutul legal al infrac iunii i con inutul concretț ț ș ț al acesteia.

86<

86<+. -eagu ' 4ratat..., p. sp., pag. 3A<.

<<<



+nstan a de judecată, sesizată pentru judecarea unei fapte căreia i s!a dat o anumităț

încadrare juridică prin actul de sesizare, nu este inută să judece i să se pronun e strict in%ndț ș ț ț

cont de respectiva încadrare juridică. (stfel, e)istă posibilitatea ca în urma efectuăriicercetării judecătore ti, să apară date noi care să conducă la concluzia că încadrarea jurdicăș datăfaptei prin actul de sesizare trebuie sc7imbată. Bn această situa ie, instan a poate dispuneț ț

sc7imbarea încadrării juridice dată faptei.Pentru a putea sc7imba încadrarea juridică a faptei, instanţa este obligată să pună îndiscuţia procurorului, persoanei vătămate i păr ilor noua încadrare. otodată, instan a trebuie săș ț ț

atragă atenţia inculpatului că acesta are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sauam%narea judecăţii, pentru a!şi pregăti apărarea. Obliga ia instan ei subzistă, iar inculpatul areț ț

dreptul de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau am%narea judecă ii pentru pregătirea apărării,ț

c7iar dacă noua încadrare dată faptei este favorabilă inculpatului.Dacă noua încadrare juridică vizează o infracţiune pentru care este necesară pl%ngerea

prealabilă a persoanei vătămate, instanţa de judecată c7eamă persoana vătămată şi o întreabădacă înţelege să facă pl%ngere prealabilă. Bn situaţia în care persoana vătămată formulează

pl%ngere prealabilă, instanţa continuă cercetarea judecătorească, în caz contrar dispun%nd

încetarea procesului penal ^art. 8=> alin. #3$ &. proc. pen_./)istă posibilitatea ca, în urma sc7imbării încadrării juridice, să se producă modificări

în ceea ce prive te competen a instan ei, caz în care devin aplicabile dispozi iile art. <6 alin.ș ț ț ț

#1$ &. proc. pen. (stfel, instan a sesizată cu judecarea unei infrac iuni răm%ne competentă să oț ț

judece, c7iar dacă după sc7imbarea încadrării juridice infrac iunea este de competen aț ț

instan ei inferioare.ț Per a contrario, dacă în urma sc7imbării încadrării juridice, infrac iuneaț

este de competen a instan ei superioare, instan a sesizată î i va declina competen a în favoareaț ț ț ș ț

celei superioare.

-. 4erminarea cercetării udecătore tiș

&ercetarea judecătorească se termină atunci c%nd au fost administrate toate probelenecesare rezolvării cauzei.

Potrivit art. 8=5 alin. #1$ &. proc. pen., înainte de a declara terminată cercetarea judecătorească, preşedintele întreabă procurorul, persoana vătămată şi părţile dacă mai au dedat e)plicaţii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătoreşti.

&ercetarea judecătorească se consideră înc7eiată atunci c%nd! nu s!au formulat cereri noi"! cererile formulate au fost respinse"! cererile formulate au fost admise i s!au efectuat completările cerute.ș

&onstat%nd terminată cercetarea judecătorească, pre edintele completului declarăș

înc7eiată cercetarea judecătorească, urm%nd ca judecata cauzei să treacă la următoarea etapă,cea a dezbaterilor.

Ce#ce+a#ea /'$ec,+o#ea"c, 2n ca*'l #ec'noa +e#ii 2nin'i#iiș

Bn anumite cauze penale, atunci c%nd inculpatul are o atitudine sinceră, derecunoa tere a faptelor re inute în sarcina sa, legiuitorul a prevăzut că judecata se poateș ț

desfă ura într!o procedură simplificată, abreviată, derogatorie de la procedura obi nuită deș ș

judecată în primă instan ă. 9copul principal al acestei proceduri este acela de a degrevaț

instan ele judecătore ti de un volum mare de activitate, reduc%nd durata desfă urării unor ț ș ș

procese.

<<A



Cecuno terea faptei oferă i inculpatului un beneficiu, const%nd în reducerea limitelor ș ș

de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, în cazul pedepsei înc7isorii, i cu o pătrime, înș

cazul pedepsei amenzii.

Condi iiț

?egea prevede o serie de condi iiț care trebuie îndeplinite pentru ca judecata să se facăîn procedura simplificată

! ac iunea penală ndreptată mpotriva inculpatului să nu viee o infrac iune care seț ț

pedepse te cu deten iune pe via ăș ț ț " prin urmare, pot face obiectul judecă iiț

simplificate doar infrac iunile pedepsite cu pedeapsa amenzii, cu pedeapsa amenziiț

alternativ cu pedeapsa înc7isorii sau doar cu pedeapsa înc7isorii"! inculpatul să recunoască n totalitate faptele re inute n sarcina saț " judecata nu se

poate desfă ura în procedura simplificată atunci c%nd inculpatul recunoa te par ialș ș ț

faptele re inute în actul de sesizare" recunoa te doar o parte dintre faptele re inute înț ș ț

sarcina sa" recunoa te doar o parte dintre actele materiale ale infrac iunii re inute"ș ț ț! inculpatul să solicite ca udecata să se facă numai pe baa probelor administrate n

cursul urmăririi penale +i a nscrisurilor preentate de păr$i" inculpatul trebuie săsolicite ca judecata să se facă în procedură simplificată în fa a instan ei, personal"ț ț

solicitarea nu poate fi făcută prin reprezentant sau prin depunerea unui înscris, c7iar autentic.

Procedura n caul recunoa+terii nvinuirii

?a primul termen de judecată la care procedura de citare a fost legal îndeplinită i cauzaș

se află în stare de judecată, înainte de începerea cercetării judecătore ti, pre edinteleș ș

completului de judecată pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc în procedura simplificată, aduc%ndu!i la cunoştinţă condi iile în care se poate opta pentru aceastaț

i faptul că, poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă dacă judecata se desfă oară înș ș

această procedură.

Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în procedura simplificată arecunoa terii învinuirii, instanţa procedează la ascultarea acestuia. (ceastă ascultare aș

inculpatului cu privire la recunoa terea vinovă iei nu are natura juridică a unui mijloc deș ț

probă #nefiind desc7is stadiul cercetării judecătore ti în care să aibă loc audierea acestuia$, ciș

reprezintă o activitate procesuală obligatorie în vederea stabilirii cadrului procesual, fiind plasată în momentul c7estiunilor prealabile admiterii cererii de judecare în proceduraabreviată.86A

După ascultarea inculpatului, instan a se pronunţă asupra cererii, după ce ascultăț

concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi.Dacă admite cererea i dispune ca judecata să se facă potrivit procedurii abreviate,ș

instanţa întreabă părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea probei cu înscrisuri,aceasta fiind singura probă ce se poate administra în cadrul acestei proceduri. Bn situa ia înț

care părţile şi persoana vătămată propun proba cu înscrisuri, instanţa administrează proba cuînscrisurile încuviinţate la termenul la care instanţa se pronunţă asuprea cererii de judecare în

86A . 0droiu ' Procedură penală. Partea specială. 1oul Cod de procedură penală, /d.&.H. 2ecF, 2ucure ti, 341<ș , pag. 16=.

<<>



procedură simplificată sau la un termen ulterior, acordat în acest scop. Pentru prezentarea deînscrisuri instanţa nu poate acorda dec%t un singur termen.

i în această procedură instan a poate dispune ca administrarea unei probeȘ ț cu înscrisurianterior admisă să nu mai fie realizată dacă apreciază că aceasta nu este utilă cauzei sau esteimposibil de administrat. +nstan a decide asupra acestui aspect după ascultarea procurorului, aț

persoanei vătămate i a păr ilor ^art. 855 alin. #8$ rap. la art. 8=8 alin. #8$ &. proc. pen._.ș țDispozi iile legale referitoare la sc7imbarea încadrării juridice prevăzute pentruț

judecata în procedură obi nuită se aplică în mod corespunzător i în cazul proceduriiș ș

abreviate. (stfel, dacă instanţa constată, din oficiu, la cererea procurorului sau a părţilor, căîncadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie sc7imbată, este obligată să pună îndiscuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzeimai la urmă. Bn situa ia în care noua încadrare juridicăț vizează o infracţiune pentru care estenecesară pl%ngerea prealabilă a persoanei vătămate, instanţa de judecată c7eamă persoanavătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă pl%ngere prealabilă. Bn situaţia în care persoanavătămată formulează pl%ngere prealabilă, instanţa continuă cercetarea judecătorească, în cazcontrar dispun%nd încetarea procesului penal.

Bn situa ia în care, pentru stabilirea încadrării juridice, precum şi dacă, dupăț sc7imbareaîncadrării juridice, este necesară administrarea altor probe, instanţa, lu%nd concluziile

procurorului şi ale părţilor, dispune efectuarea cercetării judecătoreşti în procedură comună.Bn situa ia în care, în urma cercetării judecătore ti se re ine aceea i situa ie de fapt ca ceaț ș ț ș ț

recunoscută de către inculpat, acesta va beneficia în continuare de reducerea limitelor de pedeapsă.

După efectuarea cercetării judecătore ti abreviate urmează dezbaterile i ultimulș ș

cuv%nt al inculpatului, etape care se desfă oară potrivit regulilor comune.ș

C. De*ba+e#ile&onsiderate punctul culminant al procesului penal, dezbaterile au ca obiect fondul

cauzei.86>

Eiind situată după etapa cercetării judecătore ti i înaintea ultimului cuv%nd alș ș

inculpatului, în cadrul etapei dezbaterilor, procurorul, persoana vătămată i păr ile î i e)primăș ț ș

punctul de vedere cu privire la situa ia de fapt i de drept stabilită în cursul cercetăriiț ș

judecătore ti.ș

Participan ii la dezbateri iau cuv%ntul într!o ordine stabilită prin lege #art.ț 8== &. proc. pen.$, instan a d%nd cuv%ntul subiec ilor care urmează să pună concluzii în următoarea ordineț ț

procurorul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, inculpatul.(ceastă ordine nu poate fi sc7imbată. Preşedintele poate da cuv%ntul şi în replică,

respect%ndu!se aceea i ordine.ș

Bn cadrul dezbaterilor, pre edintele poate limita durata concluziilor procurorului,ș ale părţilor, ale persoanei vătămate şi ale avocaţilor. Preşedintele completului poate 7otărî căacestea trebuie să aibă o durată similară. De asemenea, preşedintele are dreptul să îi întrerupă

pe cei care au cuv%ntul, dacă în susţinerile lor depăşesc limitele cauzei ce se judecă.Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi întrerupte, dar nu mai mult de 8 zile.Dezbaterile trebuie să se desfă oare oral. (tunci c%nd consideră necesar, instanţa poateș

cere părţilor, după înc7iderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise. Procurorul, persoanavătămată şi părţile pot depune concluzii scrise, c7iar dacă nu au fost cerute de instanţă.

D. Ul+i-'l c':n+ al inc'l)a+'l'iBnainte de a înc7eia dezbaterile, preşedintele dă ultimul cuv%nt inculpatului personal

^art. 8=6 alin. #1$ &. proc. pen._.86>(. &ri u 'ș op. cit., pag. A3>.

<<5



0ltimul cuv%nt al inculpatului este diferit de cuv%ntul pe care inculpatul îl are în timpuldezbaterilor, reprezent%nd un moment distinct al edin ei de judecată.ș ț

0ltimul cuv%nd al inculpatului reprezintă un drept al acestuia, care nu poate fi e)ercitat prin apărător.

Bn timpul în care inculpatul are ultimul cuv%nt nu i se pot pune întrebări i nu se poateș

da cuv%ntul în replică celorlalte păr i.ț -eacordarea ultimului cuv%nt personal inculpatului se sanc ionează cu nulitateaț

relativă.Dacă inculpatul relevă fapte sau împrejurări noi, esenţiale pentru soluţionarea cauzei,

instanţa dispune reluarea cercetării judecătoreşti ^art. 8=6 alin. #3$ &. proc. pen._.

4.3. Delibe#a#ea% #e*ola#ea ca'*ei i (o+,#:#ea )#i-ei in"+an e $e /'$eca+,ș țA. Delibe#a#ea i l'a#ea (o+,#:#iiș

Deliberarea reprezintă consfătuirea membrilor completului de judecată asupra problemelor ce au fost supuse acestei opera iuni i în care fiecare participant î i e)primăț ș ș

punctul de vedere cu privire la toate aspectele dezbătute, precum i la solu ia ce urmează a fiș țadoptată în rezolvarea cauzei.865

Deliberarea ale loc după finalizarea cercetării judecătore ti, se desfă oarăș ș în secret i laș

ea iau parte numai membrii completului în fa a căruia a avut loc dezbaterea #art. 863 &. proc.ț

pen.$.Bn ceea ce prive teș obiectul deliberării, art. 868 &. proc. pen. prevede că membrii

completului de judecată deliberează mai înt%i asupra c7estiunilor de fapt şi apoi asuprac7estiunilor de drept. (stfel, deliberarea poartă asupra e)istenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului,asupra stabilirii pedepsei, asupra stabilirii măsurii educative ori măsurii de siguranţă, dacă estecazul să fie luată, precum şi asupra deducerii duratei măsurilor preventive privative delibertate şi a internării medicale.

De asemenea, completul de judecată deliberează şi asupra reparării pagubei produse prininfracţiune, asupra măsurilor preventive şi asigurătorii, a mijloacelor materiale de probă, ac7eltuielilor judiciare, precum şi asupra oricărei alte probleme privind justa soluţionare acauzei.

oţi membrii completului de judecată au îndatorirea să îşi spună părerea asuprafiecărei c7estiuni, preşedintele spun%ndu! i părerea ultimul.ș

Hotăr%rea, care reprezintă actul final al deliberării, trebuie să fie, potrivit art. 86< &. proc. pen., rezultatul acordului membrilor completului de judecată asupra soluţiilor datec7estiunilor supuse deliberării.

&%nd unanimitatea nu poate fi întrunită, 7otăr%rea se ia cu majoritate.

Dacă din deliberare rezultă mai mult dec%t două păreri, judecătorul care opinează pentru soluţia cea mai severă trebuie să se alăture celei mai apropiate de părerea sa.otivarea opiniei separate este obligatorie.Bn situaţia în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea ori

unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergen$ă. Potrivit art. 15 din ?egea nr.84<@344< privind organizarea judiciară, completul de divergen ă se constituie prin includereaț

în completul de judecată a preşedintelui sau a vicepreşedintelui instanţei, a preşedintelui desecţie ori a judecătorului din planificarea de permanenţă.

