teza_doctorat
315
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE Catedra de Istoria economiei şi geografie SORINA BOTIŞ TEZĂ DE DOCTORAT Conducător ştiinţific: PROF. UNIV. DR. VASILE BOZGA BUCUREŞTI 2003 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE
-
Upload
ilies-dorin -
Category
Documents
-
view
924 -
download
5
Transcript of teza_doctorat
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE
Catedra de Istoria economiei şi geografie
SORINA BOTIŞ
TEZĂ DE DOCTORAT
Conducător ştiinţific:
PROF. UNIV. DR. VASILE BOZGA
BUCUREŞTI
2003 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE
Catedra de Istoria economiei şi geografie
SORINA BOTIŞ
TEZĂ DE DOCTORAT
“Apariţia bancnotelor în Transilvania şi circulaţia lor
până la primul război mondial ; arta bancherilor”
Conducător ştiinţific:
PROF. UNIV. DR. VASILE BOZGA
BUCUREŞTI
2003 CUPRINS
pagina
Introducere...........................................................................................................1
Cap.I.Caracteristicile circulaţiei monetare din Transilvania în sec.al XVI-lea,
al XVII-lea şi prima jumătate a sec.al XVIII-lea - până la emisiunea
primelor bancnote austriece;..........................................................9
I.1.Caracteristicile sistemului bănesc austriac premergător emisiunii
primelor bancnote; ...........................................................................9
I.2.Circulaţia bănească din Transilvania sub influenţa normelor
sistemului monetar austriac; emisiunile monetare din Transilvania
în perioada 1538 - 1762;.....................................................................15
CAP.II.Începutul emisiunii de bancnote în Europa Apuseană;......................29
II.1.Emisiunea de bancnote - cauze şi efecte;.....................................29
II.2.Emisiunea primelor bancnote austriece;.....................................34
CAP.III. Principalele caracteristici ale comerţului transilvănean în secolul
XVIII-lea,ca principal canal de pătrundere a banilor de hârtie în
Transilvania;.............................................................................................37
III.1.Factorii care au determinat dezvoltarea activităţii comerciale în
Transilvania;............................................................................................37
III.2.Caracteristicile politicii economice austriece de tip
mercantilist;....................................................................................37
III.3.Reorganizarea comerţului Transilvaniei pe principii
mercantiliste;....................................................................................38
III.4.Evoluţia demografică - factor de dezvoltare a comerţului şi a pieţei
interne;..............................................................................................54
CAP.IV.Devalorizarea monetară din anul 1811;efectele acesteia asupra
banilor de hârtie aflaţi în circulaţia bănească din Transilvania;......59
IV.1.Emisiunea de bancnote austriece în perioada războaielor
napoleoniene;......................................................................................59
IV.2.Devalorizarea monetară; efectul devalorizării monetare
asupra circulaţiei bancnotelor;........................................................62
CAP.V.Înfiinţarea Băncii Naţionale privilegiate a Austriei;............................65
V.1.Necesitatea înfiinţării Băncii Naţionale privilegiate a Austriei;..65
V.2.Statutele Băncii Naţionale a Austriei;.............................................67
V.3. Regulamentul Băncii Naţionale Austriece;....................................72
V.3.1.Emisiunea de bancnote - rezultat al procesului de
rescontare a efectelor de comerţ;.............................................75
V.4.Consecinţele înfiinţării Băncii Naţionale a Austriei asupra
emisiunii şi circulaţiei banilor de hârtie;.........................................78
CAP.VI.Caracteristicile circulaţiei monetare în intervalul 1818 - 1848;..........80
VI.1.Patenta din 1 iulie 1841 - prelungirea privilegiului Băncii
Naţionale a Austriei; ......................................................................80
V.I2.Principalele bancnote şi monede metalice aflate în circulaţie
în Transilvania în intervalul 1818 -1848;..........................................81
VI.3. Diminuarea cantitativă a bancnotelor în circulaţia monetară
ca urmare a repetatelor deprecieri;..............................................90
VI.4.”Bancnotele lui Kossuth”- bancnotele emise de primul guvern
independent al Ungariei 1848 - 1849;...............................................92
CAP.VII.Convenţia monetară dintre Austria şi ţările din uniunea vamală
germană(Zollverein);................................................................................99
VII.1.Condiţiile preliminare încheierii convenţiei monetare;.................99
VII.2.Prevederile convenţiei monetare Austro-Germane;......................102
VII.3.Patenta imperială din 24 Ianuarie 1857.Trecerea de la sistemul
valutei convenţionale la sistemul valutei austriece;...........................107
VII.4.Patenta imperială din 27 Aprilie 1858 prin care se dispune
intrarea în vigoare a a sistemului valutei austriece;...........................118
VII.4.1.Patenta imperială cu privire la regimul biletelor de bancă
şi al banilor unionali;.................................................................120
VII.5.Patenta imperială din 30 August 1858; modificarea privilegiului
băncii de emisiune în conformitate cu prevederile convenţiei
monetare;...................................................................................................126
CAP.VIII.Caracteristicile sistemului bănesc austriac în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea; până la primul război mondial;.............133
VIII.1.Caracteristicile circulaţiei banilor de hârtie pe perioada
valabilităţii convenţiei monetare Austro-Germane(1857-1866);.....133
VIII.2.Agio-ul argintului şi deprecierea florinului austriac;......................142
VIII.2.1.Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;............142
VIII.2.2.Variaţia agio-ului argintului între 1858-1878 şi influenţa
sa asupra circulaţiei monetare;............................................147
VIII.3.Modificările în structura sistemului bănesc determinate de
semnarea pactului dualist dintre Austria şi Ungaria;................149
CAP.IX.Apariţia şi dezvoltarea activităţii bancare în Transilvania;....................158
IX.1.Băncile şăseşti- modele pentru viitoarele institute de credit
româneşti;...............................................................................................158
IX.2.Principalele legi care au reglementat înfiinţarea băncilor româneşti
din Ardeal;................................................................................................161
IX.3.Prima bancă românească - Banca “Albina”din Sibiu(1871-1918);
Condiţii de înfiinţare şi activitatea fondatorilor;................................161
IX.3.1.Începutul activităţii bancare; principalele forme de
operaţiuni;.......................................................................................172
IX.4.Formarea sistemului bancar românesc ; băncile înfiinţate în
perioada 1873- 1900;...............................................................................175
IX.5.Concluzii;.................................................................................................190
CAP.X.Reforma monetară din anul 1892;Adoptarea etalonului aur şi
trecerea la monometalismul aur;.......................................................203
X.1.Caracteristicile etalonului aur;..............................................................203
X.2.Circulaţia bănească din Transilvania în preajma reformei
monetare;..................................................................................................204
X.3.Condiţiile specifice ale trecerii la monometalismul aur;....................206
X.4.Legiferarea sistemului bănesc al coroanei de aur;..............................207
X.5.Particularităţile sistemului monometalist aur adoptat în Imperiul
austriac;....................................................................................................211
X.6.Emisiunea şi circulaţia bancnotelor în perioada următoare
reformei monetare până la primul război mondial;...........................214
CAP.XI.Tehnică şi artă în tipărirea bancnotelor care au circulat în Transilvania;
simboluri şi semnificaţii;...............................................................................217
XI.1.De la schiţă la bancnota introdusă în circulaţie ca instrument de
schimb şi mijloc de plată.
Consideraţii generale privind producerea de bancnote;principalele
realizări în acest domeniu înregistrate pe parcursul secolelor XVIII,
XIX şi XX ,până la primul război mondial;............................................217
XI.2.Tehnică şi artă în tipărirea bancnotelor care au circulat în
Transilvania până la primul război mondial;simboluri şi
semnificaţii;.............................................................................................227
CAP.XII.Concluzii finale...............................................................................................257
Bibliografie......................................................................................................275
Anexă................................................................................................................285
Lista materialelor din anexă...........................................................................285
Introducere:
Motto:
“Moneda se poate asemăna cu o mică
trupă de figuranţi care se duc,vin şi iar
se duc pe o scenă,dându-ne astfel iluzia
unei mulţimi considerabile de oameni.”
Paul Cauwes
La început a fost atracţia faţă de imaginile ,culorile,jocul liniilor,frumuseţea sau
dimpotrivă stridenţa bancnotelor. Apoi privind cu mai multă atenţie am descoperit
sensuri şi simboluri, istorie şi cultură, începând să căutăm cărţi şi informaţii care să
reflecte contextul apariţiei bancnotelor, al sugestibilităţii lor faţă de evoluţia civilizaţiei
umane, cu toate aspectele sale - economic, istoric, social, cultural, politic şi nu în ultimul
rând ştiinţific.Am studiat subiecte în aparenţă disparate începând cu evoluţia semnelor
băneşti atât sub aspect monetar cât şi sub aspect istoric, istoria băncilor, istoria
schimburilor comerciale, istoria culturii şi civilizaţiei ,născându-se astfel ideea unei
lucrări cu caracter de sinteză, care cuprinzând un moment al istoriei să coreleze toate
acestea,delimitând ca arie a cercetării, circulaţia bănească din Transilvania între anii
1762-1914, sub influenţa evoluţiilor şi reglementărilor monetare din Imperiul
Habsburgic.
Delimitările temporale se leagă de anul în care au fost emise primele bancnote
austriece şi începutul primului război mondial.
Cercetarea instrumentului monetar,cu accent pe banii de hârtie, am desfăşurat-o
din punct de vedere al gândirii monetare, al tehnicii monetare, fiind necesar să delimităm
o serie de aspecte cu caracter general referitoare la etalonul monetar, sistemul monetar,
modalitatea de emisiune a semnului monetar, puterea lui circulatorie şi liberatorie,
condiţiile de emisiune. De asemenea am procedat la această abordare şi din punct de
vedere al istoriei şi nu în ultimul rând al tehnicilor prin care a fost creat respectivul
instrument monetar.
În demersul nostru monetar am folosit ca element central procesul trecerii de la
moneda-marfă, monedă cu valoare intrinsecă dată de însuşi metalul preţios din care era
confecţionată, la moneda-semn ca instrument monetar de sine stătător, sau numai ca
reprezentant al monedei metalice, redând acest proces cu toate consecinţele sale, aşa
cum s-a desfăşurat el, în economia Imperiului Austriac şi implicit şi în cea a
Transilvaniei.
Pornind de la acest proces, semnificativ pentru ceea ce reprezintă banii de hârtie
din punct de vedere monetar şi economic, am urmărit modul în care consecinţele acestei
treceri se regăsesc în economia imperiului şi a provinciei,răspunzând acestei abordări în
partea rezervată concluziilor finale ale lucrării.
Aceste consecinţe le-am sintetizat astfel:
Înlocuirea statutului privat al monedei cu cel public,acesta din urmă reclamând
un control corespunzător al creării instrumentului monetar; înfiinţarea băncii de
emisiune; creşterea influenţei băncii de emisiune, ca principală autoritate monetară,
urmare a încrederii acordate acesteia de către utilizatorii de bancnote; diminuarea
cheltuielilor de producţie a noilor semne monetare; păstrarea legăturii cu metalul
monetar (inclusiv în calitatea sa de etalon monetar), aflat în rezerva băncii de emisiune,
în vederea impunerii în circulaţia monetară a noului instrument monetar cu toate
funcţiile unei monede; apariţia convertibilităţii; utilizarea biletelor de bancă este
susţinută prin mecanismul convertibilităţii.
Am delimitat acest traseu teoretic al bancnotelor cu următoarele repere monetare:
- Patenta imperială emisă de împărăteasa Maria Tereza în 15 ianuarie 1762, prin
care au fost puse în circulaţie primele bancnote;
- Patenta imperială din 18 februarie 1811, prin care s-a dispus devalorizarea
bancnotelor şi preschimbarea lor;
- Patenta imperială din 1816, prin care se legiferează înfiinţarea Băncii Naţionale
privilegiate Austriece;
- “Bancnotele lui Kossuth”, bancnotele emise şi puse în circulaţie de primul
guvern maghiar independent în anul revoluţionar 1848;
- 24 ianuarie 1857 , Incheierea convenţiei monetare dintre Austria, Prusia şi alte
state participante la uniunea vamală germană. Adoptarea sistemului monometalist argint;
- 1857-1858;patentele imperiale care premerg introducerii noului sistem bănesc:
- Patenta imperială din 19 septembrie 1857,relativă la monedele noului sistem
bănesc;
- Patenta imperială din 27 aprilie 1858,privitor la reforma monetară se dispune
intrarea în vigoare cu începere de la 1 noiembrie 1858 a sistemu-lui valutei austriece ;
- Patenta imperială din 30 august 1858 prin care se modifică privilegiul băncii de
emisiune în conformitate cu prevederile convenţiei monetare;
- Ordinul împărătesc din 26 decembrie 1858 prin care se prevede retrageea din
circulaţie a unor semne de valoare vechi şi emiterea altora noi;
- 1878,înfiinţarea Băncii Austro-Ungare ca bancă de emisiune a dublei monarhii;
- Reforma monetară din anul 1892 - adoptarea etalonului aur şi trecerea la
monometalismul aur;
Astfel în primul capitol am conturat caracteristicile circulaţiei băneşti din
Transilvania în perioada premergătoare apariţiei primelor bancnote austriece ca semne
ale valorii,perioadă pe care am considerat-o ca începând cu anul 1699, anul păcii de la
Carlowitz,în urma căreia Transilvania intră sub stăpânire austriacă.
Am pornit de la elementele definitorii ale sistemului bănesc al Imperiului
Habsburgic, având la bază argintul ca unic etalon metalic,extinzând normele
caracteristice acestuia şi asupra sistemului bănesc din Transilvania,precizând totodată
care au fost noile monede imperiale ce completează circulaţia sa bănească, subliniind
deopotrivă şi influenţa acestuia asupra vieţii sale economice.
Ca argument am folosit o serie de citate referitoare la utilizarea în practica
monetară din Transilvania a monedelor imperiale.În acest scop am studiat lucrările
“Opere economice” ( Nicolae Iorga), ”Istoria Clujului” (sub redacţia acad. ªtefan
Pascu), ”Din istoria Transilvaniei” (Victor Cheresteşiu şi colectiv), documente de
arhivă etc.
În completare am menţionat emisiunile locale ale monetăriilor transilvănene.
Capitolul II prezintă contextul monetar european al apariţiei banilor de hârtie în
general şi al bancnotelor austriece în special, insistând pe cauzele şi efectele trecerii,aşa
cum am mai precizat de la moneda-marfă la moneda semn. Am folosit preponderent
bibliografie străină, albume şi cataloage de bancnote, ca de exemplu ”The Money
Makers International” (W.Kranister) şi site-uri de specialitate.
Considerând dezvoltarea pieţei interne şi comerţul ca principal canal de
pătrundere în circulaţia monetară transilvăneană a noilor semne ale valorii,în capitolul
III am făcut o prezentare a principalelor caracteristici ale acestuia sub influenţa politicii
economice austriece de tip mercantilist.Lucrările de referinţă au fost cele ale Dlui
prof.univ.dr.Vasile Bozga şi colectiv”Istoria economiei naţionale”şi Ioan Moga
“Politica economică austriacă şi comerţul Transilvaniei în veacul al XVIII lea”,
alături de o bogată listă de lucrări bibliografice. Am susţinut afirmaţiile făcute cu date
concrete referitoare la acest subiect.
Urmând reperele monetare menţionate, în prezentarea evoluţiei banilor de hârtie
în circulaţia bănească din Transilvania,un moment important este cel al devalorizării
monetare din anul 1811 redat prin prisma cauzelor şi efectelor monetare şi economice
ale acestui proces,folosind totodată şi descrierea acestui eveniment aşa cum a fost
prezentat de către George Bariţiu în lucrarea sa ”Părţi alese din istoria Transilvaniei
pre două sute de ani în urmă”,cu tot cortegiul de consecinţe ulterioare.
Capitolul V continuă acest traseu monetar cu momentul înfiinţării Băncii
Naţionale Austriece,precizănd în ce constă “Privilegiul”acordat acesteia de către puterea
suverană şi care sunt efectele acestuia asupra emisiunii şi circulaţiei bancnotelor.Am
folosit ca material documentar “Statutele şi regulamentu privileghiatului Naţional
Bancului austriace”,atrăgând atenţia în primul rând asupra părţii referitoare la aceste
semne ale valorii.
Am scos în evidenţă totodată modul în care are loc punerea în circulaţie a
banilor de hârtie de către banca de emisiune prin procesul rescontării afectelor de
comerţ.
În prima parte a capitolului VI am caracterizat circulaţia bănească din
Transilvania până la revoluţia din 1848 cu accent pe modificările care apar în circulaţia
şi utilizarea noilor instrumente monetare,respectiv bancnotele băncii de emisiune sub
influenţa prelungirii privilegiului acordat acesteia.
Existenţa în circulaţia bănească din Transilvania a noilor bancnote ale băncii de
emisiune am încercat să o demonstrăm prin documente în care se face precizarea expresă
că plăţile respective au fost intermediate în “bani de hârtie”.
Din punctul de vedere al subiectului abordat,ceea ce aduce nou anul
revoluţionar 1848,reprezintă emisiunea şi pătrunderea în circulaţia monetară a
bancnotelor primului guvern maghiar independent.
Principalele lucrări abordate sunt Costin Kiriţescu”Sistemul bănesc al leului
şi precursorii lui”,alături de bibliografia străină de specialitate.
Consecinţele monetare şi economice ale înfrângerii revoluţiei din 1848-49
intregesc acest capitol susţinut cu citate din presa vremii “Revista economică”,”Gazeta
Transilvaniei”.
Capitolul VII prezintă termenii convenţiei monetare încheiate între Austria
şi Germania la 24 ianuarie 1857;menţinerea etalonului argint ca bază a sistemului
monetar,adoptarea sistemului zecimal şi consecinţele imediate asupra circulaţiei băneşti
,reglementările referitoare la monedele principale naţionale şi unionale, monedele
divizionare şi foarte important, introducerea obligativităţii convertibilităţii biletelor de
bancă în moneda principală în încercarea de stopare a circulaţiei bancnotelor cu curs
forţat.
Sunt prezentate patentele imperiale care au urmat respectivei convenţii
monetare prin care se realiza trecerea de la sistemul valutei convenţionale la sistemul
valutei austriece,acestea cuprinzând evident referiri şi la biletele de bancă.
Baza documentară a acestui capitol este reprezentată de textul acestor legi
monetare,respectiv Convenţia monetară Austro-Germană din 24 ianuarie 1857;Patenta
imperială din 19 Septembrie 1857; Patenta imperiala din 27 aprilie 1858; Patenta
imperială din 30 august 1858.
Pentru a sublinia aplicarea acestor schimbări monetare şi pe teritoriul
Transilvaniei,am folosit o serie de citate din presa vremii,”Gazeta
Transilvaniei”,sugestive pentru trecerea de la moneda convenţională la valuta
austriacă,aşa cum se regăsesc în realitatea acelor vremuri ţinând de viaţa
economică,religioasă,susţinerea educaţiei şcolare în limba română etc.
Capitolul VIII face trecerea spre prezentarea evoluţiilor monetare specifice
celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX lea până la primul război mondial.
Astfel am continuat cu caracterizarea circulaţiei banilor de hârtie pe perioada
valabilităţii respectivei convenţii monetare(1857-1866),scoţând în evidenţă
inadvertenţele de la prevederile acesteia practicate de partea austriacă,a căror consecinţe
au culminat cu excluderea sa din uniunea germană.
Am făcut referiri la suspendarea şi revenirea la cursul forţat al banilor de
hârtie,încercările de restabilire a convertibilităţii acestora ,volumul de bancnote aflate în
circulaţia bănească în intervalul 1863-1866 şi situaţia garantării lor,deprecierea
florinului austriac urmare a evoluţiei nefavorabile a agio-ului argintului,modificările în
structura sistemului bănesc determinate de încheierea pactului dualist,consecinţele
monetare şi economice pentru Transilvania ale acestor încercări.
Pentru tratarea acestui subiect am folosit o bogată bibliografie titlurile
reprezentative fiind Leroy-Beaulieu “Tratat des finances”,Cheresteşiu Victor şi
colectiv”Din istoria Transilvaniei”,Csetri,Imreth”Erdely Valtozo tarsadalma 1767-
1821”, Miller, Aicholz,”Oesterreichische Munzpragungen(1519-1938)”,site-uri de
specialitate ale Băncii Naţionale Austriece şi Băncii Naţionale a Ungariei,texte din presa
vremii.
Am considerat important să prezentăm în acest context monetar principalele
particularităţi ale apariţiei şi dezvoltării activităţii bancare în Transilvania,pornind de la
modelul băncilor săseşti şi continuând cu primele şi cele mai importante institute de
credit româneşti,având ca element central Banca “Albina”din Sibiu.
Astfel în capitolul IX am evidenţiat principalele operaţiuni desfăşurate de
către acestea inclusiv rolul lor în utilizarea instrumentelor de credit ,în emisiunea şi
punerea în circulaţie a monedei scripturale şi nu în ultimul rând în încercarea de
constituire a unui sistem bancar românesc de natură să încurajeze capitalul autohton şi
implicit progresul său economic.
În finalul capitolului am considerat oportun să formulăm o serie de concluzii
referitoare la principalele operaţiuni financiare ale băncilor româneşti,la situaţia acestora
aşa cum rezultă din bilanţul lor general pe anul 1900.
Bibliografia utilizată a cuprins documente de arhivă,articole şi anuare,lucrări de
specialitate,cele mai importante fiind Vasile Dobrescu ”Sistemul de credit românesc
din Transilvania 1872-1918”,Mihai Drecin “Istorie financiar-bancară;Studii
asupra băncilor româneşti din Transilvania(1867-1918)”,
“Banca”Albina”din Sibiu-instituţie naţională a românilor transilvăneni (1871-
1918)”,Heimberger F.,”Cooperaţia săsească sistem Raiffeisen din Ardeal”, Petra-
Petrescu N., “Băncile româneşti din Ardeal şi Banat”, Băncile româneşti din
trecut”,în “Economia Românească ”.
Reforma monetară din anul 1892 prin care Imperiul Austriac adoptă ca bază a
sistemului său monetar etalonul aur punând astfel capăt îndelungatei supremaţii a
monometalismului argint,constituie subiectul capitolului X.
Acesta debutează cu precizarea elementelor specifice etalonului aur ce se
constituie în motivaţie a adoptării sale.
Prezentării principalelor caracteristici ale circulaţiei băneşti din Transilvania în
preajma reformei monetare,îi urmează particularităţile trecerii la monometalismul aur în
condiţiile istorice şi economice specifice perioadei respective,cu toate consecinţele
asupra circulaţiei banilor de hârtie.
Sunt redate prevederile legii monetare cu privire la instituirea noului sistem
bănesc,cel la coroanei de aur şi trecerii de la monometalismul argint la monometalismul
aur,precum şi aspectele specifice Imperiului Austriac cu
privire la aplicarea acestui sistem bănesc.
În ultimul subcapitol prezentăm caracteristicile circulaţiei bancotelor în perioada
următoare reformei monetare până la primul război mondial,cu accent pe regimul
biletelor de stat,menţinerea cursului obligator al semnelor de valoare şi emisiunea
bancnotelor specifice noului sistem bănesc,emisiune care debutează cu anul
1900,încheind astfel periplul monetar propus al principalelor bancnote austriece,parte a
circulaţiei băneşti din Transilvania.
Alături de numeroase articole, documente de arhivă,site-uri de specialitate,am
studiat o multitudine de lucrări,esenţiale în acest sens fiind C.Kiriţescu “Moneda-mică
enciclopedie”,P.Vilar”A History of Gold and Money”.
Capitolul XI,capitolul de suflet,care a iniţiat şi a stat la baza cercetărilor ulterioare
ce s-au concretizat în această lucrare,încheie prezentarea din perspectiva monetară şi
economică a bancnotelor mai sus menţionate,cu un punct de vedere personal ce le
surprinde pe traseul lor de la schiţă la semnul bănesc introdus în circulaţie ca instrument
de schimb şi de mijloc de plată.
Am organizat acest studiu plecând de la reguli compoziţionale,simboluri,elemente
decorative,tehnici de gravare,cromatică,tehnici de tipărire,particularităţile hârtiei
tipografice,modalităţi de preântâmpinare a falsurilor monetare,toate acestea folosite şi
perfecţionate pentru a realiza bancnote sugestive pentru puterea şi independenţa
imperiului,stabilitatea şi autoritatea acestuia,pentru puterea băncii emitente,bancnote
apte să combine sensul politic,economic, cu moştenirea culturală,să reprezinte o garanţie
a păstrării identităţii naţionale,să reflecte spiritul timpului şi să reziste trecerii
acestuia,rămânând o emblemă,un crâmpei de viaţă şi de istorie.
Evenimentele monetare,economice şi istorice prezentate în capitolele anterioare le-
am reluat prin simbolistica bancnotelor reprezentative,atrăgând atenţia asupra alegerii
deloc întâmplătoare a elementelor interpretate la prima vedere,ca fiind strict
decorative,fiind necesară doar disponibilitatea de a privi cu mai multă
atenţie,recompensa fiind o lecţie în imagini, de economie,istorie ,de cultură şi nu în
ultimul rând de artă.
Bibliografia studiată în acest sens a fost foarte bogată,interesantă şi
diversă,reuşind din acest motiv ,să alegem cu greutate câteva titluri ca reprezentative:V.
Hewit”The Banker’s Art.Studies in Paper Money”,W.Kranister”The Money
Makers”,A.Griffiths”printing and Printmaking”,V.Olteanu”Din istoria şi arta
cărţii”,Chevalier,Gheerbrant”Dicţionar de simboluri”.
Lucrarea se finalizează cu o serie de concluzii formulate ca răspuns la
intenţiile de abordare formulate pentru fiecare capitol în această introducere.
Dorim să adresăm mulţumiri Domnului profesor universitar doctor Vasile
Bozga care, în calitatea domniei sale de coordonator ştiinţific al prezentei teze de
doctorat,a îndrumat cu deosebită competenţă profesională,răbdare,înţelegere şi
tact,fiecare etapă a acestui demers nu lipsit de dificultate.
Dorim să adresăm mulţumiri Doamnei profesor univeritar doctor Maria
Mureşan, Domnului profesor universitar doctor Corneliu Olaru,Domnului
profesor universitar doctor Nicolae Marcu,a căror sugestii formulate pe marginea
referatelor preliminare lucrării finale ne-au fost de un real folos.
Nu în ultimul rând dorim să mulţumim instituţiei de învăţământ superior,Academia
de Studii Economice Bucureşti şi Catedrei de Istoria Economiei Naţionale,//////care
au găzduit şi au făcut posibilă derularea etapelor,susţinerea examenelor şi referatelor şi
în final susţinerea acestei teze de doctorat.
Cap.I.Caracteristicile circulaţiei monetare din Transilvania în sec.al XVI-lea,
al XVII-lea şi prima jumătate a sec.al XVIII-lea - până la emisiunea
primelor bancnote austriece;
I.1.Caracteristicile sistemul bănesc austriac premergător emisiunii
primelor bancote;
În anul 1486 în Tirolul bogat în argint,arhiducele Sigismund(1439-1490)1 a bătut
pentru prima oară moneda care de atunci este probabil,cea mai cunoscută dintre toate
monedele : talerul.Talerul creat de el(31,21 gr.argint)2 ,avea un conţinut în argint
echivalent cu florinul de aur,iniţial numindu-se ,din acest motiv,”Guldiner”3
Guldenul tirolez a iniţiat o dezvoltare care a avut o semnificaţie deosebită pentru
Europa şi în final pentru întreaga lume.
După descoperirea uriaşelor zăcăminte de argint la Sf.Joachimsthal în munţii Ore
din Bohemia(la graniţa actuală ceho-germană),acestea au fost exploatate sub conducerea 1 Cahn,Adolph E.,”Versteigerungs-Katalog 77,III,Frankfurt am Main,1932,p.64. 2 idem,p.65
contelui Schlick,iar talerii de argint bătuţi de acesta(29,11 gr.argint),s-au numit
Joachimsthaleri.4
Începând din anul 1520 circulaţia bănească a fost invadată de aceste
monede,denumirea prescurtată de taler fiind stabilită pentru a reprezenta această valută5
.
Dublul taler postum al arhiducelui Ferdinand se distinge prin faptul că înfăţişa
portretul tridimensional al acestuia,reprezentare greu de realizat pentru vremea aceea.
După moartea lui Ferdinand I ,în anul 1564,teritoriile aparţinând Austriei au
fost împărţite între fiii săi6 .
Rudolf al II lea a devenit conducătorul Tirolului.El a decis să continue baterea
de monede de argint(56,99 gr.argint)7 , cu portretul lui Ferdinand până când puterea în
Tirol a fost complet reglementată.Bogatele rezerve de argint din Tirol au asigurat o
producţie importantă de monedă de argint.
În anul 1590,Ferdinand al II lea (fiul lui Charles,fratele arhiducelui Ferdinand),i-
a succedat tatălui său ca arhiduce la conducerea ªtiriei şi Carintiei.Acţiunile sale dure
îndreptate împotriva protestanţilor din Boemia au contribuit la izbucnirea războiului de
30 de ani(1618-1648)8 .
Din anul 1619 până în 1622,pregătirile pentru acest război ,alături de lipsa de
monedă şi lăcomia pentru profit ,au constituit cauzele primei inflaţii ,referindu-se la o
depreciere a monedei care a lovit o mare parte a imperiului în acelaşi timp.
Imperiul austriac a urmat politica monetară a Sfântului Imperiu Roman.În urma
Edictului lui Ferdinand al II-lea din anul 16239 ,Sfântul Impreriu Roman s-a divizat în
trei zone monetare.Astfel Austria şi partea de Sud-Vest a Germaniei formată din
Bavaria,Swaben,Franconia şi Rhineland au adoptat Florin-ul (Gulden),ca unitate
monetară, divizat în 60 de creiţari(Kreuzer) sau 240 de pfenning( 1 creiţar = 4
pfenning)10
3 ibidem. 4 http//www.khm.at/homeE3.htm. 5 idem. 6Zollner E.,”Istoria Austriei”,Buc.1997,p.29 7 Cahn,Adolph,op.cit.p.67 8 Zollner E,op.cit.,p.34 9 http//www.bankhistorisches-archiv.at/indexbh2html. 10 Chester L.,Krause and Mishler C.,Colin R.Bruce II,”Standard Catalog of World Coins 1601 -1800”,Wisconsin, 1981,p.139
Partea de nord a Germaniei a adoptat Taler-ul(Thaler),echivalent cu 30 de
groşi(Groschen),iar partea de est(Hamburg),a adoptat Marka(Mark) egală cu 16
şilingi(Schilingard),sau 192 de pfenningi ( 1 şiling = 12 pfenning)11
Ca monedă de calcul florinul austriac era divizat în 60 de creiţari sau 240 de
pfenning ,iar ca monedă în circulaţie era egal cu 480 de pfenning,adică 120 de creiţari.12
Conferinţa de la Leipzig din anul 1690 şi Convenţia de la Viena din 21
Septembrie 1753,au întărit şi mai mult graniţele acestor zone monetare,stabilind cursul
de schimb dintre taler şi florin la : 1 taler = 1,5 florini.13 Acest curs a fluctuat însă de la
o zonă la alta,dar Florin-ul,Taler-ul şi Marka au continuat să rămână unităţile monetare
standard pentru aceste trei teritorii monetare.14
Sub domnia împăratului Ferdinand I,standardizarea diferitelor monede care
circulau în cele trei teritorii ale Austriei,Boemia şi Ungaria era deja avansată dar încă
incompletă.
În acelaşi an, 1632 Ferdinand al II lea a bătut monedă în Viena,Graz şi Sf.Veit în
Austria,Praga,Kuttenberg(Kutno Hana),şi Joachimsthal(Olomouc) ,în Moravia,Breslau
în Silezia şi de asemenea Kremnitz(Kormocbanya),(Kremnica în slovenă),şi
Nagybanya(Baia Mare),în Ungaria la vremea aceea.15
În acelaşi timp arhiducele Leopold (V),a bătut monedă(dublulducat cu o greutate
de 6,91 gr.argint),în Tirol şi Alsacia înainte de anul 1632.16
Prin aceste emisiuni criza legată de politica financiară a fost ,cel puţin temporar
depăşită.
La vârsta de 17 ani,Leopold I şi-a asumat conducerea pământului ereditar după
moartea tatălui său Ferdinand al III lea.Un an mai târziu devine Sfânt Împărat Roman.
În această calitate,în anul 1684,bate moneda de 15 creiţari17 ,conţinutul de metal
preţios(argint),fiind sub valoarea nominală,reprezentând astfel tipul de monedă parţial
responsabilă pentru a doua perioadă inflaţionistă(1675-1695).
Dar în acelaşi timp ,afluenţa de astfel de monede a fost benefică finanţării armatei
în războiul de apărare împotriva invaziei turceşti.
Leopold(1657-1705) a demonstrat o puternică înţelegere şi implicare în politica
monetară. 11 http//www.bankhistorisches-archiv.at/indexbh2html. 12 Chester L.,Krause and Mishler C.,Colin R.BruceII,op.cit.,p.139 13 http//www.bankhistorisches-archiv.at/indexbh2html. 14 http//www.numismatics/catalogue. 15 Cahn,Adoplph E.op.cit.p.81 16 idem.p.81
El a iniţiat aşa - numita “Munzeinrichtangswerk”(aranjare monetară),potrivit
căreia toate tipurile de taleri care circulau în teritoriile austriece(Austria,Boemia şi
teritoriile ungare),au fost uniformizaţi,având ca bază talerul tirolez.18
În completare,el a introdus două monede de valoare mijlocie,6 respectiv 15
creiţari( 6,42 gr.argint),cu o greutate mai mică.19
Astfel valoarea lor nominală era mai mare decât valoarea metalului din care erau
confecţionate.Finanţarea războaielor şi tulburările monetare care le-au însoţit au afectat
grav economia.
Multiplele probleme economice şi deficienţele politicii financiare s-au acutizat de
la un deceniu la altul.
În prima jumătate a secolului al XVIII lea,ca rezultat al absenţei unei
emisiuni monetare şi a unei puternice subvenţionări a cheltuielilor prea multor prinţi
germani de către francezi,talerul francez,aşa numitul “Laubtaler”,a reprezentat moneda
predominantă interiorul imperiului.20
Doar Prusia şi Austria ,într-o oarecare măsură,au fost capabile să păstreze
aceste monede străine în afara teritoriului lor.
Dar unanim, acestea erau de acord că situaţia nu putea continua;pe de-o parte
Prusia a reacţionat în anul 1750 cu reforma monetară “Graumanns”21 în timp ce pe de
altă parte ,împăratul Francisc I ,în anul 1751 a bătut 10 piese de câte 1 taler dintr-o
marcă(233,87g.argint), de argint curat22 ,aceştia fiind astfel mai uşori decât predecesorii
lor.
Valoarea talerului a fost fixată la 120 de creiţari,ceea ce însemna că un taler
echivala cu doi florini.23 Talerul convenţional austriac de argint din anul 1751 până în
anul 1806 poate fi recunoscut după crucea Sfântului Andrei reprezentată la sfârşitul
legendei.
În anul 1753 prin convenţia monetară încheiată la 21 Septembrie24 , între Austria
şi Bavaria ,cea din urmă a acceptat, de asemenea această unitate monetară alături de
florinul de argint,devenind începând de atunci aşa zise “monede convenţionale”.25
17 idem.p.82 18 http//www.khm.at/homeE3.htm. 19 idem. 20 idem. 21 idem. 22 idem. 23 idem. 24 http//www.bankhistorisches-archiv.at. 25 Kiri¡escu Costin,”Sistemul bånesc al leului ¿i precursorii lui,Buc...vol...p.125
Etalonul argint ca bază a sistemului monetar avea să rămână fundamental
important pentru Austria pentru următorii mai bine de 100 de ani.
În anul 1760 s-a reglementat economia monetară bătându-se şi banii noi de
aramă.26 Au mai fost bătute monede mărunte din argint.27
Prin urmare sistemul monetar al imperiului avea la bază ca unic etalon monetar
argintul,fiind deci,un sistem monetar monometalist argint,respectiv acel sistem monetar
în care moneda cu funcţie de etalon monetar,este confecţionată numai din argint.Acest
tip de sistem monetar,care s-a impus ulterior sub diferite denumiri în tot Occidentul,a
fost creat de către Carol cel Mare,unitatea monetară de bază fiind pfund-ul sau livra de
argint cântărind iniţial între 300 şi 400 de grame,ulterior greutatea livrei se diminuează
până la aproximativ 100 de grame.28 Moneda cea mai utilizată era
cea de argint - dinarul conţinând 2 g.de argint pur.29 Era şi singura monrdă efectivă
folosită în tranzacţiile comerciale,care la acea dată reclamau doar plăţi mici.30
Moneda etalon este emisă de către autoritatea suverană sau în numele său.În
teritoriul guvernat de legile statului ce o emite,acest fel de monedă are o circulaţie
obligatorie,fiind un mijloc de plată obligator legal şi nelimitat. 31
Monedele ajutătoare de bilon sau cele divizionare,confecţionate din alte metale sau
tot din argint dar cu un titlu de puritate inferior,se află într-un raport fix de schimb faţă
de moneda etalon,corespunzător multiplilor şi submultiplilor unităţii monetare de
argint.32
Caracteristic sistemului monometalist argint este faptul că nu presupune
circulaţia paralelă a monedelor din aur.Exista totuşi în circulaţie la acea dată ca monedă
de aur ducatul cu valoarea nominală de 1 şi respectiv 4 ducaţi33 (fără a lua în considerare
monedele de aur ale altor state),emişi pentru prima oară la începutul secolului al XVI-
lea,având emisiuni repetate de la acea dată.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------
1 Ducat 4 Ducaţi
26 Gadoury V.,World Coins Catalogue,Baden-Baden,1971,p,128 27 Kiri¡escu Costin,op.cit.p.125 28 M.Isårescu,N.Murgu,”Aurul mit ¿i realitate”Ia¿i 1981,p.73 29 idem.p.73 30 Drimba O.,”Istoria culturii ¿i civiliza¡iei”,Buc.1987,vol.II,p.423 31 Dumitrescu ªt.,”Tratat de monetå”.....1948p.255. 32 Idieru....,”Studii de economie politicå ¿i financiarå”.....p.406. 33 http//www.austrian-mint.com/e/zeit 3.htm.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Diametrul 19,75 mm. 39,5 mm.
Titlul de puritate 986/14 Au/Cu 986/14 Au/Cu
Greutatea totală 3,4908960 g. 13,9635840 g.
Greutatea fină 3,4424109 g. 13,7696436 g.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Dar, în timp ce florinii şi talerii erau monede oficiale,etalon,ducaţii de aur aveau
caracterul unor monede comerciale,preţul lor expimându-se tot în monede de argint.34
În secolul al XVIII-lea Imperiul habsburgic va acţiona în vederea instituirii
unui sistem bănesc unic,ridicând dreptul teritoriilor anexate de a bate monedă proprie şi
eliminării din circulaţia bănească a monedelor de provenienţă străină, florinul austriac de
argint(numit şi Gulden),confecţionat din 4 g.de argint fin şi subdivizat în 60 de creiţari35
,rămânând unica monedă etalon a acestui sistem bănesc pâna la 1 noiembrie 185836
,când prin reforma monetară care a urmat Convenţiei monetare încheiate între Austria şi
statele din uniunea vamală germană(Zollverein),la 24 Ianuarie 185737 ,adoptându-se
sistemul zecimal,greutatea unui florin ca unitate monetară etalon a devenit 11,1 g.argint
fin,subdivizându-se în 100 de creiţari38 .În urma reformei monetare din 1892 odată cu
adoptarea etalonului aur şi trecerea la monometalismul aur,florinul de argint este
menţinut ca monedă principală alături de coroana de aur.
Pentru acoperirea marilor cheltuieli ale imperiului se va recurge ,între
altele ,la emisiuni fără măsură de monedă divizionară de aramă,ţinându-se cont doar de
câştigul substanţial realizat de visterie,nu şi de efectele inflaţioniste resimţite în viaţa
economică.
Pe parcursul lucrării,iar cronologic după emisiunea primelor bancnote(1762),vom
analiza şi vom exemplifica în ce constă convertibilitatea acestora în monede sau în
lingouri de argint,potrivit normelor sistemului monometalist argint al Imperiului
habsburgic şi ulterior în monede sau lingouri de aur,corespunzător monometalismului
aur.
34 idem. 35 Miller V. zu Aichholz,Loehr A.,Holzmair,E.,”Osterreichische Munzpragungen (1519-1938)”,Wien,1948,p.216 36 idem.p.322 37 idem.p.322 38 idem.p.324
Sistemul monetar monometalist argint(legiferat din nou în anul 1816,odată
cu înfiinţarea Băncii Naţionale privilegiate a Austriei ; în anul 1857 când se semnează
convenţia monetară cu statele din uninea vamală germană înfiinţată în anul 183439 ; în
anul 1867 ,anul instaurării dualismului austro-ungar,în anul 1878 când Banca Naţională
a Austriei devine Banca Austro-Ungară40 ), este menţinut în cadrul imperiului până în
anul 1892,odată cu adoptarea ca bază a sistemului bănesc naţional etalonul aur,trecându-
se la monometalismul aur.
Utilizarea în mai mare măsură a argintului decât a aurului în funcţia de monedă
s-a datorat faptului că argintul se găsea în cantităţi relativ mai mari decât aurul,fiind din
acest motiv şi mai ieftin şi mai puţin tentant pentru tezaurizare. 41
I.2.Circulaţia bănească din Transilvania sub influenţa normelor sistemului
monetar austriac; emisiunile monetare din Transilvania în perioada
1538 - 1762;
Caracteristicile circulaţiei monetare din Transilvania se leagă în acestă perioadă
datorită statutului său politic, de ceea ce au specific sistemele monetare ale regatului
Ungariei şi ulterior al Casei de Austria,ale căror norme caracterizează inclusiv
emisiunile sale locale.
Astfel în circulaţia bănească se regăsesc alături de o serie de monede de
provenienţă străină intrate pe calea comerţului şi monedele bătute în numeroasele
monetării transilvănene.
În acest sens, începutul emisiunilor monetare din Transilvania datează încă din
secolul al XIV -lea,însă primele monede legale s-au bătut începând cu secolul al XVI-
lea.42 Aceste emisiuni monetare reflectă conjuncturile din viaţa Principatului
Transivaniei sub aspect politic,social,economic şi,în mod firesc se compartimentează în
următoarele etape:
1. 1538 - 1540 - Transilvania sub stăpânirea lui Iaon Zapolya ca rege al Ungariei43
;
2. 1541 - 1690 - Transilvania ca Principat autonom sub suzeranitate otomană(fără
emisiuni monetare între 1541 - 1551)44 ; 39 http//www.bankhistorisches-archiv.at. 40 idem. 41 M.Isårescu,N.Murgu,op.cit ,p.72 42 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,”Monede ¿i bancnote române¿ti”,Buc.1977,p.111
În intervalul cuprins între 1538 şi 1690,dată fiind situţia politică,monedele bătute
în Transilvania poartă efigia şi numele principilor locali,aceste emisiuni monetare
împrumutând în acest fel,din normele sistemului monetar al regatului Ungariei.
3. 1691 - 1780 - Transilvania sub dominaţia Casei de Habsburg,cu emisiuni
monetare proprii45 ;
Astfel Transilvania trecând sub stăpânire austriacă,emisiunile autohtone reflectă
influenţa de data aceasta,a normelor monetare specifice sistemului monetar
austriac,monedele purtând efigiile împăraţilor din Casa de Habsburg.
4.Transilvania ca Mare Ducat în cadrul Imperiului habsburgic,păstrându-şi o
oarecare autonomie sub dominaţia Casei de Habsburg.În aceste condiţii Transilvania are
emisiuni monetare de tip comun în întreg imperiul,prevăzute cu sigla “E”(simbolul
monetăriei de la Alba Iulia),incepând cu anul 1780 şi până la pierderea completă a
autonomiei în anul 186746 ;
În perioada 1538 - 1690,sub principii maghiari au intrat în circulaţie o serie de
monede străine cum sunt talerul de argint:”...cu înaintarea negoţului german spre
Răsărit,dar mai ales prin aşezarea într-o parte din Ungaria,care-şi pierduse în
1526(lupta de la Mohacs) şi neatârnarea şi unitatea,a unor principi din Casa de
Austria,răzbătu noua monedă germană talerul”47 ; florinul de argint:”Florinii de
argint,”florinţii” se pomenesc şi în cele mai vechi zapise ardelene”48 .
Nicolae Iorga caracterizând activitatea negustorească din Muntenia şi
Moldova în relaţie cu Transilvania, face următoarele referiri la acestă monedă:”...pe la
1500 toată negustoria se purta în principatul muntean cu florini de peste munte.49
..................Florinii se ziceau în graiul obişnuit şi florini,flurini,şi ughi,de la
prescurtarea ug.pentru slavonul “ugărschi”(ungureşti)50......Din Ungaria venea
florinul,căruia i se zicea la început în veacul al XV-lea,”flurin”.Mai pe urmă ,în al
XVI-lea,numele-i obişnuit e “zlot unguresc”,- sau prin prescurtarea grafică a formei
ungureşti,- cum am spus-,ugul(plural,mai întrebuinţat fireşte:ughi)51 .......Mult mai puţin
rămăsese în Moldova din aceste legături.O dată,la 1692,Ilie Ienachi Stolnicul,un om
bogat,care lasă o avere,era însărcinat de judele braşovean,care trimisese anume la el 43 idem.p.111 44 idem.p.111 45 idem.p.111 46idem.p.111 ¿I http//www.num.as.ro 47 Iorga N.,”Opere economice”,Ed.îngrijitå de Penelea G.,Buc.1982,p.130 48 idem,p.131 49 idem. p.131 50 idem.p.129
pe “Marcu Sasul de Braşov”,să cumpere”cai de treaba dumisale omului a creiului de
Saxonia”- douăzeci de ughi venetici:”un lucru ce cunosc că nu-i,nu pociu zice că voi
face” ; talerul unguresc a cărui existenţă în circulaţie este confirmată tot de către
Nicolae Iorga în contextul relaţiilor comerciale cu ţările române:”....mai presus de
talerul leu se mai păstra însă galbenul unguresc .Dar el e acuma un ducat asemenea cu
cel italienesc,deşi purta chipul împăratului - crei din turnătoria căruia porneşte.I se
mai zice galben roşu,fiindcă era din aur.”53 ; dinarii ungureşti ,referitor la obligaţiile în
natură a căror răscumpărare se putea face în bani :”.......urmau darurile,fie în bani,prin
răscumpărare,fie în diferite produse.....Altă obligaţie,de asemenea răscumpărată,era
aceea numită”banii feţei de masă”(obligaţia de găzduire,cele trei sate din comitatul
Cluj fiind obligate la câte un florin,iar cele din Solnoc la sume variind între 6 şi 40 de
dinari...Satele din Solnoc erau datoare câte o căprioară,câte o cupă de unt,care putea fi
răscumpărată la 10 dinari.”54
Acestora li se adaugă în circulaţie o multitudine de monede bătute în monetăriile
transilvănene de la Braşov, Sibiu, Baia Mare, Cluj, Alba Iulia, ªeica
Mică,Sighişoara,Făgăraş,Bistriţa,Târgu Mureş,Orăştie,Aiud.Astfel circulaţia bănească
din Transilvania în această perioadă se caracterizează printr-o mare varietate de monede
dintre care,ca monede principale ,cu subdiviziuni şi multipli,formănd o scară largă de
valori nominale ,s-au remarcat în categoria monedelor de aur , ducatul cu greutate de 3,5
g.aur şi cu titlul de puritate de 980%o,având ca subdiviziuni monedele de 1/16 , 1/8 , 1/4
şI 1/2 ducaţi,iar ca multipli monedele de 2,3,4, 4 1/2 ,5,6, 6 1/2 ,7,10,12,13,25,50 şi
chiar 100 de ducaţi.Cu rol efectiv în circulaţia monetară au fost monedele de 1,2,4,5 şi
10 ducaţi.55
Ca monede de argint s-au bătut şi au circulat monedele de 1 şi 2 taleri ; taleri
pătraţI (Thalerklippe) cu valorile nominale de 1/4 , 1/2 , 1 şI 2 taleri ;moneda de 2 taleri
pătraţI (Doppelthalerklippe)56 .S-au mai bătut taleri de necesitate(Notthaler),taleri de
necesitate pătraţI (Notthalerklippe), cu valorile nominale de 1 şI 1 1/2 ,şi totodată taleri
de război(Feldthaler)57 .O altă monedă de argint a fost guldenul,în categoria acestei
monede diferenţiindu-se guldenul pătrat (Guldenklippe) cu valorile nominale de 1 şi 1
1/2 guldeni,guldenul dreptunghiular(1, 1 1/2),jumătate de gulden pătrat,guldenul de
51 idem. p.130 53 Iorga N.,op.cit.p. 131 54 “Istoria Clujului”,sub redac¡ia acad.prof.ªt.Pascu,Cluj,1974,p.697 55 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.p.111 56 idem.p.121-161 57 idem.p.241-245
necesitate(Nottgulden)şi aşa numitul gulden lat(Breitergulden)58 .Folosiţi pentru plăţile
mărunte groşii(Groschen sau Dreier), s-au bătut în următoarele tipuri de
monede:monedele de 1 şi de 1 1/2 groşi(Dreipolker),monedele de 3
groşi(Dreigroschenstuck),moneda octogonală de 3 groşi(3 Groschenklippe),moneda
pătrată de 3 groşi,iar după tiparul ungar aşa numitul gros lat(Breiter Groschen).S-au
bătut şi groşi din cupru argintat(Kupfergroschen) ,monede numite şi ” spoite cu argint”59
.
Dintre monedele de aramă dinarii şi obolii(oboli s-au bătut şi din aur în anul
1562 sub Ioan Sigismund(1559 - 1571),precum şi din argint sub Cristofor Bathory(1576
- 1581),purtând ca an de emisiune 158160 ).Denumirea pentru obol era şi de obolus sau
batka sau babka sau sfert de creiţar pentru ca echivala cu 1/4 creiţar,sau “jumătate de
ban”(felpenz),pentru că era echivalent şi cu 1/2 dinar.61
Dinarul se mai numea şi ban(penz),sau jumătate de creiţar,iar denumirea în
limba germană era de Zweier.62
Acestora li se alătură creiţarii de argint sau aramă(Kreuzer -după crucea
imperială pe una din feţe,având ca raport de echivalenţă: 1 creiţar = 2 dinari63 ), de 3 şI
24 de creiţari,de 5 creiţari bătute din aramă sau bilon64 ; şilingul(Solidus); dinarii
fiduciari din cupru argintat(Kipperdenar);groş-ul fiduciar(Kippergroschen de 5 dinari)65
.
Pentru personalul minelor,începând cu anul 1628 s-a bătut aşa numitul pfenig
minier(Bergwerkspfennig),mai întâi pentru mina Băiuţ(Lapos - Banya),apoi pentru
minele care aparţineau de Baia Sprie66 .
Prin tratatul de la Blaj din 27 octombrie 1687 se impune primirea armatelor
imperiale pentru iernat în 12 oraşe şi în plus o contribuţie în sumă de 700.000 florini
renani67 .
Începând cu anul 1690 după moartea lui Mihai Apafy,principatul Transilvaniei
trece sub autoritatea habsburgică,devenind astfel subordonat direct 58 idem.p.241-245 59 idemp.162-239 60 idem.p.162-239 61 Kiri¡escu C.op.cit.p.125 62 idem.p.125 63 Chester L.K.,Mishler C.,Colin R.Bruce,op.cit.p.1485 64 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.162-171 65 idem.p.162-239 66 idem.p.116
împăratului,beneficiind totodată de un statut separat(conform Diplomei Leopoldine
emisă de Curtea de la Viena în 4 decembrie 1691,devenită baza constituţională a
principatului Transilvaniei pentru mai bine de un veac şi jumătate68 ).Comerţul rămâne
liber,respectându-se privilegiile nobilimii ,în schimb este obligat la plata unei
contribuţii anuale în timp de pace de 50.000 taleri sau 112.500 florini(ceea ce reprezintă
o echivalenţă de : 1 taler = 2 1/4 florini) şi de 400.000 florini renani anual în timp de
razboi.67 Florinul renan se subdividea în 100 de bani “mici”(banul “mic” sau
bănişorul(fispenz),numit şi filer,iar în germană pfennig; 5 bani “mici”= 3 creiţari = 6
dinari.68
După încheierea păcii de la Carlowitz(1699)69 prin care turcii renunţă la suzeranitatea
asupra Transilvaniei în favoarea împăratului de la Viena,Transilvaniei i se recunosc în
principiu tradiţiile de autonomie.Urma să fie condusă de un guvern (gubernium),investit
cu atribuţiuni administrative şi judecătoreşti,condus de către un guvernator ales de
dietă(dieta rămâne organul legislativ al ţării), şi confirmat de Curte.Ca reprezentant al
guvernului pe lângă Curtea de la Viena ,a luat fiinţă “Cancelaria aulică transilvană”, ai
cărei membri erau numiţi de Curtea imperială.70
Problemele financiare erau conduse de către un tezauriat,care se ocupa de
taxe,vămi, monopolul sării şi foarte important de monedele ţării71 . În conformitate cu
tendinţelor etatiste,centralizatoare ale noii stăpâniri,sunt anulate o serie de drepturi şi
privilegii ale oraşelor cum ar fi dreptul de schimbare a banilor:”.....În anul următor
(1700),dreptul de schimbare a banilor e transferat Camerei aulice...” 72
În aceste condiţii sistemul bănesc al Transilvaniei preia normele sistemului
bănesc al Imperiului austriac,adăugându-se în circulaţia bănească la monedele străine
deja folosite(marca de aur ,florini imperiali de aur:”Fierarii din Cluj,de pildă erau
obligaţi să ferece pe seama oraşului 100 de tunuri pentru suma de 3 florini de aur”73
,în plus încă de la începutul secolului al XV-lea statutele aurarilor conţin printre
numeroasele dispoziţii referitoare la problema calităţii produselor în contextul creşterii 67 Bethlen M.,”Oneletirasa(Autobiografie),vol.II,p.83,citat de Acad.C.Daicoviciu,ªt.Pascu,V.Chereste¿iu,ªt.Imreh,Alex.Neam¡u,T.Moraru în “Din istoria Transilvaniei”,vol.II,p.225]. 68 Jinga V.’”Probleme fundamentale ale Transilvaniei”,Bra¿ov 1995,p.116 67Szasz C.,”Sulloge tractatuum”,Cluj,1833,p.112 - 119 68 Kiri¡escu C.,op.cit.,.p.125 69 Carpentier J., Lebrun F.,”Istoria Europei”,Buc.1997,p.466 70 Jinga V.op.cit. ,p.138 71 idem.p.140 72 Jacab E.,”Okleveltar”,III,p.12 citat în “Istoria Clujului”,Cluj,1974,p.186,sub redac¡ia acad.prof.ªtefan Pascu].
concurenţei dintre bresle ,interdicţia de a auri florini falşi74); florini renani,taleri ; taleri
austrieci de argint,ducaţii veneţieni), şi emisiunile locale care începând cu această dată
vor purta efigiile împăraţilor din Casa de Habsburg.
Astfel monedele care s-au realizat în Transilvania intrând în circulaţia monetară în
intervalul cuprins între anii 1690 şi 1762, anul tipăririi primelor bancnote austriece ,au
fost:taleri de argint,inclusiv vestiţii taleri ai împărătesei Maria Tereza emişi în această
perioadă,guldeni de argint,ducaţi de argint,piesa de aur, ca o semilună ,de 10
ducaţi(Dukatenklippe),monedele octogonale 5(5 Dukatenklippe) şi de 12 ducaţi(12
Dukatenklippe),piesele hexagonale de 2 şi respectiv 4 ducaţi ; creiţarii(Kreuzer) de
argint şi de cupru cu valori nominale cuprinse între 1/4, 1/2 ,1,3,10 (Zehner)
,15(Funfzehner), 17(17 Kreuzerstuk), 20 de creiţari(numită şi sfanţic în germană
Zwanzinger devenit etalon de argint în regimul Regula mentului organic în Principatele
Române75 :”......ªfanţi(Zwanzinger)mică monedă subţire,slab întipărită,purtând în
numere mari,urâte ,valoarea sa de 20 de crăiţari.Se întrebuinţează mult pentru
bacşişurile dregătorilor celor mici,de unde vine şi vorba de a sfănţui”76 şi 30 de
creiţari(Dreissinger echivala cu 1/2 florin renan sau 1/4 taler imperial 77 ) ;poltura sau
poltra,moneda de origine poloneză din argint sau aramă egală cu 1 1/2 creiţari sau 3
dinari 78.
Moneda de 17 creiţari (17 Kreuzerstuk),echivala cu moneda numită
mariaş(marias) în germană Siebzehner(34 de dinari79 ) :”.....zlotul...fiind egal cu 0,93 1/2
din florinul ardelean.crucerul,crăiţarul,a suta parte din florin,se introdusese.Să se
adauge în sfârşit mariaşul ardelean,cu chipul Sf.Fecioare” 80
Poltura este o monedă care se bate şi sub Francisc Rakoczi proclamat la 6 iulie
1704 în Alba Iulia principe al Transilvaniei,în timpul revoltei curuţilor(români şi unguri)
,împotriva Imperiului habsburgic81 .Dreptul de batere a monedelor anulat pentru o serie
de oraşe după instaurarea puterii imperiale,a fost redat acestora.
73 Pascu ªt.,”Me¿te¿ugurile din Transilvania pânå în secolul al XVI-lea,Buc.1954,p.334 74 idem.p.332 75 Kiri¡escu C.,op.cit.,.p.126 ¿I Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.p.127 169 76 Iorga N.,op.cit.,p.133 77 Kiri¡escu C.,op.cit.,.p.126 78 idem.p.126 79 idem.p.126 80 Iorga N.,op.cit.,p.132 81 Acad.C.Daicoviciu.,ªt.Pascu.,V.Chereste¿iu,Imreh ªt.,Neam¡u Alex.,Moraru T.,op.cit.,p.328
Astfel referitor la oraşul Cluj,în perioada de aproximativ un an a stăpânirii
curuţilor (octombrie 1704 - noiembrie 1705),şi pentru acesta ,se restabileşte dreptul de a
bate monedă. 82
În timpul aceloraşi evenimente,mai precis în perioada blocadei de peste trei
ani a oraşului Oradea asediaţii în mare criză de alimente şi fără bani,hotărăsc să topească
tacâmurile din aramă şi să bată monede de necesitate - nummi odsidionales83 ,respectiv
poltura de necesitate.Chiar şi după înfrângerea curuţilor ,oficialităţile imperiale în lipsă
de numerar au folosit din cantităţile capturate, monedele bătute de către
aceştia(cunoscutele monede cu PRO LIBERTATE),aplicându-le o contramarcă cu
vulturul imperial,o dată sau de două ori84 .
Acestea erau mult depreciate în circulaţia monetară,la început 1 LIBERTAS =
10 POLTURE, mai târziu în Oradea ajunseseră echivalente cu 2 POLTURE85 .
Continuă să fie în circulaţia bănească alături de multitudinea de monede mărunte
florinul de argint.Aria de circulaţie şi folosire a acestei monede se poate aprecia după
modul de repartiţie a contribuţiilor în anul 1730: ”Dietele care se desfăşoară la Cluj
între 1718 - 1730 au în centrul preocupărilor problema cuantumului şi repartiţiei
contribuţiilor.În 1730 se introduce un nou sistem de repartiţie,cuantumul total de
600.000 florini fiind împărţit în 100 de părţi,din care 37 revin comitatelor, 38 saşilor,
17 secuilor, iar 8 locurilor taxale şi Făgăraşului” 86
Ca arie de circulaţie florinul ocupă practic întreg teritoriul transilvan, iar din
punct de vedere temporal sunt elocvente taxele şi dările menţionate în protocoalele
oraşelor din Transilvania,astfel:”Feleacul,scutit de plata dării faţă de comitat,era
obligat să o plătească fată de oraş.În 1559 el apare în Protocoalele oraşului cu suma de
50 fl.,pentru ca în 1576 darea să fie de 100 fl.,iar în 1853 de 150 fl.,la 1592 de 200
fl.,iar între 1594 - 1601 să oscileze între 225 şi 350 fl.
