Toamna

De George Bacovia

Poezia „Toamnă”, scrisă de George Bacovia, se încadrează în volumul „Plumb” publicat în 1916. Acesta crează o viziune de infern, nu numai prin evocarea ploilor lungi şi reci, dar şi a zăpezilor nesfârşite.

În general, Bacovia este un poet al oraşului provincial. El acordă atenţie oraşului şi manifestă o suferinţă maladivă pentru anotimpul galben al toamnei.

Încă din prima strofă a poeziei, poetul caracterizează vremea de afară ca fiind una „de plumb”. Aceasta duce la aspectele vremii caracteristice anotimpului toamnă, rece şi mohorâtă, în care norii de ploaie plumburii îşi fac mereu simţită prezenţa.

Următoarele versuri ale primei strofe amplifică peisajul de toamnă şi menţin statutul de „poet al ploii” al lui Bacovia, poate cel mai mare poet al sonetelor pluviale din literatura noastră.

În a doua strofă se conturează tabloul poetului şi al fetei pe care o aşteaptă. Aceasta, abia vizibilă prin perdeaua de picături de ploaie, este comparată cu luna, şi ea greu de văzut noaptea, printre ramurile copacilor.

Ultima strofă definitivează peisajul de toamnă. Târgul pare sălbatic şi sever, iar tabloul acestuia este considerat „antic”. Aceste aspecte reprezintă cauzele vremii mohorâte şi rece, prezentă în majoritatea operelor lui Bacovia din volumul „Plumb”.

Bacovia, la fel ca şi Eminescu, manifestă o aversiune faţă de societate şi îşi deplânge soarta care îl obligă să trăiască în această societate. Din această cauză, universul operelor sale este format din treisteţe, răceală, din însuşi poetul care rătăceşte fără sens, dar şi din culori închise, cum ar fi negrul sau griul.