Tipuri de partideSisteme de partide

Partide Edmund Burke:

"Partidele politice sunt un ansamblu de oameni uniti pentru a lucra in comun pentru interesul national dupa un principiu asupra caruia s-au pus de acord."

Max Weber:"Un partid constituie o relatie de tip asociativ, cu apartenenta bazata pe recrutare libera, obiectivul lui fiind asigurarea puterii conducatorilor lui intr-o forma institutionalizata, in vederea realizarii unui ideal sau a obtinerii de avantaje materiale pentru militantii sai."

Raymond Aron:"Partidele politice sunt grupuri voluntare mai mult sau mai putin organizate, care pretind - in numele unei anumite conceptii a interesului comun si a organizarii sociale - sa-si asume singure sau in coalitie functia de guvernare."

Partide Giovanni Sartori:

“un partid este orice grupare politică identificată printr-o etichetă oficială, care se prezintă la alegeri şi este capabilă să să îşi plaseze prin alegeri (libere sau nu) candidaţii în funcţii publice”

Daniel-Louis Seiler:„organizaţii vizând mobilizarea indivizilor într-o acţiune colectivă dusă împotriva altora, mobilizaţi în acelaşi fel, cu scopul de a accede, singuri sau în coaliţie, la exerciţiul funcţiilor guvernamentale”

Care sunt caracteristicile esenţiale, pe baza acestor citate? Există lucruri care ar trebui adăugate?

Partide Legea partidelor politice (nr. 14 din 17 ianuarie

2003):

Art. 1. - Partidele politice sunt asociaţii cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituţie. Ele sunt persoane juridice de drept public.

Art. 2. - Prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice şi stimulează participarea cetăţenilor la scrutinuri, potrivit legii.

Partide Legea partidelor politice (nr. 14 din 17 ianuarie

2003):

Art. 3. (1) Pot functiona ca partide politice numai asociatiile cu caracter politic, constituite potrivit legii, si care militeaza pentru respectarea suveranitatii nationale, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei constitutionale. (2) Sunt interzise partidele politice care, prin statutul, programele, propaganda de idei ori prin alte activitati pe care le organizeaza, incalca prevederile: art. 30 alin. (7) din Constitutie: „Sunt interzise de lege defaimarea tarii

si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.”

art. 37 alin. (2) sau (4) din Constitutie: (2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale. (4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.

Caracteristici Vizează câştigarea puterii, la nivel central şi local, prin

mobilizare electorală,

Structură organizatorică şi de conducere (statut),

Îşi desfăşoară activitatea pe baza unui program politic şi a unei doctrine,

Organizaţie durabilă, care supravieţuieşte fondatorilor săi (rutinizare a regulilor de funcţionare şi de succesiune, crearea unei tradiţii),

Organizaţie multinivelară – activitate la nivel local, regional, naţional şi eventual transnaţional.

Parlamentul European Grupuri politice organizate pe criterii doctrinare, la

nivel european. Pot include un singur partid european sau o coaliţie de partide.

Group of the European People's Party (Christian Democrats) 265

Group of the Progressive Alliance of Socialists and Democrats in the European Parliament

184

Group of the Alliance of Liberals and Democrats for Europe 85

European Conservatives and Reformists 55

Group of the Greens/European Free Alliance 55

Confederal Group of the European United Left - Nordic Green Left

35

Europe of freedom and democracy Group 30

Non-attached Members 28

Functii Agregarea opţiunilor individuale și reprezentarea lor la

nivel politic;

Facilitarea socializării politice a indivizilor şi conectarea individului cu sistemul politic; rol de mediere;

Mobilizarea şi recrutarea candidaţilor pentru demnităţile publice şi funcţiile politice;

Coordonarea activităţilor de guvernare;

În opoziţie: alternativă la guvernare, monitorizare, critică (exemplul ”guvernelor din umbră” – tradiţia britanică).

Functii În ce măsură reuşesc partidele autohtone să îndeplinească aceste

funcţii şi să răspundă unor aşteptări sociale clar identificabile?