În perioada anilor 1585 - 1595 cele trei sate(Săcel,şi două Filea),au fost
obligate la o dare globală de 24 fl.anual,iar în 1587 se repartizează suma de 8 fl.pentru
fiecare sat.Satele din Soloncul Inferior datorau,între 1595 şi 1597 suma de 47,22 fl.Ea
82 “Istoria Clujului”p.187 83 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu.C.C.,op.cit.,p.117 84 idem.p.117 85 idem.p.119 86 Kutschera R.,”Guvernatorii Transilvaniei 1691-1774”,în Anuarul Institutului de istorie na¡ionalå,Cluj,1943-44,p.159
se ridică în 1599 la 56,25 fl.,împreună ca a altor două sate (Uyfalu şi Iapa)primite mai
târziu” 87
Dovada incontestabilă a existenţei în circulaţia bănească a Transilvaniei a
monedelor prezentate anterior este tezaurul monetar de la Părău(judeţul Braşov),unul
dintre cele mai variate tezaure din punct de vedere al compoziţiei,descoperit în anul
197988 .Acesta cuprinde 5372 de monede de argint.Acestea au fost emise în :
Transilvania (24 de piese) ; Ungaria(3993 piese) ; Polonia (770 de piese) ; Prusia (153
de piese) ; Boemia(149 de piese) ; Lituania(46 de piese) ; Riga(52 de piese) ;
Swidnica(66 de piese),Gdansk(47 de piese) ; Leigniz - Brieg(40 de piese) ; Elbing(11
piese) ; ,Kempten(2 piese) ; Tirol(2 piese) ; Salzburg(o piesă) ; Braunschweig -
Luneburg(o piesă) ; Mansfeld - Eisleben (o piesă) ; Frisia - Friesland(o piesă) ;
Saxonia(2 piese) ; Brandenburg - Neumark(3 piese) ; Hanovra(o piesă) ; Cieszyn -
Teschen(o piesă) ; Glogau(o piesă) ; Hoxter(o piesă),Moldova(o piesă - dinar,emis în
anul 1562 de către Iacob Heraclit(Despot - Vodă)) ; Moravia(o piesă) ; Steiermark(o
piesă) şI Minden(o piesă)89 .
Numărul mare de emitenţi ( 27 de ţări,principate şI oraşe),diversitatea tipurilor
monetare(16 oboli,dinari ,dinari,pfenningi,solidus(şiling) ; 1/2 groşi(groschen),groşi
laţi,un kreuzer(creiţar),3 groşi,4 groşi,6 groşi,marien - groschen,3 kreuzeri , 1/4 taler ,
taleri90 ), sunt edificatoare pentru multitudinea de specii monetare de numeroase
provenienţe ce caracterizau circulaţia bănească din Transilvania în perioadele prezentate
anterior.
Cele 24 de piese din Transilvania(19 dinari ; 5 piese de câte 3 groşi91 ),au fost
emise astfel:
- şaptesprezece piese de câte un dinar sub domnia lui Ferdinand I(1551 - 1556)(în
urma unui acord încheiat în 21 iulie 1551 Ioan Sigismund şi Isabella cedează
Transilvania lui Ferdinand în schimbul domeniilor Oppeln şi Ratibor.Stăpânirea lui
Ferdinand va dura până în 1556,când Dieta Transilvaniei întrunită la Sebeşul Săsesc
recheamă pe Sigismund şi Isabella care,având şi spirjinul oştilor ºării Româneşti şi
Moldovei,revin la conducerea principatului92 );
87D.Prodan D.,”Iobågia în Transilvania în sec.XVI”vol.II,p.734-735 88 Dragotå Ghe.,”Tezaurul monetar de la Påråu sec.XIV-XVII”,Muzeul ºårii Fågåra¿ului,1998 89 idem.p.93-126 90 idem.p.93-126 91 idemp.122 92 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.121
Însemnele H-P de pe aceste monede sunt iniţialele lui Haller Petrus,magistru
cameral în anul 1551 şi arendaş al monetăriei Sibiului93 ).
Monedele de câte un dinar emise sub Ferdinand I
(1551 - 1556)94
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Anul Moneda Nr.de piese
(buc.)
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1551 Dinar 1
1552 Dinar 6
1553 Dinar 1
1554 Dinar 2
1555 Dinar 5
1556 Dinar 2
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Total piese 17
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
- două piese de câte un dinar emise în anul 1557 de către monetăria din Baia Mare95
( iniţialele N - P însemnând Nagybanya ,iar P iniţiala monetarului96 ), sub domnia lui
Ioan Sigismund(sub regenţa mamei sale Isabelle între 1556 - 155997 ) ;
Aceste monede poartă pe scutul din mijloc stema familiei Zapolya,spre
deosebire de dinarii emişi anterior care în scutul central au benzile austriece;
- cinci piese de 3 groşi(Dreigroschenstuck),emişi în anii 1596 şi 1597 sub domnia
lui Sigismund Bathory98 (1581 - 1602); pe aceste monede apare pe revers numele
principatului Transilvania99 .
93 idem.p.116 94 Dragotå Ghe.,op.cit.p.122-121 95 idem.p.123 96 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.116 97 idem.p.122 98 Dragotå Ghe.,op.cit.p.123
Dovada utilizării în circulaţie a florinilor şi dinarilor ,cu funcţia de mijloc
plată,este şi referirea lui Nicolae Iorga la taxele vamale pecepute în comerţul dintre cele
trei ţări române,mai precis între munteni,moldoveni şi saşii din Ardeal,astfel:”...Faţă de
saşii din Ardeal,atât moldovenii ,cât şi muntenii se mulţămiau să hotărască suma ce se
cuvine domnului pentru fiece articol de comerţ:postav,pânză,dobitoace,peşte,specii
răsăritene,lână,seu,ceară,blănuri,piei,fierării,ba chiar pentru caii de pe cară,pentru caii de
sub călăreţ,pentru trecătorul pe jos:suma se socotea pentru moldoveni în groşi poloni,în
florini şi dinari ungureşti,afară de peşti,de la cari se lua vama în natură” 100
Oraşul Braşov a beneficiat încă din evul mediu ,de condiţiile favorabile ale
situării sale geografice,constituind un important nod de comunicaţii al drumurilor ce
străbăteau Carpaţii dar şi un punct important în comerţul continental.
În raport cu această situaţie şi mai ales cu dezvoltarea economică,manifestările
Braşovului din punct de vedere al baterii de monede,sunt modeste.Braşovul a deschis un
atelier monetar destul de târziu(1428 -1437),în timp ce în Transilvania baterea de
monede “locale” (regale),începuse cu un veac mai înainte (1325 - 1338 ,la Cluj,la Baia
de Arieş,la Sibiu,la Baia Mare)101 .
Activitatea monetăriei braşovene se întinde pe o perioadă de aproape 250 de
ani(din 1428 când Sigismund de Luxemburg înfiinţează monetării printre care şi cea de
la Braşov,şi până în 1674102 ).
În funcţie de tipurile monetare emise şi de condiţiile politice,sociale şi
economice ale timpului,activitatea monetăriei braşovene se împarte în două etape:
1. secolul al-XV-lea (de la 1470),când la Braşov ,ca şi în celălalte monetării
transilvănene s-a bătut monedă ungară regală:florinul(de aur),dinarul şi obolul (de
argint);se ştie că banii ungureşti s-au bătut mai întâi la Braşov şi începând din anul 1443
în Sighişoara.102
2. secolul al XVII-lea(între 1601 - 1674)103 ;
În prima etapă,Vlad Dracul,în perioada refugiului său în Transilvania, ca
protejat al regelui Sigismund primeşte învoire de la acesta,ca să înfiinţeze o monetărie
la Sighişoara,impunând astfel,în încercarea de a elimina din circulaţie depreciaţii ducaţi
ungureşti, obligativitatea circulaţiei în SE Transilvaniei şi în regiunile controlate de
99 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.122-125 100 Iorga N.,op.cit.,p.74 101 Popa L.,”Monedele bra¿ovene din colec¡ia muzeului jude¡ean”,Bra¿ov,1982,p.14 102 idem.p.15 102 Iorga N.,op.cit.,p.27 103 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.144
către acesta(trecătoarea Bran,Prahova,Teleajen,oraşele Braşov şi Sibiu) 104 ,doar a
monedelor bătute la Sighişoara şi anume a aşa numiţilor “ducaţi noi”.În aceste condiţii
monetăriile din Braşov şi Sibiu s-au văzut nevoite să-şi restrângă activitatea.Ulterior tot
Vlad Dracul revine asupra acestei interdicţii,permiţând în comerţul cu ºara Făgăraşului şi
cu ºara Românească folosirea vechilor ducaţi în ciuda deprecierii lor dată fiind
obişnuinţa populaţiei de a folosi aceste monede ca monede mărunte de comerţ. 105
Cu toate acestea,concurenţa monetăriei din Sighişoara nu a avut consecinţe
prea grave,fapt dovedit în anul 1436 când însuşi Vlad Dracul a dorit ,fără succes,să mute
monetăria de la Sighişoara la Sibiu.Monetăria din Sighişoara a funcţionat până în anul
1441. 106
În anul 1443,Iancu de Hunedoara primeşte ajutorul monetăriei din Braşov pentru a
reface monetăria din Sighişoara,care ca şi cea din Sibiu fusese jefuită în perioada 1440 -
1443 în timpul incursiunilor turceşti107 .
În anul 1443,la sugestia lui Iancu de Hunedoara,braşovenii bat un nou dinar cu
siglele C - C+ ,prima literă fiind cea a cetăţii Braşovului iar “C+” semnificând “victoria
creştinismului asupra semilunei” sau “fiu al Domnului”108 .
Deosebit faţă de restul florinilor transilvăneni este florinul de aur braşovean din
anul 1463109 .
- În cea de a doua etapă activitatea monetăriei braşovene este mult mai intensă fată
de cea dintâi.Între anii 1601 - 1602 monetăria braşoveană bate din aur ducaţi ,iar din
argint taleri rotunzi,hexagonali,pătraţi.Bate totodată şi guldeni110 .Pe reversul acestor
monede apare în centru stema oraşului Braşov - coroana princiară aşezată pe trunchiul şi
rădăcinile unui copac şi legenda “Moneta Civitas Coronensis” - emisiune orăşenească111
.
Alături de celălalte tipuri monetare transilvănene,monedele realizate în
monetăria de la Braşov au circulat ca mijloc de schimb pe întreg teritoriul românesc.
104 Enciclopedia României,art.Grigore Moisil,p.110 -111 105Bogdan I.,”Rela¡iile ºårii Române¿ti cu Bra¿ovul ¿i ºara Ungureascå“,Buc.,1905,nr.XLI,p.64 106 Huszar L.,”A segesvari pensvero Zsigmond korabon”(Monetåria de la Sighi¿oara în timpul regelui Sigismund),în “Numismatikai Kozlony”,XL,1941,p.28 - 33 107 idem.p.30 108 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.p.145 109 idem.p.144 110 Popa L.,op.cit.p.110-113 111 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.144-146
Astfel ,la Suceava au fost descoperiţi groşi bătuţi la Braşov în anul 1612,la
Ulmeni(jud.Teleorman),s-au găsit groşi bătuţi în anul 1613112 .
În a doua jumătate a secolului al XVI-lea în Transilvania ca de altfel şi în
restul Europei, se constată o depreciere a monedelor în circulaţie ca urmare a creşterii
preţurilor încadrată în contextul general european al vremii,caracterizat prin aşa numita
“revoluţie a preţurilor” 113
În încercarea de stopare a tendinţei de creştere accentuată a preţurilor cărora le
urmează inevitabil deprecierea monetară şi ca urmare a plângerilor repetate din partea
populaţiei ,puterea centrală adoptă o serie de iniţiative vizând controlul pieţei prin
limitarea preţurilor de vânzare.Astfel dietele fixează preţuri la produsele meşteşugareşti
inferioare celor fixate de bresle atrăgând protestele acestora.
Însă, chiar şi aceste “limitări” impuse de adunările dietale vor ţine cont de
contextul general al evoluţiei preţurilor.Astfel nivelul acestora pentru anii 1556, 1571 şi
1609 este următorul:
1556 1571 1609
----------------------------------------------------------
-------------------
o piele de vulpe 20 dinari 50 dinari 1 florin
o piele de lup 1 florin 1 florin 1,75 florini
o trăsură 2 florini 2,50 florini 5 florini
4 roate de trăsură 25 dinari 40 dinari 60 dinari
o şea - 1,50 florini 2
florini
o potcoavă nouă - 4 dinari 6 dinari
o sapă - 25 dinari 28 dinari
o secure 20 dinari 20 dinari 28 dinari
o coasă - 20 dinari 40 dinari
o secere - 4 dinari 6 dinari
scăriţă de şea 25 dinari 20 dinari -
un dolman 40 dinari 40 dinari 70 dinari
o per.pantaloni - 16 dinari 20 dinari
112 Popa L.,op.cit.,p.120 113 Mure¿an C.,Csetri E.,Enea C.,Magyari A.,Vesa V.,”Culegere de texte pentru istoria universalå - epoca modernå “,vol.I,1640 - 1848,p.62
un suman sur 46 dinari 60 dinari 1,75 florin
un suman negru 40 dinari 45 dinari 1,32 florini
o haină de piele de vulpe 7 florini 1o florini -
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1 florin = 100 de dinari114
Sursa :Acad.Prof. ªt.Pascu ,”Meşteşugurile din Transilvania până în secolul al XVI-
lea,Buc.1954,p.323-324
De asemenea evoluţia preţurilor pe piaţa Clujului la principale produse de bază
,unde mărfurile cumpărate se plăteau în florini şi dinari(raportul de echivalenţă dintre
cele două monede fiind cel prezentat anterior),este elocventă nu numai pentru a
concretiza contextul creşterii preţurilor şi tendinţa de depreciere monetară ,ci şi pentru a
scoate în evidenţă principalele tipuri de monede aflate în circulaţia bănească la acea dată
cu funcţia economică de mijloc de schimb;
“.....în a doua jumătate a sec.XVI,cîbla(cerealele se vindeau cu cîbla sau
cubulus,aproximativ 160 l.sau 116 kg. şi cu subdiviziunile acesteia vaca sau
veka,aprox.20 l.şi vadra - idrio,circa 11 l. 115 Câbla de grâu urcă de la 1,20 fl. la 2
fl.,adică cu peste 60%.Preţul făinii se dublează,de la 75 dinari la 1,5 fl.câbla(5 x 100 =
150 dinari).Preţul unui bou se dublează de asemenea,de la 4 fl. la 8 fl.Se dublează şi al
găinilor şi gâştelor: de la 6 dinari la 12 dinari găina,de la 10 dinari la 20 de dinari
gâsca.ªi mai mult urcă preţul untului şi uleiului: de la 14 la 32 dinari eitelul(sau octalul
aproximativ 1,35 l.),la unt şi de la 5 dinari la 16 dinari uleiul.ªe menţine aproape
neschimbat preţul vinului,3 - 5 dinari eitelul.Ritmul de creştere al preţurilor la
produsele meşteşugăreşti este asemănător sau uneori mai mare în comparaţie cu al
produselor alimentare. şubă urcă de la 7 la 10 fl.;o blană de jder creşte de la 10 dinari
la 40 de dinari - 1 fl(100 dinari).;pielea de oaie de la 10 dinari ajunge la 20 - 25
dinari;o pereche de încălţăminte creşte de la 10 dinari la 40 de dinari,postavul alb de la
2 fl.urcă la 5,50 fl.vigul(pecio sau veghe ,aprox.20 - 25 coţi şI cotul circa 1/2 m.),iar cel
negru de la 1,5 fl.ajunge la 4 fl.vigul; un dolman de la 16 dinari saltă la 25 - 50
dinari;o căruţă de la 2 fl.ajunge la 4 - 6 fl.;o coasă de la 10 dinari urcă la 40 -50 dinari
etc...” 116
114 “Istoria Clujului” p.144 115 Iorga N.,op.cit.,p.134 116 Goldberg S.,”Clujul în sec.XVI” Cluj,1953,p.323-328
Ca o caracteristică generală a circulaţiei băneşti din Transilvania în perioada
analizată, este existenţa unei mari diversităţi de monede de provenienţă străină la care se
adaugă şi emisiunile locale cu monede bătute în monetăriile aflate într-un număr mare în
Transilvania şi de asemenea situaţia haotică din circulaţia monedelor divizionare.
Aceştia se constituiau în factori de natură să descurajeze activitatea comercială
prin dificultatea stabilirii echivalenţei între monede atât de diferite,precum şi schimbul
lor în moneda curentă folosită în tranzacţii,neajunsuri manifestate într-o perioadă în care
datorită creşterii producţiei,creşterii numărului de aşezări urbane,intensificării
schimburilor legate de comerţul de tranzit şi extern,tendinţa clară era aceea de
deschidere către piaţă,de dezvoltare a comerţului şi de consolidare a pieţei interne.
În secolul al XVIII-lea,în contextul politicii sale generale Imperiul habsburgic
îşi extinde dominaţia asupra Transilvaniei şi va acţiona în vederea instituirii unui sistem
bănesc unic,ridicând dreptul de a mai fi bătută aici monedă proprie.Totodată s-a acţionat
în direcţia eliminării din circulaţia monetară a monedelor de provenienţă străină ,ceea ce
a condus pentru început la scăderea cursului acestora,pentru ca în final să se instituie
interdicţia primirii acestora la plată.
În aceste condiţii monedele austriece sunt singurele acceptate cu funcţia
economică de mijloc de schimb şi de plată pe teritoriul Transilvaniei,florinul austriac de
argint( numit şi gulden),rămânând unica monedă etalon a acestui sistem bănesc,iar după
adoptarea monometalismului aur este menţinut în circulaţie aşa cum am precizat anterior
,ca monedă principală alături de coroana de aur.
CAP.II. Începutul emisiunii de bancnote în Europa Apuseană;
II.1.Emisiunea de bancnote - cauze şi efecte:
În China începutului de secol XI,un grup de comercianţi au emis împreună
un fel de bani de hârtie numiţi Jiao - Zi1 care puteau fi depozitaţi,supuşi circulaţiei şi
transformaţi în bani lichizi.Fiecare comerciant folosea un semn secret pentru Jiao - Zi -
ul pe care l-a emis,putându-şi identifica propria monedă de hârtie la colectare şi
răscumpărare. 2 Pentru că Jiao - Zi era un fel de cambie,emiterea mai multor bancnote
însemna o ofertă mai mare de bani în mâinile comercianţilor.Inevitabil unii dintre ei au
tipărit un volum sporit de semne băneşti suprasaturând astfel canalele circulaţiei
băneşti,sau mai mult au practicat falsificarea acestora.
1 Pick,Albert,”Papiergeld,ein Handbuch fur sammler und Liebhaber”,Braunschweig,1967,p.231 2 idem,p.231
În această situaţie guvernul se vede obligat să preia emiterea banilor de
hârtie,primele bancnote emise de către acesta circulând în timpul dinastiei Song( anul
1024). 3
Primele veşti despre folosirea banilor de hârtie în China,numiţi şi “bani zburători”,
sunt aduse în Vestul Europei de către preotul francez William Rubruk în anul
1254,pentru ca ulterior aceştia să fie introduşi în circulaţie de către Marco Polo4 .
Argumentul folosit de ei în sprijinul utilizării banilor de hârtie este extrem de
sugestiv,ca şi condiţie iniţială a apariţiei acestora:”.......marele Khan controlează o
avere mai mare decât oricare împărat din lume şi aceasta doar prin tipărirea unor bani
de hârtie.” 5
Pentru Europa apariţia primelor bancnote este legată de dezvoltarea modului de
producţie capitalist 6 ,iar ceea ce are propriu acesta delimitează în fapt, şi cauzele
apariţiei banilor de hârtie.
Cuvintele cheie sunt: burghezia,proletariatul,producţia industrială,munca
salariată,băncile,creditul,piaţa,averea,războaiele,toate acestea reclamând pentru
economiile pe care le caracterizează nevoi suplimentare de bani.
Contextul economic este cel al revoluţiei industriale,iar premisele declanşării
acesteia reprezintă totodată cauzele punerii în circulaţie a bancnotelor.Cum acestea
diferă de la o ţară la alta,diferită este în timp şi experienţa înlocuirii banilor cu valoare
reală din aur şi argint,cu simboluri ale valorii.Cu unele deosebiri date de particularităţile
specifice fiecărei economii ,cadrul general premergător utilizării banilor de hârtie este
acelaşi.
Astfel factorul demografic,în sensul creşterii populaţiei,coroborat cu
modernizarea agriculturii,în sensul destrămării relaţiilor feudale şi desfiinţării micii
proprietăţi ţărăneşti,concomitent cu modernizarea tehnicilor agricole,acumularea
primitivă de capital prin deposedarea ţăranilor de pământuri,au contribuit la formarea
unui potenţial de forţă de muncă liberă,absorbit ulterior de noul sector industrial.
Populaţia eliberată din agricultură şi migrată la oraş a format alături de calfe şi
ucenici,de meşteşugari şi sevitori proletariatul urban preindustrial.
Transformarea prestaţiilor în natură în prestaţii în bani,plata în bani a
muncitorilor,reclamau nevoi sporite de masă bănească în circulaţie.
3 idem.p.231-233 4 Kranister W. , ”The Money Makers International”Cambridge,1989,p.150 5 Elvira and Vladimir Clain -Stefanelli,”The Beuty and lore of Coins”,New York,1974,p.193 6 idem,p.194
Odată cu primele maşini mecanice şi dezvoltarea industriei mecanizate a
bumbacului,cererea pe piaţă se orientează spre produsele textile de bumbac şi lână şi
datorită creşterii populaţiei urbane şi decăderii industriei casnice ţărăneşti.Dezvoltarea
industriei textile urmată şi de alte ramuri ca industria
alimentară,extractivă,metalurgică,construcţii de maşini,etc.,cerea cantităţi sporite de
bani.
Dezvoltarea producţiei materiale şi diversificarea structurii acesteia conduce la
amplificarea schimburilor comerciale,lărgirea pieţei şi deci la nevoi suplimentare de
bani.
Totodată apar nevoi excepţionale de bani determinate de numeroasele
conflicte interne şi stările de război,fiind perioada constituirii monarhiilor absolutiste.
Dezvoltarea producţiei capitaliste,a pieţelor interne şi a pieţei mondiale
capitaliste creează condiţiile formării şi dezvoltării sistemului de credit capitalist odată
cu dezvoltarea impetuoasă a reţelei bancare.
Istoria circulaţiei bancnotelor începe odată cu apariţia relaţiilor de
credit,adică odată cu apariţia băncilor comerciale şi a funcţiei banilor de mijloc de
plată.Dezvoltarea sistemului bancar - reacţie împotriva
cămătarilor,speculanţilor,falsificatorilor de monede,vine să protejeze comercianţii şi
chiar statul,dând un impuls deosebit folosirii banilor de hârtie.Iniţial utilizarea banilor de
hârtie reprezintă iniţiativa bancherilor privaţi şi nu a guvernelor. 7
Apariţia băncilor de emisiune a fost indisolubil legată de apariţia şi dezvoltarea
modului de producţie capitalist. 8
Ulterior pentru a preântâmpina devalorizarea bancnotelor prin numărul mare
de semne băneşti puse în circulaţie se trece la pluralitatea băncilor de emisiune la
creearea de bănci centrale. 9
Întrucât circulaţia primelor bancote se bazează pe circulaţia cambiilor ,10 rezultă
că aceasta are la bază tranzacţiile comerciale,adică mărfurile.
Treptat banii de credit(împrumuturi - bancnote - acordate pe scont de cambii şi
gaj de mărfuri),ies din circulaţia comercială şi intră în circulaţia bănească cu funcţie de
mijloc de schimb şi mijloc de plată.Deşi trecerea de la circulaţia metalică(a monedelor
de aur şi argint),la circulaţia semnelor băneşti prezintă avantajul disocierii producţiei
7 E.and V.Clain-Stefanelli,op.cit.p.194 8Born K.E.,”International Banking in the Nineteenth and Twentieth Centuries”,Londra,1983,p.275 9 Pick,Albert,op.cit.p.238 10idem,p.239
materiale de producţia de aur şi argint,bancnotele nu mai pot îndeplini funcţiile de
tezaurizare şi de bani universali,motiv pentru care nu pot face obiectul unei adaptări
spontane a volumului lor la nevoile circulaţiei.
Tipărirea bancnotelor se constituie ca o soluţie pentru lichidarea deficitelor
bugetare ale statului şi nu în ultimul rând folosirea lor este determinată şi de uşurinţa cu
care aceştia se pot emite.
Principalul dezavantaj al folosirii banilor de hârtie a fost riscul mare al
devalorizării lor printr-o emisiune exhaustivă,producându-se astfel o saturare a canalelor
circulaţiei.
În contextului general al apariţiei şi dezvoltării modului de producţie capitalist,al
pieţei mondiale capitaliste,sistemului de credit capitalist ,apariţia şi punerea în circulaţie
a bancnotelor,se particularizează în funcţie de premisele specifice unui număr de ţări
reprezentative pentru acest proces şi anume:
Suedia,Anglia,Franţa,Spania,Germania,etc.,experienţa Austriei în acest domeniu fiind
prezentată într-un subcapitol ulterior.
În ce priveşte Suedia,la mijlocul secolului al XVII-lea,aflată într-un declin
economic accentuat cunoaşte experienţa înfiinţării în anul 1652,la îniţiativa lui Johan
Palmstruck şi cu încuviinţarea coroanei suedeze,a Băncii Suediei. 11
La 16 iulie 1661 ,noua bancă a emis bilete de credit a căror valoare depindea
de încrederea populaţiei în bancă.Acestea sunt primele bancnote şi diferă de alte bilete
de bancă prin faptul că nu au fost emise în schimbul unui depozit în numerar,valoarea
nominală era tipărită pe bancnotă,aceasta din urmă fiind valabilă la purtător.12
În Anglia originea bancnotelor se regăseşte în “chitanţele” bijutierilor(acei
“Goldsmiths”), pentru depozitele în numerar încredinţate spre păstrare acestora. 13
,reprezentând formele incipiente ale biletelor de bancă de mai târziu,fiind acceptate la
plată necondiţionat,având ca principale avantaje stabilitatea valorii lor exprimată în
metal preţios şi facilitatea deţinerii şi transmiterii unor sume mari de bani în condiţiile în
care transportul de numerar prezenta numeroase riscuri iar alterarea şi falsificarea
monedelor metalice erau frecvente în această perioadă. 14
Anul 1964 coincide cu înfiinţarea Băncii Angliei şi preluarea emisiunii
bancnotelor de către aceasta ,ca bilete la ordin prin care banca se angaja să restituie
11 E.and V.Clain-Stefanelli,op.cit.p.195 12 idem,p.196-198 13 Craig J.,”The Mint:A History of the London Mint from AD 287 to 1948”,Cambridge,1953,p.431 14 Negrea R.,”MONEDA.De la scoicile- monedå la cecul electronic”Buc.1988,p.92
deţinătorului bancnotei(lor),depozitul în numerar sau în metal preţios al acestuia din
urmă.Bancnotele încorporau de fapt,dreptul de creanţă al deţinătorului lor asupra băncii
emitente. 15
Experienţa Franţei în domeniul emisiunii biletelor de bancă( succesul şi prăbuşirea
“sistemului Law”), este edificatoare pentru dificultatea cu care s-a făcut trecerea de la
monedele cu valoare intrinsecă la circulaţia fiduciară reprezentată de banii cu valoare
simbolică.
În anul 1716 este fondată aşa numita Bancă Generală ca bancă particulară, care
emite bilete convertibile în metal preţios,plătibile posesorului lor la simpla prezentare a
acestora. 16
In anul 1718 Banca Generală(cu capital privat),devine Banca Regală ca instituţie de
stat.Din punct de vedere al emisiunii biletelor de bancă,această schimbare se manifestă
prin faptul că regalitatea începe să se implice direct prin primirea în depozit a
depunerilor particulare şi garantarea bancotelor legiferate ca unic mijloc de plată peste o
anumită sumă. 17
În frenezia generală generată de noile semne băneşti şi mai ales de posibilele
facilităţi şi avantaje pe care le-ar putea asigura(uşor de mânuit în operaţiunile de schimb
zilnice,acceptarea lor pentru plata impozitelor,posibilitatea preschimbării lor în monedă
de metal cu putere circulatorie,posibila perspectivă a desfiinţării
impozitelor,etc.),emisiunile de astfel de bilete ale Băncii Regale ajung să depăşească
limita stabilită iniţial de 1,2 miliarde de livre,care şi aceasta la rândul său era peste
valoarea monedelor în circulaţie,ajungând la 3 miliarde de livre . 18
Acestei deprecieri rezultate dintr-o emisiune fără acoperire i se adaugă cea rezultată
din eşecul băncii şi al companiei comerciale asociate,datorită scăderii cursului acţiunilor
acestora, dat fiind faptul că emisiunea bancotelor era garantată cu titluri ale datoriei
publice şi concesiuni ale statului prin intermediul Companiei Indiei Occidentale.
Chiar dacă acest experiment eşuează în anul 1720 prin căderea sistemului care
poartă numele iniţiatorului său John Law,este reluat în anul 1789 când prin Decret al
Adunării Naţionale se emit bonuri monetare numite asignate ,instrumente monetare
convertibile în domeniile confiscate bisericii,a căror emisiune depăşeşte 11 miliarde de
15 idem.p.431-433 16 idem.p.93 17 idem.p.94 18 idem.p.94
livre în anul 1795 rezultând o depreciere în acelaşi an de 97%,ajungând în anul 1797 de
99,5%. 19
În anul 1797 se încearcă o nouă emisiune de bancnote numite “Mandate”,care
venită după aceste eşecuri şi deprecieri repetate au condus inevitabil la retragerea din
circulaţie,pentru moment,a bancnotelor şi chiar la arderea lor în pieţele publice. 20
Cu excepţia Spaniei în care primele bancnote purtând denumirea de “cedulas”au
ca dată de emisune 1 martie 1783 21,în celelalte ţări europene emisiune de bancnote
demarează începând cu secolul al XVIII-lea.
II.2.Emisiunea primelor bancnote austriece:
În anul 1762 Austria era în faza finală a războiului de şapte ani împotriva
Prusiei fiind din punct de vedere economic şi financiar aproape de capătul puterilor.
Contele Ludwig von Zinzendorf,sub influenţa politicilor financiare progresiste
promovate în ţările din vestul Europei,a propus în anul 1759 o serie de măsuri moderne
menite să sprijine financiar statul,vizând în primul rând emisiunea banilor de hârtie. 22
Putem aprecia aceste preocupări ca reprezentând un început al acceptării în
circulaţie şi a altor semne băneşti,şi al adoptării teoriei lui Ioachim I.Becher care ,chiar
dacă formulată în contextul principiilor mercantiliste ale veacului potrivit cărora
mijlocul de schimb este moneda metalică, nu atribuie banului valoare exclusivă
intrinsecă :’”moneda, pentru el e înainte de toate un principal mijloc de valorificare şi
schimb care dă multiple posibilităţi de hrană şi determină sporirea populaţiei”,”hrana
unei comunităţi stă în negocierea (verhandlung) şi prefacerea în bani(versilberung) a
bunurilor sale”23
În final această propunere este acceptată ,astfel încât Wiener-Stadt-Banco fondată în
170524 succesoarea intreprinderii Banc del Giro,înfiinţată în anul 170325, tipăreşte
prima bancotă austriacă datată cu 1 Iulie 176226,după Convenţia monetară din anul
1753.
19 Pariente G.,”La monnaie.Systeme Financiere et theorie monetaire,Paris ,1990,p.164-166 20 idem,p. 167 21 Kranister W.,op.cit.p.234 22 http/www.oenb.at/ 23 WilhelmCfr. Roscher,”Geschichte der National-Oekonomik in Deutschland”.Munchen 1874,p.272 24 Kronister W.”The Moneymakers International”,Cambridge,1989,p.108 25 Kiri¡escu C.,op.cit., p.126 26 Kronister W.,op.cit.p.108
Este emisă în numele Statului, pe baza Patentei împărătesei Maria Tereza(1740-
1780) ,din 15 Ianuarie 176227,de fapt o hârtie monedă 28,fără a avea nici un fel de
acoperire şi fără obligaţia convertibilităţii,circulând în mod obligator în temeiul patentei
care o impune;este un bilet de hârtie la purtător şi fără termene de plată,emis cu
funcţiuni monetare constituit ca mijloc de plată la dispoziţia Statului,circulând atâta timp
cât puterea şi autoritatea acestuia o impune.Ceea ce o deosebeşte în mod esenţial de
moneda de hârtie,este faptul că în cazul acesteia din urmă trebuiesc respectate o serie de
principii de garantare a emisiunii. 29
Aceste bancnote se cunosc sub denumirea de “Bancozettel”,iar banca emitentă
,investită cu încredere de către stat,în ce priveşte emisiunea şi punerea lor în circulaţie
,şi-a câştigat treptat încrederea investitorilor atât cât a reuşit să-şi păstreze
independenţa faţă de guvern.
exp.
Potrivit Patentei bancnotele emise în valori diferite de 5,10,25, 50,100 de
florini(cupiuri),în valoare totală de 12 000 000 florini 30 pentru ca în anul 1771 să li se
mai adauge printr-o nouă emisiune de bancnote alţi 12 000 000 de florini31
Aceste bancnote au suferit deprecieri repetate,scăzându-le puterea de cumpărare ca
rezultat al unui complex de împrejurări care derivă dintr-o situaţie economică şi
monetară generală precară,rezultat al numeroaselor conflicte armate(Războiul de şapte
ani pentru recucerirea Sileziei,războaiele franco-austriece),pentru a căror finanţare s-a
făcut apel îndeosebi la emisiunea de bancnote.
Astfel,numărul acestora ajunge să depăşească nevoile circulaţiei,pătrunzănd în
aceată perioadă şi în Transilvania32,devenită din 1765 Mare Principat,guvernată ca şi
celelalte provincii de la Viena,centrul imperialist al stăpânirii habsburgice. 33
In anul 1799 guvernul a decretat bancnotele ca unic etalon monetar34 fiind utilizate
inclusiv în comerţul privat.Preschimbarea acestora în monedă metalică de argint a fost
lăsată la latitudinea pieţei ,făcându-se de regulă la o valoare mai mică.
27 Kiri¡escu C,op.cit.p.136 28 coord.acad.N.N.Constantinescu,Bozga V.,Axenciuc V.Hurezeanu D.,Constantinescu I.Cernovodeanu P.,acad.ªtefånescu ªt.,Olteanu ªt.,”Istoria economicå a României”,Buc.,1997,p.247 29 Dumitrescu ªt.,op.cit.,p.231 30 http//www.oenb.at/ 31 Magyarorszag tortanete 1526-1790(Istoria Ungariei,Budapesta ,1958,p.391,citat de Kiri¡escu C.în op.cit,p.126 32 coord.acad.N.N.Constantinescu,Bozga V.,Axenciuc V.,Hurezeanu D.,Constantinescu I.,Cernovodeanu P.,acad.ªtefånescu ªt.,Olteanu ªt.,op.cit.p.247 33 J.Carpentier J.,Lebrun F.,op.cit.,p.223
De exemplu în acelaşi an,1799,”Bancozettel” cu valoarea nominală de 100 de
florini se preschimba la casele de schimb ale statului cu doar 92 de florini de argint în
monedă metalică,şi datorită inflaţiei deprecierea a continuat,valoarea lor scăzând cu mai
mult de 15% în anul 1810.35
CAP.III. Principalele caracteristici ale comerţului transilvănean în secolul
XVIII-lea,ca principal canal de pătrundere a banilor de hârtie în
Transilvania;
III.1.Factorii care au determinat dezvoltarea activităţii comerciale în
Transilvania;
Principalul canal de pătrundere a banilor de hârtie în Transilvania a fost
comerţul,respectiv reorganizarea şi dezvoltarea acestuia,ca parte a planului de
expansiune economică austriacă spre Răsărit, sub influenţa următorilor factori,enumeraţi
aproximativ în ordinea importanţei lor pe parcursul secolului al XVIII-lea:
1. - caracteristicile politicii economice de tip mercantilist,promovate
de Austria pe parcursul secolului al XVIII lea;
2. - reorganizarea comerţului Transilvaniei pe principii mercantiliste;
3. - dezvoltarea manufacturilor;
4. - apariţia şi dezvoltarea ramurilor industriale;
5. - creşterea producţiei;
6.- creşterea numărului de oraşe;
7.-creşterea populaţiei urbane;
8.-mutaţiile demografice;
9. acordarea de privilegii comerciale; 194 V.J.
10. - creşterea numărului de negustori străini;193 V.J.
11. - criza monetară şi economică; p.120 Moga.
12.- desfiinţarea în anul 1784 a graniţelor vamale între Transilvania,Ungaria,
şi Banatul Timişan,sub domnia lui Iosif al II-lea.1
34 http//www.austrian-mint.com/e/zeit 3.htm. 35 idem
III.2.Caracteristicile politicii economice austriece de tip mercantilist;
Politica economică mercantilistă,însuşită şi aplicată şi de către Europa
Centrală şi răsăriteană în cursul secolului al XVIII lea,poartă denumirea de
“mercantilism dezvoltat” .2 Potrivit importanţei tot mai mari care se acorda
comerţului,aceasta recomandă o dezvoltare cât mai accentuată a producţiei naţionale în
primul rând cea industrială apoi cea agricolă,asigurarea pe această bază a unui excedent
în numerar reprezentat de moneda din aur printr-o balanţă comercială activă,simultan cu
reducerea importurilor,ceea ce însemna că regimul vamal impunea numeroase restricţii
la import.
Programul de guvernare al Austriei ,orientarea politicii sale interne şi externe
au la bază,în acest context,principiile mercantiliste ,principii care după pacea de la
Carlovitz ajung să reglementeze şi viaţa economică a Transilvaniei.3
Normele politicii mercantiliste aşa cum le-a formulat Ioachim I.Becher sunt4 :
1.explorarea amănunţită a solului pentru găsirea şi exploatarea cât mai intensă a
zăcămintelor de metal preţios;
2.oprirea totală a ieşirii aurului şi argintului din ţară;
3.prelucrarea materiilor prime indigene şi exportul lor în cantitate cât mai mare
(a celor peste nevoile de consum),fără a face schimb cu alte mărfuri străine ,ci
valorificându-le în aur şi argint;
4.restrângerea consumului intern la produse indigene ,iar mărfurile străine
indispensabile să fie procurate direct de la producător în schimbul nu a banilor ci a
bunurilor din producţia internă;nici un import de mărfuri în regiuni unde aceste mărfuri
pot fi fabricate în cantitate şi calitate corespunzătoare;
5.sporirea populaţiei şi antrenarea ei în activităţi practice ,aducătoare de venit util
pentru indivizi şi pentru colectivitate;
Primele semne ale politicii de stat austriece menite a schimba o serie de
realităţi anacronice,neconforme secolului al XVIII-lea şi evident intereselor imperiului
,se concretizează deja în perioada premergătoare domniei împărătesei Maria
Tereza.Astfel ca expresie a politicii economice cameraliste sunt anulate o serie de
1 Schwicker J.H.,”Statistik des Konigreichs Ungarn”,Stuttgart,1877,p.449 citat de V.Jinga,op.cit.p.192 2 Bozga V.,Puia I.,Vasile R.,Ribczuc E.“Istoria economiei na¡ionale”,Buc.1996,p.38 3 Moga I., ”Politica economicå austriacå ¿i comer¡ul Transilvaniei în veacul al XVIII” ,extras din Anuarul Institutului de Istorie Na¡ionalå ,Cluj,vol.VII,1936-1918,Buc.1938,p.89 4 Mayer Fr.M.,”Die Anfange des Handels und Industrie in Oesterreich und die Orientalische Compagnie”,Innsbruck,1882p.15
drepturi şi privilegii ale oraşelor,monopolul vânzării fierului,monopolul sării etc,acestea
devenind drepturi regale.Se iau totodată măsuri de reglementare generală a preţurilor şi a
activităţii breslelor. 5
III.3.Reorganizarea comerţului Transilvaniei pe principii
mercantiliste;
În cadrul celor trei categorii de comerţ( intern,export-import,de
tranzit),comerţul intern este preponderent pentru această perioadă,existând iniţiative
pentru dezvoltarea şi susţinerea şi a celorlaltor forme de comerţ,desfăşurându-se între
zonele producătoare de materii prime(piei,plante textile,lemnetc.),materii prime
alimentare,cele consumatoare şi cele prelucrătoare, în acestea din urmă funcţionând
ateliere,fabrici de prelucrare ; între oraşe şi sate,comerţ în cadrul căruia se tranzacţionau
în ambele sensuri ,diferite producţii de materii prime,produse agro-alimentare,produse
mesteşugareşti şi alte bunuri prelucrate.
Dezvoltarea comerţului orăşenesc a fost posibilă în primul rând datorită
dezvoltării oraşelor,dinamizate la rândul lor prin comerţ.
Aveau statut orăşenesc Alba-Iulia,Bistriţa,Braşov,Cluj,Mediaş,Orăştie,
Sibiu,Sighişoara şi Târgu-Mureş - în Transilvania;Baia-Mare,Oradea,Satu-Mare- în
comitatele învecinate; Timişoara în Banat; 6
Numărul localităţilor din Transilvania pe categorii juridice
1713 - 18007
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Anii or.lib. târguri sate predii total
reg.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1713-1727 8 49 2.046 - 2.103
1728 7 81 1.957 - 2.045
1736 7 81 1.957 - 2.045
1743 8 40 2.122 - 2.170 5 Monografia Clujului,Cluj,1939,p.44 6 Jinga V.,op.cit.,.p.251-253 7 idem.p.713
1764 8 40 2.122 - 2.170
1768 - - - - 2.351
1769 - - 2.544 - -
1780 11 66 2.517 - 2.594
1781 8 13 2.570 - 2.591
1785-1786 9 65 2.515;2.541 15 2.630
1786-1787 9 65 2.541 - 2.615
1787 10 58 2.547 - 2.615
1788 10 65 2.276 - 2.341
1792 9 70 2.486 - 2.565
1794 - - - - 2.599
1800 11 78 2.525 - 2.436
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------
Acestea erau înzestrate cu ateliere,întreprinderi manufacturiere aflate în plin
avânt(în Banat cele de prelucrare a metalelor : de prelucrare a aramei la Dognecea
începând cu anul 1724,la Ciclova-Oraviţa şi Moldova;manufacturi prelucrătoare de fier
la Bocşa,Reşiţa din 1769; pentru fabricarea de postavuri pături,ciorapi,hârie
,bere,tapiţeriişi săpunării la Borlova,Caransebeş,Făget,Timişoara şi Biserica Albă;în
Transilvania s-a făcut reutilarea morilor de hârtie de la Giurgiu în 1714 ,şi Făgăraş în
anul 1725, a celor de sticlărie de la Porumbacu de Jos ;refacerea vechilor fierării de la
Hunedoara;construirea la Topliţa a unui cuptor de topit fierul,cu o capacitate anuală de
1200 tone;înfiinţarea de noi manufacturi de salpetru şi praf de puşcă la Alba Iulia şi
Sibiu ,o rafinărie de mercur la Mirceşti ,alte manufacturi de prelucrarea sticlei şi mori de
hârtie;manufacturi negustoreşti ca cele de pielărie de la Timişoarai1775,Gherla,de
muselină la Sighişoara8 ,care concurau breslele intrate într-un uşor declin din prima
jumătate a secolului al XVIII lea ,menţinându-şi totuşi un oarecare monopol în domeniul
textilelor,reprezentative în acest sens fiind breslele postăvarilor din Braşov şi ºara
Bârsei.(în Banat înfiinţarea breslelor a fost oprită de către autorităţile austriece după
recâştigarea acestuia de către Austria în 1718).
8 coord.acad. N.N.Constantinescu,Bozga V.,Axenciuc V.,Hurezeanu D.,Constantinescu I.,Cernovodeanu P.,acad.ªtefånescu ªt.,Olteanu ªt.,op.cit.,p.157
Cu toate acestea comerţul orăşenesc continuă să fie influenţat de către acestea
din urmă ,ca de altfel şi producţia,breslele fiind specializate separat pe comerţ şi pe
meserii.
Reprezentanţi ai comerţului erau negustorii saşi,greci,armeni,români
macedoneni,bulgari(reprezentând baza comerţului oriental al imperiului austriac),veniţi
în Transilvania în număr mare după încheierea păcii de la Passarovits( 21 iulie 1718)9
,în urma căreia Austria câştigă Oltenia,Banatul şi Serbia,imigrarea acestora fiind pusă şi
pe seama unor privilegii comerciale acordate de către Austria(Maria Tereza acordă noi
privilegii comerciale grecilor şi armenilor,în anii 1758 şi 1774, pe baza cărora s-au
infiinţat Companiile greceşti din Braşov şi Sibiu ,privilegii extinse în 1777)10, cât şi pe
instabilitatea din zona balcanică.
Articolele de import erau reprezentate de produse ale industriei
textile,mărfuri de lână şi bumbac,pânzeturi,articole de lux - mătăsuri,ţesături cu fir de
argint sau de aur,ciucuri,ceaprazuri de aur sau argint ,articole de întrebuinţare
curentă,articole de hârtie,produse coloniale etc. 11
Obiectul exportului îl reprezentau în primul rând arama ,mai ales mercur care
ajunsese să fie trimis până în Indii şi America 12 ,sare pentru a cărui dezvoltare se
preconiza ca Someşul să devină navigabil. 13
Cu toate acestea acestea,potrivit “Specificatio universarum rerum et
mercium”,în anul 1701 se înregistrează un deficit al balanţei comerciale de 376,720
florini,rezultat din diferenţa dintre valoarea importului din acel an de 799,080 florini,şi a
exportului de 422,360 florini,în condiţiile în care valoarea mărfurilor străine tranzitate a
fost de 60.000 fl. 14
Consecinţă a unei balanţe comerciale deficitare şi a aplicării aceloraşi principii
economice mercantiliste,este emisă în acelaşi an o patentă împărătească privind
prohibirea mărfurilor străine.Măsura nu numai că a fost întâmpinată cu ostilitate ,dar
nici nu a avut efectele scontate date fiind strânsele legături economice şi comerciale ale
Transilvaniei cu celelalte două ţări române.
9 Jinga V.op.cit.,p.191 10 Iorga N.,”Studii ¿i documente” ,XII,p,27 11 Jinga V.,op.cit., p.198 12 idem.p.197 13 Dr.Lukinich I.”Szazadok,1914,p.467,citat de I.Moga în op.cit.,p.94 14 Toganyi K.,”Magyar Gazdasagtorteneti Szemle”,1879,p.384-397,citat de I .Moga în op.cit.p.94.
Astfel Transilvania continuă să exporte către acestea obiecte de fier şi de
sticlă,ţesături de in,cânepă şi lână,obiecte din piele,funii,etc.importând piei,lână şi vite.15
In scopul opririi monedei bune în ţară,în principal pentru acoperirea nevoilor
armatei imperiale însărcinate cu anihilarea răscoalei lui Francisc Rakoczi,sunt menţinute
toate aceste măsurile prohibitive:”...în aceşti ani de necontenite tulburări izvorul de
aprovizionare al oştirii imperiale şi al populaţiei ardelene au fost ºările Române,ai căror
negustori inundaseră provincia cu monetă rea streină,ducând cu ei buna monetă
imperială.Guvernul vienez se grăbi deci să ordone scoaterea treptată din ţară a banilor
răi româneşti şi poloni ,stabilind cursul de schimb la cel obişnuit în capitala
imperiului.Cu acest prilej,comandantul oştirii din Transilvania,cercetând cauza pentru
care banii buni trec în mare cantitate în ţările vecine ,constată că aceasta se datoreşte în
primul rând importului de vinuri din Moldova şi Muntenia ...”16
În spiritul mercantilismului apusean şi a importanţei crescânde ce se acorda
comerţului,conducerea monarhiei era iniţiatoarea şi susţinătoarea unor proiecte
comerciale concretizate în:
- în anul 1703 - se redactează planul unei societăţi comerciale în Ardeal de către
cancelarul ardelean Nicolae Bethlen.
Proiectul este structurat în 32 de părţi dintre care cele mai importante sunt:
1.Comerţul de tranzit;2.Cumpărare de materii prime din alte ţări care,după prelucrare,să
fie din nou exportate cu preţ ridicat în aceleaşi ţări;3.Exportul de mărfuri indigene;4.A fi
cu băgare de seamă să nu circule bani falşi şi să nu iasă din ţară mulţi bani; 17
Obiectul exportului urma să fie reprezentat de mărfuri ca :sare,boi,vaci;iar
mărfurile importate urmau să fie : postav,dantele,fire de aur şi argint,arome,miere de
trestie,piei şi blănuri,arme,pânzeturi,aramă,fier,plumb etc.
Dieta aprobă însă numai comerţul cu vite,dar întocmirea acestui plan este dovada
tendinţei de dezvoltare a comerţului transilvănean şi a necesităţii expansiunii acestuia ,ca
suport al dezvoltării economice.18
În anul 1710 saşii formează o societate pentru comerţ.19
15 acad.Daicoviciu C.,Pascu ªt.,Chereste¿iu V.,Imreh ªt.,Neam¡u Alex.,Moraru T.,op.cit., vol.I.,p.236 16 Moga I.,op.cit.,p.96 17 Dobo¿i Alex. ,”Considera¡iuni asupra istoriei comer¡ului ardelean în veacul al 18-lea”,Buc.1936,p.256 18 Jinga V.,op.cit.,p.158 19 Dobo¿i Alex.,op.cit.,p.143
Prin pacea cu Turcia de la Passarowitz(21 iulie 1718),urmată de încheierea
tratatului de comerţ la 27 iulie 1718,Austria inaugurează prima etapă a mult râvnitei sale
expansiuni teritoriale în Balcani şi spre Marea Neagră şi a economiei spre orient. 20
Consecinţele pentru Transilvania ,contrar aşezării sale geografice care o impunea
ca principal vad de comerţ pe uscat pe ruta mărfurilor apusene spre Răsărit şi a celor
orientale spre Apus şi Miazănoapte,nu s-au materializat într-o dezvoltare a
comerţului,aşa cum se preconiza,date fiind tocmai prevederile respectivului tratat de
comerţ,care favorizau de fapt,importul mărfurilor externe printr-un tarif vamal
scăzut(pentru negustorii supuşi otomai şi cei din Muntenia şi Moldova,posesori de
certificate şi paşapoarte eliberate de Poartă se decretează libertatea deplină a comerţului
şi a tranzitului de mărfuri în ţările monarhiei,greci şi armeni,iar taxa vamală este de“3%
ad valorem,plătită o singură dată,cu Imperiul Otoman însă vor face numai comerţ de
schimb de mărfuri ,fiind opriţi a scoate monedă imperială, aur şi argint,din ţară”-
comunicatul Comisiei aulice comerciale din 31 Octombrie 1718).21
Astfel ţările austriece sunt invadate de negustorii orientali care nu se limitează
numai la comerţul cu mărfuri provenite din Levant(comerţul Asiei minore,Greciei
,Turciei,Arhipelagului şi Egiptului,şi în general totalitatea diferitelor ţări supuse
Imperiului otoman22 ,ci şi cu mărfuri de provenienţă orientală ,stabilite ca fiind prohibite
prin mai sus amintitul tratat comercial,ceea ce a limitat desfacerea mărfurilor austriece în
Ungaria şi Transilvania,produse care nu întruneau nici sprijinul negustorilor din ţările
ereditare din cauza precarităţii calităţii lor şi a preţului mare datorat şi tarifului vamal
ungar ridicat.23
În scopul depăşirii acestor neajunsuri,valorificării produselor interne la
export,dezvoltării comerţului de tranzit, se încearcă sprijinirea şi încurajarea comerţului
prin:
- fondarea în anul 1719 la Viena a Companiei orientale pentru comerţul pe Dunăre;24
- în anul 1724 se înfiinţează Societatea comercială din Timişoara pentru penetrarea
comerţului în orient;25
Dar rezultatele activităţii acestor două societăţi nu au fost cele scontate,întrucât
comerţul oriental era dominat preponderent de negustorii din Imperiul otoman ,greci 20 acad.Daicoviciu C.,Pascu ªt.,Chereste¿iu V.,Imreh ªt.,Neam¡u Alex.,Moraru T.,op.cit., vol.I.,p232 21 Hurmuzachi,Docum. VI.,p.306-307 ,citat de I.Moga în op.cit.,p.114 22Enciclopedia României ,vol.III,p.94 23 Moga I.,op.cit.,p.114-115 24 Dobo¿i Alex.,op.cit.,p.141
,armeni şi bulgari,de cei din Tara Românească,orientând comerţul Transilvaniei spre
răsărit.26
Dar nici chiar patenta vamală din 4 Aprilie 1725 ,nu reuşeşte să limiteze dominaţia
negustorilor orientali,comerţul monarhiei rămâne dominat de către aceştia.
Negustorii din Ungaria şi Transilvania continuă să se aprovizioneze din târgurile
mari de la Breslau(Wroclaw -capitala Sileziei 27şi de la Lipsca.(Leipzig),devenit
“principalul emporiu comercial pentru toţi negustorii din răsăritul european.28
Pentru îndreptarea acestei situaţii la 31 Mai 1726,Cancelaria austriacă trimite celei
transilvane un proiect de rectificare a tarifului vamal ungar:”Idea pro rectifcando
vectigali et respective trigesimis hungaricis” în care se precizează că:”.... deşi sunt
cunoscute bunele principii economice potrivit cărora fiecare provincie trebuie să-şi
acopere nevoile de consumaţie prin produsele şi manufactura proprie,iar dacă acestea
lipsesc şi se simte necesitatea fabricatelor streine ,ele să fie procurate din provincii cu
care se poate face schimb de mărfuri ,aceste principii nu sunt respectate în Ungaria
,deoarece deşi exportă o mare cantitate de excelente vinuri
,cereale,vite,ceară,miere,lână ,tutun,ş.a..,banii câştigaţi din acest negoţ ,precum cei şi
ce se bat în ţară ,totuşi lipsesc .Una din esenţialele cauze ale acestei lipse de monedă
bună este faptul că negustorii <turci>,<raţi>şi evrei,supuşi otomani ,care vând în ţără
mari cantităţi de postav turcesc numit
<aba>,cergi,untdelemn,smochine,stafide,scorţişoară ş.a.,nu cumpără în schimb nici o
marfă ungurească,ci scot numai moneta cea bună din ţară,după cum s-a convins recent
comisiunea camerală care a cercetat vămile”29
Pentru păstrarea banilor în ţară,se preconizează încurajarea trocului prin
procurarea mărfurilor străine numai din provinciile ereditare în schimbul nu a banilor ci
a vitelor şi a altor produse naturale din regat.30
Totodată urmau să se acorde o serie de facilităţi fiscale,modificarea tarifului
vamal ungar,scutiri de taxe vamale pentru mărfurile procurate din Viena şi care urmează
a fi trecute prin Ungaria,tarife vamale scăzute pentru produsele autohtone odată cu
dublarea acestora pentru mărfurile străine importate.31
25idem.p.141 26acad.Daicoviciu C., Pascu ªt.,Chereste¿iu V.,Imreh ªt.,Neam¡u Alex.,Moraru T.,op.cit.,vol.I.p.236. 27 Enciclop României,p.581 28 Netta G.,”Negustorii orientali la Lipsca” ,Buc .,1919,p.39 29 Moga I.,op.cit., p.116 30 Netta G.,op.cit.,p.342 31 Moga I.,op.cit.,p. 117
Reacţia negustorilor braşoveni (legaţi în principal de comerţul cu Lipsca şi de
ºările Române), la acest proiect este de fapt,un refuz al acestuia,arătându-se că aplicarea
şi respectarea lui echivalează cu ruinarea comerţului lor.32
În ce priveşte schimbul şi ieşirea din ţară a monedei:”..spun braşovenii-
Bucureştii sunt singurul loc unde putem schimba oricât de mulţi zloţi româneşti şi
turceşti pentru galbeni buni olandezi,cu cari ne vindem mărfurile şi deci nu putem fi
învinuiţi că scoatem monetă bună din ţară”. 33
Pentru negustorii sibieni acesta este un prilej de a scăpa de negustorii greci
,punând pe seama acestora cauzele crizei monetare(lipsa de bani) şi economice din
Transilvania:”E adevărat că mai înainte erau mai mulţi bani în ţară,fiindcă moneda
avea un curs mai ridicat.Dar grecii din provinciile vecine au găsit numeroase
modalităţi de a scoate moneta bună din provincie,cu moneta măruntă străină,după cum
de câteva ori au fost prinşi cu atare contravenţie la vama dela Turnu-Roşu”34
În anul 1726 se întocmeşte un proiect pentru iniţierea şi dezvoltarea comerţului în
orient prin Oltenia şi Serbia.35
Contrar măsurilor şi scopurilor politicii vieneze de orientare a comerţului spre
Viena,Transilvania îşi acoperea nevoile consumului intern şi ale comerţului său
preponderent cu mărfuri apusene şi din orient şi numai într-o proporţie redusă cu
produse ale industriei austriece.
Este semnificativă în acest sens structura exportului şi importului în intervalui
1733-1739:
“......se exportă prin Ungaria în Transilvania fier în valoare de 27.321
fl.,aramă brută şi lucrată 71.743 funţi,hârtie 7.499 suluri şi,ca o completare a stocului
indigen şi a celui adus din ºara Românească,s-au importat şi 33.921 funţi de lână
pentru nevoile industriei locale;din produsele industriei textile austriece însă abia se
importă pânza şi bumbacul în valoare de 27.321 fl.,iar postavul aproape deloc(262 1/2
buc.).Transilvania în schimb exportă şi prin Ungaria 31.252 buc.postav,-după cum vom
vedea parte fabricate de industria indigenă,dar majoritatea cu siguranţă aba
turcească,-apoi covoare,pături şi tapiserie de 11.644 fl.,piele de 68.395 fl.şi băcănii
(Kramerei-waren) de 95.950 fl.” 36
32 Jinga V.,op.cit.,p. 253 33 Moga I.,op.cit.,p.119 34 Gologan N.G.V.,”Cercetåri privitoare la trecutul comer¡ului românesc din Bra¿ov”,Buc.1928,p.47 35 Jinga V.,op.cit.,p.198 36 Moga I.op.cit.,p.124-125
Pierderea Sileziei de către Maria Tereza(în urma războiului de şapte ani
1756-1763)37,marchează inaugurarea războiului vamal îndreptat împotriva Prusiei şi a
unei politici de severă autarhie economică,eliminând produsele industriei germane din
imperiu intensificând industria din ţările ereditare şi făcând din Viena centrul vieţii
comerciale,urmărind realizarea “statului comercial autonom”(“der geschlossene
Handelstaat”),cu independenţă totală faţă de industria străină.38
Asupra comerţului din Transilvania toate acestea s-au răsfrânt în sensul ruperii
sale de târgurile de la Lipsca şI Breslau.
Mai mult prin rescriptul din 6 Martie 1747 împărăteasa cere guvernului ardelean
să formuleze cauzele aprovizionării negustorilor locali aproape în exclusivitate cu
mărfuri apusene provenite din cele două centre comerciale(calitatea precară a mărfurilor
indigene,tariful vamal ungar mult prea ridicat:”transportul de la Lipsca şi Breslau fiind
de 5%,cât timp de la Viena până în Transilvania el se urcă la 10% “39, şi măsuri de
orientare a acestora spre Viena şi Brun.
Astfel în anul 1769 ,în luna februarie,Maria Tereza instituie o comisie
însărcinată cu reorganizarea şi stimularea comerţului şi industriei ardelene.40
La 1 octombrie 1754 este pus în aplicare noul tarif vamal unguresc prin care
taxele de import pentru mărfurile apusene au fost exagerat ridicate variind între 100% şi
700%.41
Devin produse prohibite stofele,ţesăturile şi împletiturile cu fir,fireturile
dantelele şi broderiile ,acele de cusut,ceaprazeriile de fir,articolele şi semifabricatele de
mătase,articolele de metal ,tabla,postavurile,barchetul,satinul,atlasul,etc.42
Pentru Transilvania s-a stabilit “că orice marfă străină apuseană ,adusă fie direct
din străinătate sau tranzitată prin ţările ereditare să suporte o taxă vamală de 30%;pentru
mărfurile străine dar cumpărate din Austria s-a stabilit tariful de 4%,iar pentru mărfurile
de provenienţă austriacă numai 2%,la care se mai adaugă 1% taxa de tranzit prin
Ungaria”43
37 Carpentier J., Lebrun F.,op.cit.,p.242 38 Moga I.,op.cit., p.125 39 Kemeny I.,”Chronologische darstellung des Handels und der Industrie in Siebenburgen unter der regierung ostereichischer Fursten.Transilvania periodische Zeitschrift fur Landeskunde”,Hermannstadt,1833,p.79-80 40 Jinga V.,op.cit.,p.197 41 idem.,p.198 42 Moga I.,op.cit.,p.125 43 Eckhart F.,”A Becsi Udvar gazdasagi politikaja Magyarorszagon Maria Terezia korabon”,Budapesta,1922,p.50-55 citat de V. Jinga în op.cit. p.198
Ruperea comerţului transilvan de Germania şi legarea sa de Austria,Turcia şi
Ungaria,rezultă şi din tabloul întocmit de Joseph Kemeny, al mărfurilor importate şi
exportate de Transilvaniei în anul 1768.44
Importul şi exportul Transilvaniei în
anul 1768
import:
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
mărfurile: valoarea în provenienţa
florini cu
subdiviziuni
creiţari
(cruceri)
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Undelemn 4.452,01 Litoralul austriac şi Turcia
Lînă brută 134.842,55 Turcia
Bumbac tors şi sucit 14.080,08
Fabricate de bumbac 11.592,56 Austria şi Turcia
Plumb 3.511,30 Austria şi Ungaria
Rachiu 26.493,04 Ungaria,Banat,Turcia
Unt,lapte,untură şi brînzeturi 4.076,23 Turcia
Cafea 16.006,50 Porturile maritime austr.