Cezultatul deliberării se consemnează într!o minută care trebuie să aibă con inutulț

prevăzut pentru dispozitivul 7otăr%rii. Bntocmirea minutei este obligatorie în cazurile în care judecătorul sau instanţa dispune asupra măsurilor preventive şi în alte cazuri e)pres prevăzute de

lege. inuta se întocmeşte în două e)emplare originale, dintre care unul se ataşează la dosarul865 -. olonciu ' op. cit ., pag. 31<.

<<=



cauzei, iar celălalt se depune, spre conservare, la dosarul de minute al instanţei #art. <44 &. proc. pen.$.

Dacă în cursul deliberării instanţa apreciază că o anumită împrejurare trebuie lămurită şieste necesară reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor, potrivit art. 86A alin. #1$ &.

proc. pen., repune cauza pe rol. Prevederile privind citarea se aplică în mod corespunzător.

Dacă judecata a avut loc în condiţiile procedurii simplificate de judecată, iar instanţa constatăcă pentru soluţionarea acţiunii penale se impune administrarea altor probe în afaraînscrisurilor încuviin ate păr ilor, repune cauza pe rol şi dispune efectuarea cercetăriiț ț

judecătoreşti.

B. Re*ola#ea ac i'nii )enalețBn conformitate cu dispozi iiile art. 86> &. proc. pen., instanţa 7otărăşte asupraț

învinuirii aduse inculpatului prin sentin ă, pronunţ%nd una dintre următoareleț solu iiț ! condamnarea"! renunţarea la aplicarea pedepsei"! am%narea aplicării pedepsei"

! ac7itarea"! încetarea procesului penal.

Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă,că fapta e)istă, constituie infracţiune şi a fost săv%rşită de inculpat. &onstat%nd îndeplinireaacestor trei condi ii, instan a dispune aplicarea unei pedepse penale sau a unei măsuriț ț

educative privative sau neprivative de libertate. Aenun$area la aplicarea pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice

îndoială rezonabilă, că fapta e)istă, constituie infracţiune şi a fost săv%rşită de inculpat, încondiţiile art. =4!=3 din &odul penal.86=

@m'narea aplicării pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de oriceîndoială rezonabilă, că fapta e)istă, constituie infracţiune şi a fost săv%rşită de inculpat, încondiţiile art. =8!64 din &odul penal.866

86= +nstan a poate dispune renun area la aplicarea pedepsei dacă sunt îndeplinite următoareleț ț

condi ii a$ infrac iunea săv%r ită prezintă o gravitate redusă, av%nd în vedere natura iț ț ș ș

întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul i împrejurările în care a fost comisă,ș

motivul i scopul urmărit" b$ în raport cu persoana infractorului, de conduita avută anteriorș

săv%r irii infrac iunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuareaș ț

consecin elor infrac iunii, precum i de posibilită ile sale de îndreptare, instan a apreciază căț ț ș ț ț

aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecin elor pe care le!ar avea asupraț

persoanei acestuia. -u se poate dispune renun area la aplicarea pedepsei dacă a$ infractorul aț

mai suferit anterior o condamnare, cu e)cep ia cazurilor prevăzute în art. <3 lit. a$ i lit. b$ sauț ș

pentru care a intervenit reabilitarea ori s!a împlinit termenul de reabilitare" b$ fa ă de acela iț ș

infractor s!a mai dispus renun area la aplicarea pedepsei în ultimii doi ani anteriori dateiț

comiterii infrac iunii pentr care este judecat" c$ infractorul s!a sustras de la urmărirea penalăț

ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării i tragerii laș

răspundere penală a autorului sau a participan ilor" d$ pedeapsa prevăzută de lege pentruț

infrac iunea săv%r ită este înc7isoarea mai mare de A ani. Cenun area la aplicarea pedepsei seț ș ț

poate dispune i în cazul concursului de infrac iuni dacă pentru fiecare infrac iune concurentăș ț ț

sunt îndeplinite condi iile de mai sus.ț

866 +nstan a poate dispune am%narea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveg7ere,ț

dacă sunt îndeplinite următoarele condi ii a$ pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursuluiț

de infrac iuni, este amenda sau înc7isoarea de cel mult doi ani" b$ infractorul nu a mai fostțcondamnat anterior la pedeapsa înc7isorii, cu e)cep ia cazurilor prevăzute în art. <3 lit. a$ iț ș

lit. b$ sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s!a împlinit termenul de reabilitare" c$

<<6



@c-itarea inculpatului se pronunţă în cazul prevăzut la art. 1> alin. #1$ lit. a$!d$<44. ncetarea procesului penal se pronunţă în cazurile prevăzute la art. 1> alin. #1$ lit. e$!

j$<41.Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 1= şi se constată, ca

urmare a continuării procesului, că sunt incidente cazurile prevăzute la art. 1> alin. #1$ lit. a$!d$,

instanţa de judecată pronunţă ac-itarea.Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 1= şi se constată cănu sunt incidente cazurile prevăzute la art. 1> alin. #1$ lit. a$!d$, instanţa de judecată pronunţăncetarea procesului penal .

Bn cazul în care, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii, faţă de inculpat s!a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune sau s!adispus înlocuirea unei alte măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pecauţiune şi inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii, instanţa dispune plata acesteia dincauţiune.

&%nd judecata s!a desfăşurat în baza recunoa terii învinuirii, c%nd cerereaș inculpatuluica judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau c%nd cercetarea judecătorească aavut loc în condiţiile art. 855 alin. #A$ ori art. 86A alin. #3$, iar instanţa reţine aceeaşi situaţiede fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz decondamnare sau am%nare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei înc7isorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime+nstan a are obligaţia ca, prin 7otăr%re, să se pronunţe asupraț men$inerii, revocării,

nlocuirii ori ncetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.

+nstan a va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventivț

atunci c%nd pronun ăț

! renun area la aplicarea pedepsei"ț

! am%narea aplicării pedepsei"! ac7itarea inculpatului"! încetarea procesului penal"! o pedeapsă cu înc7isoare cel mult egală cu durata re inerii i arestării preventive"ț ș

infractorul i!a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunită ii" d$ș ț

în raport cu persoana infractorului, de conduita avută anterior săv%r irii infrac iunii, deș ț

eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecin elor infrac iunii,ț ț

precum i de posiblită ile sale de îndreptare, instan a apreciază că aplicare unei pedepse nuș ț ț

este necesară dar se impune supraveg7erea conduitei sale pentru o perioadă determinată.+nstan a nu poate dispune am%narea e)ecutării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de legeț

pentru infrac iunea săv%r ită este de 5 ani sau mai mare sau dacă infractorul s!a sustras de laț ș

urmărirea penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării iș

tragerii la răspundere penală a autorului sau a participan ilor.ț

<44 a$ fapta nu e)istă" b$ fapta nu este prevăzută de legea penală" c$ nu e)istă probe că o persoană a săv%r it infrac iunea" d$ e)istă o cauză justificativă sau de neimputabilitate.ș ț

<41 e$ lipse te pl%ngerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altăș

condi ie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mi care a ac iunii penale" f$ a intervenitț ș ț

amnistia sau prescrip ia, decesul suspectului sau al inculpatului persoană fizică sau s!a dispusț

radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică" g$ a fost retrasă pl%ngerea prealabilă, încazul infrac iunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenitț

împăcarea ori a fost înc7eiat un acord de mediere în condi iile legii" 7$ e)istă o cauză dețnepedepsire prevăzută de lege" i$ e)istă autoritate de lucru judecat" j$ a intervenit un transferde proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

<A4



! o pedeapsă cu înc7isoare, cu suspendarea e)ecutării sub supraveg7ere"! o pedeapsă cu amendă, care nu înso e te pedeapsa înc7isorii"ț ș

! o măsură educativă.Hotăr%rea prin care instan a dispune punerea în libertate a inculpatului în condi iileț ț

arătate mai sus este e)ecutorie. +nstan a trebuie să comunice administra iei locului de de inereț ț ț

faptul că inculpatul a fost pus în libertate.+nculpatul condamnat de prima instan ă i aflat în stare de arest preventiv este liberatț ș

de îndată ce durata re inerii i cea a arestării devin egale cu durata pedepsei pronun ate, de iț ș ț ș

7otăr%rea nu este definitivă. ?iberarea se dispune de administra ia locului de de inere căreia iț ț

se comunică, îndată după pronun area 7otăr%rii, o copie după dispozitiv sau e)tras.ț

Bn caz de renun are la aplicarea pedepsei, de am%nare a aplicării pedepsei, de ac7itareț

sau de încetare a procesului penal, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecă ii fa ă deț ț

inculpat s!a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cau iune, instan a va dispuneț ț

restituirea sumei depuse drept cau iune, dacă nu s!a dispus plata din aceasta a despăgubirilor ț

acordate pentru repararea pagubelor cauzate din infrac iune, a c7eltuielilor judiciare sau aț

amenzii.+nstan a va dispune confiscarea cau iunii dacă măsura controlului judiciar pe cau iuneț ț ț

a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive pentru că inculpatula încălcat cu rea!credin ă obliga iile ce îi reveneau sau pentru că a e)istat suspiciuneaț ț

rezonabilă că a săv%r it cu inten ie o nouă infrac iune pentru care s!a dispus punerea înș ț ț

mi care a ac iunii penale împotriva sa, i nu s!a dispus plata din cau iune a sumelor prevăzuteș ț ș ț

la art. 315 &. proc. pen.Durata măsurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicată prin ec7ivalarea

unei zile de arest preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsă.După pronun area 7otăr%rii, p%nă la sesizarea instan ei de apel, instan a poate săț ț ț

dispună, la cerere sau din oficiu, asupra luarii, revocării sau înlocuirii unei măsuri preventive

cu privire la inculpatul condamnat. C. Re*ola#ea ac i'nii ciileț

Bn situa ia în care în cadrul procesului penal a fost promovată i o ac iuneț ș ț civilă pentrutragerea la răspundere civilă a inculpatului i a păr ii responsabile civilmente, potrivit art. 865ș ț

&. proc. pen., instanţa trebuie să se pronun e prin aceeaşi 7otăr%re şi asupra acestei acţiuni.ț

Bn cazul în care admite acţiunea civilă, instanţa trebuie să e)amineze necesitatea luăriimăsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luateanterior.

De asemenea, instanţa trebuie să se pronunţe prin 7otăr%re şi asupra restituiriilucrurilor şi restabilirii situaţiei anterioare.

Dispoziţiile din 7otăr%re privind luarea măsurilor asigurătorii şi restituirea lucrurilor sunt e)ecutorii.

Bn cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 3A alin. #A$, instanţa lasă nesoluţionatăacţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. (ceste măsuri încetează de drept dacă persoanavătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 84 de zile de la răm%nereadefinitivă a 7otăr%rii.

Bn cazul în care, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii, faţă de inculpat s!a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune sau s!adispus înlocuirea unei alte măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pecauţiune şi este admisă acţiunea civilă, instanţa va dispune plata din cauţiune a despăgubirilor

acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracţiune, potrivit dispoziţiilor art. 315 &. proc. pen.

<A1



D. P#on'n a#ea (o+,#:#iițDupă luarea 7otăr%rii este necesar ca aceasta să fie cunoscută de păr iț i de public.ș

(ducerea la cuno tin a păr ilor i publicului a 7otăr%rii instan ei se face prin intermediulș ț ț ș ț

pronun ării.ț

(stfel, potrivit art. <4A &. proc. pen., 7otăr%rea se pronunţă în şedinţă publică de către preşedintele completului de judecată, asistat de grefier.

Preşedintele completului pronunţă minuta 7otăr%rii.?a pronunţarea 7otăr%rii părţile nu se citează.

E. =+#'c+'#a i con in'+'l (o+,#:#iiș țPotrivit art. <41 &. proc. pen., 7otăr%rea prin care instanţa penală soluţionează fondul

cauzei este structurată în trei păr iț

a. partea introductivă #practicaua sau e)pozeul$" b. e)punerea #considerentele$"c. dispozitivul.

a. Con$inutul păr$ii introductive (art. 0! C. proc. pen.)

Partea introductivă cuprinde menţiunile prevăzute la art. 854 alin. #<$ pentru înc7eiereade edin ă.ș ț

Bn situa ia în care sentin a s!a pronun at în altă zi dec%t cea în care a avutț ț ț loc judecata iș

s!a redactat o înc7eiere de edin ă, partea introductivă se limitează numai la menţiunileș ț

următoare, făc%ndu!se menţiune că celelalte date au fost trecute în înc7eierea de şedinţă! denumirea instanţei care a judecat cauza"! data pronunţării 7otăr%rii"! locul unde a fost judecată cauza"

! numele şi prenumele membrilor completului de judecată, ale procurorului şi alegrefierului.

Bn 7otăr%rile instanţelor militare trebuie să se indice şi gradul militar al membrilor completului de judecată şi al procurorului. &%nd inculpatul este militar, se menţionează şigradul acestuia.

b. Con$inutul e/punerii (art. 0!5 C. proc. pen.)

/)punerea 7otăr%rii va cuprinde următoarele men iuniț

! datele privind identitatea părţilor"! descrierea faptei ce face obiectul trimiterii în judecată, cu arătarea timpului şi

locului unde a fost săv%rşită, precum şi încadrarea juridică dată acesteia prinactul de sesizare"

! motivarea soluţiei cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servitca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a celor care au fostînlăturate, şi motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şianaliza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză"

! arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţiile date în cauză.Bn caz de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau am%narea aplicării pedepsei,

e)punerea trebuie să cuprindă fiecare faptă reţinută de instanţă în sarcina inculpatului, formaşi gradul de vinovăţie, circumstanţele agravante sau atenuante, starea de recidivă, timpul ce sededuce din pedeapsa pronunţată, respectiv timpul care se va deduce din pedeapsa stabilită încaz de anulare sau revocare a renunţării la aplicarea pedepsei ori a am%nării aplicării pedepsei,

precum şi actele din care rezultă perioada ce urmează a fi dedusă.

<A3



Dacă instanţa reţine în sarcina inculpatului numai o parte dintre faptele ce formeazăobiectul trimiterii în judecată, se va arăta în 7otăr%re pentru care anume fapte s!a pronunţatcondamnarea ori, după caz, renunţarea la aplicarea pedepsei sau am%narea aplicării pedepseişi pentru care anume fapte, încetarea procesului penal sau ac7itarea.

