Conf. dr Elena TÎRZIMAN

Informare şi Documentare în context tradiţional şi electronic – metode specifice de muncă intelectuală -

CUPRINS

INTRODUCERE1. CULTURA INFORMAŢIONALĂ - ABORDĂRI CONCEPTUALE ŞI MODELE SPECIFICE -1.1. Cultura Informaţională

1.1. 1 Abordări conceptuale1.1. 2 Termeni înrudiţi. Delimitări terminologice.1.1. 3. Evoluţia semantică a conceptului de cultură informaţională1.1. 4 Cultura informaţională : Conţinut. Caracteristici

1.2. Cultura Informaţională : modele , referenţiale, standarde1.2.1. Modelul Marland1.2.2. Modelul Irving1.2.3. Modelul Big Six Skills1.2.4. Model Kuhlthau1.2.5. Referentialul FADBEN1.2.6. Standardele AASL1.2.7. Analiza critică a modelelor prezentate

1.3. Cultura Informaţională - Model General2. INFORMARE ŞI DOCUMENTARE ÎN BIBLIOTECI2.1. Rolul bibliotecii în formarea culturii informaţionale.

2.1.1. Rolul educativ al bibliotecilor2.1.2. Rolul bibliotecilor de manageri ai resurselor cunoaşterii

2.2. Relaţia Utilizator - Bibliotecă2.2.1. Drepturile şi obligaţiile utilizatorului unei biblioteci2.2. 2.Cataloagele de bibliotecă – constituire şi consultare

3.INFORMARE ŞI DOCUMENTARE ÎN REŢEAUA INTERNET3.1 Documente electronice disponibile în reţeaua Internet3.2 Browsere3.3 Motoare şi metamotoare de căutare3.4. Bibliotecile virtuale3.5. Bazele de date specializate3.6.Metodologia şi tehnica de căutare3.7 Evaluarea şi organizarea resurselor informaţionale electronice4.REALIZAREA UNEI LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE4.1 Identificarea şi formularea unei nevoi de informare4.2 Identificarea şi reperarea surselor de informare4.3 Evaluarea şi organizarea resurselor informaţionale4.4 Realizarea şi comunicarea rezultatelor4.5 Evaluarea şi autoevaluarea procesului CONCLUZIICONTENTSABSTRACTTABLE DE MATIÈRE RESUMEBIBLIOGRAFIEANEXE

2

INTRODUCERE

În societatea actuală succesul pentru indivizi şi instituţii este determinat în mare măsură şi de accesul rapid la informaţia pertinentă, de abilitatea lor de a localiza, analiza şi utiliza resursele informaţionale eficient şi adecvat scopurilor propuse şi situaţiilor concrete existente. Competenţa în orice fel de mediu concurenţial este dată de abilităţile de căutare, regăsire, evaluare utilizare şi înţelegere a resurselor informaţionale, indiferent de suport şi de forma lor de prezentare.

Internetul este un spaţiu informaţional şi de comunicare în care sursele de informare pot fi localizate în locuri diferite şi pot avea forme diferite. Instrumentele de căutare se centrează pe ceea ce este considerat a fi « util ». Aceasta înseamnă că se abandonează conceptul de « exhaustivitate » în favoarea celui de « selectivitate ». A devenit utopic să crezi că poţi să cunoşti toată producţia intelectuală a unui domeniu, fie el ştiinţific sau economic şi de afaceri , transmisă prin diverse canale de comunicare . Resursele informaţionale sunt puse pe Internet în formate diferite şi sunt localizate pe milioane de site-uri. Pentru a reduce confuziile în căutare, un individ ar trebui să cunoască care sunt instrumentele de căutare disponibile, care este specificul şi care sunt limitele lor şi în consecinţa să poată să le utilizeze adecvat necesitaţilor sale de informare.

Se vorbeşte tot mai de des de « explozie informaţională », de « abundenţă informaţională » sugerându-se de fapt prin aceste expresii, existenţa unui volum informaţional imens şi în acelaşi timp, dificultăţile în accesarea, selectarea şi evaluarea resurselor informaţionale cu adevarat relevante. Richard Wurman1 apreciază că sentimentul de a fi « copleşit de informaţii » se datorează incapacităţii de a extrage dintr-un volum imens de resurse informaţionale elementele cu adevarat relevante. Por fi identificate mai multe motive pentru a explica aceasta :

Necunoaşterea tipologiilor documentare (în special a celor pe suport electronic) ;

Necunoaşterea şi neînţelegerea formelor şi a modului de disponibilizare a elementelor informaţionale ;

Necunoaşterea strategiilor şi a tehnicilor de localizare a resurselor informaţionale ;

Absenţa în unele cazuri a certitudinii că anumite resurse informaţionale, într-o anumită formă, există cu adevărat ;

Cunoaşterea resurselor informaţionale şi localizarea lor, dar imposibilitatea de a le accesa.

Marea problemă a informării rămâne imensul volum de resurse informaţionale. Într-un asemenea context informaţional devine dificil de identificat elementele

informaţionale cu adevărat relevante.

1 Richard Saul Wurman. Information Anxiety. New York: Doubleday. 1989. Apud. Mark Nelson. We Have the Information You Want, But Getting It Will Cost You: Being Held Hostage by Information Overload . 20 ian. 2000. www.acm.org/crossroads/xrds1-1/mnelson.html

3

Noile tehnologii din ce în ce mai performante, ajută la rezolvarea problemelor informaţionale mai mult dintr-o perspectiva cantitativă decât calitativă : mai multe date, mai multe instrumente tehnice , mai multe programe, mai multe detalii. Adevărata selecţie, determinarea gradului de relevanţă a elementelor informaţionale, rămân activităţi ce aparţin preponderent inteligenţei umane.

Volumul elementelor informaţionale de pe Internet creează numeroase probleme pentru că încearcă o căutare într-o imensă colecţie de date ce conţine însă un set relativ mic de cunoştinţe noi. Multe din elementele informaţionale sunt inconsistente, conţin erori, nu sunt actualizate. De asemenea, în regăsire motoarele de căutare aduc şi resurse informaţionale ce nu corespund cererii formulate. În aceste condiţii devine esenţială evaluarea şi validarea informaţiilor. Un asemenea proces reclamă o competenţă intelectuală (şi de specialitate într-un domeniu de interes) a utilizatorului şi în egală măsură, o competenţă a sistemului informatic şi de informare utilizat.

Cum în perioadele anterioare, cititul, scrisul, socotitul erau considerate abilităţi de bază ce contribuie la integrarea socială a individului, în perioada actuală, alfabetizarea şi instruirea infirmaţională se adaugă abilităţilor enumerate şi chiar tind să devină esenţiale în competiţia socială.

Programele universitare, proiectele de cercetare ale universităţilor2, indiferent de mărimea lor şi de localizarea geografică arată că mediul universitar este din ce în ce mai preocupat de coroborarea activităţilor sale didactice şi ştiinţifice cu solicitările mediului socio-economic ; de integrare a absolvenţilor ; de furnizare a unor competenţe informaţionale în acord cu cerinţele impuse de Tehnologiile ale Informaţiei şi Comunicării.

În lucrarea noastră ne propunem să prezentăm preocupări privind dezvoltarea de modele specifice de informare, documentare şi de muncă intelectuală, modele de formare a unei culturi informaţionale, adresate utilizatorilor de informaţii din medii diverse, dar în principal din mediul universitar. De asemenea, propunem un model propriu de formare a unei culturi informaţionale în acord cu modelele prezentate.

Bibliotecile, centrele de informare şi documentare sunt principalele structuri instituţionale care au menirea de a administra şi disponobiliza informaţia şi au numeroşi utilizatori interesaţi de resursele informaţionale şi documentare existente. Accesul eficient la asemenea resurse presupune cunoaşterea unui minim de cunoştinţe teoretice şi competenţe practice pe care de asemenea, încercăm să le prezentăm în lucrarea noastră.

Accesul la resursele informaţionale şi documentare electronice, disponibile în reţele reclamă din partea utilizatorului cunoştinţe şi competenţe specifice.

Redactarea unei lucrări trebuie să se realizeze în acord cu unele exigenţe impuse de normele de redactare ale unei lucrări ştiinţifice.

Sperăm să fi putut include în lucrare minimul de cunoştinţe necesare utilizatorilor, în principal studenţi, care doresc să se informeze şi să se documenteze în biblioteci, centre de documentare şi din reţeaua Internet în vederea formării unei metodologii de muncă intelectuală şi realizării unor lucrări proprii.

2 din analiza empirică a site-urile universităţilor din diferite continente am observat o tendinţă de uniformizare a procesului educativ în dimensiunea sa formală şi o convergenţă spre asimilarea NTIC şi a competenţelor specifice pe care le implică.

4

1. CULTURA INFORMAŢIONALĂ

- ABORDĂRI CONCEPTUALE ŞI MODELE SPECIFICE -

1.1. Cultura Informaţională

1.1. 1 Abordări conceptualeCultura informaţională este un concept3 din ce în ce mai utilizat în ultimii ani.

Multitudinea de definiţii şi de opinii relevă preocupări multiple de stabilire precisă a unui conţinut şi implicit nevoia de impunere în conştiinţa socială, dar mai ales în lumea universitară.

Iată câteva definiţii:Cultura informaţională reprezintă:

“Abilitatea de a localiza, evalua şi folosi informaţia pentru a deveni

pentru toată viaţa, independent informaţional”4 ;“Abilitatea de a identifica ce informaţie este necesară şi abilitatea de a o

localiza, evalua şi utiliza în rezolvarea unor probleme şi în construirea de mesaj”5;“Abilitatea de a găsi, evalua, utiliza şi comunica informaţia în toate

formele ei de manifestare”6 ;“Abilitatea de a recunoaşte o nevoie informaţională de a localiza, evalua,

utiliza efectiv şi de a comunica informaţia în variate forme”7;“Setul de abilităţi necesare unui individ pentru a recunoaşte o nevoie

informaţională şi pentru a putea localiza evalua şi utiliza informaţia adecvată”8;“O nouă <artă liberală> ce include de la cunoaşterea utilizării

calculatorului şi realizarea accesului la informaţie până la o reflecţie critică asupra naturii informaţiei, asupra tehnicii de infrastructură şi asupra contextului şi impactului social, cultural şi chiar filosofic”9.

3 În literatura de specialitate apare nu de putine ori o suprapunere semantica intre cultura informationala si alfabetizare informationala si instruire informationala decodificarea putand fi facuta în functie de context. Termenii echivalenti folositi sunt:information literacy în engleză; la culture de l’information sau la maitrise de l’information în franceză.4 Comision ou Colleges, Southern Association of Colleges and Schools (SACS). Criteria for Accreditation. 10.th ed.dec. 1996. Available at : Http://www.sacs.org/pub/coc/crifo.html . 5 Ocotillo Information Literacy Group. Maricopa Community Colleges. Report’94 Information Literacy.Available at :Http://hakatci.mcli.dist.maricopa.edu/ocotillo/report/rep/html . 6 Work Group ou Information Competence, Commision on Learning Ressources and Institutional Technology (CLRIT) California State University (CSU) System. Information Competence în the CSU: A Raport, dec. 1995. Available at :Http://www.csupomona.edu/~library/InfoCoup/definition.html . 7 State University of New York (SUNY) Council of library Directors. Information Literasy Initiative. 30 sept.1997. Available at :Http://olis.sysadm.suny.edu/ili/final.htm.8 Information Literacy Competency Standard for Higher Education. Association of College and Research Libraries. 18 ian. 2000.Available at : Http://www.ala.org/acrl/ilintro.html.9 Jeremy Shapiro; Shelley K Hoghes. Information Literacy as a Liberal Art. Educom Review.32. Mar/Apr 1996. Available at : Http://www.educause.edu/pub/er/review/reviewarticles/31231.html.

5

Fiecare grup de cercetare, fiecare universitate10 care are ca domeniu de cercetare şi cultura informaţională a dat propria definiţie şi a realizat într-o măsură mai mică sau mai mare un model util pentru proprii studenţi.

Definiţiile prezentate sunt o mică parte din definiţiile propuse de cei implicaţi în domeniul culturii informaţionale ca domeniu de cercetare. Toate au însă un conţinut asemănător, au în vedere aceleaşi elemente: identificarea unei nevoi de informare, localizarea surselor de informare, evaluarea lor, folosirea efectivă a informaţiei, comunicarea rezultatelor cercetării.

Cultura informaţională poate fi privită, din perspectiva acestor definiţii şi ca un demers de muncă intelectuală şi de comunicare.

«  Information Literacy Task Force »11 apreciază că, ceea ce considerăm cultură informaţională poate fi definită prin patru componente interconectate : Cunoştinţe privind sursele de informare, organizarea elementelor informaţionale,

natura şi specificitatea cunoştinţelor dobândite în mediul scolar ; Abilităţi în căutarea, evaluarea, utilizarea şi comunicarea efectivă a informaţiilor ; Cunoştinţe şi abilităţi generale utile în diverse aplicaţii în special în direcţia extinderii

surselor de informare şi a tehnologiilor implicate ; Contextul social de utilizare a informaţiilor, accesul egal la informare, diseminarea

cunoştinţelor.Se observă deja o extindere a utilizării conceptului, o trecere din zona individuală

spre zona socială. ALA12 susţine ideea că persoanele cu o cultură informaţională sunt acele persoane

care ştiu să evalueze, utilizeze şi să comunice efectiv informaţiile cu scopul de a rezolva probleme personale sau de a lua decizii. Este mai mult o definiţie tributară metodologiei tradiţionale de informare specifică bibliotecilor. Când, însă, informaţiile vin din computer şi din alte surse mai mult sau mai puţin convenţionale precum cărţile şi serialele, agenţii guvernamentale, filme, emisiuni radio şi tv, conferinţe, conversaţii etc., atunci conceptul de cultură informaţională capătă un sens mult mai larg şi exprimă “abilitatea de a descifra şi înţelege ceea ce se găseşte pe o pagină scrisă sau pe un ecran de televiziune, într-o prezentare, într-o imagine.”13

Cultura informaţională se referă la abilităţile unei persoane de a utiliza şi înţelege resurse informaţionale din cele mai variate. Implicit o înţelegere completă a culturii informaţionale presupune realizarea simultană a câtorva condiţii 14.

10 Este vorba în primul rând de majoritatea universităţilor americane, de universităţile canadiene şi de ALA şi IFLA.11 dezvoltat de  « Information Literacy Task Force » Available at : Http://www.libraries.psu.edu/crsweb/infolit/default.html12 ALA- American Library Association ; adaptat dupa: “Reading , Writing , Arithmetic and Information Competency," Goetsch and Kaufman, Campus Wide Information Systems, Vol. 15, Available at :http://www.upei.ca/~fac_ed/projects/handbook/definit.htm)13 Mary F.Lenox; Michael L.Walker. Information literacy: challenge for the future. International Journal of Information and Library Research. 4(1), 1992, p. 1-18. Available at : http://www.ucalgary.ca/library/ILG/litdef.html14 LENOX, Mary F ; Michael L. WALKER. Information literacy în the educational process. The Educational Forum. 57(2), 1993, p. 312-324. Available at : http://www.ucalgary.ca/library/ILG/litdef.html

6

Prima condiţie, cineva trebuie să aibă dorinţa de a şti, de a cunoaşte, de a avea şi utiliza resurse informaţionale, abilitatea de a formula întrebări, de a identifica metodologii de cercetare, abilităţi de evaluare a rezultatelor experimentale.A doua condiţie, persoana respectivă trebuie să posede abilităţi de căutare a răspunsurilor pentru intrebările puse pe cele mai diverse şi complexe căi. A treia condiţie, odată ce a identificat toate resursele , trebuie să fie capabilă să le acceseze.

În ultima instanţă, cultura informaţională a unui individ reprezintă capacitatea acestuia de a învaţă , de a şti cum să înveţe. Şi pentru a şti cum să înveţi este necesar să cunoşti cum sunt cunoştinţele organizate, cum poţi căuta resursele informaţionale utile, cum poţi utiliza informaţiile în aşa fel încât şi alţii să poată învaţă din ele. Persoanele cu o cultură informaţională sunt persoanele capabile să-şi realizeze o autoformare continuă pentru că ştiu întotdeauna să-şi identifice resursele informaţionale pentru orice sarcina sau decizie ar avea.

Cultura informaţională poate fi considerată în actualul context informaţional deosebit de dinamic, şi o abilitate de supravieţuire. O mai mare acurateţe în utilizare informaţiei, o mai mare precizie în manipularea acesteia, o prezentare cât mai apropiată de nevoile utilizatorilor poate fi vitală pentru supravieţuirea unei societăţi comerciale,de exemplu, sau poate avea o contributie marcantă la evoluţia profesională şi socială a unui individ. Sintetizând putem afirma că prin cultură informaţională se înţelege un ansamblu de cunoştinţe teoretice şi competenţe ce permit identificarea unei nevoi informaţionale urmată de localizarea, evaluarea şi utilizarea informaţiei găsite, într-un demers de rezolvare a unei probleme, de găsire a unui răspuns şi comunicarea informaţiei reţinute şi prelucrate.

The Secretary’s Commission on Achieving Necessary Skills (SCANS) consideră cultura informaţională ca una din cele cinci abilităţi esenţiale15 ce-i permit unui individ să se integreze în viitoarea piaţă a muncii.

Cultura informaţională presupune o cunoaştere a naturii informaţiei, a modului în care este organizată, cum poate fi reperată printr-o varietate de surse de acces şi de tehnici, cum poate fi adaptată şi aplicată la diferite studii şi probleme concrete. Acest ansamblu de cunoştinţe reclamă un set de competenţe adecvate ce permit unui individ să se integreze profesional şi să se adapteze într-o societate informaţională.

1.1. 2 Termeni înrudiţi. Delimitări terminologice.

Pentru o mai bună înţelegere a noţiunii de “cultură informaţională” este nevoie să fie înţeleşi termenii înrudiţi, acei termeni la care se face deseori apel pentru a explica conţinutul semantic al noţiunii.

Astfel, în literatura de specialitate nord americană sunt utilizaţi următorii termeni:

15 SCANS a identificat cinci competenţe necesare intr-o piaţă viitoare a muncii şi trei grupe de deprinderi fundamentale şi calităţi personale ce-i permit unui individ să aspire la o slujbă permanentă.Competenţele necesare sunt: resursele, abilităţile de comunicare interpersonală, cultura informaţională, cunoaşterea sistemului social, cunoştinţe organizationale şi tehnologice. Abilităţile considerate fundamentale sunt: abilităţile de bază ( scris, citit, matematica, vorbit, ascultat); abilităţi de gândire; calităţi personale. The workforce Skills Website. 19 aug. 1999. Available at : Http://www.scans.jhu.edu/workplace.html.

7

Competenţă informaţională (Information Competence): “abilitatea de a utiliza informaţia, de a găsi, evalua şi exploata o informaţie adecvată unei nevoi de informare”16.

Se observă că a fi competent informaţional presupune un set minim de abilităţi de recunoaştere şi exploatare a informaţiei. Competenţa informaţională este de altfel o faţetă a culturii informaţionale.

Competenţă în utilizarea calculatoarelor (Computer Literacy) : “experienţa şi cunoştinţele necesare pentru a utiliza inteligenţa şi eficienţa calculatorului într-un domeniu specific de interes”17 .

“Abilitatea de a utiliza calculatorul şi toate programele necesare pentru indeplinirea unor sarcini practice”18.

Noţiunea exprimă doar aspectul tehnic al utilizării calculatorului fără a avea în vedere abilităţile necesare utilizării altor tehnologii şi fără a se face în mod obligatoriu o conexiune cu un demers prestabilit de însuşire a unor metode şi tehnici de utilizare şi comunicare a elementelor informaţionale.

Competenţă tehnologică, Tehnologia Informaţiei19 (Information Technology): “abilităţile necesare unui individ pentru a utiliza computerele, aplicaţiile software, bazele de date şi alte tehnologii pentru a rezolva o varietate de probleme educative, de activitate practică sau personală”20.

Cultura informaţională nu poate fi imaginată în absenţa unor abilităţi tehnologice. Competenţa în utilizarea computerelor este o parte a tehnologiei informaţiei şi implicit aparţine culturii informaţionale. În 1999 National Resarch Council21 a introdus noţiunea de “fluency” (fluent) pentru a delimita precis noţiunile de cultură informaţională, competenţă tehnologică şi competenţă în utilizarea calculatoarelor. În raport se precizează că a fi competent în utilizarea calculatoarelor presupune o concentrare asupra învăţării hardului specific şi a aplicaţiilor software în timp ce fluenţa în tehnologia informaţiei are în vedere înţelegerea şi coroborarea diferitelor tehnologii şi utilizarea acestora în variate demersuri de rezolvare a unor probleme, de găsire a unor soluţii.

De asemenea, în timp ce cultura informaţională se axează pe conţinut, pe analiză, căutarea, evaluarea şi comunicarea informaţiei, tehnologia informaţiei are în vedere inţelegerea tehnologiilor şi dezvoltarea unor abilităţi specifice de utilizare.

16 American Library Association. Presidential Commision on Information Literacy: Final Raport. Chicago: ALA, 1998. Available at : Http://www.ala.org/acrl/nili/ilit.1st.html . 17 Academic Computing Policy and Procedures Manual. Office of Academic Computing Northern Kentuky University. March, 1997. Available at : Http://nosferatu.cas.usf.edu/lis/il/definitions.html . 18 Webster’s New College Dictionary. Available at : Http://nosferatu.cas.usf.edu./lis/il/definitions.html . 19 prezentarea este făcută din punctul de vedere al legăturii existente intre tehnologia Informaţiei şi Cultura Informaţională.20 Information Literacy and Information Technology. Association of College and Research libraries. 18 ian.2000. Available at :Http://www.ala.org/acrl/ilintro.html . 21 National Research Council Commision on Physical Sciences Mathematics and Applications. Committee on Information Technology Literacy, Computer Scienceand Telecommunication Board. Being Fluent with Information Technology. Publication. Washington DC: National Academy Press, 1999.Available at :Http://www.nap.edu/readingroom/books/BeFIT .

8

Cultura media (media literacy):”abilitatea de a decodifica, analiza, evalua şi realiza comunicarea în forme variate”22; “abilitatea unui individ de a citi, analiza şi evalua informaţiile tipărite, audio sau vizuale prezentate unei audienţe prin intermediul a diferite forme de media (televiziune, presă scrisă, radio, internet)”23.

Cultura media presupune cunoaşterea fenomenului multimedia în diferitele sale aspecte. Un individ are o cultură media dacă are abilitatea de a evalua credibilitatea informaţiilor şi implicit a surselor de informare ; dacă poate recunoaşte şi înţelege simbolurile sau alte metafore folosite în comentariile de presă, în comentariile politice sau în publicitate ; dacă poate distinge mesajul emoţional de cel simplu informaţional ; dacă sesizează mesajele directe şi cele indirecte ; dacă poate face o evaluare critică a informaţiilor furnizate de surse variate.

Având în vedere toate aceste aspecte se poate observă că a avea o cultură media presupune a avea şi o cultură informaţională. Cultura informaţională se integrează parţial în cultura media şi reciproc, cultura media exercită o influenţă asupra culturii informaţionale.

Cultura media ajuta studenţii să-şi dezvolte o înţelegere critică şi informaţională privind natura mass media, tehnicile folosite de aceasta şi impactul acestor tehnici. Un program educativ de formare a unei culturi media are ca obiective creşterea gradului de înţelegere a media, a modului în care aceasta lucrează, cum se realizează sensul, înţelesul, cum este organizată şi cum construieste realitatea. O cultură media permite studenţilor să să-şi dezvolte abilităţi de a crea produse media.24

Cultura vizuală (visual literacy):“abilitatea de a înţelege sensul şi componentele unei imagini pornind de la cunoaşterea elementelor vizuale de bază”25 . Evoluţia audio-vizualului, a multimedia au relevat impactul extraordinar al informaţiei vizuale. Dar analiza şi interpretarea critică a informaţiilor vizuale presupune abilităţi specifice. Cultura vizuală poate impune un model de comunicare vizuală (mediată de noile tehnologii) şi completează cultura informaţională a fiecărui individ.

Formarea conţinuă, Invăţarea autodidactică (lifelong learning):“Eforturile deliberate şi intenţionate de a invăţa singur pe baza unui plan prestabilit şi a unei organizări proprii în concordanţă cu propriile motivaţii, propriile abilităţi în scopul autoinformării profesionale şi personale”26.

Scopul culturii informaţionale, în forma didactică a cursurilor universitare sau a prelegerilor către utilizatorii de informaţie, este de a furniza fiecărui individ un bagaj minimal de cunoştinţe care să-i permită să utilizeze informaţia şi să fie competitiv intreaga sa viaţă,într-un context ce necesită resurse informaţionale.

22 Trenk Think Thank on Media Literacy. Available at :Http://www.tvca-resources/medialit.html . 23 Media Literacy. Available at :Http://www.lib.calpoly.edu/infocomp/modules/09-treat/Ia1.html . 24 Resource Guide: Media Literacy , Ministry of Education, Ontario, Canada. Available at :http://interact.uoregon.edu/MediaLit/HomePage25 The Online Visual Literacy Project. 14 sept. 1998. Available at :Http://www.pomona.edu/Academics/courserelated/classprojects/visual-lit.intro/intro.html . 26 definiţie adaptată după: Developing Lifelong Learnes Through Undergraduate Education.. Available at :Http://nosferatu.cas.usf.edu/lis/il/definitions.html. 18 ian.2000.

9

Din definiţiile prezentate putem trage concluzia că analiza şi utilizarea informaţiilor este un proces deosebit de complex ce reclamă cunoştinţe multidisciplinare şi abilităţi specifice. Din această perspectivă propunem o nouă definiţie pentru cultura informaţională: “Integrarea culturii media, a competenţei informaţionale, a culturii tehnologice, a culturii biblioteconomice, a competenţei în utilizarea calculatoarelor într-un context informaţional ce necesită abilităţi de comunicare, etice şi de gândire critică”.

Cultura informaţională presupune un cadru intelectual de înţelegere, căutare, evaluare şi utilizare a informaţiei şi activităţi ce sunt însoţite de o cultură tehnologică şi de metode de investigaţie ce reclamă gândire critică şi interpretare personală. Cultura informaţională iniţiază, susţine şi dezvoltă abilităţi autodidacte ale fiecăruia în scopul obţinerii unei independenţe informaţionale.

1.1. 3. Evoluţia semantică a conceptului de cultură informaţionalăCultura informaţională nu este un concept nou după cum ar părea ţinând cont de

importanţa ce i se acordă şi de multitudinea proiectelor de cercetare în acest domeniu. Cultura informaţională prelungeşte şi diversifică noţiunea anterioară de “cercetare în bibliotecă”. Ambele noţiuni au în vedere dezvoltarea de strategii cognitive şi metocognitive în asimilarea de cunoştinţe; achiziţionarea de metode şi tehnici de muncă intelectuală şi se înscriu într-un domeniu educativ larg având menirea de a media accesul şi transmiterea de cunoştinţe.

Glisarea de la domeniul cercetării în bibliotecă spre cultura informaţională a început în anii `80 mai întâi ca un fenomen izolat, fără prea mare amploare; s-a impus ca domeniu de cercetare universitară în anii `90 iar astăzi asistăm la o împletire a metodelor de cercetare bazate pe noi tehnologii cu metodele bazate pe NTIC şi la impunerea culturii informaţionale ca noţiune distinctă, cu un scop şi un conţinut bine precizate.

Analizând evoluţia conceptului de cultură informaţională, Shirley Behreus27

identifică trei perioade succesive fiecare având anumite elemente dominante:1 Anii `70: se afirmă noţiunea de “societate informaţională” şi se vorbeşte din ce

în ce mai mult de necesitatea identificării de abilităţi specifice pentru a controla informaţia.

2 Anii `80: se precizează conceptul de “cultură informaţională” şi se încearcă definirea unui conţinut semantic pornind de la un set de abilităţi considerate ca indispensabile, coroborate cu dezvoltarea tehnologiilor.

3 Anii `90: afirmarea “culturii informaţionale” ca domeniu de cercetare; accentuarea importanţei noului domeniu sub aspect educativ atât în sens restrâns (integrat într-un sistem educaţional) cât şi în sens larg (permiţând oricărui individ să exploateze eficient resursele informaţionale indiferent de meseria sau de poziţia sa socială.)

Din analiza evoluţiei noţiunii de “cultură informaţională”28 se poate observa că există o permanentă conexiune cu noţiunea de “societate informaţională”. Cultura informaţională se defineşte în contextul societăţii informaţionale şi reprezintă modalitatea de “alfabetizare” a indivizilor şi comunităţilor ce aparţin acestui nou tip de societate.

27Shirley Behreus. A conceptual analysis and historical overview of information Literacy.College and research libraries, vol.55.nr.4, 1994. Apud: BERHNARD, Paulete. Apprendre a maitriser l’information: des habilites Indispensables dans une “societe de savoir”. Available at. Http://www.acelf.ca/revue/XXVI-1/articles/09-bernhard.html. 28 vezi şi listele de discutie ADBS şi FORMADOC (Quebec).

10

1.1. 4 Cultura informaţională : Conţinut. CaracteristiciComplexitatea noţiunii de “societate informaţională” face ca şi conceptul de

“cultură informaţională” să capete o anumită complexitate, să implice existenţa şi dezvoltarea de noi instrumente de lucru teoretice şi practice (standarde, modele etc.) Se observă şi tendinţa de limitare a conceptului la aspectul tehnologic şi de formulare a unei accepţiuni particulare: cultura informaţională - o cultură tehologică - (de asemenea şi utilizarea de tehnologii din ce în ce mai diversificate şi mai performante).

Care este rolul culturii informaţionale, a instruirii informaţionale? În ce formă ne pot fi utile asemenea cunoştinţe ? Putem prelua exemplul lui James Snowpants29 şi putem afirma că abilităţile oferite de o cultura informaţională sunt asemănătoare cu abilităţile de citire şi descifrare a unei hărţi. Dacă reuşeşti să localizezi pe o hartă doua puncte A şi B şi poţi stabili un traseu între cele două puncte poţi fixa, repere, poţi face aprecieri spaţio-temporale, atunci poţi să parcurgi şi în realitate traseul între cele doua puncte fără a te rătăci (cel puţin teoretic).

Cultura informaţională sau cybercultura înglobează atât aspecte tehnologice şi competenţe specifice cât şi ansamblu specific de cunoştinţe şi teorii de informare şi are în vedere şi impactul ce-l poate avea asupra indivizilor şi a domeniului lor de activitate. Cultura informaţională este o cultură de sinteză.

A controla sau a stăpâni informaţia presupune un ansamblu de activităţi de formare care coexistă şi se completează reciproc: formarea preuniversitară, formarea universitară, informarea adulţilor (diferite modalităţi de formare şi autoinformare a utilizatorilor).

Un model clasic de formare are în vedere următoarele aspecte:- cunoaşterea structurilor de informare şi documentare în principal bibliotecile

(localizare, organizare, servicii, oferte);- formarea în cercetarea de bibliotecă (cunoaşterea cataloagelor, bibliotecilor,

lucrărilor de referinţă etc.);- formarea în utilizarea resurselor informaţionale (localizarea şi exploatarea

informaţiei indiferent de sursa de informare);NTCI au schimbat instrumentele de lucru, au dus la crearea de noi servicii şi

produse, au determinat o nouă abordare a domeniului şi a conţinutului său informaţional. Scopul cercetării rămâne însă acelaşi: construirea de sens pornind de la sursele identificate şi crearea de produse ce exprimă şi comunică eficient acel sens, acea semnificaţie.

Pentru îndeplinirea acestui scop este nevoie ca fiecare individ să fie capabil :- să determine şi să definească precis nevoia informaţională;- să localizeze eficient sursele de informare;- să evalueze critic elementele informative şi sursele de informare; - să integreze informaţiile selectate în cunoştinţele sale de bază;- să utilizeze efectiv informaţia pentru realizarea activităţii propuse;- să inţeleagă problemele economice, sociale şi legale ce insoţesc informaţiile şi

să folosească informaţia în mod etic şi legal.