Coton 11.208,30 Austria
Mărfuri mărunte 38.876,05 Austria,Ungaria,Iaşi,Turcia
Fier 2.516,28 Austria ,Stiria
Unelte de fier 4.334,52 Austria,Stiria
Vopselărie 5.376,09 Austria,Ungaria,Turcia
Peşte de rîu şi de lac 18.264,06 Austria,Banat,Turcia
Mărfuri de galanterie 4.749,07 Austria,Ungaria
Fireturi de aur şi de argint 9.913,545 Austria
44 Kemeny J., op.cit.,p.112,citat de V.Jinga în op.cit.,p.201
Fire şi aţă 15.552,23 Austria
Orz 2.056,26 Austria,Ungaria,Turcia
Subst.aromate şi ingrediente 5.537,09 Austria,Ungaria
Poleituri 3.003,32 Austria,Ungaria
Articole de gumă 1.704,56 Austria,Turcia
Morun şi alt peşte sărat 5.443,37 Banat,Ungaria
Piei şi blănuri 29.125,46 Banat,Ungaria,Polonia,Turcia
Articole de lemn 1.604,55 Austria
Legume păstăioase 6.964,25 Turcia
Îmbrăcăminte-Efecte 32.257,29 Austria,Ungaria,Turcia
Vaci şi viţei 16.777,20 Turcia
Aramă brută 15.689,02 Ungaria şi Banat
Piele 75.272,38 Ungaria,Banat,Turcia
Diverse materiale şi minerale 6.436,54 Austria,Turcia
Alamă 2.230,06 Austria
Fructe 13.210,05 Porturile marit.austr.,Turcia
Boi şi bivoli 47,935,22 Turcia
Blănuri 155.015,31 Austria,Ungaria,Turcia
Piper 14.175,30 Austria,Banat,Turcia
Cai,cai ţărăneşti 8.413,46 Ungaria,Banat,Turcia
Cai aleşi,catîri 3.850,45 Turcia
ªofran 2.431,52 Austria,Turcia
Oi,berbeci şi capre 4.808,50 Turcia
Diverse articole mărunte 2.622,00 Ungaria,Banat,Turcia
Porci 45.301,30 Banat,Turcia
Mătase 23.209,04 Austria,Turcia
Articole de mătase 38,216,05 Austria,Ungaria,Turcia
Coase şi seceri 6.157,30 Austria,Stiria,Ungaria
Slănină 3.474,17 Banat,Turcia
Tutun 10.852,49 Ungaria,Banat,Turcia
Postav 76.226,17 Austria,Ungaria
Vin,valah şi moldovenesc 57.217,05 Turcia
Vin,intern şi străin 21.748,40 Ungaria,Banat
Lînă 34.899,15 Turcia,Ungaria,Banat
Stofe fine de lînă 12.702,30 Austria,Ungaria
Stofe de calitate mijlocie 14.236,25 Austria,Ungaria
Stofe de calitate ordinară 21.843,38 Austria,Ungaria
Cositor 6.871,17 Austria ,Ungaria
Zahăr străin 17.414,01 Porturile maritime austriace
Zahăr de Fiume 12.344,06 Fiume
Indigo 18.048,00 Austria,Ungaria,Banat
Pînză de in 125.592,16 Austria,Ungaria,Turcia
Hîrtie 3.344,05 Ungaria,Austria
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
TOTAL: 1.332.049,48
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
export:
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------
mărfuri: Valoarea în Destinaţie
florini cu
subdiviziuni
creiţari
(cruceri)
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Bumbac tors şi sucit 6.053,25 Ungaria,Banat
Mărfuri mărunte 10.246,22 Ungaria,Banat,Turcia
Fier 3.606,12 Ungaria,Banat
Unelte de fier 5.069,12 Turcia
Vopselărie 37.338,51 Ungaria,Turcia
Piei şi piei cu blană 36.753,00 Ungaria,Turcia
Articole de lemn 40.983,05 Ungaria,Banat,Turcia
Îmbrăcăminte-Efecte 1.447,37 Ungaria,Banat,Turcia
Vaci şi viţei 11.282,40 Ungaria
Piele 54,962,40 Ungaria
Boi,bivoli 78.801,00 Ungaria
Piper-ardei 27.047,30 Ungaria,Banat
Cai de rasă 4.047,00 Ungaria,Banat
Sofran 37.175,52 Ungaria,Banat,Turcia
Oi,berbeci ,capre 2.780,10 Ungaria
Diverse articole mărunte 7.708,00 Ungaria
Articole de mătase 5.292,32 Ungaria,Banat
Slănină 5.626,37 Banat,Ungaria
Postav 87.645,02 Ungaria,Banat,Turcia
Ceară 20.315,05 Veneţia
Grîu 2.024,30 Ungaria
Stofe de calitate mijlocie 9.655,30 Ungaria
Pînză de in 17.295,48 Ungaria,Banat,Turcia
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
TOTAL: 514.158,15
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Totalul importului este deci de 1.332.049 florini şi 48 de creiţari,având preponderent ca
provenienţă Austria ,Turcia şi Ungaria,porturile maritime ale
Austriei,Banatul,Stiria,Polonia şi Fiume ,iar totalul exportului de 514.158 florini şi 15
creiţari ,preponderent în Ungaria şi Turcia ,menţionându-se şi Banatul,Veneţia.
Într-o proporţie mai mică Transilvania are relaţii comerciale şi cu Polonia,este
menţionată la importul de piei şi blănuri,şi Veneţia la exportul de ceară în valoare de
20.315 florini şi 05 creiţari.
Comerţul cu cele două ţări româneşti trebuie să fi fost preponderent în cadrul
comerţului cu Turcia.45
Astfel s-au importat la acea dată,mărfuri(lână brută- 134.842,55 fl.;unt,lapte,untură
şi brânzeturi- 4.076,23 fl.;legume păstăioase - 6.964,26 fl.;vaci şi viţei - 16.777,20
fl.;boi şi bivoli - 47.935,22 fl.;cai aleşi şi catâri - 3.850,45 fl.;oi,berbeci şi capre -
4.808,50 fl.;vin,valah şi moldovenesc - 57.217,05 fl.)în valoare de 276.471,46
florini,respectiv 2o,76% din totalul importului.
45 Jinga V.,op.cit.,p.203
Mărfurile provenite din Turcia şi alte ţări au fost în valoare totală de 729.264,3
florini ,respectiv 54,75% din totalul importurilor,fiind reprezentate de untdelemn -
4.452,01 fl.;fabricate de bumbac 11.592,56fl.;rachiu - 26.439,04 fl.;marfuri marunte -
38.876,05 fl.;vopselărie - 5.376,09 fl;peşte de râu şi de lac - 18.264,06 fl.;orz - 2.056,26
fl.;articole de gumă - 1.704,56 fl.;piei şi blănuri - 29.125,46 fl.;îmbracăminte-efecte -
32.257,29 fl.;piele 75.272,38 fl.;diverse materiale şi minerale - 6.436,54 fl.;fructe -
13.210,05 fl.;blănuri - 155.015,31 fl.;piper - 14.175,30 fl.;cai,cai ţărăneşti 8.413,46
fl.;şofran 2.431,52 fl.;diverse articole mărunte 2.622 fl.;porci - 45.301,30 fl.;mătase -
23.209,04 fl.;articole de mătase 38.216,05 fl.;slănină 3.474,17 fl.;tutun - 10.852,49
fl.;lână - 34 899,15 fl.;pânză de in - 125.592,16 fl.;
Proporţia importurilor din Turcia şi alte ţări menţionate alături de ea, devine
astfel de 75,51%,din importul total al Transilvaniei pe anul 1768,apreciindu-se că o
parte importantă din acest procent o reprezintă mărfurile provenite din cele două ţări
române.46
În ce priveşte exportul ,acesta s-a îndreptat preponderent către Turcia
,Ungaria,Banat. Mărfurile exportate în Turcia şi alte ţări menţionalte alături de ea au fost
reprezentate de : mărfuri mărunte - 10.246,22 fl.;unelte de fier - 5.069,12 fl.;vopselărie
37.338,51 fl.;piei şi piei cu blană 36.753 fl.;articole de lemn - 40.983,05
fl.;îmbrăcăminte-efecte - 1.447,37 fl.;şofran - 37.175,52 fl.;postav - 87.645,02 fl.;pânză
de in - 17.295,48 fl.;reprezentând un total de 273.953,29 florini,respectiv 53,28% din
totalul exportului,cu menţiunea că din aceste exporturi partea preponderentă s-a făcut tot
în Principatele Române.
Mărfurile exportate în Ungaria au avut o valoare totală de 167.213,5
florini,reprezentând 32,52% din totalul exportului;în Ungaria şi alte ţări alăturate ei
320.556,53 florini ,adică 62,35% din valoarea exportului.Adunând aceste procente
rezultă că 97,87% din export se face către Ungaria,dar trebuie subliniat faptul că
:”Ungaria îndeplinea şi oficiul de tranzitare a mărfurilor venite mai de departe şi de aici
rezultă participarea relativ însemnată a acestei ţări la comerţul extern al Transilvaniei. 47
Analiza balanţei comerciale a Transilvaniei în anul 1768 ,care chiar dacă
înregistrează un deficit de 1.332.049,48 - 514.158,15 = 817.891,33 florini ,şi care
este interpretat ca exprimând nivelul scăzut al economiei transilvane şi al contactului 46 idem.p.203 47 idem.p.203
redus cu alte economii naţionale,este totuşi expresia unei activităţi comerciale nu
tocmai neglijabile, mijlocită prin intermediul banilor,chiar şi a celor de hârtie, dacă
ţinem cont că prima bancnotă austriacă a fost emisă,aşa cum am precizat deja,în anul
1762.
Valoarea importului,exportului şi a comerţului de tranzit al Transilvaniei.
(1701 - 1800)48
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------
Anii Import Export Tranzit
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------
1701 700.081 ; 799.080 422.366 - 432.120 56.760 - 60.000
1733-1734 113.574 301.662 -
1735 71.135 298.131 -
1736 61.443 295.149 -
1737 75.376 317.132 -
1738 91.140 233.126 -
1739 149.556 284.993 -
1741 196.981 213.168 -
1743 108.361 517.968 -
1750-1760 800.000** - -
1752 135.947 437.990 -
1767 717.375 ; 1.222.076 553.659 ; 778.299 412.325*
1768 1.234.633 ; 1.332.049 730.996 ; 587.607* 492.764*
1769 1.434.458 ; 212.982* 631.756* ; 842.256 594.120*
1770 1.191.389 ; 217.826* 879.861* ; 990.403 598.837*
1771 290.466* ; 1,.246.671 644.948***** ; 957.936 227.598
1772 402.240* ; 1.110.789 778.815* ; 966.169 700.253*
1773 736.058* ; 1.655.872 595.222* ; 1.026.744 973.754*
1774 364.671* ; 1.661.092 496.689 ; 536.902* 905.766* 48 Rådu¡iu A. , Gyemant L.,”Repertoriul isvoarelor statistice privind Transilvania 1690- 1847”,p. 740-741
1775 266.729* ; 1.216.593 487.898* ; 682.655 773.488*
1776 238.034* ; 1.491.723 320.096* ; 452.522 1.020.006*
1777 408.238* ; 1.338.213 451.088 ; 453.104* 778.348*
1778-1779 213.624* ; 1.368.219 469.232* ; 619.605 270.346*
1779-1780 255.050* ; 1.358.375 652.051 ; 835.569* 1.112.625*
1780 1.359.375 655.186 -
1780-1781 1.631.940 791.689 97.953
1781-1782 1.347.706 600.447 -
1785-1792 1.332.049***;1.657.993*** 819.606***;819.656*** -
1790-1792 - 2.050.559**** -
1796 1.537.689 461.365 -
1797 1.331.739 627.853 -
1798 1.743.973 653.148 -
1799 2.870.057 730.965 -
1799 - 1801 - 2.382.957**** -
1800 2.554.882 805.344 -
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
* Se referă numai la comerţul cu Ungaria;
** Valoare medie anuală referitoare la provinciile ereditare;
*** Valori medii anuale;
**** Se referă numai la comerţul cu Imperiul otoman,valori exprimate în lei;
Notă: Cu excepţia celor exprimate în lei,celelalte cifre reprezintă sume în florini;
Valoarea (în florini) a importului,exportului şi comerţului de tranzit al Banatului.
1733 - 177849
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Anii Import Export Tranzit
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1773 183.000 390.000 -
49 idem.p.741
1761 558.726 1.083.114 -
560.454 1.083.308 -
1762 549.653 1.026.922 -
556.037 1.033.853 -
1764 598.706 991.803 426.885
1767 224.912 776.739 182.399
1768 225.489* 702.616* 426.053
668.632 954.158 268.383*
1769 253.149 752.505 334.564
1770 293.928 614.448 385.205
1771 376.048 1.009.497 825.805
1772 418.613 1.044.981 910.953
1773 576.205 805.656 865.448
1774 602.614* 769.145* 645.020
730.000 2.114.234 -
1774 - 1775 750.413 894.346 -
1775 547.874* 667.659* 445.790
799.183 1.110.427 -
1776 242.965 747.049 557.110
1776 - 17777 311.737 984.809 929.144
1777 - 1778 166.774 446.871 360.629
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
* Se referă numai la comerţul cu Ungaria
III.4.Evoluţia demografică- factor de dezvoltare a comerţului şi a
pieţei interne;
În ce priveşte populaţia Transilvaniei,în cifre globale a înregistrat,în intervalul
1700 - 1799,următoarea evoluţie:
Populaţia Transilvaniei în cifre globale ,1700 - 179950
50 idem.p.683-684
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Anii Nr.populaţie Anii Nr.populaţie
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1700 500.000 1785 1.328.090
1720 600.000 1.471.900
864.737 1785 - 1786 1.366.680
1721 717.000 1.372.090
795.420 1.440.986
806.221 1.443.371
813.176 1786 1.423.583
1726 600.000 1.500.000
1730 725.000 1786 - 1787 1.411.985
1733 600.000 1.416.035
1750 725.000 1.569.000
1761 1.000.000 1787 1.000.000
1765 1.000.000 1.300.000
1767 1.500.000 1.396.000
1770 1.454.294 1.400.000
1772 1.066.015 1.401.456
1.422.283 1.403.401
1774 1.000.000 1.410.477
1779 1.125.000 1.700.000
1780 1.250.000 1790 1.000.000
1.397.000 1.400.000
1791 1.490.000
1781 1.555.020 1794 1.458.559
1781-1787 1.192.000 1.530.000
1783 1.600.000 1796 1.460.000
1784 1.507.000 1799 1.493.925
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Populaţia Banatului în cifre globale,1716-179751
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Anii Nr.populaţie Anii Nr.populaţie
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1716 - 1733 30.000;35.000 210.000
1717 25.000 1755 200.000
30.000 1769 - 1774 316.000
40.000;50.000 317.928
80.000 319.739
85.000 420.000
100.000 450.000
200.000 1774 375.740
301.248 1778 321.080
1720 30.000 1780 500.000
38.324 1784 565.000
45.000 1785 550.409
71.164 1787 774.000
250.000 792.217
1740 105.000;110.000 800.000
1743 95.000 1790 600.000
125.000 1799 667.912
1753 200.000
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Populaţia din graniţele ardeleană şI bănăţeană în cifre globale
1775 - 179952
51 idem.p.686 52 idem.p.687
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Anii Graniţa ardeleană Graniţa bănăţeană
Nr.populaţie Nr.populaţie
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1775 - 63.007
1774 - 1787 177.908 -
1785 - 1786 120.000 -
133.230 -
1786 80.000 -
1786 - 1787 134.144 -
1787 - 130.000
1791 - 400.000
1798 - 134.807
1799 126.771 129.216
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Potrivit acestor date ,fie ele şi estimative ,rezultă o creştere a populaţiei
Transilvaniei la sfârşitul secolului al XVIII lea ,mai precis în anul 1799 când numărul
populaţiei ajunsese la 1.493.925 locuitori,faţă de începutul acestuia,respectiv anul 1700
pentru care numărul populaţiei a fost estimat la 500.000 de locuitori ,de 2,99% sau cu
199%( 1.493.925 x 100 = 299%);
500.000
Creşterea populaţiei din Banat între anul 1717( 25.000 locuitori) şi
1797(667.912 locuitori), a fost de 26,72 de ori ,sau cu 2572%
( 667.912 x 100 = 2672%);
25.000
Populaţia din graniţele ardeleană şi bănăţană ,înregistrează în perioada 1775-
1799,următoarea evoluţie:
În anul 1799,numărul total al populaţiei la cele două graniţe a fost de 126.771
locuitori la graniţa ardeleană,cumulat cu 129.216 locuitori la graniţa bănăţeană,rezultând
un total de 225.987 locuitori.
Creşterea acesteia faţă de anul 1775 (numărul total al populaţiei la cele două
graniţe a fost de 63.000 locuitori), este de 4,06%,sau cu 306%.
( 225.987 x 100 = 406%)
63.000
La sfârşitul secolului al XVIII lea,se poate aprecia ,cu o oarecare rezervă,dat fiind
caracterul estimativ al acestor date, că populaţia totală a Transilvaniei,Banatului şi
graniţelor ardeleană şi bănăţeană ,a fost de:
1.493.925 +667.912 + 255.987 = 2.417.824 locuitori;
Populaţia din oraşele libere regeşti din Transilvania,Pertium şi Banat
între 1711 - 180453
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Oraşele 1711 1720 1721 1765- 1777 1780
1766
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Alba Iulia - - - - - -
Bistriţa - - 4.050 4.100 - -
Braşov 16.728 - 48.000 16.000 - -
Cluj 9.000 - 35.000 - -
10.660
Mediaş 4.300 - 3.150 3.850 - -
Sebeş - - 2.000 2.100 - -
Sibiu 9.984 - 36.000 11.000 -
16.000
Sighişoara 5.562 - 35.000 3.900 - -
Tîrgu-Mureş - - - - - -
Baia Mare - 2.418 - - -
2.120
Baia Sprie - 1.803 - - 3.165
3.065
53 idem.p.694-695
Satu Mare - 2.532 - - 5.126
5.090
Timişoara - - - - - -
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Oraşe 1782 1784- 1785- 1787 1804
1785 1786
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Alba Iulia - - 9.694 - -
Bistriţa - - 9.203 5.000 4.728
Braşov - - 35.463 18.118 -
Cluj 11.000 6.034 26.531 11.514 -
Mediaş - - 9.070 5.000 -
Sebeş - - - - -
Sibiu - 5.962 27.379 13.900 -
Sighişoara - 7.000 10.998 - -
Tîrgu-Mureş - 4.967 11.130 6.200 -
Baia Mare 3.028 4.078 - 7.793 4.192
Baia Sprie 3.095 3.873 - 7.670 3.804
Satu Mare 7.231 8.378 - 16.446 10.465
Timişoara - 9.479 - 18.780 10.440
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
CAP.IV.Devalorizarea monetară din anul 1811;efectele acesteia asupra
banilor de hârtie aflaţi în circulaţia bănească din Transilvania;
IV.1.Emisiunea de bancnote austriece în perioada războaielor
napoleoniene;
Deşi inflaţia de bancnote începe să se facă simţită,se încearcă păstrarea
încrederii în banii de hârtie prin emiterea unei Ordonanţe a guberniului Austriei de
Jos,din 22 Iulie 1806,pe baza Decretului aulic din 21 Iulie 1806,care precizează că nu se
va proceda la o devalorizare a hârtiilor monedă,”Circulara dela Chesaro Crăiasca
Gubarnie în Arhi-Ducatul Austriei suptEms”1
În timpul războaielor napoleoniene guvernul preia controlul emisiunii banilor de
hârtie.
Ca rezultat oferta de bancnote în circulaţie a înregistrat o creştere de la suma
de 44 milioane florini (“Gulden”),în bancnote în anul 1796 la 942 milioane florini în
bancnote,deprecierea fiind de peste 15% în anul 1810.2
Crescând numărul bancnotelor în circulaţie, acestea ajung să înlocuiască în
tranzacţiile comerciale monedele de argint şi de cupru,ceea ce potrivit legii lui
T.Gresham însemna că “moneda rea alungă din circulaţie moneda bună”.3
Până în anul 1811, ” cât au ţinut războaiele cu Napoleon,s-au fost emis 1060
milioane de florini în aşa numite note.......în realitate falimentul urmase de la sine,căci
valoarea scăzuse aşa încât 100 florini de argint costau 960 florini în hârtie”4,ceea ce
însemna totodată că 100 de florini de hârtie echivalau cu 10,42 florini de argint.
Astfel bancnotele se depreciează faţă de monedele de argint,având un disagio
faţă de acestea.
În ciuda asigurărilor guvernului referitoare la controlul pe viitor al
emisiunii de bancnote,acestea continuă să se deprecieze rapid ca urmare a emisiunilor
excesive,ceea ce a determinat populaţia să le eticheteze cu denumirea de “valută de
Viena”.5
Simultan cu emisiunea de bancnote creşte şi cantitatea monedelor mărunte de
aramă cu valoare mică,agravând şi mai mult dificultăţile deja existente în circulaţia
monetară.
Edificatoare în acest sens este anexa în limba română la Ordonanţa guberniului
Transilvaniei din 16 Aprilie 1807,prin care se anunţă emiterea monedelor de aramă de
30 şi 15 creiţari cu putere de circulaţie numai în provinciile ereditare ale
imperiului:”Circulariu despre banii de aramă de 30 şi 15 creiţari carii se vor rândui să
umble”6
1 Påpuricå V.,”Regeste ¿i mentiuni”,Buc.1969,p.99,nr.14 2 http//www.mccow.zoavy.com/product/BN_AUSTRIA_75. 3 http//www.num.as.ro. 4 Bari¡ G.,”Pagini alese din istoria Transilvaniei pe 200 de ani în urmå”, vol.I,p.5 5 http/.mccow.zoavy.com/product/BN_AUSTRIA_75. 6 Bibl.Fil.Acad.Cluj-Napoca.,Fd.Unitarieni,pachetul 17,nr.1155
Dovada faptului că în circulaţia monetară din Transilvania au pătruns aceste
bancnote supuse unui proces continuu de depreciere,şi a faptului că Transilvania ,sub
dominaţia Casei de Habsburg,păstrându-şi o oarecare autonomie ca Mare Ducat în
cadrul Imperiului Habsburgic,se supune hotărârilor luate la curtea imperială ,este
relatarea lui George Bariţ dela pagina 521,volumul I al lucrării deja citate şi anume(este
vorba despre sesiunea dietei din 9 iulie 1810,convocată la Cluj,în cursul desfăşurării
căreia soseşte dispoziţia imperială de devalorizare a monedei imperiale
austriece,devalorizare care stârneşte o puternică opoziţie în rândul
privilegiaţilor):”.......în 9 Iulie 1810 s-a deschis iarăşi dieta,care a lucrat până în 19
Septembrie 1811......Tot în timpul acelei diete veni şi catastrofa financiară,foarte
memorabilă peste monarhia întreagă,prin urmare şi peste Transilvania.Pe când dieta
era gata să înainteze o specie de impunere naivă curţii imperiale,din cauză că în
urmarea necurmatelor războaie valoarea banilor de hârtie scăzuse foarte tare” : “...în
anul 1797 o găleată de grâu costa la Sibiu 2 florini 11 cruceri,în anul 1801 costa 3
florini 12 cruceri,iar în anul 1806, 12 florini 12 cruceri” 7 (nevoile alimentare ale
armatelor provocau o creştere vertiginoasă a preţului cerealelor) 8,ceea ce însemnă o
creştere a preţurilor în anul 1801 faţă de anul 1797 cu 47,87%(3,12 / 2,11 x 100=
147,87%) ,şi o depreciere cu 32,37%(100 / 147,87 x 100 = 67,63%),totodată o creştere a
preţurilor în anul 1806 faţă de anul 1797 cu 474,4%( 12,12 / 2,11 x 100 = 574,4%),şi o
depreciere ce 82,59%(100 / 574,4 x100 = 17,41%),iar în anul 1806 faţă de anul 1801
preţurile au crescut cu 288,46%( 12,12 / 3,12 x 100 = 388,46%) ,şi s-a înregistrat o
depreciere cu 74,26%(100 / 388,46 x 100 = 25,74%);”...După toate acestea episcopul
Bob îşi concentră toate puterile sale pentru fundarea capitlului de canonici ........în anul
1806 a câştigat prea înalta permisiune de a funda [întemeia] un capitlu cu 7 canonici şi
un notar,la început cu venit numai cu 16.579 florini,43 crăiţari.Acest capitlu s-a instalat
pe 1 Iulie 1807.Prin îndoita devalvare adică bancruta de stat,au suferit şi fondurile
Blajului ca toate celelalte 80% pierderi ,de unde a urmat sărăcia înfricoşată,potenţată
apoi cu foametea cea mare ..”9 “,,,,,,,,,,,,,,,veni de la Viena la toate prefecturile
municipale câte un plic mare,bine sigilat şi alăturea cu un ordin strict,ca,sub cea mai
grea pedeapsă,nici unul să nu cuteze a desface plicul până la 15 Martie 1811,pe care zi
să fie convocaţi la pretor membrii fiecărui municipiu,iar în prezenţa acelora să se
deschidă,plicul,într-o singură zi în toată monarhia.Plicul deschis cuprindea patenta
7 Teutsch Fr. “Gerschichte der Siebenburger Sachsen”,Sibiu 1907, vol.II,p.447 8 acad.Daicoviciu C.,Pasu ªt.,Chereste¿iu V.,Imreh.ªt.,Neam¡u Alex.,Moraru T.,op.cit.,p.297 9 Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III,p.225
împărătească,în puterea căreia valoarea banilor era devalorizată la 20%,adică statul
plătea pentru 10 fl.,2 fl.,pentru 100fl.,numai 20 fl.,pentru 1000fl.,200 fl.”
Astfel deţinătorul unei bancnote de 100 de florini primea în schimbul acesteia o
bancnotă cu valoarea nominală de 20 de florini numită “Einlosungsschein”,respectiv o
bancnotă de 100 de florini echivala o bancnotă devalorizată de 500 florini:Ordonanţa
guberniului Austriei de Jos în şase puncte,pe baza Decretului lui Francisc I din 22 Iunie
1811,prin care se stabileşte perioada de la 15 Iulie până la 31 Octombrie pentru
preschimbarea bancotelor de 500 de florini cu cele de 100 de florini:”Circulari 100 de
florinţi ajungătoarele schimbătoare ţedule în cursus(umblare)să slobod.10
Din suma de 1060 milioane florini bancnote,aflaţi în circulaţie în întreaga
monarhie până la acea dată,în Transilvania s-au preschimbat în jur de doar 20 milioane
florini,deşi Transilvania reprezenta aproximativ a zecea parte din Imperiul habsburgic.11
Ulterior se prelungeşte termenul de schimbare a acestora prin “Înştiinţarea
deputaţiei aulice financiare “din 2 februarie 1812,prin care se prelungeşte termenul de
preschimbare a bancnotelor de 500 ,100,50 şI 25 de florini până la 1 Aprilie 1812 şi se
stabilesc termenele de preschimbare a bancotelor de 10,5,2 şi 1 florin la ,respectiv 30
Aprilie ,31 Mai şi 31 Octombrie 1812:”Chesaro Crăiasca spre a băncuţelor şi
schimbătoarelor ţedule înschimbare şi ştiargere la olaltă unita şi muncitoare deputaţie”
. 12
IV.2.Devalorizarea monetară ; efectul devalorizării monetare asupra
circulaţiei bancnotelor;
Prin Patenta datată cu18 Februarie 181113, devalorizarea a fost anunţată în mod
oficial.Este o devalorizare explicită ca măsură luată de către stat vizând reducerea legală
a valorii paritare a monedei.Devalorizarea monetară s-a realizat astfel printr-o operaţie
de omologare oficială a pierderii puterii de cumpărare a monedei în urma
inflaţiei(folosim termenul de” inflaţie” deşi acesta a intrat în limbajul oamenilor de
afaceri,a bancherilor,în special ,pe la sfârşitul sec.al XIX-lea,fiind legat de dereglările în
10 Bibl.Muzeului Brukenthal,Sibiu CRV,1209. 11 Bethle A.,”Ansichten vom Siebenburgen”,1818,p.32 12 Veress, ‘Regeste ¿i men¡iuni “,1926 ,p.361 13 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.127
circulaţia monetară din această perioadă,când sistemele monetare se bazează pe
circulaţia simultană a monedelor de metale preţioase(aur şi argint) şi a semnelor
valorii,respectiv a bancnotelor,care oricând pot fi convertite în aur sau argint,potrivit
etalonului pe care îl conţin)14.
Această operaţiune poartă denumirea de devalorizare defensivă fiind totodată şi o
devalorizare monetară totală întrucât puterea de cumpărare a monedei scăzând
vertiginos,face dificilă împlinirea corectă de către aceasta a funcţiilor monetare,afectând
implicit evoluţiile economico-sociale.15
Această etapă este urmată de compunerea şi publicarea unei “tarife generale
regulatoare de plăţi între creditori şi debitori....şi alte măsuri uşurătoare”.16
Efectul aplicării acesteia a fost o scădere accentuată a preţurilor în proporţia
banilor devalorizaţi.
În locul valutei de Viena ,cum se numea până atunci,s-a introdus valuta
numită”convenţională” a cărei unitate valora 2 1/2 unităţi din cea veche,1fl.valută
convenţională = 2 1/2 fl.valută de Viena ; 100 fl.valută convenţională = 250fl.valută de
Viena.17
Denumirea de “valută convenţională” se referă la talerul şi florinul de argint
introduşi în circulaţie pe baza convenţiei încheiate între Austria şi Bavaria în anul
1759(în virtutea acesteia dintr-o cantitate de argint de 233,87g.se băteau piese metalice
în valoare de 20 de florini,”în cea mai mare parte taleri care echivalau cu 20 florini şi
12 creiţari”.18
Valuta de Viena era reprezentată de florinul imperial în greutate de
12,3400g.argint cu titlul de 0,900,subdivizat în 50 de creiţari.×19
Au loc o serie de devalorizări succesive şi a bancnotelor cu valoare nominală
mică:
-12 Noiembrie 1811,Viena - Ordonanţa guberniului Austriei de Jos în patru
puncte,pe baza Decretului lui Francisc I din 7 Noiembrie 1811,prin care se stabileşte
perioada de preschimbare a bancnotelor de 10 zloţi între 24 Noiembrie şi 30 Aprilie
14 http://www.jusfree.com/study/economics/convert.htm1 15 ªaguna D.D.,”Drept financiar ¿i fiscal”,Buc.1994,p.77-78 16 “Quellenzur Geschichteder Stadt Brasso,Vieter Band,Brasso,1903,p.327 17 Dumitrescu ªt.,op.cit.,vol.I,p.265 18 Lederer E.,”Iparunk es kereskedelmunk a merkantilismus koraban(Industria ¿i comer¡ul în epoca mercantilismului),vol.I,p.245,citat de Costin Kiritescu în op.cit.,p.125 × 19 Chester L.Krause,C.Mishler,”Standard catalog of World Coins ”18th edition,Wisconsin,1991,p.130
1812:”Circulari de la Austrii de Jos Chesaro Craescul Ocârmuitoriu Scaun afară
dat....Banco ţidulele ceale de 10 zloţi cu schimbătoare ţidule să înschimbă” 20
-10 Decembrie 1811,Viena - Circulara guberniului Austriei de Jos în patru puncte
,pe baza Decretului lui Francisc I din 6 Decembrie 1811,prin care se stabileşte perioada
de pereschimbare a bancnotelor de 5 zloţi între 20 Decembrie 1811 şI 31 mai
1812:”Circulari din Chesaro Crăescul a Austrii de Jos Ocârmuitoriu Scaun afară
dat.Banco ţidulele ceale de 5 zloţi cu schimbătoare ţidule se
înschimbă” 21
Au fost devalorizate şi mondele de aramă emise prin Ordonanţa guberniului
Transilvaniei din 16 Aprilie 1807(vezi mai sus), tot cu 20%.Astfel o monedă de 30 de
creiţari valorează 6 creiţari,iar moneda de 15 creiţari valorează 3 creiţari.
Se scot din circulaţie şi monedele de aramă de 6 creiţari,1/2,şi 1/4 creiţari,cu
oprirea scoaterii din ţară a acestora:
- Ordonanţa guberniului Austriei de Jos în trei puncte ,pe baza Decretului aulic
din 30 Decembrie 1811,prin care se stabileşte termenul de 15 Februarie 1812 pentru
retragerea din circulaţie a monedelor de aramă de 6,1/2 şi 1/4 creiţari:”Circulari din
Scaunul Povăţuitori al Austriei de Jos,afară dat:puşi afară din curgere bani cei de 6
creiţari ,de un jumătate de creiţaru şi de a patra parte a unui creiţariu,cu arama cea
nelucrată supt o socotinţă să pun.”22
“Anticipationsscheine”,bancnote cu valoarea nominală de 20 de florini,echivalente
cu Einlosungsscheine,au fost emise şi introduse în circulaţie în perioada războaielor
napoleoniene,în valoare de 45 milioane de florini.creşterea numărului ambelor bancnote
în circulaţie ,face ca valoarea lor să atingă în anul 1816 suma de 528 milioane florini 23,cu 316 milioane mai mult decât în 1811,în anul devalorizării monetare.
Tot în anul 1811 împăratul Francisc,a încercat să aducă la egalitate moneda
ungară şi pe cea imperială,scăzând valoarea celei dintâi până la nivelul Vienei,în
tentativa de a pune capăt privilegiilor maghiare ,lucru de nerealizat în timpul
Războaielor napoleoniene,când Dieta trebuia convocată pentru a acorda suport material
20 Rådu¡iu A- Gyemant L.,”Repertoriul actelor oficiale privind Transilvania tipårite în limba românå 1701-1847”,Buc.1981,nr.506,p.270,nr.508,p.271 21idem.,nr.508,p.271 22 Bibl.Fil.Acad.Cluj-Napoca,CRV,912 ¿i Fd.Unitarieni,pachetul 18,nr.1375 23 Havas M.,”Az osztrac-magyar bank(Banca AustroUngarå)”,Budapesta 1902,p.8,citat de Costin Kiri¡escu în op.cit.,p.127
şi uman.Proiectul său este un eşec întrucât Dieta îl respinge,atrăgându-şi astfel
dizolvarea.24
Sporirea bancotelor în circulaţie trebuie pusă şi pe seama falsurilor monetare care
au invadat canalele circulaţiei.Bancnotele emise în anul 1762 de către Wiener-Stadt-
Banco,deşi aveau o serie elemente de siguranţă,accesibile condiţiilor de tipărire din
vremea aceea ( utilizarea tiparului bicolor,seria bancnotelor scrisă de mâna-semnarea
olografă a lor de către conducătorii băncii emitente,dispunerea elementelor de
text,caracterele folosite au stiluri diferite,diferă dimensiunea literelor etc.),au fost cu
uşurinţă falsificate de către francezi,atunci când ,în anul 1806,în timpul ocupaţiei
Vienei,Napoleon fără să fie impresionat de avertismentul pedepsei cu moartea tipărit pe
acestea, a ordonat trupelor sale sub conducerea generalului Clark,să copieze plăcile
metalice folosite la imprimarea bancnotelor ,şi să confişte originalele,tipărind ulterior
astfel de bancnote contrafăcute în imprimeriile din Paris şi din Italia.25
CAP.V.Înfiinţarea Băncii Naţionale privilegiate a Austriei;
V.1.Necesitatea înfiinţării Băncii Naţionale privilegiate a Austriei;
Când balanţa politică în Europa a fost restabilită la sfârşitul războaielor
napoleoniene,monarhia habsburgică a fost pusă în faţa unor mari provocări de natură
economică.
Divergenţele de natură etnică şi religioasă veneau să completeze deficienţele
economice provocate de războaie şi întreţinerea armatei,de interesele politice şi
economice ale nobilimii şi aristocraţiei.
Guvernul trebuia în aceste condiţii să recâştige încrederea comunităţii oamenilor
de afaceri,în primul rând prin încercarea de soluţionare a deprecierii monetare continue
şi accentuate care generase o puternică inflaţie.
Varianta înfiinţării unei bănci naţionale ca unică bancă de emisiune ,părea să fie
cea mai potrivită ,prin faptul că aceasta prin emisiunea de bilete de bancă cu funcţiile de
instrument de schimb şi de plată întocmai ca moneda metalică,şi prin politica de
24 Taylor A.J.P.,”Monarhia Habsburgicå 1809-1918- o istorie a Imperiului austriac ¿i a Austro-Ungariei”,Buc.2000,p.42 25 KranisterW,op.cit.,p.62
scont(manevrarea taxei scontului),avea posibilitatea influenţării creditului şi a
circulaţiei banilor.
Înfiinţarea băncii de emisiune este strâns legată şi de creşterea rolului
bancnotelor în circulaţia monetară în contextul cerinţelor tot mai mari de monedă
rezultat al noului climat de dezvoltare economică specific revoluţiei industriale.
În aceste condiţii producţia curentă de metal preţios nu mai poate asigura
satisfacerea cererii de monedă metalică recurgându-se în compensaţie la autonomizarea
şi dezvoltarea emisiunii de bancnote ,a căror rol devine deosebit de important în
activitatea economică ,în dezvoltarea şi desfăşurarea tranzacţiilor comerciale.
Astfel în 1 Iunie 1816 împăratul Francisc I emite două patente imperiale rămase în
istorie sub denumirea de “Patenta Principală” şi “Patenta Bancară” pe baza cărora a fost
fondată Banca Naţională privilegiată a Austriei(“Privilegierte Oesterreichische
Nationalbank”)1; (“După patenta nostră din 1 Iunie prin care am orânduit Noi de a să
face un Banc Inştitut supt numire de privileghiat Naţionalbanc Austriacesc” 2,ca bancă
de stat cu următorul cerc de afaceri:emisiunea de bilete de bancă rambursabile la vedere
în monedă sunătoare,scontul de cambii şi împrumuturi ipotecare.3
Contele Johann Philipp Graf von Stadion,ministru de finanţe la vremea aceea,a fost
cel care a elaborat şi a definitivat proiectul de înfiinţare al acesteia.4
Numai odată cu înfiinţarea băncii centrale înzestrată din partea statului cu
privilegiul exclusiv al emisiunii banilor de hârtie,a avut loc finalmente, stabilizarea
sistemului monetar al monarhiei habsburgice - se trece de la sistemul valutei de Viena la
sistemul valutei convenţionale şi totodată restabilirea încrederii comercianţilor şi
populaţiei în aceste semne ale valorii,bancnotele.
Pe temeiul privilegiului de emisiune pe care statul l-a conferit băncii de emisiune(
dreptul regalian de batere a monedei rămâne atributul suveranităţii statale,înzestrând cu
acesta banca centrală numai pentru emisiunea de bancnote şi pe un interval de timp
determinat,respectiv pe perioada acordării privilegiului) , s-a statuat uniunea între stat şi
aceasta din urmă.În virtutea exercitării acestui privilegiu ,din punct de vedere
patrimonial banca centrală a devenit deţinătoarea stocului de metal monetar necesar
pentru convertibilitate. 1 http//www.bankhistorisches-archiv.at. 2 Traducerea în limba românå(caractere chirilice), fåcutå de Dimitrie Marin,a statutelor ,regulamentelor de func¡ionare a Båncii Na¡ionale a Austriece ¿i a actelor adiacente acestora: “Statutele ¿i regulamentu al privileghiatului Na¡ional Bancului austriace”,Bra¿ov ,1836,Tipografia lui Johann Gott,54.,in quarto,Bibl.Municip.Bra¿ov,nr.35903 3 Dr.C.Diaconovich,”Enciclopedia Românå”Sibiu 1898,p.388
În aceste condiţii banca de emisiune îşi putea urmări şi realiza obiectivul de a
menţine sau de a creşte valoarea biletelor de bancă.Această instituţie urma să rămână
total independentă de obiectivele financiare ale guvernului.
Rezerva de argint a băncii(ca stoc necesar convertibilităţii), urma să garanteze
acoperirea bancnotelor în circulaţie pentru situaţiile în care se solicita preschimbarea
acestora în monede de argint.
În consecinţă în vederea fructificării acestui proiect,se procedează într-o primă fază
la retragerea din circulaţie a vechilor bancnote.
V.2.Statutele Băncii Naţionale a Austriei;5
În 15 Iulie 1817,Francisc I dă un Decret în cinci părţi şi 58 de puncte prin care
se adoptă statutul Băncii naţionale austriece care cuprinde:”I.Despre funduşul Naţional-
Bancului ,şi al Soţietăţii Bancului de obşte - în 12 puncte;II.Pentru lucrările şi isprăvile
Naţional-Bancului - în 8 puncte;III.Pentru reprezentaţia soţietăţii Bancului şi pentru
Administrarea Funduşului Bancului în 17 puncte;IV.Pentru ţinerile Naţional Bancului la
Administraţia Statului-în 5 puncte;V.Despre drepturi ale Insitutului Bancului şi despre
câtă Vreme va ţinea privileghiul-în 16 puncte;
Prin această patentă ,băncii centrale i s-a acordat privilegiul de a emite bancnote
fără restricţii.Mai mult, acest drept de emisiune - “ 1 Privilegium”,dădea de asemenea
băncii naţionale drepturi sigure de a efectua operaţii de rescontare a efectelor de comerţ.
Înfiinţată ca societate pe acţiuni , formarea capitalului se va face printr-o emisiune
de acţiuni ce urmează a fi vândute investitorilor,respectiv de 100.000 de titluri,cu
valoarea nominală de 1000 florini în valută de Viena(este şi o retragere a vechilor semne
băneşti),şi 100 florini în bani de argint,ceea ce înseamnă o valoare a capitalului de 100
milioane florini în valută de Viena, şi 10 milioane florini în bani de argint(Partea
I,punctul 1,p.1):
“1.Funduşul Naţional - Bancului să va aşeza prin o sută de mii de
Puneri(Einlagen).Pentru fieşcare Punere,ce are să stea într-o mie de fiorini
vienerver.,şi o sută fiorini în bani de argint,să va face o Acţie dela Naţional
Banc(adeverinţe de împărţuire).”(p.2)
4 http//www.khm.at/homeE3.htm. 5 întregul subcapitol a fost conceput pe baza “Statutele ¿i regulamentu al privileghiatului National Bancului austriace”;sursa men¡ionatå anterior;
Operaţiile băncii centrale s-au limitat iniţial la preschimbarea bancnotelor în
monedă metalică de argint şi la emisiunea de acţiuni.Ele au fost extinse după vânzarea
celei de a 1000-a acţiune ,când banca a devenit complet operaţională sub o nouă
înţelegere a acţionarilor.6
O mare parte a burgheziei a cumpărat acţiuni ale băncii centrale în intervalul
1815-1848,perioada numită “Vormarz”,ca şi acţiunea emisă pe numele lui Ludwig van
Bethoven.
exp.de acţiune:
Alimentarea circulaţiei monetare cu bancnote şi totdată acoperirea deficitului
bugetar,urmau să se facă prin contractarea unui împrumut pe gaj de obligaţiuni de stat la
banca de emisiune aceasta urmând să emită în contul împrumutului bancnote.
Obligaţiunile au fost emise de către stat cu o dobândă anuală de 2,5% plătibilă în
bani de argint,pentru a căror răscumpărare statul urma să depună anual suma de 500.000
florini de argint.(punctul 3 ,p.6).
În schimbul acestui împrumut statul asigura şi garanta băncii centrale dreptul
de emisiune al bancnotelor.
Vânzarea acestor obligaţiuni nu se poate face de către bancă decât cu acordul
administraţiei Statului.(punctul 2,p.5):
Valoarea obligaţiunilor şi răscumpărarea acestora de către stat,inclusiv dobânzile
aferente şi depunerile anuale ale statului la banca de emisiune,pe următorii 36 de
ani,sunt prezentate în anexa la statutele băncii:
”Arătarea funduşului de plată ce s-au înzestrat întru urmarea patentei de la 1 Iunie
1816 cu 200 000 fiorini de argint după al treilea paragraf în 15 Iulie 1817 când s-au
sfinţit statutele Bancului cu 500 000 fiorini în bani de argint pă an spre răscumpărarea
obligaţiilor în bani de hârtie cu doi şi jumătate la sută” 7
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Suma veni- Creşterea Do- Obligaţiile Sumele ce s-au
turilor bânzilor cumpărate adunat ale
pă An Oblig.plătite 6 http//www.khm.at/homeE3.htm. 7 Anexå la Decretul lui Francisc I,din 15 Iulie 1817,A.Rådu¡iu-L.Gyemant,op.cit.p.187,nr.541
------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------
S.M.fl. S.M.fl. S.M.fl. S.M.fl.
-----------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------
Pănă la 1 Iunie
1817 200000 ................. 400000 400000
1818 500000 40675 1080000 1480000
1819 500000 62775 1126000 2606000
1820 500000 91275 1182000 3788000
1821 500000 121200 1242000 5030000
1822 500000 152650 1306000 6336000
1823 500000 185700 1372000 7708000
1824 500000 220425 1440000 9148000
1825 500000 256875 1514000 10662000
1826 500000 295200 1590000 12252000
1827 500000 335450 1672000 13924000
1828 500000 377750 1754000 15678000
1829 500000 422175 1846000 17524000
1830 500000 468875 1938000 19462000
1831 500000 517925 2034000 21496000
1832 500000 569450 2140000 23636000
1833 500000 623600 2248000 25884000
1834 500000 680500 2360000 28244000
1835 500000 740250 2480000 30724000
1836 500000 803025 2606000 33330000
1837 500000 868975 2738000 36068000
1838 500000 938300 2878000 38946000
1839 500000 1011125 3022000 41968000
1840 500000 1087625 3174000 45142000
1841 500000 1167975 3336000 48478000
1842 500000 1252225 3506000 51984000
1843 500000 1341150 3682000 55666000
1844 500000 1434350 3868000 59534000
1845 500000 1532275 4064000 63598000
1846 500000 1635150 4270000 67868000
1847 500000 1743225 4488000 72356000
1848 500000 1856825 4712000 77068000
1849 500000 1976100 4954000 82022000
1850 500000 2101475 5202000 87224000
1851 500000 2233175 5466000 92690000
1852 500000 2371525 5744000 98434000
Din Dobânzile ce
cad cu sfârşitul
Anului lui Decembrie
1852 de 1.230.425 săvor
întrebuinţa la plătirea
Obligaţiilor ce să vor
afla nerăscumpărate 1,566.000 100.000.000
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
În punctul 4(p.6) al statutelor sunt precizate noile semne băneşti ce urmează a fi
acceptate ca intermediar al operaţiunilor băncii(în primul rând bancnote,alături de
moneda de argint şi de banii divizionari) ,în care se vor ţine situaţiile acesteia şi evident
care vor caracteriza noul sistem bănesc al monarhiei:
“4.Bancu primeşte şi împlineşte tote plăţile în Valuta Banilor de argint,şi portă
tote socotelile tot în această valută.Mijlocirea plăţilor sânt Bancnotele,şi cei după
Legea,Circolarisiţi bani de argint,împreună cu bani mărunţei de împlăinirea cealisau
adăogat”.
Referitor la bancnotele care vor circula,la punctul 16(p.8), al celei de a doua părţi a
statutelor, se precizează că Banca Naţională are dreptul în virtutea privilegiului
acordat,care într-o primă fază urma să dureze până în anul 18428
(prelungit ulterior),de a emite pe întreg teritoriul monarhiei(implicit şi Transilvania),şi a
retrage din circulaţie aceste semne băneşti cu funcţiile legiferate de mijloc de schimb şi
de plată;se fac referiri la obligaţia primirii acestora la plată,obligativitate care nu îi
8 Kiri¡escu C.,op.cit,vol.I.p.127
include şi pe particulari,însă preschimbarea lor la cerere cu echivalentul în monedă de
argint este obligatorie la toate casele de schimb ale statului(punctul 16 şi 17):
“16. Naţional - Bancu are acel drept în câtă va ţinea Privileghiu său în totă
coprinderea Monarhii Austrieceţi ,de a face şi a da afară Bancnote ,care va umbla în
ţârcolaţie ,ca o mijlocire de plată ce este favoricită prin legi,şi pentru care nusă poate
face silă de a să primi în lucruri private.Dară însă la toate Cassele cele de obşte trebue
săsă primească,încât să numesc în bani de argint şi cu numirea de câtă sumă va fi.”
“17.Bancnotele sunt asignaţii- hârtie monedă garantată, asupra Bancului ,şi din
Cassele lui la totă poftirea aducătorului ei numai decât să i să plătească în bani de
argint,după preţul cel numit allor”.
În partea aIV-a a aceloraşi statute,la punctul 38(p.12), se stabileşte numirea unui
“comiser”care pe lângă atribuţiile privind verificarea modului în care sunt aplicate şi
respectate aceste statute,supraveghează ca “bancnotele care s-au pus în circulaţie să-şi
aibă totdeauna deplină acoperirea lor.”(partea a IV a,punctul 39,p.12).
În partea a V- a(“Despre deosebite drepturi ale Institutului Bancului şi despre câtă
Vreme va ţinea privileghiul”),punctul 46(p.13),stipulează dreptul Băncii Naţionale de a
deschide filiale pe întreg teritoriul monarhiei însă cu menţiunea expresă că în ce priveşte
privilegiul emisiunii de bancnote(“note”) şi rescontarea (descontaricirea),efectelor de
comerţ,acestea rămân apanajul exclusiv al celei dintâi,respectiv că banca de emisiune
este beneficiara unui monopol exclusiv în virtutea căruia nu împarte acest privilegiu.
“46.Naţional - Bancu are drept să facă şi Filial - Bancuri în înlăuntrul Monarhii şi
când va face el întrebuinţare de dreptul acesta al altă Soţietate să nu să îngăduie la locu
unde se va face un Filial - Banc a aşăza o Soţietate de descontaricire sau a da note
afară”.
La punctul 47(p.13), se stabileşte pedepsirea contrafacerii bancotelor(“Asupra
facerii de Bancote mincinoase sânt tot acele pedepse hotărâte,care s-au hotărât asupra
celor ce fac Bani mincinoşi de hârtie.....Judecătoriile sunt îndatorate...a-i căuta ,a-i
prinde şi a-i pedepsi”).
Punctul 55(p.15),precizează că desfacerea privilegiului echivalează cu
desfiinţarea băncii ca societate pe acţiuni:
“Când să va desface Soţietatea prin desfacerea privileghiului...”.
În încheierea statutelor băncii,la punctul 58(p.15),se stabileşte acordarea de către
stat pe o perioadă de douăzeci şi cinci de ani, a privilegiului de emisiune băncii
centrale,cu posibilitatea prelungirii ulterioare a acestuia:
“ Acest Privileghiu să ţie douăzeci şi cinci de ani cu tote Drepturile bancului cei
s-au dat,şi încă după ce va trece această vreme să mai stea,dacă păn atunci nu vor fi
plătite de tot Obligaţiile ce s-au dat Bancului pentru Punerile banilor de hârtie.
Aşa dară noi îndatorăm pă tote Judecătoriile a apăra Soţietatea Bancului
folosinţa Privileghiului ,ca deplin să să urmeze după aceste Statute .S-a dat în a nostru
Cetate capitală şi Rezedenţie ,Viena în cincisprezece Iunie Anu o mie optsute
şaptesprezece şi Anu al douăzeci şi şaselea al împărăţii nostre.”
V.3.Regulamentul Băncii Naţionale Austriece;9
În Regulamentul de funcţionare al băncii centrale se precizează în partea I,punctul
4(p.23),că hotărârea privind prelungirea privilegiului emisiunii de bancnote trebuie să se
ia cu trei ani înaintea expirării acestuia de către adunarea acţionarilor băncii şi de către
guvernatorul acesteia(ca reprezentant al statului ):
“4.Cu trei ani înainte de sorocul Privileghiatului Bancului trebue Auşusul a-l lua
spre sfătuire şi întrebare dacă trebue să să înoiască acest Privileghium şi înoindu-să cu
schimbări este dealipsă de a să cere”.
Banca de emisiune având rolul de a reglementa circulaţia monetară prin exercitarea
funcţiei de emisiune,şi de a garanta bancnotele(biletele de bancă)ce sunt autorizate a fi
emise ,trebuie să se supună mai mult sau mai puţin autorităţii publice:”Principiul admis
în Europa ,afară de Anglia ,este ca direcţiunea băncilor naţionale să fie dată unuia sau
mai multor funcţionari numiţi de guvern” 10
În spiritul acestei idei,în partea a treia a Statutului băncii de emisiune ,la punctul
29(p.10),se precizează că:”Guvernatorul şi Plenipotentul său sa va numi de
noi.”(guvern).
În anul 1824 este tipărit Regulamentul,în opt părţi şi 162 de articole,al Băncii
Naţionale Austriece:”Regulamentu al privileghiatului Naţional-Bancului
Austriacesc”[Cuprinde:]”I.Chipul otcîrmuirei lucrărilor:A.Lucrările la Auşusul
Bancului;B.Lucrurile Direcţii Bancului;C.Temeiurii puse pentru purtarea
Lucrărilor;II.Pentru Deregătorii Bancului;III.Pentru Lucrările Acţiilor ;IV.Pentru Fiinţa
ºedulelor;V.Pentru Lucrurile Scontarisirii;VI.Pentru lucrurile Girului;VII.Pentru
Depozituri;VIII.Pentru urmarea Forşusurilor(Antiţipaţie) şi a Împrumutărilor; 9 întregul subcapitol este constituit pe baza :”Statute ¿i regulamentu al privileghiatului Na¡ional Bancului austriace”;sursa men¡ionatå anterior; 10 Idieru,op.cit.,p.513
În partea I.articolul 17(p.26), se stabileşte că în scopul facilitării introducerii
bancnotelor în circulaţia monetară,banca acceptă plăţi şi va efectua operaţii
preponderent cu astfel de semne băneşti.Totodată se reiterează convertibilitatea
bancnotelor în noua monedă- moneda convenţională:
“17.Toate plăţile să vor plăti bancului fără osebire în Bancnote sau într-un fel
potrivit cu Valuta Bancului după punctul de mai sus(16.),spre a să face Manipulaţia tot
una,şi spre mai mare lăsarea ºedulelor să vor face plăţile ce vor urma dela Banc în
Bancnote,care însă s-o preface Prin aducătorul necontenit în Cassele schimbătoare
care sânt deşchisă în Bani gata de argint după Valuta aconvenţionului.”,iar o unitate
monetară în monedă convenţională echivalează cu 20 de florini de argint cu titlul de
0,900(“..Bancu va primi în toată vremea şi va da numai astfealu de Bani care cuprinde
în sine suma de douăzeci de Florini de marcă chelnicească de Argint fain.” Partea
I.art.16).
În partea a IV a,”Pentru Fiinţa ºedulelor”(p.33), se fac referiri directe la
bancnote.Astfel articolul 45.precizează valoarea nominală a cupiurilor pe care le va
emite Banca Naţională a Austriei şi care vor circula pe întreg teritoriul monarhiei, şi
anume “Bancnotele să vor face şi să vor da afară după formularele ce s-au dat afară
spre cea de obşte cunoştinţă,care la toate schimbările mai înainte să vor face de obşte
cunoscute de câte 5,10,25,50,100,500 ,şi de cîte 1000 de fiorini. “(p.33.) .
Articolul 47 (p.33),stipulează obligaţia înformării zilnice a guvernatorului băncii
despre “cîte sume de bancnote”s-au pus în circulaţie (“s-au dat afară”) şi câte au “intrat
înapoi”prin preschimbarea lor la “Cassele Bancului” în monedă convenţională de
argint;să fie precizat gradul de acoperire al acestora şi semnalarea sumelor în bancnote
rămase neacoperite prin informarea săptămânală a conducerii băncii şI anuală a Adunării
Acţionarilor Băncii:
“47.Cea mai mare din partea lucrurilor ºeadulelor va da guvernatorului în
toate zilele oareş ce însemnare despre câte sume de bancote s-au dat afară şi câte au
intrat înapoi,şi de starea cea de săvârşit a caselor schimbătoare cu bani de argint după
măsura Convenţionului,după care cărţile ceale din toate zilele despre sumariceasca
stare ce s-au circularicit atât î Cassele Bancului cât şi î umblarea de obşte,şi despre
deplina acoperire după măsura Statutelor alor să vor aţiarne peste săptămână Direcţii
spre revizia şi îgăduirea,şi prin toată şi întreagă dare de seamă să va aduce la sfârşitul
anului spre cunoştinţa Auşusului Bancului”.
În Articolul 48(p.33), se stabileşte obligaţia “Cassei Centrale” de a asigura
colorlalte case de schimb din întreg teritoriul imperiului,necesarul de bancnote şi de
monede de argint(monedă convenţională),acestea din urmă ăvând ca principale atribuţii:
a).să dea la cerere bancote pe bani de argint-monedă convenţională(“valuta Bancului”);
b).să plătească aducătorului de monede de argint -monedă convenţională,bancnote în
orice valoare nominală şi în suma convenită;
c).să dea monede de argint-valută convenţională, echivalentul bancnotelor de orice
valoare nominală;
Se subliniază astfel şi se legiferează convertibilitatea bancotelor în bani de
argint(asigurându-se astfel necesarul de semne băneşti necesare unei circulaţii sporite de
mărfuri,făra a mai creşte numărul monedelor metalice în circulaţie),menţinându-se
sistemul monetar monometalist argint,acesta fiind metalul admis pentru baterea monedei
etalon (talerul de argint cu o greutate de 28.0600g. şi titlul de 0,8332 ;1 taler = 2
florini),presupunând exercitarea puterii suverane a statului,normele şi dispoziţiile date
de către stat,emanând de la suveranitate au caracter de lege.
Se impune o verificare strictă acoperii banilor de hârtie în monedă metalică:”După
temeiurile ce s-au arătat aici va aduce toate Cassele Bancului Banii lor cei păstraţi î
ºentral-Cassa Bancului,şi vor primi întocma atâta sumă î Bancnote cu care plătesc
Plăţile ce vin înainte”(art 49,p.34).
Un director va fi responsabil de tipărirea bancnotelor,aceasta incluzând şi
stabilirea modalităţilor de împiedicare a contrafacerilor,de reviziile ce se for face la
casele de schimb şi de cele mai sus precizate referitoare la convertibilitate,despre toate
acestea întocmind rapoarte periodice către conducerea băncii,inclusiv cu ocazia
schimbării conducerii acesteia,rapoarte ce vor fi pastrate în arhivă.(art.50,art.51,p.34).
“50.Un director schimbându-se pă rând va priveghea î Facerea Lucrului
ºedulelor la îpărţire de a să îţelege prin mai multe revizii ale Casselor ce să ţân de
partea aceasta,despre starea ramuri lucrării aceţiî,şi va vrea de a face arătare despre
aceasta la Direcţie”.
“51.De câte ori să va întâmpla o schimbare î Persona Comisariatului
îpărătesc a Guvernatorului sau a Derectorului carele arată părţii lucrului ºedulelor
eşind afară din Deregătorie,atunci să va cerceta cu de amănuntul starea acea a
ºedulelor ,şi se va îtocmi aflarea ei cu îsemnările ce se află ,şi acea faptă de revizie să
va iscăli spre otcârmuirea cea mare a aceţii ramure Lucrărilor de Oameni orânduiţi ,şi
se va pune bine la Arhivum”.
V.3.1. Emisiunea de bancnote - rezultat al procesului de rescontare a
efectelor de comerţ;
Partea a V-a (p.34)stabileşte regulamentul privind rescontarea efectelor de
comerţ de către banca centrală:”Pentru lucrările scontaricirii”
În ce priveşte subiectul central de interes al acestei lucrări ,bancnotele,acest
capitol al rescontării efectelor de comerţ este deosebit de important.Astfel se poate
afirma că emisiunea de bancnote,ele însele titluri de credit, este rezultatul procesului de
rescontare a efectelor de comerţ de către banca centrală,baza efectuării acestei operaţiuni
fiind tocmai emisiunea.
În acest context avem de-a face cu cea de a doua funcţie a băncii centrale şi
anume funcţia de creditare care derivă de fapt direct din funcţia de emisiune.
Spunem acest lucru întrucât prin rescontarea efectelor de comerţ ,în speţă a
cambiilor,se realizează creditarea înainte de scadenţă cu reţinerea de către banca centrală
a dobânzii aferente(rescontul).Astfel creditul comercial,respectiv vânzarea de mărfuri
sau materii prime cu achitarea ulterioară a contravalorii acestora,care generează acest
titlu de credit,cambia,este responsabil de crearea de astfel de mijloace monetare,întrucât
prin preluarea cambiilor de la băncile comerciale ,banca centrală dă în schimb
contravaloarea lor în bancnote mai puţin rescontul.
Pentru a ilustra modul în care are loc emisiunea de bancnote prin rescontarea
cambiilor de către banca centrală,considerăm următorul exemplu:
Agentul economic” A” cumpără mărfuri pe credit în valoare de 5.000 unităţi
monetare de la agentul economic “B”,cu scadenţa peste 90 de zile.Pe tot acest interval
de timp contravaloarea mărfurilor constituie obiectul unui împrumut acordat de către
“B” lui “A”,respectiv obiectul creditului comercial.