Bn cazul renunţării la aplicarea pedepsei şi al am%nării aplicării pedepsei, precum şi în

cazul suspendării e)ecutării pedepsei sub supraveg7ere, se vor prezenta în 7otăr%re motivelecare au determinat renunţarea sau am%narea ori, după caz, suspendarea şi se vor arătaconsecinţele la care persoana faţă de care s!au dispus aceste soluţii se e)pune dacă va maicomite infracţiuni sau, după caz, dacă nu va respecta măsurile de supraveg7ere ori nu vae)ecuta obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveg7ere.

c. Con$inutul dispoitivului (art. 0!0 C. proc. pen.)

Dispozitivul 7otăr%rii este conform cu minuta i trebuie să cuprindă următoareleș

men iuniț

! datele privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 145"

! soluţia dată de instanţă cu privire la infracţiune, indic%ndu!se denumirea acesteiaşi te)tul de lege în care se încadrează, iar în caz de ac7itare sau de încetare a

procesului penal, şi cauza pe care se întemeiază potrivit art. 1>"! soluţia dată cu privire la soluţionarea acţiunii civile.

&%nd instanţa dispune condamnarea, în dispozitiv se menţionează pedeapsa principalăaplicată.

Bn cazul în care dispune suspendarea e/ecutării pedepsei, în dispozitiv se menţioneazăşi măsurile de supraveg7ere şi obligaţiile, prevăzute la art. 68 alin. #1$!#8$ din &odul penal, pecare trebuie să le respecte condamnatul, se pun în vedere acestuia consecinţele nerespectării lor şi ale săv%rşirii de noi infracţiuni şi se indică două entităţi din comunitate unde urmează a se

e)ecuta obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, prevăzută la art. 68alin. #8$ din &odul penal, după consultarea listei privind posibilităţile concrete de e)ecutaree)istente la nivelul fiecărui serviciu de probaţiune. &onsilierul de probaţiune, pe baza evaluăriiiniţiale, va decide în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în 7otăr%rea

judecătorească urmează a se e)ecuta obligaţia şi tipul de activitate.&%nd instanţa dispune măsura educativă a supraveg-erii, în dispozitiv se menţionează

persoana care realizează supraveg7erea şi îndrumarea minorului.&%nd instanţa dispune renun$area la aplicarea pedepsei, în dispozitiv se face menţiune

despre aplicarea avertismentului, potrivit art. =1 din &odul penal, iar c%nd dispune am'nareaaplicării pedepsei, în dispozitiv se menţionează pedeapsa stabilită a cărei aplicare se am%nă,

precum şi măsurile de supraveg7ere şi obligaţiile, prevăzute la art. =A alin. #1$ şi #3$ din &odul

penal, pe care trebuie să le respecte inculpatul, se pun în vedere acestuia consecinţelenerespectării lor şi ale săv%rşirii de noi infracţiuni, iar dacă a impus obligaţia de a presta omuncă neremunerată în folosul comunităţii, se menţionează două entităţi din comunitate undeurmează a se e)ecuta această obligaţie, după consultarea listei privind posibilităţile concretede e)ecutare e)istente la nivelul fiecărui serviciu de probaţiune. &onsilierul de probaţiune, pe

baza evaluării iniţiale, va decide în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în7otăr%rea judecătorească urmează a se e)ecuta obligaţia şi tipul de activitate şi îndrumareaminorului.

Dispozitivul trebuie să mai cuprindă, după caz, cele 7otăr%te de instanţă cu privire la! deducerea duratei măsurii preventive privative de libertate şi a internării medicale,

indic%ndu!se partea din pedeapsă e)ecutată în acest mod"! măsurile preventive"! măsurile asigurătorii"

<A8



! măsurile de siguranţă"! c7eltuielile judiciare"! restituirea lucrurilor"! restabilirea situaţiei anterioare"! cauţiune"

! rezolvarea oricărei alte probleme privind justa soluţionare a cauzei.&%nd instanţa pronunţă pedeapsa înc7isorii, în dispozitiv se face menţiune că persoanacondamnată este lipsită de drepturile sau, după caz, unele dintre drepturile prevăzute la art. >Adin &odul penal, pe durata prevăzută în acelaşi articol.

&%nd instanţa a pronunţat pedeapsa înc7isorii, iar persoana vătămată a solicitatînştiinţarea cu privire la eliberarea în orice mod a condamnatului, instanţa face o menţiune înacest sens în dispozitivul 7otăr%rii.

Dispozitivul trebuie să cuprindă menţiunea că 7otăr%rea este supusă apelului, cu arătareatermenului în care acesta poate fi e)ercitat, indicarea datei în care 7otăr%rea a fost pronunţată şi afaptului că pronunţarea s!a făcut în şedinţă publică.

;. Re$ac+a#ea i co-'nica#ea (o+,#:#iișPotrivit dispozi iilor art. <4> alin. #1$ &. proc. pen., 7otăr%rea seț redacteaă în cel mult

84 de zile de la pronunţare de către unul dintre judecătorii care au participat la soluţionareacauzei. -erespectarea termenului de 84 de zile prevăzut pentru redactarea 7otăr%rii poateatrage aplicarea unei sanc iuni disciplinare pentru judecător.ț

Hotăr%rea trebuie semnată de toţi membrii completului şi de grefier.Bn caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecată de a semna,

7otăr%rea se semnează în locul acestuia de preşedintele completului. Dacă şi preşedintelecompletului este împiedicat a semna, 7otăr%rea se semnează de preşedintele instanţei. &%ndîmpiedicarea îl priveşte pe grefier, 7otăr%rea se semnează de grefierul!şef. Bn toate cazurile seface menţiune pe 7otăr%re despre cauza care a determinat împiedicarea ârt. <4> alin #3$ &.

proc. pen._.După pronunţare, o copie a minutei 7otăr%rii se comunică procurorului, părţilor,

persoanei vătămate şi, în cazul în care inculpatul este arestat, administraţiei locului dedeţinere, în vederea e)ercitării căii de atac. Bn cazul în care inculpatul nu înţelege limbarom%nă, o copie a minutei 7otăr%rii se comunică într!o limbă pe care acesta o înţelege. Dupăredactarea 7otăr%rii, aceasta se comunică în întregul său ârt. <45 alin. #1$ &. proc. pen._.

Bn cazul în care instanţa a dispus am%narea aplicării pedepsei sau suspendarea e)ecutării pedepsei sub supraveg7ere, 7otăr%rea se comunică serviciului de probaţiune şi, după caz,organului sau autorităţii competente să verifice respectarea obligaţiilor dispuse de instanţăârt. <45 alin. #3$ &. proc. pen._.

5. A)el'l5.1. Con"i$e#a ii gene#ale )#iin$ a)el'lț

Bn sistemul procesual penal actual, apelul reprezintă singura cale de atac ordinară, dereformare, în cadrul căreia se realizează o nouă judecată în fond a cauzei.

Bn noul &od de procedură penală, apelul este singura cale de atac ordinară prin care serejudecă fondul cauzei deoarece s!a urmărit asigurarea celerităţii procesului penal şi areducerii duratei de soluţionare a cauzei penale, în condiţiile în care au fost sporite garanţiile

privind o justă solu ionare a cauzei în faza de urmărire penală şi la judecata în primă instanţă.ț

<A<



(pelul poate fi definit ca acea cale de atac ordinară, de fapt i de drept, îndreptatăș

împotriva 7otăr%rii judecătore ti pronun ate asupra fondului de către prima instan ă deș ț ț

judecată, în vederea desfiin ării acestei 7otăr%ri.ț <43

5.!. Ko+,#:#ile "')'"e a)el'l'i

Pot fi atacate cu apel 7otăr%rile nedefinitive ' sentin e i înc7eieri nedefinitive.ț șBn conformitatea cu art. <4= &. proc. pen., pot fi atacate cu apel sentin eleț , dacă legea nu

prevede altfel. -u pot fi atacate cu apel

! sentin ele prin care se dispune declinarea de competen ă"ț ț

! sentin ele prin care Bnalta &urte de &asa ie i usti ie solu ionează cererea deț ț ș ț ț

strămutare"! sentin ele pronun ate în materia e)ecutării 7otăr%rilor penale"ț ț

! sentin ele privind reabilitarea.ț

&a regulă generală, nc-eierile date în primă instan ă pot fi atacate cu apel numaiț

odată cu sentin a. /)istă cazuri, cu titlu de e)cep ie, c%nd înc7eierile pot fi atacate separat cuț ț

apel #de e)., martorul, e)pertul sau interpretul pot ataca separat cu apel înc7eierile prin careinstan a a dispus asupra c7eltuielilor judiciare, indemniza iilor cuvenite sau amenzilor aplicateț ț

acestora$.(pelul făcut împotriva sentin ei se socote te făcut i împotriva înc7eierilor.ț ș ș

-u pot fi atacate cu apel! înc7eierile pentru care legea prevede că se pot ataca cu contesta ie #de e)., înc7eiereaț

prin care prima instan ă se pronun ă asupra măsurilor preventive, înc7eierea prin careț ț

se dispune asupra suspendării judecă ii etc.$"ț

! înc7eierile care nu pot fi atacate cu nicio cale de atac #de e)., înc7eierea prin care sesolu ionează ab inerea sau recuzarea, înc7eierea prin care se disjunge ac iunea civilăț ț ț

etc.$.

5.. Co-)e+en a $e "ol' iona#e a a)el'l'iț ț

&ompeten a de solu ionarea a apelului revine următoarelor instan eț ț ț

! cur ilor de apel, atunci c%nd sunt atacate 7otăr%rile pronun ate de judecătorii i deț ț ș

tribunale"! Bnaltei &ur i de casa ie i usti ie, atunci c%nd sunt atacate 7otăr%ri pronun ateț ț ș ț ț de

cur ile de apel, de &urtea ilitară de (pel i de 9ec ia penalăț ș ț a instan ei supreme.ț

5.3. Ti+'la#ii $#e)+'l'i $e a $ecla#a a)elPotrivit art. <46 &. proc. pen., pot face apel

8 procurorul Procurorul poate declara apel at%t cu privire la latura penală, c%t şi cu privire la laturacivilă. Pe latură penală, procurorul poate formula apelul indiferent de solu ia pronun ată deț ț

prima instan ă ' de condamnare, de ac7itare sau de încetare a procesului penal. (stfel, apelulț

declarat de procuror poate fi at%t în favoarea, c%t i în defavoarea inculpatului. Bn ceea ceș

prive te latura civilă, procurorul poate declara apel c7iar i în situa ia în care ac iunea civilăș ș ț ț

nu a fost e)ercitată din oficiu. otodată, apelul procurorului pe latură civilă nu estecondi ionat în vreun fel de declararea apelului de către partea civilă.ț

8 inculpatul +nculpatul poate declara apel cu privire la latura penală şi latura civilă a cauzei.

+nculpatul poate declara apel indiferent de solu ia pronun ată de prima instan ă. (stfel,ț ț ț

<43(.!?. ?orincz ' Drept procesual penal. Curs universitar , /ditura 0niversul uridic,2ucure ti, 3411, pag. <16.ș

<AA



inculpatul poate declara apel c7iar împotriva solu iei favorabile pronun ate de instan a de fondț ț ț

! prin care s!a dispus ac7itarea sau încetarea procesului penal !, solicit%nd sc7imbareatemeiurilor care au stat la baza ac7itării sau încetării procesului penal, dacă prin aceasta î iș

creează o situa ie mai bună.ț

+nculpatul poate declara apel personal, prin reprezentant legal sau prin avocat. Pentru

inculpat apelul poate fi declarat i de către so ul acestuia.ș ț8 partea civilă(pelul păr ii civile poate să privească at%t latura penală, c%t şi latura civilă i poate fiț ș

e)ercitat personal, de către reprezentantul legal sau de către avocat.8 partea responsabilă civilmente

Partea responsabilă civilmente poate declara apel referitor la latura civilă. Bn ceea ce priveşte latura penală, partea responsabilă civilmente poate declara apel numai în măsura încare soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă.

Pentru partea responsabilă civilmente poate declara apel i reprezentantul legal sauș

avocatul.8 persoana vătămată

Persoana vătămată poate declara apel numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei.Persoana vătămată poate declara apel indiferent dacă solu ia atacată este de ac7itare, deț

încetare a procesului penal sau de condamnare. (pelul persoanei vătămte nu poate privi laturacivilă a cauzei dec%t în situa ia în care aceasta s!a constituit parte civilă în cauză.ț

Persoana vătămată poate declara apel personal, prin reprezentant legal sau prin avocat.8 martorul, e/pertul, interpretul +i avocatul

artorul, e)pertul, interpretul sau avocatul pot declara apel, însă numai în ceea ce priveşte c7eltuielile judiciare, indemnizaţiile cuvenite acestora şi amenzile judiciare aplicate./ste inadmisibil apelul declarat de către martor, e)pert, interpret sau avocat împotriva moduluide solu ionare a laturii penale sau civile a cauzei. Bn acest caz, avocatul declară apelul în numeț

propriu, i nu ca reprezentant al unei persoane pe care o reprezintă.ș

(pelul poate fi declarat personal sau prin reprezentant legal ori avocat.! orice persoană fiică ori uridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate

nemilocit printr8o măsură sau printr8un act al instan$ei Orice persoană fizică sau juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate printr!o

măsură sau act al instan ei poate declara apel, însă numai în ceea ce priveşte dispoziţiile careț

au provocat asemenea vătămare. +nteresul vătămat prin actul sau măsura instan ei poate fiț

material sau moral. (stfel, de e)., poate face apel persoana care este, împreună cu inculpatul,coproprietar al unui bun pe care inculpatul a fost obligat să îl predea păr ii civile #interesț

material$ sau persoana al cărui nume a fost inserat din gre eală în 7otăr%rea ce urmează să fieș

afi ată sau difuzată prin intermediul presei scrise #interes moral$.ș <48 (pelul acestor persoanenu poate să privească fondul cauzei, respectiv solu iile pronun ate pe latura penală sau civilă aț ț

cauzei.

(pelul poate fi declarat personal, de către reprezentantul legal ori de către avocat.

5.4. Te#-en'l $e a)el. Re)'ne#ea 2n +e#-en

(pelul poate fi declarat în intervalul de timp deteminat de lege, care este de 14 zile,dacă legea nu dispune altfel.

ermenul de apel este un termen procedural, calculat pe zile libere, la calcularea căruianu se socote te nici ziua în care începe să curgă, nici ziua la care se împline te. ermenulș ș deapel este un termen peremptoriu, titularul dreptului de apel put%nd să formuleze calea de atacîn intervalul de timp prevăzut de lege. -ee)ercitarea apelului în termenul prevăzut de lege areca afect decăderea titularului din dreptul de a mai declara apel.

<48 (. arafiu ' op. cit., pag. <1>.