Agregarea opţiunilor: “legea de fier a oligarhiei” (Robert Michels); acapararea partidului de către grupuri de interese sau lideri cu tendinţe autoritare

Interfaţă individ / sistem politic: există instrumente efective de interacţiune şi influenţare a reprezentanţilor? (vezi activitatea parlamentarilor la nivelul circumscripţiilor pe care le reprezintă)

Selectarea candidaţilor: meritocraţie vs. plutocraţie

Guvernare

Opoziţie: alternativă credibilă la guvernare sau manipularea cinică a frustrărilor şi resentimentelor?

Tipuri de partide De mase (susţinute de un număr important de membrii care le sprijină

politic şi financiar) sau de cadre (care adună personalităţi influente şi specialişti în comunicare politică, imagine publică etc.) - M. Duverger,

De reprezentare individuală (acţiuni sau campanii punctuale, mobilizare electorală concentrată pe perioade scurte şi subiecte clar delimitate)sau de integrare socială (organizare extinsă, permanentă, care susţine participarea cvasi-constantă a membrilor săi),

Partide ideologice (doctrină şi acţiune politică puternic ideologizate), de interese (legate de promovarea intereselor unor categorii sociale delimitate), personale (create în jurul unor mari personalităţi, ex. de Gaulle - Rassemblement du Peuple Français, 1947-1955).

Tipuri de partide Partide catch-all (sau big tent) - bagaj ideologic redus,

diminuarea rolului membrului de partid, interes redus acordat unor segmente sociale bine delimitate – pentru a atrage alegători din diferite segmente electorale; deschiderea către diferite grupuri de interese. Susţinătorii conceptului big tent promovează ideea unei uniuni politice în jurul unor probleme bine delimitate, chiar în condițiile existenţei unor divergenţe de opinie cu privire la multe alte probleme. Partidele catch-all sunt frecvent întâlnite în sistemele majoritare (first past the post).

Contextul american: sistem bipartidist, ambele partide au facţiuni liberale şi conservatoare, existând situaţii în care un anumit grup sprijină temporar anumite măsuri sau politici promovate de partidul concurent; de ex. Ronald Reagan a câştigat pentru o vreme sprijinul unei facţiuni mai conservatoare a Partidului Democrat (membrii acesteia ajungând să fie cunoscuţi drept democraţii lui Reagan).

Sisteme de partide Criterii relevante (Sartori):

potenţialul de coaliţie (importanţa lor pentru formarea coaliţiilor la guvernare, indiferent de mărimea lor),

potenţialul de intimidare (importanţa pe scena politică,

influenţa asupra competiţiei electorale),

distanţa ideologică (polarizarea).

Sisteme de partide Cum stabilim numărul partidelor relevante?

Cele care funcţionează legal

Cele care participă efectiv la competiţia politică (vezi partidele-satelit şi cele subordonate partidului dominant)

Cele care candidează la alegeri

Cele care trimit candidaţi în parlament

Sisteme nonpartidiste

Sisteme nonpartidiste Sisteme organizate pe baza relaţiilor de clan / trib /

etnie Sisteme în care partidele au fost abolite Sisteme nonpartizane:

Actul guvernării nu este condiţionat de apartenenţa la un partid (iar în cele mai multe cazuri nici nu există partide)

Aspectele doctrinare şi/sau ideologice nu au un rol dominant (excepţie: sistemele monopartidiste deghizate în sisteme nonpartizane)

Ex: Nauru, Tuvalu, alegeri la nivel municipal în unele state americane, unele teritorii canadiene, oraşul Toronto, două cantoane elveţiene

Discuţie: cazul democraţiei directe “pure”

Sisteme neconcurentiale

Monopartidiste China, Coreea de Nord, Cuba – un singur partid exercită

de facto puterea politică, cu sau fără o validare constituţională a acestui statut;

nu există competiţie politică reală;

statutul în cadrul ierarhiei de partid este mai important decât funcţia publică;

uneori tolerează prezenţa unor partide minore, care sprijină în mod sistematic partidul dominant, fără a oferi o alternativă la guvernare;

sisteme puternic ideologizate.