29 Available at : http://www.wlu.edu/~joverhol/newchalk/nov98/define.html

11

Este necesar să fie cunoscute metodele de producere, prelucrare şi regăsire a informaţiei la care se adaugă metodele şi tehnicile de bază pentru controlul şi manipularea informaţiei.

Cultura informaţională este un proces complex ce include procesele de vorbire, ascultare , scriere,citire ; competenţe de utilizare a bibliotecii atât pentru funcţiile sale tradiţionale cât şi utilizarea noilor tehnologii. Implementarea unui program de formare a unei culturi informaţionale la nivelul unei facultăţi sau a unei universităţi implică o coroborare a personalului bibliotecii (cu atribuţii metodico-formative) cu personalul didactic specializat în procese informative.

1.2. Cultura Informaţională : modele , referenţiale, standarde

Preocupările privind dezvoltarea de referenţiale, de modele teoretice menite a ajuta la dezvoltarea unei metodologii de cercetare şi la formarea unui comportament informaţional, datează încă din anii ’5030. În literatura ştiinţifică din acea perioadă apar numeroase opinii privind necesitatea dezvoltării unor modele de metode de cercetare axate în principal pe regăsirea şi prelucrarea surselor de informare. Bibliotecarii erau solicitaţi ca împreună cu cercetătorii să contribuie la investigarea conceptului de « comportament informaţional » Rezultatele unor asemenea cercetări trebuiau concretizate în modele referenţiale utile în egală măsură, cercetătorilor şi studenţilor.

Apariţia documentelor pe suport netipărit, existenţa resurselor informaţionale şi documentare în baze de date şi reţele, dinamica extraordinară a producţiei editoriale, au condus la modificarea comportamentelor informaţionale clasice şi ca o consecinţă a acestui fapt s-au multiplicat preocupările de formulare a unui model informaţional care să includă aspecte legate de o metodologie de cercetare şi descrierea unui comportament informaţional.

Multe din modelele elaborate au o aplicabilitate locală fiind strict legate de contextul informaţional şi de cercetare în care au apărut. Au reuşit totuşi să se impună anumite modele ; au devenit modele generale şi au stat la baza dezvoltării unor standarde informaţionale utilizate în învăţământ, în special în mediul universitar. Sunt şi modele care s-au adaptat dinamicii contextului informaţional modificându-se împreună cu acesta.

Prezentăm în continuare principalele modele care au reusit să se desprindă de un anumit context particular şi să devină instrumente de lucru în mediul educativ şi de cercetare :

1.2.1. Modelul Marland 31

Dezvoltarea abilităţilor de informare :traseu în nouă întrebări

1. Ce am de făcut ?30 Alix Hazden. Information Seeking Models. Available at : http://www.ucalgary.ca/~ahayden/seeking.html

31 M. Marland. Information skills în the secondary curriculum. London: Methuen educations (Schools Council curriculum bulletin, no 9). Available at : http://tornade.ere.umontreal.ca/~bernh/secondai/theorie/kuh_etap.htm

12

2. Unde pot să merg ?

3. Cum pot să găsesc informaţiile ?

4. Ce surse va trebui să utilizez ?

5. Cum vor trebui utilizate aceste resurse ?

6. Ce ar trebui să notez ?

7. Am informaţiile de care am nevoie ?

8. Cum le voi prezenta ?

9. Ce am realizat ?

Acest model, realizat în 1981 se remarcă prin simplicitatea sa. Este un model ce se adresează în primul rând elevilor şi studenţilor, în special celor din primii ani de studiu şi mai puţin cercetătorilor sau studenţilor din anii terminali ce au de realizat o lucrare de cercetare de mai mare întindere şi cu o mai mare acoperire din punctul de vedere al surselor documenrare şi de informare. Punctele principale ale acestui model sunt : formularea unei teme de lucru ; localizarea surselor de informare ; sintetizarea acestora, prezentarea şi evaluarea lucrării finale.

1.2.2. Modelul Irving32

Nouă etape de dezvoltare a abilităţilor de informare

1. Formularea/ analiza nevoilor informaţionale

2. Identificarea/ evaluarea surselor pertinente

3. Cercetarea/ localizarea resurselor individuale

4. Examinarea, selectionarea şi eliminarea resurselor individuale

5. Interogarea/ localizarea resurselor individuale

6. Inregistrarea/ conservarea informaţiilor

32 Ann Irving. Study and information skills across the curriculum. Porthsmouth, NH: Heinemann, 1985. Available at : http://tornade.ere.umontreal.ca/~bernh/secondai/theorie/kuh_etap.htm

13

7. Interpretarea, analiza, sinteza şi evaluarea informaţiilor

8. Redactarea, prezentarea şi comunicarea informaţiilor

9. Evaluarea activităţii

Modelul realizat de Ann Irving în 1985 (şi cu o variantă în 1990) este mult mai precis decât modelul anterior şi mult mai axat pe activităţile documentare . Se acordă importanţă formulării şi analizării precise a nevoii de informare întrucât această etapă este considerată etapa cheie a modelului ; etapa care influenţează direct calitatea activităţilor ulterioare şi a lucrării finale. De asemenea, din perspectiva acestui model, sursele de informare trebuie analizate, evaluate şi interpretare la nivel individual; analiza din perspectiva unei tipologii documentare fiind utilă doar în etapa iniţială de identificare a surselor.

Ca şi modelul anterior, modelul Irving a fost formulat şi şi-a găsit aplicabilitatea în contextul de informare şi documentare tradiţional. Aceasta nu inseamnă ca nu se intâlnesc numeroase variante, adaptări sau extinderi ale acestuia în condiţiile extinderii paletei resurselor de informare.

1.2.3. Modelul Big Six Skills33 Şase etape în rezolvarea problemelor de informare

1. Definirea problemei 1.1 Definirea propriu-zisă a problemei1.2 Identificarea nevoilor de informare

2. Strategia de cercetare 2.1 Determinarea surselor de informare posibile2.2 Stabilirea surselor prioritare

3. Localizare şi acces 3.1 Localizarea surselor3.2 Căutarea informaţiilor

4. Utilizarea informaţiilor 4.1 Evaluarea şi selectarea informaţiilor4.2 Extragerea informaţiilor utile

5. Sinteza 5.1 Organizarea5.2 Prezentarea

6. Evaluarea 6.1 Analiza rezultatului obţinut6.2 Analiza procesului

33 Big Six Skills. Available at : http://www.big6.com/

14

Acest model în şase etape realizat de Michael Eisenberg şi Robert E. Berkowitz34

în 1988 şi adoptat pe scară largă în 1990, se bazează pe procesele cognitive dezvoltate de Bloom35 în studiile sale pedagogice : cunoaştere, cunoştinţe ; înţelegere; aplicare ; analiză ; sinteză, evaluare.

Înţelegerea mecanismelor cognitive ale proceselor învăţării a făcut ca acest model să-şi dovedească rapid eficienţa în practică fiind astazi cel mai cunoscut şi cel mai utilizat model de rezolvare a unor probleme informaţionale în SUA . Este un model sursă, de la acesta dezvoltându-se nenumarate variante practice, alte modele ulterioare36 ; a suportat numeroase modificări şi îmbunătăţiri în scopul adaptării cerinţelor de informare impuse de noile tehnologii ; face obiectul a numeroase dezbateri pe teme educative şi de cercetare şi chiar s-au constituit liste de discuţii pe această temă.

Celebritatea acestui model se datorează şi simplicităţii sale în aplicare ; faptului că se prezintă ca un model de curriculum pe tema formării unei culturi informaţionale şi rămâne în acelaşi timp şi un algoritm al unui proces concret de informare şi cercetare.Modelul nu indică numai etapele de urmat în rezolvarea unei probleme de informare ci are şi rolul unui ghid specificând şi care ar fi metodologia care ar putea fi folosită într-o anumită situatie. Altfel spus, modelul Big Six Skills este un model care îţi spune ce şi cum să rezolvi o problemă care necesită utilizarea de resurse informaţionale. Este un model cu o largă aplicabilitate fiind folosit de studenţi şi cercetători în rezolvarea unei game extrem de diverse de probleme informaţionale de ordin profesional sau chiar personal fiind deja recunoscut rolul său în procesul de luare a deciziilor.

Şi totuşi, dincolo de înţelegerea şi asimilarea proceselor cognitive ale învăţării, care sunt elementele care au contribuit la acceptarea şi utilizarea pe scara largă a acestui model ? Privindu-l din perspectiva Ştiintei Informării şi Comunicării remarcăm o serie de elemente care determină calitatea şi eficienţa proceselor informative. Independenţa modelului, abstractizarea lui sunt elemente care îi permit reformularea în orice situaţie concretă, în orice aplicaţie şi chiar o adaptabilitate evolutivă.

De asemenea, accentul pus pe formularea nevoilor de informare şi pe evaluare, atât a rezultatului obţinut cât mai ales a procesului, arată importanţa pe care ar trebui să o aiba feed-back-ul într-un proces informativ şi de comunicare. De fapt, feed-back-ul este un indicator al eficienţei procesului desfăşurat.

Big Six Skills, în dubla sa calitate de model şi curriculum este folosit ca metodă de predare şi de lucru în foarte multe universităţi contribuind astfel la uniformizarea unui stil de învăţare37. Modelul propus de Eisenberg şi Berkowitz poate fi aplicat cu uşurinţă şi în cazul utilizării noilor tehnologii ca instumente de informare, documentare şi comunicare.

34 Michael B. Eisebberg; Robert E. Berkowity. Curriculum initiative : an agenda and strategy for library media programs. Norwood, NJ: Ablex, 1988. XIX, 180 p. ;Idem. Information problem-solving: The BigSix Skills Aproach to library and information skills instructions. Norwood, NJ: Ablex Publishing, 1990. Available at : http://tornade.ere.umontreal.ca/~bernh/secondai/theorie/eisenber.htm 35 Boom, B. S. Principalele sale teme de cercetare se refera la caracteristicile individuale si invatarea.36 Mai cunoscut este modelul Wilson si Kieklas37 Teaching Information Literacy: The Big Six Skills Approach to Information ProblemSolving. What classroom activities support the Big Six skills approach? Available at : www.itrc.ucf.edu/webcamp/final_projects/barney/big6.html

15

Michael Eisenberg şi Doug Johnson38 propun o varianta de model şi de curriculum Big Six Skills utilă în dezvoltarea competenţelor de utilizare a noilor tehnologii. Acest model are forma unui standard în care pentru fiecare etapă se propun studenţilor noi surse de informare şi de comunicare şi se precizează competenţele de utilizare pe care aceştia ar trebui să şi le dezvolte. Astfel , în prima etapă , definirea problematicii, studenţii trebuie să stie să utilizeze poşta electronică pentru a comunica prin grupurile de discuţii deja formate, cu profesorii, cu experţii domeniului lor de interes pentru a putea astfel să-şi clarifice punctele lor de interes şi pentru a putea stabili contacte cu persoane care au preocupări similare. După stabilirea subiectului, cu toate amănuntele pe care le implică, studentul îşi va dezvolta strategii de căutare şi evaluare a resurselor informaţionale. Un asemenea demers implică, cel puţin la nivel teoretic, identificarea cât mai exhaustivă cu putintă a surselor de informare în cele mai variate forme, pe cele mai variate suporturi incluzând baze de date, CD-ROM-uri, resurse Internet. Din totalitatea surselor identificate trebuie reţinute doar acelea considerate a avea o valoare informativă definită în raport cu subiectul formulat. Se impune astfel o evaluare a resurselor utilizându-se criterii specifice fiecărei tipologii documentare.

Pentru a accesa resurse informaţionale electronice, studenţii trebuie să posede cunoştinţe care să le permită înţelegerea acestui nou mediu39 : trebuie să cunoască ce este o reţea; ce tip particular de reţea este Internet-ul; ce servicii oferă ; ce competenţe specifice de utilizare sunt necesare ; care din competenţele de informare şi documentare pot fi transpuse în noul mediu. Modelul dezvoltat de ERIC Digest40 sugerează răspunsul la aceste întrebări. În utilizarea resurselor informative este considerat important ca studentul să fie capabil să selecteze informaţiile relevante de cele nerelevante, să utilizeze programe informatice de prelucrare de text ; să-şi poată realiza o bază personală de date ; să-şi poată construi un sistem propriu de informare. Legat de formele electronice de prezentare, standardul consideră necesară cunoaşterea realizării paginilor Web utilizând HTML, a prezentarii Power Point. Sunt considerate deosebit de importante activităţile evaluative precum şi respectarea drepturilor de proprietate intelectuală şi a netichetei (o serie de reguli care trebuie respectate în reţea).

1.2.4. Model Kuhlthau41 (1993)Şase etape ale procesului de cercetare informaţională

1. Inceputul Pregătirea pentru alegerea unui subiect2. Alegerea subiectului Deciderea subiectului3. Explorarea Căutarea de informaţii legate de subiect4. Formularea Formularea punctelor care vor fi studiate5. Căutarea informaţiilor Căutarea aprofundată a informaţiilor6. Sfârsitul activităţii Terminarea solicitărilor informaţionale

38Michael B. Eisenberg; Doug Johnson. Computer Skills for Information Problem-Solving: Learning and Teaching Technology în Context, ERIC Digest , the ERIC Clearinghouse on Information & Technology, Syracuse, NY. Available at : www.ed.gov/databases/ERIC_Digests/ed392463.html39 Pam Barney.Teaching Information Literacy: The Big Six Skills Approach to Information Problem Solving. Available at : http://www.itrc.ucf.edu/webcamp/final_projects/barney/task.html40 Michael B. Eisenberg and Doug Johnson. Op. cit.41 Kuhlthau's Model of the Stages of the Information Process . Available at : http://library.humboldt.edu/~ccm/fingertips/kuhlthau.html

16

În formularea modelului său, publicat în 1993, Carol Kuhlthau pleacă de la premise psihologice de utilizare a informaţiilor. Modelul descrie un comportament informaţional din perspectiva emoţiilor, gândurilor, acţiunilor, strategiilor, orientării- atribute cu un caracter psihologic accentuat dar care nu sunt întotdeauna considerate elementul central al activităţilor de informare şi documentare. Abordarea din această perspectivă constituie specificitatea modelului propus de Kuhlthau şi explică în acelaşi timp popularitatea de care se bucură.

Modelul rămâne un model cognitiv ce vizează înţelegerea procesului şi mecanismelor psihologice ale informării fără a accentua aspectele de formare documentară sau de dezvoltare a unor competenţe informaţionale specifice.

Autorul consideră că42 o anumită stare de incertitudine caracterizează primele etape într-un proces de cercetare şi aceasta se manifestă prin anxietate, lipsa încrederii în fortele proprii, o anumită limită în înţelegerea problematicii. Pe măsură ce subiectul se conturează, gândurile şi ideile devin mult mai clare şi apare sentimentul de încredere şi un plus de motivaţie. Un model de cercetare informaţională ar trebui în opinia lui Carol Kuhlthau să ţină cont de acest comportament psihologic. Procesul de cercetare este privit ca un proces constructiv, de căutare de sens pornind de la sursele informative şi prin eliminarea redundanţelor şi a informaţiilor inutile; starea motivaţională se datorează interesului pentru subiectul ales şi diminuării pe parcursul cercetării a elementelor de incertitudine.

Nu se precizează forme şi modalităţi de evaluare, procesul informaţional fiind apreciat în general prin echilibrul pe care studentul îl realizează între satisfacţie şi insatisfacţie.

Modelul nu defineşte complexitatea unui proces de cercetare ; este un model linear ce nu implică în mod obligatoriu dezvoltarea de strategii şi în care aspectele de analiză, sinteză şi evaluare a elementelor informative nu sunt considerate de primă importanţă. Este mai curând un model ce descrie un comportament al unui utilizator al servicilor tradiţionale de bibliotecă43 : localizare, acces şi utilizare a surselor informative.

Importanţa acestui model este dată de faptul că serveşte ca referenţial pentru alte modele şi pentru utilizarea sa în procese informative care pun accentul în primul rând pe asimilare cognitvă, tehnicile de regăsire şi de utilizare a resurselor informaţionale fiind trecute în plan secund.

1.2.5. Referentialul FADBEN44

42 Carol Collier Kuhlthau. Seeking meaning : a process approach to library and information services. Norwood, N: Ablex Pub. Corp., 1993. xxvi-199 p. Available at : http://tornade.ere.umontreal.ca/~bernh/secondai/theorie/kuh_etap.htm43Carol Kuhlthau işi defineşte de fapt, modelul ca un model util în procesele de informare din biblioteci si din servicile de informare.

17

Iniţierea proiectului

-Competenţe specifice (obiective operationale)-Cunoştinţe de bază-Deprinderi-Mijloace şi metode-Rezultat

Problematizare

Reperare

Recuperare de date

Citire/ Redactare

Producere / Comunicare

FADBEN45 a publicat în 1997 un referenţial al competenţelor în informare şi documentare. Obiectivele pe care şi le-a propus acest referenţial sunt multiple şi au în vedere în principal o uniformizare a tehnicilor şi metodelor de informare şi documentare utilizate în mediul educativ.

Potrivit realizatorilor săi, obiectivele generale sunt :

Permite profesorilor documentarişti şi profesorilor titulari ai unor discipline să-şi stabileasca aceleaşi obiective de competenţă ;

Ajută la realizarea unor activităţi pedagogice a căror obiective sunt clar identificate ;

Ajută la definirea rolului fiecărui partener în activităţile de grup în funcţie de competenţele avute în vedere ;

Favorizează realizarea de evaluări în funcţie de realizarea concretă a acţiunilor.

44 Compétences en information-documentation : référentiel. Paris : FADBEN, 1997. (Médiadoc. Les Dossiers). Available at : http://www.ac-poitiers.fr/pedago/coll_lyc/formanet/formatio/referenc/index.htm - modèle récent ; La 20 martie 2001 s-a deschis site-ului FADBEN: www.fadben.asso.fr45 FADBEN - Fédération des enseignants documentalistes de l’Education nationale

18

Procesul informativ şi de cercetare este privit ca o succesiune de şase etape în cadrul cărora se pot distinge însă subetape. Pentru fiecare etapă sunt precizate aceleaşi elemente de referinţă : sunt precizate obiectivele specifice ale etapei pentru a se înţelege necesitatea şi importanţa ei ; se specifică care sunt elementele teoretice de bază pe care ar trebui să le cunoască studentul , cercetătorul sau orice alt utilizator pentru a se situa într-un mediu informaţional şi de documentare ; sunt apoi enumerate o parte din competenţele şi deprinderile informative ale fiecărei etape ; sunt prezentate metodele şi tehnicile de lucru adecvate şi în final se apreciază care ar trebui să fie rezultatul acestor activităţi.

Referentialul FADBEN depăşeşte nivelul de model prin complexitatea elementelor abordate, prin modul lor de prezentare, prin exigenţele pe care le impune la nivelul utilizării dar şi prin elementele de îndrumare teoretică şi practică pe care le oferă.

1.2.6. Standardele AASL46

Nouă standarde de cultură informaţională pentru activităţile educative universitare :

Cultură informaţională   / Instruire informaţională Standardul 1 : Studentul cu o cultură informaţională accesează informaţiile eficient şi efectiv.Standardul 2 : Studentul cu o cultură informaţională evaluează informaţiile critic şi competent.Standardul 3 : Studentul cu o cultură informaţională utilizează informaţiile creativ şi cu acurateţe.

Invăţarea autodidactă

Standardul 4: Studentul care este autodidact are o cultură informaţională şi poate la rândul sau să informeze alte persoane interesate.Standardul 5: Studentul care este autodidact are o cultură informaţională şi poate aprecia literatura47 sau alte forme expresive ale informaţiei.Standardul 6: Studentul care este autodidact are o cultură informaţională şi încearcă să obtină rezultate excelente din activităţile de cercetare şi să genereze la rândul său cunoştinţe.

Responsabilitate socială

Standardul 7: Studentul care contribuie la formarea unei culturi comunitare şi sociale posedă o cultură informaţională şi recunoaşte importanţa informaţiei într-o societate democratică.

46 AASL- American Association of School Librarians este o diviziune a ALA- American Library Association . Principalele sale preocupari sunt în legatura cu formarea si dezvoltare unei culturi informationale, a unor competente specifice de utilizare si valorificare a toturor tipurilor de resurse informationale.Available at : http://www.ala.org/aasl/ip_implementation.html

47«  literatura » este înţeleasă în acest context ca literatura de specialitate a unui domeniu exprimată în principal sub forma de text.

19

Standardul 8: Studentul care contribuie la formarea unei culturi comunitare şi sociale posedă o cultură informaţională şi are un comportament etic în raport cu informaţia şi tehnologiile informaţiei.Standardul 9: Studentul care contribuie la formarea unei culturi comunitare şi sociale posedă o cultură informaţională şi participă efectiv şi competent la activităţi de grup de producere a informaţiilor.

Aceste standarde publicate în 1998 au menirea de a ajuta studenţii să dobândeasca o buna instruire informaţională ; să devina independenţi din punct de vedere informativ ; să fie în egală măsură producatori şi consumatori de elemente informaţionale ; să se integreze social şi profesional ; să dobândească o cultură informaţională şi competenţe specifice utile întreaga viaţă. Fiecare standard prezintă obiectivele specifice si competenţele pe care trebuie să şi le dezvolte studenţii.

Sunt standarde care se remarcă prin caracterul lor pragmatic şi care se doresc a fi impuse la nivelul întregii Americi din dorinţa de uniformizare a practicilor de informare şi cercetare.

Un alt model la care se face referire în literatura de specialitate este modelul ASLA elaborat de Asociatia Scolilor Biblioteconomice din Australia publicat în 1997 şi disponibil în varianta integrală pe support CD-ROM.48

Este un model în cinci etape principale la care se adaugă o activitate de evaluare care se regăseşte de fapt, în fiecare etapă :

1. definirea nevoilor de informare ;2. localizarea elementelor informative;3. selecţionarea elementelor informative;4. organizarea elementelor informative;5. crearea şi partajarea informaţiilor.

+ Evaluarea (integrată în fiecare etapă)

1.2.7. Analiza critică a modelelor prezentate

Toate modelele, referenţialele şi standardele prezentate au ca obiectiv comun dezvoltarea de competenţe specifice care să asigure o bună instruire informaţională a utilizatorilor fie că sunt studenţi, cercetători sau utilizatori ai unor structuri de informare şi documentare. O atenţie deosebită se acordă dezvoltării competenţelor necesare realizării cercetării documentare şi folosirii informaţiei textuale utilizându-se atât instrumente clasice cât şi moderne (programe informatice dar şi limbajele documentare) .

Modelele americane au o viziune mult mai globală privind instruirea informaţională a studenţilor precizând care sunt competenţele aşteptate de la un student pentru a se putea integra profesional şi social. ALA, Asociatia Bibliotecarilor Americani face numeroase sugestii în acest sens şi se implică în elaborarea de standarde de instruire informaţională utilizate în colegiile şi universităţile americane.

48 Australian School Library Association. Teaching Information Skills. Perth: ASLA, 1997. (CD-ROM) Available at : Form@net : La maîtrise de l'information. http://www.fas.umontreal.ca/ebsi/formanet/maitrise.html#comparatif

20

Modelele utilizate în spaţiul britanic chiar dacă sunt adaptări ale modelelor americane au o dimensiune educativă accentuată, se regăsesc în principal în aplicaţii pur educative49. Un model britanic pune accentul pe necesitatea formulării de ipoteze şi pe analiza critică a informaţiei. Evaluarea solicită studenţilor o privire critică asupra rezultatului obţinut şi asupra întregului proces ţinându-se cont în acelaşi timp şi de competenţele tehnice, informaţionale şi chiar intelectuale utilizate şi care ar putea fi eventual ameliorate.

Privite comparativ50 modelele de cercetare informaţională prezintă aproximativ aceleaşi etape diferenţierile fiind date de importanţa mai mică sau mai mare acordată unor procese şi de accentele puse pe dezvoltarea anumitor competenţe sau utilizarea anumitor metode şi tehnici de informare.

Competenţele de utilizare a resurselor electronice nu pot diferi total de competenţele necesare utilizării resurselor tipărite. Marea diferenţă constă în necesitatea însuşirii unor competenţe tehnice şi modificarea stilului de muncă fiind necesară asimilarea unor tehnici specifice de prelucrare şi prezentare informaţională şi de comunicare. Modelele de instruire informaţională trebuie să ţină cont de aceaste tipuri de resurse şi să specifice modalităţile de utilizare şi competenţele pe care le implică.

Care este cel mai bun model, cel mai bun referenţial sau cel mai util standard este dificil de spus. Nu poate exista un răspuns categoric la această întrebare. Răspunsul este dat mai curând de eficienţa pe care şi-a dovedit-o fiecare în utilizare. Specialiştii din domeniul ştiinţelor informării şi comunicării, cei implicaţi în activităţile educaţionale şi de cercetare încearcă să fixeze repere criterii în aprecierea unor asemenea instrumente de lucru. Forumurile de discuţii din domeniul educativ, în special cele nord-americane nu ignora acest subiect.51

49 James E. Herring. Information skills : the PLUS approach - a view from the UK . 63rd IFLA General Conference - Conference Programme and Proceedings - August 31- September 5, 1997. Available at : http://www.ifla.org/50 Mise en relation de huit modèles du processus de recherche d'information : Irving (1979,1990) ;Marland (1981); Library Association (1991, 1998) ; Herring (1997) ; Kuhlthau (1983,1993) ; Eisenberg, Berkowitz (1986-1990) ; Australian Sch. Lib. Ass. (1997) Australie ; FADBEN Référentiel.(1997) ; La recherche d'info à l'école secondaire (1997) Available at : http://www.fas.umontreal.ca/ebsi/formanet/maitrise.html#comparatif51 întrebarea « care sunt caracteristicile unui program de instruire informaţională, de formare a unei culturi informaţionale ? a dat naştere la o adevarată dezbatere. S-au precizat adrese internet care tratează această temă; s-au constituit site-uri interactive care permit specialistilor să- şi consemneze opiniile. Semnalăm din acest punct de vedere urmatoarele adrese : "Information Literacy Best Practices" "Identifying Characteristics of Best Practice" Available at : http://www.earlham.edu/discus « Best Practices Project » Available at : http://www.ala.org/acrl/nili/bestprac.html. (http://www.ala.org/acrl/nili/nilihp.html) . « Best Practice Best Project Team ; Advisory Panel Available at : http://www.ala.org/acrl/nili/projectteam.html Delphi method Available at : http://www.ala.org/acrl/nili/advispanel.html)

21

1.3. Cultura Informaţională - Model General

Propunem un model propriu de instruire informaţională şi de formare a unei metodologii de muncă intelectuală prezentat studenţilor secţiei de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării şi care considerăm că a ajutat în realizarea informării şi documentării specifice şi în realizare, redactarea şi prezentarea referatelor şi a lucrărilor de licenţă.

1.Identificarea şi formularea unei nevoi de informare.

2. Identificarea şi reperarea surselor de informare. 2.1. Dezvoltarea de strategii informative. 2.2. Localizarea şi accesul la sursele de informare.

3.Evaluarea şi organizarea elementelor informaţionale. 3.1. Evaluarea şi selectarea elementelor informaţonale din diferite formate: tipărite, nontipărite, electronice . 3.2. Inregistrarea şi organizarea elementelor informaţonale.

4. Realizarea şi comunicarea rezultatelor. 4.1.Realizarea proiectului, rezolvarea unei probleme, răspunsul la o întrebare. 4.2. Comunicarea rezultatelor. 4.3. Aspectele legale, etice şi socio-politice care însoţesc informaţia.

5. Evaluarea şi Autoevaluarea procesului.

22

OBIECTIVE COMPETENŢE SPECIFICE

METODE, TEHNICI ŞI INSTRUMENTE DE LUCRU

1. IDENTIFICAREA ŞI FORMULAREA UNEI NEVOI DE INFORMARE

Recunoaşterea unei nevoi de informare şi formularea acesteia în termenii clari şi concişi.

Coroborarea nevoii de informare cu totalitatea cunoştinţelor anterioare legate de intrebarea, problema sau proiectul în cauză.

Dezvoltarea unei problematici specifice în acord cu natura , obiectivele şi scopul activităţii de cercetare.

Stabilirea câmpului semantic al subiectului şi realizarea conexiunilor cu alte domenii interferente.

Restrângerea problematicii în direcţia nevoii de informare formulate; redefinirea problematicii dacă este necesar.

Formularea de ipoteze. Identificarea diferitelor

tipuri şi forme ale potenţialelor surse de informare.

1. IDENTIFICAREA ŞI FORMULAREA UNEI NEVOI DE INFORMARE

Să identifice conceptele cheie şi termenii ce descriu nevoia de informare.

Să realizeze cum şi când informaţia existentă poate fi combinată cu cea originala, cu rezultatele experimentale sau cum poate fi analizată pentru a produce noi informaţii.

Să cunoască cum este produsă informaţia, cum este organizată şi diseminată;

Să poată aprecia disponibilitatea surselor de informare; informarea se limitează la resursele locale sau este necesar să se apeleze la resurse din alte spaţii prin diferite metode precum împrumutul interbibliotecar sau reţelele informatice.

Să cunoască şi să folosească limbi străine sau să-şi limiteze câmpul de investigare la documentele în limbile cunoscute;

Să cunoască terminologia

1. IDENTIFICAREA ŞI FORMULAREA UNEI NEVOI DE INFORMARE

Formularea de intrebări pornind de la nevoile de informare.

Parcurgerea generală a surselor de informare în scopul familiarizării cu domeniul de cercetare.

Stabilirea etapelor şi a sarcinilor de urmat.

Utilizarea mesageriei electronice şi a grupurilor de discuţie online pentru a comunica cu profesori şi alţi indivizi implicaţi în domenii de cercetare asemănătoare.

Utilizarea echipamentelor informatice existente; folosirea programelor informatice adecvate temei de cercetare.

23

domeniului de cercetare; Să stabilească un plan şi

un interval de timp realiste pentru realizare demersului de cercetare propus.

Să poată să revizuiască, să clarifice, să reformuleze nevoia de informare iniţială dacă este necesar.

2. IDENTIFICAREA ŞI REPERAREA SURSELOR DE INFORMARE

2.1. Dezvoltarea de strategii informative.

Construirea şi implementarea de strategii de informare (chiar personale).

Identificarea unei plaje cât mai mari de informaţii disponibile şi adecvate din surse locale, naţionale, mondiale.

Determinarea şi aplicarea criteriilor de evaluare pentru ierarhizarea surselor potenţiale de informare.

Dezvoltarea de strategii de căutare online.

Dezvoltarea unui plan de obţinere a informaţiilor necesare utilizând o varietate de strategii de cercetare şi investigare (interviu,

2. IDENTIFICAREA ŞI REPERAREA SURSELOR DE INFORMARE

2.1. Dezvoltarea de strategii informative.

Să identifice şi să utilizeze cele mai potrivite metode sau sisteme de informare pentru a regăsi informaţia necesară.

Să cunoască adresabilitatea şi structura unui sistem de informare.

Să poată corobora planul de cercetare cu strategiile şi metodele de investigare folosite.

Să poată folosi cuvinte cheie, sinonime şi alţi termeni relevanţi pentru regăsirea informaţiei.

Să selecteze un vocabular controlat specific disciplinei şi aplicabil surselor de informare găsite.

2. IDENTIFICAREA ŞI REPERAREA SURSELOR DE INFORMARE

Elaborarea unui scenariu de cercetare; organizarea timpului; formarea unei strategii de lucru; stabilirea etapelor şi a sarcinilor de urmat (plan provizoriu de cercetare).

Gruparea şi ierarhizarea întrebărilor pe teme.

Constituirea de liste controlate de cuvinte cheie, microtezaure, scheme.

Descompunerea unui subiect printr-un demers deductiv-inductiv.

Dezvoltarea de criterii pentru ierarhizarea surselor (scopul informării, timpul de acces, tipul de document, sursă primară

24

chestionar, experiment, etc.).