<A>



ermenul de 14 zile de declarare a apelului începe să curgă de la momente diferite înfunc ie de titularul căii de atac #art. <14 &. proc. pen.$ț

! pentru procuror, persoana vătămată şi părţi, termenul de apel începe să curgă de lacomunicarea copiei minutei"

! în cazul persoanelor ale căror drepturi au fost vătămate nemijlocit printr!o măsură sau act

al instan ei, termenul de apel curge de la data la care acesteaț au aflat despre actul saumăsura care a provocat vătămarea.artorul, e)pertul, interpretul i avocatul pot declara apel de îndată dupăș pronunţarea

înc7eierii prin care s!a dispus asupra c7eltuielilor judiciare, indemnizaţiilor şi amenzilor judiciare şi cel mai t%rziu în 14 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s!a soluţionat cauza.Cezultă că termenul de apel în cazul martorului, e)pertului, interpretului sau avocatului estevariabil, fiind cuprins între un moment ini ial #data la care s!a pronun at înc7eierea prin careț ț

s!a dispus asupra c7eltuielilor judiciare, indemniza iilor i amenzilor judiciare$ i un momentț ș ș

final #14 zile de la pronun area sentin ei prin care s!a solu ionat cauza$.ț ț ț

( a cum arătam, pentru a evita respingerea apelului ca tardiv formulat, titularulș

dreptului de apel este obligat să respecte termenul prevăzut de lege pentru declararea apelului.

otu i, acesta va fiș repus n termenul de apel dacă dovede te că a fost împiedicat să declareșapel în termen din motive temeinice.

(stfel, potrivit art. <11 alin. #1$ &. proc. pen., apelul declarat după e)pirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată căînt%rzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcutăîn cel mult 14 zile de la încetarea acesteia.

Cezultă că repunerea în termen se dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativurmătoarele condi iiț

! înt%rzierea declarării apelului a fost determinată de o cauză temeinică" cauzatemeinică de împiedicare trebuie să nu fie imputabilă titularului apelului i trebuieș

dovedită.! cererea de apel a fost făcută în cel mult 14 zile de la încetarea cauzei de împiedicare.

Hotăr%rea atacată este definitivă p%nă la momentul în care instanţa de apel admitecererea de repunere în termen.

P%nă la soluţionarea repunerii în termen, instanţa de apel poate suspenda e)ecutarea7otăr%rii atacate.

Dispozi iile referitoare la repunerea în termen nu se aplică în situaţia persoaneiț

condamnate în lipsă, aceasta put%nd solicita redesc7iderea procesului penal.

5.5. Decla#a#ea i -o+ia#ea a)el'l'i. Ren'n a#ea la a)el. Re+#age#ea a)el'l'iș ț(pelul se declară numai printr!o cerere scrisă care trebuie să îndeplinească cerin eleț

prevăzute de art. <13 &. proc. pen.(stfel, cererea de apel trebuie să conţină următoarele! numărul dosarului, data şi numărul sentinţei sau înc7eierii atacate"! denumirea instanţei care a pronunţat 7otăr%rea atacată"! numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul, reşedinţa sau

locuinţa celui care declară apelul"! semnătura persoanei care declară apelul.

&ererea de apel trebuie semnată de persoana care declară apelul. Pentru persoana carenu poate să semneze, cererea va fi atestată de un grefier de la instanţa a cărei 7otăr%re se atacăsau de avocat.

Bn cazul în care cererea de apel a fost depusă nesemnată sau neatestată, ea poate fi

confirmată în instanţă de parte ori de reprezentantul ei la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită.

<A5



(pelul trebuie motivat n scris, arăt%ndu!se motivele de fapt şi de drept pe care seîntemeiază.

&ererea de apel se depune la instanţa a cărei 7otăr%re se atacă. Persoana care se află înstare de deţinere poate depune cererea de apel şi la administraţia locului de deţinere.

&ererea de apel înregistrată ori atestată de grefier sau de avocat ori procesul!verbal

întocmit de administraţia locului de deţinere se înaintează de îndată instanţei a cărei 7otăr%reeste atacată.

Aenun$area la apel

Cenun area la apel reprezintă actul procesual prin care persoana vătămată sau păr ileț ț

declară e)pres că nu vor e)ercita calea de atac a apelului.Potrivit art. <1< alin. #1$ &. proc. pen., pot renun a la apel persoana vătămată i păr ile.ț ș ț

Procurorul sau ceilal i titulari ai dreptului de a declara apel nu au posibilitatea de a renun a laț ț

apel.Cenun area la apel se poate face după pronun area 7otăr%rii i p%nă la e)pirareaț ț ș

termenului de apel i poate interveni doar în absen a unui apel declarat deja de către persoanaș țvătămată sau partea care renun ă.ț

(supra renunţării, cu e)cepţia apelului care priveşte latura civilă a cauzei, se poatereveni înăuntrul termenului pentru declararea apelului. (supra renun ării la apelul pe laturăț

civilă nu se mai poate reveni, astfel că, la momentul renun ării, 7otăr%rea instan ei de fondț ț

devine definitivă în ceea ce prive te latura civilă, put%nd fi pusă în e)ecutare.ș

Cenunţarea sau revenirea asupra renunţării poate să fie făcută personal sau prin mandatar cu mandat special.

Aetragerea apelului

Cetragerea apelului reprezintă actul procesual prin care este retras apelul declarat de procuror, persoana vătămată sau o parte din procesul penal. Cetragerea apelului implicăe)isten a unui apel declarat anterior.ț

Potrivit art. <1A &. proc. pen., p%nă la înc7iderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat.

Cetragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr!o declaraţie atestată sau consemnată într!un proces!verbal de către administraţia locului de deţinere.

Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei 7otăr%re a fost atacată, fie lainstanţa de apel.

Ceprezentanţii legali pot retrage apelul, cu respectarea, în ceea ce priveşte latura civilă,a condiţiilor prevăzute de legea civilă. +nculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul său legal.

(pelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierar7ic superior. (peluldeclarat de procuror şi retras poate fi însuşit de partea în favoarea căreia a fost declarat.

5.7. Efec+ele a)el'l'iA. Efec+'l "'")en"i al a)el'l'i

in%nd cont de faptul că apelul presupune ca instan a superioară să verifice 7otăr%reaȚ ț

primei instan e sub aspectul legalită ii i temeiniciei, p%nă la solu ionarea apelului 7otăr%reaț ț ș ț

atacată nu devine definitivă, neput%nd fi pusă în e)ecutare.

<A=



(pelul declarat în termen este suspensiv de e)ecutare, at%t în ceea ce priveşte latura penală, c%t şi în ceea ce priveşte latura civilă, în afară de cazul c%nd legea dispune altfel #art.<1> &. proc. pen.$.

(stfel, în marea majoritate a cazurilor, apelul are efect suspensiv. /)istă i uneleș

situa ii prevăzute de lege în care apelul nu are efect suspensiv, cum ar fiț cazul repunerii în

termenul de apel, c%nd suspendarea 7otăt%rii atacate este lăsată la aprecierea instan ei de apel.ț

B. Efec+'l $eol'+i al a)el'l'i

Dat fiind că apelul nu este o etapă obligatorie în desfă urarea procesului penal,ș

instan a de apel nu judecă din oficiu toate cauzele ce au fost solu ionate de către instan a deț ț ț

fond, ci doar acele cauze pentru care titularii dreptului la apel au formulat cerere de apel,învestind prin aceasta instan a de apel cu judecarea cauzei.ț

/fectul devolutiv al apelului constă în transmiterea de la prima instan ă la instan a deț ț

apel a cauzei, urm%nd ca instan a de apel să judece din nou cauza.ț

Bn principiu, apelul are un efect devolutiv integral, instan a de apel fiind obligată săț

e)amineze cauza sub toate aspectele de fapt i de drept, verific%nd legalitatea i temeiniciaș șsentin ei fără a se limita la motivele invocate de apelant.ț

otu i, efectul devolutiv poate fi limitat, instan a judec%nd apelulș ț

! numai cu privire la persoana care l!a declarat #de e)., o parte poate apelasentin a numai cu privire la situa ia sa personală, nu i a celorlalte păr i dinț ț ș ț

proces$"! numai cu privire la persoana la care se referă declara ia de apel #de e).,ț

procurorul declară apel numai cu privire la solu ia de ac7itare a unuia dintreț

inculpa i, nu i a celorlal i inculpa i$"ț ș ț ț

! numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces #de e)., persoanavătămată poate declara apel numai cu privire la latura penală a cauzei, în timpce inculpatul poate declara apel at%t cu privire la latura penală, c%t i la ceaș

civilă$.

C. Neag#aa#ea "i+'a iei 2n )#o)#i'l a)elț?egea stabile te că instanţa de apel, soluţion%nd cauza, nu poate crea o situaţie maiș

grea pentru cel care a declarat apel. De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoareaunei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia #art. <1= &. proc. pen.$.

(cest efect al apelului este cunoscut i sub denumirea deș non reformatio in peius i î iș ș

găse te justificarea în aceea că titularul dreptului de a declara apel nu trebuie să fie st%njenit înș

a declara apel prin temerea că în calea de atac i s!ar putea crea o situa ie mai grea dec%t cea peț

care o are în urma solu ionării cauzei de către prima instan ă.ț țrebuie spus că acest efect al apelului func ionează c%nd partea este singuț rul titular carea declarat apel sau este singurul titular căruia i s!a admis apelul. (stfel, de e)emplu, dacăinculpatul a declarat apel dar, în acela i timp, i procurorul a declarat apel în defavoareaș ș

inculpatului, apelul procurorului fiind admis iar al inculpatului fiind respins, regula nonreformatio in peius nu mai func ionează.ț

D. Efec+'l e+en"i al a)el'l'i/fectul e)tensiv al apelului constă în posibilitatea ca această cale de atac folosită de o

parte din proces să se răsfr%ngă asupra tuturor păr ilor care apar in aceluia i grup procesualț ț ș

#alcătuind a a!numitulș consortium litis$.<4<

<4<(.!?. ?orincz ' op. cit ., pag. <8A.

<A6



(stfel, potrivit art. <16 &. proc. pen., instanţa de apel e)aminează cauza prin e)tindereşi cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, put%nd 7otărî şi în

privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea.e)tul se referă la păr i care au aceea i calitate în proces sau care au un interes comunț ș

cu partea care a declarat apel. /fectul e)tensiv al apelului nu se poate răsfr%nge asupra păr ilor ț

cu interese contrare, întruc%t acestora li s!ar crea o situa ie mai grea, lucru nepermis de lege.țPrin acest efect al căii de atac se urmăre te pronun area unor 7otăr%ri ec7itabileș ț fa ă deț

toate păr ile care apar in aceluia i grup procesual, indiferent dacă unele dintre aceastea auț ț ș

declarat apel, iar altele nu.

5.8. >'$eca#ea a)el'l'iudecata apelului se desfă oară, în general după acelea i reguli ca i judecata în primăș ș ș

instan ă. (rt. <34 alin. #11$ &. proc. pen. prevede că la judecarea apelului se aplică regulile deț

la judecata în fond, în măsura în care în titlul destinat apelului din &odul de procedură penalănu e)istă dispozi ii contrare.ț

&a i în cazul judecă ii în primă instan ă, e)istă o etapă premergătoare, urmată deș ț ț

edin a de judecată propriu!zisă i, apoi, de solu ionarea apelului.ș ț ș ț

A. 0,"'#i )#e-e#g,+oa#eăsurile premergătoare judecării apelului sunt asemănătoare celor luate în cazul

judecării cauzei în primă instan ăț

! se desemnează aleatoriu completul de judecată i se fi)ează termenulș de judecată"! se citează păr ile i persoana vătămată"ț ș

! se iau măsuri pentru asigurarea apărării"! se iau măsuri pentru asigurarea prezen ei obligatorii a inculpatului atunci c%ndț

acesta se află în stare de de inere"ț

! se întocme te lista de edin ă i se afi ează.ș ș ț ș ș

B. e$in a $e /'$eca+,Ș ț

( a cum arătam, la judecarea apelului se aplică regulile de la judecata în fond i uneleș ș

dispozi ii specifice.ț

Bn privin a participan ilor la judecarea apelului se prevede e)pres că participareaț ț

procurorului este obligatorie. De asemenea, prezen a inculpatului este obligatorie atunciț

acesta se află în stare de deţinere, judecata apelului neput%nd avea loc dec%t în prezen a sa.ț

Ceferitor la desfă urarea judecării apelului, legea prevede că, atunci c%ndș apelul este înstare de judecată, preşedintele completului dă cuv%ntul apelantului, apoi intimatului şi la final

procurorului. Dacă între apelurile declarate se află şi apelul procurorului, primul cuv%nt îl are

acesta. +nstanţa de apel procedează la ascultarea inculpatului, c%nd aceasta este posibilă, potrivit regulilor de la judecata în fond. +nstan a este obligată să îl audieze pe inculpat,ț

indiferent dacă acesta a fost audiat în fa a instan ei de fond.ț ț

+nstanţa de apel poate readministra probele administrate la prima instanţă şi poateadministra probe noi.

Procurorul şi părţile au dreptul la replică cu privire la c7estiunile noi ivite cu ocaziadezbaterilor.

&a i înș cazul judecă ii în primă instan ă, inculpatului i se acordă ultimul cuv%nt.ț ț

+nstanţa verifică 7otăr%rea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarulcauzei, precum şi a oricăror probe administrate în faţa instanţei de apel.

C. =ol' iile la /'$eca+a 2n a)elț

<>4



Bn vederea soluţionării apelului, instanţa, motivat, poate da o nouă apreciere probelor.+nstanţa trebuie să analizeze sentin a atacată sub aspectul legalită ii i temeiniciei i săț ț ș ș

se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate.Bn urma judecării apelului, instan a poate să pronun e respingerea apelului sauț ț

admiterea apelului.

Aespingerea apelului

(pelul poate fi respins ca tardiv, ca inadmisibil sau ca nefondat.(pelul este respins ca tardiv atunci c%nd a fost declarat după e)pirarea termenului

prevăzut de lege i nu e)istă o cauză temeinică de împiedicare care să justifice repunerea înș

termenul de apel.(pelul este respins ca inadmisibil în două situa ii a$ c%nd a fost declarat de o persoanăț

care nu are calitatea de a declara apel sau care a depă it limitele voca iei de a declara apel iș ț ș b$ c%nd a fost declarat împotriva unei 7otăr%ri care nu putea fi atacată cu apel.