IdeologizareMullins, Willard A. (1972) "On the Concept of Ideology in

Political Science“

Caracteristici ale ideologiei:

influență asupra proceselor cognitive influență asupra evaluărilor (modul în care ierarhizăm

valori și raportăm stările de fapt la valori) influență asupra comportamentului coerenţă, caracter sistematic (rolul ideologilor

oficiali).

Constitutia cubaneză Article 1: Cuba is an independent and sovereign socialist state of

workers, organized with all and for the good of all as a united and democratic republic, for the enjoyment of political freedom, social justice, individual and collective well-being and human solidarity.

Article 3: In the Republic of Cuba sovereignty lies in the people, from whom originates all the power of the state. That power is exercised directly or through the assemblies of People’s Power and other state bodies which derive their authority from these assemblies, in the form and according to the norms established in the Constitution and by law.When no other recourse is possible, all citizens have the right to struggle through all means, including armed struggle, against anyone who tries to overthrow the political, social and economic order established in this Constitution.

Constitutia cubaneză Article 5: The Communist Party of Cuba, a follower of Martí’s ideas and

of Marxism-Leninism, and the organized vanguard of the Cuban nation, is the highest leading force of society and of the state, which organizes and guides the common effort toward the goals of the construction of socialism and the progress toward a communist society.

Article 9: The state:a) carries out the will of the working people and- channels the efforts of the nation in the construction of socialism;- maintains and defends the integrity and the sovereignty of the country;- guarantees the liberty and the full dignity of man, the enjoyment of his rights, the exercise and fulfillment of his duties and the integral development of his personality;- consolidates the ideology and the rules of living together and of conduct proper of a society free from the exploitation of man by man;- protects the constructive work of the people and the property and riches of the socialist nation;- directs in a planned way the national economy;- assures the educational, scientific, technical and cultural progress of the country.

Constitutia Coreei de Nord Article 1. The Democratic People’s Republic of Korea is an

independent socialist State representing the interests of all the Korean people.

Article 2. The Democratic People’s Republic of Korea is a revolutionary State which has inherited the brilliant traditions formed during the glorious revolutionary struggle against the imperialist aggressors, in the struggle to achieve the liberation of the homeland and the freedom and well-being of the people.

Article 3. The Democratic People’s Republic of Korea is guided in its activities by the Juche idea, a world outlook centered on people, a revolutionary ideology for achieving the independence of the masses of people.

Article 4. The sovereignty of the Democratic People’s Republic of Korea resides in the workers, peasants, working intellectuals and all other working people. The working people exercise power through their representative organs―the Supreme People’s Assembly and local People’s Assemblies at all levels.

Constitutia Coreei de Nord Article 5. All State organs in the Democratic People’s Republic

of Korea are formed and function on the principle of democratic centralism.

Article 10. The Democratic People’s Republic of Korea rests on the politico-ideological unity of all the people based on the worker-peasant alliance led by the working class. The State shall revolutionize all the members of society, and assimilate them to the working class by intensifying the ideological revolution, and shall turn the whole of society into a collective, united in a comradely way.

Article 11. The Democratic People’s Republic of Korea shall conduct all activities under the leadership of the Workers’ Party of Korea.

Cu partid hegemonic Tolerează prezenţa altor partide, care obţin şi locuri în

parlament, dar care, pentru o perioadă lungă de timp (de obicei decenii), nu pot înlocui partidul dominant; partidele de opoziţie pot funcţiona în mod legal, însă se dovedesc prea slabe sau ineficiente pentru a emite pretenţii legate de câştigarea alegerilor şi guvernare (regim numit uneori „soft authoritarianism”);

Mijloace menite să descurajeze dezvoltarea partidelor de opoziţie: Prevederi constituţionale interpretabile, Prevederi legale şi aranjamente instituţionale care favorizează

status quo-ul, Diferite forme de patronaj şi corupţie, Fraude electorale, O cultură civică şi politică care nu încurajează schimbarea şi

manifestarea diferenţelor.