Titlul de creanţă care însoţeşte acest credit este cambia,ordinul de plată fiind tras
de “B” către “A” în favoarea sa.
Corespondenţii furnizorului(“B”) şi beneficiarului(“A”) din operaţia de vânzare-
cumpărare,sunt în raportul de credit astfel creat,creditorul(“B”), respectiv
debitorul(“A”),iar în raportul cambial trăgătorul(“B”),respectiv trasul(A”).
Pentru a intra în posesia sumei de 5.000 u.m.înainte de scadenţă,”B”are
posibilitatea negocierii acestei cambii la o bancă comercială care o preia prin scontare cu
60 de zile înainte de scadenţă şi cu o taxă a scontului de 27% pe an,dând în schimbul
acesteia contravaloarea sa diminuată cu dobânda corespunzătoarea respectiv scontul.
Astfel “B”în calitatea sa de furnizor respectiv creditor respectiv
trăgător,primeşte de la banca comercială cu anticipaţie, valoarea reală a cambiei ce se
obţine prin diminuarea valorii sale nominale(actuale) cu scontul şi anume:
Vr = Vn - S ;
Vr = 5.000 - 5.000 x 27 x 60 = 5.000 - 225 = 4.775 u.m.;
100 x 360
La rândul său banca comercială având nevoie de resurse înainte de scadenţă ,se
adresează băncii de emisiune ,care prin operaţia de rescontare preia acest titlu de credit
pe intervalul rămas până la termenul ultim,respectiv pe treizeci de zile, cu o taxă a
rescontului de 24% pe an.
Banca comercială va primi de la banca centrală contravaloarea cambiei
diminuată cu rescontul ,respectiv dobânda aferentă pe cele zece zile.
Astfel valoarea reală a cambiei va fi:
Vr = Vn - R ;
Vr = 5.000 - 5000 x 24 x 30 = 5.000 - 100 = 4.900 u.m.;
100 x 360
Oferta de rescont este considerată diferit de cele două bănci.Astfel pentru banca
comercială reprezintă o operaţiune pasivă ,de constituire a resurselor de creditare,pentru
banca de emisiune fiind o operaţie activă ,de plasament,în realitate de plasament a
resurselor procurate prin emisiune.
Temeiul efectuării acestei operaţiuni este tocmai emisiunea.Cu această ocazie
banca centrală ,a pus în circulaţie 49 de bancnote a 100 de florini.
În calitatea sa de instituţie de credit,banca de emisiune urmăreşte prin
efectuarea acestei operaţiuni ,încasarea la scadenţa iniţială,respectiv la termenul pe care
a fost emisă cambia,sumei de 5.000 u.m.prin achitarea contravalorii cambiei de către
“B” respectiv cumpărător în operaţiunea de vânzare cumpărare, debitor în raportul de
credit şI tras în raportul cambial.Achitarea contravalorii efectului de comerţ se face deci
ultimului deţinător al cambiei,întrucât odată cu cedarea acesteia a fost cesionat şi dreptul
de creanţă pe care îl încorporează.
Astfel la rambursare,banca de emisiune va primi de la debitor 50 de bancnote a
100 de florini.În acest mod bancnotele care fuseseră emise pe baza emiterii şi circulaţiei
cambiei,sunt înapoiate băncii de emisiune încetându-şi funcţiile îndeplinite până în acest
moment,în legătură cu raportul de credit respectiv.
Din cele prezentate mai sus se poate desprinde ca şi concluzie semnificativă şi
esenţială pentru funcţiile bancnotelor şi pentru circulaţia monetară în economie faptul că
“atâta timp cât procesele de creditare se defăşoară normal şi se asigură rambursarea la
scadenţă a creditelor,funcţionează temeiul circulaţiei temporare a bancnotelor ,în raport
de relaţia de credit de care este legată emisiunea lor .Dacă acordarea creditului de către
banca de emisiune ,prin rescontare,înseamnă emisiunea de bancnote,restituirea creditului
de către debitor permite băncii de emisiune retragerea unor bancnote de egală valoare.” 11
Implicit numărul de astfel de semne băneşti puse în circulaţie urmează să
corespundă,cel puţin teoretic,cu nevoile de credite din economie.
Astfel emisiunea de bancnote ce decurge din raportul de credit şi care serveşte la
distribuirea şi redistribuirea creditului în cadrul economiei,are o durată strâns legată de
ciclul proceselor de creditare din economie ,fiind strict determinată şi legată de
desfăşurarea lor.12
Într-o reprezentare schematică circulaţia cambiilor şi cea a bancnotelor ar fi
următoarea:
Circulaţia cambiilor-----------------
Circulaţia bancnotelor............
V.4.Consecinţele înfiinţării Băncii Naţionale a Austriei asupra
emisiunii şi circulaţiei banilor de hârtie;
11 Basno C.,Floricel C.,Dardac N.,”Monedå,credit,bånci”,Buc.1994,.p.235 12 idem.p.235
Banca de emisiune
Banca i lă
Cupărător - Debitor Furnizor - creditor mărfuri
cambii
scontare
rescontare
În 19 ianuarie 1818 a fost definitivată conducerea permanentă a băncii .Printre
primii guvernatori şi directori ai Băncii Naţionale privilegiate austriece au fost
personalităţi ale societăţii vieneze,cum ar fi bancherii Johann Heinrich von Geymuller şi
Franz von Eskeles.13
În interiorul ţărilor reunite sub monarhia habsburgică ,în care majoritatea
localităţilor erau rurale ,unele regiuni s-au transformat treptat în centre comerciale
prospere,ceea ce făcea necesar punerea la punct a unui sistem viabil de schimburi
comerciale.
Tranzacţiile cu bani au jucat un rol vital în acest proces de constituire a pieţelor
interne.
În acest context Banca Naţională privilegiată a Austriei a fondat o reţea de
filiale care să ofere şi să asigure oferta de numerar şi de credite.Pornind de la Viena
,această reţea a inclus zonele cu dezvoltare încă incipientă a industriei şi cele comerciale
din Centrul şi Estul Europei ca şi cele din nordul mediteranean.
În ce priveşte Transilvania ,primele sucursale ale Băncii Naţionale a Austriei au
fost înfiinţate abia în anii absolutismului,şi anume în anul 1854 la Braşov şi în anul 1855
la Timişoara,sucursale care au dominat şi influenţat piaţa creditului din
Transilvania,contribuind în mod evident la dezvoltarea relaţiilor de producţie
capitaliste,cu toate că beneficiare ale creditelor oferite de către acestea au fost
preponderent întreprinderile care prin produsele lor nu făceau concurenţă mărfurilor
austriece pe pieţele din Principatele Române şi din Peninsula Balcanică. 14
În acelaş an,1818 ,banca avea un capital de 11,5 milioane florini,iar datoria
publică se ridica la 2,2 milioane florini.15
Deşi conducerea băncii a făcut un efort susţinut nu a reuşit să împiedice
creşterea vânzărilor de titluri de stat,mai mult aceasta a fost obligată de către guvern să
le achiziţioneze,chiar în acele vremuri de criză, în contul datoriei publice,fiind catalogată
ca “responsabilitate patriotică”16
13 http//www.bankhistorisches-archiv.at. 14 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.129 15 http//www.mccrow.zoavy.com/product/BN_AUSTRIA_75 16 idem.
Rezultatul a însumat majorări repetate ale tezaurului, astfel în anul 1820 - 20
milioane florini,în anul 1821 - 30 milioane florini ,iar în anul 1831 - 12 milioane
florini.17
Efectul patentelor din 1 Iunie 1816 şi 1817 , a fost o devalorizare a
bancnotelor,într-o primă fază la 40%,ceea ce a însemnat că în schimbul unei bancnote cu
valoarea nominală de 250 de florini(Einlosungsschein şi echivalentul din timpul
războaielor napoleoniene-Anticapationsschein),se schimba pe o bancotă cu valoarea
nominală de 100 de florini monedă convenţionalăiar ulterior proporţia devalorizării a
fost şi mai mare,respectiv scăzând cu 92% ,adică o bancnotă cu valoarea nominală de
100 de florini era schimbată pe o bancnotă cu valoarea nominală de 8 florini.18
Bancnotele în circulaţie erau acoperite cu rezervele de argint şi stocul de monede
ale băncii,proporţia de acoperire scăzând însă de la 74,6% în anul 1818,la 10,3% în anul
183119
Creşterea numărului de bancnote în circulatie ,în contrast cu politica băncii au
afectat grav fluxul tranzacţiilor monetare în perioada imediat următoare.
CAP.VI.Caracteristicile circulaţiei monetare în intervalul 1818 - 1848;
VI.1.Patenta din 1 iulie 1841 - prelungirea privilegiului Băncii
Naţionale a Austriei;
În ce priveşte activitatea băncii de emisiune,articolele din patenta de înfiinţare a
acesteia ,nu puteau garanta menţinerea continuă a autonomiei sale faţă de guvern.
Principala problemă în discuţie era cât de mare putea fi extinderea emisiunii de
bancnote în contul datoriei publice.
În final guvernul a decis diminuarea independenţei băncii centrale în ce priveşte
emisiunea de bancnote ,declinând influenţa acţionarilor în conducerea acesteia în
favoarea guvernului, prin reformularea dreptului de emisiune.
17 idem. 18 Kislegi Nagy Denes “bevezeto a Kozgazdasagtanba(Introducere în economia politicå),Peczp.183-185 citat de Costin Kiri¡escu,op.cit., p.127 19 http//www.khm.at/homeE3.htm.
Astfel prin Patenta din 1 Iulie 1841 este prelungit privilegiul (2.Privilegium ),
Băncii Naţionale privilegiate a Austriei.1
Avântul industriei a propulsat noi forţe politice în monarhia
habsburgică,care aprobau şi confirmau principiile liberale.cenzura şi dictatura autoritară
caracteristice acestei perioade,nu erau răspunsul tocmai potrivit din partea statului.
În timpul revoluţiei din 1848 vechea ordine a fost pusă faţă în faţă cu noua
coaliţie a burgheziei liberale şi socialiste.
Personalităţile conducătoare ale băncii de emisiune au sprijinit scopurile
revoluţionarilor.Din anul 1847 banca centrală a îndeplinit intenţionatul său rol
preferenţial şi anume să asigure şi să ofere economiei suficiente lichidităţi fără a permite
emisiunea inflaţionistă a bancnotelor.
În ce priveşte protecţia valorii banilor ,responsabilii de politica băncii centrale au
fost interesaţi în observarea cu constanţă a evoluţiei agio-ului care trebuia plătit când se
preschimbau bancnotele în monedă de argint.
Orice creştere a acestuia,privită ca un precursor al creşterii presiunii inflaţioniste,
era echivalentă cu o depreciere a bancotelor emise şi distribuite de Banca Naţională a
Austriei.
Privit în ansamblul perspectivei economice ,creşterea agio-ului era echivalentă
cu declinul comerţului.În timp ce deteriorarea acestuia din urmă cauza o creştere a
valorii exportului,profiturile din comerţul exterior creşteau cu un procent mai mic decât
creşterea economică.
VI.2.Principalele bancnote şi monede metalice aflate în circulaţie în
Transilvania în intervalul 1818 - 1848;
În Transilvania primei jumătăţi a secolului al XIX-lea,se aflau în circulaţia
bănească evident monedele metalice caracteristice sistemului monetar al valutei
convenţionale al monarhiei habsburgice,adoptat odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale a
Austriei în anul 1818,atât cele principale din argint,cele comerciale din aur,cât şi
monedele divizionare şi bancnote,unele dintre ele ,într-o cantitate mică aparţinând vechii
valute de Viena,precum şi cele emise de banca de emisiune.
1 http//www.bankhistorisches-archiv.at.
Alături de acestea mai circulau monede de aur ,de argint şi aramă cu
provenienţă diferită,în primul rând cele din principatele române,precum şi bancnote.
Din categoria banilor de hârtie,continuau să se afle în circulaţie,deşi într-
o proporţie nesemnificativă,bancnotele emise în urma devalorizării hotărâte prin Patenta
din 18 Februarie 1811 şi anume Einlosungsscheine în cupiuri de câte 1,2,5,10,20 sau
100 de florini. 2
În urma înfiinţării Băncii Naţionale privilegiate a Austriei ,bancnotele
emise de către aceasta în virtutea privilegiului cu care a fost investită de către
stat,circulau atât între autorităţi cât şi între particulari ,fiind echivalenţi în sistemul
monetar al valutei convenţionale cu florinii convenţionali.
Potrivit Statutelor şi Regulamentului de funcţionale al băncii de
emisiune,adoptate prin Patenta din 15 Iulie 1817,aceste bancnote continuau să fie emise
în cupiuri de 5,10,50,100 şI 1000 de florini.(vezi capitolul anterior din lucrare ).
Dovezi ale circulaţiei bancnotelor în Transilvania sunt următoarele documente:
”La 1829,când lipsurile de trai ale preoţilor deveniră arzătoare nu numai
pentru insuficienţa stolarului de la 1777,ci şi din pricina devalvării [devalorizării]
valutare,episcopul Nestor Ioanovici cere (25 Apr.1829) Consiliului locotenţial
încuviinţarea,ca în eparhia sa taxele stolare să poată fi încasate dela credincioşi ,pe
măsura admisă de stolarul dela 1777,dar în monetă convenţională,sau după cursul de
250 fl.în bilete de bancă sau în valută vieneză..........În şedinţa sa dela 3 Decemvrie
1831,Consistorul ia act de încuviinţarea regală,pe care o face cunoscută Clerului
eparhial ,în sensul, că “deacum înainte stolele pentru slujbele preoţeşti ,fieştecare preot
să fie volnic a le cere şi a primi în bani de argint ,sau după cursul de 250 fl. în
bancă,însă nu peste tabela tăxătoare dela anul 1777” - în vigoare,însă,numai din anul
1832” 3
”A.Eu orânduiesc că din venitul care vor da aceste două mai sus pomenite
moşii (Sîmbăta de sus şi Poiana Mârului),în tot anul jumătate să aibă să se dea prin
coratorii bisericei şi ai şcoalei pentru liturghia şi pomenirea sufletelor şi să se dea de
pomană.Care liturghii de pomenire cu împărţirea de făclii şi cu pompa cea obişnuită şi
la preoţi să se dea în tot anul câte un sărindariu ,şi la arhimandritul bisericei 100
fl.v.v.(valută vieneză),bani în hârtie,şi la cei din ªchei 100 fl.v.v.bani în hârtie,precum
şi la biserica cea mică din ªchei şi biserica neunţilor din Braşovu vechi 50 fl.v.v.bani în
2 Kiri¡escu C.,op.cit.,.p.128 3 Arh.jud.Arad,No.168-1832 ,p.49
hârtie,ca să se pomenească la rugăciunile lor în toată sâmbăta anului numele
răposaţilor acestora şi să se roage pentru muntuirea sufletelor noastre” 4;
1832,iulie 3.Testamentul prinţului Grigore Brîncoveanu în favoarea şcolilor
româneşti şi greceşti din Braşov].
“În privinţa dăjdiilor preoţeşti cătră protopopi încă avem o informaţiune.După
“Rescriptul declaratoriu”din veacul XVIII,fiecare preot era dator să deie protopopului
său 100 oca de grâu curat,sau 2 florini.Episcopul de Vârşeţ intervine,ca această
contribuţie să se plătească ,după dorinţa preotului ,ori în natură,ori în 2 fl.monetă
convenţională(argint) sau în valută vieneză după cursul de 250 fl. în hârtie.Cancelaria
ungară de Curte(25 Iulie 1833),în acord cu Consiliul locotenţial propune,ca această
cerere să se încuviinţeze şi ca resoluţia să se întindă şi la celelalte eparhii
“neunite”.Regele încuviinţează ,prin al său “placet” din 10 Ianuarie 1834” 5
”De aceea ,din şedinţa sa dela 13-25 April 1834,când în eparhie începuseră
deja tulburările unioniste ,dă un ordin circular ,ca stolele- cele protopopeşti pentru
“şedulele” de cununie şi cele preoţeşti pentru funcţiuni,- să nu mai fie luate dela popor
în argint,ci în valută,adecă în ban de hârtie”6
“Cam în aceleşi zile ,când episcopul lua conducerea eparhiei(3 Februarie
1835),....Satul acesta ,mic sub raport numeric ,destăinuia ,cum a fost amăgit să treacă
la unaţie în schimbul favorurilor puse în vedere,că,după ce se va uni,vor slugi numai
câte 12 zile de urbariu la domnul de pământ; că din sămănătura de toamnă vor avea să
deie numai a zecea parte ,iar din sămănătura de primăvară nimic ;dela miei,capre şi
albine iarăşi a zecea parte;hotarul sau terenul îngăduit iobagilor de către actualul
domn de pământ ,care i mai îngustase,se va încuviinţa ca pe vremea când erau iobagii
erariului;că,sub titlu de dijmă după viţei,nu vor mai plăti ,ca până aci câte 15 fl.,ci
numai 3 fl;pentru fierberea de rachiu,o taxă anuală numai de 2 fl.valută de hârtie”7
“Aşa ,în luna Iunie 1834,episcopul ortodox era în plăcuta situaţie de a raporta
stăpânirii despre oferta comunei Răşinari în slujba culturii.Ei îmbiau 2000 fl.
M.C.(monedă convenţională),pentru susţinerea şcoalelor lor şi pentru o şi mai bună
îndrumare educativă a tineretului lor;iar episcopul cerea ,ca acest capital să se
constituie în o fundaţiune,administrată public..
4 “Acte ,documente ¿i scrisori din ªcheii Bra¿ovului”,Buc.1980,p.79 5 Arh.j.Arad:No.1310-1833,p.50 6 în volumul “Actele unirii”(arhiva eparhialå,Arad,la anul 1835,p.51 7 Arhiva Ep.Arad:Actele unirei,p.189
Tot această fruntaşe şi înţelegătoare comună românească oferia,din “Cassa
alodială” a sa ,anual,suma de 100 fl.valută vieneză(în hârtie),pentru dotarea asesorilor
Consistorului ortodox dela Sibiu.”8
Cel mai des utilizate dintre monedele de aur,au fost “souverain
d’or”,echivalentul a 13 florini şI 20 de creiţari,aflându-se totodată în circulaţie şi piese
de jumătate de souverain echivalent cu 6 florini şi 40 de creiţari.9
De asemenea,tot în categoria monedelor de aur se aflau în circulaţie
“galbenul imperial” numit şi “galbenul de Kremnitz”(după monetăria în care au fost
bătuţi:Kormoczbanya în maghiară ,reprezintă unica monetărie a statului ungar,în care se
băteau anual monede din aur şi argint în valoare de 4 - 5 milioane ) 10 ,echivalent cu 4
florini şI 30 de creiţari,sau cu 4 florini renani şi 30 - 40 de creiţari. 11
În prima jumătate a secolului al XVIII-lea traficul comercial dintre
Transilvania şi ºările române ,comaparativ cu acela al provinciei cu Ungaria şi ţările
austriece,capătă o importanţă şi o amploare deosebită,decurgând din aceasta întreaga
orientare economică a Transilvaniei net în favoarea Munteniei şi Moldovei,cu toată
concurenţa acerbă pe pieţele Principatelor dunărene, a mărfurilor apusene mai ieftine şi
de calitate superioară celor din Transilvania.12
Astfel cu toată relativitatea datelor statistice,datorată rarităţii
acestora,comparaţia următoarelor cifre care reprezintă comerţul total al Transilvaniei cu
ºările române şi provinciile turceşti în anii 1837 şi 1838,şi comerţul total al Transilvaniei
cu Ungaria şi provinciile austriece în aceeaşi perioadă, susţin afirmaţia anterioară:
Comerţul total al Transilvaniei cu ºările române şi provinciile turceşti:13
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Anii Export Import
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1837 2.947.169 fl. 3.186.835 fl.
8 Episcopii Samuil Vulcan ¿i Gherasim Ra¡,”Pagini mai ales din Istoria Românilor Cri¿eni- 1839-40”,Arad 1935,p.16 9 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.125 10Dr. Diaconovici C.,op.cit., vol.III p.25 11 Kiri¡escu C.,op.cit.,.p.128 12 acad.Consatntinescu-Ia¿i P.,Maciu V.,Chereste¿iu V.,Berindei D.,Constantinescu N.N.,”Istoria României”,Buc.1964, vol.III.p.586 13 Dr. Jickli O.F.,”Der Handel der Siebenburger Sachsen”,Sibiu 1913,p.93-94
1838 2.995.091 fl. 4.157.095 fl.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Comerţul total al Transilvaniei cu Ungaria şi provinciile austriece:14
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Anii Export Import
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1837 64.569 fl. 285.199 fl.
1838 89.144 fl. 174.408 fl.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Astfel exportul spre apus al Transilvaniei a reprezentat în anul 1837 doar
2,19% din valoarea exportului spre răsărit,iar în anul 1838 ,2,98% ,în timp ce importul
din Ungaria şi provinciile austriece a reprezentat în anul 1837 ,8,95% din valoarea
importul Transilvaniei din ºările române,iar în anul 1838 doar 4,15%.
Astfel în urma legăturilor economice permanente dintre Transilvania şi ºările
române,banii care circulau în cele două principate sunt introduşi în canalele circulaţiei
băneşti din Transilvania.
În perioada anterioară revoluţiei din 1848,principalele astfel de monede şi
echivalentul lor în sistemul monetar austriac, au fost15
“piastrul” egal cu 41 6/7 creiţari şi ulterior cu 15 creiţari.Monedele de aur
“funducul”= 11 piaştri = 165 creiţari:(“mai mic decât napoleonul şi ludovicul era însă
vechea monedă a sultanului Ahmed al III- lea,contemporanul lui Dimitrie
Cantemir,fonducul,funducul sau funducliul “greu”,preţuit la 1822,14 lei”) 16 ; o altă
monedă de aur “stambolul” = 8 piaştri = 120 creiţari = 2 florini (“Galbenul turcesc, zis
stamboli ,de Stambul ,sau turaliu,fiindcă purta turaua,iscălitura,cifra sultanului,era
cotat cu mult mai puţin decât cel din Apus,abia 9 lei” 17 ; urmează “misârul” = 7 piaştri
14 idem.p.95-97 15 Kiri¡escu C.,op.cit.,p128 16 Iorga N.,op.cit. ,p.133 17 idemp.133
= 105 creiţari, cu precizarea că toate aceste monede de aur circulau şi în jumătăţi sau
sferturi 18
Din categotria monedelor de argint, cele mai frecvente în tranzacţiile comerciale
erau:
“beşlicul” = 5 piaştri = 75 creiţari:(“Din argint erau ....şi monede turceşti.Astfel
pendariul de cinci lei,zis turceşte beşlic:la 1822 se dădeau pe dânsul 6 lei de ţără.”19 ;
o altă monedă de argint tot de provenienţă turcească era “iuzlucul” = 2 1/2 piaştri = 37
1/2 creiţari:(“ Iuzlucul de o sută de parale mergea atunci 4 lei 3/4.”) 20 ; “ichilicul” = 2
piaştri = 60 creiţari.;”leul = 1 piastru = 15 creiţari:(“Despre partea turcilor, avem în
1822 leul nou preţuit 1 3/4 din cei vechi şi paraua ,aceasta efectivă,pe când leul era o”
monedă de socoteală” “Dar din ce în ce mai mult se lucra în negoţ cu leul turcesc,o
unitate de monedă fictivă ,cu paralele ,din care 40 făcea un leu,precum 40 de aspri de
odinioară - de la cari pleacă paraua”) 21; “zlotul” = 30 de parale:(“Zlotul se doesebea
de leu ,fiind egal(cel vechi,ceva mai mare decât cel nou) cu 0,91 1/2 din florinul
ardelean,pe când leul făcea 1,40.”) 22 ;“leitze” = 20 de parale23; tot în această
categorie,a monedelor de argint era şi “ortul” = 10 parale:(“Cam de aceeaşi mărime(cu
“potronicul”,monedă de argint de obârşie leşească ), era şi ortul “.....el era a patra
parte din leu şi se deosebea după cum leul era turcesc sau nemţesc”).24
“Florinul renan”,numit şi “florin german”,echivalent cu 60 de creiţari,servea
ca monedă orientativă alături de aşa-numitul “vonas forint” egal cu 51 de creiţari ,de
“florinul unguresc” egal cu 100 de dinari sau 50 de creiţari,de aşa-numitul“kopacz
forint” echivalent cu 48 de creiţari,”şustacul” şi “poltura” egali cu 6 creiţari şi respectiv
1 1/2 creiţari.25
În intervalul 1818 - 1848,interval delimitat de adoptarea în întreaga monarhie a
sistemului monetar al valutei convenţionale,odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale
Austriece şi de începutul revoluţiei burghezo-democratice,în monetăriile din
Transilvania s-au bătut următoarele monede:
18 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.128 19 Iorga N.,op.cit.,p.133 20 idem.p.133 21 idem.p. 134-132 22 idem.p.132 23 Kovari I.,op.cit.,.p.238 24 Iorga N.,op.cit.,p.131 25 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.128
- în timpul domniei lui Francisc II (1792-1835 )(Francisc II ,ca împărat romano-
german şi Francisc I,împărat al Austriei),emisiunile monetare au fost următoarele:26
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Anii Moneda Metalul Diametrul Greutatea
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1818 20 Creiţari Argint 27 mm. 6,68 g.
1819 Ducat Aur 21 mm. 3,49 g.
Taler Argint 40 mm. 28,07 g.
20 Creiţari Argint 27 mm. 6,68 g.
1820 Ducat Aur 21 mm. 3,49 g.
Taler Argint 40 mm. 28,07 g.
1/2 Taler Argint 34 mm. 14,03 g.
20 Creiţari Argint 27 mm. 6,68 g.
1821 Ducat Aur 21 mm. 3,49 g.
Taler Argint 40 mm. 28,07 g.
1/2 Taler Argint 34 mm. 14,03 g.
20 Creiţari Argint 27 mm. 6,68 g.
5 Creiţari Argint 21 mm. 2,23 g.
1822 Ducat Aur 21mm. 3,49 g.
Taler Argint 40 mm. 28,07 g.
1/2 Taler Argint 34 mm. 14,03 g.
20 Creiţari Argint 27 mm. 6,68 g.
1823 Ducat Aur 21 mm. 3,49 g.
Taler Argint 40 mm. 28,07 g.
1 /2 Taler Argint 34 mm. 14,03 g.
20 Creiţari Argint 27 mm 6,68 g.
1824 Ducat Aur 21 mm. 3,49 g.
Taler Argint 40 mm. 28,07 g.
20 Creiţari Argint 27 mm. 6,68 g.
26 tabelele au fost întocmite pe baza datelor din :Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.243-245 ¿i din Chester L.,Mishler C.,Bruce C.R.,op.cit.,p.139-151
1825 Ducat Aur 21 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 27 mm. 6,68 g.
1826 Ducat Aur 21 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 27 mm. 6,68 g.
3 Creiţari Argint 19 mm. 1,70 g.
1827 Ducat Aur 21 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 27 mm. 6,68 g.
3 Creiţari Argint 19 mm 1,70 g.
1828 Ducat Aur 21 mm 3,49 g.
20 Creiţari Argint 27 mm. 6,68 g.
10 Creiţari Argint 24 mm. 3,90 g.
3 Creiţari Argint 19 mm. 1,70 g.
1829 Ducat Aur 21 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 27 mm. 6,68 g.
10 Creiţari Argint 24 mm 3,9 g.
3 Creiţari Argint 19 mm. 1,70 g.
1830 Ducat Aur 21 mm. 3,49 g.
Taler Argint 40 mm. 28,07 g.
20 Creiţari Argint 27 mm. 6,68 g.
3 Creiţari Argint 19 mm. 1,70 g.
1831 Ducat Aur 21 mm. 3,49 g.
1832 Ducat Aur 21 mm. 3,49 g.
1833 Ducat Aur 21 mm. 3,49 g.
Taler Argint 40 mm. 28,07 g.
1/2 Taler Argint 34 mm. 14,03 g.
20 Creiţari Argint 25 mm. 6,68 g.
1834 Ducat Aur 21 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 25 mm 6,68 g.
1835 Ducat Aur 21 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 25 mm. 6,68 g.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Sub Ferdinand I (1835 - 1848)(ca rege al Ungariei şi Boemiei:Ferdinand
V),emisiunile monetăriilor din Transilvania au fost următoarele:27
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Anii Moneda Metalul Diametrul Greutatea
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1835 Ducat Aur 20 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 25 mm. 6,68 g.
10 Creiţari Argint 22 mm. 3,90 g.
3 Creiţari Argint 17 mm. 1,70 g.
1836 Ducat Aur 20 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 25 mm. 6,68 g.
10 Creiţari Argint 22 mm. 3,90 g.
3 Creiţari Argint 17 mm. 1,70 g.
1837 Ducat Aur 20 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 25 mm. 6,68 g.
10 Creiţari Argint 22 mm. 3,90 g.
3 Creiţari Argint 17 mm. 1,70 g.
1838 Ducat Aur 20 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 25 mm. 6,68 g.
10 Creiţari Argint 22 mm. 3,90 g.
3 Creiţari Argint 17 mm. 1,70 g.
1839 Ducat Aur 20 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 25 mm. 6,68 g.
10 Creiţari Argint 22 mm. 3,90 g.
3 Creiţari Argint 17 mm. 1,70 g
1840 Ducat Aur 20 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 25 mm. 6,68 g.
10 Creiţari Argint 22 mm. 3,90 g.
3 Creiţari Argint 17 mm. 1,70 g.
1841 Ducat Aur 20 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 25 mm. 6,68 g.
27 idem.
10 Creiţari Argint 22 mm. 3,90 g.
3 Creiţari Argint 17 mm. 1,70 g.
1842 Ducat Aur 20 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 25 mm. 6,68 g.
10 Creiţari Argint 22 mm. 3,90 g.
3 Creiţari Argint 17 mm. 1,70 g.
1843 Ducat Aur 20 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 25 mm. 6,68 g.
10 Creiţari Argint 22 mm. 3,90 g.
3 Creiţari Argint 17 mm. 1,70 g.
1844 Ducat Aur 20 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 25 mm. 6,68 g.
10 Creiţari Argint 22 mm. 3,90 g.
3 Creiţari Argint 17 mm. 1,70 g.
1845 Ducat Aur 20 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 25 mm. 6,68 g.
10 Creiţari Argint 22 mm. 3,90 g.
3 Creiţari Argint 17 mm. 1,70 g.
1846 Ducat Aur 20 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 25 mm. 6,68 g.
10 Creiţari Argint 22 mm. 3,90 g.
3 Creiţari Argint 17 mm. 1,70 g.
1847 Ducat Aur 20 mm. 3,49 g.
20 Creiţari Argint 25 mm. 6,68 g.
10 Creiţari Argint 22 mm. 3,90 g.
3 Creiţari Argint 17 mm. 1,70 g.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
VI.3 Diminuarea cantitativă a bancnotelor în circulaţia monetară ca
urmare a repetatelor deprecieri;
Ca urmare a numeroaselor deprecieri ale banilor de hârtie, se constată o
diminuare bancnotelor folosite în circulaţie în favoarea monedelor metalice.Câteva
exemple privind situaţia emisiunilor de monedă metalică sunt edificatoare în acest sens:
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------
moneda metalică metal perioada total valoare
emiterii număr în
1816 -1848 de piese creiţari
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------
1/4 creiţari (kreuzer) cupru 1848 6652000 1663000
1/2 creiţari(kreuzer) cupru 1848 6652000 3326000
1 creiţar(kreuzer) cupru 1848 54516000 5451600
2 creiţari(kreuzer) cupru 1848 7755000 15510000
3 creiţari (kreuzer) argint 1848 17214000 51642000
5 creiţari(kreuzer) argint
6 creiţari(kreuzer) argint 1848 206684000 1240104000
10 creiţari(kreuzer) argint 1848 18771000 187710000
20 creiţari(kreuzer) argint 1848 95256000 1905120000
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------
Total creitari:
6.434.730.000
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------
1/2 taleri argint 1848 83842000
1 taler argint 1848 3890000
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------
Situaţia a fost întocmită pe baza datelor preluate din “Standard Catalog of World Coins-
complete coverage 1801-1991”,Wisconsin ,1991,p.130-139.
Potrivit aceleiaşi surse,în anul 1848
1 florin = 60 de creiţari,iar
2 florini = 1 taler monedă convenţională,
ceea ce înseamnă că suma totală în taleri-monedă convenţională,în piese metalice,
introdusă în circulaţie în intervalul 1816-1848, era de:
6.434.730.000 creiţari / 60 = 107.245.500 florini
107.245.500 florini = 53.622.750 taleri-monedă convenţională
la această sumă adăugându-se:
53.622.750 + 83.842.000 / 2 + 389.000 = 58.203.850 taleri-monedă
convenţională.
ªtiind că în anul 1848 suma totală a banilor aflaţi în circulaţie în întreaga
monarhie a fost de 360 mil.taleri28 ,scăzând din aceasta valoarea în monedă
convenţională a pieselor metalice emise în intervalul 1816-1848,obţinem valoarea în
taleri -monedă convenţională a bancnotelor aflate în circulaţie la acea dată .
Dacă din aceasta scădem valoarea totală a bancnotelor care reprezenta în anul
1816:
528.000.000florini / 2 = 264.000.000 taleri monedă convenţională,
ceea ce rămâne reprezintă valoarea în taleri- monedă convenţională a bancnotelor emise
şi puse în circulaţie în intervalul 1816-1848:
360.000.000 - 58.203.850 = 301.796.150; valoarea bancnotelor aflate în
circulaţie exprimată în taleri-monedă convenţiomală;
301.796.150 - 264.000.000 = 37.796.150 ;valoarea bancnotelor emise şi
puse în circulaţie în intervalul 1816-1848,exprimată în taleri-monedă convenţională;
Dacă ţinem cont de faptul că din totalul de 360.000.000 de taleri ,10.000.000 de
taleri ,reprezintă suma totală a banilor care au circulat la acea dată în
Transilvania29,adică 2,8%,rezultă că valoarea bancnotelor care circulau în acel moment
în Transilvania a fost de :
301.796.150 x 2,8% = 8.450.292 taleri-monedă convenţională;
28 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.127 29 Kovacs l.”Erdelyorszag statistikaja(Statistica Transilvaniei),Cluj,1847,p.237
VI.4.”Bancnotele lui Kossuth”- bancnotele emise de primul guvern
independent al Ungariei 1848 - 1849;
“La 3 Septembrie (1848),se dăduse foc la recolta protopopului George Crişan
din comuna Sacalu[Bărboşi],<judeţul Mureş>,de pe Cîmpie,unde i se făcu o daună
foarte greu simţită în preţ de 4 000 (patru mii) florini v[alută] a[ustriacă]”30
În anul 1848,anul revoluţiei,în mod special după evenimentele din martie,Banca
Naţională a Austriei a ajuns într-o situaţie grea şi posesorii bancnotelor au retras,prin
convertirea acestora ,mari cantităţi de monede metalice din stocul de acoperire.
Astfel începând cu anul 1848,la solicitarea statului Banca Naţională privilegiată
a Austriei,emite aşa numitele “bonuri de salină”(Salinenscheine).
Se numesc aşa,întrucât garantarea biletelor ipotecare emise ,s-a făcut cu
veniturile unor saline de stat din Austria.
Termenul de rambursare al acestora era de 12 luni,dobânda variind între 5% şi
6%.(însăşi denumirea de “bon” preluată din limba franceză,înseamnă “bilet care
autorizează a primi ceva” 31
Fiind primite la plată de către toate caseriile publice ,îndeplineau astfel funcţia de
mijloc de plată. 32
În conjunctura revoluţiei ,Lajos Kossuth(1802 - 1894),conducătorul revoluţiei
maghiare, adresându-se Dietei de la Pozsony din 3 martie 1848,a formulat ca principale
revendicări33 : 1.desfiinţarea cenzurii;2.libertatea presei;3.formarea unui minister
maghiar;4.Dietă anuală aleasă prin sufragiu universal;5.egalitate în faţa legii;6.anularea
scutirii de taxe a nobilimii şi a clerului;7.anularea privilegiilor feudale;8.tribunal ales
pentru judecarea delictelor penale;9.înfiinţarea unei bănci naţionale;10.constituirea unei
armate naţionale;11;eliberarea prizonierilor politici;12.alipirea Transilvaniei la Ungaria;
Pe 11 Aprilie 1848 au fost aprobate de către Dietă(ulterior sesiunea acesteia a
fost închisă chiar de către împărat), cele 31 de legi,rămase în istorie sub denumirea de
“Legile din Aprilie”,care reflectau pe larg revendicările revoluţionare din 3
Martie.Aceste legi reprezentau în esenţă o nouă constituţie.34
30 “Istoria Clujului”,idem.p.236 31 Dr.Diaconovici C.,op.cit., vol I,p.529 32 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.138 33 http//www.hungary.ciw.edu/1848-49/ 34 Carpentier J.,Lebrun F.,op.cit.,p.285
Primul guvern independent maghiar a fost instaurat la 12 Aprilie 1848,numit
“Cabinetul Batthyany”35,după numele primului ministru.În cadrul acestuia Lajos
Kossuth în calitate de ministru de finanţe,a jucat un rol esenţial în încercarea de a
dobândi independenţă în organizarea şi conducerea finanţelor statului,având în vedere că
a preluat o trezorerie aproape goală.36
Astfel ,într-o primă fază s-a urmărit stabilizarea poziţiei financiare a Ungariei prin
emisiunea propriilor bancnote şi a bonurilor de tezaur.
La vremea aceea pe întreg teritoriul Imperiului habsburgic(evident şi în
Transilvania),circulau numai bancnotele emise începând cu anul 1816, de către Banca
Naţională Privilegiată a Austriei. 37
În acest scop pornind de la revendicarea formulată la punctul 9,în cadrul Dietei din
3 Martie 1848,de a se înfiinţa o bancă naţională, încheie o convenţie la 17 iunie 1848 cu
Banca Comercială din Pesta,investită astfel de către statul maghiar cu statutul de Bancă
centrală.38
În conformitate cu acestă convenţie statul se angaja să pună la dispoziţia băncii o
cantitate de aur şi argint în valoare de 5 milioane de florini,iar banca urma să emită pe
această bază bancnote în valoare de 12,5 milioane de florini.39
În ciuda opoziţiei băncii naţionale austriece,la 24 mai 1848 guvernul imperial a
autorizat emisiunea primelor bancnote ungureşti(“Bankok”),care au circulat sub
faimoasa denumire de “bancnotele lui Kossuth”(“Kossuth-banko”)40
Valoarea totală a bancnotelor puse în circulaţie a fost de 3.772.000 de
florini,urmând ca în luna august să fie autorizată o nouă emisiune în valoare de 61 de
milioane de florini în cupiuri de 5,10,100 şi 1000 de florini.41
Astfel primele bancnote au fost emise de către Banca Comercială din
Pesta,investită cu funcţia de bancă de emisiune,la 5 august 1848.42
exp:
Urmează apoi emisiunile din 1 septembrie 1848,reprezentate de bancnote în
cupiuri de 1, 5 , 10 ,şi 100 de forinţi.43
35 Barber J.R.,”IstoriaEuropei moderne”,Buc.1993,p.207 36 Taylor A.J.P.,op.cit.,p.98 37 Hewitt V.,”The Banker’s Art.Studies in Paper Money”,Londra 1995,p.38 38 http/www.english.mnb.hu 39 Kiri¡escu C.,op.cit.p.128 40 http//www.mccrow.zoavy.com/product/BN_AUSTRIA_75 41 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.128 42 http//www.mccrow.zoavy.com/product/BN_AUSTRIA_75 43 idem.
exp.
Dovada convertibilităţii acestor bancnote este tocmai textul tipărit sub
valoarea lor nominală care precizează în mod expres echivalenţa şi posibilitatea
preschimbării lor cu monedă metalică de argint.De exemplu pe bancnota de 1 Forint
textul precizează că:
“ Această bancnotă va fi acceptată în toate statele aparţinând Ungariei şi
de către toate oficiile publice de plată ca 1 Florin în argint,trei zwanziggeri fiind un
florin : şi întreaga valoare nominală este garantată de către stat”
Emisiunile continuă şi în anul 1849; astfel la 1 martie sunt emise şi puse în
circulaţie bancnotele de 1 , 2 şi 10 forinţi,alături de bancnote de 1 Gulden.44
exp.
Datorită insuficienţei de monede divizionare în circulaţia monetară,s-au emis
începând cu 1 august 1849 şi bani de hârtie de 10,15 şi 30 creiţari(“10 pengo krajczarra;
15 pengo krajczarra; 30 pengo krajjczarra”).45
exp.
Atât noile monede care s-au bătut cât şi pe bancnote,aşa cum se observă,a fost
înlocuit textul din limba latină sau germană cu limba maghiară.
Aceste bancote încep să circule şi pe teritoriul Transilvaniei( precizarea din
textul tipărit sub valoarea nominală referitoare la obligativitatea acceptării acestora în
toate teritoriile aparţinând Ungariei; valorile nominale ale bancnotelor fiind înscrise şi
cu litere chirilice special pentru Transilvania),cele mai des folosite în schimburile
comerciale fiind cele de 1,2,5, 10 şi 100 de forinţi.46
exp.
Odată cu înfrângerea revolutiei de la 1848 - 49 este inaugurată o nouă etapă în
istoria Imperiului habsburgic si anume cea neoabsolutistă.După o perioadă de intense
frământări care au slăbit considerabil edificiul puterii imperiale,punând la un moment
dat sub semnul întrebării însăşi existenţa multinaţionalului stat habsburgic,se tinde
acum la o reântoarcere a liniştii şi stabilităţii ,la consolidarea bazelor unor structuri
dovedite în multe cazuri destul de şubrede.
În acest sens mijloacele preconizate se materializează în revenirea la o accentuată
centralizare,devenită excesivă în condiţiile în care se făcea abstracţie
44 idem. 45 http/www.english.mnb.hu 46 http//hungary.ciw.edul/1848-49/
de particularităţile contextului local.
Astfel se urmăreşte rezolvarea problemelor prin dispoziţii emanate de la Curte şi
organele aferente ei ,dispoziţii puse în aplicare de un complicat aparat birocratic ,întărit
de autoritatea puterii militare.
Se profilează o epocă în care se proiectează şi se încearcă o vastă reorganizare
,îndeosebi pe plan administrativ şi judiciar,dar numeroasele decrete şi dispoziţii conduc
la rezultate de o minimă durabilitate.
În acelaşi mod sunt vizate fundamentalele probleme economice,sociale
,culturale,patentele de desfiinţare a relaţiilor urbariale,dispoziţiile privind instituirea
principiului liberei concurenţe ,reorganizarea învăţământului .
Cenzura strictă,legile excepţionale şi organele judiciare menite a le aplica,teama
de o reeditare a evenimentelor revoluţionare,conturează imaginea unui regim care în
general este asociat principalului său promotor,Alexander von Bach.47
Ludwig Wohlgemuth este însărcinat cu punerea în aplicare a primelor măsuri
ale noului regim în Transilvania,în calitatea sa de guvernator şi în acelaşi timp de
comandant al trupelor imperiale din ţară,alături de Edmond Bach care activa în calitate
de comisar pentru problemele civile.48
Comandantului militar alături de comisarul districtual pentru afacerile civile le
revin atribuţiile care se concentrează în esenţă asupra restabilirii şi menţinerii ordinii
politice,a asigurării securităţii proprietăţii şi a persoanei,asupra publicării legilor şi a
aplicării lor.
Alături de înfăptuirea dezarmării maselor ,confiscarea bunurilor care au aparţinut
revoluţionarilor,organizarea represaliilor împotriva lor,lichidarea bancnotelor emise de
revoluţia maghiară se înscria direcţiile de activitate ale acestor organe administrative
locale în perioada de început a regimului neoabsolutist.49
După înfrângerea revoluţiei, retragerea “bancnotelor lui Kossuth”(“datorată
anulării lor), a produs pierderi importante pentru populaţia din Transilvania:
“......Răposatul neguţatoriu D.Sterie Arsenie din Preurbiu au testa pe seama
şcoalei de la sf.biserică cea mare de la sf.Nicolae 2500 fl.w.w.(wiener Wahrung),adecă
doo mii cinci sute fiorini valutaţi,care s-au încasat de către reprezentaţie la anul
1849,când erau ungurii stăpâni la Braşov.Banii aceşti i-au numărat Sf.biserici Nicolae
47 Taylor A.J.P.,op.cit.,p.218 48 Klima H.,”Guvernatorii Transilvaniei 1774 - 1867,în Anuarul Institutului de Istorie Na¡ionalå din Cluj,1943 - 44,p.316 49 Urmossy L.,”Tizenhet ev Erdely tortanetebol”vol.I.,Timi¿oara,1894,p.9
Dumitru zarafu în 10 bancnote ungureşti de câte 100 fl.c.m.,fiecare bancnotă,şi fiindcă
bancnotele acestea erau în pericol,abia s-au putut schimba şepte
dărabe(bucăţi),dintrânsele cu paguba de 225 fl.v.v.(valută vieneză),iar celelalte
trei,dimpreună cu alte bancnote mai mici ce au rămas în sumă de 1053 fl.15 x.v.v.v.” 50
Acţiunile contrarevoluţionare au solicitat din nou mari cheltuieli,banii austrieci
intrând într-o nouă criză.Valoarea totală a noilor bancnote austriece puse în circulaţie la
un curs forţat, până la sfârşitul anului 1849 a fost de 242,8 milioane de florini.
Monedele de argint şi cele mărunte au dispărut din nou din circulaţie.
Începând cu 1854 ,în toată monarhia au rămas în circulaţie numai bancnotele
Băncii Naţionale a Austriei51 Kislegy p.189,Kir.p.129]
CAP.VII.Convenţia monetară dintre Austria şi ţările din uniunea vamală
germană(Zollverein);
VII.1.Condiţiile preliminare încheierii convenţiei monetare;
La baza încheierii convenţiilor monetare între state ,a fost ideea de înţelegere
dintre acestea privind circulaţia internaţională a monedei în scopul facilitării comerţului
şi a plăţilor.
Principalul obstacol în calea unificării monetare ,a fost diversitatea sistemelor
monetare,atât ca structură,cât şi în ce priveşte concepţia asupra etalonului monetar şi
totodată diferenţele în sistemul de măsurare a greutăţii.
Pentru a fi viabilă o astfel de convenţie monetară şi pentru a da părţilor
contractante o satisfacţie deplină,principalele sale prevederi valabile în contextul
istoric,politic,economic şi monetar al perioadei respective vizau următoarele aspecte:
- identitatea metalului etalon;
- identitatea unităţii monetare,de socoteală sau de cont;
- intercirculaţia monetară;
- în ce priveşte instrumentul monetar,în statele aderente la o astfel de convenţie
monetară,se pot bate monede naţionale proprii,diferite ca
50 1854,aprilie 25.Protocol de însemnare a ultimilor danii destinate ¿colilor române¿ti bra¿ovene 51 Kislegy H.,op.cit., p.189
denumire,formă,reprezentări,dar ceea ce trebuie să fie unic este modul în care se
raportează la etalonul monetar ,respectiv la conţinutul în metal fin care trebuie să fie
identic pentru toate aceste piese metalice;
- pentru a face posibilă această raportare este necesar ca statele participante să
aibe acelaşi sistem de măsurare a greutăţii;
- acestea se obligă să bată numai monedele stabilite în prevederile convenţiei;
- reglementările referitoare la moneda bilon şi cea divizionară,precizează
confecţionarea lor tot din metalul din care este bătută moneda etalon dar cu un titlu de
puritatea inferior,precum şi din cupru,alamă,circulând numai în interiorul statelor
emitente alături de monedele principale ale acestora,şi aflându-se într-un anumit raport
de valoare faţă de acestea.;
-crearea unui nou semn monetar comun cu putere circulatorie pe teritoriul
naţional tuturor statelor contractante ;
- baterea de monede de aur ca monede comerciale federale;
- obligativitatea convertibilităţii bancnotelor şi a biletelor de bancă în moneda
metalică principală (etalon)a fiecărui stat;
- stabilirea termenului de valabilitatea a convenţiei;
- stabilirea de sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor convenţiei;
Prima convenţie monetară din Europa care respectă aceste particularităţi,este cea
încheiată în 24 ianuarie 1857 între Austria şi Germania1 (Prusia şi alte state participante
la uniunea vamală germană),pentru cea dintâi primând interesele economice în statele
germane,iar pentru cea din urmă interesele de ordin politic.
În ce priveşte Austria,unul dintre artizanii acestei convenţii din partea austriacă
a fost baronul Karl Ludwig von Bruck,un comerciant german din Renania ,care pusese
bazele prosperităţii oraşului Trieste ,ales ministru al comerţului în guvernul
Schwarzenberg în anul 18482 ,şi care a creat conceptul de “Mitteleuropa”,în virtutea
căruia preconiza o uniune economică a tuturor ţărilor din centrul Europei,sub conducere
austriacă.Tot el a iniţiat ideea “Imperiului de şaptezeci de milioane”,adică unirea tuturor
teritoriilor germane şi austriece sub conducere habsburgică,iar Schwarzenberg mergea şi
mai departe în intenţia lui de a forţa întregul imperiu să intre într-o Confederaţie
1 http//www.khm.at/home/3. 2 Taylor A.J.P.,op.cit.,p.314
germană ,mai mult într-o uniune înăuntrul aceloraşi graniţe3 : “Încercările anterioare
ale Austriei de a intra în confederaţia germană cu toate statele sale....”4
În plus prin actul de constituire a Confederaţiei Germane în 1815(o aliaţă de 36 de
state ,cu capitala la Frankfurt,confederaţie prezidată de Austria5 ), se prevedea că statele
germane se vor consulta în problemele relative la comerţ şi la circulaţia mărfurilor în
Germania, adevărata operă de unificare a regimului vamal începând în 1828,când marele
ducat de Hessa-Darmstadt îşi unifică sistemul său vamal cu cel al Prusiei ,şi când
Bavaria şi Wurttembergul încheie un tratat de asociere.La 22 martie 1833 ,Prusia
Bavaria,Wurttembergul şi cele două Hesse ,la care se alătură Saxonia şi micile state din
Thuringia pun bazele actului constitutiv al Uniunii vamale germane(Zollverein).6
Durata acestui tratat,care va fi pus în aplicare la 1 ianuarie 1834,se fixează
provizoriu pănă la 1 ianuarie 1842”7.Din punct de vedere monetar,articolul 14 al
convenţiei prevede:”Guvernele contractante convin a-şi uni eforturile pentru a
introduce în statele lor un sistem uniform de monede,greutăţi şi măsuri”.8
Din acest moment ,monedele de aur şi argint din toate statele contractante ,cu
excepţia monedelor mărunte ,vor fi primite în toate oficiile de percepţie din cuprinsul
uniunii şi ca urmare se vor publica tabele de echivalenţă 9
Urmează convenţiile monetare din 1837 de la Munchen şi de la Dresda în
193910 ,avantajul acestora constând în faptul că prin ele s-a introdus o ordine în
circulaţia monetară ,stabilindu-se relaţii de schimb între diferitele monede şi mai mult au
dat naştere unui teritoriu monetar.
Astfel Austria se confruntă cu un puternic bloc economic ,căutând să se apropie tot
mai mult de acesta,încercând să recupereze ceea ce pierduse prin încercarea eşuată de a
intra în uniunea vamală germană,prin încheierea unei convenţii monetare.
Preţul pe care îl plăteşte este adoptarea unei unităti monetare ,florinul austriac,mai
slab decât thalerul prusian ( 1 taler prusian = 1 1/2 florin austriac11 ),care devine monedă
cu circulaţie legală pe întreg teritoriul monetar astfel creat,sub denumirea de taler de
reuniune.12
3 idem.p.78 4 Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III,p142 5 http//www.bankhistorisches-archiv.at. 6 idem. 7 Gothier L.- Troux A.,”Recueils de textes d’histoire”- Art.41,Paris-Liege,1959, ,vol.III,p.238-240 8 idem.p.238 9 idem,p.239 10 http//www.bankhistorisches-archiv.at 11 Chester L.,Mishler C.,Colin R.B.op.cit.p.239 12 http//www.khm.at/home/3.
Raţiunile de ordin politic ale Germaniei decurgeau din faptul că “poporul
german nu încetase niciodată de a urmări marele scop al unităţii sale naţionale cum şi
al integrităţii teritoriului locuit de poporul german:”...adică principiul naţionaliţăţii
,cultivat în Germania şi mai ales în Prusia de la 1813 cu cea mai mare grijă şi cu
devotament,iară drept consecinţă trasă din acel principiu tendinţa către unitate
naţională:”....până când nu se vor alătura şi provinciile germane austriece în corpul cel
vast al imperiului lor”13
Încheierea respectivei convenţii monetare între cele două ţări,a reprezentat un
moment deosebit de important în reorganizarea şi modernizarea sistemului
monetar al monarhiei habsburgice şi implicit cu consecinţe importante asupra circulaţiei
băneşti din Transilvania.
VII.2.Prevederile convenţiei monetare austro-germane; 14
Convenţia prevedea:
1.generalizarea sistemului zecimal;2.menţinerea monometalismului
argint;3.stabilirea parităţilor metalice pentru fiecare dintre ţări;4.emisiunea următoarelor
categorii de monede:monede principale,naţionale şi unionale de argint;monede
comerciale din aur şi argint;monede divizionare din argint şi aramă,cu obligativitatea
menţionării pe ele al caracterului lor divizionar.15
Astfel unica unitate de greutate monetară acceptată era livra care cântărea 500 gr.
Adoptarea etalonului argint s-a făcut după ce Austria(cu o producţie de aur în
creştere), în încercarea de scoatere din circulaţie a talerului de argint german,prin
introducerea etalonului aur care ar fi avut ca urmare adoptarea şi punerea în circulaţie a
unei monede noi,a trebuit să cedeze datorită marii cantităţi de monede de argint care
circulau la acea dată atât în statele germane din nord cât şi din sud(cantitate a cărei
valoare era estimată la 400 milioane taleri).16
Faptul că în acel moment ,în ţările reunite pentru a negocia condiţiile acestei
convenţii circulau monede diferite,reprezenta un element de dificultate în finalizarea
acestor demersuri.
Aceste monede erau:
-monedele statelor germanice din nord grupate în jurul Prusiei care din punct de
vedere monetar adoptaseră talerul ;în urma convenţiei de la Dresda din anul 1838,se
13 Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III,p.412 14 întregul subcapitol a fost realizat pe baza: Iansen A.,”Les conventions monetaires”,Paris,1972 15 Kiri¡escu C.,”Moneda -micå enciclopedie”,Buc.,p.310 16 http//www.khm.at/home/3.
băteau 14 taleri dintr-o marcă etalon de 233 gr.argint fin cu titlul de 0,855 ,ceea ce
însemna că
1 taler = 16,6439 gr.argint;
-florinul austriac de argint numit şi “convenţional”, în Austria ,introdus în urma
convenţiei monetare încheiată cu Bavaria în 1759,potrivit căreia dintr-o marcă de argint
de 233 gr.se bătea monede în valoare de 20 de florini.17
- Bavaria şi statele germanice din sud cu un sistem monetar comun bazat tot pe
etalonul argint,având ca unitate monetară florinul bavarez şi care în urma convenţiei din
1838,trebuiau să se bată 24 1/2 florini dintr-o marcă etalon,respectiv din 233 gr.argint cu
titlul de 0,855.
1 florin = 9,57 gr.argint
Determinarea unui raport de schimb între aceste monede fiind greu de realizat,se
compară între ele prin conversia lor la francul francez.Astfel:
1 taler prusian = 3,72 franci francezi;
1 florin convenţional = 2,61 franci francezi;
1 florin bavarez = 2,1428 franci francezi;
Prin urmare,plecând de la unica unitate de greutate monetară adoptată,livra ,s-a decis
să se bată din:
1. 500 gr argint fin( cât cântărea o livră) ,30 de taleri
În statele germane din nord grupate în jurul Prusiei,acestea având astfel un
sistem monetar bazat pe taler,în care
1 taler = 500 gr./30 = 16,66 gr.argint fin;
2. 500 gr.argint fin - 45 de florini în Austria ,sistemul monetar fiind bazat deci
,pe florinul austriac,potrivit căruia:
1 florin = 500 gr./45 = 11,11 gr.argint;
3. 500 gr.argint fin - 52 1/2 florini în Bavaria şi statele germane din sud cu un
sistem monetar bazat pe florinul bavarez:
1 florin = 500 gr / 52,5 = 9,524 gr. argint;
Astfel,potrivit convenţiei ,statele negociatoare îşi păstrează propriile unităţi
monetare(talerul;florinul austriac;florinul bevarez),stabilindu-se între acestea un raport
de schimb fix şi anume:
a) 1 taler prusian = 1 1/2 florini austrieci = 1 3/4 florini bavarezi;
17 Kiri¡escu C., op.cit.,p.125
ceea ce raportat la unitatea etalon de grutate monetară înseamnă:
1 taler x 16,6 gr. = 1,5 fl.a. x 11,11gr. = 1,75 fl.b. x 9,524 gr.
16,66 gr.argint = 16,6 gr.argint = 16,6 gr.argint;
b). taler prusian = 1/4 florin austriac;
ceea ce raportat la livra etalon înseamnă:
1/6 taler x 16,6 gr. = 1/4 fl.a x 11,11gr.
2,777gr.argint = 2,777gr.argint
În ce priveşte obligativitatea baterii numai a acestor semne monetare( articolul
5),Austria îşi impune dreptul de a bate şi talerul de argint al împărătesei Maria
Tereza,numit taler Levantin ,cu aceeaşi greutate , acelaşi titlul de puritate şi păstrând
anul primei emisiuni 1807.
Monedele de bilon şi cele divizionare (phenigi,creiţari,centime),urmau să se bată
obligatoriu numai în raport strict cu nevoile circulaţiei.
Astfel articolul 14 al convenţiei prevedea:”.......ca statele contractante să nu
pună în circulaţie moneta de bilon de argint,sau de aramă,într-o cantitate mai mare
decât este necesară micului comerţ,sau plăţilor mărunte ,fixate printr-o convenţiune
anexă,la următoarele limite: 5/6 din taler sau 1/4 florin pe cap de locuitor.Aceste limite
puteau fi depăşite anual cu cel mult 1/100,obligându-se fiecare din state,ca atunci când
ar fi cazul,să retragă din circulaţie plusul de asemenea monedă”18
Aceste monede de bilon erau folosite pentru intermedierea comerţului
mic,aveau caracterul unor monede naţionale fiind bătute tot din argint ca şi monedele
principale (etalon),dar cu un titlu de puritate inferior (conţin sub 2/3 din metalul
preţios),purtând în mod obligatoriu denumirea de monedă bilon.
Ca valoare nominală aceasta va fi cel mult jumătate din valoarea nominală a
celei mai mici monede etalon,iar cele bătute din cupru nu vor fi mai mari de 6 ;5
phenigi,4 centime sau 2 creiţari(kreuzer).
Ele au putere circulatorie numai în interiorul graniţelor statului care a emis-o în
aceleaşi condiţii ca şi moneda etalon.
Pe lână stabilirea raportului de schimb între monedele principale ale statelor
aderente la această convenţie monetară,articolul 8 al acesteia prevede emiterea unui nou
semn monetar comun,ca monedă internaţionala,confecţionată din argint numită monedă
federală(Vereinsthaler - “taleri unionali”),monedă de reuniune sau monedă principală cu
18 Iansen A.,op.cit.,p.40
caracter unional,emisă în scopul facilitării şi dezvoltării relaţiilor economice dintre
statele contractante,având acelasi conţinut metalic şi circulând în toate ţările semnatare
ale respectivei convenţii monetare.Aceste monede îndeplineau funcţia de mijloc de plată
,atât în circulaţia publică cât şi în cea particulară,pe întreg cuprinsul uniunii monetare.
Din livra de argint urmau să se bată fie 30 de piese taleri de reuniune,fie 15 piese
- dubli taleri de reuniune.Această monedă avea un curs legal valabil pe teritoriul statelor
semnatare ale convenţiei,stipulându-se şi obligativitatea primirii la plată a acestor
monede.Aliajul metalului din care urmau să se bată era compus din 900%o argint fin şi
100%o aramă.
Pentru talerul simplu toleranţa admisă era de 3%o şi de 4%o la greutate,iar pentru
cel dublu de 3%o la titlu şi tot de 3%o la greutate.
Aversul acestor monede reprezenta portretul suveranului ,iar pe revers armele
ţării ,greutatea,denumirea de unu sau dublu taler şi anul baterii.
Pentru talerul dublu,potrivit convenţiei baterea era liberă pentru orice
cantitate,potrivit nevoilor circulaţiei ,iar piesele de un taler erau limitate la 24 de piese la
suta de locuitori,în primii cinci ani(sfârşitul anului 1862),iar pentru fiecare perioadă
următoare de câte patru ani(începând cu anul 1863 până în anul 1866 inclusiv),câte 16
piese la suta de locuitori.