(pelul va fi respins ca nefondat atunci c%nd instan a de apel constată că 7otăr%reaț

primei instan e este legală i temeinică.ț ș+nstan a de apel, resping%nd apelul, men ine 7otarărea atacată.ț ț

@dmiterea apelului

(dmi %nd apelul, instan a de apel va desfiin a 7otăr%rea primei instan e i vaț ț ț ț ș proceda la onouă judecată sau va trimite cauza spre rejudecare la instan a a căreiț 7otăr%re a fost desfiin atățori la instan a competentă #art. <31 pct. 3 &. proc. pen.$.ț

(dmi %nd apelul i desfiin %nd 7otăr%rea primei instan e, instan a de apelț ș ț ț ț trebuie să inățseama de limitele dispoziţiilor privind efectul devolutiv şi e)tensiv al apelului ^art. <38 alin#1$ &. proc. pen._.

Desfiin area 7otăr%rii primei instan e poate fi totală sau par ială. Desfiin area esteț ț ț ț totalăatunci c%nd prive te întreaga sentin ă. Desfiin area esteș ț ț par ialăț atunci c%nd 7otăr%rea estedesfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în ceea ce priveşte latura

penală sau civilă.=olu iileț posibile în caz de admitere a apelului sunt

a$ instan a admite apelul, desfiinţează sentinţa primei instanţe şi pronunţă o nouă 7otăr%reț proced%nd potrivit regulilor referitoare la soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile la judecata înfond" instan a de apel procedează astfelț atunci c%nd apreciază că instan a de fond a pronun at oț ț7otăr%re netemeinică sau nelegală"

b$ instan a admite apelul, desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de cătreținstanţa a cărei 7otăr%re a fost desfiinţată atunci c%nd

! judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate"

! judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi care, legal citată, afost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre aceastăimposibilitate, invocată de acea parte"

! c%nd e)istă vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu e)cepţia cazului denecompetenţă #în acest caz se dispune rejudecarea de către instanţa competentă$"

c$ instan a admite apelul, desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecareaț de cătreinstanţa competentă" instan a de apel procedează astfel atunci c%nd 7otăr%rea primei instan e aț țfost dată cu nerespectarea dispozi iilor privind competen a materială sau personală, atunciț țc%nd judecata a fost efectuată de o instan ă inferioară celei legal competente.ț

D. C(e"+i'nile co-)le-en+a#ePotrivit art. <33 &. proc. pen., instanţa, deliber%nd asupra apelului, face, atunci c%nd

este cazul, aplicarea dispoziţiilor privitoare la reluarea dezbaterilor şi a celor privind rezolvarea

<>1



acţiunii civile, măsurile asigurătorii, c7eltuielile judiciare şi orice alte aspecte de care depindesoluţionarea completă a apelului.

De asemenea, instanţa de apel verifică dacă s!a făcut o justă aplicare de către primainstanţă a dispoziţiilor privitoare la deducerea duratei reţinerii, arestării preventive, arestului ladomiciliu sau internării medicale şi adaugă, dacă este cazul, timpul de arestare scurs după

pronunţarea 7otăr%rii atacate cu apel.E. Conţin'+'l $eci*iei in"+anţei $e a)el

+nstan a de apel solu ionează cauzele prin decizie.ț ț

&on inutul deciziei este structurat în trei păr i partea introductivă, e)punerea iț ț șdispozitivul.

Bn partea introductivă trebuie să fie cuprinse men iunile prevăzute laț art. <43 &. proc. pen. pentru sentin a primei instan e.ț ț

E/punerea cuprinde temeiurile de fapt i de drept care au dus la respingerea saușadmiterea apelului precum i temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre solu iile peș țcare instan a de apel le poate pronun a.ț ț

Dispoitivul cuprinde soluţia dată de instanţa de apel, data pronunţării deciziei şimenţiunea că pronunţarea s!a făcut în şedinţă publică.

Bn cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv sau de arest la domiciliu,în e)punere şi dispozitiv trebuie să se arate timpul care se deduce din pedeapsă.

Bn situa ia în care instan a de apel a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care esteț țultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să îşi reia cursul, în cazcontrar toate actele procedurale fiind desfiinţate de drept.

Decizia instanţei de apel se comunică procurorului, părţilor, persoanei vătămate şiadministraţiei locului de deţinere.

7. Con+e"+a ia 2n an'la#eț

&ontesta ia în anulare reprezintă acea cale de atac e)traordinară care se poate e)ercitațîmpotriva 7otăr%rilor definitive ce con in erori de drept.ț

&ontesta ia în anulare se poate e)ercita doar împotriva 7otăr%rilor judecătore tiț ș

definitive prin care s!a rezolvat fondul cauzei, fără a avea importan ă dacă sunt 7otăr%riț

pronun ate în prima instan ă sau în apel, cu e)cep ia cazului prevăzut de art. <3> lit. a$ &.ț ț ț

proc. pen., c%nd contesta ia în anulare poate fi e)ercitată numai împotriva 7otăr%rilor ț

pronun ate la instan a de apel.ț ț

7.1. Ca*'#ile $e con+e"+a ie 2n an'la#eț&azurile în care se poate face contestaţie în anulare sunt e)pres i limitativ de &odulș

de procedură penală fapt ce constituie o garan ie că această cale de atac nu va deveni oț

posibilitate la îndem%na oricui i oric%nd de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producăș7otăr%rile judecătore ti definitive.ș <4A

(stfel, potrivit art. <3> &. proc. pen., se poate face contesta ie în anulare în următoareț

cazuria$ c'nd udecata n apel a avut loc fără citarea legală a unei păr$i sau c'nd, de+i legal citată, a

fost n imposibilitate de a se preenta +i de a n+tiin$a instan$a despre această imposibilitate"(cest caz include două ipoteei. judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei păr i.ț

9e poate invoca acest caz de contesta ie în anulare atunci c%nd, la judecata în apel, auț

fost încălcate dispozi iile art. <34 alin. #1$ i #3$ &. proc. pen. potrivit cărora judecarea păr ilor ț ș ț

se face cu citarea păr ilor i a persoanei vătămate i, respectiv, judecarea apelului nu poateț ș ș

avea loc dec%t în prezen a inculpatului, c%nd acesta se află în stare de de inere.ț ț

<4A +. -eagu ' 4ratat..., p. sp., pag. <1A.

<>3



otodată, prezen a inculpatului aflat în stare de de inere la judecată este obligatorie, cuț ț

e)cep ia cazului c%nd acesta a solicitat judecarea în lipsă. Bncălcarea dispozi iilor privindț ț

participarea inculpatului aflat în stare de de inere la judecată este sanc ionată cu nulitateaț ț

absolută, potrivit art. 3=1 alin. #1$ lit. e$ &. proc. pen.

f) c'nd udecata a avut loc n lipsa avocatului, c'nd asisten$a uridică a inculpatului eraobligatorie, potrivit legii.(cest caz de contesta ie în anulare prive te doar asisten a juridică obligatorie aț ș ț

inculpatului, nu i a altor păr i sau a persoanei vătămate. Bncălcarea dispozi iilor privindș ț ț

asisten a juridică obligatorie a inculpatului este sanc ionată cu nulitatea absolută ^art. 3=1 alin.ț ț

#1$ lit. f$ &. proc. pen._.

g) c'nd +edin$a de udecată nu a fost publică, n afară de caurile c'nd legea prevede altfel.&azul de contesta ie în anulare prive te situa ia în care au fost încălcate dispozi iileț ș ț ț

referitoare la publicitatea edin ei de judecată, încălcare sanc ionată cu nulitate absolutăș ț ț

potrivit art. 3=1 alin. #1$ lit. c$ &. proc. pen.

-) c'nd instan$a nu a procedat la audierea inculpatului preent, dacă audierea era legal posibilă.

(udierea inculpatului este obligatorie at%t în primă instan ă, c%t i în apel, cu e)cep iaț ș ț

cazului c%nd audierea nu este posibilă sau atunci c%nd inculpatul nu dore te să fie audiat,ș

invoc%nd dreptul la tăcere.

i) c'nd mpotriva unei persoane s8au pronun$at două -otăr'ri definitive pentru aceea+i faptă.Pentru invocarea acestui caz de contesta ie în anulare trebuie să e)iste două 7otăr%riț

definitive prin care aceea i persoană să fi fost judecată pentru aceea i faptă, caz în care cea deș ș

a doua 7otăr%re a fost pronun ată cu încălcarea autorită ii de lucru judecat a primei 7otăr%ri. Bnț ț

această situa ie, cea de a doua 7otăr%re s!a pronun at cu încălcarea dispozi iilor art. 1> alin. #1$ț ț țlit. i$ &. proc. pen. privind imposibilitatea punerii în mi care i e)ercitării ac iunii penaleș ș ț

atunci c%nd e)istă autoritate de lucru judecat. &ontesta ia în anulare se îndreaptă în modț

obligatoriu împotriva celei de a doua 7otăr%ri pronun ate, cel care e)ercită calea de atacț

neav%nd posibilitatea op iunii între cele două 7otăr%ri pronun ate.ț ț

7.!. Ce#e#ea $e con+e"+a ie 2n an'la#eț

&ontesta ia în anulare trebuie formulată printr!oț cerere scrisă în care contestatorultrebuie să arate cazurile de contestaţie pe care le invocă, precum şi motivele aduse în sprijinulacestora.

7.. Ti+'la#ii con+e"+a iei 2n an'la#eț&ontestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, de persoana vătămată sau

de către procuror ^art. <35 alin. #1$ &. proc. pen._.

7.3. Te#-en'l $e con+e"+a ie 2n an'la#ețermenul de introducere a contestaţiei în anulare este de 14 zile de la data c%nd

persoana împotriva căreia se face e)ecutarea a luat cunoştinţă de 7otăr%rea a cărei anulare secere, cu e)cep ia cazului prevăzut de art. <3> lit. b$ ' c%nd inculpatulț a fost condamnat, deşie)istau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal ', c%nd contesta ia în anulareț

poate fi introdusă oric%nd.

7.4. In"+an a co-)e+en+, ", /'$ece con+e"+a ia 2n an'la#eț ț

<><



Potrivit art. <36 &. proc. pen., contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat 7otăr%rea a cărei anulare se cere. Bn cazul în care se invocă autoritatea de lucru judecat, contestaţia în anulare se introduce la instanţa la care a rămas definitivă ultima7otăr%re.

7.5. P#oce$'#a $e /'$eca+, a con+e"+a iei 2n an'la#ețProcedura de judecată a contesta iei în anulare se realizează în două etapeț admiterea n

principiu iș udecata propriu8isă.P%nă la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa sesizată, lu%nd concluziile

procurorului, poate suspenda e)ecutarea 7otăr%rii a cărei anulare se cere #art. <84 &. proc. pen.$. +nstan a apreciază în privin a suspendării e)ecutării a căreiț ț anulare se cere în func ie deț

cazul de contesta ie invocat i de probele invocate.ț ș

A. A$-i+e#ea 2n )#inci)i'(dmiterea în principiu reprezintă o fază anterioară judecării propriu!zise a contesta ieiț

în anulare i este obligatorie.ș

Bn cadrul acestei etape nu se face o analiză a temeiniciei contesta iei în anulare, ci oțverificare a îndeplinirii condi iilor prevăzute de lege pentru formularea căii de atac.ț (dmitereaîn principiu este o etapă necontradictorie, e)amin%ndu!se în camera de consiliu, fără citarea

părţilor, potrivit art. <81 alin. #1$ &. proc. pen. Participarea procurorului este obligatorie.?a admiterea în principiu instanţa analizează dacă sunt îndeplinite cumulativ

următoarele condi iiț

! cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege"! cererea de contesta ie în anulare este făcută de titularii prevăzu i de lege"ț ț

! contesta ia în anulare prive te o 7otăr%re definitivă"ț ș

! motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. <3> &.

proc. pen."! dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.&onstat%nd îndeplinite aceste condi iiț , instan a va admite în principiu contestaţia şi vaț

dispune citarea părţilor interesate. Bn cazul în care condi iile nu sunt îndeplinite, instan a vaț ț

respinge contesta ia ca inadmisibilă.ț

B. P#oce$'#a $e /'$eca#eDupă admiterea în principiu a contesta iei, instan a fi)ează termenul de judecată iț ț ș

citează păr ile interesate. Bn situa ia în care prin contestaţia în anulare se invocă autoritatea deț ț

lucru judecat, judecarea contestaţiei se face cu citarea părţilor interesate în cauza în care s!a pronunţat ultima 7otăr%re. Participarea procurorului este obligatorie. udecarea contestaţiei în

anulare nu poate avea loc dec%t în prezenţa inculpatului, c%nd acesta se află în stare dedeţinere.

?a termenul fi)at pentru judecarea contestaţiei în anulare, instanţa ascultă părţile şiconcluziile procurorului.

Dacă, după e)aminarea motivelor invocate, aprecierea probelor i ascultareaș păr ilor iț ș

a procurorului, instan a găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţeazăț prin decizie 7otăr%rea acărei anulare se cere şi procedează fie de îndată, fie acord%nd un termen, după caz, larejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare.

Bn situa ia contesta iei întemeiate pe cazul prevăzut la art. <3> lit. i$ &. proc. pen. #c%ndț ț

se invocă autoritatea de lucru judecat$ instanţa, ascult%nd părţile şi concluziile procurorului,

dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie sau, după caz, prin sentinţă

<>A



ultima 7otăr%re sau acea parte din ultima 7otăr%re cu privire la care e)istă autoritate de lucru judecat.

9entinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel estedefinitivă.

8. P#oce$'#a #eabili+,#iiCeabilitarea este o cauză care înlătură consecin ele condamnării, reprezent%ndț

mijlocul legal de încetare a consecin elor juridice care decurg dintr!o condamnare sau caleaț

legală prin care fo tii condamna i se reintegrează pe plan juridic în societate.ș ț <45

Ceabilitarea poate fi de drept sau judecătorească.