Exemplu Partidul Revoluţionar Instituţional (Mexic) – a deţinut puterea (sub

diferite titulaturi) pentru mai bine de 70 de ani.

Membru al Internaţionalei Socialiste, împreună cu Partidul Revoluţiei Democrate, principalul competitor. Mexicul este una din puţinele tări în care două mari partide aflate în competiţie fac parte din aceeaşi organizaţie internaţională.

Partidul s-a îndepărtat treptat de platforma sa iniţială de stângă şi este considerat, în prezent, un partid de centru sau chiar centru-dreapta. După decenii la guvernare, partidul a devenit un simbol al fraudei electorale, corupţiei şi patronajului politic. Din acest motiv, facţiunea de stânga s-a desprins din PRI şi a decis să formeze o nouă mişcare politică, Partidul Revoluţiei Democrate, în 1989.

PRI a pierdul alegerile prezidenţiale în 2000, în faţa candidatului Partidului Acţiunii Naţionale. Odată cu dezvoltarea clasei de mijloc şi sprijinul în creştere al comunităţii de afaceri, Partidul Acţiunii Naţionale (centru-dreapta, conservator) şi-a întărit poziţia în anii ‘80 si ‘90 şi a reuşit să-şi impună candidatul la alegerile prezidenţiale din 2000 şi 2006.

Sisteme concurentiale

Cu partid dominant Într-un lung şir de alegeri libere şi concurenţiale obţine, în mod

regulat, un număr destul de mare de voturi încât să poată guverna de unul singur, chiar dacă nu obţine de fiecare dată majoritatea absolută (partidele social-democrate din Norvegia şi Suedia, Partidul Congresului din India).

Mijloace de descurajare a opoziţiei: Prevederi legale şi aranjamente instituţionale care favorizează status

quo-ul, Gerrymandering – modificarea repetată a sistemului de delimitare a

circumscripţiilor electorale, pentru a favoriza partidul dominant, Prevederile sistemului electoral – de ex. partidele sunt finanţate de la

buget proporţional cu numărul de parlamentari sau cu cel al reprezentanţilor în comisiile parlamentare.

Graniţa între un sistem cu partid hegemonic şi unul cu partid dominant poate fi uneori dificil de trasat, mai ales în perioade instabile, de tranziţie post-totalitară.

Exemplu Congresul Naţional African: aflat la guvernare în Africa de Sud

din 1994, în cadrul unei coaliţii tripartite cu Congresul Sindicatelor Sud-Africane şi Partidul Comunist Sud-African. Alegerile din 1999 şi cele din 2004 au întărit succesiv poziţia dominantă a partidului. În aprilie 1994 coaliţia a câştigat alegerile generale, iar Nelson Mandela a devenit primul preşedinte de culoare al Africii de Sud.

În anii ‘70 şi ‘80 conducerea CNA, aflată în exil, a decis atacarea unor obiective asociate regimului de apartheid (instituţii guvernamentale, poliţie, servicii secrete, obiective industriale) – crime izolate, bombardamente, acţiuni de gherilă etc. Numeroşi civili au căzut victime ale acestei campanii. Ca urmare, CNA a fost etichetată drept organizaţie teroristă de către mai multe state occidentale.

La începutul anilor 2000 alianţa tripartită a început să dea semne de oboseală, datorită politicilor tot mai liberale adoptate de CNA în vederea înviorării economiei, a dezvoltării pieţei muncii şi pentru susţinerea politicilor de asistenţă socială.

Exemplu Partidul Rusia Unită, înfiinţat în 2001 prin reunirea a

două mişcări politice: Patria Rusia (partidul primarului Moscovei, Iuri Lujkov) şi Partidul Unităţii din Rusia. Partidul a evoluat rapid pe scena politică, beneficiind de sprijinul lui Vladimir Putin.