Pentru toate aceste monede se prevedea obligaţia retragerii lor din circulaţie ,în
scopul retopirii ,atunci când prezentau diminuări ale greutăţii datorate uzurii dobândite
prin circulaţie sau deteriorări ,putând fi refuzate la plată.
Convenţia monetară Austro-Germană,este prima care prevedea posibilitatea
baterii de monede de aur în scopul facilitării comerţului cu exteriorul,în mod deosebit cu
ţările din vecinătate,fiind considerate monede comerciale federale,ceea ce însemna că
plăţile cu acestea nu prezentau caracterul unor plăti legale şi liberatorii,şi nici
obligativitatea primirii lor la plată.
În cazul alterării greutăţii şi pierderii calităţilor iniţiale prin uzare datorată
circulaţiei lor,statul nu avea obligaţia de a le retrage,aşă cum se întâmpla în situaţia
monedelor principale de argint,şi nici de a le răscumpăra la valoarea lor iniţială.
Coroana a fost stabilită ca denumire a acestei monede unionale de
aur(Vereinsmunze),urmând să se bată piese de o coroană şi de o jumătate de coroană.
Piesele de o coroană urmau să fie bătute pe bază de 1/50 dintr-o livră de aur fin (
1/50 x 500 = 10 gr.aur fin),iar cele de o jumătate de coroană 1/100 dintr-o livră de aur
fin ( 1/100 x 500 = 5 gr.aur fin).
Raportul de valoare dintre acestea şi monedele de argint se stabilea în condiţiile
pieţei, pe baza cererii şi ofertei.
Titlul de puritate al acestora era de 900 părţi de aur fin şi 100 de părţi de
aramă.Toleranţa admisă nu depăşea ,în plus sau în minus, 2%o la titlu şi 2 1/2 %o la
greutate.
Determinarea cu exactitate a valorii acestor monede se făcea prin raportarea
greutăţii lor la valoarea de piaţă a aurului sub formă de bare,urmând deci oscilaţiile
cursului comercial al aurului.
În mod obligatoriu, pe avers purtau efigia suveranului,iar pe revers
greutatea,titlul de puritate,denumirea de coroană,fără precizarea valorii nominale ,ceea
ce reprezenta un motiv în plus ca în operaţiunile de schimb să fie preferate monedele
principale de argint sau biletele de bancă convertibile în acestea.
Potrivit convenţiei cursul acestora era fixat pentru şase luni ,urmând ca în ultima
lună a acestei perioade să fie fixat pe următoarele şase luni;acest curs numit “curs de
casă”era stabilit pentru primirea acestor monede la casele de schimb publice şi nu putea
să fie mai mare decât media cursurilor oficiale ale aurului din intervalul anterior de şase
luni,la bursele menţionate în convenţie.
Guvernele ţărilor semnatare ale convenţiei puteau proceda în cursul perioadei de
şase luni la modificarea acestui curs potrivit nevoilor curente ale circulaţiei şi ale
schimbului.
La finele intervalului de şase luni ,deţinătorii de astfel de monede căutau să le
preschimbe în monede de argint,temându-se că noul curs fixat ar putea reprezenta o
devalorizare a acestora.
Articolul 22 al convenţiei referitor la emisiunea monedei de hârtie,în scopul
consolidării monedelor statelor participante la convenţia monetară, interzicea stabilirea
cursului forţat al acestora,introducând obligativitatea convertibilităţii lor la prezentare şi
în orice moment ,în moneda de argint principală(etalon)a statului respectiv,începând cu
1 ianuarie 1859.Dreptul de emisiune al bancotelor era atribuit fie statului ,fie unei
instituţii împuternicite a acestuia,însă numai în virtutea respectării obligativităţii
asigurării convertibilităţii lor în argint.
Acest articol viza în primul rând Austria ,căreia ise impunea astfel reluarea
convertibilităţii bancnotelor,la care Banca Naţională privilegiată a Austriei, ca bancă de
emisiune,renunţase încă din anul 1848.
Tot din acest considerent ,bancnotele emise urmau să aibe înscris pe ele valoarea
în moneda etalon.
În caz contrar,când banii de hârtie nu aveau acoperire în monedă metalică de
argint(situaţie frecventă mai ales în perioadele de război),emisiunea era suspendată.
Eliminarea cursului forţat al banilor de hârtie şi păstrarea în circulaţie doar a unei
sume în astfel de monedă deplin acoperită în monedă metalică de argint,urma să se facă
până la cel târziu 1 ianuarie 1859.19
Austria,la care se făcea referire în mod expres ,a criticat această hotărâre
considerând-o prohibitivă ,pronuntându-se în favoarea dreptului fiecărui stat de a
decreta cursul forţat al bancnotelor.
Putem afirma că acestă uniune monetară este o uniune metalică întrucât nu se
stipula prin convenţie,circulaţia liberă a bancotelor băncilor de emisiune dintr-o ţară în
alta.
Convenţia se încheia pentru un termen de 20 de ani,cu dreptul de prelungire
automată pe alte termene de câte 5 ani în varianta în care cu 2 ani înainte de expirarea
termenului ,aceasta nu ar fi fost denunţată de către una dintre părţile semnatare.Acestea
din urmă aveau dreptul de a se controla reciproc privitor la respectarea prevederilor
respectivei convenţii ,respectarea condiţiilor tehnice de batere,numărul de piese metalice
ce urmau a fi confecţionate etc.
VII.3.Patenta imperială din 24 Ianuarie 1857.Trecerea de la sistemul
valutei convenţionale la sistemul valutei austriece;20
Consecinţă a convenţiei monetare din 24 Ianuarie 1857,Austria emite la 19
Septembrie 1857 patenta în 22 de articole prin care ţinând cont de dispoziţiile
acesteia,este reorganizat şi modernizat sistemul monetar al monarhiei,prin introducerea
noului sistem bănesc,simultan cu retragerea treptată din circulaţie a banilor emişi în
conformitate cu sistemul valutei convenţionale.
Acesteia i se adaugă Patenta din 27 aprilie 1858,prin care se dispune intrarea în
vigoare începând cu 1 Noiembrie 1858 a sistemului valutei austriece,Patenta din 30
August 1858 care modifică privilegiul băncii de emisiune în conformitate cu prevederile
convenţiei monetare. 19 http//www.money_museum.com./standard. 20 îmtregul subcapitol este realizat pe baza “Patentei Imperiale din 19 Septembrie 1857”,”Gazeta Transilvaniei”,nr.91,92,93 din 1857,p.361,365,369.
Astfel articolul 1al Patentei imperiale din 19 Septembrie 1857, legiferează toate
categoriile de monede care se vor bate şi anume:
- “banii legali de ţiari” (florinul austriac)- monedă legală principală,naţională;
- “banii de reuniune” (talerii de reuniune)- monede unionale;
Aceştia se vor bate din argint, metal etalon al sistemului monetar naţional,care astfel
rămâne monometalist argint.
- “moneti de comerciu” - monede comerciale din aur;
- “banii cei minuţei” - moneda divizionară din argint şi aramă;
Generalizarea utilizării sistemului zecimal şi folosirea livrei(“funtul”) de 500 de
grame de argint fin (“curat”),respectiv aur fin(“curat”),la baterea monedelor
principale,unionale şi respectiv comerciale este precizată la articolul 2.:
”La toţi banii ce se voră tipiri de aici înainte,precum şi la cei ce vor fi revestiţi cu
aurulă anului 1875,se va lua de fundamentă funtul de 500(cincisute)de grame.
Această funtă se va introduce la tate monetiriile noastre şi se va împirţi în acest
scopă în o mie de pirţi.
Împărţirea unei a mia parte în gridiciuni zecimale,a zecea parte se va numi pumi
(Acce).”Funtul constituie unica greutate monetară şi se subdivide în miimi.Aceasta din
urmă ,se subdivide la rândul ei în zecimi,o zecime de o mie numindu-se “as”.
Sistemul monetar naţional va avea la bază ca unitate monetară naţională sau
principală florinul(florenus) austriac de argint,numit prin această patentă”valută
austriacă”împărţit în “centecime iar o centemă în 10 părţi”(se subdivide în sutimi,iar
fiecare sutime în zecimi)(articolul 4),din livra de 500 de grame de argint fin urmând să
se bată 45 de florini.
Articolul 5 stabileşte valoarea nominală a tuturor categoriilor de monede precizate
la articolul 1 şi anume:
În valută austriacă se vor bate:
- monedă principală(“bani ai ţerei):
“a).bani de 2 florini câte 22 1/2 din un funt(livră)de Ag.curat(fin)”
ceea ce însemna că greutatea unei monede cu valoarea nominală de 2 florini era de:
500 / 22,5 = 22,22 gr.Ag.fin;
“b).bani deun florin câte 45 din un funt de Ag.curat”
ceea ce însemna că greutatea unei monede cu valoarea nominală de un florin era de :
500 / 45 = 11,11 gr. Ag.fin;
“c).bani deun pătrar
de florin câte 180 din un funt de Ag.curat”
greutatea unei monede cu valoarea nominală de 1/4 florin fiind de:
500 / 180 = 2,78 gr. Ag,fin;
Toate aceste monede vor purta pe avers efigia regală:”icona nostra pînă la piept(bustd
de reliefă)”(cap laureat la dreapta),şi legenda circulară care începe jos la stânga în
spatele bustului:”FRANC.JOS.AUSTRIAE IMPERATOR”,iar pe revers
vulturul imperial ,pe piept stema Habsburg-Lothringen,dedesubt valoarea nominală 2
FL.,1 FL.,şI 1/4 FL.cu inscripţia “HVNG.BOH.FT VEN.GAL.LOD.ILL.REX A.A.”şi
anul baterii.Pe muchia monedei “gardina va fi netedă şi va cuprinde cu litere sipate
simbolul VIRIBVS VNITIS”(ART.7).
Numărul total al monedelor de un florin bătute în intervalul cuprins între anul 1857
- anul încheierii convenţiei monetare Austro-Germane şi 1892 anul reformei monetare a
fost de 187.375.000 ,cu un maxim în anii 1877 de 13.963.000 piese şi în anul 1878 de
18.963.000 piese.21
În Transilvania,în monetăria de la Alba Iulia,purtând sigla “E” s-au bătut 150.000
de monede de un florin de argint în anul 1864.22
Monedele de 2 florini s-au bătut într-un număr de 117.568.000 în acelaşi interval
de timp,iar monedele de 1/4 florini în număr de 141.936.000 ,cu un maxim în anul 1858
de 54.830.000 de piese ,bătute jumătate în monetăria din Viena (sigla”A”),în număr de
27.415.000 şi cealaltă jumătate în monetăria din Milano(sigla “M”) într-un număr de
27.830.000.23
Se poate aprecia că valoarea florinilor emişi şi aflaţi în circulaţie în intervalul
dintre această convenţie şi reforma monetară a fost de 457.995.000 (187.375.000 +
117.568.000 x 2 + 141.936.000 / 4 = 457.995.000).
Această apreciere ne conduce la concluzia că în cazul menţinerii convertibilităţii
bancotelor în florini de argint prin interzicerea cursurilor fixe(aşa cum prevede
convenţia monetară),banii de hârtie ar trebui să aibe acoperire într-o valoare de
457.995.000 numerar.
- moneda unională(“bani de reuniune” - Vereinsthaler):
“d).bani de doi taleri de reuniune(trei florini)cîte 15 din una funtă de argintă curată”
ceea ce făcea ca greutatea unui dublu taler să fie de :
500 / 15 = 33,33 gr.Ag.fin;
21 http//www.money_museum.com./standard. 22 Chester L.,Mishler C.,Colin B.R.,op.cit.,p.136 23 idem.p.137
iar
1 dublu taler de reuniune = 3 florini austrieci;
“e).bani de ună taleră(de un taler) de reuniune(un florin şi jumătate )câte 30 din una
funtă de argint curată”
respectiv un taler de reuniune avea o greutate de:
500 / 30 = 16,67 gr.Ag.fin;
iar
1 taler de reuniune = 1 1/2 florini;
Banii de reuniune vor avea pe avers efigia regală (cap laureat la dreapta):”icona
nostră pînă la piept”,cu legenda circulară începând din spatele bustului la
stânga:”FRANZ JOSEPH.I.V.G.G.KAISER V.OESTERREICH”,iar pe revers vulturul
împărătesc bicefal,pe piept stema Habsburg-Lothringen şi inscripţia:
-pe moneda de 2 taleri de reuniune “ZWEI VEREINSTHALER...XV.EIN PFUND
FEIN”(doi taleri de reuniune 15 dintr-o livră curată),şi anul baterii;
- pe moneda de 1 taler de reuniune”EIN VEREINSTHALER.XXX,EIN PFUND
FEIN.”(un taler de reuniune 30 dintr-o livră curată),şi anul baterii;
Pe muchia monedei inscripţia pentru ambele valori nominale:”Gardina va fi
netedă şi va cuprinde cu litere cufundace simbolulă:
MIT VEREIHNTEN KREFTEN” (cu puteri unite);(art.8)
Monedele de un taler de reuniune au fost bătute într-un număr de 29.751.000
între anii 1857( cel al încheierii convenţiei) şi 1866 ( cel al încetării ei),cu un maxim în
anul 1857 de 9.154.000 de monede bătute,fapt explicabil ţinând cont că este primul an al
intrării în vigoare a convenţiei monetare.24
Banii de reuniune de 2 taleri s-au bătut în acelaşi interval (1857-1866),în
număr de 17.378.000 ,cu un maxim în anul 1865 de 7.425.000 de monede.25
Se poate aprecia că pe perioada convenţiei monetare valoarea talerilor de
reuniune aflaţi în circulaţie a fost de 64.509.000( 29.751.000 + 17.378 x 2 =
64.509.000).
În Transilvania s-au bătut în Monetăria din Alba Iulia (cu sigla E - articolul
21”Bilgradă”),monede de 1 taler de reuniune( în număr 556.000 în anul 186426 ) , de ,1
24 idem.p.139 25 idem.p.139-140 26 idem.p.139
florin austriac( 150.000 de monede în anul 186427 ),1/4florin austriac(132.000 în anul
,anul baterii 1857)28
Acelaşi articol precizează că pentru”...banii indicaţi sub a.b.d.şi e voră conţine
900/1000 argintă curată şi 100/1000 aramă “ceea ce face ca:
- moneda de 2 florini să aibe o greutate totală de 24,6900 gr.argint unde 22,22 gr.argint
curat(900/1000) şi 2,470gr.aramă(100/1000);
- moneda de un florin să aibe o greutate totală de 12,3400 gr.argint din care 11,11
gr.argint curat(900/1000),şi 1,23 gr.aramă(100/1000);
- moneda de doi taler de reuniune să aibe o greutate totală de 37,0371 gr.argint din care
33,33 gr.Ag.curat(900/1000), şi 3,7071 gr.aramă(100/1000);
2 taleri de reuniune = 3 florini austrieci ceea ce rezultă din faptul că:
37,0371 gr.Ag. = 3 x 12,3400 gr.Ag.
- moneda de un taler de reuniune are o greutate totală de 18,5186 gr.Ag.din care 16,67
gr.Ag.curat sau fin(900/1000), şi 1,8486 gr.aramă (100/1000);
1 taler de reuniune = 1 1/2 florin austriac,ceea ce rezultă din faptul că:
18,5186 gr.Ag. = 1,5 x 12,3400 gr.Ag.
Aceleaşi precizări referitoare la titlul de puritate fac ca numărul pieselor ce se vor
bate dintr-o livră(“funt”,”pond”) de argint fin(“curat”),mai sus menţionate să fie de:
“a).20 1/4 bani de doi florini,una funtă” ( 900/1000 x 22 1/2);
“b).40 1/2 bani de un florin,una funtă” (900/1000 x 45);
“d).13 1/2 bani de doi taleri de reuniune(trei florini),una funtă” (900/1000 x 15);
“e). 27 bani de un taler de reuniune(un florin şi jumătate)una funtă” (900/1000 x 30);
Prin acelaşi articol se precizează titlul de puritate al florinului de argint cu
valoarea nominală de 1/4 ,şi anume”...banii de una pătrariu de florin vor contrariu de
florin vor conţine 520/1000 argintă curată şi 480/1000 aramă”,ceea ce face ca din livra
de argint curat să se bată 520/1000 x 180 = 93,6 piese de 1/4 florin de argint,a cărui
greutate totală este de :
1/4 florin = 5,346 gr.Ag.
din care:
2,78 gr. Ag.fin(curat) ,reprezentând 520/100 şi
2,566 gr.aramă ,reprezentând 480/1000;
Diametrul acestor monede trebuie să respecte următoarele dimensiuni: 27 idem,p.136 28 idem.p.247
a). moneda de doi florini cu diametrul de 36 de milimetri;
b).moneda de un florin cu diametrul de 29 de milimetri;
c).moneda de 1/4 florin cu diametrul de 23 de milimetri;
d).moneda de doi taleri de reuniune(trei florini) cu diametru de 41 de milimetri;
e).moneda de un taler de reuniune(un florin şi jumătate) cu diametrul de 33 de milimetri;
Abaterile acceptate în plus sau în minus la titlul de puritate şi la greutate,stabilite
prin articolul 6 şi ţinând cont de prevederile convenţiei,sunt:
a).moneda de doi florini 3/1000 la titlu 3/1000 la greutate;
b).moneda de un florin 3/1000 la titlu 4/1000 la greutate;
c).moneda de 1/4 florin 5/1000 la titlu 10/1000 la greutate;
d).moneda de doi taleri de
reuniune(trei florini) 3/1000 la titlu 3/1000 la greutate;
e).moneda de un taler de
reuniune( 1 1/2 florini) 3/1000 la titlu 4/1000 la greutate;
Concomitent cu introducerea florinului austriac s-au luat masuri privind
reglementarea situaţiei haotice din circulaţia divizionară.
Astfel articolele 9,10,11,fac precizări referitoare la monedele divizionare:
Articolul 9: se vor bate monede divizionare;piese de 10 şi 5 sutimi din argint şi
piese de 3 şI 1 sutime,precum şi piese de 5 miimi din aramă;
- se vor bate din argint creiţari cu valorile nominale de 10 şi 5,titlul de puritate
de:
- pentru “banii de zece a suta parte”(monedele de zece sutimi) -vor avea titlul de
puritate 500/1000 argint fin şi 500/1000 aramă;
şi
- diametrul de 18 milimetri;
- pentru “banii de 5 a suta parte” (monedele de 5 sutimi)-vor avea titlul de puritate
de 375/1000 argint fin şi 625/1000 aramă;
şi
- diametrul de 16 milimetri;
Articolul 10 precizează că din monedele divizionare de argint ,500 de bucăţi
piese de zece sutimi şi 1.000 de bucăţi de cinci sutimi vor cântări un funt de argint;
Toleranţa sau abaterea admisă în plus sau în minus este de 5/1000 atât la titlu cât
şi la greutate.
Inscripţia pe avers va fi:
“FRANZ.JOSEPH I.V.G.G.KAISER VON OESTERREICH”
iar pe revers valoarea nominală “10”sau “5” sub coroana împărătească austriacă
şi cu inscripţia “SCHEIDEMUNZE”(monedă divizionară);anul baterii înconjurat de
“una ramu de stejar şi altulă de finică”; “gardina”(muchia) va fi “încrestată”.
Articolul 11 precizează că monedele divizionare de aramă se vor bate 150 de
sutimi dintr-un funt.
Banii divizionari de aramă constau din:
“Bucăţi de trei a suta parte(piese de trei sutimi) - cu diametrul de 25 de milimetri;
Bucăţi de una a suta parte(piese de o sutime) - cu diametrul de 19 milimetri;
Bucăţi de cinci a miea parte(pise de cinci miimi) - cu diametrul de 17 milimetri;”
Pe avers apare vulturul bicefal încoronat şI inscripţia:
“K.K.OESTERREICHISCHE SCHEIDEMUNZE”
(bani divizionari austrieci)
Reversul va închide într-o cunună de stejar valoarea nominală de “3” sau “1” sau
5/10” şi sub aceasta anul baterii;
Articolul 12 stipulează obligativitatea refuzului atât la casele publice ale statului
cât şi în comerţul privat a monedelor şi a banilor divizionari falşi şi a celor degradaţi
prin găurire ,îndoire etc,sau cu greutatea diminuată peste limitele admise ca abatere.
Potrivit convenţiei patenta stabileşte baterea coroanelor de aur (krone),cu
valorile nominale de 1 şI 1/2(“coroana şi jumătatea de coroană”-art.13),ca monede
unionala de aur,numite “bani de aur ai reuniunii”(art.14).
Aceştia nu pot înlocui în circulaţie monedele de argint,participanţii la schimb
neavând obligaţia de a-i accepta ca mijloc de schimb sau de plată(art.16).
Moneda de aur de o coroană va avea greutatea de 10 grame aur curat,rezultată
din faptul că dintr-o livră de aur curat se vor bate 50 de piese:”Corona de cîte 1/50 a
unui puntă de aură curată” - art.13 (1/50 x 500 = 10 grame aur curat).
Jumătatea de coroană de aur va avea o greutate de 5 grame aur curat ,obţinută
prin confecţionarea a 100 de piese dintr-o livră de aur curat:”Jumătatea de coroni de cîte
1/100 a unui puntă de aură curată” - art.13 (1/100 x 500 = 5 grame de aur curat).
Titlul de puritate fiind de “ 900/1000 aur curat “pentru monedele de o
coroană,şi “100/1000 aramă” pentru monedele de o jumătate de coroană.Astfel 45 de
coroane şi 90 de jumătăţi de coroană vor avea greutatea egală cu un funt. (art.14)Rezultă
că greutatea totală a coroanei de aur este de 11,11 grame aur din care greutatea fină 10
grame aur curat şi aliajul de 1,11 grame aramă ,iar jumătatea de coroană se va bate cu o
greutate totală de 5,55 grame din care 5 grame aur curat reprezintă greutatea fină iar
restul de 0,55 grame aliajul de aramă.
Numărul total al monedelor de aur de o coroană bătute începând cu anul 1858
până la reforma monetară din anul 1892 a fost de 17.444.000 piese cu un maxim de
5.859.000 de monede în anul 185929 .
Dintre acestea 31.000 poartă marca “E” a monetăriei din Alba Iulia şi au fost
bătute în anul 1858. 30
Monedele de o jumătate de coroană bătute în acelaşi interval de timp au fost în
număr de 16.682.000,cu un maxim de 4.376.000 de monede în anul 1859.31
Cu aceeaşi marcă “E” în Transilvania ,la Alba Iulia,s-au bătut în anul 1858 un
număr de 25.000 de monede,în anul 1859 - 17.000 piese,iar în anul 1861 - 55 de
monede,deci în total 97.000 de jumătăţi de corană de aur.32
Deci valoarea coroanelor în circulaţie între anii 1858 - 1992 a fost de
aproximativ 25.785.000(17.444.000 + 16.682/2 = 25.785.000).La acestea se adaugă
galbenii imperiali.
Pe avers aceste monede vor purta profilul regal încadrat cu următorul text dispus
circular începând spre stânga:
“FRANZ JOSEPH I.V.G.G.KAISER VON OESTERREICH”
Pe revers într-o cunună deschisă de frunze de stejar sunt înscrise valoarea
nominală cu cifre arabe ,denumirea monedei(krone) ,iar sub aceasta anul baterii.
Cununa este încadrată în partea de sus de cuvântul:
“ VEREINSMUNZE”
(monedă de reuniune),
iar în partea de jos de menţiunea privind numărul de piese bătute dintr-o livră de aur fin:
“50 FIN PFUND FEIN”
(“50 una puntă curată”);
Pentru moneda de o jumătate de coroană această menţiune este diferită şi anume:
“100 FIN PFUND FEIN”
(“100 una puntă fină”);
Gardena va fi netedă şI va cuprinde cu litere săpate textul:
29 idem.p.247-250 30 idem.,p.140 31 idem.p.251-252 32 idem.p.250-252
“MIT VEREINTEN KRAEFTEN”
( cu puteri unite)
Abaterile admise conform articolului 15, sunt de 1/2000 la titlul de puritate şi de 2
1/2 /1000 la greutate ( Passingerwicht).
Articolul 16 precizează că moneda unională de aur nu este mijloc de plată legal,nu
ţine locul monedelor de argint.
Monedele din aur care îşi pierd din greutate prin circulaţie mai mult decât abaterea
acceptată de 2 1/2/1000 şi care vor intra la “cassele şi institutele publice”aflate sub
directa supraveghere a statului ,respectiv “bănci şi institutele de bani şi de credit “,nu
vor fi reintroduşi în circulaţie,ci vor fi depuşi la monetării în vederea retopirii.
Stabilirea raportului de valoare între aur şi argint se poate determina prin raportarea
directă a conţinutului de metal preţios al celor două monede de aur şi de argint ,astfel:
1 florin austriac = 11,11 gr.argint curat(fin);
1 coroană = 10 gr.aur curat(fin);
Deci:
1 gr.de aur curat valorează în coroane
1 / 10;
1 gr.de argint curat valorează în florini
1 / 11,11;
Astfel raportul de valoarea dintre aur şI argint este:
1 / 10 = 1,11;
1/11,11
ceea ce înseamnă că:
1 kg. de aur = 1,11 kg.argint;
Ca bani de comerţ ,sau monede comerciale,se vor mai bate alături de coroane,talerii
levantini,numiţi şi ai Mariei Tereza,şi ducaţii (Dukaten),numiţi galbeni austrieci sau
imperiali,aceştia din urmă având ca destinaţie intermedierea comerţului cu Principatele
Române şi cu ţările balcanice.
În ce privesc talerii levantini se vor confecţiona “12 piese dintr-o marcă vieneză de
argint curat33 (0,561288 a unui pund = 0,561288 / 12;adică 12 taleri egali cu o marcă
vieneză adică 0,561288 funt argint fin)”,cu titlul de puritate de” 833
1/2/1000”,păstrându-şi astfel caracteristicile(greutatea,dimensiunea şi titlul de puritate),
33 marca vienezå = 233,87 gr.,Costin Kiritescu,op.cit., p.125
monedelor bătute iniţial ,sub guvernarea Mariei Tereza ,ca un omagiu adus acesteia
,inclusiv anul emiterii 1870.(art.19)
Galbenii austrieci îşi vor păstra greutatea ,confecţionându-se “81 189/355” de
monede dintr-o marcă vieneză de aur curat (adică 0,561288funt aur fin),având titlul de
puritate de “ 986 1/9/1000”.(art.19 - 20),şi se vor bate cu valoarea nominală de 1 şi 4
ducaţi.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
DUCAT
1 4
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Diametru 19,75 mm. 39,5 mm.
Titlul de puritate 986/14 Au/Cu 986/14 Au/Cu
Greutatea totală 3,4908960 g. 13,9635840 g.
Greutate fină 3,4424109 g. 13,7696436 g.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Convenţia prevedea dreptul Austriei de a emite ducaţi numai până în anul
1865,dar printr-un ordin al Ministerului finanţelor austriac,datat 24 aprilie 1866,acesta
este prelungit până la sfârşitul anului 1870.34
Raportul de valoare dintre între monedele comerciale de aur şi cele naţionale de
argint ,urma să se fixeze liber pe baza raportului dintre cerere şi ofertă.
Sunt stabilite la articolul 21 simbolurile monetăriilor din imperiu(conform
decretului imperial din 9 iunie 1766 ,a fost stabilită câte o literă ca semn distinctiv
pentru fiecare monetărie din imperiu35 ,în care urmează să se bată începând cu data de “1
Noemvre 1857”(art.22),numai monedele principale,unionale,comerciale şi cele
divizionare stabilite prin această Patentă:
“ A.pentru Viena
B. pentru Kremniţa(Croaţia)
E. pentru Alba Iulia(Bilgradă)
M. pentru Milană(Milano) şi
34 Kiri¡escu C.op.cit.,p.165 35 G.Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit,p.115
V. pentru Vineţia(Veneţia)”
Pe toată durata valabilităţii convenţiei monetare ,circulaţia acestor monede este
legiferată prin respectiva patentă ,până la noi dispoziţii ce vor fi emise numai în cazul
modificării prevederilor iniţiale ale convenţiei monetare (art.22).
Patenta este semnată de către :
- împăratul Franz Josef;
- ministrul de externe comitele Buol -Schauenstein;
- ministrul de finanţe baronul de Bruk;
Încheierea acestei convenţii monetare a însemnat pentru Imperiul habsburgic şi
reorganizarea sistemului său monetar ,având ca unitate monetară florinul austriac
(această monedă este păstrată ca bază a sistemului monetar al monarhiei până la
adoptarea de către aceasta a monometalismului aur în anul 1892 36 ,care vine să
înlocuiască vechiul florin convenţional(adoptat ca bază a sistemului monetar prin
Patenta din 18 Februarie 1811), aflat în următorul raport de echivalenţă fată de noua
unitate monetară:
100 florini vechi convenţionali = 105 florini noi austrieci.37
VII.4.Patenta imperială din 27 Aprilie 1858 prin care se dispune
intrarea în vigoare a noului sistem al valutei austriece;38
Patenta imperială din 27 Aprilie 1858 stabileşte intrarea în vigoare a noului
sistem bănesc,sistemul valutei austriece, începând cu data de 1 Noiembrie 1858,prin
introducerea în circulaţie şi utilizarea noii unităţi monetare şi a celorlalte semne băneşti
prevăzute a se bate şi a se emite potrivit Patentei imperiale anterioare din 19 Septembrie
1857 în conformitate cu prevederile convenţiei monetare din 24 Ianuarie 1857:(”Spre a
regula relaţiile comerţului monetare şi aplicarea noii valute austriece la referinţele de
drept..........am decis a emite pentru tot cuprinsul imperiului ,următoarele dispoziţiuni ca
adiţionale la art.13 a patentei noastre din 19 Septembrie 1857”).
Astfel potrivit articolului 1al patentei,”valuta austriacă”(dintr-o livră de argint
curat se vor bate 45 de piese),devine începând cu data de 1 Noiembrie 1858, baza a
36 idem.p.129 37 idem.p.129 38 întregul subcapitol este realizat pe baza “Patentei imperiale “din 27 Aprilie 1858,”Gazeta Transilvaniei”,(1858),nr.34,p.133-134, ,¿i “Der Siebenburger Bote”,XXIII(1858),nr.89/5 mai,p.353-354; nr.92/10 mai,p.365; nr.93/11mai,p.369; nr.113/9 iunie,p.449; Amtlicher Theil(Partea oficialå)
sistemului monetar şi numai în raport cu aceasta se va stabili echivalenţa celorlaltor
semne băneşti(monede şi bancnote),introduse în circulaţie(“...va fi din 1 Noiembrie
1858 singura formă legală de monetă şi va forma baza valute pentru toate ţările de pe
întreg cuprinsul imperiului”).
Articolul 5 stabileşte ca toate obligaţiunile emise şi cumpărate înaintea datei
de 1 noiembrie 1858 şi care au scadenţa după această dată,se vor răscumpăra în noua
valută austriacă,stabilindu-se echivalenţa între moneda convenţională şI valuta austriacă
după cum urmează:
100 de florini convenţionali = 105 florini austrieci;
“........ªi vor fi a se împlini după această epocă ,în una din valutele indicate mai jos,se
vor răspunde în valuta cea nouă austriacă,însă după următoarele măsuri:
100 fr.sor converti(norma 20 fl.)cu...................................105 fl.
100 fl.aşa numita valută de Viena cu...................................42 fl.
100fl.aşa numita valută imperială(norma 24 fl.)cu........... 87 50/100 fl.
100 lire austriece cu...............................................................35 fl.
100 fl.valută polonă a teritoriului Cracoviei cu..................25 fl.”
Sub incidenţa aceloraşi raporturi de valoare cad şi datoria de stat,taxele şi
contribuţiile către stat,datoriile către instituţiile publice,persoane fizice etc.(art.6).
Tot începând cu această dată vor fi scoase din circulaţie toate celălalte semne
băneşti care nu respectă prevederile convenţiei monetare:(“...Din numita epocă înainte
se vor desfiinţa toate celălalte valute “).
Patenta retrage calitatea de monedă legală pieselor de aur(art.7) şi talerilor
levantini de argint bătuţi în ţară,interzicând totodată şi circulaţia legală a pieselor de aur
şi argint emise în alte ţări,considerate până atunci monede principale:
Astfel în articolul 11 se precizează:
”Ministrul nostru de finanţe îndată ce va afla cu cale va emite cât se va pute
mai curând o ordinaciune,prin care se va încasa şi se va scoate din circulaţiune toţi
banii din argint şi toţi banii mărunţei care se vor fi tăpărit în imperiu după o normă
monetară diversă de cea ordinată în patenta din 19 septembrie 1857.
Cu 1 Noiembrie 1858 va înceta valoarea talerilor levantini ,precum şi
circulaţiunea de până acum ce a fost permisă prin lege pentru banii de argint tipăriţi în
ţări străine”.
Articolul 12 stabileşte paritatea legală în raport cu florinul austriac ,a 15
feluri de monede şi semne ale valorii aflate la acea dată în circulaţie,mai importante
fiind:
- moneda de 2 florini convenţionali de argint = 2,10 florini austrieci de argint;
“1.Banul de 2 fiorini or scudo................................2 fl.,.............10- sută parte”;
- moneda de 1/6 florini convenţionali de argint,egală în sistem convenţional(“valută
vieneză”) cu moneda de 10 creiţari = 17 creiţari valută austriacă de argint;
“5.Banul de 1/6fl.or banul de 10 cruceri.................................8,5-a suta parte”;
- talerul de coroană sau taleul imperial(Cronthaler),de argint = 2,30 florini austrieci de
argint:
“8.Talerul de coronă..............................................2 fl.,................30-a sută parte”;
- jumătatea de taler imperial de argint = 1,12 florini valută austriacă :
“9.1/2 talerul cu coronă.........................................1 fl,.................12-a sută parte”
- un sfert de taler imperial de argint,sisten convenţional = 1,55 florini austrieci monedă
de argint:
“10. 1/4 talerul cu coronă ......................................1 fl,.................55-a sută parte”;
- moneda de argint de 6 creiţari ,făcând parte din monedele divizionare ale sistemului
convenţional = 10 creiţari noi;iar monedele divizionare de aramă au fost echivalate pe
baza 1 creiţar vechi = 1,5 creiţari noi:
“11.Banul de 6 cruceri cu numărul an 1848,1849...........................10-a sută parte;
12.Banul de 2 cruceri.........................................................................3-a sută parte;
13.Banul de 1 şi banul de 5 centecimi.............................................1,5-a suta parte;
14.Banul de 3 centecimi.....................................................................1-a suta parte;
15.Banul de 1/2 cruceri şi banul de 1 centecim...............................0,5-a sută parte”
VII.4.1.Patenta imperială cu privire la regimul biletelor de bancă şi
al banilor unionali;39
În privinţa bancnotelor,articolul 10 stipulează obligativitatea,pănă la noi
dispoziţii, primirii la plată a bancnotelor emise pe baza Patentei imperiale din 2 Iunie
1848,şi al Ordinului împărătesc din 7 Februarie 1856,la valoarea nominală stabilită,deci
la un curs forţat,fiind necesară modificarea privilegiului băncii de emisiune,lucru care s-
a întâmplat prin emiterea Patentei din 30 August 1858.
39 idem.
Articolul 13,face precizări în privinţa viitoarei introduceri a convertibilităţii
bancnotelor Băncii Naţionale privilegiate Austriece,în monedă de argint,la norma
stabilită prin convenţia monetară(100 florini de argint aparţinând sistemului
convenţional = 105 florini de argint valută austriacă), şi la valoarea noii monede
legale,valuta austriacă.:”Cât despre notele privilegiatei bănci austriece care sunt emise
ca bani de argint după norma convenţională de (20fl.) şi cari pe temeiul legilor ce
există debe să se accepte în loc de bani gata ,se dispune ca până când se vor încasa să
aibă valoare în valuta austriacă,pentru suma pe cari sunt,însă după măsura de 105
fiorini a valutei austriece pentru 100 fl.după norma convenţională de (20 fl.);”
În articolul 14 se precizează că banii unionali(talerii de reuniune),cu valolorile
nominale stabilite prin convenţia monetară şi precizate prin Patenta imperială din 19
Septembrie,vor fi acceptaţi la plată inclusiv între particulari ,potrivit echivalenţelor
stabilite prin respectivele acte normative;
Monedele de 1 şi 2 taleri de reuniune care vor circula pe întreg teritoriul
monetar creat prin semnarea respectivei convenţii,bătuţi în celelalte ţări semnatare,vor
avea putere circulatorie şi vor fi echivalenţi cu talerii unionali bătuţi în Imperiul
habsburgic(art.15):”Banii de unu şi doi taleri de reuniune cari se vor tipări în
conformitate cu tratatul monetar din 24 Ianuarie 1857 de către statele cari au încheiat
acest tratat or cari au luat mai târziu parte la dânsul se vor considera în toate privinţele
cari banilor de unu şi doi taleri de reuniune tipăriţi în Austria”;
Articolul 16 precizează că talerii de reuniune bătuţi în Austria, după normele
convenţiei monetare mai sus amintite,vor fi echivalenţi inclusiv cu monedele de 2
taleri(bani de 3 1/2 fl. după norma de 24 1/2 fl.),pe care statele germane de vest le-au
bătut potrivit convenţiei monetare încheiate între ele în 30 Iulie 1838 ca monedă
unională;
Articolul 17 face precizări relative la puterea circulatorie a monedelor unionale
pe întreg teriroriul statelor semnatare ale convenţiei monetare,deci inclusiv şi al Austriei
,la cursul stabilit faţă de moneda legală şi anume florinul austriac:”Talerii pe care statele
ce au luat parte la convenciunea monetară din 24 Ianuarie 1857,îi vor tipări după
norma de patrusprezece taleri vor avea putere nemărginită în imperiul întreg în valoare
de 1 1/2 fl.valută austriacă chiar aşa ca şi moneta ţării austriece”;
Articolele 18 şi 19 fac precizări referitoare la obligativitatea ,sau absenţa
acesteia ,la plată a banilor divizionari,în timp ce articolul 20 întăreşte caracterul unional
al coroanelor de aur ca monedă comercială:”Coroanele şi semicoroanele cari se vor
tipări în conformitate cu traptatul monetar din 24 Ianuarie 1857,de către statele care au
încheiat acest traptat ori cari au luat mai târziu parte la dânsul şi vor considera în toate
privinţele atât la casele de stat cât şi la cele comerciale comune de cari monetelor de
aur ale reuniunei tipărite în Austria ,astfel încât nu va fi iertat să se facă nici o
distingere între ele şi între monetele de aur ale reuniunei tipărite în Austria”;
Penultimul articol al patentei imperiale,art.22,stabileşte statutul monedelor de aur
şi de argint străine ,ca intermediar al schimburilor de pe teritoriul austriac,statut ce
urmează a fi stabilit potrivit înţelegerilor dintre ministrul de finanţe şi cel al comerţului
din imperiu:”Ministrul nostru de finanţe e autorizat să determine în înţelegere cu
ministrul de comerţ:
1.Valoarea peste care să nu se poată da nici accepta la solviciune banii de aur şi
de argint cari se vor afla în circulaţiune în imperiul nostru şi vor fi bătuţi în ţări străine;
2.Institutele comerciale şi industriale ale imperiului la cari pe viitor să se poată
admite la solviciuni în mod excepţional banii de aur indigeni şi străini.În urmă se
determine valoarea,după care sunt a se accepta în loc de bani de argint la solviciune .”;
În data de 28 aprilie 1858,printr-un ordin al ministrului de finanţe,se stabileşte
ca denumire pentru subdiviziunile noii unităţi monetare,acea de “Neukreuzer” ,creiţari
noi,pentru a deosebi unitatea divizionară a valutei austriece de subdiviziunile monetare
din vechiul sistem bănesc40 :
“ORDINAºIUNEA
ministrului de finanţe din 28 Prier 1858 pentru toate ţările
imperiului despre numirea centimelor(părţilor a suta),în care
se împarte fiorinul de valută austriacă.
Măria sa apostolică,prin rescriptul împărătesc din 27 Prier 1858 a
binevoit din.............sa împărătească ordina ca ,centimele(sutimile,părţile a suta),în
care e împărţit fiorinul de valută austriacă pe temeiul articolului 4 al Patentei
împărăteşti din 19 Septembrie 1857,să se numească “Neukreuzer” iar în italieneşte să
se numească “soldi austrieci”
Baronul de Bruk m.p.”
Având în vedere că în circulaţie existau atăt bancnote emise în sistemul valutei de
Viena ,cât şi bancnote emise în sistemul convenţional,se revine la această patentă cu o
anexă care aduce lămuriri suplimentare referitoare la regimul tuturor bancnotelor băncii
40 “Gazeta Transilvaniei”,nr.35/3 mai 1858,p.134
de emisiune ,termenul limită pentru acceptarea la plată a banilor de hârtie aparţinând
celor două sisteme monetare, proporţia de valoare dintre acestea,şi preschimbarea lor la
raportul de valoare stabilit prin convenţia monetară cu noua valută legală a imperiului;
Astfel articolul 1 stipulează în mod expres ca termen ultim data de1 Iulie 1858
,pentru circulaţia bancnotelor emise potrivit Patentei din 20 Februarie 1811(valută de
Viena),cu ocazia devalorizării monetare,urmând ca începând cu acea dată acestea să fie
eliminate ca mijloc de plată atât din operaţiunile statului cât şi din comerţul privat:
“ 1.Din 1 Iulie 1858 încolo,în tot imperiul nu vor mai circula banii de hârtie
tipăriţi după valuta de Viena în conformitate cu Patenta din 20 Fauru 1811 şi prin
urmare din acea zi nu se vor mai putea aplica ca mijloc de solviciune nici la casele
împărăteşti nici în comerţul privat”.
Articolul 2 precizează că până la această dată ,bancnotele tipărite “după valuta de
Viena”,mai pot fi acceptate în operaţiunile de schimb,şi la casele de schimb, ţinându-se
cont de echivalenţa lor cu bancnotele aparţinând sistemului convenţional(emise potrivit
privilegiului acordat băncii de emisiune odată cu înfiinţarea acesteia în anul
1816),proporţia fiind de :
250 fl.valută de Viena (în bancnote) = 100 fl.monedă convenţională(în
bancnote);
Prevederile acestui articol îşi prelungesc valabilitatea pentru provinciile
imperiului ,deci şi pentru Transilvania ,până la sfârşitul lunii octombrie 1858:
“ Până atunci ,banii de hârtie tipăriţi după valuta de Viena se vor mai
accepta încă la toate solviciunile şi anume:
- la solviciunile ce vor fi de prestat în moneta convenţională,se vor accepta după
proporţia în care stau 250 fl.valută de Viena câte 100 fl. de monetă convenţională.
Ministrul meu de finanţe va face dispoziţiuni ca la toate casele împărăteşti aceşti
bani de hârtie să se accepte şi schimba cu moneta convenţională(respectiv cu note ale
băncii)după proporţia arătată mai sus,iar la casele principale din provincie să se
schimbe încă până la sfârşitul lui Octombrie 1858,cu moneta în peoporţia indicată”.
Pentru tranzacţiile comerciale aflate în curs de desfăşurare până la datele
indicate,pot fi flolosite deci bancnotele valută de Viena cât şi cele în sistem convenţional
la proporţia menţionată,atât timp cât bancnotele de 20 de florini rămân valabile ,urmând
ca după această dată intermedierea operaţiilor de schimb şi acceptarea la plată să se facă
numai în noua monedă legală a ţării,valuta austriacă,stabilită prin convenţia monetară
din 24 Ianuarie 1857,avănd ca echivalenţă(art.3):
100 fl.valută de Viena = 40 fl.monedă convenţională = 42 fl.valută austriacă;
“3.Cel ce după legile ce va trebui a presta o solviciune în bani de hârtie după
valuta de Viena ,o va pute presta în această valută după proporţia de 250 fl.valută de
Viena către 100 fl.moneta convenţională până atunci ,până când va mai avea valoare
legală valutele normale de 20 fl.,iar după încetarea acesteia,va putea presta solviciunea
numai în valuta austriacă şi anume după proporţiunea în care sta 100 fl. valuta de
Viena către 42 fl.,valuta teritorială austriacă.”
Prin articolul 4 ministrul de finanţe este autorizat să procedeze la schimbarea
bancotelor prin scoaterea din circulaţie până la dată menţionată în mod expres,a banilor
de hârtie ce nu mai corespund noului sistem monetar adoptat prin încheierea convenţiei
monetare mai sus menţionate ;
“4.Din graţia permisu ca ministrul meu de finanţe să poată concepe schimbarea
diferitelor semne(note) de bani date din partea statului din anul 1848 încoace şi casate
odată de către ministrul de finanţe,însă astfel de concesiune să se deie numai până la 1
Ianuarie 1858,căci voia mea e,ca din acea zi încolo ,să nu mai circule nici una din
indicatele note de bani.”
Toate aceste schimbări vizând noile semne monetare adoptate şi care urmează a
intra în circulaţie,raportul de schimb dintre acestea şi vechile semne monetare ,sunt
reflectate în Transilvania în presa românească a vremii astfel:41
“...cum ca o asemenea explicaţiune este neapărat trebuincioasă,va cunoaşte tot omul
care are cât de puţin cu număratul şi socotitul de bani.
1.în ce proporţiune sau legominte va sta moneta veche către cea nouă?
2.cum va fi cu datoriile statului cu banc -notele?
3.cum va fi cu datoriile pe care cineva le-a făcut mai înainte de introducerea monetei
noi?
4.cum se chiamă moneta cea nouă?
Să luăm aminte la următoarele:
să începem de la fiorini şi creiţari sau creţeri,cu care are a face bogatul şi
săracul.
Fiorinul cel nou austriac se va numi tot fiorin;acelaşi însă va sta pe viitor de
100 părţi mici,care se vor numi tot creiţari sau cruţeri noi,iar cruţerul se va împărţi în
jumătăţi de cruţeri.
Să trecem mai departe:
41 “Gazeta Transilvaniei”,nr.98/11 mai 1858,p.365
1 taler nou îndoit(dublu),va face.......2 fl.,..............51 cr.m.c.(creiţari monedă
convenţională);
1 taler nou simplu....................................1 fl.,................25 1/2............;
1 fiorin nou.......................................................................57...................;
1 pătrar de fiorin nou......................................................14 1/2.............;
Dar câte vor face monetele vechi în bani noi?
1 taler de 2 fl.m.c.(monedă convenţională) face.......2 fl......10 cr.noi;
1 taler de 1 fl. face.........................................................1 fl.,.......5..........;
1 douăzeci(tvanus)vechi..........................................................34.........;
1 douăzeci(tvanus) nou face................................................... 35.........:
1 zecer de argint........................................................................17..........;
1 cincer de argint......................................................................8 1/2......’
1 meser de argint .....................................................................10...........;
1 grasita (firfiric) de argint........................................................5...........;
1 monedă de aramă de 2 cr.m.c................................................3...........;
1 monedă de aramă de 1 cr.m.c...............................................1 1/2......;
1 jumătate de creiţar.....................................................................1/2......;
Din această scară se vede,cum ca câte monetele se micşorează cu atât se mai
propie în valoarea lor,socoteala însă vine..............
Aşa bancnotele vor trebui să se schimbe după proporţia următoare:
Una de o mie fiorini moneda convenţională va face 1050 fiorini coroane noi
1 de 100...........................................105
1 de 50...............................................52.............................50;
1 de 10...............................................10.............................50;
1 de 5...................................................5.............................25;
1 de 2...................................................2................................1;
1 de 1 fiorin m. c. ...............................1...............................5;
Mai încolo se scrie cum că un taler de ai reuniunii germane care face 2 fiorini
51 cr. - face 3 fiorini noi;
Un taler simplu tot german face 1 fl. 25 1/2 coroane moneda convenţională
- va face 1 fl. 50 cr.noi;
Acest curs însă este până acum silita..................................
Monetele de aur vor avea un curs schimbător,pe care guvernul îl stabileşte la
fiecare jumătate de an.
Iar dela 1 Iulie 1858 înainte monetele de aur (galbinii) vor înceta de a mai avea
curs legiuit,şi vor fi privite mai mult ca o marfă.
În câte părţi plătirea datoriilor care se vor fi făcut mai înainte de 1 Noiembrie
1858 se legiuieşte ca:
1.plăţile care sună în bancvalută să se facă în bancnote după valoarea lor
nominală,aceasta însă numai :până la o altă rânduire”adică cam când se va ridica
cursul silit al ratelor;
2.plăţile care sau hotărâtu a se face în argint,se vor face tot în argint sunător,sau în
moneta veche,sau în cea nouă,după proporţiunea sus arătată,de exemplu pentru 100
fl.monedă convenţională în argint sunător vei lua tot 100 fl. monedă convenţională în
sunător ,sau 105 florini în moneda nouă argint.Aceeaşi măsură se va observa şi la
plătirea..............
Baron de Bach
7 Mai 1858”
VII.5.Patenta imperială din 30 August 1858 ; modificarea privilegiului
băncii de emisiune în conformitate cu prevederile convenţiei
monetare;42
În ce priveşte regimul biletelor de bancă,Patenta imperială din 30
August 1858,în nouă puncte,modifică privilegiul băncii de emisiune în conformitate cu
prevederile convenţiei monetare.
Totodată prin aceeaşi patentă biletelor emise de Banca Naţională a Austriei li
se dă pentru prima oară calitatea de mijloace de plată legale(în anul 1848 această calitate
li se atribuie numai în mod provizoriu43 ) ,la valoarea lor nominală,ceea ce impune
obligativitatea acceptării lor nu numai la caseriile publice ,ci şi la plăţile între particulari.
Tot pentru prima oară a fost reglementat pentru prima oară stocul metalic de
acoperire al Băncii Naţionale privilegiate a Austriei.44
42întregul subcapitol este realizat pe baza “Patentei imperiale din 30 August 1858”, “Gazeta Transilvaniei”,nr.131/2 sept.1858,p.369-371 43 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.170 44 idem.p.174
La punctul 1 se precizează că începând cu data de 1 Noiembrie 1858,data intrării
în vigoare a sistemului valutei austriece ,banca de emisiune va introduce în circulaţie
numai bancnote conforme cu acesta,convertibile în monedă principala de argint.
În acest scop va emite bancnote în cupiuri de 10,100 şi respectiv 1.000 de florini
valută austriacă:
“ 1.Din 1 Noiembrie 1858 încolo,privilegiatei bănci naţionale austriece îi va fi
permisă a pune în curs numai note câte de 1.000 ,de 100 şi de 10
fiorini,curgătoare(supitoare)în valuta austriacă.”;
Punctul 2 stipulează obligativitatea reintroducerii convertibilităţii banilor de
hârtie în moneda metalică legală a ţării,respectiv,pentru acea dată în valuta austriacă de
argint:
“.2.Dacă voră cere cei ce voră având note curgătoare(supitoare) în valuta
austriacă,privilegiata bănci principali austriaca va fi detoare a răscumpăra la casa sa
principală din Viena,orişicând,cu moneta de argintă nedeplina notele sale de acest fel.”
Punctul 3.precizează că biletele emise şi puse în circulaţie după data menţionată,
vor fi acoperite cel puţin în proporţie de o treime cu stoc metalic, monede sau lingouri
de argint ,sau chiar o parte în monede sau lingouri de aur,iar restul de două treimi cu
efecte de comerţ ,cambii si alte asemenea valori:
“3.Cel puţin a treia parte din notele curgătoare(supitoare) în valuti
austriacă,puse în curs,va ...să fie asiguraţi cu bani legali de argint or rude de
argintă,sau cu permitănd ministrului meu de finanţe,va putea fi asigurat parte şi cu bani
de aur,or cu rude de aur,iar restul va căta să fie asiguraţi cu efecte de credit,escontate
după statute pentru bani daţi împrumut.”;
Punctul 4 stabileşte obligativitatea acceptării la plată a bancnotelor emise de
către Banca Naţională privilegiată a Austriei,privilegiu reânnoit în anul 1841,în
conformitate cu cerinţele sistemului noii valute austriece:
“4.Notele de valută austriacă,nu numai că se vor bucura de privilegiul
concesă,în art.15 al Patentei din 1 Iulie 1841,notelor băncii naţionale peste tot,de
privilegiul,ca ele şa se accepte la toate casele publice şi se vor bucura încă şi de
favorirea,ca oricine să fie dator a le accepta după deplinul lor preţ nominal,la toate
solviţiunile,ce vor fi de prestat în valuta austriacă”;
Retragerea din circulaţie a bancnotelor aparţinând sistemului convenţional se va
face în paralel cu emisiunea şi introducerea în circulaţie a noilor bancnote potrivit
raportului de echivalenţă hotărât prin Patenta imperială din 27 Aprilie 1858,punctele 10
şi 13:
“5.Privilegiata bancă naţională austriacă,va strânge notele încă umblătoare,ce
sună în moneta convencionale şi anume în acea măsură în care va emite note supitoare
în valuta austriacă.
Până atunci,notele de moneta convencionale se vor accepta la solviţiuni în
conformitate cu punctele 10 şi 13 al patentei mele din 27 Aprilie 1858”;
Termenele de retragere a acestor bancnote,după valoarea lor nominală şi
suma în florini pe care o reprezintă, sunt stabilite la punctele 6 şi 7 ale patentei după cum
urmează:
“6.Pentru strângerea notelor supitoare în moneta convenţională şi pentru
încetarea lor de a mai umbla,se stitoresc următoarele termine:
Pentru cele de 1000 fl. 30 Iunie 1859
Pentru cele de 100 mil de 50 fl. 31 August 1859
Pentru cele de 10 fl. 31 Octombrie 1859”
“7. Notele de 5,de 2 mii 1 fiorin,supitoare în moneta convencională,se vor
împuţina de acum înainte câte se voi pute mai iute,până la suma de 100 mil fiorini.
Timpul când să se strângă şi să se scoată de tot din curs,se va determina mai
târziu.”
De supravegherea retragerii din circulaţie a vechilor bancnote,introducerea în
circulaţie a celor noi,respectarea termenelor stabilite pentru aceste operaţiuni şi
verificarea periodică a proporţiei acoperirii lor cu stoc metalic şi efecte de
comerţ,respectiv a convertibilităţii lor,se vor ocupa :
“8...............un comitet de trei membri,denumiţi de către directorul
băncii,conlucrând cu comisarul împărătesc ,va supraveghea strânsa împlinire a
disposeciunilor esprese în 3,5,şi 7.”
“9. La capătul fiecărei luni se vor publica statutul notelor privilegiatei
bănci naţionale austriece,ce se vor fi aflând în curs,al asegurării lor,ordinate în
3.(punctul 3)”.
Dovadă a aplicării acestor schimbări monetare şi pe teritoriul Transilvaniei este
şi relatarea lui George Bariţiu din lucrarea sa deja enunţată45,în care este evidentă
trecerea de la florinul convenţional la florinul austriac:
45 Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III,p.188
“ Cam pe la 1855 Rosseti depune la episcopie în Sibiu,număraţi,una mie florini
monedă conv[enţională] să se dea un premiu pentru cea mai bună Istorie a românilor
..........În 1860 ,venind la Braşov ,a numărat în fondul şcolilor romăne 100
fl[orini],v[alută]a[ustriacă];...a schimbat premiul în alte trei traduceri de autori vechi
şi anume 1000 fl[orini] ,v[alută] a[ustriacă] ,pentru Tacitus,câte 500 fl[orini],v[alută]
a[ustriacă] pentru Svetonius şi Iornandes”.
Sugestive pentru trecerea de la moneda convenţională la valuta austriacă sunt şi
următoarele texte care surprind totodată şi aspecte ale realităţii acelor vremuri ţinând de
presa românească din Transilvania,viaţa religioasă,susţinerea educaţiei şcolare în limba
română etc.
“Tot în acel an înaintează încetişor şi formarea fondului “Gazetei”,pe când la Cluj
un singur ziar maghiar “Korunk”[“Epoca noastră”],primea câte 400 fl[orini],v[alută]
a[ustriacă],subvenţiune anuală de la partida respectivă aristocratică” 46
“O mare consolaţiune a fost anul acesta prea înalta rezoluţiune de dato[din
data],Luxemburg,29 Mai 1861,pentru clerul bisericii greco-orientale din
Transilvania.Cu acel act împărătesc ,Maiestatea Sa asigură numitului cler o donaţiune
anuală de 24.000 florini şi separat 1.ooo florini pentru seminar,în sumă totală 25.000
fl[orini] v[alută] a[ustriacă]”.47
“ Din cifrele specificate de Babeş s-a văzut că familia Mocioni împărţise ,de
ex[emplu],în a[nul] 1861,2550 fl[orini] v[alută] a[ustriacă] în burse de câte
340,200,120,60,50 la 16 tineri,iară doi au fost întreţinuţi separat cu toate cele
necesare.Tot aşa în anul 1862 au împărţit alţi 2450 fl[orini] v[alută] a[ustriacă] la cei
doi întreţinuţi.”48
“Fragmente din conceptul de suplică[cerere]înaintat la Maiestatea Sa
împărătească şi regina Austro-Ungariei de către comitetul Reuniunii femeilor din
Braşov,pentru o subvenţiune nouă.
Întru înţelesul art.4 al statutelor Reuniunii femeilor române,membră activă a
Reuniunei poate fi ori care doamnă va număra,pe fiecare an,cel puţin 1
fl[orin],v[alută] a[ustriacă],la fondul Reuniunii şi cu atât mai vârtos acelea care-şi vor
capitaliza acea taxă depunând la casă odată pentru totdeauna o sumă
corespunzătoare,după care să se poată trage venit sigur analog taxei ce numără.În anii
46 “Gazeta Transilvaniei”,nr.77,1861 47 ” Gazeta Transilvaniei”,Nr.77 din 1861 48 Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III.p.221- “Foaia pentru minte inimå ¿i literaturå”,nr.38,1862
dintâi al înfiinţării acestei reuniuni,au numărat la fondul ei câte un capital din care se
trage venit anual sigur şi curat,între alţii şi altele ,următorii domni arhipăstori şi
doamne
1850 Mon[etă] conv[enţională],
fl[orini],cr[reiţari].
Zoe.I.Iuga,în Braşov . 100,-
Sofia B[aron] L.de Wohlgemuth,Sibiu. 50,-
Stana C.Belgasoglu,Braşov. 100,-
Maria văduvă Steriu,Braşov. 20,-
Zoe St.Stoica,Bucureşti. 40,-
1851
Baroneasa G.Sina,Viena. 1000,-
Episcopul Vas[ile] Erdeli,Oradea Mare. 100,-
Episcopul Alex[andru] St[erca] ªuluţiu,Blaj. 40,-
Arhimandritul Patriciu Popescu,Banat. 40,-
Constantin Bicu,Braşov. 46,40
1852
Raluca I.S.Gerasim,Bucureşti. 60,-
Episcopul Andrei b[aron de ªaguna,Sibiu. 290,-
Guvernatorul Principe Carol de Schwarzenberg,Sibiu 50,-
Capitlul gr[eco] cat[olic],Oradea Mare. 50,-
Constantin Hurmuzache de la mai multe cucoane,care
n-au voit a se numi(298 galbeni) 1026,-
1853
Baroneasa Ifigenia Sina. 140,57
Cucoana Elisa G. Sturza n.Hurmuzache de la mai multe
cucoane care n-au voit a se numi (290 galbeni) 1353,30
1854
Maiest[atea] Sa Elisabeta,împărăteasa Austriei (8 luni) 750,-
Preoteasa Maria V.Tincu,Vârşeţ. 30,-
1857
Constantin Hurmuzache(60 galbeni) 270,-
1860 Val[ută] austr[iacă],Fl.cr.
Barbara văduva Crişan. 42,-
Arhimandrit Patriciu Popecu. 120,-
Maria D.Nicolau. 50,-
1861
Episcopul V.Erdeli. 100,-
1863
Iancu Arhimandrescu,Braşov. 200,-
1864
Elena Vas[ile] L[adislau]Pop,Sibiu. 20,-
1865
Cristina Roman. 20,-
Pe lângă aceste sume au intrat,în anii trecuţi,de la mai multe comune româneşti
precum şi din Alba
Iulia,Zlatna,Bistra,Hunedoara,Haţeg,Orăştie,Blaj,Sasreghin,Boiţa,Râuşor,Răşinari,ş[i]
a[ltele],ş[i] a[ltele] sume de la câte 40 fl[orini] până la câte 200 fl[orini mon[etă]
conv[enţională] iară din Bucovina veniră tot prin stăruinţele ilustrei familii
Hurmuzache ,numai în anul 1851,monedă convenţionala,fl[orini] 1419.
........................
În numele comitetului Reuniunii Femeilor Române prin Eufrosina
I.G.Ioan,caseriţă,
Anastasia Datcu,preşedintă,
Braşov,15/3 Iulie 1865”49
49 Bari¡iu G.,op.cit.vol.II,p.688
“Alegătorii activi sunt toţi locuitorii câţi au împlinit 24 de ani şi au plătit
,în anul 1862,în contribuţiune directă la stat opt [8] florini valută austriacă...”.