8.1. Reabili+a#ea $e $#e)+Bn cazul persoanei fiice, în conformitate cu dispozi iile art. 1>A &. pen,ț reabilitarea are

loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa înc7isorii care nu depă e teș ș

3 ani sau la pedeapsa înc7isorii a cărei e)ecutare a fost suspendată sub supraveg7ere, dacă îndecurs de 8 ani condamnatul nu a săv%r it o altă infrac iune.ș ț

Bn conformitate cu art. A3= alin. #1$ &. proc. pen., la împlinirea termenului de 8 ani prevăzut la art. 1>A din &odul penal, dacă persoana condamnată nu a mai săv%rşit o altăinfracţiune, autoritatea care ţine evidenţa cazierului judiciar va şterge din oficiu menţiunile

privind pedeapsa aplicată condamnatului.Potrivit art. 1A4 &. pen., reabilitarea de drept a persoanei uridice are loc de drept

dacă, în decurs de 8 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementară a foste)ecutată sau considerată ca e)ecutată, aceasta nu a mai săv%r it infrac iuni.ș ț

?a împlinirea termenului de 8 ani, dacă persoana condamnată nu a mai săv%rşit o altăinfracţiune, organul care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organul care a înregistrat

persoana juridică vor şterge din oficiu menţiunile privind pedeapsa aplicată persoanei juridice

^art. A3= alin. #3$ &. proc. pen._.(tunci c%nd, indiferent de motiv, men iunile din cazierul judiciar nu au fost terse dinț ș

oficiu, cel interesat se poate adresa instan ei care a judecat în primă instanţă cauza în care s!aț

pronunţat condamnarea sau instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază ori încare a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.+nstan a va fi inută să verifice doar dacă termenul prevăzut de lege este împlinit, iar în cazț ț

afirmativ, reabilitarea va interveni de la data împlinirii termenului de reabilitare i nu de laș

data răm%nerii definitive a 7otăr%rii judecătore ti.ș

8.!. Reabili+a#ea /'$ec,+o#ea"c,9pre deosebire de reabilitarea de drept, reabilitarea judecătorească nu intervine prin

simpla îndeplinire a condi iilor prevăzute de lege, ci ea intervineț la cerere, fiind nevoie caîndeplinirea condi iilor prevăzute de lege să fie constatată de instan a judecătorească.ț ț

Ceabilitarea judecătorească se dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condi iiț

a) condamnatul nu a săv'r it o altă infrac iune n termenul de reabilitare.ș ț

ermenele de reabilitare judecătorească sunt următoarele! < ani, în cazul condamnării la pedeapsa înc7isorii mai mare de 3 ani, dar care nu

depă e te A ani"ș ș

! A ani, în cazul condamnării la pedeapsa înc7isorii mai mare de A ani, dar care nudepă e te 14 ani"ș ș

! 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa înc7isorii mai mare de 14 ani sau în cazul pedepsei deten iunii pe via ă, comutată sau înlocuită cu pedeapsa înc7isorii"ț ț

<45(. &ri u 'ș op. cit ., pag. 511.

<>>



! 14 ani, în cazul condamnării la pedeapsa deten iunii pe via ă, considerată e)ecutată caț ț

urmare a gra ierii, a împlinirii termenului de prescrip ie a e)ecutării pedepsei sau aț ț

liberării condi ionate.ț

b$ condamnatul a ac-itat integral c-eltuielile de udecată i i8a ndeplinit ș ș

obliga iile civile stabilite prin -otărărea de condamnareț , în afară de cazul c%nd

acesta dovede te că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau c%nd parteașcivilă a renun at la despăgubiri.ț

A. Ce#e#ea $e #eabili+a#e4itularii cererii de reabilitare judecătorească sunt, potrivit art. A84 alin. #1$ &. proc. pen.,

condamnatul, iar după moartea acestuia, soţul sau rudele apropiate. 9oţul sau rudele apropiate potcontinua procedura de reabilitare pornită anterior decesului.

&ererea de reabilitare trebuie să cuprindă următoarele men iuniț

a. adresa condamnatului, iar c%nd cererea este făcută de altă persoană, adresa acesteia" b. condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi fapta pentru care a fost pronunţată acea

condamnare"

c. localităţile unde condamnatul a locuit şi locurile de muncă din tot intervalul de timp de lae)ecutarea pedepsei şi p%nă la introducerea cererii, iar în cazul c%nd e)ecutarea pedepsei a fost

prescrisă, de la data răm%nerii definitive a 7otăr%rii şi p%nă la introducerea cererii"d. temeiurile cererii"e. indicaţii utile pentru identificarea dosarului şi orice alte date pentru soluţionarea cererii.

?a cerere se ane)ează actele din care reiese că sunt îndeplinite condiţiile reabilitării.

B. >'$eca#ea ce#e#ii $e #eabili+a#e Instan a competentăț

Competen aț de a se pronunţa asupra reabilitării judecătoreşti apar ine fie instanţeiț care a judecat în primă instanţă cauza în care s!a pronunţat condamnarea pentru care se cerereabilitarea, fie instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sauîn care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate #art.A36 &. proc. pen.$.

/ste vorba de o competen ă alternativă, condamnatul put%nd opta între instan eleț ț

competente potrivit te)tului legal.

ăsurile premergătoare

După primirea cererii de reabilitare se fi)ează termenul i se dispune citarea persoaneiș

care a solicitat reabilitarea şi a persoanelor a căror ascultare instanţa o consideră necesară.

otodată, se iau măsuri pentru aducerea dosarului în care s!a pronunţat condamnarea şi sesolicită copia fişei cazierului judiciar al condamnatului.

Aespingerea cererii pentru nendeplinirea condi$iilor de formă +i fond

Bn vederea solu ionării cererii de reabilitare judecătorească instan a trebuie să verificeț ț

dacă sunt îndeplinite condi iile de formă i de fond.ț ș

Potrivit art. A83 alin. #1$ &. proc. pen., cererea de reabilitare se respinge pentruneîndeplinirea condiţiilor de formă şi fond în următoarele cazuri

a. a fost introdusă înainte de termenul legal" b. nu este men ionată adresa condamnatului sau a persoanei care a formulat cererea iț ș

petiţionarul nu s!a prezentat la termenul de înfăţişare"

<>5



c. lipseşte vreuna dintre menţiunile prevăzute la art. A84 alin. #8$ lit. b$!e$ şi petiţionarul nu acompletat cererea la termenul de înfăţişare şi nici la termenul ce i s!a acordat în vedereacompletării.

Bn cazul prevăzut la lit. a$, cererea poate fi repetată după împlinirea termenului legal,iar în cazurile prevăzute la lit. b$ şi c$, oric%nd.

Bn cazul prescripţiei e)ecutării pedepsei, nu poate depune cerere de reabilitare persoana prevăzută la art. A84 alin. #1$ &. proc. pen., dacă lipsa e)ecutării este imputabilă persoaneicondamnate ^art. A83 alin. #8$ &. proc. pen._.

=olu ionarea cererii de reabilitare udecătoreascăț

&ererea de reabilitare judecătorească se solu ionează în edin ă nepublică.ț ș ț

?a termenul fi)at pentru solu ionarea cererii, instanţaț ascultă persoanele citate prezente,concluziile procurorului şi ale petiţionarului şi verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile cerutede lege pentru admiterea reabilitării.

Dacă înainte de soluţionarea cererii de reabilitare faţă de condamnat a fost pusă în

mişcare acţiunea penală pentru altă infracţiune, e)aminarea cererii se suspendă p%nă lasoluţionarea definitivă a acelei cauze ^art. A88 alin. #3$ &. proc. pen._.

Bn ceea ce prive teș despăgubirile civile, legea prevede că, în cazul în care condamnatulsau persoana care a făcut cererea de reabilitare dovedeşte că nu i!a fost cu putinţă să ac7itedespăgubirile civile şi c7eltuielile judiciare, instanţa, apreciind împrejurările, poate dispunereabilitarea sau poate să acorde un termen pentru ac7itarea în întregime sau în parte a sumeidatorate. Bn cazul în care instan a acordă termen pentru ac7itarea în întregime sau în parte aț

sumei datorate, acesta nu poate depăşi > luni.Bn caz de obligaţie solidară, instanţa fi)ează suma ce trebuie ac7itată, în vederea

reabilitării, de condamnat sau de urmaşii săi.Drepturile acordate părţii civile prin 7otăr%rea de condamnare nu se modifică prin

7otăr%rea dată asupra reabilitării.

C. Calea $e a+ac

&alea de atac împotriva sentin ei prin care a fost solu ionată cererea de reabilitare esteț ț

contesta iaț .&ontesta ia poate fi formulată în termen de 14 zile de la comunicare.ț

&ontesta ia se solu ioneazăț ț de instanţa ierar7ic superioară, în şedinţă nepublică, cucitarea petentului. ?a solu ionarea contesta iei participarea procurorului este obligatorie.ț ț

Decizia instanţei prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.

După răm%nerea definitivă a 7otăr%rii de reabilitare sau de anulare a acesteia, instanţadispune să se facă menţiune despre aceasta pe 7otăr%rea prin care s!a pronunţat condamnarea#art. A85 &. proc. pen.$.

D. An'la#ea #eabili+,#iiBn situa ia în care, după acordarea reabilitării judecătore ti, se descoperă că celț ș

condamnat mai săv%r ise o infrac iune care, dacă ar fi fost cunoscută ar fi dus la respingereaș ț

cererii de reabilitare, instan a competentă să se pronun e asupra reabilitării va dispuneț ț

anularea reabilitării.(nularea reabilitării se dispune din oficiu sau la cererea procurorului.Procedura prevăzută de lege pentru judecata cererii de reabilitare se aplică în mod

corespunzător în cazul anulării reabilitării.

<>=



TESTE GRI!

1. 9unt păr i în procesul penalț

a$ persoana vătămată" b$ inc'l)a+'l@c$ învinuitul.

3. -u sunt păr i în procesul penalț

a$ partea civilă" b$ inculpatul"c$ )e#"oana ,+,-a+,.

8. 9unt păr i în procesul penalț

<>6



a$ partea vătămată" b$ )a#+ea #e")on"abil, ciil-en+e@c$ învinuitul.

<. Poate fi inculpat într!un dosar penal

a$ doar o persoană fizică" b$ doar o persoană juridică"c$ a+:+ o )e#"oan, fi*ic,% c:+ i 'na /'#i$ic,.ș

A. Persoana vătămată care e)ercită ac iunea civilă în cadrul procesului penal se nume teț ș

a )a#+e ciil,@ b$ parte responsabilă civilmente"c$ parte vătămată.

>. &onstituirea ca parte civilă se poate facea ):n, la 2nce)e#ea ce#ce+,#ii /'$ec,+o#e&+i 2n )#i-, in"+an ,@ț

b$ p%nă la terminarea cercetării judecătore ti în primă instan ă"ș țc$ p%nă la începerea cercetării judecătore ti în apel.ș

5. +ntroducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente poate avea loca ):n, la 2nce)e#ea ce#ce+,#ii /'$ec,+o#e&+i@

b$ p%nă la începerea dezbaterilor"c$ p%nă la înc7eierea dezbaterilor.

=. Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penala$ p%nă la începerea cercetării judecătore ti la prima instan ă"ș ț

b ):n, la 2nce)e#ea $e*ba+e#ilo# 2n )#i-a in"+an ,@ț

c$ p%nă la înc7eierea dezbaterilor la prima instan ă.ț

6. Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penala$ at%t la judecata în fond a cauzei, c%t i la judecata în apel"ș

b$ cu ocazia judecării cauzei într!o cale e)traordinară de atac"c n'-ai c' oca*ia /'$ec,#ii ca'*ei 2n )#i-, in"+an ,.ț

14. -u pot fi doveditea$ prezumţiile legale absolute"b fa)+ele &i 2-)#e/'#,#ile ca#e in 2n con+#a$icţie c' c'no&+inţele &+iinţifice@

c faptele notorii.11. -u pot forma obiect al proba iunii în procesul penalț

a$ faptele negative determinate" b$ faptele au)iliare"c fa)+ele nega+ie ne$e+e#-ina+e.

13. Bn procesul penal sarcina probei apar ineț

a )#oc'#o#'l'i@ b$ persoanei vătămate"c$ inculpatului.

18. ăsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată

<54



33. ermenul de introducere a pl%ngerii prealabile este dea$ 8 luni de la data in care persoana vătămata a ştiut cine este făptuitorul"

b$ l'ni $e la $a+a in ca#e )e#"oana ,+,-a+a a afla+ $e")#e ",:#&i#ea fa)+ei@c$ 8 luni de la data la care persoana vătămata a cunoscut întinderea prejudiciului.

38. Bncuno tiin area organului judiciar făcută de către o persoană despre săv%r irea uneiș ț ș

infrac iuni se nume teț ș

a $en'n @ț

b$ pl%ngere"c$ pl%ngere prealabilă.

3<. Pl%ngerea se poate facea$ numai personal"

b$ de către părinte pentru copilui major"c $e c,+#e co)il'l -a/o# )en+#' ),#in+e.

3A. Pl%ngerea se poate facea $e 'n'l $in+#e "o i )en+#' cel,lal+@ț

b$ prin mandatar, cu procură specială sau generală"c$ prin mandatar, cu procură generală.

3>. Pl%ngerea poate fi făcutăa$ numai oral"

b$ numai în scris"c 2n fo#-, elec+#onic,.

35. Denun ul poate fi făcutț

a n'-ai )e#"onal@ b$ de către părinte pentru copilui major"c$ de către copilul major pentru părinte.

3=. Denun ul poate fi făcutț

a$ prin mandatar, cu procură specială" b$ prin mandatar, cu procură generală"c n'-ai )e#"onal.

36. Pl%ngerea prealabilă poate fi făcutăa$ numai personal"b )#in -an$a+a#% c' )#oc'#, ")ecial,@c$ prin mandatar, cu procură generală.

84. Pl%ngerea prealabilă se adreseazăa o#gan'l'i ce ce#ce+a#e )enal, "a' )#oc'#o#'l'i@

b$ doar procurorului"c$ instan ei de judecată.ț

81. (udierea martorului se face

a$ în prezen a celorlal i martori, c%nd ace tia sunt prezen i"ț ț ș ț b$ în prezen a inculpatului i a celorlal i martori, c%nd ace tia sunt prezen i"ț ș ț ș ț

<53



c 2n )#e*en a inc'l)a+'l'i% a+'nci c:n$ ace"+a e"+e )#e*en+.ț

83. Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi întrerupte, dar nu mai mult dea$ o zi"b *ile@

c$ A zile.

88. Bn timpul în care inculpatul are ultimul cuv%nta n' i "e )o+ )'ne 2n+#eb,#i@

b$ i se pot pune întrebări doar de către procuror"c$ i se pot pune întrebări doar de către instan ă.ț

8<. &%nd judecata se desfăşoară în baza recunoa terii învinuirii,ș limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei înc7isorii se reduc cua$ 1@3"b 1@

c$ 1@<.

8A. ?a deliberare iau partea$ completul de judecată i grefierul"ș

b$ completul de judecată i procurorul"ș

c n'-ai -e-b#ii co-)le+'l'i $e /'$eca+, 2n fa a c,#'ia a a'+ loc $e*ba+e#ea.ț

8>. ?a pronun area 7otăr%riiț

a$ păr ile se citează"ț

b$ păr ile se citează c%nd judecătorul apreciază că acest lucru este necesar"ț

c ),# ile n' "e ci+ea*,.ț

85. ermenul de apel este dea 1 *ile@

b$ 1A zile"c$ 34 de zile.