Redefinirea strategiilor de informare dacă este necesar.

Organizarea ideilor, conceptelor şi problematicii într-o manieră adecvată subiectului şi obiectivelor propuse.

2.2.Localizarea şi accesul la sursele de informare

Identificarea şi localizarea informaţiilor folosind sursele de referinţă ale instituţiilor frecventate (sisteme de clasificare, bibliografii, cataloage, etc.).

Folosirea catalogului online şi a altor baze de date ale resurselor tipărite sau electronice;

Să poată evalua cantitatea, calitatea şi relevanţa rezultatului de cercetare pentru a determina dacă este nevoie de surse suplimentare, alternative sau este necesară redefinirea strategiei de căutare.

Să identifice golurile informative din planul provizoriu de lucru.

Să ştie că totalitatea cunoştinţelor umane este organizată în discipline şi această organizare influenţează calea de acces la informaţie.

Să identifice, să aprecieze şi să diferenţieze resursele potenţiale în diferitele lor forme: text tipărit, baze de date, multimedia, site web.

Să recunoască adresabilitatea resurselor (de popularizare, educaţional, ştiinţific etc.).

2.2.Localizarea şi accesul la sursele de informare

Să utilizeze diferite tehnologii pentru a accesa , selecta şi organiza informaţiile.

Să localizeze resursele şi să se orienteze în acel spaţiu.

Să repereze informaţiile într-un sistem de informare; să aibă

sau secundară, punct de vedere, nivel de dificultate, scopul activităţii).

Dezvoltarea planului de cercetare: - proiectarea

cercetării analitice utilizând operatorii booleeni, cuvinte cheie, vedete de subiect, descriptori, concepte, subvedete, variante de concepte;

- identificarea potenţialelor motoare de cercetare şi surse de informare;

- diferenţierea surselor primare de cele secundare şi cunoaşterea importanţei lor pentru fiecare domeniu sau disciplină;

- stabilirea de criterii în aplicarea metodologiilor de cercetare şi activitatea intelectuală.

Trierea, clasarea şi aranjarea documentelor.

Utilizarea echipamentelor informatice a programelor de prelucrare de text, de navigare internet, de mesagerie electronică, de exploatare a bazelor de date.

25

interogarea bazelor de date şi/sau accesul direct la surse.

Folosirea de diferite strategii de căutare pentru resursele Internet; aplicarea modelelor de căutare folosind cuvinte cheie, fraze, operatori booleeni etc..

Compararea, evaluarea şi selectarea motoarelor de căutare pentru repertoarelor Internet adecvate.

cunoştinţe legate de sistemele de informare, hypermedia, reţele, baze de date, organizarea informaţiei ca peritext sau hypertext.

Să diferenţieze sursele de informare după natura lor, după suport, să realizeze o tipologie a acestora.

Să cunoască programe de procesare Word, e-mail, programe de prezentare (precum Power Point) , HTML şi alte limbaje.

Să cunoască terminologia şi conceptele specifice diferitelor aplicaţii informatice şi de telecomunicaţie.

Să localizeze şi să utilizeze resursele informatice adecvate şi tehnologiile disponibile în spaţiul educaţional al facultăţii (cataloage online, surse full-text, baze de CD-ROM, scannere inclusiv centre multimedia şi reţeaua locală de calculatoare).

Să localizeze resursele informatice şi tehnologiile adecvate ce permit navigarea pe Internet, utilizarea grupurilor de discuţii, resurselor full-text, ftp, cataloage de bibliotecă disponibile online, baze de date comerciale şi servicii online, alte resurse comunitare,

26

ştiinţifice sau administrative.

Să utilizeze materialele de referinţă electronice (enciclopedii şi dicţionare electronice, surse de referinţă bibliografice, tezaure, baze de date geografice, etc.) disponibile prin reţeaua locală, staţii de lucru individuale, furnizori comerciali online.

3. EVALUAREA ŞI ORGANIZAREA ELEMENTELOR INFORMAŢIONALE

3.1. Evaluarea şi selectarea elementelor informaţionale din diferite formate:tipărite, nontipărite, electronice

Evaluarea critică a sursei de informare: dacă este credibilă, validă, accesibilă, clară, relevantă şi cuprinzătoare.

Evaluarea critică a elementelor informaţionale: înţelegerea elementelor de subiectivitate; realizarea distincţiei între fapte, opinii, puncte de vedere, interferenţe.

Compararea cunoştinţelor noi au cele anterioare şi

3. EVALUAREA ŞI ORGANIZAREA ELEMENTELOR INFORMAŢIONALE

3.1. Evaluarea şi selectarea elementelor informaţionale din diferite formate:tipărite, nontipărite, electronice

Să determine dacă elementele informaţionale corespund temei de cercetare sau nevoii de informare formulate.

Să inţeleagă noţiunile de credibilitate, validitate, accesibilitate, relevanţă şi să le utilizeze în evaluarea surselor de informare.

Să stăpânească diferite modalităţi de lectură: lectura integrală, selectivă, lectura hypertextuală şi să le adopte în funcţie de

3. EVALUAREA ŞI ORGANIZAREA ELEMENTELOR INFORMAŢIONALE

Utilizarea unei grile de lectură pentru text, imagini sau document multimedia.

Constituirea unui corpus de documente.

Resursele internet şi alte resurse electronice organizate într-un sistem personal.

Discuţii cu profesorii, experţii, practicienii domeniului şi cu alţi studenţi pentru validarea inţelegerii şi interpretării informaţiei.

Folosirea de metode specifice precum:

27

determinarea valorii adăugate, a contradicţiilor sau a altor caractere unice ale informaţiei.

Determinarea elementelor ce trebuie revizuite.

Validarea inţelegerii şi interpretării elementelor informaţionale.

Selectarea elementelor informaţionale în structura, forma şi tipul cel mai adecvat conţinutului.

3.2. Inregistrarea şi organizarea elementelor informaţionale

Sintetizarea ideilor principale din informaţia adunată în scopul construirii de noi concepte.

Inregistrarea surselor de informare ca referinţe bibliografice.

Semnalarea surselor de informare pentru toate citatele, ideile majore, datele vizuale, date şi fapte specifice.

Analiza şi organizarea elementelor informaţionale într-un mod sistematic astfel încât să fie unitare, coerente, clare.

Realizarea bibliografiei în formatul standard.

specificul şi utilitatea fiecărui document.

Să poată să pună în relaţie datele colectate cu subiectul studiului şi să poată determina pertinenţa informaţiei.

Să poată analiza şi sintetiza datele pentru a obţine informaţii.

3.2. Inregistrarea şi organizarea elementelor informaţionale

Să poată identifica temele, ideile, punctele de vedere, criteriile de comparaţie definiţiile. Să recunoască erorile de logică. Să diferenţieze cauza de efect, să poată face analogii; să identifice omisiunile şi presupunerile.

Să aibă competenţe de redactare; să ştie să formuleze note pornind de la documente diferite (de toată natura).

Să cunoască metodologia de realizare a referinţelor bibliografice şi a bibliografiei unei lucrări.

Să poată utiliza computerul sau alte tehnologii (baze de date, echipamente,

rezumarea, parafrazarea, compararea, citarea pentru inregistrarea elementelor informaţionale.

Standardul (sau standardele) de referinţe bibliografice.

Simularea, experimentul pentru verificarea şi validarea teoriilor din disciplinele tehnice.

Utilizarea interviului, e-mail, listserver pentru a afla opinia experţilor în legătură cu demersul propriu de cercetare.

Revizuirea strategiilor de cercetare şi încorporare de elemente noi dacă este necesar.

28

multimedia şi audio vizual) pentru a organiza resursele informaţionale , ideilor şi pentru a putea analiza alte fenomene specifice lucrarilor tehnice.

Să testeze teoriile sau proiectele practice (în cazul în care studiul poate fi aplicat în practică- discipline tehnice).

Să diferenţieze sursele primare de sursele secundare.

Să folosească echipamente electronice, baze de date şi software statistic pentru a analiza datele.

Să studiaze şi să filtreaze elementele informaţionale electronice în concordanţă cu scopul propus şi să respingă informaţiile nerelevante.

Să înregistreze sursele electronice de informare într-un sistem propriu şi să le semnaleze în note de picior, note finale şi bibliografice.

Să poată copia şi reda elementele informaţionale dintr-o surse electronică într-un document personal şi să le poată completa cu propriile elemente informaţionale.

Să vizualizeze, teleşarjeze, decompreseze şi să deschidă documente şi

29

programe din site-uri internet şi arhive.

Să conecteze şi să utilizeze computere pentru a accesa informaţia.

4. REALIZAREA ŞI COMUNICAREA REZULTATELOR

4.1. Realizarea proiectului, rezolvarea unei probleme,răspunsul la o intrebare

Utilizarea informaţiei noi şi a celei precedente pentru realizarea proiectului sau sarcinilor propuse.

Dezvoltarea propriilor concepte, modele, teorii, ipoteze, analize, decizii, dezvoltarea unei perspective personale.

Prezentarea concluziilor şi susţinerea acestora cu probe credibile.

4. REALIZAREA ŞI COMUNICAREA REZULTATELOR

4.1. Realizarea proiectului, rezolvarea unei probleme,răspunsul la o intrebare

Să poată observa, înţelege şi compara elemente informaţonale diverse.

Să poată analiza şi sintetiza datele selectate.

Să respecte tipicul, logica modului de producere ales.

Să poată să dezvolte o argumentaţie; să apere un punct de vedere; să ilustreze propriile teorii; să facă dovada obiectivităţi.

Să cunoască şi să utilizeze tehnologiile necesare producerii şi comunicării rezultatelor.

Să manipuleze texte electronice, imagini şi date; să le transfere din spaţiul şi formatul original într-un nou context.

Să folosească o paletă largă de tehnologii ale informaţiei în realizarea scopului propus.

Să menţină integritatea

4. REALIZAREA ŞI COMUNICAREA REZULTATELOR

Fondul documentar selectat

Preluare de text Scanare Program de retuşare a

imaginilor realizarea de multimedia Retroproiector Computer Imprimare Software diversificată Reţele şi

telecomunicaţie

30

4.2. Comunicarea rezultatelor

Identificarea şi caracterizarea diferitelor moduri de comunicare a informaţiei.

Inţelegerea celor trei tipuri de comunicare sau

resurselor de informare, a echipamentelor, sistemelor sau a altor facilităţi TIC.

Să clasifice şi să grupeze informaţii folosind un procesor word.

Să folosească procesoarele de texte word şi programele de birotică pentru a realiza documente imprimate (tipărite) utilizând facilităţile tastaturii.

Să realizeze hărţi, tabele, grafice utilizând programe pentru grafice.

Să folosească softwere specifice pentru a-şi crea propria bază de date.

Să creeze produse hypermedia şi multimedia utilizând surse video şi audio.

Să creeze pagini web şi site utilizând HTML sau XML

Să folosească aplicaţii (soft pentru compoziţii muzicale, pentru arhitectură, aplicaţii matematice etc.).

4.2. Comunicarea rezultatelor

Să stăpânească modul de comunicare ales.

Să creeze utilizând calculatorul grafice şi alte prezentări artistice şi să le prezinte în formă electronică sau tipărită.

31

prezentare: scris, oral, audio-vizual.

Alegerea celei mai potrivite forme de producere şi prezentare a rezultatelor în acord cu modul de comunicare.

Determinarea audienţei şi scopului pentru comunicarea informaţiei

4.3. Aspectele legale, etice şi socio-politicecare insoţesc informaţia. Inţelegerea problemelor

etice, legale, socio-economcie ce insoţesc informaţia şi tehnologiile informaţiei.

Respectarea legislaţiei, regulamentelor, politicile instituţiilor şi alte reguli privind accesul şi utilizarea resurselor informaţionale.

Respectarea dreptului de proprietate intelectuală; utilizarea referinţelor pentru sursele de informare în comunicarea rezultatelor.

Să folosească e-mail, ftp şi alte facilităţi de telecomunicaţii pentru a prezenţa informaţii şi produse.

4.3. Aspectele legale, etice şi socio-politicecare insoţesc informaţia. Să se informeze în

legătură cu aspectele etice, legale, socio-economice ce însoţesc informaţia şi tehnologiile informaţiei.

Să dovedească înţelegerea deontologiei informaţonale şi să nu prezinte muncă altora ca realizare proprie.

5. Evaluarea şi Autoevaluarea procesului Evaluarea, Aprecierea

rezultatului obţinut. Evaluarea strategiilor de

cercetare; eventuale propuneri pentru îmbunătăţirea strategiilor.

Evaluarea dificultăţilor şi a reuşitelor.

5. Evaluarea şi Autoevaluarea procesului Să aprecieze în ce

măsură rezultatul satisface nevoia de informare definită.

Să aprecieze dacă resursele strategice de căutare, interpretarea datelor pot fi modificate sau extinse pentru a

5. Evaluarea şi Autoevaluarea procesului Definirea şi respectarea

criteriilor de evaluare: conţinut, construcţie, comunicare, obiectivitate (observaţii, analize, confruntare).

Discuţii de grup; discuţii cu profesorii, compararea rezultatelor

32

putea fi utilizate în alte activităţi de cercetare.

Să poată repera şi preciza obstacolele întâlnite în demersul de cercetare.

Să evidenţieze reuşitele; punctele forte ale rezultatului.

Să poată aprecia propriul rezultat dar şi rezultatul altui student.

Folosirea comunicării electronice pentru a obţine feed-back-ul de la o comunitate largă prin listele de difuzare şi forumurile de discuţii.

proprii cu rezultatele unor subiecte apropiate.

Prezentarea rezultatului în comunitatea internet via liste de discuţii.

Evaluarea rezultatelor din perspectiva feed-back-ului.

2. INFORMARE ŞI DOCUMENTARE ÎN BIBLIOTECI

33

2.1. Rolul bibliotecii în formarea culturii informaţionale.

Asociaţiile de biblioteci şi bibliotecari, naţionale şi internaţionale52 sunt preocupate de evoluţia bibliotecii ca structură de informare şi documentere, precum şi de evoluţiile şi transformările meseriilor din domeniul biblioteconomic. Diversificarea tipologiei documentare şi a modalităţilor şi tehnicilor de acces la resursele informaţionale a făcut ca aceste structuri de informare şi documentare să înceapă să piardă poziţia lor de lider al furnizorilor de produse şi servicii informative. Asociaţiile profesionale se întreabă dacă bibliotecile sunt cu adevarat într-o situaţie de criză; în ce măsură înţeleg noul context informaţional şi îşi redefinesc rolul lor ?

Carla Stoffler, exprimând punctul de vedere al multor biblioteci şi bibliotecari şi în special al bibliotecilor universitare din spaţiul american, afirma că preocupările universităţilor de a-şi regândi activităţile formative şi de cercetare oferă bibliotecilor posibilitatea de a-şi afirma rolul educaţional şi de organizator al resurselor cunoasterii.53

Bibliotecile îşi pot asuma cu adevărat un rol educativ pentru că principala lor menire este de a pune la dispoziţia utilizatorilor resursele documentare şi informaţionale necesare precum şi instrumentele şi metodologia de utilizare a lor. De asemenea, îşi pot asuma un rol de manager al cunoasterii întrucât sunt structuri intim legate de ceea ce înseamnă document, informare, cercetare.

În evoluţia lor, bibliotecile au acumulat, dezvoltat şi perfecţionat metode şi tehnici de organizare a documentelor, de exprimare a conţinutului lor informativ ; au realizat documente de sinteză cu valoare adaugată pentru a preîntâmpina nevoile utilizatorilor ; s-au implicat în activităţile educative şi de cercetare.

2.1.1. Rolul educativ al bibliotecilorBibliotecile universitare susţin şi în multe cazuri chiar au iniţiat programe de

alfabetizare şi instruire informaţională.54 A vorbi de rolul educativ al bibliotecilor înseamnă a vorbi de rolul lor într-un cadru mult mai larg al formării şi educării universitare ; rolul lor de suport al activităţilor didactice şi de cercetare.

Bibliotecile universitare îşi ajută utilizatorii (studenţi, profesori, cercetători) să înţeleagă cum sunt organizate fondurile documentare, cum sunt structurate elementele informaţionale, care este forma lor de prezentare, cum pot fi accesate, evaluate şi utilizate. Asemenea activităţi ar trebui să aibă ca finalitate modificarea proceselor cognitive de analiză, interpretare, evaluare a informaţiilor, a cunoasterii în general şi dezvoltarea gândirii critice, formarea autonomiei informaţionale şi intelectuale şi în ultima instantă, formarea unei metodologii de muncă intelectuală.

52 IFLA, ALA etc.53 Carla Stoffle. The Emergence of Education and Knowledge management as major functions of the Digital Library. Available at : http://www.ukoln.ac.uk/services/papers/follett/stoffle/paper.html54 vezi exemplele prezentate în subcapitolul « Cultura informationala- domeniu de cercetare, proiecte si experiente universitare. »

34

Dincolo de un nivel de instruire informaţională de nivel general, colaborarea cu facultăţile, cu profesorii conduce la dezvoltarea unor programe instructive specializate pe anumite discipline sau tipuri de activităţi. Colaborarea între biblioteci şi universităţi este necesară pentru a corobora oferta bibliotecilor în materie de resurse documentere şi de informare (şi metodele, tehnicile şi instrumentele de utilizare a acestora) şi cerinţele informaţionale ale universităţii. Nu de puţine ori, produsele şi serviciile de informare şi documentare, instrumentele de lucru oferite de biblioteci diferă într-o măsură mai mică sau mai mare de aşteptările studenţilor şi cercetătorilor.55

Neconcordanţele dintre cerinţele utilizatorilor universitari şi oferta bibliotecilor se datorează în unele cazuri păstrării de către acestea a strategiilor de cercetare tradiţionale ceea ce înseamnă că asemenea biblioteci încă îşi gândesc funcţiile şi serviciile într-o manieră tradiţională.56

În alte cazuri diferenţa dintre practicile informaţionale şi de cercetare ale profesorilor (şi care sunt transmise studenţilor) şi practicile similare ale bibliotecilor fac ca anumite produse şi servicii oferite de biblioteci să nu poată fi utilizate eficient. 57 În general, profesorii îşi învaţă studenţii cum să utilizeze sursele informative şi cum să realizeze anumite lucrări sau referate în timp ce bibliotecile îi învaţă cum să utilizeze un sistem de informare şi documentare.58

O colaborare reală şi eficientă între universitate şi biblioteca universitară are ca finalitate o ofertă variată de produse şi servicii informative ce pot constitui un adevărat suport educativ şi de cercetare:59

Împrumut pentru cărţi, periodice ; fotocopii ale articolelor ; Căutări în bazele de date ; Împrumut interbibliotecar ; Sprijin informaţional oferit de serviciile de referinţă ; Asistenţă şi îndrumare în utilizarea resurselor electronice ; Acces la cataloagele electronice, la OPAC, la Internet ; Asigurarea unor servicii de comunicare între bibliotecă şi utilizatorii ei (prin

poşta electronică) ; Serviciu special pentru referinţele electronice ; Serviciu de editare (lucrări realizate la nivelul universităţii sau lucrări

informative de sinteză, bibliografii realizate de bibliotecă.)

55 R. A. Dreifuss. Library instruction and graduate students Apud. Peter Macauley; McKnight, Sue McK. A New Model Of Library Support For Off-Campus Postgraduate Research Students Available at : http://www.deakin.edu.au/library/staff/newmodelliboc.html56 Christine A. Barry ; SQUIRES, David. Why the move from traditional information-seeking to the electronic library is not straightforward for academic users: some surprising findings Apud : PRICE, Gwyneth. User Education În Higher Education: Helping Academics Join The Learning EnvironmentAvailable at : http://educate.lib.chalmers.se/IATUL/proceedcontents/chanpap/price.html57 Peter M. Macauley ; ADDIE, Jenny Addie.. Collaborating to a Higher Degree Reference and Information Service Section Conference and Exhibition 1999 Available at : http://www.csu.edu.au/special/raiss99/papers/pmacauley.html58 Christine Barry. Information skills for an electronic world: training doctoral research students. Journal of Information Science. 23 (3), 1997, p. 225-238. 59 Adaptare dupa Peter Macauley, Sue McKnight op cit.

35

Modele flexibile de transmitere a cererilor de informare prin telefon, fax, e-mail, WWW ;

Transmiterea la cerere, în cazul în care este posibil, a resurselor electronice existente în bazele de date ale bibliotecilor ;

Activităţi de instruire informaţională.

Un asemenea model are în vedere cei trei parteneri ai actului educaţional : studentul, profesorul, bibliotecarul. Fiecare se concentrează pe propriile obiective care sunt însă complementare, se întâlnesc în acelaşi spaţiu referenţial : informarea şi cercetarea şi au acelaşi obiectiv : ameliorarea procesului educativ şi de cercetare.

2.1.2. Rolul bibliotecilor de manageri ai resurselor cunoaşterii.Bibliotecile universitare sunt în acelaşi timp mari colecţii de cărti, periodice şi alte

resurse documentare şi informaţionale pentru uzul studenţilor, profesorilor şi a altor membri ai comunităţii universitare ; principalul laborator de cercetare pentru majoritatea cercetătorilor (în special cei din domeniul ştiinţelor umaniste, sociale, drept) ; spaţiu în care se realizează instruirea informaţională necesară mai ales în cazul utilizării resurselor electronice.

Bibliotecile universitare participă la realizarea instrumentelor de informare necesare utilizatorilor săi, la remodelarea sistemelor de informare şi documentare ; se implică în activităţile informative şi de cercetare ale studenţilor şi cercetătorilor.60Bibliotecile se preocupă de disponibilizarea elementelor informaţionale utilizând ca surse publicaţiile electronice şi de asemenea, de a facilita accesul la resursele informaţionale prin intermediul noilor tehnologii utilizându-se diferite programe inclusiv programe multimedia. Bibliotecile universitare se preocupă şi de realizarea de produse electronice informative cu valoare adaugată pentru a oferi o alternativă, superioară calitativ, produselor electronice comerciale.61

Cataloagele de bibliotecă trebuie să fie punctul de plecare în asigurarea accesului direct la multe documente electronice. Aceasta poate să însemne şi că bibliotecile furnizează referinţe pentru sursele de informare electronice precizând de exemplu unele site-uri, calitatea şi adresabilitatea lor.

Un management al resurselor documentare şi informaţionale poate fi considerat eficient dacă sistemul :62

Permite verificarea referinţelor ; Permite căutarea după diverse criterii (inclusiv după citate şi referinţe bibliografice)

în bazele de date ; Recomandă metodologii de realizare a bibliografiilor şi/ sau a webografiilor ; Furnizează criterii de evaluare a surselor de informare ; Iniţiază şi susţine servicii de informare şi documentare în centrele de cercetare ; Recomandă alte biblioteci cu fonduri documentare complementare şi facilitează

accesul la acestea ; Identifică liste de difuzare, forumuri de discuţii, conferinţe ;

60 STEPHENS, K. Stephens; L. Unwin. The heart of the matter: libraries, distance education and independent thinking The Journal of Library Services for Distance Education, 1 , 1997, Available at : http://www.westga.edu/library/jlsde/jlsde1.1.html61 Carla Stoffle. Op. cit.62 Adaptare dupa Peter Macauley, Sue McKnight op cit.

36

Facilitează participarea la videoconferinţe ; Furnizează studenţilor suport tehnic şi asistenţă în regăsirea surselor de informare

relevante ; Devine partener activ în activităţile de cercetare.

Bibliotecile sunt parte integrantă a misiunii educative a universităţii ; ajută şi stimulează activităţile de cercetare ; contribuie la formarea reputatiei universitare. Bibliotecile universitare contemporane, datorită NTIC, nu mai sunt simple depozite documentare şi un spaţiu liniştit de studiu ci sunt din ce în ce mai mult, spaţii informaţionale care permit facultăţilor (şi studenţilor, profesorilor şi cercetătorilor) să exploreze, investigheze, evalueze, utilizeze resursele informaţionale indiferent de amplasarea lor : la nivel local, naţional sau internaţional ; într-un spaţiu real sau virtual.

2.2. Relaţia Utilizator - Bibliotecă

2.2.1. Drepturile şi obligaţiile utilizatorului unei biblioteciUn utilizator al unei structuri de informare şi documentare, în principal al unei

biblioteci, ar trebui să cunoască acea structură căreia i se adresează pentru obţinerea de resurse informaţionale şi documentere adică trebuie să ştie tipul de bibliotecă (publică, de învăţământ, specializată), natura şi dimensiunile colecţiilor deţinute, produsele şi serviciile oferite de acea bibliotecă, drepturile şi obligaţiile sale ca utilizator.

Regulamentele de Organizare şi Funcţionare ale bibliotecilor cuprind şi prevederi legate de utilizarea bibliotecii şi de utilizatorii acesteia.63

Din asemenea regulamente de funcţionare a bibliotecilor utilizatorii află că accesul la produsele şi serviciile oferite de bibliotecă se face pe baza Permisului de cititor care se eliberează şi se vizează anual, gratuit sau contra unei taxe în funcţie de politica bibliotecii.

Bibliotecarii responsabili cu evidenţa utilizatorilor vor întocmi pentru fiecare utilizator o Fişã contract de împrumut care conţine şi angajamentul privind respectarea patrimoniului şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Bibliotecii.Utilizatorii, pe baza Permisului de cititor, pot beneficia de multiple servicii dintre care enumerăm:

- consultarea colecţiilor în sălile de lectură cu acces liber la raft; - informaţii bibliografice şi îndrumări privind utilizarea documentelor din

bibliotecă; - împrumut de publicaţii la domiciliu; - fotocopiere (contra cost) după anumite documente din colecţiile bibliotecii;64

- acces la cataloagele bibliotecilor; - acces direct la publicaţii în sălile de lectură;

63Regulamentul cadru de funcţionare a bibliotecilor universitare din sistemul naţional aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3944 / 01.05.2003; Legea Bibliotecilor nr.334/ 31.05.2002, publicata in M.O. nr.422/ 18.06.2002 si republicata in M.O., Partea I, nr.132/11.02.2005;64 în vederea protejării colecţiilor bibliotecii, sunt excluse de la fotocopiere următoarele categorii de publicaţii:albume, atlase, hărţi, planuri, planşe, manuscrise, corespondenţă, ex-libris-uri; ziarele legate în volum; cărţi care au peste 500 de pagini;cărţi care au formatul mai mare decât formatul A3; cărţi cu inserturi mai mari decât coperţile (planuri, planşe, hărţi etc.);cărţi cu legături fragile sau strânse, cu pagini desprinse sau rupte, fără coperţi sau cu coperţi rupte.

37

- împrumut de publicaţii la domiciliu;- asistenţã de specialitate pentru cercetarea şi consultarea cataloagelor; - informarea şi documentarea bibliograficã pe baza colecţiilor proprii sau din

alte biblioteci utilizând cataloagele şi bibliografiile existente în colecţiile bibliotecii, respectiv acces on-line la resursele disponibile din reţeaua informaticã naţionalã şi dupã caz, internaţionalã;

- activitãţi, reuniuni culturale, întâlniri cu personalitãţi din diverse domenii;- asistenta la  identificarea publicatiilor în cataloage si în baze  de date on-line; - acces  la Internet; - împrumut interbibliotecar intern si international;- realizare de cercetari bibliografice, sinteze documentare, liste bibliografice la

cererea altor institutii sau beneficiari-persoane fizice etc.(de obicei contra cost).

Drepturile utilizatorilor prevăzute în asemenea regulamente au în vedere condiţiile de consultare şi împrumut a documentelor (nr. de documente, durata împrumutului, condiţii speciale de consultare pentru anumite documente65, comportamentul în utilizarea resurselor informaţionale şi documentare66etc)

Obligaţiile utilizatorilor au în vederea stabilirea unor relaţii între bibliotecă şi utilizator şi a unor norme de comportament ale acestora în spaţiile bibliotecii. Enumerăm unele din cele mai frecvente obligaţii ale utilizatorilor specificate în asemenea regulamente:

- În sãlile de lecturã au acces utilizatorii care posedã Permisul de cititor şi numai în limita   locurilor disponibile.

- La intrarea în salã, utilizatorul prezintã custodelui sau personalului de serviciu Permisul de cititor vizat pe anul în curs.

- În sãlile de lecturã, utilizatorii pot solicita orice carte existentã în colecţiile bibliotecii. Pentru obtinerea documentului de biblioteca, utilizatorul completeaza un Buletin de cerere tipizat, pentru fiecare titlu solicitat; se pot elibera maximum 3 titluri (volume) pe tură. La înmânarea documentului utilizatorul va semna de primire.

- În cazul sălilor cu acces liber la raft utilizatorul îşi va regăsi singur documentul dorit după care va fi îndrumat de către custode la locul stabilit.

- La plecarea din salã, utilizatorii au obligaţia de a preda custodelui toate cãrţile împrumutate.

- Utilizatorii trebuie sã pãstreze liniştea, ordinea şi curãţenia în bibliotecã. - Utilizatorii trebuie să protejeze bunurile bibliotecii. - Să nu deterioreze şi să nu transmită altor persoane Permisul de cititor.- Să se prezinte anual pentru reînscriere la bibliotecă.

65 Nu se împrumutã pentru acasã cãrţile apãrute înainte de 1900, componentele colecţiilor speciale (manuscrise, cãrţi de patrimoniu şi cu autograf, ediţii princeps şi bibliofile, hãrţi, stampe, ilustrate, albume, note muzicale etc.),documentele de referinţă, cãrţile din care în depozitele bibliotecii existã un singur exemplar, precum şi publicaţiile periodice; documentele multimedia (CD-ROM-uri, casete etc.). 66 De exemplu: La sălile cu acces la Internet, nu sunt permise chaturile, jocurile electronice, consultarea postei electronice sau modificarea in vreun fel a configuratiei software a calculatoarelor. Accesul cu dischete si salvarea pe CD-ROM sau dischete se va face numai cu acordul personalului bibliotecii.

38

- Titularul Permisului de cititor răspunde de orice daună produsă fondului de publicaţii sau altor bunuri ale bibliotecii.

- Să înştiinţeze biblioteca de pierderea Permisului de cititor; în acest caz se poate elibera o nouă legitimaţie care va purta acelaşi număr cu cel al legitimaţiei pierdute, precum şi vizele aplicate anterior.

- Să ceară avizul bibliotecarului pentru introducerea în sălile de lectură a publicaţiilor care nu fac parte din fondul bibliotecii.

- Să nu introducă şi să nu consume în sălile de lectură alimente şi băuturi. - Să oprească, la intrarea în sălile de lectură, telefoanele mobile. - Să prezinte, la cererea bibliotecarului, buletinul de identitate sau carnetul de

student pentru verificarea concordanţei datelor personale din Permisul de cititor şi fişa de înscriere.

- Să completeze corect, cu toate datele, câte un buletin de cerere pentru fiecare titlu de publicaţie solicitat, atât la sala de lectură cât şi pentru împrumutul la domiciliu.

- Să păstreze publicaţiile împrumutate în bună stare, să nu facă însemnări, sublinieri şi să nu producă alte deteriorări; în caz contrar, vor fi sanctionaţi conform Regulamentului.

- Toţi utilizatorii sunt obligaţi sã verifice cu atenţie starea publicaţiilor pe care le împrumutã sau le consultã în sala de lecturã şi sã semnaleze bibliotecarului toate deficienţele (sublinieri, pete, foi lipsã, coperte deteriorate etc.) pe care le constatã.

- La restituire, cãrţile vor fi verificate de personalul bibliotecii, care va imputa imediat utilizatorului toate defecţiunile neconsemnate pe fişa de împrumut.

- Să respecte termenul de restituire al publicaţiilor împrumutate, nerespectarea acestuia fiind sanctionată.

- Să respecte programul de funcţionare al bibliotecii şi al sălii de lectură. Nerespectarea obligatiilor de către utilizatori atrage după sine sancţiuni, iar

abaterile grave sau repetate pot conduce la anularea dreptului de frecventare a bibliotecii. Sunt considerate abateri: folosirea Permisului de cititor de către altă persoană;

scoaterea publicaţiilor din sala de lectură, fără avizul bibliotecarului; sustragerea sau deteriorarea publicatiilor din bibliotecă, precum şi alte pagube materiale; nerestituirea la termen a documentelor de bibliotecă împrumutate; etc. Şi se sancţionează cu suspendarea sau retragerea Permisului de cititor sau cu amenzi.