În proporţii restrânse continuă să se afle în circulaţie şi după încheierea convenţiei
monetare alături de noul florin valută austriacă şi cel convenţional.Edificator în acest
sens documentul datat 7 iunie 1859 în care George Ucenescu exprimă mulţumiri pentru
situţia sa materială şi a învăţământului muzical din ªchei:
“...............pentru că doream a mă recomanda ,după şase luni ale slujbii noului
nostru cântăreţ i s-a hotărât o plăticică de 80 fl.m.m.(florini monedă convenţională),şi
după un an s-a mai adaos 20 fl.m.c.(florini monedă convenţională)............am câştigat
pe sfânta biserică poci zice în tot anul de 200 fl.m.c.( florini monedă
convenţională),care bani trebuia să să dea unui cântăreţ harnic......”50
În ce priveşte circulaţia noilor bancnote convertibile în moneda metalică
principală, alături de noua valută şi de talerii de reuniune ai convenţiei monetare, pe
teritoriul Transilvaniei,în testamentul mitropolitului de Alba Iulia ,Alexandru ªterca
ªuluţiu datat 11/23 octombrie 1866,este menţionată suma de 44.620 de florini valută
austriacă în bancnote:
“Blaj,în 11/23 Octombrie 1866.
Alexandru ªterca ªuluţiu,m[anu] p[ropria],
arhiepiscopul şI mitropolitul Albei-Iulii.
Notă: Aşadar,clerul a rămas înzestrat cu domeniul Springului,cumpărat cu 95 mii
fl[orini] v[alută] a[ustriacă],în obligaţiuni cu meloraţiuni{majorări] în domeniu peste
20.000 fl[orini] v[alută] a[ustriacă],cu naturale [frucet]din an[ul]1866 şi 1867,peste
2.000 măsuri transilvane de vin,din 1862 şi 1866 şi cu vite cornute 28 capete.La cere
domeniu s-a mai ados:
a).106.100 fl[orini] în obligaţiuni de desdăunare[despăgubirea]robotelor
cumpărate pe bani gata.
b)44.620 zi patruzeci şi patru mii şase sute douăzeci în bancnote, fl[orini]
v[alută] a[ustriacă].
c) 249 doi dieceri(Zwanz[igeri]) vechi.
d) 350 taleri noi a 1 fl[orin] v[alută] a[ustriacă].
e) 156 taleri noi a 1 fl[orin],50 cr[eiţari] v[alută] a[ustriacă].
50 Doc.2079 - original,lb.rom.grafie chirilicå,1 f.semnat,p.241
f) 2 taleri vechi a 2 fl[orini] v[alută] a[ustriacă].
g) 44 galbeni.
h) 1 taler turcesc”.51
Acest document este sugestiv şi pentru altel monede mai vechi compuneau
circulaţia bănească din Transilvania la acea dată:taleri vechi,galbeni,zvanţi de
argint(Zwanzinger).
CAP.VIII.Caracteristicile sistemului bănesc austriac în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea; până la primul război mondial;
VIII.1.Caracteristicile circulaţiei banilor de hârtie pe perioada
valabilităţii convenţiei monetare Austro-Germane(1857-1866);
Disputa dintre Prusia şi Austria în privinţa întîietăţii în cadrul Uniunii vamale ,a
fost cauza războiului din anul 1866 ,încheiat cu înfrângerea Austriei de către Prusia la
Sadova (Koniggratz/Hradec Kralove)1.
Ca urmare Austria este exclusă din federaţia statelor germane, din orice uniune
economică şi implicit şi din cea monetară încheiată în anul 18572
Anularea celei din urmă s-a făcut prin încheierea unei alte convenţii ,cea de la
Berlin în 13 Iunie 18673 .
Potrivit prevederilor acesteia ,precedenta convenţie monetară îşi pierde valabilitatea
începând cu 1 Ianuarie 1868,iar statele contractante îşi asumă obligativitatea de a nu
demonetiza talerii de reuniune(Vereinsthaler),înainte de anul 1870.După acest termen
fiecare din statele contractante îşi recapătă libertatea din punct de vedere
monetar,menţinându-se numai obligativitatea extrădării falsificatorilor.
Astfel talerul de reuniune încetează a mai fi bătut.Florinul,divizat în 100 de
creiţari ,continuă să rămână valuta austriacă.
Excluderea Austriei din uniunea germană a avut ca principală cauză situaţia
economică şi financiară precară a acesteia determinată de deficienţele politicii financiare
promovată de către Curtea imperială, de numeroasele războaie purtate şi pierdute în
51 idem.p.478 1 Carpentier J., Lebrun F.,op.cit., p.286 2 Chereste¿iu V.¿i colectiv,”Istoria României”,Buc.1964,vol.IV,p.439 3idem.op.cit.p.441.
intervalul de 10 ani ,toate acestea făcând dificilă îndeplinirea condiţiilor impuse prin
prevederile convenţiei referitoare la consolidarea valutei:
“......deficitul real nu fictiv ,a fost de 93 milioane,restanţele de contribuţiuni
se urcaseră numai în Ungaria la 30 de milioane.Capitaliştii europeni nu mai voiau să
dea împrumut sute de milioane Austriei,decât cu procente ca la Turcia şi acelea în
aur.Cursul monedei în loc să scadă se urca,iar acuma că fu delăturat [înlăturat] şi
controlul senatului ,capitaliştii şi bursele se temeau şi mai tare de bancrută[faliment].” 4
Guvernul imperial anulase convertibilitatea bancnotelor încă din mai 1848.5
După ce a suspendat cursul forţat numai între 1 Septembrie 1858 şi 29 Aprilie 18596
,Banca Naţională a Austriei începând să convertească bancnotele în florini de
argint,Austria se vede nevoită să-l reintroducă7 mai ales că:” ....acelea scoateri de
milioane din monarhie pentru scopuri cu totul străine popoarelor ei(susţinerea domniei
temporare a papei etc.) ,iritau spiritele cu atât mai vârtos cu cât mai tare bătea la
poartă bancruta[falimentul]de stat căci războiul din 1859( războiul austro-franco-
piemontez) costase 200(două sute) de milioane de florini peste bugetul normal şi
deficitul se urcase la suma înspăimântătoare de 280 milioane”.8
În plus,s-a demonstrat că în caz de război cursul forţat este aproape inevitabil.
Prin Patenta imperială din 28 Aprilie 1859 s-a dispus contractarea unui
împrumut pe gaj de obligaţiuni de stat la banca de emisiune în valoare de 200.000.000
florini în schimbul suspendării convertibilităţii bancnotelor 9,aceasta din urmă emiţând
bancnote în cupiuri de 1 şi 5 florini în scopul acoperirii împrumutului.10
Astfel acoperirea acestor bani de hârtie nu s-a făcut în monedă metalică ci în
bonuri de tezaur de asemenea neconvertibile.
Suspendarea cursului forţat şI revenirea la acesta a avut ca rezultat o dispariţie a
monedelor de argint din ţară,în special a talerilor11,numeroasele cereri de convertire
fiind datorate agio-ului argintului,argintul începând să facă primă faţă desemnele valorii
în circulaţie încă din 1848.
4 Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III.,p.380-381 5 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.170 6 idem.p.129 7 Dumitrescu ªt.,op.cit.,vol.I,p.514 8 Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III,p.123 9 Ordinul ministrului de finan¡e din 29 Aprilie 1859,în R.G.Bl.,nr.69 10 Pat.imp.din 28 aprilie 1859,în R.G.Bl.,nr 68 11 Dumitrescu St.,op.cit.,p.514
În tratatul său de finanţe Economistul Pierre Paul Leroy-Beaulieu,precizează
că:”în timp de război cursul forţat este aproape inevitabil.El depinde numai de
rapiditatea şi intensitatea care sunt caracteristice războaielor contemporane,şi de
volumul capitalurilor enorme pe care le consumă în foarte scurt timp.Impozitul, este un
procedeu prea încet,pentru a procura resursela de care un stat are nevoie în asemenea
împrejurări.Dacă admitem moratoriul pentru cei chemaţi sub arme ,în împrejurări
excepţionale,nu putem să nu admitem suspendarea obigaţoiunii pentru stat sau
bancă,de a converti moneda de hârtie sau biletele de bancă.Din asemenea situaţiuni pot
naşte vaiuaţiuni în cursul schimbului ,care pot avea consecinţe grave,punând în pericol
chiar existenţa unei asemenea înţelegeri monetare”. 12
Obiecţiile au fost formulate tocmai privind imposibilitatea menţinerii
convertibilităţii bancnotelor şi mai mult introducerii în circulaţie a banilor de hârtie sub
forma biletelor de stat cu curs obligator:
“.....Dară ce le pasă grofilor de acea stare a finanţelor? Acolea era presa
pentru tipărire de hârtia monedă şi un act pentru introducerea cursului forţat se putea
mijloci fără mare greutate.Apoi să cuteze cineva a zice că nu primeşte în tranzacţiuni de
toate zilele,hârtie monedă,că mai sunt şi temniţe goale.”13
La toate acestea se adaugă deprecierea monetară cauzată de efectele crizei
economice din Europa ,care a izbucnit în 1857,resimţite şi în Transilvania:
“ Criza cea mare comercială din 1857/8 răsturnase şi în acea piaţă vreo 15
case[firme],dintre care jumătate au fost româneşti,căzute cu pasive de câte 30 - 70- 170
până la 190 mii florini v[alută] a[ustriacă] şi 100 de mii în Braşov fac cât 500 de mii la
Viena..”14
Mai mult ,în ce privesc bancnotele de 1,2 şi 5 florini convenţionali,a căror
emisiune făcută cu acordul gevernului imperial în anul 1848 a încălcat privilegiul băncii
centrale care interzicea punerea în circulaţie a bancnotelor cu valoarea nominală sub 10
fl.,acestea continuă să circule cu un curs obligatoriu şi după 1858.
Singura restricţie este plafonarea volumului lor la 100.000.000 de florini şi
înlocuirea până la finele anului 1859 cu bancnote ale noului sistem al valutei austriece. 15
Cu toate acestea au existat încercări de restabilire a convertibilităţii bancnotelor.
12 Leroy-Beaulieu P.P.,”Tratat des finances”,Paris, 1873,p.128 13 Bari¡iu G.,op.cit.,p.380-381 14 Istoria ¿coalelor..... bra¿ov,1902,p.45-46 15 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.171
Astfel pe baza Patentei imperiale din 27 decembrie 1863,băncii centrale i se
reânnoieşte privilegiul emisiunii bancnotelor ,acordândui-se al treilea drept de
emisiune(3.Privilegium)16 .Inovaţia cea mai semnificativă a fost restabilirea şi fixarea
independenţei băncii de emisiune faţă de guvern.
Mai mult ,modificările aduse statutului băncii vizau şi problema acoperirii
emisiunii modificându-se prevederile Patentei imperiale din 30 august 1858 referitoare
la reglementarea garanţiei metalice a băncii de emisiune.
În anul 1844 Banca Angliei adoptă un nou sistem de emisiune,urmare a “Legii
Peel” (“Peel’s Act”)17 ,sistem la care s-au aliniat ulterior mai multe ţări printre care şi
Austria până la înlocuirea acestei metode de acoperire în 1887.
În conformitate cu acesta valoarea maximă a bancotelor emise de către Banca
Naţională a Austriei şi puse în circulaţie fără acoperire monetară a fost stabilită la
200.000.000 de florini austrieci,urmând ca bancnotele emise peste această sumă sa aibe
în mod expres, acoperire metalică în monede sau lingouri de argint şi în proporţie de 25
% în monede sau lingouri de aur18 .
Totodată bancnotele emise a căror valoare depăşea valoarea rezervei metalice
urmau să aibă acoperire în efecte de comerţ scontate sau garantate prin obligaţiuni emise
de către stat.
Acest corp de legi a purtat denumirea de “Legea Băncii”în analogie cu
“Legea Peel”.Ceea ce prevedea în plus cea dintâi era forma de acoperire a emisiunii prin
efecte de comerţ,reprezentând în fond o îmbinare a principiului monetar(“Currency
Principle”) şi a celui bancar(“Banking Principle) în materie de acoperire a circulaţiei19 .
Tot în acest context din prezentarea volumului de bancnote aflate în
circulaţia bănească în intervalul 1863 -1866 precum şi modalitatea şi proporţia
garantării lor , se pot desprinde o serie de concluzii în acest sens:
Numărul de bancnote aflate în circulaţie în intervalul 1863 -1866
şi situaţia garantării lor20
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Stoc de acoperire
16http://www.oenb.at/ 17http://www.mccow.zoavy.com/product/BN_AUSTRIA_75 18idem.site 19http://www.bankhistoriches-archiv.at/indexbh2htm1. 20Kiri¡escu C.op.cit.p.225
-------------------------------------------------------------------
--------------------------
Anii Bancnote în metal % bonuri de % Total %
circulaţie tezaur
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1863 396.650.000 112.520.000 28,37 570.000 0,14 113.090.000
28,51
1864 375.830.000 112.190.000 29,85 5.170.000 1,38 117.360.000
31,23
1865 351.100.000 121.520.000 34,61 8.220.000 2,34 129.740.000
36,95
1866 283.988.000 104.009.000 36,62 43.536.000 15,33 147.545.000
51,95
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
În concluzie eforturile de restabilire a convertibilităţii bancnotelor,chiar dacă nu s-
au finalizat în acest sens, s-au concretizat în :
- scăderea de către bancă a numărului de bancnote aflate în circulaţie cu în 5,25%
în anul 1864 faţă de anul 1863 ; cu 6,58% în 1865 faţă de 1864 şi respectiv cu 19,11%
în 1866 faţă de 1865 ,ceea ce reprezintă o scădere cu 39,5% în anul 1866 faţă de anul
1863;
- mărirea rezervei metalice a băncii care se poate aprecia prin proporţia acoperirii
bancnotelor cu stoc metalic,procent care a variat în felul următor: 28,37% în anul 1863 ;
29,85% în anul 1864 ; 34,61% în anul 1865 şi respectiv 36,62% în anul 1866;
- creşterea gardului de acoperire a bancotelor cu titluri de valoare : 0,14% în anul
1863 ; 1,38% în anul 1864 ; 2,34% în anul 1865 şi 15,33% în anul 1866;
Cu toate acestea eforturile băncii de emisiune au fost zădărnicite prin faptul că
stocul metalic de acoperire a fost cu totul insuficient,fapt datorat şi retragerii din
circulaţie a monedelor metalice de argint în scopul tezaurizării,retragere provocată de
agio-ul argintului,astfel încât numărul bancnotelor care circulau la un curs forţat deşi a
scăzut în perioada analizată,a continuat să rămână foarte mare21 :
21aceste valori s-au ob¡inut scåzând din numårul total de bancnote în circula¡ie ,numårul celor acoperite cu stoc metalic ¿i bonuri de tezaur astfel: -----------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Anii Nr.de bancote cu curs forţat
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1863 283.560.000
1864 258.470.000
1865 221.360.000
1866 136.443.000
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Modalitatea de garantare a bancnotelor aflate în circulaţia bănească la data
anulării respectivei convenţii monetare,diferă în funcţie de valoarea nominală(mare şi
mică), a acestora astfel22 :
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Valoarea nominală Modalitatea de garantare
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
I. 10 , 100 şi 1000 florini* stoc metalic
II. 1,2, şi 5 florini** bonuri de tezaur
neconvertibile
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
* acoperirea metalică a bancnotelor cu valori nominale mari era stabilită prin lege;
** bancnotele cu valori nominale mici circulau cu curs forţat.
La sfârşitul anului 1866,nimic nu a mai rămas din independenţa stabilită în
“Legea Băncii”,sau din interdicţia emisiunii de bancnote la rezerva de stat.23
1863 396.650.000 - 113.090.000 1864 375.830.000 - 117.360.000 1865 351.100.000 - 129.740.000 1866 283.988.000 - 147.545.000 22 http/www.oenb.at/ 23 http/www.kappa.ro
Circulaţia bancnotelor la acea dată în Transilvania rezultă şi din următorul
document reprezentând testamentul mitropolitului Alexandru ªterca ªuluţiu:
“testamentul mitropolitului de Alba Iulia Alexandru ªterca ªuluţiu 11/23
Octombrie 1866:24
“Blaj,în 11/23 Octombrie 1866.
Alexandru ªterca ªuluţiu, m[anu] p[ropria],
arhiepiscopul şi mitropolitul Albei-Iulii.
Notă:Aşadar,clerul a rămas înzestrat cu domeniul Springului,cumpărat cu 95 mii
fl[orini] v[alută] a[ustriacă],în obligaţiuni cu melioraţiuni[majorări]în domeniu peste
20 000 fl[orini] v[alută] a[ustriacă],cu naturale [fructe]din an[ul] 1866 şi 1867,peste 2
000 măsuri transilvane de vin,din 1862 şi 1866 şi cu vite cornute 28 capete.La care
domeniu s-a mai adaos:
a) 106.100 fl[orini]în obligaţiuni de desdăunare {despăgubirea] robotelor cumpărate
pe bani gata.
b) 44.620 zi patruzeci şi patru mii şase sute douăzeci în bancnote,f[lorini] v[alută]
a[ustriacă].
c) 249 doi dieceri (Zwanz[igeri])vechi.
d) 350 taleri noi a 1 fl[orin] v[alută] a[ustriacă].
e) 156 taleri noi a 1 fl[orin],50 cr[eiţari] v[alută] a[ustriacă].
f) 2 taleri vechi a 2 fl[orini] v[alută] a[ustriacă].
g) 44 galbeni.
h).1 taler turcesc.”
Mai mult la acea dată alături de bancnotele emise de banca de emisiune se afla
în circulaţie o sumă considerabilă de florini în bilete ale statului şi bonuri de saline.
Biletele de stat ca şi bani de hârtie intră în circulaţia monetară din monarhia
habsburgică încă din anul 186025 ,însă reglementarea care marchează adoptarea
sistemului biletelor de stat este considerată a fi Patenta imperială din 25 august 1866.26
Potrivit acesteia suma totală admisă a biletelor de stat în circulaţie a fost fixată la
312.000.000 florini iar a bonurilor de saline la 100.000.000.În situţia în care emisiunea
24Doc.necatalogat-original,lb.rom.,2 f.semnat,în “Acte,documente ¿i scrisori din ªcheii Bra¿ovului”,buc.,1980,p.326 25http://www.bankhistoriches-archiv.at/indexbh2htm1. 26idem.site
celor din urmă nu atingea valoarea de 100.000.000 de florini,diferenţa putea fi acoperită
cu bilete de stat emise peste plafonul admis de 312.000.000 de florini.27
Astfel la sfârşitul anului 1866 valoarea totală a banilor de hârtie,incluzând
valoarea bancotelor băncii de emisiune,a biletelor de stat şi cea a bonurilor de saline a
fost următoarea:28
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Bilete de Bilete de Bonuri de Total bani de
bancă stat saline hârtie în circ.
fl. fl. fl. fl
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
284.000.000 12.000.000 100.000.000
150.000.000
60.000.000
90.000.000
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Total:
-val.abs :284.000.000 312.000.000 100.000.000 696.000.000
- % 40,8 44,83 14,37
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Se poate observa că în valoarea totală a banilor de hârtie aflaţi în circulaţie la
acea dată de 696.000.000 de florini,ponderea cea mai mare o deţin biletele de
stat,respectiv 44,83%,reprezentând în valoare absolută exact plafonul maxim admis prin
patenta imperială,urmate de bancnotele băncii de emisiune 40,8% şi de bonurile de
saline reprezentând un procent de 14,37%.
Biletele de stat în valoare de 312.000.000 de florini au intrat în circulaţie prin
două modalităţi şi anume:
1. prin emisiune (12.000.000 fl.);
27idem.site 28Kiri¡escu C.op.cit.p.269.
2. prin declararea bancnotelor bilete de stat (150.000.000 fl.);
3. prin împrumut pe bază de obligaţiuni ale statului (60.000.000 fl.+ 90.000.000
fl.)
Astfel prima emisiune a biletelor de stat care a reprezentat şi debutul acestora în
sistemul bănesc al imperiului, s-a făcut în anul 1860 prin Patenta imperială din 17
Noiembrie 186029 .
Principala motivaţie a acestei emisiuni a fost compensarea lipsei în circulaţia
monetară a monedei divizionare(mărunte),sustrasă acesteia ca urmare a agio-ului
argintului din 1859,şi faptul că prevederile Patentei din 30 August 1858 interziceau
emisiunea de bancote cu valoarea nominală sub 10 florini.
Patenta a dispus emisiunea biletelor de stat în valoare totală de 12.000.000 de
florini în cupiuri de 10 creiţari.
Cea dea doua modalitate este urmarea Patentei imperiale din 5 Mai 186630
prin care guvernul a declarat bancnotele neconvertibile de 1 şi respectiv 5 florini emise
de către banca de emisiune în intervalul 1858 -1859 drept bilete de stat.Valoarea totală a
acestora s-a ridicat la 150.000.000 de florini.
În anul 1866 prin Patenta imperială din 7 Iulie 31 guvernul este autorizat să
contracteze un împrumut la banca centrală în valoare de 200.000.000 de florini pe bază
de obligaţiuni de stat,raţiunea contractării acestuia fiind identică cu cea din 1859 şi
anume finanţarea războiului ,de data aceasta purtat împrotriva Prusiei.
În vederea obţinerii acestuia băncii de emisiune i s-a impus emisiunea de bancote
declarate bilete de stat în valoare de 60.000.000 fl.şi predarea lor statului.
Pentru completarea sumei de 200.000.000 fl. guvernul a mai emis bilete de stat
în valoare de 90.000.000 de florini,urmând ca restul sumei de 50.000.000 de florini să
fie acoperită printr-o emisiune ulterioară de obligaţiuni.
Începând cu data de 1 ianuarie 186732 o nouă emisiune de bilete de stat cu
valoarea nominală de 50 de florini, în număr de 20.000 de bucăţi au fost puse în
circulaţie ,ceea ce sporeşte valoarea acestora de la 312.000.000 fl.la sfârşitul anului 1866
la 313.000.000 de florini ,depăşind astfel plafonul stabilit prin patenta din 1866,deoarece
această creştere nu s-a realizat pe baza scăderii numărului de bonuri de saline din
circulaţie care a rămas la 100.000.000 de florini.
29http://www.oenb.at/ 30idem.site 31idem.site 32idem.site
La sfârşitul anului 1880 ponderea biletelor de stat în totalul banilor de hârtie aflaţi
în circulaţie a variat între 54% şi 55,7% diferenţa reprezentând-o biletele de
bancă,pentru ca în perioada ulterioară anului 1880 ponderea acestora să scadă la 45% -
49%,datorită emisiunii crescânde de bancnote a căror valoare a ajuns în anul 1873 la
359.000.000 de florini. 33
VIII.2.Agio-ul argintului şi deprecierea florinului austriac;
VIII.2.1.Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase în secolul
al XIX-lea;
În funcţionarea sistemului monetar al imperiului o influenţă puternică a
exercitat-o variaţia agio-ului argintului în această perioadă.
Astfel pornind de la evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase pe
parcursul unui secol putem să formulăm o serie de aprecieri.Astfel:
Producţia mondială de aur şi argint
în intervalul 1801-191034
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Perioada Aur Creştere- Argint Creştere-
kg. scădere kg. scădere
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1801-1810 161.876 8.122.100
1811-1820 104.144 sc.cu 35,66% 4.924.200 sc.cu 39,37%
1821-1830 129.331 cr.cu 24,18% 4.188.400 sc.cu 14,94%
1831-1840 184.516 cr.cu 42,67% 5.433.600 cr.cu 29,73%
1841-1850 498.646 cr.cu170,25% 7.075.000 cr.cu 30,21%
1851-1860 1.786.579 cr.cu 258,29% 7.499.500 cr.cu 5,93%
1861-1870 1.728.564 sc.cu 3,25% 11.037.000 cr.cu 47,17%
1871-1880 1.548.576 sc.cu 10,42% 18.904.400 cr.cu 71,28%
1881-1890 1.471.600 sc.cu 4,95% 27.507.600 cr.cu 45,51%
1891-1900 2.876.695 cr.cu 95,48% 45.676.200 cr.cu 66,05% 33idem.site
1901-1910 5.172.957 cr.cu 79,82% 51.675.800 cr.cu 13,14%
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
GRAFIC;
Secolul al XVIII-lea a fost marcat de o creştere accentuată a preţurilor,iar din
punct de vedere al producţiei de metale preţioase de o creştere a acesteia,finalizându-se
cu experienţa nefastă a inflaţiei banilor de hârtie din perioada războaielor napoleoniene,
cu criza comercială din 1811,cu crizele alimentare din 1812 şi 1817 cu care debutează
secolul următor.
După anul 1817 ,odată cu restabilirea stabilităţii monetare,s-a manifestat o tendinţă
generală de scădere accentuată a preţurilor corelată şi cu prăbuşirea producţiei
americane de metale preţioase odată cu procesul de emancipare al Americii Latine ,în
special a celei de argint între 1817-1829.Astfel în această perioadă exploatările din
Mexic şi Peru ajung aproape să se înjumătăţească.35
Efectul asupra producţiei mondiale de argint a fost o scădere a acesteia în
intervalul 1811-1820 cu 39,37% şi cu 14,94% în intervalul 1821-1830,în timp ce
producţia de aur înregistrează o scădere cu 35,66% doar în primul interval,pentru ca în
cel următor aceasta să crească cu 24,18%.Creşterea producţiei de argint începe odată cu
intervalul 1831-1840 când este de 29,73%,continuând până la sfârşitul secolului cu
47,17% în intervalul 1861-1870 ,cu 71,28% în intervalul 1871-1880,urmare a
descoperirilor din Nevada,cu 45,51% în intervalul 1881-1890 şI cu 66,05% în intervalul
până la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Astfel după o lipsă de argint care a determinat creşterea agio-ului său în Europa
ca urmare a exporturilor masive de argint către America şi India,Europa a fost din nou
invadată cu acest metal devenit în scurt timp indezirabil pentru autorităţile monetare.36
Ca o tendinţă generală, preţurile au continuat să scadă în Europa şi după ce
producţia ambelor metale preţioase a început să crească din nou.37
Începând cu intervalul 1841-1850 creşterea producţiei de aur cu 170,25% este
spectaculoasă.Acestă creştere continuă şi în intervalul următor cu 258,29 % ,ca rezultat 34 Tabelul a fost întocmit pe baza datelor din “A History of Gold and Money 1450-1920”,Pierre Vilar,London,11991,p.319-331. 35idem.p.171. 36 Isårescu M.,Murgu N.,op.cit.,p.92
al descoperirilor de aur din California(24 ianuarie 1848)38 ,care a produs între 1848-
1856 , 752.400 kg.de aur, Australia(1851),cu o producţie între 1851-1856 de 500.000
kg.aur, Rusia cu o producţie de aur în anul 1847 de 27.000 de kg. de şapte ori mai mare
decât în anul 1826 când a fost de 3.800 kg.,menţinându-şi producţia la nivelul din 1847
până în anul 1856.39
Descoperirile de aur din California şi Australia au dus la o abundenţă relativă
de aur şi la scăderea raportului dintre preţul aurului şi preţul argintului,în mod deosebit
în America,având drept consecinţă exportarea aurului din Europa spre America,unde era
mai bine cotat,modificând astfel agio-ul argintului în Europa în sensul creşterii lui.
La această creştere a producţiei de aur din intervalul 1848-1856 au mai contribuit
cu 343.000 kg. Africa - 153.000 kg. ; America (fără California )- 138.000 kg. ; Asia -
108.000 kg.,producţia europeană fiind de 20.000 de kg.40
După o perioadă de scădere,producţia de aur se relanseză spre sfârşitul secolului
înregistrând creşteri cu 95,48% în intervalul 1891-1900 şi cu 79,82% între 1901 şi
1910,urmare a descoperirilor de aur din anul 1891 în
Colorado,Alaska(1898),Canada(1896),Columbia Britanică,Africa de Sud şi a
progreselor privind procedeele de exploatare.41
În toate aceste valori Transilvania a contribuit cu:
Cuantumul producţiei de aur şi argint din Transilvania
(1805 - 1846)42
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Anii Aur Argint Anii Aur Argint
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1805* 13 4.500 1833 2.204 4.321
1816 ** 600 - 2.863 -
1.658 - 1833-37******** 3.272 6.053
1818*** 960 3.000 1834****** 2.145 5.431
37 http//www.bankhistoriches-archiv.at/indexbh2htm1. 38Vilar P.op.cit.p.254. 39ibidem. 40idem.op.cit.p.261. 41ibidem. 42 Rådu¡iu A.,Gyemant L.,op.cit.,p.733-734
1.761 6.000 3.030 5.432
1.889 - 1835****** 2.204 5.804
2.356 - 3.390 8.623
1819 -20**** 26.159 36.396 1836****** 2.187 6.661
1822***** 2.317 3.321 3.597 8.209
2.475 - 1837****** 2.418 6.498
1823****** 2.814 4.299 3.485 6.499
3.000 4.300 1838****** 2.398 6.953
1824****** 1.370 3.463 3.674 -
2.339 - 1839****** 2.399 6.636
1825****** 1.367 4.341 3.634 -
2.548 5.428 1840****** 2.652 4.499
1826****** 1.442 3.680 4.079 8.911
2.504 3.999 1841****** 2.477 7.524
1827 1.565 3.709 3.878 -
2.566 3.710 1842 2.408
5.581
1828****** 1.717 3.749 3.597 -
2.850 3.750 1843 3.196
4.982
1829****** 1.830 3.808 3.531 -
2.583 5.800 1844 3.025
5.926
1830****** 1.803 3.508 3.763 -
2.551 3.509 1845 3.067
5.713
1838-34******* 2.845 4.611 3.999 -
14.217 23.054 1846 3.421
6.418
1831****** 2.324 4.593 4.087 -
3.108 4.596 1847 3.594
5.933
1832 2.268 4.700 3.820 -
2.666 5.198
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
*Producţia exprimată în măji la aur,în mărci la argint;
**Producţia exprimată în pisete la aur - prima cifră pentru aur spălat,a doua
pentru aur preschimbat;
***Producţia exprimată în mărci la aur - prima cifră pebtru aur spălat,celelalte două
pentru aur preschimbat şi la argint;
****Producţia totală însumată pe întreaga perioadă,exprimată în mărci pentru aur şi
argint;
*****Producţia exprimată în mărci la aur;
******Producţia exprimată în mărci la aur şi argint;
*******Producţia medie anuală(prima cifră) şi producţia totală însumată pe întreaga
perioadă(a doua cifră),exprimată în mărci la aur şi argint;
Cuantumul producţiei miniere(în kg.) din districtele montanistice
Baia Mare şi Banat
1811 - 184743
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Anii Aur Argint District.mont.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1811** 400;500 18.000 Baia Mare
20.000
2.000 Banat
1838** 962 17.391 Baia Mare
1839** 968 15.721 Baia Mare
1840** 856-873 15.390
16.648 Baia Mare
41 5.312 Banat
1841** 770-897 16.972
17.786 Baia Mare
43 idem.p.734-735
44 3.986 Banat
1842** 852;918 16.388
20.086 Baia Mare
45 4.193 Banat
1843** 951;984 17.054
20.152 Baia Mare
50 3.662 Banat
1844 836;953 17.254
26.071 Baia Mare***
39 2.000
3.197 Banat**
1845** 718;881 15.705
24.598 Baia Mare
49;58 2.926
3.000 Banat
1846** 866;1.003 16.246
24.672 Baia Mare
41 1.925 Banat
1847** 964;1.105 18.233
23.957 Baia Mare
104 2.759 Banat
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
*Producţia medie anuală exprimată în mărci pentru aur şi argint;
**idem nota anterioară;
***Producţia exprimată în kilograme;
VIII.2.2.Variaţia agio-ului argintului între 1858-1866 şi influenţa sa asupra
circulaţiei monetare;
În ce priveşte Imperiul austriac în care baza sistemului monetar continua să o
constituie argintul, în cursul anului 1850 exporturile şi importurile s-au confruntat cu
fluctuaţii ale cursului de schimb care a ajuns la 33%44 din rata de schimb medie
anuală.Aceste fluctuaţii au afectat considerabil capacitatea companiilor de a obţine profit
44 http/www.oenb.at/
reducându-le posibilitatea admiterii la bursa de valori pentru a se proteja împotriva
riscurilor.
Când s-a încercat stabilizarea agio-ului argintului,banca centrala a ajuns la un nivel
al acestuia care nu mai depindea numai de activitatea sa de emisiune,agio-ul argintului
reflecata totodată preţul argintului (exprimat în condiţiile aurului),şi evaluarea
consecinţelor deficitelor fiscale pe pieţele monetare.Fluctuaţia mare a agio-ului a depins
şi de politica monetară a guvernului,în speţă de situţiile în care a recurs la sporirea
circulaţiei banilor de hârtie.De exemplu crizele din anii 1848-1849(din timpul
revoluţiei),1850(conflictul Austro-Prusac) şi 1853 până în 1856(mobilizarea generală
ocazionată de războiul Crimeii),anul 1859(războiul austro-franco-piemontez), când agio-
ul mediu al florinului de argint faţa de banii de hârtie ,s-a ridicat la 22,16% faţă de
4,11% cât era în anul 1858,ceea ce însemna că 100 de florini de argint echivalau cu
122,16 florini în bani de hârtie faţă de 104,11 florini în bani de hârtie în anul 1858.45
Toate acestea au determinat o creştere a agio-ului argintului,cel mai ridicat
agio al florinului de argint faţa de florinul de hârtie înregistrându-se în anul 1861 când a
atins un nivel mediu de 41,25%46 ,determinâne o creştere a preţurilor atunci când plata
se făcea în bancnote.
Variaţia agio-ului florinului de argint faţa de florinul de hârtie în intervalul
1858 - 1867 a fost:
---------------------------------------------------------------------------------------
------
Anii Agio-ul argintului faţă
de semnele valorii
---------------------------------------------------------------------------------------
-------
1858 4,11%
1859 22,16%
1860 32,32%
1861 41,25%
1862 28,07%
1863 13,79%
1864 10,18%
45idem.site. 46Kiri¡escu C.op.cit.p.217
1865 8,32%
1866 19,76%
1867 23,95%
---------------------------------------------------------------------------------------
-------
În evoluţia agio-ului argintului se observă astfel o creştere până în anul
1860,atinge nivelul maxim în 1861,pentru ca între 1861 şi 1866 să aibă o tendinţă de
scădere.În acest ultim an datorită creşterii în circulaţie a banilor de hârtie înregistrează o
nouă creştere urmată de o stagnare între 1869-1871 în jurul procentului de 21%,pentru
ca începând din 1971 să evolueze între 9,27% şi 3,15%.După această dată argintul
continuă să se deprecieze în ritm alert ca urmare a modificării raportului de valoare între
aur şI argint în favoarea celui dintâi(de la 1:15,58 în 1871 ,la 1:18,39 în 187946 ),
datorită scăderii valorii argintului determinată de creşterea cu 47,17% a producţiei
mondiale de argint în intervalul 1861- 1870 şi cu 71,28% în intervalul 1871-
1880,(urmare a descoperirilor de argint din Nevada), intervale în care producţia de aur
înregistrează o scădere cu 3,25% şi respectiv 10,42%,culminând cu dispariţia totală a
agio-ului său în anul 1878 când raportul de valoare dintre aur şi argint crescuse la 1:30
,nivel care se menţine până la sfârşitul secolului.47
În toată perioadă încercările de scădere a agio-ului argintului s-au concentrat pe
scăderea cantităţii de bani de hârtie în circulaţia bănească,prin măsurile enunţate
anterior,iar principalul efect al evoluţiei şi fluctuaţiei acestuia a fost scoaterea din
circulaţie a monedelor metalice de argint în scopul tezaurizării într-o primă fază şi la o
depreciere puternică a florinului de argint spre finele intervalului analizat şi ca urmare a
deprecierii argintului faţă de aur pe piaţa mondială,sursa speculaţiilor valutare sub forma
afacerilor de arbitraj.
Astfel argintul depreciat cumpărat de către speculanţi de pe pieţele externe
pătrunde masiv pe piaţa monarhiei datorită menţinerii sistemului monometalist argint
într-o perioadă în care acest metal se depreciază puternic pe plan extern ,iar statele
apusene adoptaseră fie sistemul bimetalist fie monometalismul aur.
Argintul depreciat pătrunde prin cumpărarea acestuia de către banca centrală în
scopul constituirii rezervei metalice,operaţiune prevăzută în statutul său de
funcţionare,prin primirea la monetăriile statului în vederea transformării în monede
46Isårescu M,Murgu N,op.cit.p.94. 47Vilar P.op.cit.p.262.
metalice în virtutea dreptului de liberă batere şi prin preschimbarea argintului în
bancnote cu valoarea nominală mai mare decât cea reală a argintului,astfel importul de
argint în anul 1879 ajungând la peste 36.000.000 de florini.48
Din acest an este suspendată libera batere a monedelor de argint.
VIII.3.Modificările în structura sistemului bănesc determinate de
încheierea pactului dualist între Austria şi Ungaria;
În anul 1867 e încheie compromisul (Augleich) dintre Austria şi Ungaria.49
La 27 mai/8 iunie ,împăratul Franz Joseph s-a încoronat rege al Ungariei şi a sancţionat
legea asupra încorporării principatului Tranilvaniei la Ungaria.50
Sub aspect economic,cele mai importante legi votate de parlamentul maghiar,în
anul 1867, în legătură cu instaurarea dualismului au fost51
Legea nr.XII ,legea de bază a sistemului dualist ,a stat la originea reglementării cu
caracter definitiv sau periodic ,a relaţiilor economice şI politice dintre cele două state;
Prin legea nr.XIV ,a fost fixată pentru primii zece ani cota procentuală de
participare a ţărilor contractante la acoperirea cheltuielilor comune;
Legea nr.XV, stabilea partea care revenea Ungariei din datoria publică;
Legea nr.XVI, privind uniunea vamală şi comercială dintre cele două
ţări,încheiată pe zece ani;
“Prin faimosul articol de lege XII,din 1867,se regulase [ reglementase] forma
dualistă a monarhiei.Prin articolul XV de lege s-a defipt [stabilit] suma sau
cota,proporţiunea în care este datoare şi Ungaria să contribuie la plătirea intereselor [
dobănzilor] şi amortizărilor la datoriile vechi şi noi ale monarhiei.Cu articolul XVI de
lege se încheiase o învoială sau o federaţiune de vămi şi de comerţ.După acestea,însă
vine ,anul 1868 cu o serie de legi financiare.Cu articolul XI de lege se regulează [
reglementează] preţul sării,pe care clasele privilegiate o avuseră în sute de ani
gratis,căci o plătea numai ţăranul şi orăşanul.Articolul XIV de lege confirmă
monopolul de tabac [tutun].Articolul XV de lege susţine loteria statului tot ca
monopol.Alţi patru artiicli [articole] de lege sancţionară pentru totdeauna darea pe
48 Kiri¡escu C,op.cit.,p.182 49Carpentier J.,Lebrun F.,op.cit.p.319 50 acad.Constantinescu-Ia¿i P.,Maciu V.,Cherescte¿iu V.,Berindei D.,acad.Constantinescu N.N.,op.cit.,vol.IV,p.439 51 Kiri¡escu C.,C.J.H.,1836-1868,Budapesta ,1896,p.333 ¿i urm.,,,p.136
spirt,pe bere,pe zahăr şi accize [impozite] pe vin şi pe carne.Timbrul (Stempel)nesuferit
ungurilor şi aşa numitele competenţe [taxe încasate de stat]au fost susţinute din nou,cu
toată rigoarea,prin articolul XXIII de lege. “52
Astfel încheierea pactului dualist,a reprezentat instaurarea unui sistem bine
determinat de relaţii economice şi politice între statele semnatare.
Multitudinea de războaie prin care Austria urmărea să devină o mare putere
europeană,corelate cu o politică şi o gestionare deficitară a finanţelor interne,cu
inferioritatea dezvoltării industriale comparativ cu ţările occidentale,cu marile investiţii
făcute în provinciile ereditare ale coroanei,au făcut din Imperiul habsburgic ,în preajma
încheierii pactului dualist,cel mai mare datornic al Europei.
Astfel suma datoriei publice a Austriei era de 1.970.000.000 de florini
austrieci,dobânda anuală ridicându-se cu aproximaţie la 97.000.000 de florini.53
La suma de 2.067.000.000 de florini se mai adaugă datoria rezultată din
emisiunea de bilete de stat cu curs obligatoriu,din emisiunea de bilete ipotecare,aşa
numitele “bonuri de salină”,emise începând cu anul 1848.
În acest context,deşi de importanţă majoră ,problemelor vizănd sistemul
bănesc,politica valutară,statutul băncii de emisiune,nu li s-au stabilit o modalitate clară
de rezolvare.
Singura precizare care se face privitoare la acestea,este cea din articolul 66 din
legea XII şi anume:
“ În strânsă legătură cu activitatea comercială se află reglementarea
problemelor monetare şi stabilirea parităţii monetare generale .Este deci nu numai de
dorit ,dar şi necesar ca,în interesul ambelor părţi ,ţările aparţinând uniunii vamale să
aibă acelaşi sistem monetar şi valutar.
În consecinţă cu ocazia încheierii convenţiei privind uniunea vamală şi
comercială este necesar să se ia hotărâri şi în ce priveşte sistemul monetar şi
valutar[...].Drepturile domnitorului Ungariei de a bate şi emite monedă se menţin în
întregime” 54
Prevederile din cele două legi (lg.nr.XII şi lg.nr.XVI),referitoare la sistemul
bănesc erau comune şi valabile pentru ambele ţări,întrucât prin crearea uniunii vamale şi
comerciale,normele monetare şi paritatea metalică deveneau unice.
52 G.Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III,.p.492 53 http//www.khm.at/homeE3htm 54extras din Corpus Juris Hunagarici”,în C .Kiri¡escu,p.138
Până la această dată, monedele aflate în circulaţie pe teritoriul Ungariei şi al
Transilvaniei ,erau numai cele austriece,introduse potrivit reformei monetare din anii
1857-1858.
Astfel principalele monede legale de argint emise în intervalul 1857 - 1867 în
număr de 200.632.041, aflate în circulaţia monetară erau: piesele de 2 florini- 1.650.688
buc.; monede de 1 florin - 108.939.595 buc. ; 1/4 florin - 43.367.985 buc. ; moneda de
2 taleri unionali - 83.292 buc. ; 1 taler unional - 49.590.481 buc.55
Numărul total al monedelor divizionare de argint emise în acelaşi interval de timp
a fost de 1.584.092 : piese de 10 creiţari - 1.169.469 buc. ; piese de 5 creiţari - 414.623
buc.56
Monedele divizionare de aramă de 1 şI 1/2 creiţari s-au bătut în număr de
9.756.811buc.( 1 creiţar - 7.317.618 buc. ; 1/2 creiţari - 855.101 buc.) 57
Din categoria monedelor comerciale de aur : 1 coroană = 13 fl. - 1.320.891 buc.
;1/2 coroană = 6 1/2 fl. - 5.161.643 buc. ; 1 galben(ducat) = 4,80 fl. - 68.797.166 buc. ; 4
galbeni (ducaţi) = 19,20 fl. - 3.465.715 buc.,ceea ce reprezintă un total de 78.745.415 de
monede.58
Tot din categoria monedelor comerciale dar de argint fac parte şi talerii levantini
echivalenţi cu 2,10 fl.,emişi într-un număr de 31.708.12359 ceea ce ridică numărul
monedelor comerciale la 110.453.538 buc.
Odată cu semnarea pactului dualist,Ungaria acceptă în continuare ,ca pe
teritoriul său să circule florinul austriac de argint,reglementare valabilă şi pentru
Transilvania,
Dreptul de batere al monedei continuă să rămână al domnitorului Ungariei.
Astfel în circulaţia bănească intră monedele principale şi divizionare emise de
Ungaria,monedele comerciale de aur,ceea ce aduce o serie de modificări în structura
sistemului bănesc.
Ungaria pune în circulaţie inclusiv monede divizionare de argint noi de 20 de
creiţari şi respectiv monede divizionare de aramă de 4 creiţari,Ungariei revenindu-i
dreptul de a emite 30% din volumul total al monedelor divizionare a căror emisiune era
plafonată.60
55Chester L.op.cit.p.142 56idem.op.cit.p.142-145 57idem.op.cit.p.145 58idem.op.cit.p.142-146 59idem.op.cit.146. 60http://www.hungary.ciw.edul/
Prin modificarea titlului de puritate a monedelor de 10 creiţari(de la 500%o la
400%o) ,şi al monedelor de 5 creiţari(de la 375%o la 350%o)61 ,s-a produs o depreciere
a acestora în sensul scăderii valorii reale în condiţiile în care valoarea nominală rămâne
neschimbată.
Ca o continuare a discuţiilor purtate în cadrul Conferinţei monetare internaţionale
de la Paris din Iulie 186762 ,referitor la stabilirea principiilor pe care s-ar putea realiza o
unificare monetară internaţională,într-un sistem monetar nou bazat pe un unic etalon şi
anume pe etalonul aur(în afară de statele din Uniunea Monetară Latină au mai participat
Bundul statelor germane din
nord,Austria,Bavaria,Wutenberg,Baden,Anglia,Rusia,Turcia,Grecia,Danemarca,Norvegi
a,Suedia,Spania,Portugalia şi Olanda).63
În articolul 12 al enunţatei legi XVI,din 1867,era specificată intenţia viitoare de
adoptare a acestui etalon ca bază a noului sistem monetar al Monarhiei Austro-
Ungare(acest lucru se va întâmpla numai în urma reformei monetare din anul 1892) .
Astfel:”Până la o nouă reglementare legală ,valuta austriacă va rămâne valuta
comună;corpurile legiuitoare ale ambelor ţări vor elabora însă propuneri privitoare la
trecerea la etalonul aur,urmând ca aceste propuneri să se bazeze ,pe cât pposibil,pe
hotărârile Conferinţei monetare de la Paris”64.
Încheierea acestui compromis a dat naştere la diferenţe între monedele din Austria
şi cele din Ungaria;
Înscripţionarea monedelor urma să se facă pentru Austria în germană sau în
latina şi purtând vulturul bicefal,şi în maghiară cu armele Ungariei şI coroana Sfântului
ªtefan.
Pentru Austria monedele urmau să se bată la Viena,iar pentru Ungaria la
Kremnitz(Kormocbanya,astăzi Kremnica în Slovenia),care pentru un timp au fost
suplimentate de Karlsburc(Gyalafehervar - Alba Iulia în Transilvania)Primele valori au
fost de 2,1 şi 1/4 florini şi de asemnenea 20 şi 10 creiţari de argint şi 1 şi 5/10 creiţari de
cupru( moneda de 2 florini sau florinul dublu cu o greutate de 24,69 gr.argint şi 36 mm.,
a fost emis la Viena în anul 1879, pentru aniversarea nunţii de argint a lui Frantz
Joseph.65
61idem.site. 62 Dumitrescu ªt.op.cit.vol.I.p.522. 63 ibidem. 64 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.139 65 http//www.bankhistoriches-archiv.at/indexbh2htm1.
În anul 1867 Austria semnează un tratat preliminar de aderare la Uniunea Monetară
Latină ,fondată în 1865(convenţia din 23 Decembrie 1865),66 de Franţa,Belgia ,Italia
Elveţia.Lor li s-a alăturat Grecia în 1868.Necesitatea acestei aderări a venit din
dificultăţile economice rezultate din scăderea preţului aurului ,urmare a descoperirii
zăcămintelor din California şi Australia.
Aceasta a creat o presiune asupra argintului ceea ce a dus la dispariţia din
circulaţie a monedelor mărunte de argint.
În toate ţările Uniunii, monedele de aur şi argint urmau să fie identice ca greutate
şi titlu de puritate şi circulau legal pe teritotiul acestora.
Cu toate că Austria nu s-a putut alătura Uniunii monetare latine ,neândeplinid
condiţiile monetare(Uniunea monetară latină a adoptat ca sistem monetar comun
,sistemul monetar bimetalist,în timp ce sistemul monetar austriac avea ca etalon
argintul67) ,ale acesteia,moneda de aur a fost emisă în valoare de 20 franci - 8 florini(în
greutate de 6,4516 gr.aur ,cu titlul de 0,900) , şi 10 franci- 4 florini( în greutate de
3,2258 gr.aur,cu titlul de 0,900).68
Pe lângă denumirea de franc o poartă şi pe aceea de florin,constituindu-se într-o
monedă de trecere la monometalismul aur, pregătind totodată aderarea la Uniunea
Monetară Latină,şi o monedă menită să faciliteze legăturile dintre imperiu şi statele care
aveau un sistem monetar bazat pe etalonul aur.
Aceste monede continuă să se bată şi să se alfe în circulaţie,cu variţii ale
echivalenţei cu florinul stabilite iniţial în funcţie de variaţia raportului de valoare dintre
aur şi argint, până în anul 1892,anul reformei monetare şi adoptării etalonului aur,an în
care încetează de altfel emisiunea lor. În monetăria din Viena au fost bătute în intervalul
1870 - 1892 , 61.345 de astfel de piese.69
În timpul negocierilor din 1867 privind compensaţiile între Austria şi
Ungaria,problema băncii centrale nu a fost abordată pentru a preveni complicaţiile
suplimentare şi a menţine condiţiile prezente până la un viitor acord privind
regulamentul legal de funcţionare a acesteia.
Până atunci băncii centrale i s-a permis să-şi exercite drepturile sale exclusive
de emisiune inclusiv în Ungaria.
66 Kiri¡escu C.,”Moneda- micå enciclopedie”,p.219 67 idem.p.218-219 68 Chester L.¿i colectiv,op.cit..p.144 69 idem.p.142
Reglementarea statutului băncii de emisiune,legalizarea rolului şi a sarcinilor
sale(valabile ,evident şi pentru Transilvania anexată acum Ungariei), se vor face abia în
anul 1878,după ani de negocieri prelungite. Banca Naţională privilegiată a Austriei este
reorganizată pe bază dualistă,transformându-se în Banca Austro-Ungară, o instituţie în
care Austria şi Ungaria aveau părţi egale ,funcţionând ca o bancă centrală pentru ambele
părţi ale imperiului.
Prin legea nr.XXV din 1878,Ungaria îşi lua angajamentul pentru următorii
zece ani,de a nu înfiinţa o bancă de emisiune proprie. 70 [C.Kir.p.140,C.J.H.1877-
1878,Budap.1896,p.201 şI urm.].
În timp ce guvernele Austriei şi Ungariei nu erau în principal de acord cu
problema obligaţiilor referitoare la datoria publică,evaluată la 80 milioane
florini,conducerea băncii centrale era concentrată pe prevenirea oricărei influenţe a
guvernelor în operaţiunile băncii.
Primul drept de emisiune (1.Privilegium),al Băncii Austro-Ungare a fost
finalmente întocmit reflectând compromisul dintre aceste interese conflictuale,privilegiu
obţinut pe zece ani prelungit ulterior tot pe câte zece ani. 71
Consiliul de administraţie se constituie din guvernatorul băncii şi doi
subguvernatori ( cu toţii numiţi de monarh),şi din 12 consilieri aleşi de acţionari.
Atât la Viena cât şi la Budapesta se află câte un sediu al băncii,alături de alte
trei filiale în Ungaria,şi alte două în Transilvania ,la Arad şi Cluj.Guvernele controlează
activitatea băncii prin câte un comisar (austriac şi maghiar),care au vot consultativ în
şedinţele direcţiunilor şi consiliului de administraţie.
Noul statut al băncii prevede modificarea structurii stocului său de
acoperire,în sensul că proporţia aurului nu a mai fost limitată,ca în anul 1862 la 25%(
proporţia aurului în totalul stocului de acoperire a variat între 1867 şi 1886 astfel:1,7% ;
1,2% ; 30,9% ; 48,6% ; 49% ; 52,2% ; 50,4% ; 35,7% ; 37,5% ; 36% ; 34,7% ;
32,5%),urmare a deprecierii foarte mari a argintului şi a intenţiei adoptării etalonului
aur.72
Tot în acest sens statutul băncii prevedea includerea biletelor de stat cu curs
obligator în acoperirea bancnotelor,până la retragerea lor din circulaţie 74
70Kiri¡escu C.p.140,C.J.H.1877-1878,Budap.1896,p.201 ¿i urm. 71 http//www.bankhistoriches-archiv.at/indexbh2htm1. 72idem.site. 74Art 110 al legii nr.XXV din 1878 în:Corpus.Juris Hungarici 1877-1878
“ Bancnotele emise urmează să fie acoperite în proporţie de 2/3 cu stoc
metalic,iar restul de 1/3 cu cambii şi efecte. ” 75
Ca şi pentru monede inscripţionarea urma să se facă bilingv,cu însemnele
specifice pentru cele două ţări, armele ţării şi respectiv vulturul bicefal pentru Austria şi
coroana Sfântului Andrei pentru Ungaria.
În anul 1887 odată cu reânnoirea privilegiului de emisiune al băncii se trece la
principiul dublei garanţii,potrivit căruia 40% din din totalul biletelor de bancă puse în
circulaţie să aibă acoperire metalică în argint şi aur,iar restul de 60% să fie acoperit cu
portofoliul de scont.76
Suplimentar ca măsură de plafonare a emisiunii banilor de hârtie,s-a prevăzut ca în
situaţia în care valoarea biletelor de bancă în circulaţie ar depăşi cu 200 de milioane de
florini valoarea rezervei metalice,pentru bancnotele care întrec această limită ,banca să
plătească statului o dobândă anuală de 5%77 .
Bilanţul Băncii Austro-Ungare pe anul 1896 (în florini v.a.) evidenţiază:78
Stocul metalic....................................448.276,940
Scomptul de cambii...........................217.592,164
Avansuri pe amanet........................... 33.414,900
Împrum.hipotecare............................136.797,961
Bilete de bancă...................................659.726,360
Capital....................................................90.000,000
Fond de rezervă....................................32.498,922
Scrisuri fonciare..................................133.483,400
Deci valoarea biletelor de bancă la sfârşitul anului 1896 a fost de 659.726.360
fl.în timp valoarea stocului metalic de acoperire a fost de 448.276.940 de
florini,rezultând un procent de acoperire de 67,95% ,ceea ce corespunde din punct de
vedere al statutului băncii dar nu ia în considerare deprecierea argintului care afectează
valoarea rezervei metalice în sensul micşorării ei rezultând o mărire a volumului
biletelor de bancă neacoperite,precum şi modificarea raportului între florinul de hârtie şi
garanţia sa metalică.acesta fiind în anul 1889 de aproximativ 1 la 4,8,ceea ce înseamnă
că 1 florin rezervă metalică echivalează cu 4,8 florini de hârtie.
75 Dr.Diaconovici C.,op.cit.,vol.I.p.388 76idem.site. 77 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.187 78 Ra¡iu D.,”Dezvoltarea afacerilor de bancå ¿i a båncilor pânå în secolul XVII”,în “Dreptatea” din 1894, Nr.268
Ca şi concluzie privind circulaţia banilor de hârtie caracteristică intervalului
cuprins între semnarea pactului dualist şi trecerea la sistemul etalonului aur putem spune
că:
În momentul instaurării dualismului circulaţia monetară era constiutită într-o
măsură precumpănitoare din bani de hârtie cu curs obligator,reprezentaţi de bancnote şi
bilete de stat neconvertibile.
La sfârşitul anului 1867 valoarea totală a banilor de hârtie aflaţi în circulaţie era de
579.000.000 fl.din care 56% era procentul biletelor de stat mai puţin bonurile de
saline.Prin luarea în calcul a acestora din urmă valoarea totală a banilor de hârtie aflaţi în
circulaţia bănească a fost de 679.000.000 de florini.79
Între 1874 şi 1878 circulaţia biletelor de bancă scade variind între 282.000.000 fl.şi
295.000.000 fl.,efect al crizei de supraproducţie din anul 1873.80
După 1879 valoarea totală a bancnotelor aflate în circulaţie de 317.000.000 florini
se majorează cu aproape 30 de milioane de florini fl.81 ,majorare determinată de
înviorarea vieţii economice şi deprecierea florinului de argint;bancnote emise în
schimbul cantităţii mari de monede metalice de argint depreciate predate băncii de
emisiune.
Până în 1892 valoarea bancnotelor creşte în fiecare an atingând în 1891valoarea de
455.000.000 fl.,iar valoarea totalulă a banilor de hârtie a fost de 834.000.000 fl.82
Este greu de apreciat volumul bancotelor care au circulat în acea perioadă în
Transilvania,dar cert este că aceste semne ale valorii ca reprezentanţi ai banilor cu
valoare reală au fost folosite ca mijloc de plată şi de schimb inclusiv pe teritoriul său ca
parte a Monarhiei austro-ungare:
“1889,ianuarie8/20.Raportul lui I. Lengher în privinţa moşiilor din Muntenia.
............
Eu am provocat pe dl.Georgescu să comunice starea lucrului în scris la comitet şi
să propună modul cum are de cuget a procede şi pe viitoriu.
Fiind aceste lucrări la 5/17 ianuarie,m-am reântors.
Pentru această călătorie mi se avansase 300 lei noi în hărtie austriacă,adică 135
fl.........
Iuon Lengher,
79idem.op.cit.p.175. 80ibidem. 81idem.op.cit.p.211. 82idem.op.cit.p.238.
Braşov ,în 8/20 ianuarie 1889”83
În preajma adoptării etalonului aur, circulaţia bănească din Transilvania
corespundea structurii sistemului bănesc austriac,compunându-se din monede principale
de argint reprezentate de moneda de 2 fl.,1 fl. şI 1/4 florin ; monedele divizionare de
argint de 20,10 şi 5 creiţari ; monedele divizionare de aramă de 4,1 şi jumătate de creiţar
; monedele comerciale de aur reprezentate de moneda de 4 galbeni,de un galben,moneda
de 20 de franci echivalentă cu 8 florini de aur şi de 10 franci egală cu 4 florini de aur,iar
din categoria banilor de hârtie bancnotele emise de către banca centrală,biletele de stat
cu curs obligator şi bonurile de saline acceptate ca mijloc de plată la toate casele publice
din monarhie.
Se poate aprecia că sistemul bănesc al dublei monarhii prin deprecierea puternică a
valutei austriece, era de fapt un sistem al banilor de hârtie cu curs forţat.
CAP.IX.Apariţia şi dezvoltarea activităţii bancare în Transilvania;
IX.1.Băncile şăseşti- modele pentru viitoarele institute de credit româneşti;
Înaintea apariţiei băncilor necesităţile de credit le satisfăceau breslele pentru
membrii lor,cămătarii şi bancherii particulari pentru restul cetăţenilor.Politica
exclusivistă a breslelor în privinţa acordării creditelor şi dobânzile mari percepute de
cămătari(între 50 şi 200%)1şi bancheri pentru sumele împrumutate,frânau în bună
măsură dezvoltarea meşteşugurilor,comerţului în general a investiţiilor în viaţa
economică,împingând la ruină un mare număr de ţărani.
Graţie privilegiilor de care s-a bucurat în mod permanent populaţia săsească din
Ardeal2 ,dezvoltarea sa economică s-a desfăşurat nestingherit;aveau organizaţii de
meseriaşi şi negustori sub forma breslelor bine închegate şi exclusiviste,iar burghezia
săsească a contribuit din plin la acest proces.În acest context saşii sunt primii care pun
bazele organizării creditului în Ungaria şi implicit în Transilvania.De la operaţiunile de
intermediere de plăţi făcute de Samuel Doboşi(negustor originar din Germania aşezat în
Sibiu pe la 1721 era în anul 1730 proprietarul şi conducătorul unei case comerciale.3 Pe
lângă îndeletnicirile comerciale propriu-zise se ocupa şi cu afaceri de bancă acordând 83”Acte,documente ¿i scrisori din ªcheii Bra¿ovului”,buc.,1980,p.274 1 Bari¡iu G.op.cit.vol.III,p.498 2 Filff G.,”Geschichte und Gegenwart der siebenburgisch-schasischen Genossenschaften”, Sibiu,p.98.
împrumuturi,făcând servicii de plăţi,încasări şi diferite intermedieri băneşti4 ,în Sibiu la
inceputul secolului al XVIII lea,se trece la înfiinţarea în anul 1835 la Braşov,a primei
bănci cu capital săsesc-”Kronstadter Allgemeine Sparkassa”,prin eforturile lui Peter
Traugott Lange.Capitalul de pornire al băncii a fost de 4.072,70 florini,depus de 90 de
membrii în cote egale.5
Banca cea mai veche din Transilvania şi totodată prima din Ungaria,este înfiinţată
sub forma unei “case de economii”pentru populaţia săsească de negustori şi meseriaşi.6
Scopul înfiinţării este unul altruist,aşa cum reiese din statutul acesteia(jumătate din
beneficii să fie vărsate pentru “opere de folos public”,iar restul pentru fondul de rezervă7
),şi mai puţin comercial.