8=. (pelul declarat împotriva 7otăr%rilor pronun ate de către judecătorii se judecă deț

a$ tribunal"b c'#+ea $e a)el@c$ Bnalta &urte de &asa ie i usti ie.ț ș ț

86. +nculpatul poate declara apela$ numai cu privire la latura civilă"

b$ numai cu privire la latura penală"c a+:+ c' )#ii#e la la+'#a ciil,% c:+ i c' )#ii#e la la+'#a )enal,.ș

<4. Persoana vătămată poate declara apela$ numai cu privire la latura civilă"b n'-ai c' )#ii#e la la+'#a )enal,@c$ at%t cu privire la latura civilă, c%t i cu privire la latura penală.ș

<1. Pot renun a la apelța ),# ile@ț

<58



b$ procurorul"c$ at%t procurorul, c%t i păr ile.ș ț

<3. Cenun area la apel se poate faceț

a$ doar personal"

b )e#"onal "a' )#in -an$a+a# c' )#oc'#, ")ecial,@c$ de către unul dintre so i pentru celălalt.ț

<8. (pelul poate fi retrasa$ p%nă la începerea cercetării judecătore ti la instan a de apel"ș ț

b$ p%nă la începerea dezbaterilor la instan a de apel"ț

c ):n, la 2nc(i$e#ea $e*ba+e#ilo# la in"+an a $e a)el.ț

<<. Hotăr%rea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului se numeştea$ sentinţă"b $eci*ie@

c$ înc7eiere.

<A. 9e poate face contesta ie în anulareț

a$ c%nd în mod gre it s!a dispus încetarea procesului penal"ș

b c:n$ inc'l)a+'l a fo"+ con$a-na+ $e i ei"+a' )#obe )#iin$ ei"+en a 'neiș țca'*e $e 2nce+a#e a )#oce"'l'i )enal )#e,*'+e $e a#+. 15 alin. ?1 li+. e6( i /șC. )#oc. )en.@

c$ inculpatul a fost condamnat de i la dosar e)istau probe cu privire la e)isten a unuiaș ț

dintre cazurile de ac7itare prevăzute la art. 1> alin. #1$ lit. a$!d$ &. proc. pen.

<>. &ontesta ia în anulare poate fi făcutăț

a$ numai de către inculpat i procuror"ș

b $e o#ica#e $in+#e ),# i@ț

c$ numai de către persoana vătămată, inculpat i procuror.ș

<5. 9e poate face contesta ie în anulareț

a$ c%nd două sau mai multe 7otăr%ri jdecătore ti definitive nu se pot concilia"ș

b$ inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"c c:n$ 2-)o+#ia 'nei )e#"oane a' fo"+ )#on'n a+e $o', (o+,#:#i $efini+ieț

)en+#' aceea i fa)+,.ș

<=. &ererea de contesta ie în anulare se poate formulața$ oral"b )#in ce#e#e "c#i",@c$ at%t oral, c%t i prin cerere scrisă.ș

<6. (nularea reabilitării judecătore ti se dispuneș

a la ce#e#ea )#oc'#o#'l'i@b la cererea condamnatului"c la cererea oricărei persoane interesate

A4. 9entinţa prin care se soluţionează cererea de reabilitare poate fi atacată cu

a$ apel"b con+e"+aţie@

<5<



c$ contestaţie în anulare.

6 BIBLIOGRA;IE

1 &onstitutia Comaniei, revizuita prin ?egea nr. <36@3448.

! &OD0? &++? CO(-. L7eorg7iu aleria, &urs de drept civil. Partea generală., /ditura 9itec7, &raiova,3418"

3 &armen amara 0ngureanu, NDrept civil. Partea generală. Persoanele;, /ditia a 3!a, /ditura Hamangiu, 2ucureşti, 3418"

4 Elavius 2aias, /. &7elaru, C. &onstantinovici, +. acovei, N-oul &od civil.&omentariu pe articole;, /ditura &.H. 2ecF, 2ucureşti, 3413"

5 2acaci (le)andru, &omanita L7eorg7e, Drept civil. 9uccesiunile, /ditura0niversul uridic, bucureşti, 3418"

7 L7eorg7iu aleria, Drept civil #+$, Partea generală. Persoanele. &urs universitar,/ditura &ermaprint, 2ucureşti, 3446.

<5A

http://www.depozitdecarte.ro/bacaci-alexandru.html

http://www.depozitdecarte.ro/comanita-gheorghe.html

http://www.depozitdecarte.ro/bacaci-alexandru.html

http://www.depozitdecarte.ro/comanita-gheorghe.html



8 raian Pop, :Drept civil. Partea generală;, /ditura (ll 2ecF, 2ucureşti, 1668.Dan!

Jtefan 9p%nu, Drepturi reale principale, /ditura 0niversul juridic, 2ucureşti 3411"9 2ujorel Elorea, Drept civil. Drepturi reale principale, /ditura 0niversul juridic,

2ucureşti 3411"1 ?iviu Pop, ratat de drept civil. Obligaţiile, vol. + şi ++, /ditura &. H. 2ecF,

2ucureşti, 3446.11 ?iviu 9tănciulescu, &urs de drept civil. 9uccesiuni, /ditura Hamangiu, 2ucureşti,

3413"

1! ?iviu 9tănciulescu, &urs de drept civil.&ontracte. &onform -oului &od civil,/ditura Hamangiu, 2ucureşti, 3413"

1 DeaF Erancisc :ratat de drept succesoral;, /ditura (ctami, 2ucureşti, 3443.

13 DeaF Erancisc NDrept civil. oştenirea legală;, /ditura (ctami, 2ucureşti, 166>.14 asile Dobrinoiu s.a. 1oul Cod Penal Comentat. ;ol.II. Partea =peciala,

2ucuresti, /ditura 0niversul uridic 341<15 i7ai (drian Hotca s.a. 1oul CodPenal. 1ote. Corelatii. E/plicatii. 2ucuresti,

/ditura, &.H. 2ecF 341<17 oicu Puscasu, 1oul Cod Penal @dnotat, 2ucuresti, /ditura Hamangiu 341<18 +lie Pascu s.a. 1oul Cod Penal Comentat. ;ol.I. Partea enerala, 2ucuresti,

/ditura 0niversul uridic 341<19 i7ail 0droiu, ictor &onstantinescu, 1oul CodPenalF codul penal anterior

preentare comparative, g-id de aplicare, legea penala mai favorabila, 2ucuresti,/ditura Hamangiu 341<"

! udorel oader s.a., 1oul Cod Penal. Comentarii pe articole, 2ucuresti, /dituraHamangiu 341<"

<5>

1 Labriel 2oroi, ?iviu 9tănciulescu :+nstitutii de drept civil în reglementareanoului &od civil.;, /ditura Hamangiu, 2ucureşti, 3413"

! Labriel 2oroi, &arla (le)andra (ng7elescu, :&urs de drept civil. Parteagenerală.;, /ditura Hamangiu, 2ucureşti, 3411"

L7eorg7iu (?/C+(, Drept civil. Parte generala, /ditura 9itec7, &raiova, 3418.

3 L7eorg7iu aleria, +nstitutii de drept civil, /ditura 9itec7, &raiova, 3418.4 L7eorg7e 2eleiu, :Drept civil rom%n, +ntroducere în dreptul civil, 9ubiectele

dreptului civil;, ediţia *+!a revăzută şi adăugită de arian -icolae, Petricaruşcă, /ditura 0niversul uridic, 2ucureşti, 3445"

5 Labriel 2oroi, ?iviu 9tanciulescu, :Drept civil. &urs selectiv. este grila.; editiaa A!a revizuita si adaugita, /ditura Hamangiu, 2ucureşti, 3414"

7 Labriel 2oroi, :Drept civil. Partea generală, /ditura Hamangiu, ed. +,2ucureşti, 3414.

8 Dan!Jtefan 9p%nu, Drepturi reale principale, /ditura 0niversul juridic, 2ucureşti3411"

9 /rnest ?upan, +oan 9abău!Pop, :ratat de drept civil rom%n. Partea generală.;,vol.+, /ditura &.H.2ecF, 2ucureşti, 344>"

1 (spazia &ojocaru, :Drept civil. Partea generală;, /ditura ?umina ?e),2ucureşti, 3443"

11 9t. Căusc7i, :Drept civil. Partea generală. Persoana fizică. Persoana juridică;,/ditura &7emarea, +aşi, 166<"

1! lad 2arbu, L7eorg7iu aleria, asile &ătălin, Drept civil. &ontracte speciale,ediţie revizuită şi adăugită, /ditura &ermaprint, 2ucureşti, 3446

1 lad 2arbu, asile &ătălin Daniel, Drept civil. &ontracte speciale, -oul &odcivil, /ditura &ermaprint, 2ucureşti, 3413"



!1 &odul de procedură penală"!! Ștefan 2oboc ' Drept procesual penal. &urs universitar, /d. 9itec7, &raiova, 341<"! i7ail 0droiu ' Procedură penală. Partea generală. -oul cod de procedură penală,

/d. &.H. 2ecF, 2ucurești, 341<"!3 i7ail 0droiu ' Eișe de procedură penală. Partea generală. Partea specială, /ditura

0niversul uridic, 2ucurești, 341<.!4 D. /ne, anual de Drept procesual civil. Pentru studen$ii de la frecven$ă redusă,/d. &ermaprint, 2ucureşti, 3418.

!5 coord. L. 2oroi, 1oul Cod de Procedură Civilă, Comentariu pe articole, vol. +,/ditura Hamangiu, 2ucureşti, 3418

!7 ?.(. iorel, L. iorel, 1oul Cod de Procedură Civilă, undamentele, Comentarii +i E/plica$ii, /ditura &.H.2ecF, 2ucureşti, 3413

!8 +. ?eş, 1oul Cod de Procedură Civiă, Comentariu pe articole, /ditura &.H. 2ecF,2ucureşti, 3418

!9 A. coord. ..&iobanu şi . -icolae, 1oul Cod de Procedură civilă, /d.0niversal uridic, 2ucureşti, vol. +, 3418

. ăb%rcă, Drept procesual civil. 4eoria generală, /d. 0niversul uridic,2ucureşti, 3418

1 L.&.Erenţiu, D.?. 2ăldean, 1oul Cod de procedură civilă. Comentat +i adnotat ,/d. Hamangiu, 2ucureşti, 3418

! ?egea nr. 18<@3414 privind Codul de procedură civilă ?egea nr. 5>@3413 pentru punerea n aplicare a 3egii nr. "50!"! privind Codul

de procedură civilă3 O.u.L. nr. <@3418 privind modificarea 3egii nr. ?6!" pentru punerea n

aplicare a 3egii nr. "50!"! privind Codul de procedură civilă4 ?egea nr. 3@3418 privind unele măsuri pentru degrevarea instan$elor udecătore+ti

precum +i pentru pregătirea punerii n aplicare a 3egii nr. "50!"! privind Codul de procedură civilă

5 Labriela Căducan, arius oineag, &arolina aria -iţă, (na aria i7ai, 4esterilă pentru concursuri si e/amene, ed. a +!a, /ditura Hamangiu, 2ucureşti,3418.

Legi"laţie

! &odul penal rom%n adoptat prin ?egea nr.1A@16>=, publicată în 2.Of. nr.56!56bis din 31iunie 16>=, republicat în .Of. nr.>A din 1> aprilie 1665.! ?egea [email protected]=.1664 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al măriiteritoriale şi al zonei contigue ale Com%niei, .Of. [email protected]=.1664, modificată şi completată

prin ?egea nr.8> din 1>.41.3443.! ?egea nr.36<@344<, .Of. nr.A61 din 41.45.344< privind e)ecutarea pedepselor şi amăsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.! ?egea nr.843@344<, .Of. nr.A6< din 41.45.344< privind cooperarea judiciară internaţionalăîn materie penală.! ?egea nr.364@344<, .Of. nr.A=> din 84.4>.344< privind cazierul judiciar.! ?egea nr. 18<@3414 privind Codul de procedură civilă! ?egea nr. 5>@3413 pentru punerea n aplicare a 3egii nr. "50!"! privind Codul de

procedură civilă! O.0.L. nr. <@3418 privind modificarea 3egii nr. ?6!" pentru punerea n aplicare a 3egii

nr. "50!"! privind Codul de procedură civilă

<55



! ?egea nr. 3@3418 privind unele măsuri pentru degrevarea instan$elor udecătore+ti precum +i pentru pregătirea punerii n aplicare a 3egii nr. "50!"! privind Codul de procedură civilă

[email protected] legea.net noul 8cod 8 penal

CUPRIN=

DREPT CIVIL PARTEA GENERALĂ ..... 1

&(P+O?0? + ! O2?+L(T+( &++?V ..... 3

1. Definiţia obligaţiei civile3. &lasificarea obligaţiilor civile8. Obiectul raportului juridic civil

8.1. Definiţia obiectului raportului juridic civil8.3. &lasificarea bunurilor

.....

.....

.....

.....

.....

33<

<A

<5=

http://www.mpublic.ro/ncp.pdf

http://www.mpublic.ro/ncp.pdf



&(P+O?0? ++ ! &O-D+T++?/ D/ EO-D 9+ D/ EOC( -/&/9(C/P/-C0 (?+D+(/( (&0?0+ 0C+D+& &++? ..... 13

1. &apacitatea de a înc7eia acte juridice civile

3. &onsimţăm%ntul3.1. &onsimţăm%ntul ' parte componentă a voinţei juridice3.3. -oţiunea şi valabilitatea consimţăm%ntului3.8. iciile de consimţăm%nt

3.8.1. /roarea3.8.3. Dolul3.8.8. iolenţa3.8.<. ?eziunea

8. Obiectul actului juridic civil8.1. erminologie şi noţiune8.3. &ondiţii de valabilitate

8.8. 9ancţiune<. &auza #scopul$ actului juridic civil

<.1. -oţiune şi reglementare<.3. 9tructura cauzei<.8. &ondiţiile cauzei<.<. 9ancţiune<.A. Proba cauzei

A. Eorma actului juridic civilA.1. -oţiuneA.3. &orelaţia dintre principiul consensualismului şi forma actului

juridicA.8. &lasificarea condiţiilor de formă ale actului juridic civilA.<. Eorma cerută ad validitatemA.A. Eorma ad probationemA.>. Eorma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi

>. Principiile care guvernează efectele actului juridic civil>.1. Precizări generale>.3. Principiul forţei obligatorii ! pacta sunt servanda>.8. Principiul irevocabilităţii actului juridic civil>.<. Principiul relativităţii efectelor actului juridic civil

.....