Cca. 2 milioane de membri

Mai mulţi miniştrii ai Guvernului Putin, ca şi numeroşi lideri din administraţia centrală şi locală sunt membrii ai Partidului Rusia Unită (de unde şi denumirea de „partid al administraţiei” şi “partid prezidenţial”). Figura centrală care decide cursul politicii (în esenţă centristă, populistă şi cu accente naţionaliste a) partidului rămâne Putin.

Sisteme bipartidiste aceleaşi două partide obţin alternativ majoritatea absolută a

voturilor şi formează guverne monocolore; cvasi-totalitatea funcţiilor publice atribuite prin alegeri revin reprezentanţilor unuia din cele două partide dominante.

alternanţă sau rotaţia în cadrul guvernării rămâne o expectativă credibilă, chiar dacă schimbarea se produce după perioade mari de timp – de ex. conservatorii britanici au rămas la putere din 1979 până în 1997.

Există sisteme bipartidiste care funcţionează atipic sau sisteme multipartidiste care funcționează temporar într-o logică bipartidistă cazul Austriei între 1945 şi 1966, când social-democraţii şi creştin-

democraţii au format o „mare coaliţie” pentru a întări guvernul în faţa unei ameninţări externe)

sisteme cu mai mult de două partide care funcţionează într-o dinamică bipartidistă (Marea Britanie, Australia şi Canada).

Sisteme bipartidiste În Australia există o coaliţie cvasi-permanentă (cel puţin

la nivel federal) între Partidul Liberal şi Partidul Naţional, astfel încât sistemul se comportă ca unul bipartidist.

În Marea Britanie, guvernele de coaliţie (cunoscute drept guverne naţionale) sunt în general formate în situaţii de criză: a existat un guvern naţional între 1931 şi 1940 şi o coaliţie cu participarea tuturor partidelor în timpul WW2.Alegerile parlamentare din mai 2010: Nici conservatorii, nici laburiştii nu au obţinut cele 326 de mandate necesare, astfel încât ambii au căutat soluţii pentru formarea unui guvern de coaliţie. În cele din urmă, conservatorii au format guvernul pe baza unei coaliţii cu liberal-democraţii.

Multipartidism limitat 3-5 partide importante; alternanţă la guvernare, dând toate

partidelor posibilitatea de a guverna

Elveţia a fost guvernată din 1959 de o coaliţie a celor mai importante patru partide, care îşi împart mandatele parlamentare după un algoritm numit “Formula Magică”

Olanda: trei mari familii de partide politice domină scena – creştin-democraţii (Apelul Creştin-Democratic), social democraţii (Partidul Laburist) şi liberalii (Partidul Popular pentru Libertate şi Democraţie). Coaliţiile la guvernare i-au inclus întotdeauna pe creştin-democraţi – aceştia formând coaliţii de centru-stânga cu social-democraţii sau de centru-dreapta cu liberalii. Începând cu anii ‘70, noi partide au câştigat în importanţă (exemplu radical-democraţii şi progresiv-liberalii de la D66).

Multipartidism extrem 6-10 partide şi peste; coaliţii cu un număr mare de

membri

Belgia: reorganizare a activităţii politice în jurul celor trei comunităţi cultural-lingvistice (flamandă, valonă şi germană). Nu există partide la nivel naţional, fiecare mişcare politică reprezintă exclusiv o anumită comunitate lingvistică.

Există trei mari grupuri politice: liberalii, creştin-democraţii şi socialiştii. Ceva mai recent, partidele naţionaliste şi cele ecologiste au câştigat în importanţă. Rol important al sindicatelor şi grupurilor de reprezentare a intereselor din industrie/comerţ.

Sisteme atomizate sisteme nestabilizate, fluide, în care nici un

partid nu obţine un procent important al voturilor şi nu dovedeşte că s-ar putea dezvolta în timp;

deseori e vorba de sisteme de partide în formare, aflate după o lungă perioadă de autoritarianism sau totalitarism.