Relaţia utilizator - bibliotecă într-un sistem informatizat de bibliotecă, în vederea împrumutului de documente, are la bază o anumită procedură:

1. Înregistrarea utilizatorilor. Se va crea un fişier care să conţină înregistrări pentru fiecare persoană care doreşte să devină utilizator al bibliotecii. Crearea unei înregistrări pentru înscrierea unui utilizator se face pe baza actului de identitate (şi eventual a legitimaţiei de serviciu) şi conţine: numele şi prenumele persoanei, un nr. de ordine, data înregistrării, prenumele părinţilor, domiciliu, telefonul, locul de muncă, data naşterii, studii, ocupaţia, nr. şi seria actului de identitate, menţiuni (schimbări intervenite). Pe baza acestei înregistrări se eliberează Permisul de cititor sau permisul de bibliotecă. Pe acesta se ataşează un barcod care permite identificarea unică şi neambiguă a unui utilizator.

39

În momentul eliberării permisului de bibliotecă se prezintă utilizatorilor şi regulamentul bibliotecii astfel încât aceştia să cunoască drepturile şi obligaţiile care revin atât utilizatorilor cât şi bibliotecii.

2. Împrumutul documentelor. Utilizatorul va solicita bibliotecarului documentul dorit. Acesta va selecta înregistrarea corespunzătoare acelui document. În înregistrare se va introduce apoi codul utilizatorului şi perioada de acordare a împrumutului. Astfel, prin această procedură se realizează o legătură între document şi utilizator şi se stabileşte şi perioada permisă pentru păstrarea documentului.

Multe biblioteci ataşează documentului împrumutat o fişă pe care se consemnează data restituirii.

3. Prelungirea împrumutului. În sistemele automatizate integrate de bibliotecă, în modulul de circulaţie a documentelor prelungirea unui împrumut se realizează după aceeaşi procedură ca şi aceea de acordare a împrumutului unui document. Se selectează din baza de date înregistrarea pentru document şi înregistrarea pentru utilizator. În înregistrarea de împrumut se testează data până la care s-a prelungit împrumutul.

În momentul restituirii, legătura realizată de sistem între utilizatori şi document este anulată. Întârzierile sunt semnalate automat. Se pot edita la imprimantă avize de restituire pe baza unui text preînregistrat în sistem.

4. Rezervarea unui document în vederea împrumutului. Se întâmplă adesea ca unele documente să fie foarte solicitate şi biblioteca să nu dispună de un nr. suficient de exemplare. Un sistem automatizat integrat de bibliotecă permite înregistrarea tuturor solicitărilor pentru un document deja împrumutat. În înregistrarea corespunzătoare documentului se va întroduce codul utilizatorului care îl solicită (se va realiza o rezervare în lanţ păstrând ordinea utilizatorilor care doresc să împrumute acel document).

2.2. 2.Cataloagele de bibliotecă – constituire şi consultarePentru ca un utilizator să poată afla dacă documentul solicitat este sau nu în

colecţiile bibliotecii el trebuie să aibă cunoştinţele minimale de constituire a colecţiilor de bibliotecă, să cunoască cum este prelucrat un document şi cum ajunge notiţa bibliografică sau “reprezentarea” acestuia în cataloagele sau în bazele de date ale bibliotecii. Colecţiile de documente ale unei biblioteci sunt reflectate în cataloagele de bibliotecă iar un utilizator trebuie să consulte mai întâi aceste cataloage pentru a afla daca există sau nu documente pe subiectul său d einteres şi unde ar fi localizate fizic.

Prelucrarea documentelor este o activitate specific intelectuală ce constă în identificarea unui document prin autori, titlu, ediţie, date de apariţie, colecţie şi, mai ales, în redarea succintă sub forma indicilor de clasifcare sau a descriptorilor, a conţinutului. Această activitate necesită consultarea permanentă a unor instrumente de referinţă: tezaure, vocabulare, tabele de clasificare, documente de referinţă, date de autoritate privind denumirile oficiale de persoane, denumirile de activităţi, nume geografice etc.

În prelucrarea documentelor de bibliotecă sunt utilizate trei categorii de date:1. Date pentru descrierea fizică a documentelor.2. Date pentru descrierea de conţinut a documentelor.3. Date locale.Într-un sistem automatizat integrat de bibliotecă descrierea documentelor se

realizează prin parcurgerea fluxului de prelucrare de la achiziţie la depozitare.

40

1. Descrierea fizică a documentelor este cunoscută sub denumirea de “catalogare”.

Catalogarea reprezintă: “procesul de descriere a documentelor cu toate elementelor de identificare necesare, înregistrarea acestora într-un format bibliografic, crearea şi selectarea punctelor de acces (cu excepţia celor de subiect)”67.

Notiţele catalografice ale documentelor sunt orânduite conform unor principii standardizate de alcătuire şi administrare a cataloagelor de bibliotecă.

Catalogarea unei publicaţii se va realiza ţinând cont de suportul acesteia. În funcţie de suport se va alege standardul de descriere bibliografică corespunzător.

În România sunt folosite următoarele standarde de descriere bibliografică: ISBD(M) pentru publicaţii monografice; ISBD(A) pentru carte veche; ISBD(S) pentru publicaţii seriale; ISBD(CM) pentru materiale cartografice; ISBD(PM) pentru publicaţiile de muzică tipărită; ISBD(NBM) pentru materiale audio-vizuale; ISAD pentru materiale de arhivă; ISBD(CF) pentru fişiere de calculator. Pentru descrierile anlitice nu există un standard propriu-zis. Se foloseşte ghidul ISBD(CP) care datorită frecvenţei utilizării şi consensului adoptat de multe biblioteci legat de folosirea lui poate fi considerat un standard.Schema generelă a unei descrieri bibliografice complete

Titlul propriu-zis [Desemnarea generală a materialului] = Titlul paralel : informaţii despre titlu / prima menţiune de responsabilitate ; următoarele menţiuni de responsabilitate .- Menţiunea de ediţie = menţiunea paralelă de ediţie / menţiunea de responsabilitate referitoare la ediţie, menţiunea suplimentară de ediţie / menţiunea de responsabilitate referitoare la ediţia suplimentară .- Date specifice anumitor categorii de documente .- Locul publicării şi/sau difuzării : Editura sau difuzorul , data publicării (Locul producerii fizice: Numele producătorului, data producerii fizice) .- Desemnarea specifică a materialului şi numărul de unităţi fizice : alte caracteristici fizice ; dimensiunile documentului Menţionarea materialului însoţitor .- (Titlul propriu-zis al colecţiei = Titlul paralel al colecţiei: informaţii despre titlul colecţiei / prima menţiune de responsabilitate referitoare la titlul colecţiei ; următoarea menţiune de responsabilitate referitoare la titlul colecţiei , ISSN al colecţiei ;numărul din cadrul colecţiei . Titlul propriu-zis al subcolecţiei = Titlul paralel al subcolecţiei: informaţii despre titlul subcolecţiei / prima menţiune de responsabilitate referitoare la titlul subcolecţiei ; următoarea menţiune de responsabilitate referitoare la titlul subcolecţiei , ISSN al subcolecţiei ;numărul din cadrul subcolecţiei ) .- Notele .- Numărul standard (sau alt număr) Titlul-cheie :modalităţi de procurare şi/sau pret .Exemplu:ZUB, Alexandru

A scrie si a face istorie: istoriografia romana postpasoptista/ Al. Zub.- Iasi: Junimea, 1981.- 368 p.; 20 cm. – (Humanitas; 21).- Contie note, index si rez. in lb. en.

930.1(498)"1848/1866" ; 930.1"1848/1866":949.8 (indicii de clasificare pentru cartea descrisa mai sus)

Schema prescurtată a unei descrieri bibliografice pentru seriale :

67 Mircea Regneală. Vocabular de biblioteconomie şi Ştiinţa Informării, vol. I. Bucureşti: ABIR, 1995, p. 51

41

Titlul propriu-zis : informaţii despre titlu / menţiuni de responsabilitate .- Limitele cronologice .- Locul publicării : Editura, data publicării .- Formatul .- Note .- ISSN .

Exemplu: BULETIN/ Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă din România. Filiala Iaşi: A.O.S. = Bulletin of

the Association of the Romanian Scientists. Iaşi Branch .- Vol.I, Nr.1/3- .-Iaşi: A.O.S., 1990-Periodicitate necunoscută.- Titlul, sumar şi în limba engleză.ISSN 1016-2100 = Buletin – Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă din România

BIBLIOTECONOMIE : culegere de traduceri prelucrate : publicaţie trimestrială / Biblioteca Naţională a României. – An. XXVI, Nr. ½- .-Bucureşti : Biblioteca Naţională a României, 1990-Înlocuieşte din 1990 publicaţia “Revista de referate în bibliologie”=ISSN 1220-3087 a cărei numerotare o continuă.ISSN 1220-3076 = Biblioteconomie (Bucureşti)

Fişierele de autoritate au o importanţă deosebită în descrierea publicaţiilor. Un fişier de autoritate este o listă de cuvinte sau sintagme (nume, titluri, subiecte) supuse controlului unei autorităţi profesionale ce desemnează entităţi de un anumit tip (autorizat), folosite ca puncte de acces în cataloage.

Sunt cunoscute patru tipuri de fişiere de autoritate: a) Fişiere de autoritate pentru autori persoană fizică.b) Fişiere de autoritate pentru colectivităţi.c) Fişiere de autoritate pentru titluri uniforme.d) Fişiere de autoritate pentru subiecte.Fiecare din aceste tipuri de fişiere de autoritate oferă patru grupe de informaţii:- formele unitare, acceptate ale vedetelor (vedetele uniforme);- formele neacceptate ale vedetelor (de ex.: pot exista variante ale numelor de

autori);- trimiteri de la o formă neacceptată la o formă acceptată a vedetei;- date complementare care au menirea să particularizeze informaţiile conţinute în

fişierul de autoritate.2. Descrierea de conţinut a documentelor se realizează prin indexare. Indexarea

reprezintă operaţia de analiză, descriere şi redare a conţinutului unui document cu ajutorul unui limbaj documentar sau natural în vederea regăsirii acestuia.

Limbajele de indexare pot fi:- Limbaje de indexare cu structură ierarhică (clasificările). Conţinutul unui

document este exprimat prin indici de clasificare preluaţi din tabele.- Limbaje de indexare cu structură combinatorie (indexare coordonată).

Conţinutul unui document este exprimat prin descriptori preluaţi din liste de termeni, vocabulare, tezaure.

3. Datele locale care apar în înregistrările bibliografice sunt date de gestiune şi evidenţă (număr de inventar, număr de exemplare etc), cota, anumite date specifice bibliotecii sau documentului respectiv.

42

Stocarea şi organizarea fondurilor informaţionale obţinute ca urmare a prelucrării documentelor reprezintă alcătuirea catalogului de bibliotecă.

Principalele cataloage utilizate pentru căutarea documentelor sunt: catalogul alfabetic; catalogul sistematic; catalogul analitic catalogul on-line

Catalogul alfabetic pe nume de autori şi titluri permite să aflăm dacă biblioteca are un anumit document (carte sau broşură) al unui anumit autor sau cu un anumit titlu. În catalogul alfabetic fişele sunt aranjate în ordine alfabetică.

Catalogul sistematic grupează descrierile documentelor după conţinutul lor. Acest catalog se foloseşte pentru căutarea documentelor referitoare la un anumit conţinut. Aranjarea fişelor în catalogul sistematic se face după un sistem de clasificare a documentelor numit – Clasificarea Zecimala Universală (CZU), iar în cadrul ultimei diviziuni fişele sunt aranjate în ordine alfabetică. Clasificarea Zecimala Universală are 10 clase marcate prin cifre arabe de la 0 până la 9. Pentru a regăsi mai repede informaţia necesară studenţii trebuie să cunoască cele 10 clase CZU, în care sunt împărţite cunoştinţele omeneşti. Acestea sunt: 0 Generalităţi 1 Filozofie. Psihologie 2 Religie. Teologie 3 Ştiinţe sociale 4 Clasa libera 5 Matematica. Ştiinţe ale naturii 6 Ştiinţe aplicate. Medicina. Tehnica 7 Arta. Divertisment. Sport 8 Lingvistică. Filologie. Literatură. 9 Geografie. Biografii. Istorie

Catalogul analitic permite regăsirea articolelor din periodice (ziare, reviste, culegeri, publicaţii continue). Fişele bibliografice sunt aranjate de asemenea, în ordine sistematică – după CZU, iar în cadrul ultimei subdiviziuni în ordinea invers cronologică, astfel punând la dispoziţia studentului informaţia de ultimă oră.

Catalogul informatizat sau catalogul electronic al bibliotecii reprezintă accesul direct (on-line) oferit utilizatorilor unei biblioteci în vederea consultării colecţiilor.

Prelucrarea documentelor, stocarea şi organizarea fondului documentar în sistem automatizat, reprezintă de fapt alcătuirea catalogului electronic de bibliotecă – OPAC-ul (On-line Public Access Catalogue). Acesta conţine fişierele bibliotecii pe care utilizatorii le pot consulta rapid, având posibilitatea combinării mai multor criterii de căutare. Reflectând colecţiile unei biblioteci, include informaţii asupra unei varietăţi de discipline şi subiecte. Înregistrările din catalog conţin, în general, numai informaţii bibliografice, mai rar însoţite şi de abstracte.

De asemenea, multe probleme care apar în consultarea OPAC-urilor sunt comune cu cele întâlnite în consultarea cataloagelor tradiţionale, legate în principal de convenţiile de formulare, dar mai ales de indexare.

43

Ca avantaje, catalogul on-line foloseşte aplicaţii a celor mai noi tehnologii, facilităţile lui fiind într-o continuă ameliorare, putând fi accesat de la distanţă şi oferind mai multe puncte de acces şi mai multe posibilităţi de căutare. În plus, într-un OPAC, utilizatorul trebuie să facă cererea în mod explicit, ceea ce facilitează în mod evident cercetarea comportamentului său.

Odată cu dezvoltarea sistemelor de informare on-line şi diversificarea categoriilor de beneficiari ai acestora, s-a ridicat problema metodelor de regăsire a informaţiilor relevante din multitudinea de informaţii pe care sistemul le pune la dispoziţia utilizatorilor. Astfel, este importantă stăpânirea unei strategii de căutare cu ajutorul căreia să poată fi accesat un catalog on-line sau interogată o bază de date pentru a răspunde cât mai corect şi eficient la o cerere formulată.

În unele cazuri, interfaţa se prezintă sub formă de meniuri din care utilizatorul selectează opţiunea dorită; acesta este modul de prezentare utilizat de multe sisteme integrate de bibliotecă, fiind foarte util utilizatorului mai puţin experimentat.Accesul la informaţia stocată într-un catalog on-line se face printr-o varietate de criterii de regăsire:

titlu; autor (autor persoană fizică/autor colectiv); sistem de clasificare; cuvânt (cuvânt din : titlu, subiecte, ...); elemente de identificare locale (cota, inventar, cota de raft); date de publicare (an, editură, loc); colecţie/serie; tipul documentului (carte, revistă, CD-ROM, microfişă, microfilm, casetă audio sau video, etc.); ISBN/ISSN; limba de redactare a materialului; indici relevanţi pentru anumiţi utilizatori OPAC (ex.: numărul de înregistrare a referinţelor din alte baze de date, accesibile prin OPAC).

Dacă primele trei elemente de identificare sunt prezente în orice sistem de regăsire a informaţiilor, posibilitatea accesării bazelor de date după celelalte criterii depinde de performanţele soft-ului integrat de bibliotecă utilizat.

Combinarea termenilor de regăsire într-o singură căutare, pentru o regăsire complexă, rapidă şi adecvată a informaţiei este cunoscută sub denumirea de logică booleană şi constă în folosirea operatorii booleeni AND, OR, NOT cu următoarele semnificaţii:AND - operator utilizat pentru a lega diferite concepte ale unei căutări (restrânge căutarea);OR - operator utilizat pentru a lega concepte sinonime sau exprimate în diferite forme, ale unei căutări (lărgeşte căutarea)NOT - operator utilizat pentru excluderea unor concepte din căutare sau pentru rafinarea rezultatelor.

3. INFORMARE ŞI DOCUMENTARE ÎN REŢEAUA INTERNET

44

Ca sistem de informare şi comunicare, Internetul prezintă următoarele caracteristici : are o structură dispersată ; este eterogen permiţând coexistenţa a resurse din cele mai diferite , cu grad diferit de efemeritate ; are un caracter public întrucât numeroase spaţii de informare şi comunicare sunt accesibile de oriunde şi în mod gratuit ; este în continuă evoluţie şi deci are o anumită instabilitate zilnic apărând, evoluând sau dispărând site-uri.

Înţelegerea noului context informaţional, cu noile lui norme şi reguli de funcţionare, se poate realiza şi printr-o analogie cu un context informaţional definit de « biblioteca virtuală ». « Biblioteca virtuală este un concept organizaţional bazat pe alianţa a trei puncte fundamentale : informatizarea bibliotecilor, accesul la telecomunicaţii şi o nouă gamă de instrumente de informare folosite direct de utilizatori »68

Definiţia aduce o viziune nouă asupra conceptului de informare şi documentare în sensul că presupune o nouă formă de prezentare a resurselor informaţionale, o nouă tipologie documentară şi implicit noi abordări practice, concrete ale domeniului, formarea şi dezvoltarea de noi metode şi tehnici de muncă intelectuală. În mod oarecum similar, pentru a înţelege Internetul este necesară cunoaşterea noii accepţiuni a noţiunii de document ; a noilor tipologii documentare; a noilor metode şi tehnici de prelucrare a documentelor electronice ; a metodelor, tehnicilor şi instrumentelor de regăsire şi utilizare a resurselor informaţionale. Toate acestea contribuie la definirea noului context informaţional, la formarea unei noi culturi informaţionale. 3. 1 Documente electronice disponibile în reţeaua Internet

Deşi a fost conceput şi dezvoltat pentru punerea în comun a rezultatelor ştiinţifice a publicaţiilor şi a documentelor de care cercetătorii aveau nevoie, astăzi Internetul conţine o multitudine de documente din toate palierele vieţii economico-sociale, culturale, politice, etc. ; altfel spus: forma concretă a societăţii informaţionale.

a. Furnizori de conţinut : tipologieMichel Cartier vorbeşte de o adevărată industrie de conţinut în care identifică o

întreagă tipologie de furnizori de conţinut:69

creatorii şi producătorii independenţi sau în asociaţii, editorii de carte, de discuri, CD-ROM etc.

jurnaliştii, specialiştii în marketing ; brockerii, specialiştii în consiliere ; cei ce dezvoltă baze de cunoştinţe, de resurse etc. radio ca furnizor de conţinut, de asemenea ,TV ; furnizorii primari: bibliotecile, universităţile, muzeele, galeriile,

întreprinderile, ziarele şi revistele, băncile, bursele, guvernele, ministerele şi alte servicii publice, organizaţiile şi asociaţiile artistice.

b.Tipologie documentarăFiecare utilizator are posibilitatea cel puţin teoretic să fie în acelaşi timp şi

producător şi consumator de informaţie sub formă de articol, mesaj, imagine, schemă etc. Totuşi în copleşitoarea cantitate de informaţie disponibilă în reţeaua Internet se poate distinge o tipologie documentară din care se evidenţiază:68 Carla Bastili; Corrado Pattenati. La biblioteca virtuale. Milano : editrice bibliografica, 1994. Apud .Corrado Pattenati. Bibliothéques virtuelles, bibliotheques numeriques. În : La recherche d’information sur les réseaux : Cours INRIA. Paris :ADBS, 1996, p.11.69 Michel Cartier. Le nouveau monde des infrastructure. Quebec: Fides, 1997, p.49.

45

Jurnalele electronice Web a facilitat publicarea şi transferarea online a rezultatelor activităţilor de cercetare. Preluând o mare parte din modelul tradiţional jurnalele electronice, cu precădere cele ştiinţifice s-au impus în comunicarea prin reţea. Jurnalele electronice sunt concomitent suport de publicare, comunicare şi validare a rezultatelor ştiinţifice. Este necesar să facem distincţia între jurnal ştiinţific şi text ştiinţific prezent de asemenea online. Jurnalul ştiinţific are un conţinut structurat în unităţi document (articole), are o periodicitate, o conţinuitate în timp. Textul ştiinţific este o entitate de sine stătătoare fără condiţionări de periodicitate şi conţinuitate în timp.

Documentele pedagogice disponibile pe serverele universitare, în cantitate din ce în ce mai mare. Pot avea forma cursurilor, articolelor, comunicărilor, discuţiilor de grup, manualelor etc.

Documentele de bibliotecă colecţii arhive elementele de patrimoniu de fapt, forma electronică a documentelor clasice disponibile în diverse colecţii şi care sunt în principal destinate conservării (în forma lor fizică) pentru a putea fi transmise generaţiilor viitoare.

Documentele publice : documentele emise de diversele paliere administrative dintr-o ţară (administraţia centrală sau locală).

Documentele legislative frecvent sub forma bazelor de date. Documentele tehnice privind reţelele şi informatica : programe

informatice, manuale de programare, instrumente de cercetare, specificaţii tehnice, etc.

Statistici naţionale şi internaţionale ştiinţifice economice etc. Documente personale : paginile web personale. Media prin internet : în multe ţări radio şi televiziunea îşi difuzează

programele prin reţea.

c. Resurse informaţionale educaţionale şi aplicaţii disponibile pe site-uri web. Tipologie :70

Prezentarea instituţiilor, a facultăţilor, a centrelor de cercetare afiliate, a proiectelor (este posibilă navigarea între diferite nivele de prezentare) ;

Publicarea de cursuri, de schiţe de curs, de indrumare practice, exerciţii etc ; în unele cazuri este posibilă realizarea de conexiuni cu bazele de date ;

Liste bibliografice sau webgrafice (cu posibilitatea de conectare la site-urilor specificate) ;

Adrese de contact tradiţionale sau electronice ; Posibilitate de teleşarjare de text, imagini fixe sau animate, sunete, programe

informatice demonstrative, etc ; Liste de difuzare şi forumuri de discuţii ce permit schimburi de informaţii sau de

opinii pe subiecte precise (cu posibilitati de raspuns şi de arhivare) ;

70 Adaptare dupa MASSELO, Cyril. Practici pedagogice si internet. În : Internet , Communication et langue Francaise. Paris : Hermes Science Publication, 1999, p 113-131 si CHARTRON , Ghislaine Ressources électroniques documentaires et enseignement supérieur: regard sur les pratiques et les nouveaux services Journée « La formation à l’information scientifique et technique dans l’enseignement supérieur », 19 février 1999, Université de Paris 8 .Available at : http://www.ccr.jussieu.fr/urfist/gcparis8.htm

46

FAQ71, o lista a celor mai frecvente întrebări dintr-un domeniu insotită de răspunsurile adecvate ;

Baze de date pe diferite subiecte, repertorii de resurse, cataloage diverse, linii HTML clasate tematic ;

Posibilitarea de a completa diverse formulare pentru a putea comanda anumite lucrări, articole, programme informatice sau pentru a solicita pur şi simplu informaţii ;

Dezvoltarea interactivă de site-uri ;72

Activităţi interactive la nivelul unui site73

Resurse de referinţă disponibile pe InternetÎn mediul Internet sunt prezentate cele mai reprezentative resurse de referinţă,

marea majoritate din ele fiind gratuite. Iată câteva exemple de ediţii de referinţă electronice: 1. Enciclopedia Britanica (www.britanica.com) este una dintre cele mai impresionante

enciclopedii on-line din lume, cuprinzând 6 domenii: Arta şi Divertisment; Istorie şi Umanitate; Ştiinţă şi Tehnologie; Lume şi Călătorii; Sănătate; Educaţie.

2. Enciclopedia Encarta (www.encarta.msn.com) – este o variantă gratuită a enciclopediei universale, care anual se difuzează de către compania Microsoft pe CD-ROM. Această enciclopedie este un adevărat portal de trimiteri prin link-uri către diverse resurse.

3. Webopaedia (www.pcwebopedia.com) este un dicţionar enciclopedic care permite căutarea rapidă a oricărui termen din domeniul Internet-ului şi al computerelor.

4. Enciclopedia Mitica (www.pantheon.org/mythica.html) este o enciclopedie cu referire la mitologie, legende, folclor din întreaga lume, conţinând mai mult de 5700 referinţe.

5. Enciclopedia Lumii (www.countryreports.org) – un atlas mondial cu multiple referinţe la istorie, geografie, politică etc.

6. The World Factbook (www.odci.gov/cia/publications/ factbook /index.html ) conţine diverse date despre ţările lumii, informaţia actualizându-se anual.

În cadrul resurselor de referinţa biografice prezentate în mediul Internet se evidenţiază dicţionarul plasat pe serverul Biography (www.biography.com), unde sunt reflectate datele despre mai mult de 25 mii de persoane remarcabile din diferite domenii de activitate, ţări şi epoci – de la Lumea Antică până în prezent.

Dicţionarele virtuale lingvistice şi terminologice constituie resurse importante de informare. În cadrul acestui grup putem menţiona:

Dicţionarul explicativ al limbii române (http://dexonline.ro/În plus faţă de resursele menţionate, Internet-ul reprezintă o sursă imensă de date

factologice şi statistice. De exemplu, dacă cercetarea necesită date curente complexe despre orice organizaţie, calea optimă este de a consulta serverul acestei organizaţii, a cărei adresă o putem obţine utilizând mijloace de căutare speciale.

O resursă foarte bine cotată în rândul cercetătorilor o constituie bazele de date on-line:

71 FAQ- frequently asked question72 De exemplu : anumite periodice online în care textele si imaginile sunt propuse si realizate de utilizatorii site-ului.73 Cyryl Masselot propune ca exemplu « generarea automatica de texte » conform J.P. Balpe profesor la Paris 8.Available at : http://hypermedia.univ-paris8.fr/

47

Blackwell Publishing – peste 600 reviste electronice ştiinţifice din domeniul tehnicii, al medicinii, al ştiinţelor socio-umane (http://www.blackwellpublishing.com/jnl_default.asp)

Emerald Group Publishing Limited – cea mai cunoscută editură pe plan internaţional cu 120 titluri de reviste editate. Asigură accesul la cele mai importante ediţii din domeniile: marketing, business, construcţii, ştiinţe tehnice (http://www.emeraldinsight.com/Insight/menuNavigation.do?hdAction=InsightHome)

Oxford University Press – cuprinde aproximativ 180 de reviste electronice ştiinţifice din domeniile tehnologie, medicină, socio-umane publicate de Oxford University Press (http://www3.oup.co.uk/jnls)

SpringeLink – cuprinde peste 1 200 reviste electronice ştiinţifice recenzate din diverse domenii prin intermediul propriului on-line-service SpringerLink, precum şi 25 de colecţii prestigioase de cărţi din diverse domenii (http://www.springerlink.com/home/main.mpx )

African Journals OnLine (AJOL Access to African published research) – reviste ştiinţifice editate în Africa. Oferă acces la cuprinsul a numeroase reviste şi la rezumatele acestora în reţeaua Internet. Susţine serviciile de livrare de copii ale documentelor (http://www.ajol.info/)

AGORA – oferă acces gratuit (sau la preţuri foarte mici) la majoritatea revistelor ştiinţifice din domeniul agriculturii, biologiei, ocrotirii mediului ambiant şi ştiinţe sociale pentru instituţii academice ( http://www.aginternetwork.org/en/ )

Documentul electronic reprezintă astăzi mijlocul cel mai eficient de transmitere a informaţiilor; suportul care satisface în cel mai înalt grad nevoile de informare ale unui utilizator exigent.

Dimensiunea bivalentă a Internetului, cu aspectul social de comunicare, de favorizare a schimbului internaţional şi cu aspectul tehnic de normalizare, direcţionează documentul electronic spre utilizarea lui ca suport informaţional şi de comunicare a ideilor şi cunoştinţelor şi în acelaşi timp spre structurarea lui într-o formă ce-i permite exploatarea în reţea sau în mod local.

În exploatarea documentului se observă o separare a conţinutului de suport. Autorutele de informare permit “dematerializarea” documentului adică accesul la un conţinut informativ dintr-un punct îndepărtat de locul de conservare şi recuperarea acestuia într-o formă diferită de cea creată de autor şi/sau producător.

Amploarea reţelei şi arhitectura sa fac imposibilă realizarea unui inventar exhaustiv a resurselor disponibile. În ciuda ofertelor făcute de serverele comerciale nu se poate vorbi de existenţă unei strategii unice de regăsire a resurselor informaţionale. Numeroasele instrumente şi programe de căutare disponibile se caracterizează printr-o specializare mai mult sau mai puţin importantă, mai mult sau mai puţin adecvată scopului propus. Metodele de adunare şi selectare a elementelor informative variază în limite largi de la un instrument de căutare la altul. Pentru a optimiza o căutare informaţională, pentru a găsi cele mai bune surse este necesară o multiplicare a strategiilor de căutare, o coroborare a lor .Paginile gazdă ale motoarelor de căutare oferă multiple funcţionalităţi cum ar fi posibilităţile de restrângere a cererii de căutare, o mai mare precizie în

48

exprimarea acesteia, servicii complementare de traducere, selecţie de site-uri, abonamente la reviste sau baze de date.

3.2 BrowsereAccesul la informaţiile stocate pe un server Web se poate realiza cu ajutorul unor

programme de navigarere (browser), care permit regasirea şi afişarea resurselor informaţionale şi documentare electronice din diverse surse.

Un browser Web este un soft pentru manevrarea informaţiilor bazate pe grafică şi text, este un program de navigare on-line sau pe Internet care permite utilizatorului sau navigatorului on-line să acceseze, să vizualizeze şi, în acelaşi timp, să interacţioneze cu informaţiile ce se găsesc în spaţiul virtual World Wide Web.

Din punct de vedere practic, un program software de acest gen reprezintă, de fapt, interfaţa dintre vasta reţea a Internetului şi oricare utilizator care are acces la aceasta.

Pentru un browser, unitatea elementară de informaţie este pagina Web, un document care conţine o combinaţie de texte, imagini şi alte elemente printre care, în primul rând, aşa-numitele „link-uri” sub formă de texte, pictograme sau grafice, care apar marcate. Legăturile conectează paginile Web între ele, permiţând navigarea efectivă în Internet.

Primul browser utilizat a fost MOSAIC, realizat de CERN/NCS, cu o interfaţă ce permite folosirea tehnicii „point and click” şi care a provocat explozia Web-ului.

În prezent, din cele 30 de browsere realizate până acum, două au devenit cele mai populare şi mai utilizate: Netscape (produs al firmei Netscape Communication) şi Internet Explorer (produs al firmei Microsoft), care permit explorarea spaţiului Web, combinând facilităţile Gopher, WAIS, WWW, asigurând un mecanism unitar de acces, comunicare şi transfer de fişiere.

Elementul principal care stă la baza funcţionării tuturor browserelor de Web îl reprezintă posibilitatea acestor programe de a interpreta şi reda pagini electronice HTML (HyperText Mark-up Language) şi salvate cu extensia .htm sau .html.

3.3. Motoare şi metamotoare de căutareMotoarele de căutare sunt cele mai bune instrumente folosite pentru căutarea

informaţiilor specifice sau pentru cercetarea unui subiect care are mai multe aspecte, în timp ce directoarele sunt utile pentru regăsirea informaţiilor generale şi a temelor cu o singură faţetă. De obicei, atunci când se doreşte regăsirea unor informaţii despre un subiect foarte detaliat, un motor de căutare este acela care va găsi nu numai cele mai multe informaţii.