..........

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

13

18181A1>1>3431383<3<3<

3A3A3A3A3>3>3>3535

35353=3=3=3636368484

/9/ LC+?V ! DC/P &++? P(C/ L/-/C(?V ..... 83

DREPT CIVIL DREPTURI REALE ..... 3

&(P+O?0? + ! PCOPC+/(/( PC+(V ..... 8A

1. &onţinut3. Bntinderea sau, în alţi termeni, limitele e)ercitării dreptului de proprietate

privată8. Dob%ndirea dreptului de proprietate

<. Ciscul pieirii bunuluiA. 9tingerea dreptului de proprietate

.....

.....

.....

..........

8A

8A8A

8A8>

<56



>. ?imitele juridice ale dreptului de proprietate privată5. (părarea dreptului de proprietate privată

.....

.....8>86

&(P+O?0? ++. OD(?+VT+?/ DC/P0?0+ D/ PCOPC+/(/PC+(V ..... <4

1. Proprietatea comună3. Proprietatea periodică

.....

.....<4<8

&(P+O?0? +++. D//2CV+-/?/ DC/P0?0+ D/PCOPC+/(/ PC+(V ..... <<

1. 9uperficia3. 0zufructul8. 0zul şi abitaţia<. 9ervituţile

.....

.....

.....

.....

<<<A<=<=

&(P+O?0? + ! PO9/9+( ..... A4

1. &7estiuni generale3. +ntervertirea precaritatii in posesie8. Bncetarea posesiei<. iciile posesieiA. /fectele posesiei>. (cţiunile posesorii5. ?uarea măsurilor pentru conservarea bunului posedat

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

A4A4A4A1A1A1A3

&(P+O?0? ! OD0C+ D/ DO2-D+C/ ( PCOPC+/VT++ PC+(/..... A8

1. 0zucapiunea3. Dob%ndirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună!credinţă8. Ocupaţiunea<. (ccesiunea

.....

.....

.....

.....

A8A8A<AA

&(P+O?0? + ! PCOPC+/(/( P02?+&V ..... A6

1. &7estiuni generale

3. &aracterele dreptului de proprietate publică8. ?imitele e)ercitării dreptului de proprietate publică<. Dob%ndirea dreptului de proprietate publică. &azuriA. 9tingerea dreptului de proprietate publică>. (părarea dreptului de proprietate publică5. Drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice

.....

..........

.....

.....

.....

.....

A6

A6A6A6>4>4>4

/9/ LC+?( ! DC/P &++? ! DC/P0C+ C/(?/ ..... >3

DREPT CIVIL 6 TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR ..... 54

&(P+O?0? + ! &O-C(&0? ..... >>

<=4



1.1. -oţiune1.3. &lasificare1.8. Bnc7eierea contractului1.<. -ulitatea contractului1.A. /fectele contractului

.....

.....

.....

.....

.....

>>>>>>5158

&(P+O?0? ++ ! E(P0? 0C+D+& ?+&+ ..... 5A

3.1. Lestiunea de afaceri3.3. Plata nedatorată3.8. Bmbogăţirea fără justă cauză

.....

.....

.....

5A5A5>

&(P+O?0? +++ ! CV9P0-D/C/( &++?V ..... 55

8.1. &7estiuni generale8.3. &auze generale e)oneratoare de răspundere

8.8. Căspunderea pentru fapta proprie8.<. Căspunderea pentru fapta altuia8.A. Căspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri8.>. Căspunderea pentru ruina edificiului8.5. (lte cazuri de răspundere8.=. Cepararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

5555

5556565656=4

&(P+O?0? + ! /*/&0(C/( O2?+L(T++?OC ..... =1

<.1. Plata<.3. /)ecutarea silită în natură<.8. /)ecutarea prin ec7ivalent<.<. ijloacele de protecţie a drepturilor creditorului

.....

.....

.....

.....

=1=<=A=5

&(P+O?0? ! 9+-L/C/( O2?+L(T++?OC ..... ==

A.1. oduri de stingere a obligaţiilor A.3. &ompensaţiaA.8. &onfuziuneaA.<. Cemiterea de datorieA.A. +mposibilitatea fortuită de e)ecutare

.....

.....

.....

.....

.....

=========6

&(P+O?0? + ! PC++?/L++?/ J+ L(C(-T++?/ C/(?/ ..... 64

>.1. Laranţia comună a creditorilor >.3. Privilegiile>.8. +poteca>.<. Lajul>.A. Dreptul de retenţie

.....

.....

.....

.....

.....

646464686<

/9/ LC+?V ! DC/P &++? /OC+( L/-/C(?V ( O2?+L(T++?OC ..... 6>

DREPT CIVIL 6 CONTRACTE =PECIALE ..... 1

<=1



&(P+O?0? + ! &O-C(&0? D/ -(C/!&0PVC(C/ ..... 141

1. -oţiunea şi caracterele juridice ale contractului de v%nzare!cumpărare3. &ondiţii de validitate8. /fectele contractului de v%nzare!cumpărare

<. arietăţi de v%nzare

.....

.....

.....

.....

14114811A

13=

&(P+O?0? ++ ! &O-C(&0? D/ DO-(T+/ ..... 181

1. -oţiune, reglementare şi caractere juridice3. &ondiţii de fond8. Principiul irevocabilităţii donaţiilor <. Donaţiile simulate, indirecte şi darurile manualeA. /fectele contractului de donaţie>. Caportul şi reducţiunea donaţiei

.....

.....

.....

.....

.....

.....

18118118<18>18=18=

&(P+O?0? +++ ! &O-C(&0? D/ (-D( ..... 1<8

1. -oţiune3. &aractere juridice8. Dovada mandatului<. &ondiţii de validitate a mandatuluiA. /fectele contractului de mandat>. Bncetarea efectelor contractului de mandat5. /fectele încetării mandatului

&(P+O?0? + '&O-C(&0? D/ ?O&(+0-/1. -otiune, reglementare, varietati ale contractului de locatiune3. &aracterele juridice ale contractului de locatiune8. &onditiile de validitate ale contractului de locatiune<. Durata locatiuniiA. /fecetele contractului de locatiune>. &ontractul de sublocatiune si de cesiune a contraftului5. +ncetarea contractului de locatiune

&(P+O?0? ! &O-C(&0? D/ +-&H+C+/C/ ( ?O&0+-/+1. -otiune, reglementare, caractere juridice

3. +nc7eierea contractului de inc7iriere a locuintei8. Eorma contractului<. Obiectul contractuluiA. Durata inc7irierii>. /fecetele contractului de inbc7iriere a locuintei5. 9ubinc7irierea locuintei=. +ncetarea contractului de inc7iriere a locuintei6. ?ocuinte cu destinatie speciala

.....

.....

.....

.....

.....

.....

....................................................................................

..............

.......

.......

.......

.......

1<81<81<<1<<1<>1<61A41A31A31A31A31A81A<1A=1A=1>11>11>31>8

1>81><1>A1>51>51>=

/9/ LC+?V ! DC/P &++? ! &O-C(&/ 9P/&+(?/ ..... 151

DREPT CIVIL 6 =UCCE=IUNI ..... 173

&(P+O?0? + ! (9P/&/ L/-/C(?/ PC++-D +-9+0T+(

<=3



OJ/-+C++ ..... 15A

&(P+O?0? ++ ! -OT+0-/( J+ &O-D+T++?/ DC/P0?0+ D/OJ/-+C/ ?/L(?V ..... 15=

3.1. -oţiunea devoluţiunii succesorale legale3.3. /numerarea condiţiilor moştenirii ?egale şi reglementare legală3.8. ocaţia succesorală legală3.<. -edemnitatea succesorală

..........

.....

.....

15=15=1561=1

&(P+O?0? +++ ! DC/P0? D/ OJ/-+C/ (? C0D/?OCD/E0-&0?0+ ..... 1=A

8.1. &lasa + de moştenitori legali descendenţii defunctului8.3. &lasa a ++!a de moştenitori #ascendenţii privilegiaţi şi colateralii

privilegiaţi$

8.8. &lasa a +++!a de moştenitori #ascendenţii ordinari$8.<. &lasa a +!a de moştenitori legali #colateralii ordinari$

.....

.....

.....

.....

1=A

1=A

1=51==

&(P+O?0? + ! DC/P0C+?/ 90&&/9OC(?/ (?/ 9OT0?0+90PC(+/T0+OC ..... 1=6

&adrul legal în materie şi condiţiile cerute soţului supravieţuitor pentru a putea moşteniDreptul de moştenire al soţului supravieţuitor în concurs cu oricare dintreclasele de moştenitori legali sau în lipsa rudelor din cele patru claseDreptul de moştenire al soţului supravieţuitor asupra mobilierului şi obiectelor de uz casnic care au fost afectate folosinţei comune a soţilor Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor

.....

.....

.....

.....

1=6

164

16116<

&(P+O?0? ! &O-9+D/C(T++ L/-/C(?/ &0 PC++C/ ?(/9(/- ..... 165

A.1. DefiniţieA.3. &uprinsul testamentuluiA.8. &aracterele juridice ale testamentuluiA.<. (semănări şi deosebiri între testament şi contractul de donaţie

.....

.....

.....

.....

16516=166344

&(P+O?0? + ! &O-D+T++ D/ (?+D+(/ (?/ /9(/-0?0+ ..... 343

>.1. &ondiţii de fond ale testamentului>.3. &ondiţii de formă ale testamentului>.8. Ceguli de formă comune tuturor testamentelor

.....

.....

.....

34334>345

&(P+O?0? ++ ! E/?0C+?/ /9(/-0?0+ ..... 346

5.1. /numerare5.3. estamentele ordinare

.....

.....346346

<=8



/9/ LC+?V ' DC/P &++? ! +-9+0T++ D/ DC/P 90&&/9OC(? ..... 315

DREPT PROCE=UAL CIVIL ..... !19

1. PC+-&+P++?/ E0-D(/-(?/ (?/ PCO&/90?0+ &++? ..... 334

3. (&+0-/( &++?( ..... 333

8. P(C+&+P-(++ ?( PCO&/90? &++? ..... 33<

<. &OP//-( +-9(-/?OC 0D/&(OC/9+. +-&+D/-/ ..... 33>

A. (&/?/ D/ PCO&/D0C( ..... 336

>. /C/-/?/ PCO&/D0C(?/ ..... 381

5. 9/9+(C/( +-9(-/+ D/ 0D/&(( ..... 383

=. 0D/&(( ..... 38<

6. D/?+2/C(C/(. HO(C(C/( 0D/&(OC/(9&(.PCO-0-(C/( HO(C(C++

.....38=

14. &(+?/ D/ ((& ..... 3<4

11. /*/&0(C/( 9+?+( ..... 3<>

13. PCO&/D0C( D+OC00?0+ ..... 3A1

18. PCO&/D0C( P(C(0?0+ 0D+&+(C ..... 3A8

1<. PCO&/D0C( OCDO-(-/+ PC/9/D+-+(?/ ..... 3AA

/9/ LC+?V ! DC/P PCO&/90(? &++? ..... 3A5

G. DREPT PENAL " PARTEA GENERALĂ ..... !58

-oţiunea dreptului penalCelaţiile de apărare socială ! obiect al dreptului penal

-ecesitatea dreptului penal+ntenţia şi modalităţile ei.&ulpa.+ntentia depasita(semănări şi deosebiri între intenţie si culpa cu prevedere(ctele preparatorii. -oţiune si feluri

Cegimul actelor de pregătire în dreptul penal rom%n actual.entativa. -oţiune si condiţii

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

...........

3>63>63>63>6351351353353

353358

<=<



Eormele tentativei+nfractiuni la care tentativa nu este posibila+ncriminarea si sactionarea tentativei&azurile generale de nepedensiore a tentaivei+nfracţiunea simplă

+nfracţiunea continuă+nfracţiunea deviată+nfracţiunea continuatăratamentul penal al infracţiunii continuate+nfracţiunea comple)ă ! -oţiune. Eorme. 9tructura. 9ancţiuneinoritatea făptuitorului(utoratul. -oţiune şi condiţii.&oautoratul. -oţiune şi condiţii. +nfracţiuni ce nu pot fi comise în

coautorat+nstigarea. -oţiune şi condiţiiEelurile instigării

&oncursul de infracţiuniEormele concursului de infracţiuni/fectele circumstanţelor atenuante&ircumstanţele agravante legale/fectele circumstanţelor agravante&ategoriile de bunuri supuse confiscării specialeLraţierea. -oţiune si feluriPrescripţia e)ecutării pedepsei. -oţiune si termeneBntreruperea si suspendarea cursului prescripţiei e)ecutării pedepsei9uspendarea cursului prescripţiei/fectele prescripţieiCeabilitarea de drept în cazul persoanei fiziceCeabilitarea judecătorească. -oţiune si condiţiiCevocarea liberării condiţionate(nularea liberării condiţionate

.....

.....

.....

.....

.....

..........

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

.....

35835<35<35A355

35535=3563=43=13=33=3

3=83=83=<

3=A3=>3=53=53==3=636436136336336836836<36A36A

/9/ LC+?V ! DC/P P/-(? ! P(C/( L/-/C(?V ..... 36>

K. DREPT PENAL 6 PARTEA =PECIALĂ ..... 9

(! +-EC(&T+0-+ &O-C( P/C9O(-/+ ..... 814

<=A



1.Omuciderea3. ?ovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii8. +nfracţiuni contra libertăţii persoanei<. +nfracţiuni contra libertăţii şi integrităţii se)uale

.....

.....

.....

.....

81381=838835

2 ! +-EC(&T+0-+ &O-C( P(C+O-+0?0+ ..... 883

+. Eurtul++. Eurtul calificat #art.336 &.Pen.$+++. %l7ăria #art.388 &.Pen.$+. Bnşelăciunea #art.3<< &.Pen.$. Bnşelăciunea privind asigurările #art.3<A &.Pen$

+. Distrugerea #art.3A8 &.Pen.$

.....

.....

.....

.....

.....

.....

88888A8858868<18<3

& ! +-EC(&T+0-+ &O-C( (0OC+VT++ ..... 8<<

1. 0ltrajul3. 0zurparea de calităţi oficiale8. 9ustragerea de sub sec7estru

.....

.....

.....

8<<8<>8<5

D ! +-EC(&T+0-+ D/ 9/C+&+0 ..... 8<=

14. (buzul în serviciu11. -eglijenţa în serviciu13 ?uarea de mită

.....

.....8<=8A48A3

Toate Disciplinele pentru licenta la drept

Documents

Transcript of Toate Disciplinele pentru licenta la drept