În anul 1841,la doi ani de la înfiinţarea primelor două bănci maghiare la
Budapesta(în 1840 “Pesti elso hazai takerekpenztar”) şi Arad( “Prima casă de economie
din Arad”;”Aradi Elso Takarekpenztar”- 1840)8 ,este fondată la Sibiu “Hermannstadter
Allgemeine Sparkasse”(“Casa generală de Economii din Sibiu”),de către Friedrich
Michael Herbert,după modelul Primei Case de Economii Austriece din Viena (“”Erste
Oesterreichische Sparkasse”),devenind în scurtă vreme cea mai importantă instituţie a
saşilor şi totodată principalul model pentru viitoarele instituţii de credit româneşti.9
Cu un capital iniţial de 1322 fl. depus de 87 de persoane10 ,banca săsească din
Sibiu se alătură celei din Braşov ,pentru ca în anul 1872 să ia fiinţă “Institutul de Credit
Funciar” din Sibiu (“Bodenkreditanstalt”)11 ,formând astfel un puternic nucleu de
instituţii de credit.
Cu toate acestea necesităţile de credit în special ale populaţiei săseşti din mediul
rural nu puteau fi satisfăcute.Astfel se înfiinţează începând cu anul 1852 până în anul
1903,un număr de 32 de cooperative după sistemul Schulze-Delitzsch12 (“asociaţie de
economie şi ajutor”).Potrivit acestuia într-o primă fază rolul acestor insituţii nu va fi
acela de a aduce beneficii,ci ajutorarea reciprocă a membrilor lor,ajutorarea meseriaşilor
3 idem.op.cit.p.36. 4 idem.op.cit.p.18 5petra-Petrescu N.’”Båncile române¿ti din trecut “,în “Economia Româneascå”,1936,nr.1,p.49 6 idem.op.cit.p.62 7 ibidem. 8Kiri¡escu C.op.cit.,vol.....p.149 9 ibidem. 10Cioranu Sabin,”Rolul båncilor române¿ti din Ardeal”.....,p.54 11Heimberger F.,”Coopera¡ia såseascå sistem Raiffeisen din Ardeal”,Cluj,1939,p.126. 12 ibidem.
şi agricultorilor,încurajarea spiritului de economie,a depunerilor,pentru a fi folosite
sumele adunate.13
Activitatea asociaţiilor de tip Schultze- Delitsch nu a dat rezultatele aşteptate
deoarece la înfiinţarea lor nu participa întreaga comunitate,ci doar cei înstăriţi,care
urmăreau în principal,câştigul şi mai puţin ajutorarea celorlalţi. 25 dintre acestea s-au
transformat treptat în societăţi pe acţiuni, 6 cooperative afiliindu-se Uniunii
Cooperativelor Raiffeisen din Sibiu,iar una s-a lichidat.14
Ritmul în care s-a dezvoltat cooperaţia săsească de credit între
1886-191415 :
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Anul Nr.coop. Nr.coop.care Nr.membrilor Membrii
existente au dat date pe unitate
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
1886 8 8 349 43
1890 16 16 861 53
1895 51 51 3.191 62
1900 80 80 5.758 71
1905 114 114 8.699 76
1910 176 156 13.134 84
1914 184 183 16.503 90
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------
Rezultă că în preajma primului război mondial numărul cooperativelor săseşti de
credit era de 184.Dacă acestă creştere nu este spectaculoasă de la un an la altul ,nu
acelaşi lucru se poate afirma despre numărul membrilor acestora care a crescut faţă de
anul 1886 de aproape 48 de ori.16
După modelul acestor cooperative s-au înfiinţat şi primele cooperative
româneşti din Ardeal.
13Rostler R.,op.cit.p.13 14 Heimberger F.op.cit.,p.p.127-128 15 Drago¿ Ghe.,”Coopera¡ia în Ardeal”,1933,p.9. 16idem.op.cit.p.15
După data înfiinţării urmează institutele de credit maghiare,cel mai vechi
dintre ele fiind Cassa de păstrare din Kezdi-Vasarhely,înfiinţată în anul 185517 ,numărul
acestora ajungând în 1870 la 12,între 1870 -1880 s-au întemeiat 20 de astfel de institute
pentru ca ulterior anului 1880 să se mai adauge alte 35.18
Astfel maghiarii dispun de 6 bănci ,32 de case de păstrare şi 29 de reuniuni de
credit.19
Caracteristic pentru acestea este nivelul ridicat al ratelor dobânzii
comparativ cu cele practicate de băncile româneşti şi săseşti:”...este de ajuns să
reamintim aici unul dintre cele mai mari instituţii maghiare: Erdelyi Kereskedelmi es
hitebank din Mureş-Oşorheiu,care ia pe împrumute cu amanet dela 12-24%.Tot aici
putem aminti,că economii din Ciuc mărturisesc înşişi că mai ieftin li-ar veni să ia bani
dela băncile din Braşov cu 8,deşi drumul până la Braşov ţine trei zile”20
IX.2.Principalele legi care au reglementat înfiinţarea băncilor româneşti
din Ardeal;
În preajma anului 1870 în adoptarea principalelor legi de către juriştii şi oamenii
politici unguri,se face simţită o oarecare tendinţă liberală21 .Astfel
noul cadru legilativ devine favorabil obţinerii autorizaţiilor de funcţionare pentru
societăţile româneşti care aveau ca obiectiv promovarea creditului.
Una dintre cele mai liberale legi din Europa acelor vremuri,a fost legea
comercială,adoptată sub denumirea de Legea XXXVII ,din 15 mai 1875,care
reglementează şi înfiinţarea societăţilor comerciale22 .Pentru înfiinţarea băncilor române
aveau importanţă deosebită reglemantarile din art.147-209,cu privire la societăţile pe
acţiuni,şi reglementările din art.223-257 privind Asociaţiunile adică,”acele societăţi a
căror număr de membri este nehotarât,şi cari au ca scop promovarea creditului,a
câştigului,sau a economiei membrilor ei,prin purtarea comună de afaceri sau pe baza de
reciprocitate(art.223)23
17 Petra-Petrescu N.,”Compas Românesc”pe 1892,Sibiu,1893,p.p.18-26 18 ibdem.op.cit.p.25 19 ibidem. 20Miklos E.,”Csik,Gyergyo,Kaszon szekek(Csik megye)Foldjenek esnepenek tortenete 1918- ig”,Budapesta,1944,p.312. 21http://www.oenb.at/ 22 ibidem. 23 din legea publicatå în “Compass Românesc”pe 1898,editat de N.Petra Petrescu
IX.3.Prima bancă românească- Banca”Albina”din Sibiu(1871-1918);Condiţii de
înfiinţare şi activitatea fondatorilor:
În ce priveşte situaţia economică a Transilvaniei în preajma încheierii pactului dualist
se poate concluziona că, în ciuda faptului că prin desfiinţarea iobăgiei şi înlăturarea privilegiilor
feudale s-au creat condiţii favorabile formării industriei capitaliste,context în care se remarcă
progrese importante în domeniul mineritului,industriei siderurgice,alimentară,a zahărului,în
extracţia sării şi în industria manufacturieră,în condiţiile totalei dependenţe economice faţă de
Austria prin includerea Transilvaniei în sistemul vamal unic al imperiului urmare a patentelor
imperiale din 1850 -185124 ,dezvoltarea economică a acesteia a fost lentă,îngreunată nu în
ultimul rând de lipsa capitalului autohton diminuat de o fiscalitate excesivă.
Este edificator în acest sens articolul apărut în “Gazeta Transilvaniei”,nr.8-9,din 1865 25 ,în care se precizează:
“Acum odată se aruncă lumină peste starea financiară ,sau dacă voiţi,naţional
economică a Transilvaniei,pentru ca locuitorii să afle după putinţă starea şI averea publică a
ţării pentru orice caz,sau ca una din provinciile monarhiei austriece,sau în cazul desfacerii ei în
două părţi,ca principat autonom ce aparţine la aşa numita coroană a Ungariei.Veniturile
Transilvaniei ,contrase în cifre mai generale,preliminate pe anul solar 1865,au fost:
A.Contribuţii(impozite)directe:
Darea pe pământ sau fon
cierea.................................................v[alută] a[ustriacă] fl[orini] 1,468.883
Darea pe case locuite...................... “ “ “ 294.496
Dare a capului(capitaţie)................ “ “ “ 1,305.000
Darea pe venit[uri] parti-
c[ulare],salarii,capitaluri
etc. .................................................... “ “ “ 180.000
Aruncuri sau creşteri ex-
traord[inare]...................................... “ “ “ 317.707
Taxe de execuţie la im-
pozite................................................... “ “ “ 12.048
24Bodea C.,Cîndea V.,”Transylvania in the History of the Romanians”,Buc.1982,p.158 25 “Gazeta Transilvaniei”,nr.8-9,din 1865
--------------------------------------------------------------------
--------
Suma contribuţiilor di-
recte..................................................... “ “ “ 3,578.105
B.Contribuţiuni(impozite)indirecte:
Taxa de fiert vinars
(rachiu)................................................ v[alută] a[ustriacă] fl[orini] 1,250.000
Taxa pe vin şi must............................ “ “ “ 140.000
Taxa pe bere....................................... “ “ “ 64.000
Accize[taxe] pe carne şi
vite de tăiat......................................... “ “ “ 210.000
Gloabe şI restanţe.............................. “ “ “ 1.300
Vanituri bagatele................................ “ “ “ 300
---------------------------------------------------------------------
---------------
Suma dărilor indirecte....................... “ “ “ 1,665.600
C.Alte venituri:
Vămile(duanele) ţării......................... v[alută] a[ustriacă] fl[orini] 163.406
Monopolul sării.................................. “ “ “ 3,889.480
Monopolul tabacului(tutun)............ “ “ “ 1,842.810
Din timbre(Stempel)......................... “ “ “ 336.270
Din taxe............................................... “ “ “ 16.805
Din taxe judecătoreşti........................ “ “ “ 413.118
Din loterie........................................... “ “ “ 129.576
Din vămile de la drumuri
şI poduri.............................................. “ “ “ 150.450
----------------------------------------------------------------------
---------------
Suma altor venituri............................ “ “ “ 6,943.340
D.Venituri strict fiscale:
Din domeniile de stat ,Dej
Deva,Cricău,Cluj-Turda....................... v[alută] a[ustriacă] fl[orini] 59.589
Din cele montanistice [mi-
niere],Cîmpeni,Zlatna,
Hunedoara............................................ “ “ “ 290.264
Din edificii publice(Chirii)................. “ “ “ 570
Din direcţiunea montanis-
tică[minieră]din Cluj.......................... “ “ “ 6.615
Din minele de fier ale sta-
tului din Găvojdia,Sebi-
şel,Cugir,Topliţa.................................. “ “ “ 563.844
Din monetăriile din Alba
Iulia........................................................ “ “ “ 2,497.811
Din pădurile fiscale.............................. “ “ “ 168.650
----------------------------------------------------------------------
---------------
Suma din fiscalităţi............................. “ “ “ 3,587.343
Adunând toate sumele de sub A,B,C,D,într-o sumă generală,venitul acestei ţări se
prevăzuse pe a[nul] 1865 cu 15,774.588 fl[orini],v[alută] a[ustriacă].
Venitul sus arătat pe 1865 era neasemănat mai mare decât fusese înainte de
revoluţiune.Dar era totuşi mai mic decât ar fi putut să fie,dacă ,de exemplu,fiscalităţile de orice
numire nu s-ar fi îngrijit şiadministrat şI sub absolutism mai tot aşa mişeleşte ca şI înainte de
1848(Acestea se credea la 1864/5,că ar fi venitul brutto de peste an al acestui principat,iară
venitul netto era înmormântat în bugetul general,adunat din toate provinciile monerhiei,din care
se cunoştea numai suma curată la administraţiunea ţării şI care pe 12 luni din a[nul] 1863
fusese eliminată decătre cancelaria curţii cu o economie de om sărac in suma de 3,326.361
fl[orini],v[alută] a[ustriacă] atât şi mai mult nimic.Iară dacă ţara ar fi avut vreo trebuinţa,să ia
trista în gât şi să plece la cerşit.).Aşa de exemplu,la Câmpeni,Zlatna,Hunedoara,venitul întreg
era înghiţit de administraţiune şI nici nu se ajunsese,încât s-au mai pus şI alte venituri de peste 3
mii fl[orini].Aşa de la minele de fier abia rămânea venit curat 40 mii fl[orini].De la monetăria
din Alba Iulia nu mai rămânea nici un câştig curat,din care cauză ministerul [guvernul]decisese
ca să desfiinţeze acea monetărie,ceea ce s-a întâmplat,acuma,în perioada dualismului,spre
ruşinea ţării celei lăudate de două mii şI mai mult de ani pentru enormele bogăţii de aur şi alte
metale.”
Situaţia politică a Transilvaniei nu era de natură să încurajeze dezvoltarea capitalului
autohton şi implicit progresul său economic:
“Articolul de lege XLIII,compus din 18 puncte,sancţionat în şase Decembrie 186826
,cuprinde regularea [reglementarea] specială a unificării (egyesites) Transilvaniei cu
Ungaria....Cu aceeaşi lege potestatea [puterea] legislativă şi guvernul acestei ţări s-a
desfiinţat,administraţiunea politică,justiţia,finanţele,Universitatea săsească şi mai în scurt ţara
întreagă trecu sub potestatea [ puterea] ministerului [guvernului] unguresc.”27
“Odată autonomia acestei ţări fiind casată ,toate veniturile ei se varsă în tezaurul de la
Buda-Pesta,iară spesele [cheltuielile]făcute în această provincie ,de atunci încoace ,pentru noi
rămân o carte închisa şI bune sigilată Cu desecarea finanţelor ţării urmează ca să se curme şI
activitatea politică a provinciei...”28
Din lipsa acestuia,în Transilvania erau în preajma semnării pactului dualist doar 9 instituţii
de credit săseşti şi maghiare.
O importanţă mai redusă aveau asociaţiile de ajutorare şi de economii din
Bistriţa(1852),Cluj(1858) ; în anul 1865 se transformă în Banca de credit,cu un capital iniţial de
200.000 de florini),înfiinţate cu scopul de a da credite micilor industriaşi şi ţăranilor înstăriţi.29
Cele două sucursale ale Băncii Naţionale a Austriei,înfiinţate în anul 1854 la Braşov
şi în 1855 la Timişoara,au dominat piaţa monetară din Transilvania în toată această
perioadă.Aflate în strânse relaţii de colaborare cu camerele de comerţ şi industrie din cele două
oraşe,acestea acordau credite preferenţial întreprinderilor care nu făceau concurenţă industriei
austriece nici în Transilvania,nici în ţările dunărene.
În scopul modernizării agriculturii de pe moşiile lor marii proprietari se adresau Băncii
agrare de credit din Budapesta,înfiinţată în anul 1862.30
În deceniul al şaptelea ,s-a intensificat pe teritoriul Transilvaniei activitatea instituţiilor
de asigurare,mai întâi a celor străine din Austria,Germania,Italia,înfiinţându-se ulterior
“Societatea de asigurare“Transilvania””din Sibiu cu capital şi conducere româno-săsească
distribuite în mod egal.31
26Bari¡iu G.,op.cit.vol.III.,p.392 27idem.op.cit.vol.III.p.490 vezi ¿i Pacå¡ian,”Cartea de aur” ,vol IV,p.799-1824 28idem.op.cit., vol.III.p.492 29 acad.Constantinescu-Ia¿i P.¿i colectiv,”Istoria României”,Buc.,1964,vol.IV.,p.420 30 idem.op.cit.p.420 31Drecin M.,”Tentative ¿i reu¿itå în ac¡iunea pentru înfiin¡area primei bånci de asigurare cu capital românesc din Transilvania 1857-1911”,în “Istorie financiar-bancarå. Studii asupra båncilor române¿ti”,Cluj,2001,p.p.145-161.
În condiţiile unei fructuoase colaborări şi a unui capital românesc încă incapabil să susţină
singur o societate anonimă,este amânată pentru aproape 3 decenii înfiinţarea unei societăţi de
asigurare cu capital pur românesc. 32
Colaborarea a durat până în 1908,când românii au fost nevoiţi să se retragă din Consiliul de
administraţie al Societăţii de asigurare ‘Transilvania”-la 5 sept.1908 întrucât prin dispariţia din
viaţă a directorului executiv Dr.Aurel Bronte în anul 1897,conducerea societăţii este preluată în
exclusivitate de către saşi.33
La data înfiinţării Băncii “Albina”,Ungaria nu avea propria sa lege comercială,fiind în
vigoare legile austriece introduse odată cu instaurarea dualismului.Astfel,primul institut de credit
românesc,este fondat în temeiul şi conform dispozitiilor codului civil austriac,introdus în Ardeal
prin Patenta Imperială din 1 Septembrie 1853.34
Prima incercare de înfiinţare a unei bănci româneşti,s-a materializat în”Societatea de
împrumut şi de păstrare”din Răşinari(Sibiu),în anul 1867,prin efortul lui Visarion Roman,cu un
capital format din cote de câte 50 florini;dar o serie de neajunsuri şi dificultăţi
întâmpinate,conduc la lichidarea acesteia în anul 1881.35
Întrucat această instituţie nu avea suficientă putere financiară pentru a putea concura băncile
săseşti şi ungureşti,asigurând astfel un suport puternic dezvoltării economice a românilor
transilvăneni,Visarion Roman îşi continuă eforturile pentru înfiinţarea unei instituţii care să
poată îndeplini aceste condiţii : o bancă a românilor,convins fiind că”...se pot înfiinţa şi la
români asemenea institute îndată ce vor fi oameni care vor şti cum să se apuce de lucru”.36 De
asemenea considera că realizarea idealului de unitate naţională a românilor ardeleni,se poate
infaptui şi prin solidaritatea în jurul unei asociaţii cu caracter economic.
Inspirându-se din exemplul cooperativelor săseşti de tipul Schultze Delitsch ,din statutele
băncilor săseşti şi ungureşti,formulează proiectul de statut care stă la baza întregului său
demers,totodată dând băncii un caracter cooperatist.Odată depăşită această etapă,Visarion
Roman contactează,pentru a fi sprijinit,principalele personalităţi româneşti ale vremii,a căror
nume urma să dea siguranţă şi prestigiu băncii.
Astfel la începutul anului 1870,la Lugoj,îi adresează o scrisoare consilierului Iacob
Bologa,în care îi face cunoscute ideile şi intenţiile sale37 :
32 idem.op.cit.p.141 33 idem.op.cit.p142 34idem.,”Banca “Albina”din Sibiu.Institu¡ie na¡ionalå a românilor transilvåneni(1871-1918)”, Cluj-Napoca,1982,p.142 35 idem.op.cit.p.95 36 idem.op.cit.p.100 37 idem.,”Banca“Albina”din Sibiu”,Cluj-Npoca,1982,p.p.91-92
“În faţa trebuinţelor noastre numeroase şi ardente,şi a letargiei de care poporul nostru tot mai e
cuprins,institutul înfiinţând are să fie compus în ăst mod ca,pre lângă ajungerea scopului său
particular,să deştepte şi să
nutrească spiritul de asociere în poporul nostru,fără de care el nu poate să aibă viitor”.
Scrisoarea este insoţită şi de lista personalităţilor desemnate să formeze comitetul de
fondatori38 :
“Iacob Bologa,consilier de curte în pensiune,
Timotei Cipariu,prea cunoscut literat,
Paul Dunca,consilier gubernial în pensiune,
Alexandru şi Antoniu Mocionyi,membri ai unei cunoscute
familii de români macedoneni,stabiliţi la Budapesta,
David,baron Urs de Margine,colonel în pensiune”
Odată constituit,comitetul fondator aprobă fără modificări statutul întocmit de Visarion
Roman;ulterior acesta este înaintat ministerului ungar de agricultură şi comerţ ca bază pentru
întocmirea referatului de înfiinţare.
Cu obţinerea autorizaţiei de funcţionare,au fost însărcinaţi fraţii Mocionyi,aceştia
bucurându-se de o stare materială şi socială mult apreciate la Budapesta.
La 3 noiembrie 1870 cererea şi statutele sunt înaintate.39
Data de 20 septembrie 1870 îl găşeste pe Visarion Roman la Budapesta pentru a discuta
amănuntele înfiinţării băncii.40
Ulterior,timp de cinci luni,prin efortul material personal şi al comitetului,acesta studiază
modul de organizare şi funcţionare al unor prestigioase bănci vieneze(exp.”Oesterreichische
Sparkassa”),şi pune bazele primelor legături ale viitoarei bănci româneşti cu lumea financiară de
acolo.
La începutul lunii aprilie,întorcându-se prin Budapesta,şi interesându-se de evoluţia
cererii,află de modificările impuse în statut(art.78-109),modificări menite să-i descurajeze
iniţiativa.Acestea erau în număr de 17 ,şi se referea la capitalul societăţii: era respinsă
subscrierea la începutul activităţii numai a unei părţi din acţiuni,aşa cum prevedea
statutul,impunându-se subscrierea lor în întregime(3.000 acţiuni).Aceasta însemna un capital de
300.000 de florini,sumă foarte mare pentru societăţile organizate pe principiul unei cooperative
de credit.Însă pe de altă parte ,greutăţile începutului nu puteau fi depăşite decât cu un capital
puternic.41
38idem.op.cit.p.p.113-114. 39ide.op.cit.p.116 40ibidem. 41Statutele Institutului de credit ¿i economii”Albina”,Pesta,1871,p.21
La 14 iunie 1871,după discuţii îndelungate între Alex.Mocionyi şi referentul ministerului de
comerţ,este obţinută autorizaţia.;la 20 iunie este trimisă la Sibiu,unde comitetul fondator o
primeşte pe 26 iunie.42
A doua zi membrii acestuia se întruneau într-o sedinţă ce avea menirea să stabilească
regulamentul provizoriu pentru lucrările comitetului.
Obiectivul comitetului fondator era strângerea de subscrieri pentru acţiunile băncii.
Capitalul social subscris era de 300.000 florini,conform modificărilor cerute în mod expres
de către guvern,divizat în 3.000 de acţiuni cu valoarea nominală de 100 florini fiecare.Se mai
cerea depunerea la subscriere a unei sume de 10 florini,pentru fiecare acţiune,restul vărsându-se
în rate stabilite de fondatori;la a doua rată se încasa 1 florin pentru acoperirea speselor.43
Preşedinte al băncii a fost ales Alexandru Mocionyi,iar director Visarion Roman.Acesta din
urmă,împreuna cu Iacob Bologa pleacă înainte de lansarea subscrierilor,la Budapesta şi
Viena,pentru a asigura subscrierea capitalului,intrând în legătură cu o serie de bănci mari.44
Presa naţională prin cele mai reprezentative “diare”,”Gazeta Transilvaniei”din Braşov şi
“Albina”din Budapesta,a fost prima care a salutat înfiinţarea primului institut de credit
românesc.În numărul 93 al “Gazetei Transilvaniei”din 1871, se scrie printre altele:
“Dumnezeu ne-a ajutat prin străduinţa bărbaţilor devotaţi prosperării naţionale de avem şi
noi un institut naţional de credit şi economii”.
Propaganda pentru subscrierea acţiunilor s-a făcut pe lângă scrisori adresate direct
românilor patrioţi şi capabili de un sacrificiu material, prin prospectul de emisiune şi poate, cu
efectele cele mai favorabile,prin presă.Astfel ziarul “Albina”din Budapesta,publică în scopul
încurajării subscrierii de acţiuni,următorul apel adresat românilor:
“Către On.Public românu,
....punemu în vederea On.publicu românu unu anunciu de mare importanţă,de interesu
vitalu pentru întreaga românimea,anunciulu de
“Deschiderea subscripţiunei de acţiuni la Institutu de creditu şi economii “Albina”.
....Aici este ocaziunea de a ne scăpa din ghearele străinilor....Români din toate părţile alergaţi
cu toţii,cu toate puterile voastre şi subscrieţi acţiuni la “Albina”căci aceasta este salvarea
poporului nostru de jafurile streinilor şi cumcă va prospera şi va înflori,garanţia ne este
solidaritatea intreprinderii,zelul,perseverenţa şi caracterul prea stimabililor fondatori”.
Totodată se constituie un grup de “colectori”de subscrieri,constituit din
profesori,preoţi,învăţători. 42Drecin M.,”Banca “Albina”din Sibiu”,Cluj-Napoca 1982,p.124. 43idem.p.p.131-134 44Dobrescu V.,”Consideratii asupra sistemului financiar-bancar din Transilvania(1867- 1918)’,în Istorie financiar bancarå.Studii asupra båncilor din Austrio- ungaria(1867-1918),Cluj-Napoca,2001,vol.II.p.44.
Prospectul de emisiune era intitulat”Programul institutului de credit şi economii”Albina”45
,prin acesta dându-se detalii celor interesaţi,în legătură cu intenţiile acestei instituţii(condiţiile de
formare,scopul înfiinţării,activitatea viitoare) .Sunt selectate în acest scop,părţi din statutul
băncii.
Referitor la scopul înfiinţării se citează din art.1”A procura poporului ţăran mijloacele
băneşti necesare economiei sale, a deştepta într-ânsul spiritul de economie,a ridica creditul real
în ţară şi ăstmod prin operaţiile sale a promova interesele economiei sale”
Subscrierea se încheie la 30 noiembrie 1871,totalul acţiunilor subscrise fiind de 3000.46
Banca a fost înfiinţată prin efortul comun al românilor din diferite
sate,comitate,regiuni.Cele 3000 de acţiuni au fost subscrise de 1098 acţionari din toate părţile
Ardealului.Astfel47 :
Regiunea geografică numărul acţionarilor numărul acţiunilor %
Banat 531 1.247 41,57
Sudul Ardealului 311 720 24
Nordul Ardealului 145 280 9,33
Regiunea Sibiului 76 358 11,93
Ungaria şi Austria 33 390 13
România 2 5 0,17
TOTAL: 1.098 3.000
Situaţia de mai sus arată că subscrierile cele mai importante din punct de vedere al
numărului de acţiuni,s-au facut în zonele cu un potenţial economic şi material mai ridicat;vezi
Banat-aproape jumătate ,41,50% din numărul total de acţiuni.
Principalele operaţii prevăzute în statut erau potrivit art.16,următoarele:
“a)Înfiinţarea de reuniuni de credit pentru participanţi,
b)Darea de împrumuturi simple şi de împrumuturi hipotecare,
c)Răscumpărarea de datorii hipotecare,
d)Emiterea înscrisurilor de hipotecă(cap.XIII),
e)Punerea de depozite spre fructificare(cap.XIV),
f)Escomptarea propriilor înscrise de hipotecă şi darea de anticipaţiuni pentru ele,
g)Primirea banilor pe lângă emiterea bonurilor de cassă cu interese,
h)Darea de anticipaţiuni pentru obiecte de valoare, 45Drecin M.,”Înfiin¡area Institutului de credit si economii “Albina”,din Sibiu”,extras din “Cri¿ana”XI,Oradea ,1973.p.3 46Statutele Institutului de credit ¿i economii “Albina”,Pesta 1871,p.42 47Petra- Petrescu N.,”Båncile române¿ti din Ardeal ¿i Banat”,Sibiu,1936,p.p.74-76
i)Escomptarea de poliţe sigure,
j)Facerea de negoaţe de comisioane,
l)Cumpărarea şi vinderea de imobile,
m)Emiterea de obligaţiuni pe lângă depunerea în casa de bani gata ori
de atari obiecte de valoare ce sunt bazate pe siguranţa deplină”
Ordinea în care au fost prezentate operaţiile băncii,este corespunzătoare importanţei
lor.Astfel pe primul plan sunt depunerile spre fructificare şi paralel “împrumuturile hipotecare
“care au drept corolar emisiunea de “scrisuri funciare”,”Albina”fiind singurul institut românesc
în Austro-Ungaria care are dreptul de a emite hârtii sau certificate de valoare ale băncii acoperite
de valoarea ipotecilor debitorilor săi,numite “scrisuri fonciare”:(“prima categoria de fonciare
făcută la anul 1880 era de 6 cu cupone pr. 1 April şi 1 octomvre în piese de câte 100,500 şi 1000
fl.Emiterea acestora s-a sistat,dar acum(1888) emite de 5%,în piese de 500 şi 1000 fl. cu cupone
pr.1 Ianuariu şi 1 Iuliu.Fonciarele se sortează la fie-care an odată.Cele sortate se răscumpără
în valoarea nominală deodată cu cuponul scadent după tragere.Cuponele scădute şi neîncasate
în timp de trei ani se prescriu,adecă nu se mai răscumpără din partea societăţii.Ele se cotează la
bursa din Budapesta.”48
La cele enunţate se mai adaugă operaţiile mobiliare,lombardul etc.,cu o importanţă mai
mică.
Scopul , importanţa şi motivul înfiinţării reuniunilor de credit,sunt precizate în art.86:
“Spre a face ca poporul ţăran să se poată cât mai mult folosi de bunătăţile institutului şi
spre a mijloci pentru scopul acesta o legătură necurmată cu acel popor,institutul infiinţează în
cercul activităţii sale reuniuni de credit pentru participanţi”.
Reuniunile,aşa cum erau reglementate de statutele iniţiale ale băncii,constituiau cele mai
bune mijloace de acţiune ale acesteia.Ele urmau să împânzească întreg ţinutul locuit de
români,urmărind formarea unei reţele cât mai complete de bănci care să funcţioneze sub
autoritatea “Albinei” şi implicit susţinerea financiară a romănilor ardeleni.
La 14 martie 1872,se ţine Adunarea generală de constituire a băncii;se alege consiliul de
administraţie,preşedinte fiind Alexandru Mocionyi,membrii:Iacob Bologa,Timotei Cipariu,Paul
Dunca,Ioan Hania,Elie Macelar,Dr.Aurel Maniu,Antonie Mocionyi,Ioan Popescu,David Baron
Urs de Margine şi D.I.Vancea,înlocuit ulterior cu Vicentiu Babeş.Funcţionari:Visarion Roman ca
director şi ªtefan Lissai contabil.49
Astfel ia naştere prima bancă cu capital în întregime românesc nu numai din Transilvania
ci şi din toate teritoriile româneşti,ca reflectare a stadiului dezvoltării capitaliste la care a reuşit
48Petrescu-Petrescu N.,”Compas românesc”,Anuar Financiar pe 1892,Sibiu 1893,p.8 49Dobrescu V.,op.cit.,p.44.
să ajungă şi societatea românească ,cu toate că se înscrie în timp cu peste două secole în urma
aceluiaşi fenomen din ţările din Vestul Europei,încadrându-se totuşi în limitele secolului care
marchează debutul sistemelor bancare naţionale în centrul şi estul Europei.
Prin înfiinţarea Băncii “Albina”se pun bazele întregului sistem financiar şi de credit al
românilor transilvăneni,constituindu-se în model şi sprijin în înfiinţarea şi organizarea până în
anul 1914 a altor aproximativ 150 de bănci româneşti.:”Încât pentru propriul popor cultivator de
pământ,dacă s-a făcut vreodată ceva spre uşurarea lui,apoi aceasta s-a întâmplat numai de când
câţiva bărbaţi aleşi,în frunte cu familia Mocioni au înfiinţat întâiul institut de credit şi economii
“Albina” în 1872.50
Tot în acest sens George Bariţiu preciza:”Cutezăm a susţinea ,după experienţa ce
avem,că de atunci încoace în mijlocul atâtor asupriri şi spoliaţiuni[jafuri],până la cinci zeci de
mii de familii române au scăpat de o ruină sigură cauzată prin uşurări de câte 50,100 şi chiar
200% numai ajutorul băncii “Albina” şi cu al celorlalte,care s-au înfiinţat cu ajutorul lui
Dumnezeu pe urma acesteia în cele mai multe regiuni locuite de români”51
IX.3.1.Începutul activităţii bancare;principalele forme de operaţiuni:
10 aprilie este data la care banca se deshide publicului,oferind pentru început următoarele
operaţii52 :
1.Înfiinţarea reuniunilor de credit
2.Primirea depozitelor spre fructificare
3.Darea de anticipaţiuni pentru obiecte de valoare
4.Escomptarea de poliţe sigure
5.Facerea negoţului de comisioane
6.Operaţii de vânzare şi cumpărare a hârtiilor de stat în contul altor persoane fară a deschide
un credit acestora.
La sfârşitul anului,situaţia operaţiunilor bancare efectuate a fost53 :
ACTIV:
Capital nevărsat 154.371,61 fl.
Efecte 10.332,72 fl.
Cambii 48.206,12 fl.
Împrumuturi la Reun.de credit 150.941,50 fl.
50 Netea V.,”Lupta românilor din Transilvania pentru libertatea na¡ionalå(1848-1881).. 51 Bari¡iu G.,op.cit.vol.III,p.507 52Drecin M.,op.cit.p.184. 53Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Sibiu;Fond “Banca”Albina””,vol.XVIII,fila 243
Spesele infiinţării 11.145,90 fl.
Tipărituri 600 fl.
Valute 86,80 fl.
Debitori 701,50 fl.
Casa la Centrală 2.405,14 fl.
Casa la Reuniuni 5.785,28 fl.
Efecte lombardate 2.537,54 fl.
Total 383.800,97 fl.
PASIV:
Capital 300.000 fl.
Depuneri 26.173,87 fl.
Fond de garanţie al Reun.de credit 30.102,50 fl.
Fond de rezervă 4.262,20 fl.
4%interese de la Fond.de garanţie al
Reun.de credit
444,72 fl.
Creditori 12.999,25 fl.
Interese trans.1873 1.224,03 fl.
Profit 8.601,40 fl.
Total 383.809,97 fl.
Situaţia băncii la sfârşitul anului 1872(la sfârşitul acestui an nu se încheie bilanţ),arată că s-
a acordat prioritate reuniunilor de credit,care se înfiinţează aproape în toate centrele româneşti
ale Ardealului,ele sunt reprezentate cu suma cea mai mare ;150.941,50 florini,39,33% în totalul
bilanţului,fiind sumele împrumutate prin reuniuni,iar 48.206,12 florini,sumele împrumutate
direct clienţilor băncii.
Datele din Bilanţul prezentat la sfârşitul celui de al doilea an de activitate(decembrie
1874),arată o clarificare a activităţii băncii,sunt expresia efortului românesc pentru emancipare
economică.
Reuniuni de credit se înfiinţează la Sibiu,Lugoj,Oraviţa,Chisatău, Sf.Nicolau
Mare,Iusani,Orşova,Timişoara.Acestora li se adaugă reuniunile infiinţate de Visarion Roman în
judeţul Sibiu:Sacadate,Fofeldea,Marpod,Săsăuşi,Nucet,ºichindeal,Miercurea,Cut şi Scorei.54
54Drecin M.,”Mi¿carea cooperatistå la românii din Transilvania la începutul secolului al XX lea oglinditå în paginile “Revistei economice”din Sibiu”,în “Cri¿ia”XV,1985 p.331.
Datorită dificultăţilor întâmpinate în funcţionarea acestor reuniuni,se hotărăşte fuzionarea
lor parţială,cele din judetul Sibiu separat,cele din Banat separat,rămânn doar
şase:Sibiu,Lugoj,Timişoara ,Oraviţa,Sf.Nicolau Mare,Orşova.Acestea reuneau un număr de 1951
de membrii,iar valoarea împrumuturilor acordate acestora la sfârşitul anului 1873 era de
164.633,71 florini,având un fond de garanţie de 43.590 florini.55
Din păcate,din neânţelegere a rolului lor de a oferi ţăranilor credite ieftine,nici chiar de către
membrii lor,activitatea reuniunilor de credit intră în declin.Astfel la 5 aprilie 1874 se hotărăşte
desfiinţarea celor 5 reuniuni de credit din Banat,iar la 20 martie 1875 a celei din Sibiu.56
Ulterior(28 mai 1878,după introducerea noii legi comerciale din 1875) ,banca îşi modifică
statutul,transformându-se dintr-o societate de acţionari,într-o societate pe acţiuni numită
“Albina,Institut de credit şi economii”.57
IX.4.Formarea sistemului bancar romanesc;băncile infiinţate în perioada
1873 - 190058 ;
anul 1873;
1.”Aurora”,din Năsăud;reuniune de credit,adică societate cu capital format din cote depuse
de membri,numărul de cote fiind nelimitat.Această reuniune a luat naştere prin transformarea
Societăţii de Consum,înfiinţată în 1868 de profesorii romani de la liceul din localitate.Cu toate
caracteristicile ce rezultă din statutul de reuniune(caracter cooperatist),dividendele primite de
membrii ei erau considerabile.Se remarcă,încă din primul an,importanţa mare pe care o au
depunerile spre fructificare faţă de totalul mijloacelor de lucru,procentul acestora în total,fiind
unul dintre cele mai mari ,comparativ cu celelalte bănci:
anul totalul mijloacelor depuneri %
1873-74 15.640 10.889 69,62
1895 518.398 407.728 78,65
1915 1.608.941 1.222.620 75,99
1919 6.458.061 5.955.220 92,21
anul 1879:
2. “Reuniunea din Feldru”,judeţul Bistriţa-Năsăud;are o activitate modestă,lucrând cu un
capital restrâns de 1.417 florini,format din cote de 50 florini şi fără alte mijloace.
anul 1882:
55idem.op.cit.p.332 56ibidem. 57idem.op.cit.p.334. 58 Întregul capitol a fost realizat pe baza datelor din Petra-Petrescu N.,”Compa Românesc” Anuar Financiar pe 1893,¿i “Båncile românesti din Ardeal ¿i Banat”,Sibiu,1936
3.”Filiala “Albinei”la Braşov”59 ;rezultat al depăşirii perioadei de consolidare a băncii
“Albina”şi de trecere la expansiune şi dezvoltare.Populaţia românească din Braşov desfăşura o
puternică activitate comercială şi meşteşugărească(vezi situaţia comercianţilor şi
meşteşugarilor),dar nu avea o bancă proprie,fiind nevoiţi să apeleze la serviciile primei bănci
maghiare infiinţate în Braşov în urma cu 50 de ani. Înfiinţarea primei filiale a băncii
“Albina”este urmată de fondarea de alte astfel de filiale,de sprijinirea directă a infiinţării de noi
bănci.Astfel începe procesul de consolidare a sistemului bancar românesc.
anul 1883:
4.Banca “Furnica”-Fagăraş;prima bancă infiinţată cu ajutorul “Albinei”,care a participat la
fondare cu 1/3 din capitalul pe acţiuni;
Valoarea iniţială a acestuia a fost de 30.000 fl.împărţit în 300 de acţiuni având o valoarea
nominală de 100 de florini,pentru a se dubla în anul 1895 creascând la 60.000 de fl.
La aceeaşi dată fondul de rezervă este de 19.950 fl., profitul de 8.266 fl.,iar dividendul de 1
-8%;
Bilanţul acesteia la 31 decembrie 1888 a fost:
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------
Active Pasive
fl. fl.
Accepte.................................201,364 Capital de acţ.....................30,000
Hipotece...................................4,160 Fond de res...........................6,691
Obligaţii..................................14,446 Depuneri..............................99,969
Numerar....................................4,754 Reescompt...........................82,701
Diverse......................................1,972 Diverse...................................2,646
Profit curat............................7,689
--------------------------------------------------------------- -------------------------------------
----------------------
226,696 226,696
Reviriment fl. 791,194
Începând cu această dată ritmul în care se înfiinţează bănci româneşti este tot mai alert.
anul 1884:
59Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Bra¿ov;Fond nr.145”Banca “Albina”Bra¿ov”;pachet 16-20,dosar 20,1902,filele 123-151
5.”Cassa de păstrare din Selişte”(reuniune)-Sibiu;înfiinţată în 1884 de către Ioan
Maxim,fost judecător.Deşi înfiinţată într-o comună mică-3750 locuitori români care aveau ca
principale ocupaţii meseriile şi comerţul,activitatea acesteia se dezvoltă foarte rapid,întrucat
regiunea fiind bogată se găseau uşor atât capital cât şi depuneri.Împrumuturile erau destinate
satelor mai sărace din regiunile învecinate.
Capitalul societăţii de 26.000 de fl. se compune din “depuneri regulate”fixate pentru fiecare
membru la suma de 100 de fl.plătibili integral sau în rate lunare.
Pasivele Cassei de păstrare erau la sfârşitul anului 1888:
fl. 75,873 depuneri spre păstrare
“ 12,142 “depuneri reg.” ale membrilor
“ 7,135 fond de rezervă
-------------------------------------------------------------------------
fl. 95,150 total
Profitul curat fl. 3401
pentru ca în anul 1901 fondul de rezervă să reprezinte 74.202 cor.;fond de binefacere 41.627
cor.;depozite 1.023.442 cor.;profit 18.280 cor.;dividend 18%,reviriment 1.476.280 cor.
45% din venit era rezervat scopurilor caritabile,această instituţie fiind un exemplu de
implicare în activitatea culturală şi filantropică.
anul 1885:este anul în care se înfiinţează trei insitute de credit româneşti:
6.”Ardeleana”- Orăştie,comitatul Hunedoarei;institut de credit şi de economii,societate pe
acţiuni ,înfiinţat intr-o zonă bogată,din iniţiativa celui care o va conduce,dr.I.Mihaiu;capitalul
social de 75.000 fl.în 1500 de acţiuni de câte 50 de fl.
Bilanţul la 31 decembrie 1888
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------
Active Pasive
fl. fl.
Cassa în numerar ................. 3,744.33 Capital social ..............75,000
Cambii de bancă escomp- Fond de rezervă.............6,112.13
tate.......................................228,980.14 Fondul pt.ajutorarea
Împrumuturi pe hipotece....46,981.75 funcţionarilor........................318
Împrumuturi pe cambii Depuneri pt.fructific.....176,444.63
cu acoperire hipotecară.......40,374 Cambii de bancă
Împrumuturi pe obligaţi- reescomptate...................74,847.24
uni cu cavenţi........................28,877.50 Dividende
Împrumuturi pe efecte neridicate..................................25
publice........................................293 Interese anticipate
Mobiliar......................................461.29 pentru 1889..........................3,982.32
Spese de fundare......................270.82 Diverse conturi credit............947.89
Divese conturi debit................630.94 Profit curat........................12,945.56
------------------------ ----------------
--
350,622.77 350.622,77
Reviriment: fl. 1.417,762. Dividend : 5%
Situaţia sa după zece ani(1895)era:capitalul social s-a majorat la 100.000fl.,fond de rezervă
72.769fl.,depuneri 628.462 fl.,dividend 10%.Are o conducere solidă şi alocă în mod constant
sume considerabile pentru scopuri culturale şi de binefacere.
7.”Hunedoara”-însoţire de anticipaţiune şi credit în Deva,înfiinată prin contribuţiile lunare
ale membrilor.Capital social 15,950fl.;319 mise(contribuţii) a 50 de fl.
În anul 1888 pasivele sale se compuneau din:
fl. 13,906 depuneri fundamentale(lunare)
“ 26,855 capital depus
-------------------
fl. 40,761 în total.
fl. 1,196 profit curat.
8.”Reuniunea de împrumut şi păstrare”din Ilva Mare;lipsesc date.
9.”Speranţa”-reuniune de împrumut şi păstrare din Borgo Prund,judeţul Năsăud,cu capital
din cote a 25fl.
10.”Timişana”60 -Timişoara ;institut de credit şi economii,socitate pe acţiuni ,cu un capital
social de 50.000 fl. divizat în 1000 de acţiuni a 50 de fl.
Înregistrează o dezvoltare accentuată a activităţii,datorită contextului economic favorabil din
Banat.
Bilanţul la 31 decembrie 1888 era:
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------
Active Pasive
fl. fl.
60Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Timi¿;Fond”Banca “Timi¿ana””;dosar 1/1912,fila 1. ¿I dosar 2/1903,filele 1,2.
Numerar......................5,297,73 Capital de acţii..................50,000
Accepte...................168,706,95 Fondul de rezervă...............7,081.45
Hipotece...................65,557.34 Reescompt............................3,050
Mobiliar.........................374.20 Interese trans.......................3,307,51
Diverse..........................142.98 Diverse....................................803,34
Profit curat............................8,931.17
------------------- -------------------
-
240,079.20 240,079.20
Reviriment: fl. 1,509.672 Dividend : 3 ( 6%).
11.”Concordia”,reuniune(lipsesc date).
anul 1886:
12.”Economul”61 institut de credit şi economii,societate pe acţiuni,înfiinţat în Cluj,având un
capital de 50.000 de fl.divizat în 1000 de acţiuni de câte 50 de fl.
Bilanţul la 31 decembrie 1888 arată un profit net de 6.700,92 de fl.; depuneri 90.689,68 fl
şI un fond de rezervă de 2.047,79 fl.pentru ca în anul 1897,potivit bilanţului anual profitul net să
devină de 16.537fl.;depuneri 450.501fl.;fond de rezervă 33.623fl.
În partea de activ: pentru anul 1888 împrumuturi ipotecare în valoare de 120.315,06 fl. ;
cambii 5.400 fl. pentru ca în anul 1879 valoarea împrumuturilor ipotecare să fie de
492.007fl.;cambii 16.880fl. (cf.Anuar Financiar şi economic pe 1898 de P.Petre).
A dezvoltat o importantă activitate filantropică şi a încercat înfiinţarea câtorva cooperative în
regiunea Clujului,cum ar fi în anul 1903 la Gilău.
13.”Patria”-institut român de credit fondat la Blaj,societate pe acţiuni,cu un capital de 55.000
fl. în 550 de acţiuni a 100 de fl.
Are încă de la început numeroase depuneri spre fructificare.
Situaţia bilanţieră la 31 decembrie 1888 a fost:
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------
Active Pasive
fl. fl.
Cassa în numerar..............8,032.28 Capit.de acţ...................55,000
Cambii escomptate........213,641.07 rate vărsate..................38,240
Împrumuturi pe Depuneri spre 61Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Cluj;Fond”Banca “Economul”;dosar nr.2,1886,fila 1
efecte publice.....................1,805 fructificare...................162,968.22
Împrumuturi hipot...........15,842.82 Cambii reescomp..........26,997.89
Împrumuturi pe oblig. Fond de rezervă...............2,732.18
cu cavenţi...........................4,250 Dividenda neridicată..............5
Spese de fondare..................323.04 Diverşi creditori................1,779.79
Mobiliar.................................614.14 Spese de întabulare..................7
Spese de protest interese anticipate.............4,493.25
şi proces................................612.14 Profit curat...........................7,493.25
----------------------- -----------------
--
245,121.03 245,121.03
Reviriment: fl. 1,816.893 Dividend : 8 fl. de acţiune
14.”Mureşana”62 - casă de credit şi economii,societate pe acţiuni în Reghinul
săsesc,comitatul Mureş-Turda; având un capital de 20.000 fl.împărţit în 400 de acţiuni a 50 de fl.În
adunarea generală din 28 martie 1889 s-a hotărât majorarea capitalului social la 40.000 de fl.
Bilanţul la 31 decembrie 1888 ilustrează următoarea situaţie:
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------
Active Pasive
fl. fl.
Numerar.........................1,762.01 Capital de acţiuni..............20,000
Accepte.........................21,644.69 Fond de rezervă......................130
Obligaţiuni...................24,272.12 Depuneri.............................15,837,61
Hipotece..........................1,980
Interese ant........................108.05 Diverse..................................8,000
Spese de fondare...............556.97 Interese trans......................1,211.34
Mobiliar................................33.78 Profit curat...........................5,178.67
------------------ ---------------
50,357.62 50,357.62
Reviriment: fl. 134,364 Dividend : 0,7 fl (14%)
62Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Mure¿;Fond”Banca”Mure¿ana”;dosar 29/1901,fila 1
15.”Perşeiu”-în Seini,judeţul Satu Mare-asociaţie de credit şi păstrare,înfiinţată în scopul
acordării de împrumuturi ca valoare mică,respectiv de la 1 - 50 de fl.
Capitalul societăţii se compune din depuneri mici lunare,cele care ajung la 5 fl.formează o
acţiune.
Din bilanţul pe anul 1888 rezultă următoarele date:
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------
Active Pasive
fl. fl.
Cassa în numerar...............273.51 Capitalul social după 748
Valori: Acţii a 5 fl........................3,740
a) Obligaţ.......................11,618.72 Fond de rezervă.................149.94
b) Cambii.......................27,188.50. Diverse deposite.............8,824.20
c) Hârtii de val..............39,007.22 Creditul fics ridicat........3,000
Valoarea efectelor Cambii domiciliate......21,877.50
după inventar....................255.99 Diverse conturi de credit
Mobiliar şi spesele şi mobiliar.......................1,616.44
fondărei..............................118.40 Interese anticipate
Interese transitorii pe 1889................................295.79
pe 1889...............................691.22 Profit curat...........................842.47
------------------ -------------
40,346.34 40,346.34
Reviriment: fl. 74,214
anul 1887:
16.”Arieşana”-Turda-institut de credit şi economii,societate pe acţiuni;capital social iniţial de
50.000 de fl. împărţit în 1000 de acţiuni a 50 de fl.fiecare.
Pasivele în anul 1888 erau:
fl. 50,000 capital de acţiuni,
“ 42,000 depuneri spre păstrare,
“ 40,000 reescompt,
----------------------------------------
fl.132,000 în total
Profit curat: fl. 4,914.Reviriment : fl. 545,247.Dividend : fl. 1.29 ; 3.90
17.”Auraria”-Abrud-casă de economii,societate pe acţiuni;capital social 30.000 fl.,în 300 de
acţiuni a 100fl.
Pasivele în anul 1888 erau:
fl. 30,000 capital de acţiuni,
“ 56,882 depuneri curate,
“ 991 reescompt.
---------------------------------------
fl. 87,873 în total.
Profit curat : fl. 5,489.Reviriment : fl. 356,077.
Pentru ca în anul 1895, revirimentul să fie de 2.182,107fl.;depuneri de 246.360fl;iar fondul
de rezervă de 23.893fl.
18.”Meseriaşul Român”-Braşov;asociaţiune de credit şi de depuneri,înfiinţată de
Bartolomeu Băiulescu,cu scopul de a ajuta meseriaşii români.Capital social 29.150fl.,format din
cote de 50fl.,depuse în rate săptămânale de 2 fl.Îşi încetează activitatea în 1894,transformându-se
în societate pe acţiuni.
Potrivit bilanţului situaţia acesteia la sfârşitul anului 1888 a fost următoarea:
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------
Active Pasive
fl. fl.
Cuote...............................21,316 Contul capital........................29,150
Credite.............................18,701 Depuneri...................................5,449.43
Cassa.....................................103.20 Fond de rezervă.........................100
Mobiliarul.............................420 Interese transitorii.....................171
Spesele de fondare................75 Creditori..................................5,446.12
Profit curat.................................298.65
------------------ ---------------
40,615.20 40,615.20
19.”Perşieu” - Chiusbaia(judeţul Satu Mare),cu capital format din cote de câte 10 fl.
20.”Sebeşana”-Sebeş Alba, institut de ccredit şi de economii,societate pe acţiuni în Sas-
Sebeş cu un capital de 15.350 de fl. împărţit în 307 acţiuni a câte 50 de fl.
Situţia bilanţieră la finele primului an de funcţionare a fost:
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------
Active Pasive
fl. fl.
Cassa în numerar....................506.16 Capital social 307 acţiuni
Cambii.................................22,676 a fl. 50..........................................15,350
Împrumuturi pe Fondul de rezervă............................42
hipotecă...............................4,587 Depuneri pt.fructificare.........17,848.39
Împrumuturi pe Interese anticipate pro
obligaţiuni............................7,618 anul 1889......................................586.15
Mobiliar...................................215.23 Profit curat..............................1,880.12
Spese de fun-
dare..........................................104.27
---------------- ----------------
35,706.66 35,706.66
În anul 1901,avea un capital social de 100.000 cor(50.000fl.).;fond de rezervă 88.000
cor(44.000fl.).;depozite 468.000 cor.(234.000 fl.);reviriment 2.464.651 cor.(1.232.325 fl. ; 1 fl. = 2
cor.)
21.”Silvania”,-ªimleul Silvaniei - institut de ccredit şi de economii,societate pe acţiuni cu un
capital social de 75.000 de fl.,împărţit în 1500 de acţiuni a câte 50 de fl.
Bilanţul la sfârşitul anului 1888 a fost :
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------
Active Pasive
fl. fl.
Capital nepl........................2,665.93 Capital de caţiuni................75,000
Numerar............................. 2,273.18 Depuneri...............................69,154.54
Accepte...........................187,211.79 Reescomptare......................53,763.22
Hipotece............................14,376 Interese anticipate.................2,935.92
Diverse................................1,128.85 Diverse.......................................288.15
Profit curat..............................6,513.92
------------------ ---------------
207,655.75 207,655.75
Reviriment : fl. 987,231 Dividend : fl. 3 (6%)
22.”Victoria”63 -Arad;institut de credit şi economii,societate pe acţiuni,a doua ca importanţă
în Ardeal,după banca “Albina”;capital social 100.000fl.Datele următoare sunt edificatoare pentru
evoluţia activităţii sale:
anul unitatea
monetară
capital şi
rezerve
depuneri împrumu-
turi
total bilanţ
1888 fl. 100.341 116.344 218.340 230.101
1900 cor. 888.546 3.080.366 4.035.385 4.492.475
1914 cor. 4.406.831 14.000.593 21.310.305 26.519.664
anul 1888:
23.”Haţegana”-Haţeg - asociaţiune de anticipaţiune şi credit;capital social 23.100 fl.,462
părţi fundamentale a 50 fl.;ulterior se transformă în societate pe acţiuni cu un capital social de
100.000 coroane.
24.”Bistriţeana”-Bistriţa;institut de credit şi de economii,societate pe acţiuni;capital social
40.000 fl.în 400 acţiuni,valoare nominală 100 fl.,din care la sfârşitul anului 1888 erau neîncasaţi
11.500 de fl. Cupoanele se prescriu după trei ani.
Pasivele în anul 1888 erau:
fl. 28,500 capital de fondare,
“ 14,055 depuneri curate,
-------------------------------------------------------
fl. 42,556 în total
profitul net de 1.407 fl.,revirimentul de 161.376 fl. iar dividendul de 5,50 fl.pentru ca în anul
1895 profitul net să fie de 8002,75 fl.;dividendul pe 1893/4 de 8 fl.pe acţiune;reviriment 4.151.643
fl.
25.”Prevederea”-Codlea;lipsesc date.
anul 1889
26.”Lugojana”-Lugoj;institut de credit şi economii,societate pe acţiuni;capital social 28.500
fl.;are o activitate modestă,fiind preluată de banca “Albina” în anul 1909 şi transformată în filiala a
acesteia.
27.”Beregsana”-Beregsău;reuniune de păstrare şi anticipaţiune;capital social 11.319 fl. în
cote a 40 fl.;se transformă ulterior în societate pe acţiuni.
28.”Munteana”-Ofenbaia,comitatul Turda;institut de credit şi de păstrare,societate pe
acţiuni;capital social 20.000 de fl.în acţiuni a 20 fl. 63Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Arad;Fond”Banca “Victoria””;dosar nr.11914,1911, filele 1-2.¿I “Droca L.”Activitatea Båncii “Victoria”din Arad(1887-1918)”,în “Banatica”, Re¿i¡a,1996,p.p.325-327.
anul 1890:
29.”Someşana”-Dej;bancă română,societate pe acţiuni;capital social 50.000 fl.,valoare
nominală 100 de fl.pe acţiune.În anul 1902 avea urmatoarea situaţie:
unitate
monetară
capital social active fond de
rezervă
depozite
coroane 200.000 1.376.051 83.400 502.508
30.”Comoara”-Comorişte;societate pe acţiuni;capital social 5.000 de fl.Unul dintre foarte
puţinele cazuri de faliment printre băncile româneşti,datorat fraudelor comise de un funcţionar în
anul 1903.
anul 1891:
31.”Chişodana”-Chişoda,judeţul Timiş,reuniune de păstrare şi anticipare;capital social 2.282
de fl.,în cote a 40 de fl.,plătibile în rate săptămânale de 50 cr.; din cauze similare băncii
“Comoara”,în anul 1906 este declarată falimentară.
32.”Mielul”-Poiana,comitatul Sibiu;casă de imprumut şi de păstrare;capital social de 25.000
fl.
33.”Crişana”-Brad,judeţul Hunedoara,societate de economii şi credit;capital 14.463 de
fl.,format din părţi fundamentale a 50 de fl.;în anul 1908 se transformă în societate comercială.
34.”Făgeţana”-Făget;institut de credit şi economii,societate pe acţiuni;capital 30.000 de fl.;în
1897 avea un reviriment de 2.973.211 fl.
35.”Ulpiana”-Gradişte,judeţul Hunedoara;societate pe acţiuni;capital social 9.222 de fl.
36.”Râureana”64 -Capolnoc-Mănăştur,comitatul Solnoc Dobaca(pe lângă Gherla);institut de
credit şi păstrare,societate pe acţiuni;capital social în anul 1900,100.000cor.,împărţit în 1000
acţiuni a 100cor.fiecare;împrumuturi pe obligaţiuni 147.200cor.;depozite spre fructificare
41.000cor.reviriment 365.900cor.;profit 10.500cor.;dividend 8%.
anul 1892:
37.’Sătmăreana”-Seini,comitatul Sătmar;societate pe acţiuni;este continuarea reuniunii
Persieu,care se transformă în societate pe acţiuni;capital 100.000 de fl.
38.”Fortuna”-Rodna Veche;institut de credit şi economii,societate pe acţiuni;este
continuarea societăţii acţionare de împrumut şi păstrare din Rodna Veche,înfiinţată în 1884 cu un
capital de 5.000 de fl.;capital social 20.000 defl.;fond de rezervă 3563 fl.;profit net 3144
fl.;dividend pe 1895 ,8-9%.
39.”Iulia”-Alba Iulia;societate pe acţiuni;capital social 25.000 de fl.
64Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Maramure¿;Fond”Banca”Râureana””;dosar43/1900,filele 13,14.
40.”Oraviţeana”-Oraviţa;casă de păstrare poporală,societate pe acţiuni - se formează prin
transformarea unei societăţi numite”Consorţiu de Ajutoare şi consum”,fiind infiinţată cu sprijinul
preoţilor,mai poartă şi denumirea de “banca popească”;capital social 100.000 de fl.în acţiuni a 50
de fl.
anul 1893:
41.”Brădetul”-Orlat;institut de credit şi economii,societate pe acţiuni,înregistrată cu
Nr.4240;capital social 25.000 cor.,în 500 acţiuni a 50 cor.;cupoanele se prescriu după trei
ani;profitul în anul 1895 era de 2104,90 cor.;fond de rezervă 2124.76;depuneri 55.773;dividend pe
1894 ,10%,pe 1895,8%.
42.”Concordia”-Uzdin,Timiş;societate pe acţiuni;capital social 15.500 de fl.,în acţiuni a 100
de fl.Toate acţiunile,cu o singură excepţie sunt subscrise în Uzdin.
43.”Lipovana”-Lipova;societate pe acţiuni;capital social 50.000 de fl.,în acţiuni a 50 de fl.
44.”Olteana”-Viştea Inferioară,Făgăraş ; societate pe acţiuni;capital social 10.000 de fl.în
acţiuni a 50 fl.
45.”Casa de Păstrare”-Roşia,judeţul Sibiu;prima”însoţire”infiinţată de Reuniunea română
de Agricultură a judeţului Sibiu,cu un capital de 400 de fl.,format din cote a 10 fl.
46.“Unirea”-Vad,Făgăraş ;reuniune de credit;capital 982,51 fl.,din cote a 50 fl.plătibile în
rate lunare de 1 fl.;ulterior(1900)se transformă în societate pe acţiuni.
anul 1894:
47.”Luceaferul”-Verset(Vârset);societate pe acţiuni;capital social 100.000 de fl.,în acţiuni a
50 fl.Devine una dintre cele mai puternice bănci româneşti.
48.”ªoimuşana”-ªoimuş,judeţul Bistriţa-Năsăud,continuarea reuniunii”Concordia”şi a
unei”Tovărăşii Ocazionale”;capital social 25.000 fl.,în acţiuni a 50 de fl.
anul 1895:
49.”Corvineanca”65 -Hunedoara;societate pe acţiuni;capital social 35.000 de fl.
50.”Detunata”-Buciumi,judeţul Alba;societate pe acţiuni.(lipsesc date)
51.”Berzovia”-Jidveiu,Timiş;reuniune cu un capital format din 1000 cote a 25 fl.
52.”Hondoleana”-Hondol,Hunedoara;reuniune cu un capital de 7755 fl.,în cote a 15 fl.
53.”Monoreana”-Monor,comitatul Bistriţa Năsăud;societate pe acţiuni cu un capital social
de 5.000 de fl.
54.”Parşimonia”-Bran,Braşov;societate pe acţiuni;capital social 10.000 de fl.
55.”Cassa de păstrare”-Satul Nou,comitatul Torontal;societate pe acţiuni;capital social
25.000 de fl,în acţiuni a 50 fl.
65Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Hunedoara;Fonf “Banca”Corvineanca””;dosar nr.2,1896,fila 4.
56.”Insoţirea de credit”-Apoldul de jos;infiinţată de Reuniunea de Agricultură a judeţului
Sibiu,cu un capital de 1.500 fl,având 150 membri.
57.”Bocşana”-Bocşa Montana,Banat;casă de economii,societate pe acţiuni;capital social
50.000 de fl.,în 1000 acţiuni a 50 fl.fiecare.
58.”Doina”-Câmpeni,Turda;institut de credit şi economii,societate pe acţiuni;capital social
60.000 cor.,în 600 acţiuni a 1000 cor.fiecare.