Chiar dacă majoritatea bazelor de date ale motoarelor de căutare încearcă să indexeze întregul Web, fiecare din ele stabileşte în mod diferit care pagini sunt relevante pentru căutare. Într-o bază de date, un document poate ocupa locul 50 în listă, într-o alta se poate afla pe poziţia întâi. Pentru a obţine cele mai relevante documente, utilizatorul trebuie să se familiarizeze cu mai multe motoare de căutare şi cu trăsăturile acestora.

Orice motor de căutare are trei elemente majore: Robotul, care mai este numit păianjen sau vierme (robot, spider sau crawler, în

limba engleză) care adună documentele noi de pe WWW. El parcurge paginile web, le citeşte şi apoi urmăreşte legăturile către alte pagini. Unele pagini îşi pot

49

modifica după un anumit timp conţinutul, se pot adăuga noi legături, iar altele pot dispărea definitiv. De aceea, roboţii reparcurg după un anumit interval de timp site-ul, de obicei o lună sau două, căutând eventualele schimbări care au intervenit.

Al doilea element al unui motor de căutare are denumirea de index sau catalog. Programul găseşte link-urile ataşate acestor documente, le încarcă într-o bază de date şi le indexează folosind o formulă ce diferă de la o bază de date la alta. Motoarele de căutare vor căuta apoi prin această bază de date în funcţie de comanda primită. Roboţii adună informaţii indexând în bazele lor de date textul întreg al fiecărui document Web. Această operaţiune se numeşte full-text indexing („indexare a întregului text”). Unele programe-robot sunt intuitive, în sensul că ştiu care cuvinte sunt importante pentru sensul întregii pagini Web şi unele dintre ele pot găsi sinonime la cuvinte, pe care le introduc în indexurile lor. Unele baze de date de tip full-text, cum ar fi EXCITE, folosesc roboţi ce le permit căutarea după concepte sau după cuvinte interogative. În unele motoare de căutare, roboţii sar peste cuvintele care apar foarte des, cum ar fi prepoziţiile sau articolele iar alte motoare de căutare le permit celor care accesează paginile Web să ataşeze acestor pagini meta-tag-uri („etichete”): cuvinte cheie ce descriu pagina respectivă, dar este posibil să nu apară în acea pagină sau fac posibilă găsirea unor pagini Web care nu au text întreg74. În acest index apar cuvintele cheie sau porţiuni din textele parcurse de către robot. Acesta este ca o bază de date în care se află informaţii despre fiecare pagină web găsită de robot. Pagina apare în catalog ca o nouă înregistrare, care va conţine titlul şi adresa paginii respective, cuvintele cheie folosite, legăturile către alte pagini, precum şi porţiuni din text, care însă pot fi diferite de la un motor de căutare la altul. Dacă robotul găseşte schimbări într-o pagină web, atunci indexul este actualizat cu noile informaţii.

Al treilea element este software-ul de căutare, un program care permite căutarea în paginile înregistrate în index precum şi afişarea rezultatului sub forma unei liste de legături, în ordinea pe care el o consideră ca fiind cea mai relevantă. Pentru a căuta o anumită informaţie într-un motor de căutare, trebuie formulată o

interogare alcătuită din cuvinte sau expresii având sensul cât mai apropiat de ceea ce se doreşte să se afle. În urma interogării, motorul de căutare caută în baza lui de date şi returnează o listă cu un număr de legături (uneori chiar şi câteva zeci de mii) către sit-uri web care conţin cuvântul cheie sau expresia folosită.

Din lipsă de spaţiu, această listă este însă fragmentată astfel încât nu vor apare mai mult de 10 sau 20 de legături pe fiecare pagină, aşezate în ordinea relevanţei, în funcţie de un algoritm specific fiecărui motor de căutare. Restul legăturilor apar pe paginile următoare.

Modul general de funcţionare a motoarelor de căutare este următorul: se deschide în browser-ul Web pagina iniţiala a motorului de căutare; se introduc cuvintele cheie pe care le căutăm şi apoi se apasă Enter (în unele cazuri

se efectuează click pe un buton specificat în pagina motorului de căutare). Motorul de

74 Ernest Ackerman;Karen Hartman. The information specialist’s guide to searching and researching on the Internet and the World Wide Web. Chicago; London : Fitzroy Dearborn Publishers, cop. 1999, p. 126

50

căutare va returna o pagină web ce va conţine primul grup de resurse Internet ce corespund cererii.

Dacă în lista prezentată se regăseşte o resursă care se potriveşte cu ceea ce se caută se urmează link-ul corespunzător pentru a deschide pagina dorită. Dacă nu, se poate trece la pagina următoare de rezultate, în cazul în care lista de URL-uri se continuă pe pagini adiţionale.

Un motor de meta-căutare sau un metamotor este un motor de căutare mai performant, care permite procesarea simultană a mai multor solicitări de informaţii, prin transmiterea cuvintelor cheie sau a expresiilor cheie introduse de către utilizator, spre mai multe motoare de căutare cu care colaborează strâns în acest sens. Multe instrumente de meta-căutare, cunoscute şi sub numele de instrumente de căutare paralelă sau interfeţe de căutare unificate, caută în mai multe baze de date sau motoare de căutare simultan şi apoi integrează rezultatele. Principiul folosit este deosebit de eficient deoarece în acest fel se micşorează timpul de găsire a informaţiilor şi se elimină posibilitatea de afişare a aceloraşi surse de date, fapt deseori întâlnit şi în cazul folosirii celor mai eficiente motoare de căutare de pe reţeaua Internet. De asemenea, cu ajutorul unor instrumente de meta-căutare pot fi găsite liste de baze de date specializate.

Aceste căutări ce permit interogarea mai multor surse de informare au ca defect faptul că sintaxa lor trebuie redusă la un singur cuvânt cheie sau la operatorii booleeni clasici. Căutarea respectivă este astfel departe de a fi atât de relevantă precum este căutarea avansată în Altavista. La acest nivel, folosirea serviciului USE IT permite o căutare avansată, permiţând un efect de lansare simultană a motoarelor de căutare, precum şi a indexului tematic.

Mai mulţi utilizatorii pot specifica timpii de căutare pentru fiecare motor selecţionat şi numărul maxim de răspunsuri ce poate fi vizualizat. Această aplicaţie de căutare a informaţiei cu ajutorul meta motoarelor de căutare permite reperarea rapidă a resurselor interesante dintr-o masă mare de informaţii.

De asemenea, metamotoarele de căutare prezintă şi un alt interes şi anume posibilitatea de testare asupra unui subiect dat. Graţie interogării simultane a mai multor motoare de căutare se poate afla rapid pertinenţa acestora asupra unor teme precise. În acest fel, utilizatorii constată ce motoare de de căutare le satisfac cererile, iar în viitor le pot contacta în mod direct. În cazul în care rezultatele nu sunt satisfăcătoare se poate apela la o altă metodă şi anume la accesarea motoarelor care sunt deja clasificate în funcţie de baza de date specifică unei teme sau unei zone geografice.

Cele mai renumite şi utilizate meta-motoare de căutare din spaţiul virtual WWW sunt: METACRAWLER http://www.metacrawler.com/ WEBCRAWLER http://www.webcrawler.com/ SEARCH http://www.search.com PROFUSION http://www.profusion.com VIVISIMO http://www.vivisimo.com

3.4. Bibliotecile virtualeBibliotecile virtuale sunt directori ale căror resurse sunt organizate de către specialişti într-un mod logic, purtând şi denumirea de directori adnotaţi. Principalele biblioteci virtuale sunt :

51

THE ARGUS CLEARINGHOUSE http://www.clearinghouse.net INFOMINE http://lib-www.ucr.edu INTERNET PUBLIC LIBRARY http://www.ipl.org LIBRARIANS’INDEX TO THE INTERNET

http://sunsite.berkeley.edu/internetindex

Bibliotecile virtuale oferă trei tipuri de resurse : ghiduri de subiecte (resurse web care include legături către anumite site-uri) lucrări de referinţă (documente full-text : dicţionare, enciclopedii etc) baze de date specializate ( indexuri de căutare care cataloghează un anumit tip de

material : date financiare, articole din jurnale etc.)

3.5. Bazele de date specializateBazele de date specializate conţin informaţii care nu se găsesc în mod frecvent pe

Web. Multe dintre aceste baze de date sunt întreţinute de către agenţii guvernamentale sau organizaţii non-profit. Diferenţa dintre o bază de date specializată şi un motor de căutare este aceea că primele sunt colecţii care se referă la subiecte particulare (ex. medicale), iar diferenţa dintre un ghid pe subiecte şi o bază de date specializată este aceea că primul oferă colecţii de adrese de Internet într-un domeniu specific (care de multe ori pot conduce la o bază de date specializată), în timp ce o baza de date specializată conţine efectiv informaţiile şi datele căutate.

Principalele tipuri de baze date specializate sunt: bibliografice şi full text. O bază de date bibliografică include referinţe care conduc la diverse titluri, autori şi nu conţin textul propriu-zis al lucrării. Un exemplu de bază de date bibliografică este MEDLINE. O bază de date full-text include atât referinţa cât şi întregul text al lucrării indexate.

3.6.Metodologia şi tehnica de căutareMetodologia de căutare presupune înainte de toate :

Inţelegerea a ceea ce este din punct de vedere fizic Internetul ; cunoştinţe de bază privind arhitectura şi funcţionarea; ce este URL; serviciile de bază;

Cunoştinţe generale privind panoplia de instrumente ce au fost dezvoltate pentru a facilita căutarea de resurse informaţionale: roboţi, repertorii, motoare, meta-motoare, motoare specializate, agenţi inteligenţi ;

Recunoaşterea tipului de resursă informaţională găsită : adresă, program, articol, raport, documentaţie comercială, liste sau forumuri de discuţii, bibliografie etc.

Cunoaşterea delimitărilor spaţiu public/ spaţiu privat în domeniul surselor de informare (nu tot ce se poate găsi pe Internet este gratuit).

Analiza întrebării se face în funcţie de sursa şi de instrumentul de căutare folosit şi are în vedere următoarele etape : Definirea caracteristicilor întrebării : ce tip de obiect se caută ? (un server Web, un

articol, o adresă, un catalog de bibliotecă etc); în ce spaţiu lingvistic ? etc. Definirea contextului întrebării : cunoaşterea domeniului, a factorilor implicaţi în

construirea unei valori adăugate, instituţiile implicate etc. Punerea în relaţie a întrebării cu un ansamblu de instrumente de căutare şi cu sursele

disponibile; luarea în considerare a particularităţilor şi a limitelor instrumentelor de căutare.

52

Formularea întrebării.În vederea obţinerii unor rezultate cât mai relevante trebuie respectate următoarele

reguli :1. Alegerea instrumentului de căutare în funcţie de ceea ce se caută. Directoarele –

cataloage de site-uri organizate după subiect – sunt cele mai bune dacă se doreşte găsirea rapidă a informaţiei cu privire la o topică generală. Motoarele de căutare sunt cel mai bine folosite pentru a indica informaţie specifică.

2. Simplificarea Încearcarea de focalizare asupra bazelor de date mai mici sau specifice.3. Alegerea unor cuvinte concrete. Încercarea de a nu se folosi cuvintele comune care ar

aduce sute de răspunsuri inutile. 4. Utilizarea sintaxei adecvate fiecărui instrument de căutare. Deoarece limbajul este

specific fiecărui motor de căutare, trebuie să fie citite secţiunile de help pentru a înţelege particularităţile fiecăruia.

5. Respectarea ortografiei. 6. Lansarea mai multor ferestre de căutare pentru a economisi timp. 7. Încercarea unei alte căutari cu alte cuvinte cheie dacă primul răspuns nu satisface.8. Marcarea site-urilor care par interesante.9. Verificarea adresei. 10. Accesare Help-ului instrumentului de căutare folosit.

Important pentru utilizatori este să cunoască care sunt metodele de regăsire a informaţiilor relevante şi ce se poate căuta cu fiecare instrument de căutare în parte.

Astfel, dacă în urma unei cereri de căutare sunt obţinute prea puţine pagini Web (low recall), utilizatorul trebuie să cerceteze următoarele aspecte: Poate că expresia de căutare a fost prea specifică, caz în care se vor elimina din

aceasta unii termeni legaţi prin AND. Poate că în expresia de căutare pot fi introduşi şi alţi termeni, sinonimi ai acestora. Să se încerce trunchierea cât mai multor cuvinte, dacă acest lucru este posibil. Verificarea scrierii şi sintaxei (ghilimelele care lipsesc sau parantezele). Recitirea instrucţiunilor de ajutor.

În cazul în care sunt obţinute prea multe rezultate din care majoritatea nu au legătură cu tema aleasă, (high recall/low precision) există următoarele posibilităţi: Restrângerea căutării la câmpuri specifice dacă este posibil. Folosirea mai multor termeni specifici. Completarea expresiei de căutare cu alţi termeni prin folosirea operatorilor booleeni

AND sau NOT. Înlăturarea sinonimelor din expresie dacă este posibil.

În oricare dintre cazuri, fiecare motor de căutare îşi accesează baza de date diferit. Din această cauză aceeaşi căutare în mai multe baze de date nu oferă niciodată exact aceleaşi rezultate.Atunci când informaţiile sunt necesare în activităţi de cercetare, trebuie să fie sigure, să provină din surse autorizate şi de încredere.

Prin intermediul Internet-ului şi al World Wide Web-ului, aproape oricine poate crea şi răspândi informaţii. Oamenii au o libertate considerabilă şi au la dispoziţie o varietate de formate cu care îşi pot publica informaţiile pe Web. Oricine vrea să vândă un produs sau să facă propagandă, poate publica materialul ca parte a unui raport bine

53

documentat, un citat atribuit dramaturgului englez Thomas Dekker putând fi aplicat în acest caz: „ O mască de aur ascunde urâţenia”75. Pentru a evalua sursele informaţiilor trebuie să se urmărească aspectele de mai jos:1. Cine este autorul sau instituţia care difuzează informaţia?2. Dacă resursa a fost scrisă de o persoană, aceasta ar trebui să ofere informaţii

bibliografice despre autor (educaţie, ocupaţie, afilierea la o instituţie, adresa);3. Dacă resursa a fost scrisă de o instituţie, ar trebui să ofere informaţii despre ea,

inclusiv un scurt istoric, adresa şi obiectul de activitate;4. Se verifică dacă numele autorului sau al instituţiei apare citat şi în alte surse sau

bibliografii sau dacă pagina face parte din site-ul oficial al unei instituţii.5. Cât de actuală este informaţia?6. Se verifică dacă pe pagina Web există o dată care să indice momentul când pagina a

fost publicată pe Web.7. Să se specifice clar data când a fost actualizată ultima oară pagina Web.8. Se urmăreşte dacă unele informaţii sunt în mod evident depăşite sau dacă autorul

menţionează cât de frecvent este actualizată informaţia.9. Cine este publicul?10. Este pagina destinată publicului larg sau doar cercetătorilor, specialiştilor etc.?11. Conţinutul este precis / exact şi obiectiv?12. Se urmăreşte ca resursa să nu conţină prejudecăţi politice, ideologice, culturale,

religioase sau instituţionale.13. Dacă prezentarea conţinutului este una generală sau o analiză în profunzime.14. Se urmăreşte dacă se menţionează că informaţia a fost copiată din alte surse.15. Care este scopul informaţiilor?16. Scopul resurselor ar trebui să fie clar specificat şi, mai ales, ar trebui ca informaţia să

îndeplinească acest scop propus.Pentru a putea valorifica aceste criterii de evaluare însă, trebuie să le aplicăm

rezultatelor unei interogări.Tehnici de căutareUtilizarea cuvintelor cheie

Există câteva reguli pentru a alege cuvintele cheie utilizate atunci când se folosesc motoarele de căutare: se folosesc cuvinte ce fac referire cât mai direct către ceea ce este de căutat. nu se folosesc cuvinte ce sunt foarte uzuale pentru că rezultatul obţinut va fi de

ordinul miilor de pagini. este recomandată utilizarea concomitentă a sinonimelor, eventual se vor separa

acestea folosind OR în cazul în care motorul de căutare utilizat suportă cereri de tip boolean.

se folosesc variaţii ale aceluiaşi cuvânt; în cazul în care s-au obţinut prea multe rezultate atunci trebuie aleasă o formă particulară; dacă s-au obţinut prea puţine rezultate atunci se recomandă utilizarea unei forme mai generale.

se folosesc fraze între ghilimele pentru a regăsi exact fraza specificată; dacă este necesar se folosesc majusculele; marea majoritate a motoarelor de căutare

fac distincţia între majuscule şi minuscule; de obicei, dacă se specifică litera 75 Idem. Ibidem, p. 292

54

majusculă atunci căutarea se face numai pentru majusculă, dacă nu, căutarea se face indiferent.

Căutarea booleanăCăutările booleene sunt cele ce folosesc operatori logici de tipul AND, OR sau

NOT. Aceştia permit formularea de cereri mai precise prin combinarea mai multor cuvinte sau fraze cuprinse între ghilimele. Atunci când se specifică o listă de cuvinte, un motor de căutare verifică toate resursele ce conţin acele cuvinte. Cererile de tip booleean permit specificarea modului cum motorul de căutare combină acele cuvinte: Operatorul AND se foloseşte pentru legarea a două sau mai multe concepte diferite

pentru a restrânge căutarea, pentru că motorul va afişa ca răspunsuri numai acele pagini Web care conţin toate cuvintele legate prin acest operator booleean. Unele motoare de căutare presupun automat o relaţie de tip AND între doi termeni dacă nu se tastează această particulă între ei, fiind o setare prestabilită (default setting).

Operatorul booleean OR între termenii de căutare, va lărgi aria căutării. Acesta leagă două sau mai multe concepte asemănătoare şi paginile oferite ca răspuns vor fi mai multe la număr şi vor afişa unul din toţi termenii de căutare.

Operatorul NOT este folosit pentru excluderea din căutare a unuia sau a mai multor termeni. Unele motoare de căutare cer introducerea unei particule AND (ŞI) în faţa lui NOT (NU). În acest caz, o cerere de căutare ar trebui exprimată astfel: bibliotecă ŞI NU biblioteconomie.

Logica booleeană intercalată presupune includerea operatorilor AND şi OR într-o expresie de căutare. Dacă se doreşte regăsirea unui termen împreună cu un altul redat prin sinonime, atunci motorul de căutare trebuie să-l găsească întâi pe acesta, şi apoi să recombine aceste rezultate cu primul termen. Pentru aceasta se vor folosi parantezele pentru tastarea termenilor sinonimi din sintagma de căutare. De exemplu, colecţie şi (carte SAU monografie), parantezele arată că mai întâi va fi procesat carte SAU monografie, iar rezultatele vor fi combinate cu colecţie. Dacă nu ar fi folosite parantezele, motorul de căutare ar căuta de la stânga la dreapta. Ar fi găsite mai întâi toate paginile care conţin şi termenul colecţie, şi termenul carte, iar apoi toate paginile în care se regăseşte cuvântul monografie.

Operatorii booleeni impliciţi sau operatorii pseudo-booleeni, sunt cei care înlocuiesc operatorii booleeni AND şi NOT. În majoritatea motoarelor de căutare care au această trăsătură se tastează semnul “+” înaintea unui cuvânt sau a unei sintagme care trebuie să apară în paginile Web oferite ca răspuns, şi semnul “-“, înaintea unui cuvânt sau a unei sintagme care nu trebuie să apară în document.

Căutarea unei expresiiO expresie este o înlănţuire de cuvinte care trebuie să apară unul lângă celălalt. Se

foloseşte acest tip de căutare atunci când cuvintele căutate trebuie să apară unul lângă celălalt şi în ordinea în care au fost tastate. Majoritatea motoarelor de căutare cer ghilimele duble pentru a face diferenţa dintre o expresie şi un cuvânt ce trebuie căutat de unul singur.

Căutarea printr-o expresie este cea mai utilă trăsătură de căutare deoarece aceasta face ca şansele de găsire a unor rezultate relevante să sporească.

55

Operatorii de proximitateOperatorii de proximitate sunt cuvintele de tipul NEAR sau WITHIN. Plasând

între cele două segmente de căutare cuvântul NEAR, se vor obţine rezultate mult mai bune decât dacă termenii ar fi apărut în acelaşi document, dar probabil la câteva pagini unul de celălalt. Acest tip de căutare se cheamă proximity searching.

Această metodă presupune şi utilizarea operatorului de proximitate ADJ, care impune regăsirea informaţiilor în care termenii de căutare sunt adiacenţi. De exemplu, formulând căutarea INFORMATICĂ ADJ ECONOMICĂ se presupune regăsirea informaţiilor proxime. Această metodă include abilitatea de a specifica: cuvinte apropiate unul de celălalt; cuvinte în cadrul unui număr specific de alte cuvinte care intervin (într-o ordine specifică sau indiferent de ordine); cuvinte în aceeaşi propoziţie; cuvinte în acelaşi paragraf.

Trunchierea Trunchierea este procesul de căutare a formelor multiple ale unui cuvânt. Prin

această metodă de căutare, paginile oferite ca răspuns vor cuprinde şi formele de plural sau cele derivate din rădăcina termenului de căutare.

Majoritatea motoarelor de căutare permit trunchierea termenilor de căutare, prin tastarea unui asterisc (*) la sfârşitul cuvântului rădăcină. Este recomandabilă consultarea paginii cu sfaturi pentru motorul de căutare folosit, pentru a se vedea ce simbol trebuie utilizat. Acest simbol mai poate fi şi de tipul “?” sau “$”. Trunchierea la dreapta cuvântului se aplică pentru regăsirea referinţelor ce includ formele de plural şi termeni ce derivă din rădăcina cuvântului respectiv. De exemplu: trunchierea aplicată termenului BIBLIO* va determina regăsirea tuturor informaţiilor care conţin întreaga familie de cuvinte şi formele de plural ce derivă din el: BIBLIOTECA, BIBLIOTECAR, BIBLIOLOGIE, BIBLIOGRAFIE, BIBLIOFILIE etc. Uneori se foloseşte şi trunchierea la stânga simultan cu cea din dreapta. De exemplu: *SULF* pentru a obţine referinţe despre METASULFAT, METASULFIŢI, SULFAT, SULFATI etc. Se poate utiliza şi trunchierea în cadrul cuvântului pentru o literă care diferă: De exemplu: GORA*DE = GORAJDE = GORAZDE. Trunchierea trebuie utilizată cu atenţie, deoarece poate conduce la regăsirea unor documente false prin considerarea altor cuvinte derivate din literele specificate.

Unele motoare de căutare trunchiază automat cuvintele, caz în care trunchierea este o setare prestabilită a instrumentelor de căutare.

Wildcard-uri“Folosirea acestor wildcard-uri permite utilizatorilor să caute cuvinte

asemănătoare ca formă, dar care au una sau două litere diferite”76. De exemplu, dacă se doreşte căutarea cuvintelor “woman” şi “women”, atunci este de ajuns să se tasteze ca cerere de regăsire, nu unul dintre cele două cuvinte, ci forma “wom*n”, folosindu-se un caracter wildcard, care este, cel mai adesea, un asterisc.

Specificarea unui câmpPaginile Web pot fi împărţite. Aceste părţi, sau câmpuri, include titluri, URL-uri,

texte, rezumate sau adnotări dacă acestea există. Căutarea unui câmp reprezintă

76 Idem, ibidem, p. 129

56

capacitatea de limitare a căutării la anumite câmpuri, lucru ce duce la accelerarea procesului de regăsire a informaţiei dorite şi la creşterea probabilităţii ca datele găsite să aibă o relevanţă sporită.Regimul majusculelor

Case sensitivity este o trăsătură importantă, în special dacă se caută substantive proprii. Unele motoare de căutare recunosc scrierea cu litere mari, însă unele nu. Dacă un motor de căutare recunoaşte majusculele, căutarea poate fi mai exactă mai ales dacă forma substantivului propriu ar putea desemna şi un substantiv comun, atunci când nu ar fi scrisă cu majusculă iniţială.

Căutarea unui concept Acţiunea de concept searching are loc atunci când un motor de căutare caută automat pagini Web care conţin termeni asemănători cu cei scrişi în căsuţa de căutare. Unul din instrumentele de căutare care are această caracteristică este Excite.

Limitarea prin datăUnele motoare de căutare permit căutarea paginilor Web care au fost adăugate

bazelor de date între anumite date calendaristice. Datorită acestei facilităţi, „limiting by date”, se pot găsi uşor doar acele pagini introduse în ultima lună, ultimul an, într-un anumit an etc.

Fiecare motor de căutare are propriul său mod de a interpreta şi manipula expresiile de căutare. Evaluarea unui sistem de regăsire a informaţiilor se face prin calcularea rapoartelor ce definesc recall-ul şi precizia:

Precizia se calculează ca fiind fracţie între numărul de informaţii relevante regăsite pe numărul total de informaţii relevante din sistem, înmulţit cu 100.

Recall-ul se defineşte ca fiind raportul dintre numărul de informaţii relevante regăsite şi numărul total de informaţii din sistem, înmulţit cu 100.

Întrucât o căutare poate da la iveală atât de multe informaţii, există posibilitatea să se obţină un număr foarte mare, dar puţine dintre acestea să fie relevante pentru căutare. Aceasta se numeşte “low precision / high recall” (“precizie scăzută / rezultate multe”).

Este mai satisfăcător dacă sistemul regăseşte mai puţine rezultate, dar acestea să fie foarte precise. Aşa se defineşte “high precision / low recall” (precizie înaltă / rezultate puţine). Ideal ar fi ca atunci când se introduce o expresie de căutare, instrumentul de căutare să regăsească toate documentele relevante de care utilizatorul are nevoie. Aceasta se numeşte high precision / high recall (precizie înaltă / rezultate multe).Caracteristici de afişare comune tuturor motoarelor de căutare

Felul în care un motor de căutare afişează rezultatele ajută utilizatorul să se decidă asupra celui mai potrivit din punctul său de vedere. Următoarele trăsături sunt comune multor motoare de căutare, dar, aşa cum am arătat şi în cazul caracteristicilor de căutare, toate instrumentele de căutare au metode diferite de a stabili şi arăta aceste caracteristici.Aranjarea după relevanţă

Majoritatea motoarelor de căutare stabilesc relevanţa fiecărei pagini Web şi aranjează rezultatele de la cel mai relevant la cel mai puţin relevant. Aceasta se numeşte aranjarea după relevanţă (relevancy ranking). Fiecare motor de căutare are propriul său algoritm de stabilire a relevanţei, dar de obicei aceasta se stabileşte în funcţie de

57

frecvenţa cu care cuvintele tastate în căsuţa de căutare apar în paginile Web. La unele motoare de căutare, un document este considerat mai relevant atunci când cuvintele apar în anumite câmpuri, de exemplu în titlu sau în rezumat. La alte motoare de căutare relevanţa se stabileşte împărţind frecvenţa cu care cuvintele apar în pagini Web la numărul total de cuvinte din pagină. Se obţine astfel un procentaj, şi pagina cu cea mai mare valoare apare prima pe listă.

Calitatea rezultatelor căutărilor depinde de următorii factori: Abilitatea de a alege cuvinte-cheie pertinente şi modul lor de utilizare. Cunoştinţele privind mărimea, conţinutul şi strategiile de căutare specifice fiecărei

baze de date aleasă. Tipul motoarelor de căutare.

Adnotări sau rezumateUnele motoare de căutare includ scurte paragrafe descriptive pentru fiecare pagină

găsită. Aceste adnotări sau rezumate pot ajuta utilizatorul în luarea hotărârii de a deschide sau nu pagina de Web respectivă. Această metodă este importantă mai ales în cazul paginilor Web care nu au titlu sau titlul nu descrie pagina în detaliu.

Rezultate per paginăÎn unele motoare de căutare, opţiunea results per page permite utilizatorului să

aleagă câte rezultate vrea afişate într-o pagină de răspuns. Acest lucru îl ajută să economisească timp pentru că de multe ori durează navigarea din pagină în pagină pentru rezultate.

Sortarea rezultatelorUnele servicii permit alegerea modului de sortare a rezultatelor după relevanţă,

URL, locaţie, organizare, foldere etc. această trăsătură se numeşte sortare (sorting).

Detectarea duplicatelorNu este ceva neobişnuit regăsirea în rezultatele unei căutări a aceloraşi pagini

Web. Unele motoare de căutare detectează aceste duplicate şi le înlătură. Duplicate detection este o trăsătură comună în cazul metamotoarelor de căutare.

Modificarea rezultatelor căutăriiUnele motoare de căutare inserează pe prima pagină, odată cu rezultatele, o copie

a comenzii de căutare pentru a permite navigatorului să o modifice, dacă acesta o doreşte.În cazul altora, se cere întoarcerea la căsuţa de căutare înainte de a se face această

modificare a rezultatelor căutării.Unele motoare de căutare permit căutarea doar acelor rezultate dintr-o căutare

anterioară, ceea ce poate fi uneori extrem de util.

3.7 Evaluarea şi organizarea resurselor informaţionale electroniceAflat în faţa Internetului, prima senzaţie a utilizatorului care a construit bine o

cerere informaţională este de abundenţă, de multitudine de resurse informaţionale care ar putea constitui posibile răspunsuri la întrebările sale. Prin urmare o problemă importantă a utilizatorilor nu mai este aceea de acces ci aceea de selectivitate şi de evaluare.

58

Evaluarea unei surse poate incepe chiar înainte de a vedea acea sursă. O primă apreciere a sursei de informare se poate realiza pornind de la notiţa bibliografică. O notiţă bibliografică este o descriere după norme standardizate a unei cărti, articol din periodic sau a oricărui alt material publicat şi are în principal următoarele trei categorii de date: autorul, titlul, datele de publicare. Aceste elemente sunt utile în determinarea măsurii în care o sursă de informare poate fi sau nu utilă. Multe din criteriile de evaluare utilizate pentru documentele tiparite pot fi aplicate şi resurselor Internet. Deoarece sunt disponibile tot mai multe resurse informaţionale sunt necesare criterii şi competenţe de evaluare a ceea ce se regăseşte.

În cazul bibliotecilor şi a altor structuri de informare şi documentare, documentele înainte de a ajunge la utilizator au fost supuse într-o forma sau alta, unor evaluări. Regulile nu mai sunt valabile în cazul WWW. Întrucât fiecare poate scrie o pagina Web, resursele sunt inegale ca valoare. În context Web accentul se pune pe selectivitate şi nu pe acces. Sunt anumite criterii care pot fi aplicate în evaluarea surselor de informare indiferent de forma în care acestea se prezintă: tiparita, audio-vizuala sau electronică.

Autorul -este principalul criteriu folosit în evaluarea informaţiei .Valoarea unei lucrări este în stransa legătură cu valoarea autorului ei: dacă autorul este un nume recunoscut, cu o importanţa ştiinţifică în domeniul său de cercetare; dacă autorul este menţionat (într-o acceptiune pozitivă) de alt autor în care utilizatorul are încredere ca şi competenţă; dacă documentul Web / Internet citit furnizează şi informaţii biografice despre autor (inclusiv funcţia,locul de muncă ,adresa); dacă a găsit documentul printr-o conexiune cu alt document Web /Internet în care are încredere; dacă autorul poate fi contactat prin e-mail, etc.

Corpul editorial contribuie mult la aprecierea calitătii informaţionale a unui document. Inaintea publicării multe edituri realizează o evaluare a lucrărilor din mai multe puncte de vedere:conţinut ştiinţific, adecvare cu specificul editurii sau organizaţiei editoriale, respectarea standardelor de publicare impuse etc. În lumea Internet, verificarea autorităţii “editorului “ se poate realiza: dacă numele unei organizaţii apare pe document (în antet sau în partea finală), dacă există o menţiune specială care să arate că documentul aparţine unei instituţii universitare, dacă poate fi contactat situl Webmaster al acelui document, dacă instituţia editorială este recunoscută în domeniul ştiinţific în care studentul îşi realizează cercetarea, dacă se poate stabili exact relaţia dintre autor şi editor/server, dacă se poate verifica identitatea serverului pe care se găsesc documentele, dacă pagina Web aparţine unui cont personal Internet sau este parte a unui site oficial.

Titlul este un criteriu important în cazul serialelor, putându-se distinge jurnalele de popularizare de jurnalele ştiinţifice (recunoscute în comunităţile ştiinţifice).

Punctul de vedere. Fiecare autor încearcă să-şi impună prin date şi elementele informaţionale prezentate, punctul sau de vedere. Rareori elementele informaţionale prezentate într-un studiu sunt neutre. În evaluarea informaţiei găsită pe Internet trebuie determinat în primul rând cine a furnizat-o şi care este punctul de vedere. Furnizorii (editorii) comerciali şi sociopolitici prezintă cele mai “interpretabile” date. Punctul de vedere al unei organizatii sau instituţii se resfrânge asupra publicatiilor sale.Trebuie văzut deci, cum este prezentată organizaţia deţinătoare a Webserverului pe care se găsesc documentele şi trebuie făcută distincţia între reclamă, prezentarea politicii organizatiei şi datele obiective. În cazul punctelor de vedere partizane, trebuie verificate şi opiniile contrare.

59

Referinţele în şi la literatura de specialitate arată situarea lucrării într-un domeniu ştiinţific şi nivelul de cunoaştere al acelui domeniu de către autor. Trebuie văzut dacă documentul are sau nu bibliografie; dacă autorul dovedeşte cunoaşterea teoriiilor şi tehnicilor considerate de bază în domeniul prezentat; dacă prezintă teorii şi tehnici noi (şi le argumenteaza convingator); dacă sunt prezentate subiecte controversate; dacă lucrarea este prezentă în bibliografii sau dacă este citată ca sursă pentru alte lucrări .

Acurateţea sau verificabilitatea detaliilor constituie un criteriu folosit cu precădere în cazul lucrărilor apartinând unor autori sau organizaţii sau în cazul lucrărilor prezentate într-un mod neconvenţional. Prezentarea metodelor de cercetare, trimiterea la alte surse( considerate de autoritate), conexiuni cu surse incluse în bibliografie, utilizarea unui background informaţional ce a fost deja verificat sub aspectul acurateţei pot constitui criterii în selectarea documentelor ce prezintă rezultate ale unor cercetări ştinţifice.

Data publicării şi/sau actualizarea. În cazul documentelor tipărite, data publicării indică noutatea unui conţinut ştiinţific77 .În cazul documentelor electronice (în special Internet) se verifică data publicării, data actualizării; dacă actualizarea se realizează la anumite intervale de timp; dacă documentul include data copyrightului .

Gradul de acoperire a subiectului. Important pentru un utilizator care realizează o lucrare de cercetare este să cunoască în ce măsură un document poate prezenta toate aspectele subiectului său; să determine aspectele subiectului său care sunt tratate în documentul găsit ; care este nivelul de profunzime în tratarea subiectului (sau a anumitor aspecte); dacă sursa de informare este o sursă primară sau secundară .

Sintetizând se poate aprecia că un document poate fi utilizat ca sursă de informare dacă este semnat şi autorul poate fi contactat, dacă este publicat sub egida unei instituiţii ce poate oferi garanţii de autoritate sau pagina Web este dintr-un domeniu precum .edu, .gov , .org; dacă punctele de vedere sunt cât mai aproape de obiectivitate şi din surse verificabile; dacă este actualizat regulat şi dacă conţinutul său este relevant pentru tema de cercetare .

Înregistrarea şi organizarea elementelor informaţionale presupune competenţe lingvistice dar şi logico-cognitive de înţelegere a structurii electronice a documentelor, a sistemelor IT. De asemenea, utilizatorii sunt solicitaţi să cerceteze în baze de date, să realizeze o selecţie şi să înregistreze documentele selectate (se poate realiza înregistrarea pe dischete dar şi teleşarjarea sau listarea la imprimantă). Sursele de informare sunt organizate într-o bază de date personală ce cuprinde implicit şi bibliografia .

4. REALIZAREA UNEI LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE

Realizarea unei lucrări ştiinţifice este un proces intelectual complex care are în vedere informarea şi documentarea pe tema propusă, redactarea lucrării şi realizarea aparatului critic urmată de comunicarea rezultatelor în forme specifice.

Sunt considerate lucrări ştiinţifice sau care răspund unor asemenea exigenţe, documente, indiferent de suport sau mediu de stocare, aparţinând unei tipologii variate de la simple referate tematice ale studenţilor la tratate de specilalitate elaborate de colective academice sau rapoarte ale unor proiecte de cercetare. Putem enumera: referatele şi

77 In cazul multor texte , gradul de noutate nu este o problema importanta de exemplu: textele literare raman aceleasi indiferent de anul în care este publicat documentul.

60

rapoartele tematice, lucrări de licenţă, dizertaţii, teze de doctorat, articole, studii, comunicări ştiinţifice, lucrările conferinţelor, congreselor, publicaţii seriale de specialitate, monografii, tratate, dicţionare, enciclopedii, rapoarte de cercetare, etc.

Lucrările ştiinţifice pot fi lucrări teoretice sau prezentări ale unor cercetări aplicative sau combinări de cercetări teoretice şi cercetări aplicative; pot avea un singur autor sau autori multipli şi realizarea unor asemenea lucrări trebuie să aibă în vedere specificitatea fiecăreia..

În elaborarea unei lucrări ştiinţifice sunt avute în vedere următoarele etape:

4.1. Identificarea şi formularea unei nevoi de informareTemele de lucrări cu caracter ştiinţific se stabilesc, în general, pornind de la aria

tematică cunoscută de potenţialul cercetător iar în cazul studenţilor, de cele mai multe ori temele se stabilesc în urma discuţiilor cu profesorii îndrumători. Se ţine cont de noutatea temei, posibilităţile practice de realizare a ei, familiaritatea cu tema propusă.

După definirea temei de cercetare se stabilşte un plan de lucru provizoriu în care se includ principalele aspecte ale subiectului care ar trebui dezvoltate, după care se identifică conceptele principale şi cuvintele cheie pentru dezvoltarea ulterioară a unor strategii de căutare în cataloage, bazele de date sau pe Internet.

4.2. Identificarea şi reperarea surselor de informareÎn această etapă se urmăresc aspecte privind dezvoltarea de strategii informative

coerente şi eficiente. Aceasta presupune o cunoaştere temeinică a tipologiei documentare, a naturii, formatului şi structurii documentelor, a regulilor de indexare şi catalogare.

În realizarea lucrării sale autorul poate lucra cu documente tipărite sub forma documentelor originale sau a fotocopiilor, înregistrări din baze de date bibliografice sau înregistrări din bazele de date full-text aceesibile online sau offline, documente în format PDF, mesaje preluate din listele de discuţii prin intermediul poştei electronice, fişiere realizate prin efort propriu, fişiere primite sau fişiere preluate din reţele, site-uri instituţionale sau chiar personale sau alte resurse informaţionale din reţeaua Internet.

O asemenea diversitate documentară presupune cunoaşterea unei varietati de instrumente şi programe informatice de lucru precum: programe de prezentare ; programe de reperare ; programe de interogare a bazelor de date ; programe de mesagerie electronică ; navigatoare ; programe de prelucrare de text ; editoare de text ( obisnuite sau HTML ). S-a observat că nu există o tehnologie sau un singur program care să permită gestionarea în totalitate a datelor şi documentelor personale utilizate într-o activitate se cercetare. Un ansamblu de tehnici şi programe răspunde exigenţelor impuse de necesitatea constituirii unui sistem de gestiune a informaţiilor personale.

61

Cunoaşterea regulilor care au stat la baza indexarii şi catalogarii documentelor permite autorilor să-şi construiască strategii de căutare. În OPAC se folosesc chei de căutare precum autorul, titlul, cuvinte din titlu, vedeta de subiect, indicele CZU şi chiar căutari prin combinarea mai multor chei de regăsire. Aceleaşi elemente de regăsire sunt folosite şi în cazul interogării bazelor de date. În plus, interogarea bazelor de date necesită cunoaşterea mai temeinică a limbajelor documentare. Reperarea surselor de informare Web se realizează utilizând operatorii booleeni prin diverse motoare de căutare (şi formele de căutare simplă şi avansată). Precizia regăsiri prin utilizarea acestor operatori logici este dată de cunoaşterea regulilor de formulare a descriptorilor şi cuvintelor cheie, de performanţele robotului de indexare din cadrul motorului de căutare, de performanţa în sine a motorului de căutare.

Sursele electronice încep să fie preferate de autori în realizarea temelor lor de cercetare întrucât furnizează în cele mai multe cazuri, informaţia de ultimă oră a domeniului, chiar pre-publicaţii sau rezumate ale unor studii ce urmează a fi publicate, permit constituirea de “comunităţi virtuale” ale specialiştilor, permit comunicarea prin poşta electronică cu alte persoane interesate de anumite subiecte (în cadrul listelor de discuţii sau nu), şi fac posibilă şi participarea la seminarii şi conferinţe.

Documentarea în vederea realizării lucrării ştiinţifice Documentarea pentru partea teoretică şi metodologică a lucrării se referă la

consultarea literaturii de specialitate cu privire la subiectul abordat în lucrare. De obicei, odată cu definitivarea planului lucrării se stabileşte şi bibliografia iniţială care urmează a fi consultată. Pentru realizarea eficientă a documentării pentru partea teoretică şi metodologică propunem câteva repere: documentarea teoretico-metodologică se referă atât la bibliografia de specialitate, cât

şi la orice alte surse de informare asupra domeniului: radio, televiziune, dezbateri ştiinţifice de orice natură, reviste de specialitate, cotidiene etc.;

documentarea teoretico-metodologică trebuie finalizată prin fişele de lectură.Avantajul de a întocmi fişe de lectură constă în faptul că este foarte uşor de a le

grupa, fie în funcţie de sursele bibliografice, fie în funcţie de capitole sau paragrafe. Gruparea după domeniu este necesară atunci când trebuie elaborată partea teoretico-metodologică a lucrării, iar gruparea după autori este necesară atunci când se elaborează aparatul ştiinţific al lucrării.

O lucrare ştiinţifică, în cele mai multe cazuri, trebuie să se finalizeze cu o aplicaţie practică, aplicaţie care demonstrează capacitatea autorului de a valorifica cunoştinţele de natură teoretico-metodologică într-un domeniu operaţional. Documentarea pentru partea aplicativă se referă la culegerea datelor empirice necesare exemplificării demersului teoretic din primele capitole ale lucrării. Această documentare se face diferit, independent de gradul de abordare a temei. De exemplu, în cazul studierii temei la nivel internaţional sau naţional, documentarea empirică se va face în baza documentelor, a publicaţiilor care conţin sau analizează astfel de date. Dacă tema lucrării abordează situaţia la nivelul unei firme, organizaţii, instituţii, atunci sursele de date empirice necesare analizei trebuie preluate sau împrumutate de la sursa respectivă (firmă, organizaţie, instituţie).

După investigarea bibliografiei trebuie să se facă selecţia documentelor după anumite criterii:

familiarizarea cercetătorului cu subiectul studiului; delimitarea domeniului tematic;

62

determinarea genurilor documentelor necesare (manuscrise, cărţi, periodice, brevete, standarde etc.);

perioada de timp care trebuie cuprinsă de cercetare; limba în care sunt scrise documentele; importanţa mijloacelor de informare pentru cercetător.

Sursele de informare1. Revistele ştiiţifice reprezintă cea mai importantă sursă de documentare specializată.

Aici avem în vedere publicaţiile periodice, în special, cele ce reflectă probleme de interes ale grupurilor profesionale, care apar ca publicaţii oficiale sau ca publicaţii ale unor grupuri de specialişti, deseori organizaţi în diferite societăţi, cum sunt asociaţiile economiştilor, ale juriştilor, ale lingviştilor, ale bibliotecarilor etc.

2. Articolul ştiinţific, studiul ştiinţific sunt lucrări ştiinţifice de sine stătătoare, tipărite într-o revistă ştiinţifică, sau culegere de lucrări ştiinţifice ale conferinţelor, congreselor. Gradul de generalizare a ideilor, a faptelor descoperite de cercetare se afla aici la un nivel înalt de generalizare.

Exemplu:BLUCHER, Gebhard. Contribuţii la istoria tiparului, cu privire specială asupra tiparului chirilic din ţara noastră în secolul al XVI-lea. În: "Târgovişte cetate a culturii româneşti: lucrările sesiunii ştiinţifice din 21-23 decembrie 1972: partea I: studii şi cercetări de bibliofilie"/ Muzeul Judeţean Dâmboviţa. Bucureşti: Editura Litera, 1974, p. 159-175.

3. Monografii. Prin monografie se înţelege un studiu ştiinţific amplu care tratează detaliat şi multilateral o problemă sau un anumit subiect dintr-un domeniu al ştiinţei, al tehnicii sau al artei.

MARINOIU, Costea. Istoria cărţii vâlcene: sec. XVII-XVIII. Craiova: Editura: Scrisul românesc, 1981, 140 p.

4. Tratatul expune în mod sintetic totalitatea cunoştinţelor dobândite într-un domeniu, pe baza unui material vast.

CĂPRARU, Ştefan. Tratat de drept civil. 5 vol.- Bucureşti: Editura Academiei, 1989.

5. Manualul este o lucrare cu caracter didactic cuprinzând noţiunile fundamentale dintr-un anumit domeniu teoretic sau practic.

POLITOLOGIE : [pentru studenti] / Calin Vâlsan, Alexe Andris, Emil Racila ... [et al.] . - Bucuresti : Editura Didactica si Pedagogica, 1992 . - 188 p

În mod special este nevoie de consultarea materialelor de referinţă: enciclopedii, lexicoane, glosare, vocabulare, dicţionare. Aceste lucrări pot fi considerate mijloace de documentare generale sau speciale.

Ţinând cont de importanţa informaţiei care o poate oferi lucrările de referinţă, cercetătorul are nevoie de anumite cunoştinţe referitoare la structura, scopul şi modul de utilizare a acestora. Am putea defini aceste lucrări ca documente destinate pentru regăsirea cât mai rapidă a informaţiei şi în care aceasta este aranjată într-o ordine, ce facilitează consultarea ei. Lucrările de referinţă conţin rezultatele teoretice, elementele ştiinţifice fundamentale, datele esenţiale pentru toate domeniile sau pentru unele dintre

63

acestea cu scopul de a le furniza operativ. În asemenea lucrări apar, sub formă condensată, date, fapte extrase din documentele primare cu un nivel de generalizare mai redus.

Enciclopedii. În enciclopedii informaţia se prezintă sub formă de articole, care pot fi: articole de sinteză, articole informative, articole explicative, articole-trimiteri.

The New Encyclopaedia Britannica, ediţia a 15-a constă din 34 de volume. Enciclopedia este divizată în trei părţi:

Propaedia (1 volum) reprezintă un ghid sistematizat pentru utilizarea enciclopediei;

Micropaedia (12 volume) conţine articole de referinţă, aranjate în ordine alfabetică fără bibliografii;

Macropaedia (17 volume) conţine articole de sinteză, înzestrate cu bibliografii de cărţi şi articole în diferite limbi;

The Encyclopedia Americana International constă din 30 de volume. Este o enciclopedie alfabetică, constituită din articole de sinteză înzestrate cu bibliografii; La Grande Encyclopedie Larousse în 45 de volume. Enciclopedia conţine 400.000 termeni şi 8.000 de articole cu referinţe bibliografice, ilustraţii color, regăsirea informaţiei după subiecte este posibilă cu ajutorul volumului auxiliar; Encyclopaedia Universalis constă din 30 de volume. În 23 de volume ale enciclopediei informaţia este aranjată în ordine alfabetică, 4 volume reprezintă un tezaurus-index, iar ultimele 3 volume sunt numite Symposium în care sunt prezentate articole de sinteză pe probleme actuale pentru societate şi date statistice cu comentariile respective.Brockhaus Enzyklopadie – este o enciclopedie germană în 23 de volume, care se reeditează cu o anumită regularitate începând din 1796. În această enciclopedie articolele sunt expuse succint, mai amplu fiind prezentate biografiile personalităţilor din Germania; Enciclopedia Italiana di Science, Lettere ed Arti cunoscută sub numele Enciclopedia Treccani, după numele editorului; constă din 35 de volume, 5 volume suplimentare şi 1 volum de indici; Enciclopedia Universal Ilustrada Europeo-Americana (Enciclopedie Spaniolă) constă din 109 volume, 38 volume suplimentare şi 1 volum de indici. Enciclopedia Română este prima enciclopedie românească, publicată în perioada 1898-1904; Enciclopedia României în 4 volume, publicată în perioada 1938-1943. Dicţionare sunt lucrări de referinţa cu caracter lexicografic care codifică lexicul unui

sistem lingvistic. Sunt ediţii care conţin totalitatea unităţilor lexicografice – cuvinte sau fraze ale unei limbi, termeni privind o anumită ştiinţă, ramură a tehnicii etc. – aşezate, de obicei, în ordine alfabetică, definite succint sau explicate pe scurt în aceeaşi limbă sau traduse în una sau mai multe limbi străine.

- Dicţionare lingvistice sau dicţionare lexicografice sunt dicţionare care se alcătuiesc cu scopul prezentării lexicului şi a normelor gramaticale ale limbii literare. În această categorie de dicţionare se includ: dicţionarele generale ale limbii, dicţionare de sinonime, antonime, neologisme, dicţionare explicative, ortografice, frazeologice, etimologice, dicţionare de maxime, de rime, de argouri, dicţionare de frecvenţa etc.

64

ŞĂINEANU, Lazar. Dicţionar universal al limbii române. Bucureşti : Editura Litera, 1998. Prima apariţie în 1896. Aceasta ediţie include 77.000 de articole care se refera la vocabularul general al limbii române.

La aceste dicţionare se adaugă dicţionarele terminologice care, de asemenea, sunt surse de documentare speciale. Dicţionarele terminologice explică pe scurt sensul termenilor din anumite ramuri ale ştiinţei, tehnicii şi activităţii practice: matematică, fizică, chimie, economie, informatică, sociologie, istorie, politologie etc.

Toate aceste dicţionare sunt monolingve, dar există dicţionare bilingve şi multilingve, care oferă posibilitatea de traducere în mai mult de două limbi. Dicţionarele bilingve şi multilingve pot constitui şi ele mijloace de documentare generale sau speciale.

- Dicţionarele biografice prezintă date biografice referitoare la viaţa şi activitatea diverselor personalităţi şi dicţionarele biobibliografice oferă date privitor la biografia anumitor persoane (din sfera ştiinţei, culturii, artei etc.), care sunt urmate de bibliografia publicaţiilor acestor persoane şi literatura despre ele. Există o varietate foarte mare de dicţionare biografice şi biobibliografice care sunt instrumente necesare în procesul de documentare: Dicţionarul scriitorilor români, Dicţionar de poeţi etc. Unele dintre cele mai cunoscute tipuri de dicţionare de acest gen sunt dicţionarele Who’s who .

MATEI, Horia C. Civilizatia lumii antice : mic dictionar biografic . - Bucureşti : Editura Eminescu, 1983 . - 560 p.

- Bibliografiile sunt resurse deosebit de importante pentru orice cercetare, întrucât oferă descrieri ale documentelor care sunt necesare pentru studierea operei unui autor, unui subiect sau a unei perioade. Există bibliografii generale care semnalează orice categorie de documente pe toate problemele, domeniile de cercetare şi activitate şi bibliografii speciale care semnalează documentele referitoare la o tematică bine conturată, respectiv documente de o anumită categorie.

Sursa principală despre semnalarea documentelor publicate pe teritoriul României este Bibliografia Naţională a României. Bibliografia Naţională a României cu seriile:- Cărţi, albume, hărţi- Publicaţii seriale- Note muzicale. Discuri. Casete.- Romanica- Teze de doctorat- Articole din publicaţii seriale. Cultura (lucrarea apare din anul 2000, reluând, numai

pentru domeniul sus amintit, bibliografia de articole aparuta în perioada 1953-1988. Bibliografia are o periodicitate lunară. Cuprinde articole din publicaţiile de cultura existente în depozitul legal al bibliotecii nationale. Lucrarea dispune de index alfabetic de nume, index alfabetic de surse, index alfabetic de subiecte).

4.3. Evaluarea şi organizarea resurselor informaţionaleEvaluarea unei surse poate incepe chiar înainte de a vedea acea sursă .O primă

apreciere a sursei de informare se poate realiza pornind de la notiţa bibliografică.O notiţă bibliografică este o descriere după norme standardizate a unei cărti, articol din periodic sau a oricărui alt material publicat şi are în principal următoarele trei categorii de date:

65

autorul, titlul, datele de publicare. Aceste elemente sunt utile în determinarea măsurii în care o sursă de informare poate fi sau nu utilă. Multe din criteriile de evaluare utilizate pentru documentele tipărite pot fi aplicate şi resurselor Internet. Deoarece sunt disponibile tot mai multe resurse informaţionale sunt necesare criterii şi competenţe de evaluare a ceea ce se regăseşte.

Fiecare lucrare ştiinţifică trebuie să răspundă anumitor exigenţe, etapele muncii intelectuale bazându-se la rândul lor pe următoarele etape:

a) Delimitarea materialului, încadrarea lucrării într-un anumit domeniu în acord cu planul provizoriu stabilit în prima etapă. O lucrare practică va avea un material documentar net inferior unei lucrări de sinteză.

b) Stabilirea planului final al lucrării şi structurarea lucrării în acord cu acesta. Planul este proiectul după care se execută o lucrare destinată publicării. Pentru a-şi îndeplini rolul, un plan trebuie să fie adaptat conţinutului şi scopului lucrării. Astfel, un plan trebuie să includă:

1. Introducerea (trebuie să pregătească pe cititor în vederea lecturii, a înţelegerii, a asimilării şi a aprecierii lucrării. Se va începe cu enunţarea problemei la care autorul a încercat să răspundă prin cercetarea sa; se vor formula principalele idei la care s-a oprit în etapa de delimitare a materialului; se va prezenta pe scurt domeniul mai larg din care face parte lucrarea; se va încerca o radiografiere a stadiului problemei respective înainte de începerea cercetării, cu referire la cercetările precedente; se va prezenta punctul său de vedere; înfăţişarea stadiului după efectuarea cercetării şi poate aduce lămuriri asupra planului lucrării.Astfel, introducerea are menirea:

să explice sensul, importanta şi delimitarea problemei ce va fi cercetată; să justifice alegerea subiectului; sa anunţe obiectivele şi planul de ansamblu al lucrării (descrierea schematica a

conţinutului lucrării, pe capitole); să precizeze metodologia de cercetare aplicată în demersul argumentativ

(prezentarea succinta a materialelor, a surselor, a textelor folosite în lucrare; modul în care au fost folosite –anchete, sondaje, observaţii personale etc.);

să avanseze punctul de vedere critic al autorului (ce aduce nou cercetarea), în raport cu celelalte puncte de vedere enunţate de predecesorii săi;

descrierea succinta a rezultatelor scontate. 2. Tratarea subiectului sau Cuprinsul propriu-zis al lucrării (în care sunt expuse

premisele teoretice ale lucrării; se definesc principalele noţiuni cu care va opera şi în special termenii noi; se precizează principiile metodei sale de lucru şi principalele ipoteze şi aproximaţii de la care a plecat; se prezintă dezvoltarea subiectului respectiv, particularizează prin exemple încheind cu concluzii interpretate)Cuprinsul poate fi structurat în mai multe părţi, fiecare parte fiind împărţită în

capitole, subcapitole, secţiuni şi subsecţiuni. Fiecare capitol tratează o problema sau un aspect mai important al lucrării. Este recomandabil ca titlurile capitolelor să descrie exact conţinutul acestora; de asemenea, este recomandabil ca fiecare capitol să fie împărţit în paragrafe, ale căror titluri să exprime clar principalele argumente, idei prezentate. Prin parcurgerea titlurilor capitolelor, ale subcapitolelor şi ale paragrafelor cititorul

66

familiarizat cu domeniul ştiinţific abordat, trebuie să poată reconstitui demersul propus de autorul lucrării.

Cadrul teoretic al problemei studiate va fi redactat într-un singur capitol (Capitolul I). Această parte a lucrării realizează o evaluare critică a literaturii de specialitate relevantă pentru tema cercetată. Se vor prezenta principalele teorii / modele explicative, indicând dezvoltarea şi progresul adus de cercetările recente, precum şi posibilele lacune sau limite. Trecerea în revistă a literaturii va fi realizată după un criteriu explicit menţionat, care poate fi cronologic, tematic, sau de altă natură.

Prin conţinutul ei, baza teoretică trebuie să se orienteze spre fundamentarea ipotezelor avansate. Această parte a lucrării trebuie să demonstreze capacitatea autorului de a selecta sursele bibliografice relevante, de a le analiza critic, de a-şi formula propriul punct de vedere asupra subiectului studiat.

Capitolul II prezintă, de obicei, obiectivele şi metodologia cercetării proprii şi va conţine următoarele aspecte: formularea explicita a ipotezelor cercetării; prezentarea variabilelor; descrierea procedurii de investigare; descrierea metodelor de analiză a datelor etc.

Capitolele următoare prezintă analiza datelor şi rezultatele cercetării, interpretarea acestora. Tabelele şi figurile care redau rezultatele cercetării vor fi incluse în aceasta parte a lucrării. Sunt recomandabile explicaţii alternative şi contextuale, precum şi descrierea implicaţiilor rezultatului discutat. Interpretarea datelor proprii va fi făcută şi prin raportare la datele din literatura de specialitate, indicându-se similarităţi şi diferenţe.

Concluziile (reliefează într-o formă concentrată esenţialul din tratare şi oferă răspuns întrebărilor ridicate în introducere). Concluziile au aceeaşi importanţă ca şi introducerea, fiind într-o relaţie de complementaritate cu aceasta. Dacă introducerea a plecat de la un aspect general - definirea domeniului de studiu - şi a ajuns la particular - lucrarea de faţă -, concluzia parcurge drumul invers, de la particular la general. Aceasta :

rezumă rezultatele cercetării şi importanţa lor în raport cu stadiul actual de cercetare a temei;

evită intrarea în detalii (se găsesc în cuprinsul lucrării); evidenţiază complexitatea cercetării, fără să ignore dificultăţile; indică posibile cercetări viitoare, plecând chiar de la problemele nesoluţionate în

lucrare; oferă un comentariu personal despre rezultatul cercetării, în raport cu obiectivele

propuse, care au fost enunţate în introducere. Notele folosesc pentru: a indica sursele citatelor; a adăuga alte indicaţii bibliografice de întărire despre un subiect discutat în text; a face trimiteri externe şi interne; a introduce un citat pentru argumentarea unui punct de vedere exprimat în text; a conferi veridicitate afirmaţiilor din text; a corecta unele afirmaţii din text; a reda traducerea unui citat din text. Anexele au rolul de a aduce o informaţie originală şi pertinentă şi de a completa

conţinutul informaţional al lucrării propriu- zise. Se pot constitui, de exemplu, din texte care nu au fost niciodată publicate, din chestionarul folosit pentru ancheta privitoare la temă, texte legislative sau documente de altă natură.

67

Glosarul Rostul unui glosar este de a-l ajuta pe cititor să înţeleagă sensul termenilor de

specialitate folosiţi în cercetare. Acesta este plasat după anexe, înaintea listei bibliografice. Conform standardului de prezentare redacţională pentru cărţi şi broşuri, STAS 8660 – 82, standard care ar trebui utilizat pentru realizarea unei lucrări care se doreşte a fi publicată, ordinea de aşezare a părţilor dintr- un volum este:

a) coperta I-II;b)foaia sau foile de titlu;c) prefaţa sau coespondentele ei (cuvânt înainte, studiu introductiv etc);d) rezumatul şi cuprinsul în limba de expunere (putând fi trecute înainte de

prefaţă sau la urma volumului);e) lista de simboluri şi abrevieri folosite;f) lucrarea (sau, pe rând, fiecare lucrare) de la introducere la concluzii (inclusiv

tabele, material ilustrativ, note etc);g) diferitele anexe (texte, tabele, ilustraţii, când se dau separat de lucrare), la

sfârşitul fiecărei lucrări;h) notele finale, la sfârşitul fiecărei lucrări (sau capitol);i) bibliografia (când se dă o listă), la sfârşitul lucrării (sau capitol);j) indici (de autori, de materii etc);k) postfaţa;l) lista ilustraţiilor din volum;m) nota bibliografică, rezumatul şi cuprinsul, într-o limbă străină (grup repetat de

fiecare limbă);n) rezumatul şi cuprinsul, în limba de expunere (când se dau la sfârşit);o) „addenda et corrigenda” sau erata (cand apare în ultima coală tipărită);p) nota tipografică (caseta tehnică);q) planşe şi pliante, când se aşează la sfârşit;r) erata (când nu se tipăreţte în ultima coală);s) coperta III- IV.

4.4. Realizarea şi comunicarea rezultatelor Realizarea lucrării în forma de prezentare presupune competenţe de analiză şi

sinteză, de integrare a elementelor informaţionale colectate într-o formă coerentă şi unitară care să expună şi să argumenteze un punct de vedere, un aspect al unui subiect etc., evitându-se plagiatul şi parafrazarea.

Lucrarea sau proiectul trebuie realizate în concordanţă cu forma de comunicare aleasă : comunicare orală, scrisă, multimedia sau sub formă de pagină Web. Utilizarea WWW ca mediu de comunicare necesită transpunerea textului în limbaj HTLM.

Autorii trebuie să cunoască, de asemenea, şi aspectele legale şi etice care însoţesc informaţia ; să prezinte sursele de informare în note de picior, note finale şi bibliografii.

Stilul şi limbajul de redactare O lucrare de cercetare trebuie să ţină cont de anumite exigenţe ale stilului

ştiinţific. Lucrarea trebuie redactată într-un limbaj academic impersonal, caracteristic lucrărilor de cercetare. Există câteva condiţii şi principii impuse textelor redactate în

68

acest registru stilistic. Lucrările ştiinţifice se prezintă în linii mari ca o serie de consideraţii şi demonstraţii. Exactitatea acestora depinde de multilateralitatea cercetării obiectului sau fenomenului dat. Criteriile care trebuie respectate sunt: rigurozitatea argumentării logice, exactitatea faptelor studiate, multilateralitatea cercetării şi obiectivitatea expunerii ce se caracterizează prin tendinţa de standardizare a mijloacelor de exprimare.

Expunerea ştiinţifică se remarcă şi prin lexicul terminologic, special, livresc, neutru din punct de vedere stilistic, utilizat pentru redarea general-abstractă a materialului, pentru definirea exactă a noţiunilor, a fenomenelor şi a proceselor, fără de care ar fi cu neputinţa reproducerea exactă şi obiectivă a raţionamentelor şi definiţiilor. Utilizarea terminologiei de specialitate este un indiciu al competenţei profesionale. Baza oricărei expuneri ştiinţifice o constituie elementele lexicale de uz general, comune şi altor stiluri funcţionale ale limbii literare. S-a constatat că elementele lexicale de uz general alcătuiesc o jumătate din componenţa lexicală a unei opere ştiinţifice, formând scheletul ei. Ele reprezintă ţesutul neutru al textului ştiinţific sau al vorbirii profesionale. O circulaţie largă au, mai ales, unităţile lexicale ce exprimă operaţiile gândirii logice.

Terminologia de specialitate serveşte pentru redarea cât mai exactă a diverselor noţiuni ştiinţifice, pentru argumentarea şi expunerea obiectivă într-un anumit domeniu ştiinţific .

În stilul ştiinţific propriu-zis se face, de obicei, abstracţie de persoana autorului, textele ştiinţifice caracterizându-se printr-o frecvenţă mai mare a pronumelor nepersonale, situaţie impusă de caracterul impersonal al comunicării. Deoarece în stilul ştiinţific toată atenţia este concentrată asupra conţinutului şi a caracterului logic al comunicării, iar nu asupra subiectului, modul principal de exprimare este impersonal.

Aparatul ştiinţific al lucrării Prin aparatul ştiinţific se înţelege ansamblul notelor explicative (care nu fac parte

integrantă a textului lucrării) precum şi trimiterile bibliografice la ideile altor autori, comentariile, citatele etc. Menirea aparatului ştiinţific al lucrării constă în următoarele:

1. indică sfera de referinţe bibliografice pe care se bazează lucrarea elaborată care demonstrează nivelul ştiinţific al tezei;

2. constituie o dovada a probităţii ştiinţifice a absolventului; 3. reprezintă indicaţii utile pentru cei care doresc să continue sau să analizeze mai

profund cercetarea efectuată în lucrare, oferindu-le astfel informaţii privind sursele primare.

Citarea textelor de alţi autori este de două tipuri: se citează un text asupra căruia ne oprim din punct de vedere interpretativ; se citează un text în susţinerea propriei interpretări.Umberto Eco a propus zece reguli pentru citare:

Regula 1. Fragmentele obiect de analiză interpretativă sunt citate cu o rezonabilă amploare. Regula 2. Textele din lectura critică sunt citate numai când ideile corelează, confirmă o afirmaţie a noastră. Regula 3. Citatul presupune să fie împărtăşită ideea autorului citat; fragmentul să nu fie precedat sau urmat de expresii critice.

69

Regula 4. Pentru orice citat trebuie indicat limpede autorul şi sursa tipărită sau manuscrisă. Regula 5. De preferinţă, trimiterile la surse primare trebuie făcute la ediţia critică sau la ediţia adiacentă. Regula 6. Atunci când se studiază un autor străin citatele trebuie să fie în limba originală. În anumite cazuri poate fi util ca citatul să fie urmat de traducere în paranteze sau într-o notă. Regula 7. Trimiterea la autor şi la operă trebuie să fie clară.Regula 8. Atunci când un citat nu depăşeşte două-trei rânduri se poate insera în corpul unui paragraf între ghilimele. Atunci, însa, când citatul este mai lung, este mai bine de a-l pune cu un spaţiu mai în interiorul paginii. În acest caz nu sunt necesare ghilimelele.Regula 9. Citatele trebuie să fie exacte. În primul rând, cuvintele trebuie transcrise aşa cum sunt în text, în al doilea rând, nu trebuie eliminate părţi ale textului fără a marca acest lucru. Regula 10. A cita este ca şi cum ai depune mărturie într-un proces. Trebuie să fiţi totdeauna în măsură să demonstraţi că sunteţi credibili, de aceea referinţa trebuie să fie exactă (nu se citează fără a indica denumirea documentului şi pagina) ca să poată fi controlată de oricine.

Organizarea referinţelor bibliograficeMenţionarea lucrărilor care au ajutat la întocmirea unei lucrări ştiinţifice este

obligatorie.78De asemenea, se face distincţie între bibliografia folosită la finalul lucrării şi utilizată pentru lucrare ca întreg (se recomandă a fi trecută sub forma unei liste la finalul lucrării), şi bibliografia incidentală utilizată sub forma notelor de subsol sau de capitol.

Aparatul ştiinţific al lucrării poate fi prezentat sub diverse forme: - se pot utiliza note de subsol. Trimiterea la nota de subsol se face în text:

"Tipărirea cărţilor slavone nu-şi putea găsi un adăpost în Balcani, în acel sfârşit al veacului al XV-lea, când ultimele rămăşiţe de stăpânire creştină se înecau în noianul turcesc. Meşterii trebuiau să-şi caute un sprijin, un ocrotitor, dincoace de Dunăre, unde se păstrau vechile forme de stat. Această îndreptare spre noi era cu atât mai impusă, cu cât Veneţia nu mai voi să se ocupe cu lucrul tipografic pentru slavi..."1

N. Iorga. Istoria literaturii româneşti. Ed. a 2-a. Bucureşti: Editura Pavel Suru, 1925, p.138.

- în text pot fi inserate numărul de ordine al sursei bibliografice (număr care corespunde documentului din bibliografia de la sfârşitul lucrării) şi pagina la care se află referinţa respectivă în sursa bibliografică menţionată, după modelul următor:

“Clasarea alfabetică faţă de clasarea cronologică are avantajul că numele poate arăta relaţiile dintre actele unei colecţii, cum şi între autori şi destinatari”(43, p. 171)

În fiecare capitol, trimiterile de subsol se numerotează începând cu cifra 1. Avantajul acestei metode este acela că indicaţia bibliografică poate fi vizualizată imediat.

78STAS 8660-82. Cărţi şi broşuri: prezentarea redacţională/ Institutul Român de Standardizare, 1982.

70

În vederea evitării redundanţelor din text sau din cadrul referinţelor se utilizează următorii termeni:Apud se foloseşte în cadrul unei citări indirecte; „citat după”.

1. Al. Oprea. În căutarea lui Eminescu gazetarul. Bucureşti: Minerva, 1983, p. 37.

2. Apud. Ibidem, p.193

Traian Herseni. Sociologia românească. Bucureşti, 1940, p. 67-68.

Apud. I. Căpreanu. Eseul unei restituiri. Iaşi: junimea, 1988, p.123.

1. Leibniz. Principes de la Nature et de la grace. Apud. R. Assunto. Barocul, p. 67-68

Ibid (lat. ibidem) „în aceeaşi lucrare”; indicativ urmat de trimiterea la diviziunile lucrării. Se foloseşte ori de câte ori cele două referinţe vin una în continuarea celeilalte.

1. A. Sacerdoţenu. Predosloviile vechilor cărţi româneşti. Bucureşti, 1939, p. 34.

2. Ibidem, p.563. Ibidem

Id (lat. idem) „acelaşi”. Se foloseşte pentru a nu mai repeta numele autorului când următoarea referinţă diferă de ce precedentă numai prin titlu şi celelalte date specifice ale acesteia (se foloseşte când se citeză mai multe lucrări ale aceluiaşi autor, neintercalate cu lucrări de alţi autori).

1. T. Cipariu. Principia. În: „Organul luminărei”, nr. XXV, 21 iunie 1847, p. 130.

2. Idem. Crestomaţia, p. 16

Op. Cit.(lat. Opere citato) „în lucrarea citată”. Se foloseşte pentru a nu mai repeta titlul şi celelelte elemente ale referinţei bibliografice. Această prescurtare este precedată de numele autorului şi se foloseşte când se citează aceeaşi lucrare alternativ cu lucrări de alţi autori.

G. Călinescu. Opera lui Mihai Eminescu. Bucureşti: Minerva, 1970, p. 8-9.L. Blaga. Spaţiul mioritic. Bucureşti: s.n., 1978, p. 180-181.G. Călinescu, op. cit. , p. 20-21.

Loc. Cit. „la locul citat”. Se foloseşte când lucrarea a mai fost citată şi când între cele două citări sunt trecute alte referinţe bibliografice. Este un indicativ care urmează titlului.

1. G. Mihăilă. Istoria culturii româneşti. Bucureşti, 1971, p. 80-86.2. G. Pârnuţă. Istoria învăţământului românesc. Iaşi: Junimea, 1968, p.105.3. G. Mihăilă, op. cit., loc. cit.

Supra „mai sus; mai înainte”

71

Infra „mai jos; mai departe” Se folosesc la trimiteri din lucrare în locuri anterioare, respectiv ulterioare locului unde apar. Dacă aceste trimiteri nu se referă la aceeaşi pagină sau la acelaşi paragraf, cuvântul este completat cu locul citării.

Sup. p. 342, nota 1.Inf., cap. V, p. 16

Cf.(lat. confer) Pentru trimiteri în care autorul nu arată legătura.Comp. „compară cu” Pentru trimiteri în care autorul nu arată legătura.v. „vezi” Pentru trimiteri în care autorul nu arată legătura.Conf. „în conformitate cu”pro „pentru” în sensul acestei tezecontra se prezintă o teză contrară

Descrierea bibliografică recomandată pentru întocmirea bibliografiilor

Începând cu 1958 s-a pus problema (pe plan mondial) a unificării descrierilor bibliografice şi în acest scop s-a înfiinţat Organizaţia Internaţională de Standardizare care a elaborat standarde de descriere pentru fiecare gen de publicaţie. În domeniul bibliografic, cel mai utilizat standard este ISO 690/1996 Referinţe bibliografice. Conţinut, formă şi structură care înlocuieşte STAS 6158-90 şi identic cu Standardul Internaţional ISO 690:1987.

Editarea referinţelor bibliografice pentru cărţi, articole, periodice şi alte documente, folosite pentru întocmirea bibliografiilor presupune cunoaşterea unor reguli minime de întocmire a acestora:

1. Principala sursă a informaţiei conţinute în referinţa bibliografică este documentul. Prima sursă de informare în cadrul documentului este pagina de titlu sau echivalentul ei (de exemplu, eticheta de pe o înregistrare audio, imaginea titlului unui microformat etc.). Când documentul nu are pagina de titlu sau un echivalent al acesteia, o altă sursă, cum ar fi coperta, caseta, antetul unei microfişe etc. poate furniza informaţia necesară.

2. Informaţia cuprinsă în referinţa bibliografică trebuie să fie aşa cum apare în sursa de informare.

3. Descrierea bibliografică a documentelor prevede folosirea unui sistem coerent de punctuaţie. Fiecare element al referinţei bibliografice trebuie separat de elementul următor printr-un semn de punctuaţie -punct, linie –(opţional)

După Dan Simonescu79 bibliografia dispune de cinci forme pentru caracterizarea unui document:

A. descrierea bibliograficăB. adnotarea bibliograficăC. adnotarea referativăD. referatul

79 D. Simonescu. Curs de teorie a bibliografiei: Lecţii destinate Cursului postuniversitar de ziarişti şi editori

şi Programe de reciclare / D.Simonescu; Academia Ştefan Gheorghiu, Facultatea de Ziaristică .– Bucureşti,

1976 .– 184 p.

72

E. recenzia

Descrierea bibliograficăPrin descrierea bibliografică sunt analizate elementele exterioare care

caracterizează documentul consultat, într-o anumită ordine. În unele cazuri la descrierea bibliografică se adaugă adnotarea, referatul sau recenzia (o descriere de conţinut). Principala metodă de recoltare a elementelor descrierii bibliografice este observaţia care se exercită asupra documentului ca unitatea fizică şi în principal asupra foii de titlu (metoda de visu). Stabilirea elementelor descrierii bibliografice presupune nu numai o observaţie exterioară, ci şi o informaţie culturală, posibilitatea de a realiza un studiu comparat, punerea în relaţie cu alte informaţii bibliografice. Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească o descriere bibliografică sunt:

Completitudinea în funcţie de scop deoarece acesta este elementul care dictează numărul elementelor şi amploarea unora dintre ele. De exemplu o bibliografie generală asupra unui domeniu (management) nu are nevoie de extrem de multă informaţie (autor, titlu, editură). În schimb o bibliografie de recomandare asupra unui aspect specific din domeniul respectiv (planificare) necesită elemente de identificare mult mai multe (nr. pagini).

Exactitatea: indiferent de destinaţie informaţia trebuie să fie verificată şi necontradictorie

Claritatea: trebuie respectate cu stricteţe regulile şi standardele în vigoareUniformitatea: presupune respectarea ordinii elementelor şi a punctuaţieiA. Esdaile în lucrarea “Studii de teorie bibliografică” consideră că există mai

multe tipuri de descrieri bibliografice: Minimă (cuprinde autorul şi titlul şi este legată de necesităţi elementare de

identificare. Istoriceşte, acest tip de descriere este legată de începuturi când documentele erau încă puţine ca număr. În prezent este legată de indicaţii de orientare, fără să aibă scopuri analitice)

Scurta, care cuprinde autorul, titlul, editorul, locul de apariţie, anul apariţiei şi formatul.

Scurtă standard cuprinde pe lângă elementele de mai sus, ediţia, traducătorul, prefaţatorul, postfaţatorul, paginaţia, tipografia, tipul legăturii, pagini lipsă.

Completă standard cuprinde pe lângă elementele enumerate mai sus şi ilustraţia, detalii privind imperfecţiunile documentului.

Pentru descrierea exterioară a documentului baza culegerii elementelor o constituie, după cum deja am amintit, pagina de titlu de unde se culeg următoarele date:

- Numele şi prenumele autorului în următoarea formă: NUME, Prenume- Titlul şi subtitlul documentului- Datele de apariţie: Loc: editura, an.- Caracterizarea cantitativă (colaţiune)- Informaţii bibliografice- Număr standard

AUTORUL este elementul fundamental de conţinut al descrierii, care nu oferă doar o cheie de identificare formală, ci şi informaţii privind sfera tematică, perioada istorică, notorietatea, apartenenţa naţională. In cataloage, autorul este punct de acces şi

73

este numit în limbaj de specialitate „vedetă autor persoana fizică”. În general vedeta autor persoană fizică este alcătuită din:

Nume (cuvânt de ordine). Acesta poate fi simplu sau compus din două sau mai multe părţi separate ori legate între ele printr-o linioară sau o particulă gramaticală.

Prenume, care poate fi alcătuit din unul sau mai multe cuvinte separate sau legate prin linioară

Elemente de individualizare în cazul autorilor identificaţi prin nume personal sau al autorilor omonimi (Mardarie Cozianul)

TITLUL este un element de bază şi primul ca importanţă istorică. Este elementul formal cel mai aproape de partea de conţinut, uneori exprimând concluzia autorului. După stil, acestea pot fi:

Directe (ne trimit la idei de bază ale conţinutului- in special pentru cărţile ştiinţifice)

Sugestive (sugerează un conţinut- cărţile din domeniul ştiinţelor umanistice) Criptice (sunt specifice, de regulă unor perioade dictatoriale) Sublimate (sunt compuse din expresii lapidare, care nu trimit exact la subiect-

Răscoala-M.Sadoveanu)După formă pot fi: Condensate: titluri în care sunt adunate toate informaţiile de bază, dar în care

nu se specifică, de fapt, nimic (Mihai Viteazul) Dezvoltate: se mai numesc şi explicative- Scurtă istorie a bibliotecilor Compozite: titluri care conţin şi elemente privind conţinutul documentului,

elemente de formă şi localizare. Acestea au fost utilizate mai ales în perioada cărţii vechi.

La titlu vom descrie în bibliografie:- culegeri de lucrări independente sau părţi de opere de diverşi autori publicate sub un

titlu general;- opere cunoscute mai ales după titlul lor decât după numele autorului;- lucrări ai căror autori nu au putut să fie identificaţi (anonime sau criptonime) nici

din lucrarea respectivă, din izvoare externe;- lucrări care au mai mult de 3 autori, fără ca unul din ei să fie autorul principal; - lucrări periodice, seriale şi alte lucrări care sunt cunoscute după titlul lor;- culegerile publicate sub un titlu comun, fără un alcătuitor sau al căror alcătuitor nu

este indicat la vedere, pe pagina de titluSUBTITLUL(informaţie la titlu): precizează sau completează titlul cu care sunt

în relaţie specificând natura, conţinutul sau scopul apariţiei lucrării. Oferă detalii convergente titlului, dar există şi subtitluri derutante.

DATELE DE APARIŢIE cuprind elemente formale care pot caracteriza complex un document:

Locul: este semnificativ pentru zona de limbă şi poate trimite la timpuri trecute (Lugduni-denumirea veche a Parisului)

Editura: are semnificaţii de identificare, conţinut şi valoare Anul: permite evaluări de tip temporar

74

CARACTERIZAREA CANTITATIVĂ este foarte importantă pentru descrierea bibliografică deoarece poate oferi informaţii importante despre o lucrare, în sensul ca numărul de pagini indică importanţa acesteia.

COLECŢIA oferă informaţii privind destinaţia lucrării (Biblioteca pentru toţi, Lyceum, Clasicii noşti)

INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE au valoare informaţională şi pot particulariza lucrarea.

NUMĂRUL STANDARD PENTRU CARTE (ISBN) - International Standard Book Number -este un număr internaţional standard pentru identificarea publicaţiilor, compus din 10 cifre, grupate în patru segmente separate prin linioară. Primul grupaj de cifre poate conţine de la una la trei cifre şi este numărul de identificare al grupului naţional geografic sau lingvistic unde documentul este publicat. Al doilea grupaj de cifre poate conţine de la două la şapte cifre şi reprezintă numărul de identificare al editorului care a publicat documentul. Al treilea grupaj de cifre poate conţine de la două la şapte cifre şi codifică titlul publicaţiei, fiind atribuit de către editor, iar al patrulea grupaj este o cifră de control prin care se poate verifica exactitatea cifrelor componente ale segmentelor anterioare.

SURSE DE INFORMARE: părţile definitorii ale documentului sau documentul ca întreg precum şi lucrările de referinţă care furnizează informaţiile necesare întocmirii descrierii bibliografice. Părţile definitorii pot fi: pagina de titlu sau substituentul ei (pentru monografii), eticheta (pentru disc), genericul (pentru film), containerul

(pentru materiale audio-vizuale), cartuşul (pentru o hartă) etc.Sursele de informare pot fi:

- surse principale- surse complementare (inclusiv surse exterioare)Sursele principale sunt acele surse de informare aflate în cadrul documentului

care conţin cele mai multe şi mai relevante informaţii şi au prioritate în furnizarea datelor bibliografice faţă de alte surse de informare.

Sursele complementare de informare : surse de informare altele decât cele principale din care sunt preluate informaţiile atunci când sursa principală nu le conţine sau nu există. Surse complementare pot fi: alte pagini de titlu, verso-ul fiecărei pagini de titlu, coperta, foile liminare, căsuţa tipografică etc. Surse complementare sunt considerate şi sursele exterioare: lucrări de referinţă, bibliografii etc.

Exemplu:ŞERBĂNESCU, Andra. Consultaţii de gramatică: tipuri de exerciţii: modele

de rezolvare: subiecte posibile/ Andra Şerbănescu._ Ed. a 2-a revăzută şi adăugită ._Bucureşti: Vestala: Alutus, 1993._ 128 p; 20 cm ._ (Biblioteca şcolară)._ISBN: 973 - 96063 - 0 - X (Vestala)._ISBN: 973 - 96077 - 2- 1 (Alutus)

Treptele bibliografice

ADNOTAREA reprezintă o formă de adâncire a caracterizării bibliografice. Cuvântul provine din latinescul adnotatio (observaţie, notă). Adnotarea nu poate exista fără descriere bibliografică, fiind o complementaritate a acesteia. Adnotarea este o notă

75

adăugată titlului sau altor elemente ale documentului în vederea explicării sau comentării acestora. Aceasta:

Economiseşte timpul de studiu Facilitează selecţia publicaţiilor Permite cercetarea literaturii de specialitate Contribuie la depăşirea barierei lingvisticeO adnotare trebuie:

Să reflecte scopul lucrării (de ce a fost scrisă) Să reflecte rezultatele (cum s-a finalizat cercetarea) Să reflecte concluziile Să reflecte aspecte de specialitate (diagnosticul)

S-a publicat un ghid (UNESCO-1968) pentru îndrumarea autorilor de adnotări care trebuiau să respecte următoarele cerinţe:

Să utilizeze fraze complete Să fie scurtă Să oglindească documentul Să nu depăşească 200-250 cuvinte Să fie scrisă într-o limbă de circulaţie internaţională, dacă scopul

documentului este acesta Să respecte o anumită formă standard:

o Descriereao Corpul (prezentarea)o Semnătura adnotatorului

Clasificarea adnotărilor:1. După autorul adnotării:- adnotare de autor (autorul lucrării). Aceasta, chiar şi atunci când se supune unor

reguli obiective nu reuşeşte să reflecte conţinutul documentului altfel decât prin optica de importanţă pe care o subliniază el însuşi. S-a constatat că cei mai incapabili să se rezume sunt chiar autorii

- adnotare de specialist (bibliograf) este foarte aproape de normele de adnotare standard, dar nu întotdeauna foarte aproape de conţinutul şi ierarhia valorică a documentului.

- adnotarea profesională (specialist) este formula cea mai scumpă, dar şi cea mai sigură în ceea ce priveşte pertinenţa datelor.

2. După scop:- explicativă , îşi propune prezentarea conţinutului documentului- indicativă , semnalează tema, domeniul- critică , este foarte puţin practicată în adnotare pentru că îşi propune o evaluare- specială , se referă la documente complexe care pot fi tratate atât indicativ cât şi

informativ3. După formă:- telegrafică , bazată pe o standardizare rigidă- statistică , bazată pe tabele şi grafice- normală , nu are exigenţe speciale de conţinut, ci răspunde primelor cerinţe

indicative şi informative.

76

În general, activitatea de adnotare este legată de periodice şi mai puţin de monografii. În privinţa acestora, intră în această sferă capitolele de cărţi.

Caracteristicile adnotării- concizie (eliminarea ambiguităţii, redundanţei, oricăror formule parazite)- claritate (respectarea unei anumite formule de redactare şi utilizarea unor termeni

cu sensuri cunoscute)- coerenţă (reflectarea unei anumite relaţii între părţile adnotării)- obiectivitate (nu se poate vorbi de o obiectivitate perfectă)- flexibilitate (ieşirea dintr-o rigiditate extremă. Structura este dată de tipul

lucrărilor adnotate, de scopul adnotării şi de destinaţie)

Exemplu adnotare: BIBLIOTECILE PUBLICE ŞI SOCIETATEA INFORMAŢIEI/J. Thorhauge, G. Larsen, H.P. Thun, H. Albrechtsen; coord. trad. şi recenzie ştiinţifică /Doina Banciu.- Bucureşti: ABBPR, 1998.

Lucrarea "Bibliotecile publice şi societatea informaţiei" reprezintă un raport elaborat pentru Direcţia Generală XIII/E/4 a Comisiei Europene, Luxemburg, sub controlul PROLIB/PLIS 10340 şi prezintă rezultatele studiului cu acelaşi nume.

Acesta urmăreşte accelerarea procesului de schimbare la diferite nivele prin analizarea cerinţelor, tipurilor de servicii posibile, barierelor şi oportunităţilor în diferite comunităţi europene. În atingerea acestor scopuri studiul a definit un set de modele şi scenarii care oferă bibliotecilor publice un ghid practic, cuplat cu recomandări pentru Comisia Europeană şi instituţiile la nivel naţional sau regional responsabile pentru biblioteci, pentru acţiuni în sprijinul modernizării bibliotecilor publice în Europa.

Rezultatele se bazează pe 11 rapoarte de ţară, care acoperă Franţa, Marea Britanie, Germania, Danemarca, Portugalia, Italia, Irlanda, Spania, Suedia şi Finlanda, 5 studii de caz ( Croydon-Marea Britanie; Koln -Franţa; Eindhoven- olanda; Silkeborg-Danemarca) referitoare la unele exemple semnificative de biblioteci publice, o analiză a cooperării regionale între bibliotecile din Italia, precum şi pe o cercetare documentară. Recomandările se referă la modul în care pot îndeplini bibliotecile publice rolul lor de informare, prin redefinirea strategiei, stabilirea de noi competenţe şi dezvoltarea unor noi servicii.

Concluzia care se desprinde din studierea acestui studiu vizează două aspecte: rolul şi locul bibliotecilor în contextul actual al societăţii bazate pe informaţie şi pe tehnologizare, precum şi modificările survenite în activitatea bibliotecilor şi în meseria de bibliotecar.

Se speră ca studiul să servească ca sursă de inspiraţie pentru dezvoltările ulterioare ale bibliotecilor publice în Societatea informaţiei.

Adnotare de Lector. dr. Agnes Erich

REFERATUL reprezintă expunerea conţinutului unei monografii sau articol de serial, analizându-se şi apreciindu-se metoda folosită şi rezultatul obţinut în acea lucrare. Referatul este compus din descrierea bibliografică şi referat, care trebuie să fie apreciativ.

Clasificarea referatelor:

77

- informativ (cuprinde elementele de noutate selectate de referent, necomentate. Prezintă metoda elaborării documentului, concluziile şi chiar aplicaţiile)

- indicativ sau descriptiv ( cuprinde prezentarea generală a lucrării, structura, obiectul, scopul şi rezultatele)

Deosebirea dintre cele două tipuri de referate este dată de selectarea elementelor de noutate, participarea analitică a referentului având caracter critic. Referatul trebuie să se caracterizeze prin claritate, concizie şi exactitate, iar referentul trebuie să se adecveze la scop şi să facă prezentarea în funcţie de tipul de document la care se referă.

Referatele sunt utilizate cu precădere în evaluarea şi aprecierea lucrărilor de cercetare de tipul lucrărilor de licenţă, tezelor de doctorat, rapoarte de cercetare.

RECENZIA se constituie în cea mai dezvoltată treaptă analitică, fiind o treaptă prin excelenţă critică. Recenzia reprezintă aprecierea critică şi motivată a unei cărţi, arătându-i greşelile, lacunele, îndreptându-le şi completându-le. Aceasta este formată din descrierea bibliografică şi din referatul critic. În afara selectării elementelor de noutate, recenzantul poate lua în consideraţie orice trăsătură a documentului şi poate intra în dialog critic cu autorul. În acest caz avem de-a face cu o intrare în conţinut şi cu o apreciere critică.

Caracteristicile recenziei:- necanonică (tentează la dimensiuni mari)- lentă (fiind vorba de un proces critic)- prea angajată (permite exprimarea unor opinii)

Exemplu recenzieMUCCHIELLI, AlexLes Sciences de l`Information et de la Communication . - 3-éme édition revue et mise á jour(2001) . - Paris: Hachette, 2001. - 160 p . - (Les Fondamentaux. La Bibliotheque de l`étudiant. Sociologie/Communocation) . - ISBN : 2-01-145415-8.

Lucrarea Profesorului Alex Mucchielli, de o reală valoare ştiinţifică, sintetizează domeniile şi problematica (problematicile) Ştiinţelor Informării şi Comunicării (SIC).

Ştiinţele Informării şi Comunicării (SIC) sunt considerate o necesitate obiectivă a Societăţii contemporane numită “Societatea Informaţiei”, “Societatea Cunoaşterii”; SIC reprezintă o reuniune de domenii interdisciplinare sau chiar transversale care ajută toate celelalte ştiinţe să-şi structureze, comunice, utilizeze, evalueze informaţia. Mai mult decât atât, SIC şi-au definit propriul domeniu de cercetare (informaţia; teoriile, procedeele şi tehnologiile de comunicare; fenomenul media); propriile modele, metode şi instrumente şi prin urmare sunt asimilate disciplinelor şi ştiinţelor recunoscute. La nivel european SIC au dobândit recunoaşterea mediului academic şi social şi şi-au definit următoare domenii de cercetare:

o Noile Tehnologii ale Informării şi Comunicării (NTIC);o Comunicarea de masă;o Comunicarea de tip publicitar (incluzând aici comunicarea socială şi

comunicarea politică);o Comunicarea organizatională.

78

Noile Tehnologii ale Informării şi Comunicării (NTIC) – Sunt considerate în opinia lui Alex Mucchielli:80 “un domeniu privilegiat de studiu, o preocupare pentru toţi actorii vieţii sociale”. Analizâd influenţele şi mutaţiile produse de NTIC asupra societăţii în general precum şi asupra sectoarelor sale observăm că sunt utilizate ca metode studiul comparativ şi antiteza; se pot lua toate problemele: sociale, economice, politice, educaţionale, ecologice, etc. şi să fie puse în faţa: “NTIC şi…” De fapt, în orice sector încercăm să observăm cum s-a schimbat conţinutul activităţilor sub influenţa NTIC şi ce este absolut nou şi va determina schimbări fără precedent.Comunicarea de masă este un proces social, este un proces care se derulează într-un timp scurt şi implică un spaţiu public; un spaţiu delocalizat sau multiplu; un spaţiu care permite fiecăruia să-şi expună ideile sau să participe la dezbateri care vizează comunitatea căreia îi aparţine.Studiile privind comunicarea de masă sunt la originea Ştiinţelor Informării şi Comunicării ca domeniu ştiinţific. Conceptualizările şi teoretizările ulterioare precum şi influenţa NTIC au dus la lărgirea domeniului.Comunicarea de tip publicitar se bazează pe faptul că mesajul transmis are un destinatar, un receptor bine precizat; încearcă să convingă un grup de indivizi de calităţile, meritele a ceva ce poate fi produs, om , obiect sau idee. Comunicarea de tip publicitar are la bază studii de psihologie aplicată, semiotică aplicată, etc. şi a dezvoltat ca subdomenii comunicarea socială şi comunicarea politică.Comunicarea socială este utilizată de către guvern, administraţiile centrale şi locale, agenţii publice, asociaţii, organizaţii profit sau non-profit, etc., pentru a se adresa publicului larg şi a-i aduce la cunoştinţă o problemă, pentru a explica o măsură luată sau pentru a induce o atitudine sau un comportament cetăţenilor. Relaţiile publice îşi află locul în cadrul comunicării sociale deoarece rolul lor este de a crea o imagine favorabilă unei organizaţii, structuri, instituţii sau personalitate, în faţa unui public potenţial care ar putea utiliza sau cumpăra un serviciu sau produs.Comunicarea politică este ansamblul de tehnici şi procedee utilizate de actorii politici pentru a seduce, administra şi influenţa opinia.Comunicarea organizaţională sau de firmă este un ansamblu de tehnici şi tehnologii de gestionare a socialului; a relaţiilor unei structuri instituţionale cu mediul său extern şi intern. Obiectivele comunicării organizaţionale sunt: afirmarea identităţii firmei; favorizarea şi afirmarea unui nou management de lucru; participarea la modernizarea activităţilor (în principal sub influenţa NTIC).

Valoarea deosebită a cărţii lui Alex Mucchielli constă în faptul că reuşeşte , la un înalt nivel academic, să clarifice întreaga problematică a Ştiinţelor Informării şi Comunicării şi să fixeze locul acestui domeniu între celelalte domenii academice.Recenzie de Conf. dr. Elena Tîrziman

Exemple de descriere bibliografica a documentelor

1. Carte cu un autor

80 Mucchielli, Alex. Les Sciences de l’Information et de la Communication. Paris: Hachette, 2001, p.13

79

IORGA, N. - Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea. – ed. a 2-a. -Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1969. - 2 vol.

2. Carte cu doi autori SIMONESCU, Dan; PETRESCU, Victor. -Târgovişte-vechi centru tipografic românesc.- Târgovişte: Muzeul Judeţean Dâmboviţa, 1972.- 135p.

3. Carte cu trei autori LAZĂR, Dumitru; MARINOIU, Costea; MATEIESCU, Petre. -Catalogul preliminar al colecţiilor de carte veche din judeţul Vâlcea.- Râmnicu-Vâlcea: Editura Almarom, 2001. -97 p.

4. Cărţi care se descriu la titlu (fără autor) TÂRGOVIŞTE cetate a culturii româneşti: lucrările sesiunii ştiinţifice din 21-23 decembrie 1972: studii şi cercetări de bibliofilie/ Muzeul Judeţean Dâmboviţa. -Bucureşti: Editura Litera, 1974. - 583p.

5. Dicţionare sau enciclopedii DICŢIONAR al presei literare românesti: (1790-1982) / I. Hangiu ; argument de Ion Dodu Balan.- Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, 1987. – 511 p.

6. Articole din periodiceBĂNICĂ, Mariana. An jubiliar Matei Basarab: 350 de ani de la instaurarea ca domn al Ţării Româneşti. În: “Buridava” , 1982, nr. IV , p. 109-114.

7. Articole din culegeri POPA, Atanasiu. Originile şi circulaţia unor motive ornamentale coresiene. În: "Târgovişte cetate a culturii româneşti: lucrările sesiunii ştiinţifice din 21-23 decembrie 1972: partea I: studii şi cercetări de bibliofilie"/ Muzeul Judeţean Dâmboviţa. Bucureşti: Editura Litera, 1974, p.185-194.

9. Articole din publicaţii continue REGNEALĂ, Mircea. Integrarea bibliotecilor în fluxul

informaţiilor economice. În: Studii de bibliologie şi Ştiinţa informării.- Nr. 7, 2003, p.9-19.

10. Descrierea unui capitol dintr-o lucrareSACERDOŢEANU, Aurelian. Izvoarele şi istoriografia arhivisticii. În: “Arhivistica”. – Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică, 1971. – p. 17-35

11. Documente oficiale ROMÂNIA.LEGI. DECRETE.CODURI DE LEGI

Legea nr.18/1991 privind fondul funciar.-Bucureşti:Guvernul României, 1991.-24 p.; 20 cm.

80

12. Citarea unui pasaj dintr-un fond arhivistic:ARHIVELE Statului Bucureşti, Arhiva Istorică Centrală, fond Şcoala de

Arhivistică, dosar nr. 32-1942, f.12.13. Resurse Internet

- o monografie electronică, baze de date şi programe de calculator (menţiunea de responsabilitate, titlul, tip suport, ediţie, loc publicare, editor, dată publicare, data actualizării, data citării, disponibilitate şi acces, număr standard )

UNESCO and an Information Society for all [online]. Paris: UNESCO, 1996. [cited 10-14-2005]. Available from web: http://www.unesco.org/webworld/telematics/gis.htm

- o contribuţie într-o monografie electronică, baze de date sau programe electronice (menţiunea de responsabilitate, titlul contribuţiei, responsabilitatea principală a documentului gazdă, titlul documentului gazdă, tip suport, ediţie, loc publicare, editor, dată publicare, data actualizării, data citării, localizare în cadrul documentului gazdă, disponibilitate şi acces, număr standard)

MCCONNELL, W.H. Constitutional Historz. In: The Canadian Encyclopedia [CD-ROM] Macintosh version 1.1. Toronto: McClelland& Stewart, cop. 1993. [cited 17 01 2007]. ISBN 0-7710-1932-7.

- o publicaţie serială electronică (titlu, tip suport,ediţie, loc publicare, editor, data publicării, data citării, disponibilitate şi acces, număr standard)

D-Lib magazine [on line]/produced by the Corporation for National Research Initiatives. [cited 15 01 2007]. Eleven times a year. Available from Internet: http://www.dlib.org/

- o contribuţie într-un periodic electronic (menţiunea de responsabiliate, titlul articolului, titlul publicaţiei seriale, tip suport, ediţie, număr, data actualizării, data citării, localizare în cadrul documentului gazdă, disponibilitate şi acces, număr standard)

LAWLOR, Debbie A.; EBRAHIM, Shah ; SMITH, George Davey. Socioeconomic position in childhood and adulthood and insulin resistance: cross sectional survey using data from British women's heart and health study. In: British Medical Journal [online]. 2002, Volume 325, Issue 7368[cited 10-14-2002]Avaible from web: http://bmj.com/cgi/content/full/325/7368/805

- aviziere electronice, liste de discuţii şi mesaje electronice (a. Sistem de mesaje complet: titlu, tip suport, loc publicare, editor, data publicării, data citării, disponibilitate şi acces; mesaje electronice: responsabilitate principală a mesajului, titlul mesajului, titlul sistemului mesajului gazdă, tip suport, responsabilitate secundară, loc publicare, editor, dată publicare, data citării, numerotare în cadrul sistemului gazdă, disponibiltate şi acces)

81

Sistemul de e-learning:forum [on-line]. Târgovişte: Universitatea Valahia, decembrie 2004- [cited 6 ianuarie, 2007 ].Available fon Internet: listserv@valahia.ro

TÎRZIMAN, Elena. Re: Utilizarea cărţii electronice în procesul de e-learnig. In: Sistemul de e-learning:forum [on-line]. Târgovişte: Universitatea Valahia, 12 ianuarie 2007; 14:28:32 [cited 6 ianuarie, 2004 ].Available from Internet: listserv@valahia.ro

Redactarea unei bibliografii

O lucrare ştiinţifică trebuie să se bazeze în argumentarea punctelor susţinute pe o bibliografie solidă. Aceasta corespunde unei liste de referinţe întocmită referitor la tema respectivă. O bibliografie poate fi organizată astfel:

1. alfabetic (in funcţie de numele autorului şi aprimului cuvânt din titlu pentru operele anonime sau care au mai mult de trei autori).

2. cronologic (în funcţie de data apariţiei-prima editare)3. tip documente (cărţi, articole din volume, periodice, legislaţie, fonduri arhivistice,

resurse web etc)4. tematic (lucrări generale, lucrări literare, lucrări istorice etc)5. într-o succesiune numerică, urmărind corespondenţa dintre documente şi citările

din text.

Din punctul de vedere al perioadei la care se referă şi al completitudinii citărilor referitor la tema de cercetat, bibliografia poate fi:

1. exhaustivă (cuprinde toate referinţele privitoare la tema cercetată)2. selectivă (cuprinde numai anumite referinţe privitoare la tema cercetată)3. retrospectivă (cuprinde referinţe ale unor lucrări care au apărut într-un anumit

interval de timp)4. curentă (cuprinde referinţe ale unor lucrări care continuă să se editeze)

Întocmirea unui indice de publicaţii

Indexul unei publicaţii reprezintă o listă de subiecte, nume de persoane, denumiri geografice, denumiri de locuri, evenimente şi a altor materii tratate, precizând locul în care pot fi găsite.81

După modul de arnjare a vedetelor, indexurile pot fi clasate:1. alfabetic (subiecte, nume de persoane etc)2. sistematic (subiecte, nume de persoane etc)3. cronologic, numeric, alfanumeric (evenimente istorice, brevete, rapoarte,

indici CZU etc)Indexurile nu vor repeta ordinea de aşezare a materie: de exemplu, o lucrare

sistematică nu poate avea un index sistematic.

81 STAS 8254-76 Informare şi documentare. Indexuri de publicaţii/ Institutul Român de Standardizare, 1976.

82

Indexurile cu subordonări pot combina mai multe criterii. De exemplu, un index legislativ poate grupa actele normative în ordine ierarhică (legi, decrete, HG, standarde, norme interne), iar fiecare dintre aceste grupări în ordine cronologică, cele emise în aceeaşi zi în ordine numerică sau alfabetică.

După natura vedetelor, indexurile pot fi:1. generale (o lista ce cuprinde toate categoriile de vedete care urmează să

figureze în index)2. speciale

a. persoane fizice şi colectivităţib. toponimec. alte subiected. abrevieri, sigle, simbolurie. citărif. titluri de lucrărig. anunţuri

După natura adreselor pot fi:1. cu adrese la volum, prin indicarea paginilor2. cu adrese la lucrare, prin arătrea celor mai mici diviziuni numerotate în

continuare

Exemple de indexuri:

I. Drept- civil- constituţional; v. şi ordinea de –- ul familiei- internaţional- - privat- - public

Damaschin, 164, 167, 168, 201, 210, 211, 214, 221, 275Daniil Panonianul, 91Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea, 2, 125, 273Dosithei, patriarhul Ierusalimului, 104, 107, 108, 109, 225Dosoftei, 2, 4, 7, 9, 13, 105, 106, 109, 117, 118, 119, 120, 121, 122, 123, 124, 125, 175,

193, 205, 224, 251, 252, 273, 275, 278, 280Duca, Gh, 6, 107, 118, 120, 121, 122, 124, 170

Evaluarea şi autoevaluarea procesului

83

Autorul îşi apreciază propria muncă ştiinţifică prin compararea rezultatului obţinut cu obiectivele propuse dar şi prin compararea rezultatelor proprii cu rezultatele obţinute de alţi cercetători care au abordat teme similare sau complementare. În cadrul grupei sau echipei de lucru, fiecare membru ar trebui să poată să-şi determine contribuţia în ansamblul rezultatelor generale obţinute şi să-şi fixeze poziţia într-o eventuală ierarhie. Autoevaluarea rezultatului presupune şi o identificare a punctelor slabe (sau chiar necuprinse în tema de cercetare sau în proiectul practic realizat). Rezultatele finale sunt evaluate şi de profesori (în principal de profesorul îndrumător al proiectului), colegi, personal de specialitate din domeniul ales, comunitatea ştiinţifică.

CONCLUZII

Activităţile de informare, documentare, cercetare nu au avut niciodată diversitatea, extinderea, complexitatea cunoscute astăzi. Asistăm la o schimbare a contextului informaţional şi de cercetare datorat „exploziei” şi „globalizării” informaţiei. Ciclul de viaţă al unui document adică procesele de construcţie, achiziţie, prelucrare, comunicare, utilizare, conservare, arhivare, tot ce se întâmplă cu un document pe toată durata existenţei sale, de la construcţie până la arhivare, suportă modificări considerabile ca urmare a influenţelor Tehnologiei Informaţiei şi Comunicării (TIC).

Elaborarea unui produs de muncă intelectuală, a unei lucrări ştiinţifice, realizarea unui proces de cercetare informaţională reclama noi competenţe şi abilitări de informare, documentare şi muncă intelectuală.

Mediul educaţional şi in principal cel universitar, cadru de formare profesională şi de cercetare ştiinţifică, este preocupat de definirea şi implementarea de modele şi programe de instruire informationala, de formare a unor modele de muncă intelectuală sau de cultura informaţională. Deja s-au impus unele modele, prezentate şi în lucrarea noastră, menite a ajuta pe toţi cei interesaţi în informarea şi documentarea în biblioteci sau în context electronic mai larg precum Internetul şi care impun un cadru oarecum normalizat de elaborare a lucrărilor ştiinţifice. Realizarea unui proces intelectual, sub influenţa TIC, presupune mai multe etape (nu obligatoriu lineare) corespunzătoare următoarelor procese: constituirea unui fond de resurse informaţionale şi documentare susceptibile a servi la constituirea produsului intelectual final; activitatea intelectuală personală care constă în punerea în relaţie a elementelor informaţionale identificate, ierarhizarea şi coroborarea acestor elemente, analiza şi evaluarea critică a acestora; redactarea şi prezentarea în formă de document a variantei finale în funcţie de modul de comunicare ales; evaluarea şi autoevaluarea procesului intelectual parcurs şi a produsului final obţinut.

Informarea şi documentarea în Structuri de Informare şi Documentare de tipul biblioteci, centre de informare şi documentare, arhive, presupune pentru un utilizator, în primul rând, cunoaşterea acestor structuri, a produselor şi serviciilor oferite şi apoi a

84

drepturilor şi obligaţiilor utilizatorilor, a tipologiilor documentare, a colecţiilor şi organizării acestora, a modalităţilor de acces la documente şi informaţii.

Informarea şi documentarea în spatiul Internet presupune cunoaşterea unei noi tipologii documetare, cea a documentelor elecronice, a standardelor şi normelor specifice de construcţie, prelucrare, comunicare, utilizare şi arhivare a acestora precum şi dobândirea unor cunoştinţe teoretice şi a unor competenţe practice specifice care să permită regăsirea şi utilizarea resurselor informaţionale şi documentare electronice.

Cultura informaţională reprezintă un ansamblu de cunoştinţe teoretice şi competenţe practice care permit identificarea unei nevoi informaţionale urmată de localizarea, evaluarea şi utilizarea informaţiei gândite, într-un demers de rezolvare a unei probleme, de găsire a unui răspuns şi comunicarea informaţiei reţinute şi prelucrate.Cultura informaţională sau cybercultura înglobează atât aspecte tehnologice şi competenţe specifice cât şi ansamblu specific de cunoştinţe şi teorii de informare şi are în vedere şi impactul ce-l poate avea asupra indivizilor şi a domeniului lor de activitate. Cultura informaţională este o cultură de sinteză.

TCI au schimbat instrumentele de lucru, au dus la crearea de noi servicii şi produse, au determinat o nouă abordare a domeniului şi a conţinutului său informaţional. Scopul cercetării rămâne însă acelaşi: construirea de sens pornind de la sursele identificate şi crearea de produse ce exprimă şi comunică eficient acel sens, acea semnificaţie.

Pentru îndeplinirea acestui scop este nevoie ca fiecare individ să fie capabil :- să determine şi să definească precis nevoia informaţională;- să localizeze eficient sursele de informare;- să evalueze critic elementele informative şi sursele de informare; - să integreze informaţiile selectate în cunoştinţele sale de bază; - să utilizeze efectiv informaţia pentru realizarea activităţii propuse; - să înţeleagă problemele economice, sociale şi legale ce însoţesc informaţiile şi

să folosească informaţia în mod etic şi legal.Este necesar să fie cunoscute metodele de producere, prelucrare şi regăsire a

informaţiei la care se adaugă metodele şi tehnicile de bază pentru controlul şi utilizarea informaţiei. Am urmărit aceste aspecte în prezentarea modului de realizare a unei lucrari ştiinţifice dorind să oferim un ghid minimal studenţilor şi tuturor celor interesaţi de informarea şi documentarea în context tradiţional şi electronic în vederea realizării unei astfel de lucrări.

85

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

1. BANCIU, Doina. Navigarea pe Internet – ghid pentru uzul studenţilor. Bucureşti: Universitatea Bucureşti – Facultatea de Litere : Centrul de Informare şi Documentare Multifuncţional, 2000.

2. BANCIU, Doina. Cartea electronică (coordonator). Bucureşti: Editura AGER, 2001, ISBN 973-97374-4-7.

3. DICTIONNAIRE de l’Information /Directeur du Comité de redaction Serge Cacaly ; Comité de redaction Yves- François Le Coadic, Paul-Dominique Pomart, Eric Sutter . – 2- ème édition . - Paris : Armand Colin, 2004 . – (Cursus) . – ISBN : 2-200-26682-0

4. ECO, Umberto. Cum se face o teza de licenţă: Discipline umanistice. Bucuresti: Pontica, 2000.

5. ERICH, Agnes ; TÎRZIMAN, Elena. Descrierea Standardizată a documentelor. Norme ISBD. Bucureşti: Editura Universităţii, 2006, ISBN 973- 7371- 46-1.

6. ERICH, Agnes ; TÎRZIMAN, Elena. Aspecte ale regăsirii resurselor informaţionale electronice. Bucureşti: Editura Universităţii, 2005, ISBN 973- 737- 000 - 7.

7. ERICH, Agnes ; TÎRZIMAN, Elena. Catalogarea Standardizată a documentelor. Reguli de aplicare a ISBD (M) şi ISBD(S). Indrumar practic de seminar. Bucureşti: Editura Universităţii, 2003, ISBN. 973- 575- 824- 5.

8. GUINCHAT, Claire; MENOU, Michel. Introduction generale aux sciences et techniques de l’information et de la documentation. 2e ed. Revue et augmentee

86

par Marie- France Blanchet. Paris:UNESCO, 1990.

9. LE COADIC, Yves F.. Stiinţa Informării. Bucureşti: Editura Sigma, 2003, ISBN : 973- 649- 155 – 2.

10. LE COADIC, Yves- François. Usages et Usagers de L’information . – Paris : ADBS, Nathan, 2001 . – 128 p .- (Information- Documentation) . – ISBN : 2-09-190366-3

11. MUCCHIELLI, Alex. Les Sciences de l`Information et de la Communication . - 3-éme édition revue et mise á jour(2001) . - Paris: Hachette, 2001. - 160 p . - (Les Fondamentaux. La Bibliotheque de l`étudiant. Sociologie/Communocation) . - ISBN : 2-01-145415-8.

12. PREVOTEAU, Marie- Helene; UTARD, Jean- Claude. Manuel de bibliographie generale. Paris: Electre Editions du Cercle de la Librairie, 1995.

13. REGNEALA, Mircea. Studii de biblioteconomie. Constanţa: Ex <ponto, 2001, 389 p. ISBN 973-8227-02-X

14. TEODORU, Vitalie. Performanţe intelectuale: Ghid de informare documentară. – Bucureşti: EDITIS, 1993.

15. TÎRZIMAN, Elena. Informaţia şi formarea universitară. Bucureşti: Editura Tehnică, 2003, ISBN: 973- 31-2197-5.

16. TÎRZIMAN, Elena. Utilizarea Noilor Tehnologii ale Informării şi Comunicării în mediul universitar: aspecte ale formării unei culturi informaţionale. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2002, ISBN: 973-575-625-0.

Legi şi standarde

1. Legea Bibliotecilor nr.334/ 31.05.2002, publicata in M.O. nr.422/ 18.06.2002 si republicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.132/11.02.2005;

2. Legea privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Depozitului legal de documente, indiferent de suport nr. 111/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119/7 februarie 2005;

3. Ordonanta nr.26/26.01.2006 pentru modificarea si completarea Legii Bibliotecilor nr.334/2002;

4. Regulamentul cadru de funcţionare a bibliotecilor universitare din sistemul naţional aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3944 / 01.05.2003;

87

5. ISO 690/1996 Referinţe bibliografice: conţinut, formă şi structură (SR ISO 690/1996).

6. ISO 690/1996 Documentare. Referinţe biliografice. Conţinut, formă şi structură.

7. ISO 690-2/1999 Informare şi Documentare. Referinţe biliografice. Documente electronice complete sau părţi de documente.

8. STAS 8660-82 Cărţi şi broşuri: prezentarea redacţională/ Institutul Român de Standardizare, 1982.

9. STAS 8254-76 Informare şi documentare. Indexuri de publicaţii/ Institutul Român de Standardizare, 1976.

WEBGRAFIE

1. ALA- American Library Association ; adaptat dupa: “Reading , Writing , Arithmetic and Information Competency," Goetsch and Kaufman, Campus Wide Information Systems, Vol. 15Available at: http://www.upei.ca/~fac_ed/projects/handbook/definit.htm)

2. BARNEY, Pam .Teaching Information Literacy: The Big Six Skills Approach to Information Problem Solving. Available at: http://www.itrc.ucf.edu/webcamp/final_projects/barney/task.html

3. Big Six Skills. Available at: http://www.big6.com/

4. Compétences en information-documentation : référentiel. Paris : FADBEN, 1997. (Médiadoc. Les Dossiers) Available at: http://www.ac-poitiers.fr/pedago/coll_lyc/formanet/formatio/referenc/index.htm - modèle récent ; www.fadben.asso.fr

5. Comision ou Colleges, Southern Association of Colleges and Schools (SACS). Criteria for Accreditation. 10.th ed.dec. 1996. Available at: http://www.sacs.org/pub/coc/crifo.html .

6. EISENBERG, Michael B ; JOHNSON, Doug. Computer Skills for Information Problem-Solving: Learning and Teaching Technology în Context, ERIC Digest , the ERIC Clearinghouse on Information & Technology, Syracuse, NY. Available at: www.ed.gov/databases/ERIC_Digests/ed392463.html

88

7. Information Literacy Competency Standard for Higher Education. Association of College and Research Libraries. 18 ian. 2000. Available at: http://www.ala.org/acrl/ilintro.html.

8. Information Literacy and Information Technology. Association of College and Research libraries. Available at: Http://www.ala.org/acrl/ilintro.html .

9. LENOX, Mary F. ; WALKEr ,Michael L.. Information literacy: challenge for the future. International Journal of Information and Library Research. 4(1), 1992, p. 1-18. Available at: http://www.ucalgary.ca/library/ILG/litdef.html

10. Media Literacy. Available at: Http://www.lib.calpoly.edu/infocomp/modules/09-treat/Ia1.html .

11. Ocotillo Information Literacy Group. Maricopa Community Colleges. Report’94 Information Literacy.Available at: Http://hakatci.mcli.dist.maricopa.edu/ocotillo/report/rep/html .

12. Resource Guide: Media Literacy , Ministry of Education, Ontario, Canada. Available at: http://interact.uoregon.edu/MediaLit/HomePage

13. STOFFLE, Carla. The Emergence of Education and Knowledge management as major functions of the Digital Library. Available at: http://www.ukoln.ac.uk/services/papers/follett/stoffle/paper.html

14. STEPHENS, K. ; UNWIN, L. The heart of the matter: libraries, distance education and independent thinking The Journal of Library Services for Distance Education. 1, 1 , 1997, Available at: http://www.westga.edu/library/jlsde/jlsde1.1.html

15. State University of New York (SUNY) Council of library Directors. Information Literasy Initiative. 30 sept.1997. Available at: Http://olis.sysadm.suny.edu/ili/final.htm.

16. SHAPIRO, Jeremy ; HOGHES Shelley K. Information Literacy as a Liberal Art. Educom Review.32. Mar/Apr 1996. Available at: Http://www.educause.edu/pub/er/review/reviewarticles/31231.html.

17. Trenk Think Thank on Media Literacy. Available at: Http://www.tvca-resources/medialit.html .

18. Teaching Information Literacy: The Big Six Skills Approach to Information Problem Solving. What classroom activities support the Big Six skills approach? Available at: www.itrc.ucf.edu/webcamp/final_projects/barney/big6.html

89

19. Work Group ou Information Competence, Commision on Learning Ressources and Institutional Technology (CLRIT) California State University (CSU) System. Information Competence în the CSU: A Raport, dec. 1995.Available at: Http://www.csupomona.edu/~library/InfoCoup/definition.html .

CONTENTS

INTRODUCTION1. INFORMATION CULTURE – CONCEPTUAL APPROACH AND

SPECIFIC MODELSInformation cultureConceptual approachRelated terms. Terminological delimitationsSemantic evolution of the information cultureInformation culture: contents, characteristicsInformation culture: models, referentials, standardsThe Marland modelThe Irving modelThe Big Six Skills modelThe Kuhlthau modelThe FADBEN referentialAASL standardsCritical analysis of the presented modelsInformation culture – a General Model2. INFORMATION AND DOCUMENTATION IN LIBRARIESThe role of library in forming information cultureThe educational role of libraryThe role of libraries as managers of knowledge resourcesThe User – Library relationshipRights and obligations of a library userLibrary catalogues – constitution and consultation3. INFORMATION AND DOCUMENTATION ON THE INTERNETElectronic documents available on the InternetBrowsers

90

Engines and research meta-enginesVirtual librariesSpecialized data basesSearch methodologies and techniquesEvaluating and organizing electronic information resources4. HOW TO CREATE A SCIENTIFIC WORKIdentifying and formulating an information needHow to identify and locate information sourcesEvaluating and organizing information resourcesAchieving and communicating the resultsEvaluation and self-evaluation of the processCONCLUSIONSCONTENTSABSTRACTTABLE DE MATIÈRE RESUMEBIBLIOGRAPHY

ABSTRACT

Information and documentation in traditional and electronic environments– specific methods of intellectual work –

In today’s society success of individuals and institutions is greatly determined by rapid access to pertinent information, by the ability to locate, analyze and use information resources in an effective way, adequate to the actual current situations. Competence in any competitive environment relies on the ability to search, retrieve, evaluate, use and understand information resources, irrespective to their support and form of presentation.

Controlling and mastering information implies a whole range of activities of information-formation, coexisting and reciprocally complementary: pre-university formation, university formation, continuous formation for adults (various methods of formation and self-information of users).

A classical model of information-formation implies:- good knowledge of information and documentation structures, especially libraries

(location, organization, services, offers);- formation in library research (knowledge of catalogues, libraries, reference works

etc.);- formation in using electronic information resources (location and exploitation of

resources irrespective to the source of information).Information and Communication Technologies (TIC) have changed the working

tools, leading to the creation of new information services and products, developing a new approach of the domain and of its information content. The aim of the research remains the same: building a sense on the identified resources and creating products which express and communicate that sense, that significance.

To achieve this goal each individual should be capable of:- establishing and clearly defining information need;

91

- efficiently locating information sources;- critically assessing information elements and information sources;- integrating selected information in his/her basic knowledge;- using information effectively for the achievement of the proposed activity;- understanding economic, social and legal issues associated to information and

using information in an ethical and legal way.Methods of producing, processing and retrieving information need to be known, with

additional awareness of basic techniques and methods of controlling and handling information.

Our work is structured in four chapters and aims at presenting the issues related to the formation of an information-culture and of specific models of how information and documentation can be performed with a view to satisfying the need for information of users and the elaboration of scientific works.

The first chapter deals with terminology and the delineation of concepts in the information- culture sphere and presents the interest for the development of specific models of information, documentation and intellectual work, for models of information-culture formation, addressing information users in various environments, but mainly in the university one. At the same time, we present our own model of information-culture formation in accordance with the presented ones.

The second chapter deals with library information and documentation, emphasizing the educational role of those structures and their mission as knowledge managers. It also contains the relationship between user and library, with all its implication, and the development of library collections as reflected in catalogues.

Libraries, information-documentation centers are the major institutional structures having the task to manage and provide information; they have many users interested in existing information and documentation resources. Effective access to those resources implies a minimum of theoretical knowledge and practical competences, which we also endeavour to present in our work.

Access to electronic information and documentation available in advertising networks requires also the specific knowledge and competence of users. We try to present them in chapter three of the work.

The last chapter of the work aims at being a minimal guide for elaborating scientific works, presenting the activities that may be carried out by specific stages: Identification and formulation of an information need; Identification and spotting of information sources; Evaluation and organization of information resources; Achieving and communicating results, Evaluation and self-evaluation of the process.

Drafting of works should be carried out in accordance with certain requirements prescribed by the drafting standards of a scientific paper.

It is our hope that we managed to include in our work the minimal knowledge users require, especially students, who wish to be informed and documented in libraries, documentation centers and via internet, with a view to developing a methodology of intellectual work and creating their own works in accordance with the specific requirements of a scientific work.

92

TABLE DE MATIÈRE

INTRODUCTION1. LA CULTURE INFORMATIONNELLE – APPROCHES CONCEPTUELLES ET MODÈLES SPÉCIFIQUES -1.1. La culture Informationnelle

1.1. 1 Approches conceptuelles1.1. 2 Termes apparentés. Délimitations terminologiques.1.1. 3. L’évolution sémantique du concept de culture informationnel1.1. 4 La culture informationnelle : Contenu. Caractéristiques

1.2. La Culture Informationnelle : modèles, référentiels, standards1.2.1. Le modèle de Marland1.2.2. Le modèle de Irving1.2.3. Le modèle Big Six Skills1.2.4. Le modèle de Kuhlthau1.2.5. Le référentiel de FADBEN1.2.6. Les standards AASL1.2.7. L’analyse critique des modèles présentés

1.3. La Culture Informationnelle - Modèle Général2. INFORMATION ET DOCUMENTATION DANS LES BIBLIOTHÈQUES2.1. Le rôle de la bibliothèque dans la formation de la culture informationnelle.

2.1.1. Le rôle éducatif des bibliothèques2.1.2. Le rôle des bibliothèques de gérants des ressources de la connaissance

2.2. La relation Utilisateur - Bibliothèque2.2.1. Les Droits et les obligations de l’utilisateur d’une bibliothèque2.2. 2.Les Catalogues de bibliothèque – réalisation et consultation

3. INFORMATION ET DOCUMENTTION DANS LE RESEAU INTERNET3.1 Documents électroniques disponibles dans le réseau Internet3.2 Browsers

93

3.3 Outils et métaoutils de recherche3.4. Les Bibliothèques virtuelles3.5. Les Bases de données spécialisées3.6. La méthodologie et la technique de recherche3.7 L’évaluation et l’organisation des ressources informationnelles électroniques4. LA RÉLATION D’UNE ÉTUDE SCIENTIFIQUE4.1 L’identification et formulation d’un besoin d’information4.2 L’identification et le repérage des sources d’information4.3 L’évaluation et l’organisation des ressources informationnelles4.4 La réalisation et la communication des résultats4.5 L’évaluation et l’autoévaluation du processus CONCLUSIONCONTENTSABSTRACTTABLE DE MATIÈRE RESUMEBIBLIOGRAPHIE

RESUME

Information et documentation en contexte traditionnel et électronique- méthodes spécifiques de travail intellectuel -

Dans la société actuelle le succès des individus et des institutions est déterminé aussi dans une grande mesure par l’accès rapide à l’information pertinente, par l’habilité de localiser, d’analyser et d’utiliser les ressources informationnelles d’une manière efficace et adéquate dans les buts proposés et les situations concrètes existantes. La compétence, en tout milieu concurrentiel est donné par les habilités de rechercher, de retrouver, d’évaluer, d’utiliser et de comprendre les ressources informationnelles, quoi qu’il soit le support et leur forme de présentation.

Contrôler ou maîtriser l’information suppose un ensemble d’activités de formation informationnelle qui coexistent et se complètent mutuellement : la formation préuniversitaire, la formation universitaire, la formation continuelle des adultes, (de différentes modalités de formation et d’autoinformation des utilisateurs).

Un modèle traditionnel de formation informationnelle comprend les aspects suivants : - la connaissance des structures d’information et de documentation, principalement les bibliothèques (localisation, organisation, services, offres) ; - la formation en ce qui concerne la recherche de bibliothèque (la connaissance des catalogues, des bibliothèques, des travaux de référence, etc.) ; - la formation en ce qui concerne l’utilisation des ressources informationnelles électroniques (la localisation et l’exploitation de l’information, quelle que soit la source d’information) ;

Les technologies de l’Information et de la Communication (TIC) ont changé les instruments de travail, ont mené à la création de nouveaux services et des produits informationnels, ont déterminé une nouvelle approche du domaine et de son contenu

94

informationnel. Mais le but d’une recherche reste le même : la construction de sens à partir des sources identifiées et la création de produits exprimant et communiquant d’une manière efficace ce sens, cette signification.

Afin d’accomplir ce but il est besoin que chaque individu soit capable : - de déterminer et de définir d’une manière précise le besoin informationnel ; - de localiser d’une manière efficace les sources d’information ; - d’évaluer d’une manière critique les éléments informatifs et les sources d’information ; - d’intégrer les informations sélectionnées dans ses connaissances fondamentales ; - d’utiliser effectivement l’information afin de réaliser l’activité proposée ; - de comprendre les problèmes économiques, sociales et légaux associés aux informations et d’utiliser l’information d’une manière éthique el légale.

Il est nécessaire de connaître les méthodes de production, de traitement et de recherche de l’information auxquelles on ajoute les méthodes et les techniques fondamentales pour le contrôle et la manipulation de l’information.

Notre étude est structurée en quatre chapitres et se propose de présenter des aspects de la formation d’une culture informationnelle et des modèles spécifiques ainsi que la modalité de réaliser l’information et la documentation afin de satisfaire les besoins d’information des utilisateurs et de réaliser les travaux scientifiques.

Le premier chapitre traite les terminologies et les délimitations conceptuelles du domaine de la culture informationnelle et présente des préoccupations visant le développement de modèles spécifiques d’information, de documentation et de travail intellectuel, des modèles de formation d’une culture informationnelle, adressés aux utilisateurs d’informations de divers milieux, mais principalement du milieu universitaire. L’étude propose aussi un modèle propre de formation d’une culture informationnelle en accord avec les modèles présentés.

Le deuxième chapitre traite l’information et la documentation dans le cadre des bibliothèques en s’approchant le rôle éducationnel de ce type de structures et leur rôle de gérants de la connaissance. On présente aussi la relation utilisateur – bibliothèque et ses implications et la constitution des collections de bibliothèque et la réflexion de celles-ci dans les catalogues.

Les bibliothèques, les centres d’information et de documentation sont les principales structures institutionnelles qui ont le rôle de gérer et de mettre à disposition l’information et qui ont de nombreux utilisateurs intéressés par les ressources informationnelles et documentaires existantes. L’accès efficace à telles ressources suppose la connaissance d’un minimum de connaissances théoriques et de compétences pratiques qu’on essaie aussi de présenter dans cette étude.

L’accès aux ressources informationnelles et documentaires électroniques, disponibles dans les réseaux impose de la part de l’utilisateur des connaissances et des compétences spécifiques. On essaie de les présenter dans le troisième chapitre de l’étude.

Le dernier chapitre de l’étude se propose d’être un guide minimum de réalisation d’un travail scientifique en poursuivant la présentation des activités qui peuvent se réaliser dans les étapes spécifiques : l’identification et la formulation d’un besoin d’information ; l’identification et le repérage des sources d’information ; l’évaluation et l’organisation des ressources informationnelles ; la réalisation et la communication des résultats ; l’évaluation et l’autoévaluation du processus.

95

La rédaction d’une étude doit se réaliser en accord avec certaines exigences imposées par les normes de rédaction d’un travail scientifique.

On espère d’avoir pu introduire dans l’étude le minimum de connaissances nécessaires aux utilisateurs, principalement des étudiants, qui désirent s’informer et se documenter dans les bibliothèques, les centres de documentation et dans le réseau Internet en vue de réaliser une méthodologie de travail intellectuel et de réaliser des travaux propres qui répondent aux exigences spécifiques, aux travaux scientifiques.

96