59.”Racoviţana”-ªeica Mare,comitatulTârnava -Mare;bancă română,societate pe
acţiuni;capital social 100.000 cor.;în anul 1901 avea un fond de rezervă de 8122 cor.;depozite
25.916 cor.;active 135.593 cor..Se transformă ulterior in banca “Ajutorul”
60.”Sentinela”-Satul Nou,comitatul Torontal;institut de credit,societate pe acţiuni;capital
social 40.000fl.,în acţiuni a 50 fl.
61.”Vlădeasa”-Huedin,Cluj;bancă română,societate pe acţiuni;capital social 35.000 de fl.,în
acţiuni a 50 fl.Cunoaşte o dezvoltare rapidă,având în anul 1902 un fond de rezerva de 21.931
cor.;depozite 439.389 cor.;active 637.693 cor.;profit 15,279 cor.,dividend 6%.
anul 1896:
62.”Buna”-Feleacul săsesc,comitatul Someş;însoţire de credit şi depuneri cu un capital de
1002 fl.din cote a 10 fl.
63.”Chisteiana”-Chisteiu,Timiş;reuniune de păstrare şi anticipare cu un capital vărsat de
2849 fl,din cote a 40 fl.
64.”Ligedeana”-Liged,Timiş;reuniune de păstrare şi anticipare cu un capital de 7023 fl.din
cote a 50 fl.
65.”Schînteia”-Taure,Năsăud;societate pe acţiuni cu un capital social de 5.000fl.
anul 1897:
66.”Asociaţia de economii şi ajutor”-Pecica Română-lipsesc date.
67.“Bicaz”-Bicaz,Ciuc;casă de împrumut ca însoţire,cu un capital format din părţi
fundamentale a 30 fl.
68.”Cordiana”-Fofeldea,Sibiu;institut de credit şi economii,societate pe acţiuni;capital social
30.000 fl.în acţiuni a 50 fl.
69.”Economia”-Lugoj; asociaţie de păstrare şi anticipaţiuni cu un capital de 21.002 fl.,în
cote de 30 fl.
70.”Însoţirea de credit-Aciliu”,Sibiu,înfiinţată de Reuniunea de Agricultură a judeţului
Sibiu,cu 60 de membri şi un capital compus din cote a 10 fl.
71.”Însoţirea de credit”-Mohu,judeţul Sibiu,înfiinţată de Reuniunea de Agricultură a
judeţului Sibiu,având 200 de membri;capitatul este format din cote a 10 fl.
72.”Jebeleana”-Jebel,Timiş;reuniune de păstrare;capitalul constituit din cote a 10 fl.În anul
1906 se transformă în societate anonimă.
73.”Nera”-Bozovici;societate pe acţiuni;capital social 66.000 fl,în acţiuni a 100fl.
74.”Plugarul”-Sacadate;societate pe acţiuni;capital social 5.000 de fl.
75.”Steaua”-Petrovosela;societate pe acţiuni-lipsesc date.
76.”Mureşanul”-Radna,comitatul Arad;institut român de economii şi credit,societate pe
acţiuni;capital social 80.000 cor.,împărţit în 400 acţiuni a 200 coroane;profit în anul 1899 de
6678.24 cor.
77.”Nadlaca”-Nadlac;societate pe acţiuni;capital social 50.000 de fl,în acţiuni a 100 fl.
78.”Selageana”-Jibău,comitatul Selagiu;bancă română,societate pe acţ iuni;capital social
40.000 fl;în anul 1901 avea un capital social de 180.000 cor.;fond de rezervă 12.142 cor.;dividend
6 coroane.
anul 1898:
79.”Bihoreana”66 -Oradea Mare;societate pe acţiuni;capital social 600.000 cor.,în acţiuni a
200 cor.
80.”Asociaţiunea de Economii şi Ajutor”din Ghioroc;însoţire cu capital de 32.000 fl.,în
acţiuni a 50 fl.
81.”Cassa de păstrare”-Miercurea,Sibiu;societate pe acţiuni;capital social 32.000 fl.,în
acţiuni a 50 fl.
82”Grăniţerul”-Dobra;institut român de bani,societate pe acţiuni;capital social 60.000 fl.
83.”Însoţirea de credit”-Pianul de sus;înfiinţată de Reuniunea de Agricultură din judeţul
Sibiu,cu un capital de 640 fl.,în cote de 10 fl.,având 64 de membri.
84”Insoţirea de credit”-Răchit;înfiinţată de Reuniunea de credit a judeţului Sibiu,cu capital
în cote de 10 fl.
85.”Zărăndeana”-Băiţa,Hunedoara;societate pe acţiuni;capital social 32.000 cor.
86.”Zlagneana”-Zlatna;societate pe acţiuni;capital social 70.000 cor.
anul 1899:
87.”Berzovia”-societate pe acţiuni;capital social 70.000 cor.în aţtiuni a 50 cor.
88.”Mercur”-Năsăud;a doua bancă românească din Năsăud,societate pe acţiuni;capital social
100.000 fl.
89.”Râureana”-Capolnoc-Mănăştur;societate pe acţiuni,fosta însoţire înfiinţată în
1891;capital social 100.000 cor..
90.”Însoţirea de credit”-Vestem,înfiinţată de Reuniunea de Agricultură a judeţului
Sibiu;capital 560 fl.în cote a 10 fl.
66 Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Bihor;Fond”Banca”Bihoreana””;dosar 34,1905,filele 42-43.
anul 1900:
91.”Buciumana”-Bucium,Alba;reuniune,având un capital format din cote a 50 cor.
92.”Dunăreana”-Timiş-Kubin;societate pe acţiuni,lipsesc date.
93.”Coroana”-Timişoara;reuniune de păstrare şi anticipare.
94.”Insitut de Credit şi Economii”-Gavosdia;capital 50.000 cor.
95.”Gerboviceana”-Gerboveţi;societate pe acţiuni;lipsesc date.
96.”Însoţirea de credit”-Bungard,înfiinţată de Reuniunea de Agricultură din judeţul
Sibiu;capital 700 cor.,din cote a 20 cor.
97.”Însoţirea de credit”-Ilimbav,înfiinţată de Reuniunea de Agricultură din judeţul
Sibiu;capital 1200 cor.
98.”Poporul”-Lugoj;societate pe acţiuni;capital social 220.000 cor
99”Porumbăceana”-Porumbac,Făgăraş;societate pe acţiuni;capital social 120.000 cor.
100.”Unirea”-Vad,Făgăraş;societate pe acţiuni,transformată din fosta reuniune.
IX.5.Concluzii;
Principalele operaţiuni financiare ale băncilor româneşti,a căror gen şi cuantum au fost
influenţate de posibilităţile financiare de creditare ale fiecăreia ,de solicitările clientelei şi nu în
ultimul rând de interesele principalilor acţionari şi directori ai acestora,cu mici diferenţe
nesemnificative de ordin local au fost:
- primirea de depuneri spre fructificare sau dobândă;
- acordarea de credite pe cambii;
- acordarea de credite cambiale cu acoperire ipotecară;
- acordarea de credite ipotecare;
- acordarea de credite în cont curent;
- acordarea de credite pe obligaţiuni personale;
- acordarea de credite pe efecte publice;
- acordarea de credite pe produse agricole,animale sau alte mărfuri;
- cumpărarea de efecte publice pentru lombardare;
- reescontul;
- întemeierea de cooperative de credit,de producţii sau reuniuni agricole; este cazul Băncii
“Albina” care între 1872-1874 a sprijinit înfiinţarea instituţiilor de credit
“Economul”,”Timişana”,”Lumina din Sibiu,”Plugarul”din Blaj ,”Arieşana” din Turda.67
După aproape trei decenii de la înfiinţarea primei bănci româneşti,Banca “Albina” la
Sibiu,numărul instituţiilor de credit a ajuns la 100.Se poate spune deci,că în ce priveşte organizarea
67 Dobrescu V.op.cit.p.52
financiară,s-a înregistrat un progres deosebit.Din totalul acestora,cele înfiinţate între anii 1872-
1892 sunt mai ales bănci mari,care alături de “Albina”au sprijinit înfiinţarea şi dezvoltarea băncilor
mai mici,subscriind acţiuni,acordând credite de reescont şi cont curent.
Ritmul accelerat în care s-a constituit sistemul de credit din Transilvania se explică prin
condiţiile propice generate de dezvoltarea capitalismului ,acumularea capitalurilor băneşti făcându-
se în proporţii mai importante decât în perioadele anterioare.
În această primă etapă se apreciează că s-au pus bazele sistemului bancar românesc.La
această dată existau bănci în aproape toate centrele româneşti.Aproape toate aceste institute sunt
societăţi pe acţiuni cu capital format din acţiuni,întotdeauna nominative,altele au întrebuinţat
forma de reuniuni,având comun cooperativelor de tip Schultze- Delitsch,formarea capitalului din
mici” cote fundamentale”depuse în rate de către membri.Activitatea tuturor acestor institute de
credit şi a celor înfiinţate mai târziu,a contribuit foarte mult la consolidarea economică şi mai ales
la înmulţirea posesiunii de pamânt a românilor.
Prin donaţii însemnate,ce le votează în fiecare an,acestea contribuie şi la înaintarea culturală
a romanilor ardeleni.O influenţă pozitivă au avut Reuniunile româneşti de agricultură din Sibiu şi
Orăştie.Programul acestora prevede o serie de probleme deosebit de importante cum ar fi:întruniri
agricole,cultura animalelor de prăsilă,cultura pomilor fructiferi,cultura nutreţurilor,tovărăşiile
agricole,însoţirile de credit,industria de casă,publicaţii economice,şcoli practice de economie.
Băncile infiinţate după 1892 sunt în general bănci mici,şi în centrele cu o populaţie mai
redusă.Ele contribuie,alături de cele fondate în intervalul anterior,la mărirea zonei de influenţă a
creditului românesc.În intervalul de timp 1892-1900,apar şi primele cooperative sistem
Raiffaisen(în Roşia Săsească);băncile româneşti din Ardeal se reunesc pentru prima oară într-o
organizaţie profesională”Conferinaţa băncilor române”,întrunită pentru întâia oară la 12 iunie
1898;ia fiinţă prin efortul lui Partenie Cosma,directorul de la acea dată al “Albinei”.Scopul
acesteia era de a stabili o conduită financiară comună pentru toate instituţiile de credit româneşti.
Rezultă deci că la finele secolului al XIX-lea se formase deja în Transilvania o reţea vastă de
institute de credit constituită din bănci,case de economii, credit funciar şi diferite forme de
cooperative de credit.
Situaţia băncilor româneşti,aşa cum rezultă din bilanţul general pe anul 1900 este
următoarea68 :
ACTIV:
Casa şi disponibil în bănci coroane 850.883
68Petra-Petrescu N.op.cit.p.159-162
Cambii 30.792.920
Cambii cu acoperire
hipotecară
5.653.747
Împrumuturi hipotecare 13.144.061
Împrumuturi pe obligaţiuni 4.452.506
Cont Curent 1.223.926
Avansuri pe efecte 443.298
Efecte şi acţiuni 3.042.411
Imobile 2.029.673
Diverşi debitori 1.774.876
Mobilier 83.261
Pierdere 5.282
TOTAL: 63.486.863
PASIV:
Capital coroane 9.631.566
Fond de rezervă 2.517.675
Fond de rezervă special 736.825
Fond de pensiune 667.752
Depuneri spre fructificare 34.953.431
Scrisuri funciare(Albina) 4.957.200
Reescont 7.236.084
Creditori 786.471
Cont curent 50.829
Dividende neridicate 34.191
Interese transitoare 553.924
Profit
TOTAL:
1.360.964
63.486.863
Pasivul Băncilor:
1.Capitalul:
La finele anului 1900,capitalul totalizat al băncilor româneşti era de 9.631.566
coroane.Această sumă mare se datoreşte faptului că băncile,mai ales primele înfiinţate,au fost
preocupate de a avea un capital cât mai mare întrucât nu existau certitutdini în legatură cu valoarea
depunerilor care vor urma.
Totodată un alt considerent care s-a avut în vedere,a fost dorinţa de a inspira încredere
deponenţilor,un capital propriu mare fiind garanţia solidităţii şi siguranţei acestor instituţii.De
asemenea deponenţii băncilor româneşti au preferat să subscrie acţiuni,decât să depună banii cu o
dobândă ce varia între 3-5%.Dividendele acordate de bănci,depăşeau întotdeauna nivelul dobânzii
la depuneri.
2.Fondul de rezervă:
Valoarea mare a capitalului,a impiedicat băncile să aibă o proporţie mare a rezervelor în
raport cu cel dintâi.Astfel în anul 1900,proporţia acestora era de 26,14% din valoarea capitalului,şi
de 3,97% în totalul bilanţului.La foarte puţine bănci ,valoarea rezervelor a depăşit-o pe aceea a
capitalului.
3.Depuneri spre fructificare:
Acestea au un caracter special,acela de depuneri pe termen lung.ºăranii depuneau
disponibilul lor la bănci,fără intenţia de a-l retrage prea curând,în felul acesta depunerile rămânând
nemişcate o perioadă de timp îndelungată.Din acest motiv,depunerile erau plasate în împrumuturi
în aparenţă imediat exigibile,în realitate însă,foarte greu realizabile fără să fie pierdute sau
dubioase.
Deşi reprezintă cel mai important post în pasiv,valoarea depunerilor (34.953.431 cor.)este de
numai 54.49% din totalul acestuia(63.486.863cor.)
Pe parcursul celor 30 de ani,situaţia depunerilor a fost următoarea69 :
anul unitatea
monetară
depuneri totalul
bilanţului
%
1872 florini 26.173 383.809 6,82
1873 70.856 457.700 15.48
1880 762.549 1.956.700 48,71
1885 1.749.420 3.196.842 54,72
1888 4.283.862 7.334.000 58,41
1892 9.354.867 16.159.644 57,89
1895 11.720.932 21.216.459 55,25
1900 coroane 34.953.431 63.486.863 55,06
total: 62.922.090
69ide.op.cit.p.179
Se observă o creştere a proporţiei acestora în totalul bilanţului,dar nu cu mult peste jumătate.
În ce priveşte mărimea depozitelor,situaţia Băncii “Albina”în anii 1892 şi 1898 era
următoarea70 :
depuneri de
la
la
numărul
depunătoril
or in
anul1892
%
numărul
depunătoril
or în anul
1898
%
50 cr. 10 fl. 634 10,42 1.315 15,77
10 fl. 50 fl. 1.072 17,63 1.369 16,42
50 fl. 100 fl. 648 10,65 1.010 12,11
101 fl. 500 fl. 1.966 32,32 2.327 27,91
501 fl. 1.000 fl. 633 10,41 808 9,69
1.001 fl. 2.000 fl. 518 9,01 653 7,83
2.001 fl. 5.000 fl. 390 6,43 433 5,19
5.001 fl 10.000 fl. 126 2,07 140 1,68
peste 10.000 fl. 65 1,07 84 1,01
Total: 6.082 8.339
Se observă procente mai mari la depunătorii cu sume depuse sub 500 fl.
Procentul total al acestora este,în anul 1892 de 71,02%,iar în anul 1898 de 72,11%.Dintre acestea
procent mai mare înregistrează depunătorii cu sume cuprinse între 10-50 fl.,17,63%,în anul 1892 şi
între 101-500 fl.,32,32%,în anul 1892;pentru aceleaşi categorii de depunători procentele în anul
1898 sunt 16,42% şi 27,91%.Procentul depunătorilor cu sume mari ,peste 5.000 fl.,este foarte
redus în ambii ani,ceea ce reflectă caracterul băncilor româneşti de “Case de economie”,în sensul
strângerii de mici economii şi a le plasa în sectorul producător.
4.Reescontul:
Datorită caracterului lor naţional şi al faptului că erau bănci mici,cele mai multe erau
excluse de la reescontul Băncii Austro-Ungare,această operaţie făcându-se de către băncile
româneşti şi unele bănci ungureşti.
În bilanţul pe anul 1900 reescontul reprezintă 11,39% din valoarea totală a bilanţului.Acest
procent este destul de redus,dar arată faptul că băncile erau capabile să satisfacă cererile clienţilor
cu sumele primite ca depuneri şi din fondurile proprii.
Pentru ansamblul băncilor româneşti,situaţia reescontului în bilanţ,în
70Diaconovich.C.,”Enciclopedia Românå”,Sibiu,1898,vol.I.,P.p.388-389
intervalul 1888-1900 este următoarea71 :
anul Reescont Procent faţă de total
1888 578.343 fl. 8,1
1892 2.463.000 fl. 13,3
1894 2.445.000 fl. 12,6
1895 2.458.000 fl. 11,4
1897 2.813.634 fl. 10,8
1900 7.236.089 cor. 11,4
Este deosebit de important reescontul acordat de Banca “Albina”,băncilor româneşti.IÎ anul
1900 valoarea efectelor reescontate la această bancă ,de băncile româneşti era de 12.480.704
coroane.Acest fapt arată existenţa unui sistem care leagă toate băncile de “Albina”,care îndeplinea
în acest fel rolul de bancă centrală.
5.Scrisurile funciare:
Banca “Albina”a fost singura dintre băncile româneşti care emitea scrisuri funciare,având
încă de la înfiinţare această operaţiune în programul ei de activitate.Scopul acestei operaţiuni era
de aduce băncii capital ieftin şi pe termen lung,pe care să-l dea ulterior, ca împrumut tot pe termen
lung.
Deşi înfiinţată în anul 1872,începe această operaţiune abia în 1880,deoarece prevederile legii
XXXVI din 1871,impuneau existenţa unui capital de 200.000 fl.de care banca nu beneficia la cea
dată.
Evoluţia emisiunii de scrisuri funciare în intervalul de timp 1880-1900,a fost urmatoarea72 :
anul valoarea scrisurilor
funciare emise
unitatea
monetară
dobanda
%
1880 181.000 fl. 6
1885 972.000 fl. 6
1890 1.171.000 fl. 5
1894 1.954.000 cor. 5
1900 4.957.200 cor. 5
Iniţial dobânda a fost de 6% ,deci mai mare,pentru a atrage clientela.Scrisurile au fost emise
în bucăţi de 500 şi 1.000 fl.,cupoanele fiind plătibile de două ori pe an fară nici o
71ibidem. 72Dobrescu V.,”Sistemul de credit românesc din Transilvania 1872-1918”,Tg.Mure¿1999,p.p.234-239
diminuare.Amortizarea lor se face prin trageri la sorţi anuale,în 30 de ani.Emisiunea din anul 1894
se face în coroane,cu dobânda de 5%,în titluri de 500,1.000 şi 2.000 de coroane.
Bucurându-se de o foarte bună reputaţie,scrisurile funciare emise de Banca “Albina”,erau
cotate la bursa din Budapesta,la un curs în general superior celui de emisiune,fiind admise şi la
lombardul băncii de emisiune(Banca Austro-Ungară), întrucât creditele ipotecare acordate nu
depăşeau 30% din valoarea bunului ipotecat.73
Cu toate acestea numărul ,volumul emisiunilor era mult inferior comparativ cu cel al băncilor
săseşti şi ungareşti întrucât clientela băncilor româneşti era săracă şi nu putea da garanţia necesară
împrumuturilor ,chiar şi în situaţia în care ar fi avut nevoie de ele.Pentru ţăranii români,pentru
nevoile lor, erau suficiente sume mici, întrucât nu au dat îndeletnicirilor lor o dezvoltare spre
industrializare.
La sfârşitul secolului al XIX-lea în Transilvania şapte institute de credit aveau ca obiect de
activitate emisiunea de scrisuri funciare,valoarea acestora în circulaţie fiind evaluată în anul 1898
la 39.758.500 de florini,primele scrisuri funciare purtând o dobândă de 6% apoi 5% şi respectiv 4
1/2%.74
O parte din scrisurile funciare emise de băncile din Transilvania erau plasate la Viena şi
Budapesta,iar scrisurile institutelor de credit aparţinând burgheziei săseşti au ajuns să fie cotate la
bursele din Praga,Innsbruck,Klagenfurt,inclusiv la bursele din Franţa şiOlanda.75
6.Profitul:
În ce priveşte profitul băncilor româneşti,acesta a avut următoarea evoluţie76 :
anul profit net capital %
1873 23.000 300.000 7,7
1877 33.000 300.000 11
1882 40.000 300.000 13,3
1888 135.000 1.129.552 12
1892 275.332 1.760.412 16
1895 448.517 4.022.341 11,2
1897 556.688 5.338.546 10,5
1900 1.360.954 11.478.230 12
Se remarcă o oarecare stabilitate a beneficiului băncilor româneşti în jurul procentului de 10-
12%. 73 Petrescu N.P.,op.cit.p.71 74 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.159 75 idem.op.cit.p.162 76Dobrescu V.op.cit.p.247.
Băncile s-au mulţumit cu obţinerea unui profit mediu,care să facă posibilă acordarea unor
dividende puţin peste rata dobânzii stabilită pentru depozitele spre fructificare,situându-se între 5-
14%.
Activul băncilor:
1.Casa:
În general operaţiile de împrumut se soldau cu depunerile spre fructificare ,ceea ce făcea
inutilă păstrarea unui disponibil prea mare în casă.Acest lucru este evident şi în bilanţul
centralizat,unde suma înscrisă în dreptul postului “Casa şi disponibil la bănci”(850.883),reprezintă
1,34% în totalul acestuia(63.486.863).
2.Împrumuturile:
Trăsăturile esenţiale ale împrumuturilor acordate de băncile romăneşti au fost:
2.1.creditele solicitate de către ţărani aveau o valoare mică întrucât sistemul închis al
gospodăriei ţărăneşti îl ferea de a avea nevoie prea mare de bani.Astfel ei solicitau împrumuturi în
sume mici şi pe termen scurt.Cu toate acestea,nu le puteau achita la scadenţă,fiind nevoiţi să
prelungească mereu împrumutul până ajungeau să-l poată restitui.
2.2.dezvoltarea activităţii bancare a fost totuşi posibilă datorită faptului că au avut un număr
mare de clienţi cu sume mici.
Principalele forme de împrumut practicate au fost:
-pentru împrumuturile mici şi pe termen scurt - se practica forma împrumuturilor personale
sau pe obligaţiuni;
-pentru împrumuturi mici pe termen lung - împrumuturi personale sau cambiale;
-pentru împrumuturi mari pe termen scurt - împrumuturi cambiale sau cambiale cu acoperire
ipotacară;
-pentru împrumuturi mari pe termen lung - împrumuturi cambiale sau cambiale cu acoperire
ipotecară,sau împrumuturile ipotecare propriu-zise;
1.Împrumuturile pe obligaţiuni:
erau acordate de către băncile mici şi de către însoţiri,pentru împrumuturile cu valoare
mică;reprezintă forma cea mai simplă de împrumut.Tehnica împrumutului constă în:debitorul îşi
lua obligaţia în scris,să plătească la un anumit termen,o anumită sumă de bani.Garanţia
împrumutului era personală,motiv pentru care ele puteau fi acordate doar de către instituţiile mai
sus amintite,acest gen de împrumut reprezentând la acestea aproximativ 50% din valoarea
activelor.Datorită faptului că era specific numai băncilor mici,în bilanţul centralizat al
băncilor,adică inclusiv al băncilor mari,reprezintă un procent nesemnificativ.Astfel77 :
77 ibedem.
anul împrumutu
-ri pe
obligaţiuni
unitatea
monetară
totalul
bilanţului
unitatea
monetară
%
1880 142.494 florini 7.334.000 florini 1,94
1900 4.452.505 coroane 60.219.013 coroane 7,39
2.Împrumuturile cambiale:
se acordau pentru sume mici,deoarece ţăranii nu dispuneau de bani nici pentru nevoile
curente,fiind nevoiţi să apeleze la bănci.Partea negativă a acestui aspect consta în faptul că dădea
naştere unui abuz de credit,pe de-o parte din partea ţăranilor care se împrumutau cu prea mare
uşurinţă,pe de altă parte din partea băncilor care dădeau credite cu aceeaşi uşurinţă.Totodata ,în loc
ca aceste credite să fie folosite în scop productiv,erau împrumuturi de investiţie sau consumaţie.
Împrumutul era acordat pe termen scurt,trei,cel mult şase luni,cu o dobândă corespunzătoare
creditelor pe termen scurt.
Împrumuturile cambiale aveau drept contravaloare în pasiv depunerile spre
fructificare.Depunerile erau asemănătoare acestor împrumuturi prin
faptul că”în aparenţă erau depuse pe termen scurt,în realitate însă,erau lăsate la dispoziţia băncii
vreme îndelungată,acestea întrebuinţându-le chiar în împrumuturi ipotecare”78 .
Dezvoltarea împrumuturilor cambiale urmează aproximativ aceeaşi evoluţie ca şi depunerile :
anul împrumuturi cambiale depuneri
1873 167.784 fl. 70.167 fl.
1875 470904 fl. 288.445 fl.
1880 624.793 fl. 762.549 fl.
1888 4.062.162 fl. 4.283.862 fl.
1893 9.513.404 fl. 10.111.510 fl.
1897 10.192.752 fl. 14.375.493 fl.
1900 30.792.920 cor. 34.953.431 cor.
3.Cambiile cu acoperire ipotecară:
Reprezintă o formă intermediară între împrumuturile cambiale şi cele ipotecare,arpopiindu-se
mai mult de cele dintâi;ipoteca nu schimbă caracterul împrumutului,ci reprezintă o garanţie
suplimentară îndeosebi în situaţia în care valoarea împrumutului este mai mare.
78idem.p.302
Din punctul de vedere al băncii,această categorie de împrumut, o avantajează prin garanţia
primită,iar din punctul de vedere al clientului,acesta are siguranţa că va primi împrumutul solicitat
pe un termen relativ lung,cu posibilităţi sporite de prelungire a scadenţei.
Împrumuturile cambiale cu acoperire ipotecară,reprezentau în totalul celor cambiale79 :
anul cambii unit.monet. cambii cu
ipotecă
unit.monet.
%
1880 624.793 fl. 217.520 fl. 34,81
1900 30.792.920 cor. 5.653.747 cor. 18,36
4.Împrumuturile ipotecare pe termen lung:
Fiind împrumuturi pe termen lung,acestea presupuneau existenţa unei garanţii optime şi a
unei sume mari care să permită achitarea cheltuielilor legate de formalităţile pe care le
presupunerea un astfel de împrumut.
Termenul de restituire al creditelor era de 15-30 de ani şi se plăteau în anuităţi.
Aceste împrumuturi,prin ceea ce le caracteriza,puteau fi acordate numai de către băncile
mari,întrucât presupuneau antrenarea unor capitaluri mari pe care băncile mici nu le aveau.
În anul 1900 valoarea împrumuturilor ipotecare era de 13.144.061 cor.faţă de 5.196.874
cor.cât reprezentau împrumuturile cambiale,adică de aproape 2,6 ori.Ele reprezintă 20% din total
bilanţ(1900).
Alte forme de împrumuturi:
Unele bănci făceau avansuri pe diferite garanţii,de exemplu:
-avansuri pe produse agricole;
-avansuri pe efecte;
-credite de cont curent;
Dintre acestea,în activul băncilor apar doar “Avansurile pe efecte”,arată o diversificare a
activităţii băncilor,apropiindu-se astfel mai mult de necesităţile ţărănimii ardelene.
-împrumuturile în cont curent:
au ca destinaţie clientela formată din micii negustori,precum şi relaţiile dintre bănci.
5.Efecte şi acţiuni:
Băncile româneşti au avut un portofoliu redus de efecte de stat şi acţiuni.Valoarea acestora
în totalul bilanţului pe anul 1900 reprezintă doar 4,79%,majoritatea lor provenind de la
Banca”Albina”.Portofoliul de efecte şi acţiuni al acesteia în acelaşi an cuprindea80 :
79 Petra-Petrescu N.op.cit.p.330. 80ibidem.
efecte şi acţiuni valoarea reală
Renta ungară în coroane de 5 procente. 286.623 cor.
Renta comună(April)cu 4,2 procente. 30.353 cor.
Scrisuri funaciare de 4 procente ale Băncii Austro-
Ungare.
295.500 cor.
Scrisuri funciare,”Albina”de 5 procente. 140.500 cor.
Scrisuri funciare de 4 1/2 procente ale bancii Ungare
Comerciale din Budapesta.
127.725 cor.
Scrisuri funciare de 4 1/2 procente Hermannstadter
Bodenkredit Anstalt
1.965 cor.
Obligatiuni comunala ale bancii Ungare Comerciale 4 1/2
procente.
204.000 cor.
Obligaţiuni pentru răscumpărarea regatelor,4 1/2
procente.
6.620 cor.
Acţiuni de la “Siebenburger Vereins Bank”. 7.200 cor.
Acţiuni de la “Hermannstadter Elaktrizitats Werk”. 100.000 cor.
Obligaţiuni cu prioritate de la Hermannstadter
Elektrizitats Werk.
10.000 cor.
Sorti credit. 3.940 cor.
Sorti comunali din Viena. 2.702 cor.
Sorti de Stat ungureşti cu premii. 996 cor.
Sorti ungureşti Basilika. 1.093 cor.
Sorti unguresti de crucea roşie 3.421 cor.
Sorti de Stat din 1864 4.356 cor.
Scrisuri funciare urbane Bucureşti cu 5 procente 198.980 cor.
Scrisuri funciare rurale de 5 procente. 291.281 cor.
Renta română amortizată de 5 procente 172.170 cor.
Diverse. 6.093 cor.
Total: 1.838.627 cor.
Din aceasta situatie se deduce ca din totalul postului bilanţier “Efecte şi actiuni”,60,43%
aparţin Băncii”Albina”.
Portofoliul băncilor mici era format doar din scrisurile funciare ale “Albinei”.
6.Imobilele:
Acest cont cuprinde investiţiile pe care le face banca în:
-imobile cumpărate prin licitaţie publică pentru acoperirea creanţei unui debitor.
-imobile pentru uzul propriu al băncii :birouri,locuinţe pentru funcţionari;
-imobile,în special terenuri,cumpărate la licitaţii publice cu scopul de a le revinde ţăranilor
români în condiţii avantajoase de plată,în întregime sau parcelate si fără a se urmări un
beneficiu.Prin aceasta se impiedica înstrăinarea pamânturilor.În totalul bilanţului acestea reprezintă
3,20%.
7.Pierderile:
Numărul băncilor care au încheiat bilanţul cu pierderi a fost extrem de mic(în totalul
bilanţului reprezintă 0,08%),şi niciodată nu a fost într-o astfel de situaţie o bancă mare.Dintre
băncile mici care au încheiat bilanţul cu pierderi sunt Chisodana,Comoara,Lugojana,Pădureana.
Dobânzile:
Mărimea acestora era mai mult decât modestă.Băncile româneşti acordau pentru depuneri
între 3-6%,iar pentru împrumuturi între 7-10%.
Marja de profit între dobânzile încasate si cele plătite nu depăşea 5%.
Deşi din punct de vedere al organizării financiare s-au făcut paşi uriaşi,totuşi capitalul bancar
românesc a fost impiedicat să participe în industrie şi comerţ datorită,pe de-o parte interesului
autorităţilor de a menţine starea de înapoiere economică a românilor,iar pe de altă parte
concurenţei puternice din partea băncilor ungureşti şi săseşti.În anul 1900 băncile româneşti
reprezentau un procent de 7,86% în totalul instituţiilor bancare existente în Transilvania.
Dar în primul rând nu trebuie uitat faptul că românii au folosit organizaţiile lor de credit în
scopul întăririi economice şi culturale a neamului lor.Este un efort la care au contribuit în egală
măsură atât intelectualitatea română cât şi oamenii simpli.
CAP.X.Reforma monetară din anul 1892;Adoptarea etalonului aur şi
trecerea la monometalismul aur;
X.1.Caracteristicile etalonului aur;
Diferenţele de natură calitativă existente între aur şi argint au dat în final,câştig de
cauză celui dintâi ale cărui proprietăţi fizico-chimice(inalterabil,omogenitate fizică
naturală,divizibilitate fără fără pierdere de valoare ,maleabilitate,valoare mare într-un volum
mic),răspundeau mai bine dezvoltării vertiginoase a producţiei şi schimbului de mărfuri
caracteristică perioadei capitaliste,impunându-şi treptat funcţiile monetare de măsură a
valorii,mijloc de schimb,de plată,de tezaurizare şi bani universali.
Odată cu generalizarea relaţiilor de producţie capitaliste care reclamau un sistem
monetar funcţional,modern şi stabil,argintul îşi pierde din importanţă ca etalon monetar
,rămânând numai cu funcţia de mijloc de circulaţie,înlocuit fiind ulterior când alte forme de
bani,bancnote,bani de hârtie,au început a fi folosite pentru efectuarea plăţilor zilnice.
Primul sistem monetar modern bazat pe etalonul aur a luat naştere şi caracterizează
perioada capitalismului premonopolist purtând denumirea de “etalon aur-monedă”,sau dată fiind
perioada în care a fost adoptat, “forma veche a etalonului aur”. 1
Datorită faptului că permitea baterea fără restricţii a monedelor de aur,circulaţia lor
liberă şi accesul liber la acestea în sensul că erau disponibile pentru oricine,etalonul aur monedă
este cunoscut şi sub denumirea de “sistemul aurului în circulaţie”.2
Adoptarea şi menţinerea acestei forme a etalonului aur presupun îndeplinirea simultană a
mai multor condiţii obligatorii şi anume:3
- Definirea unităţii monetare naţionale în aur;
- Posibilitatea baterii în cantităţi nelimitate a monedelor de aur fără costuri
suplimentare pentru posesorii de metal;
- Posibilitatea topirii libere şi nelimitate a monedelor de aur;
- Asigurarea liberei convertibilităţi la parităţile stabilite a monedelor de aur
şi a celorlalte tipuri de bani ,monede de argint,bilete de bancă,bani de
trezorerie emişi de stat;
- Legiferarea comerţului liber cu aur,respectiv a libertăţii exportului şi
a importului;
Prima ţară care a adoptat etalonul aur ,trecând definitiv la monometalismul aur,a fost
Anglia în anul 1816 ,urmată fiind dintre ţările europene în ordine cronologică de Germania în
1871; Danemarca,Norvegia,Suedia în 1873 ; Franţa,Italia,Elveţia,Belgia,Grecia în 1874 ; Olanda
în 1875; România în 1890 ; Austro-Ungaria în 1892 ; Rusia în 1898.4
X.2.Circulaţia bănească din Transilvania în preajma reformei monetare;
În preajma adoptării etalonului aur, circulaţia bănească din Transilvania corespundea
structurii sistemului bănesc austriac,compunându-se din monede principale de argint
reprezentate de moneda de 2 fl.,1 fl. şi 1/4 florin ; monedele divizionare de argint de 20,10 şi 5
creiţari ; monedele divizionare de aramă de 4,1 şi jumătate de creiţar ; monedele comerciale de
1I¿arescu M.,Murgu N.op.cit.p.94. 2ibidem. 3 Chandler V.L.,”The Economics of Money and Banking”New York,1983,p.328 4Isårescu M.,Murgu N.op.cit.p.93
aur reprezentate de moneda de 4 galbeni,de un galben,moneda de 20 de franci echivalentă cu 8
florini de aur şi de 10 franci egală cu 4 florini de aur:
1885,octombrie 25.T.Maiorescu propune noi demersuri în vederea câştigării “procesului
Popescu”
“Stimate domnule,
............,dar că Popescu ar fi trebuit să înceapă în primii şase ani a face oarecare sumă de
pogoane arabilă şi astfel vă autoriză prin sentinţă a reţine din garanţia de 2.000 galbeni
depusă la d-voastră.
1.Suma de 3218 fr[an]ci aur rest din câştig.
2.Suma de 1200 lei noi drept agio.
3.Suma de 4000 franci drept despăgubire.
-------------
8418 franci,
Iar restul să-i înapoiaţi.Cu alte cuvinte,am câştigat deocamdată 4000 fr[an]ci mai mult
decât va da succes[orul]Gh.Popescu........................................................
3.Această rezoluţiune ministerială are cel puţin partea bună că ne va veni în ajutor pentru
ştergerea celor 2400 fr[an]ci pe an taxă de transmitere......”5
1885,decembrie 12/24.Răspunsul Comitetului la scrisoarea lui T.Maiorescu.
“ Prea on[orat] domn Titu Maiorescu,
În Bucureşti,
...............
1.a) Că aţi câştigat definitiv pentru biserica noastră(biserica Sf.Nicolae din Braşov), scutirea
de taxa transmiterii pentru amândouă moşiile pe perioada de 5 ani ,1886-1891,adecă:în total
scutirea de 27.000 franci.
b) Că arendaşul Sudiţilor vi-a spus că a fost vorba între noi ca scutirea să fie în favoarea
bisericei,dar că nu stă nimic scris despre aceasta în contract ,că el,prin urmare,are să ne
propună jumătate şI jumătate,adecă să ne sporească de la 1 aprilie 1886 arenda sa anuală cu
1500 de franci.
2. Că moştenitorii Popescu vi-au propus îpăcare,dând de astă dată bisericei ceva mai mult
decât cum sunt ei condamnaţi prin sentinţa tribunalu[lui] Buzău a ne plăti 8414 franci,adecă ei
propun acuma să împărţim garanţia de 2005 galbeni pe din două ,să păstrăm aci 1005 galbeni
5 Doc.necatalogat-original,lb.rom.,semnat,2 f.,în “Acte,documente ¿I scrisori din ªcheii Bra¿ovului,p.278
şi să li înapoiem lor 1005 galbeni lor şi cu aceasta să se declare apoi procesul
stins.................”6
Din categoria banilor de hârtie bancnotele emise de către banca centrală,biletele de stat cu
curs obligator şi bonurile de saline acceptate ca mijloc de plată la toate casele publice din
monarhie.
Se poate aprecia că sistemul bănesc al dublei monarhii prin deprecierea puternică a valutei
austriece, era de fapt un sistem al banilor de hârtie cu curs forţat.
X.3.Condiţiile specifice trecerii la monometalismul aur;
Trecerea la monometalismul aur trebuie înţeleasă prin prisma paticularităţilor istorice şi
economice ale perioadei respective.
Adoptarea etalonului aur se face atunci când deja toate celelalte ţări din Apusul Europei
aveau sisteme monetare monometaliste aur,acesta fiind unul dintre motivele deciziei de adoptare
a acestuia alături de deprecierea puternică a argintului pe piaţa europeană cu influenţele şi
consecinţele analizate anterior ,asupra sistemului bănesc al monarhiei.
La toate acestea se adaugă presiunile marii burghezii industriale şi bancare,care pentru a
imprima dezvoltării industriale un ritm accentuat,urmărea să obţină sprijinul pieţei monetare
internaţionale,fiind astfel direct interesată în trecerea la etalonul aur,ca unică soluţie
corespunzătoare dezvoltării în continuare a economiei şi câştigării unei poziţii importante pe
pieţele internaţionale.
Principalele piedici în materializarea acestei intenţii au fost reprezentate de structura
stocului metalic în care proporţia mai mare o deţinea argintul depreciat (vezi explicaţiile
referitoare la invadarea pieţei dublei monarhii cu argint depreciat),volumul mare în circulaţia
bănească al biletelor de stat neconvertibile având un curs obligator,datoria publică austriacă la
banca de emisiune contractată în anul 1866 prin punerea în circulaţie a biletelor de stat garantată
atât de Austria cât şi de Ungaria,dificultatea procurării aurului necesar formării rezervei metalice
de acoperire rezultată nu numai din lipsa mijloacelor necesare cât şi din scăderea ofertei de aur
pe piaţa internaţională.
Astfel valoarea banilor de hârtie aflaţi în circulaţie la sfârşitul anului 1891 era de
834.067.000 florini ,dintre care 455.222.000 fl. reprezentând valoarea biletelor de banca,iar
378.854.000 fl.valoarea biletelor de stat,pentru a căror acoperire în aur era necesară o cantitate
de aur în valoare de 719.023.276 florini( 834.067.000 / 116 x 100) ,valoare ce rezultă
6 Doc.necatalogat-original,lb.rom.2 f.,semnat,scris de I.Seniuce.,idem.p.269
pornind de la cursul mediu al florinului de aur faţă de florinul de argint care în acest an a fost de
100 :1167 după agio-ul argintului în acest an de 16%.8
Diferenţa dintre necesarul stocului de acoperire şi valoarea totală a aurului din
întreaga monarhie,în a cărei producţie minele din Transilvania participau cu aproximativ
70%[vezi tabele],era de 719.023.276 - 70.000.000 = 649.023.276 de florini,ceea ce însemna că
necesarul de aur depăşea cu mult cantitatea de aur existentă în cadrul monarhiei.
În aceste condiţii trecerea la etalonul aur se face în Austro- Ungaria cu o serie de
particularităţi faţă de celelalte ţări şi anume faptul că argintul continuă să îndeplinească unele
funcţii monetare chiar şi după anul 1900,ceea ce însemna că sistemul bănesc nu corespundea în
totalitate principiilor monometalismului aur.
X.4.Legiferarea sistemului bănesc al coroanei de aur;
În data de 11 august 1892 a fost promulgată şi pusă în aplicare legea nr.XVII din 1892
cu privire la sistemul bănesc al coroanei9 ,legiferându-se trecerea de la sistemul monometalist
argint la monometalismul aur:”În locul valutei austriece de până acum intră în vigoare valuta de
aur..”(Art.1)
Potrivit aceluiaşi articol unitatea monetară a noului sistem era coroana,împărţită în 100 de
părţi numite fileri:”......cu coroana ca unitate de calcul.Coroana se împarte în una sută părţi
,denumite fileri.”(Art.1).
Articolul 2 stabileşte ca şi cantitate de metal din care urmează să se bată numărul
pieselor corespunzătoare noului sistem monetar,kilogramul şi subdiviziunile sale,abandonându-
se astfel vechea unitate de greutate funtul de monetarie egal cu 500 de g.:”Greutatea de bază a
monetizării este kilogramul şi zecimalele lui.”(Art.2)
Articolele 4(referitor la monedele principale de aur),9(referitor la monedele comerciale
din aur) şi 11(referitor la monedele divizionare din argint,nichel şi bronz), ale legii monetare
stabilesc tipurile de monede ce se vor bate urmare a trecerii la monometalismul aur şi metalul din
care vor fi realizate;articolele 3,4,5,6,7,12,13,15,17 ,stabilesc principalele caracteristici ale
acestor monede referitoare la titlul de puritate pe baza acestuia determinându-se greutatea lor atât
cea fină(metal pur),cât şi cea totală(la metalul pur se adaugă aliajul),abaterile în plus sau în
minus de la aceste norme atât din punct de vedere al titlului de puritate cât şi al greutăţii
monedelor.
7 Felner,op.cit.p.34 8 idem.p.49 9întregul subcapitol a fost intocmit pe baza datelor din “Revista economicå”,VII,1905,nr.11,p.p.112-126
Astfel monedele principale de aur care urmează să se bată în conformitate cu legea
monetară sunt piesele de 20 şi de 10 coroane:
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-
20 coroane 10 coroane
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
--
titlul de puritate
(%o) 900 900
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
---
greutatea fină
(g.) 6,098 3,049
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----
greutatea totală
(g.) 6,775 3,388
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-----
toleranţa la titlu
(%o) 1 1
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
------
toleranţa la greutate
(%o) 2 2
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
------
diametrul
(mm.) 21 19
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
-------
Greutatea fină şi cea totală se calculează prin împărţirea unui kg.de aur pur şi respectiv
cu aliaj la numărul de piese ce urmează a se confecţiona:
“ Dintr-un kg. de aliaj de aur se vor bate 146,7 piese de 20 de coroane ,respectiv 295,2
piese de 10 coroane,adică dintr-un kg.de aur fin se vor bate 164 de piese de 20 de coroane
,respectiv 328 de piese de aur de 10 coroane.Greutatea brută a piesei de douăzeci de coroane
este de 6,775067 g.,greutatea fină de 6,09756 g.,iar piesa de 10 coroane va avea o greutate
brută de 3,3875338 g. şi 3,04878 g. greutate fină.”(Art.4).
Prevederile referitoare la dreptul de batere al monedelor principale sunt cuprinse în
Art.8 al legii,potrivit căruia aceste tipuri de monede se pot bate “atât în contul statului” cât “şi în
contul particularilor,în cazul când monetăria regală nu este ocupată cu baterea monedelor în
contul statului”,fixându-se o taxă de monetizare pentru banca de emisiune de 2 coroane pentru
un kg.de aur şi de 6 coroane pentru particulari,ceea ce i-a determinat pe cei din urmă să-şi vândă
aurul direct băncii de emisiune şi nu statului,cu menţiunea că banca de emisiune dădea în
schimbul aurului contravaluarea acestuia în bilete de bancă, iar monetăria statului monede de
aur.
Este reintrodusă astfel baterea liberă dar numai a monedelor principale din aur şi
numai cu restricţia menţionată anterior.
Principalele monede divizionare care urmau a se bate sunt cele de argint de 1
coroană(semn al unităţii monetare a noului sistem bănesc),cele de nichel de 20 şI 10 fileri şi cele
confecţionate din bronz de 2 şi 1 filer,având următoarele caracteristici:
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------
Monede divizionare
------------------------------------------------------------------------------
---------------
argint nichel bronz
------------------------------------------------------------------------------
---------------
1 coroană 20 de fileri 10 fileri 2 fileri 1 filer
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------
titlul de puritate
(%o) 835 - - - -
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------
greutate fină
(g.) 4,17 4 3 3,33 1,66
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------
greutate totală
(g.) 5 4 3 3,33 1,66
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------
toleranţa la titlu
(%o) 3 - - - -
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------
toleranţa la greutate
(%o) 10 - - - -
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------
diametrul
(mm.) 23 21 19 19 17
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------
Art.12 stabileşte ca dintr-un kg.de aliaj care conţine 835%o argint şi 165%o aramă să
se monetizeze 200 de piese de 1 coroană rezultând astfel o greutate totală a acesteia de 5 g.
Numărul de monede divizionare de nichel de 20 de fileri care se vor bate dintr-un
kg.de nichel pur va fi de 250,iar de 10 fileri de 333 de piese.(Art.15)
Art.17 stabileşte referitor la monedele divizionare de bronz:
“Aliajul pieselor de bronz va conţine 95 părţi de aramă ,4 părţi cositor şi 1 parte
zinc.Dintr-un kg.de aliaj se vor bate:
a) 300 de piese de doi fileri,sau
b) 600 de piese de un filer.”
Emisiunea monedei divizionare de 1 coroană era plafonată prin lege la 60.000.000de
coroane:”Piesele de o coroană se vor bate exclusiv în contul statului .Deocamdată ele se vor
emite în valoare de 60.000.000 de coroane...”(Art.14).
Referitor la emisiunea monedelor divizionare de nichel de 20 şi respectiv de 10
fileri,Art.16 precizează;”Monedele de nichel se vor emite exclusiv în contul statului
,deocamdată în valoare de 18.000.000 de coroane.
Punerea lor în circulaţie se va face paralel cu retragerea pieselor divizionare de 20 şi
10 creiţari de argint valută austriacă.”
Monedele divizionare de bronz se vor bate exclusiv în contul statului,într-o valoare
totală care nu va depăşi suma de 7.800.000 coroane,iar punerea lor în circulaţie se va face
paralel cu retragerea pieselor de 4,1,şI 1/2 creiţari valută austriacă.(Art.18)
Alături de aceste monede divizionare continuă să rămână în circulaţie până la
retragere(retragerea din circulaţie a banilor divizionari valută austriacă s-a făcut între 1 iunie
1893 - 1 iulie 1898 şi s-a finalizat cu retragerea doar a 54% din totalul acestora), o serie de
monede divizionare de argint şi de aramă aparţinând vechiului sistem al valutei
austriece,pentru acestea stabilindu-se următoarea echivalenţă:
20 creiţari = 40 fileri ; 10 creiţari = 20 fileri ; 4 creiţari = 8 fileri ;
1 creiţar = 2 fileri ; 1/2 creiţar = 1 filer;(Art.21)
În ce privesc monedele comerciale din aur Art.9 stabileşte:”Pe lângă monedele naţionale
,care se vor bate în conformitate cu cele prevăzute în articolele precedente,în baza dispoziţiilor
cuprinse la art.2-3 din legea nr.VII din 1868 se vor bate în continuare şi monede comerciale de
aur,exceptând piesele de 8 şI 4 florini,emise pe baza Legii XII din 1869,a căror batere
încetează”.
Astfel monedele comerciale care continuă să se bată sunt ducatul de aur la care se
adaugă tot ca monede comerciale talerii levantini de argint.
În ce privesc talerii levantini de argint legea monetară ungară din 1892 îi exclude din
emisiunea monedelor comerciale stabilind norme numai pentru ducaţii de aur.Emiterea talerilor
levantini este prevăzută numai în legea monetară austriacă din 1892.10
Continuă să rămână în circulaţie până la retragere “semnele de valoare emise în valuta
austriacă” ,fiind acceptate atât la plăţile catre casele de stat şi publice cât şi de către
particulari,stabilindu-se ca echivalenţă
1 florin valută austriacă = 2 coroane;(Art.21)
Art.23 completează această prevedere stabilind că:”.......odată cu intrarea în vigoare
a prezentei legi ,orice plată stipulată în valuta austriacă se poate efectua dacă există acordul
părţilor interesate ,în coroane de aur, 10 florini austrieci fiind egali cu 20 de coroane de aur ,
5 florini austrieci cu 10 coroane de aur”
X.5.Particularităţile sistemului monometalist aur adoptat în Imperiul
10 Kiri¡escu C.,op.cit.,.p.217
austriac;
Ceea ce face ca noul sistem monetar adoptat să nu se constituie într-un sistem bazat
exclusiv pe etalonul aur, ,este menţinerea în circulaţie ca monedă principală a florinului de
argint stabilită în condiţiile precizate în articolul 10 al legii monetare şi anume:
“ Piesele de un florin valută austriacă,emise ca monede principale în baza legilor
nr.VII din 1868 şi nr.XII din 1869,rămân legal în circulaţie până la noi dispoziţii,în sensul
celor prevăzute la art.23 din prezenta lege.Piesele de un florin de argint valută austriacă vor
putea fi bătute în viitor numai din cantitatea de argint care se află în proprietatea statului sau
care s-a procurat in scopuri de monetizare.Alte monede naţionale de argint valută austriacă
afară de acestea nu se vor mai bate.
Până la retragerea din circulaţie a pieselor de un florin de argint acestea vor fi
primite în mod obligator la toate plăţile ce se efectuează în valuta coroanei,atât la casele de
stat şi publice ,cât şi la particulari,piesa de un florin de argint fiind egală cu două coroane “
Menţinerea în circulaţie din sistemul valutei austriece,sistem monometalist argint, a
florinului de argint ca monedă principală,prin faptul că i se asigură o putere de plată nelimitată,
alături de corana de aur a noului sistem monetar bazat pe etalonul aur,pune problema cauzelor
care au determinat acest fapt precum şi a valabilităţii noului sistem monetar.
Astfel motivaţia principală se regăseşte în structura stocului metalic de acoperire de care
dispunea banca centrală, care cuprindea o mare cant de argint depreciat şi puţin aur.
Florinul de argint valută austriacă are mai mult caracterul unei monede divizionare şi
aceasta deoarece prin lege s-a stabilit un raport de valoare fix între aur şi argint,ori este
cunoscut că raportul de valoare stabileşte poziţia monedei principale faţă de cea
divizionară.Mai mult emisiunea aceatei monede era plafonată de cantitatea de argint aflata în
proprietatea statului ,încălcându-se astfel principiul baterii libere a monedelor principale.
În consecinţă menţinerea în circulaţie a florinului de argint ca monedă principală dă
sistemului monetar nou adoptat un caracter mixt.
De altfel adoptarea etalonului aur şi trecerea la monometalismul aur ,cu particularităţile
amintite,nu a produs modificări importante în structura circulaţiei monetare a dublei monarhii
şi implicit nici în Transilvania,coroana de aur îndeplinind mai mult funcţia de masurare a
valorii şi foarte puţin pe acelea de mijloc de schimb şi mijloc de plată.
Acest fapt se datorează încrederii pe care populaţia o acorda bancnotelor,mult mai
comode, în detrimentul monedei metalice în general şi al celei de aur în special.
Astfel în perioada 1901-1910 din valoarea totală a monedelor de aur de 2.002.159.000
coroane puse în circulaţie prin casele băncii de emisiune,s-au reântors la aceasta prin plăţi şi
prin preschimbare în bancnote 1.767.603.000 de coroane,adică 88,28% din suma pusă în
circulaţie,ceea ce explică afirnaţia anterioară privind preferinţa populaţiei pentru bancnote.11
Moneda metalică rămasă în circulaţie respectiv valoarea coroanelor de aur a fost de
2.00.159.000 - 1.767.603.000 = 234.556.000 de coroane reprezentând 37,52% din valoarea
totală a pieselor metalice bătute potrivit legii monetare din 1892,care la sfârşitul anului 1909 a
fost de 625.200.000 coroane,şi 47,27%din valoarea totală a pieselor de aur de 496.200.000 de
coroane.restul de 129.000.000 de coroane reprezintă valoarea banilor divizionari. 13
Un alt motiv pentru care coroana de aur nu s-a constituit într-un real mijloc de schimb şi
de plată a fost reprezentat de faptul că datoria pe care statul o avea la banca de emisiune încă
din anul 1866,rezultată din emisiunea biletelor de stat în valoare de 312.000.000 de florini,
devenise acum pe baza echivalenţei 1 florin = 2 coroane ,de 624.000.000 de coroane12 ,care
urmau să fie achitate prin răscumpărarea biletelor de stat în coroane de aur. Dacă ţinem cont de
faptul că valoarea pieselor de aur existente în circulaţie la sfârşitul anului 1909 a fost de
496.200.000 de coroane13 ,se observă lesne că monedele de aur în circulaţie nici măcar nu
acoperă această datorie.
Astfel pe lângă cantitatea de aur pe care guvernele austriac şi ungar le-au procurat pe
parcursul perioadei 1894-1907 ,cât a durat restituirea împrumutului prin răscumpărarea
biletelor de stat,s-a folosit pentru acoperirea sumei datorate şi o parte importantă a monedelor
de aur emise,fiind sustrase astfel circulaţiei băneşti şi mărind rezerva de aur a băncii de
emisiune(în anul 1909 atinge maximul de 1,350 mld.coroane)14 .Numai Ungaria singură a plătit
în contul acestei datorii suma de 162.000.000 de coroane,în timp ce emisiunea sa de monede de
aur în intervalul 1892-1909 a fost de 496.200.00 coroane ,adică 32,65% din această ultimă
valoare.15
Astfel în circulaţia internă a Transilvaniei monedele de aur au avut un rol
neânsemnat,banii uzuali aflaţi în circulaţie fiind cei divizionari mai ales cei de nichel şi bronz şi
în primul rând noile bancnote care în tranzacţiile zilnice s-au dovedit a fi o valută familiară:
1899,noiembrie 22.Braşovenii trimit lui T.Maiorescu acte necesare în procesul cu Statul
Român.
“ D-le Maiorescu ,
La cererea verbală a dv.făcută delegatului nostru Arsenie Vlaicu,ne grăbim a
vă trimite aici alăturat o copie legalizată de noi (se alătură copia)de pă ordinul
11Chester ¿i colectiv op.cit.p.437-439 12idem.op.cit.p.428 13http://www.numismatics/catalogue 14Ciri¡escu C.op.cit.p.221. 15ibidem.
ven.cons.arhidiecezan,nr.8949 şcol.,din 11 nov.1889.”(Este vorba de ordinul din 11 noiembrie
1899,prin care mitropolitul cere renunţarea la procesul cu statul romăn pentru a nu zădărnici
noile petractări diplomatice.Ca urmare,în procesul verbal al şedinţei din 13 noiembrie 1900 se
consemnează :”Comitetul parohial al bisericei Sf.Nicolae,cu nr.67,din 11 1.c.,a încasat de la
Statul Român rentele restante în sumă de 110.50 coroane în de hârtie şi alte 36.837.70 coroane
în hârtie şi le-a transpus eforiei ca subvenţiune generală a bisericii pentru întreţinerea
gimnaziului şi a şcolii reale”)16
X.6.Emisiunea şi circulaţia bancnotelor în perioada următoare reformei
monetare până la primul război mondial;
Emisiunea biletelor de bancă ale noului sistem a început spre sfârşitul anului 1900,fiind
emise bancnote in valoare nominala de 10,20,50,100 şi 1000 de coroane.
În ce priveşte emisiunea şi circulaţia banilor de hârtie se pot formula trei caracteristici
pentru perioada următoare reformei monetare şi anume:
1.Retragerea din circulaţie a biletelor de stat;
2.Menţinerea cursului obligator al semnelor de valoare;
3.Emisiunea noilor bancnote începe abia în anul 1900;
Abordând pe rând aceste caracteristici reamintim că retragerea din circulaţie a biletelor
de stat s-a făcut prin răscumpărarea acestora în monedă de aur de către guvernele austriac şi
ungar,în contul datoriei statului la banca de emisiune,estimată în noua monedă a sistemului
monometalist aur, la 624.000.000 de coroane.
Retragerea s-a făcut treptat în interval de 13 ani din cauza insuficienţei aurului de care
dispunea statul,într-o primă fază(1894-1905), prin înlocuirea lor cu monedă metalică, apoi în a
doua fază(1905-1907),în care biletele de stat retrase definitiv din circulaţie au fost
preschimbate în proporţie de 71% cu bilete de bancă.
Prin retragerea definitivă a biletelor de stat din circulaţie cele două guverne au declarat
încetarea cursului obligator al banilor de hârtie,lucru care în fapt nu s-a realizat datorită faptului
că banca de emisiune nu a aplicat nici o clipă principiul convertibilităţii la biletele de
bancă,deşi rezerva sa metalică ar fi permis acest lucru.
Trecerea de la etalonul argint la etalonul aur a reprezentat o parte a îndepărtatei reforme
monetare necesară pentru Banca Austro-Ungară, precedată de îndelungi dezbateri privind
politica monetară.
16 Doc.necatalogat-original,lb.rom.1 f..,semnat,în “Acte......”p.285
Noul statut al Băncii Austro- Ungare aprobat în anul 1899 cu ocazia prelungirii
privilegiului emisiunii17 , a interzis emisiunea biletelor de bancă ale valutei austriece,astfel
încât începând din septembrie 1900 au fost emise bancnote ale noului sistem bănesc,iniţial în
cupiuri de 20 de coroane şi resprectiv de 10 coroane în septembrie 190118 .
Numărul bancnotelor şi al biletelor de stat ,până la retragerea lor,aflate în circulaţie de
la reforma monetară până la primul război mondial a fost19 :
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------
Anii Bani de hârtie în circulaţie
(buc.)
Bilete de bancă Bilete de stat Total
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------
1892 955,8 687,9 1.643,7
1893 973,2 744,2 1.717,4
1894 1.015,6 606,6 1.622,2
1895 1.239,8 387,1 1.626,9
1899 1.439,9 248,3 1.688,2
1900 1.494,0 224,0 1.718,0
1901 1.585,0 35,9 1.620,9
1902 1.383,0 5,3 1.388,3
1905 1.692,0 2,6 1.694,6
1909 2.188,0 - 2.188,0
1910 2.227,3 - 2.227,3
1912 2.815,8 - 2.815,8
1913 2.493,6 - 2.493,6
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------
În tot acest interval de timp se observă o creştere continuă a numărului de bilete de
bancă în circulaţie astfel încât în anul 1900 faţă de 1892 volumul acestora este cu 56,31% mai
mare, în 1913 faţă de 1900 cu 66,91% mai mare, pentru ca în 1913 faţă de 1892 creşterea să fie
cu 160,9%,volumul maxim al acestora de 2.815,8 buc. fiind atins în 1912 ca rezultat al creşterii 17http://www.bankhistoriches-archiv.at/indexbh2htm1. 18idem.site. 19Kiri¡escu C.op.cit.p.229.
cererii de mijloace de plată rezultat al perioadei de avânt economic ce a urmat crizei de
supraproducţie.
În creştere este şi numărul total de bani de hârtie în circulaţie exceptând anii 1901, 1902,
1913,fapt ce se explică în plus pentru primii doi ani pe lângă criza economică şi prin
retragerea biletelor de bancă a căror procent de scădere cu 98,84% nu a putut fi compensat de
creşterea volumului de bancnote în circulaţie cu 13,25% rezultând o diminuare a volumului
total de bani de hârtie în circulaţie în anul 1905 cu 1,36% faţă de anul 1900,având învedere că
în anul 1901 faţă de 1900 volumul bancotelor băncii de emisiune a crescut cu 6,09%.
CAP.XI.Tehnică şi artă în tipărirea bancnotelor care au circulat în
Transilvania; simboluri şi semnificaţii;
XI.1.De la schiţă la bancnota introdusă în circulaţie ca instrument de
schimb şi mijloc de plată.
Consideraţii generale privind producerea de bancnote;principalele
realizări în acest domeniu înregistrate pe parcursul secolelor XVIII,
XIX şi XX ,până la primul război mondial;
De două sute de ani banii de hărtie traversează războaie şi revoluţii,frământări
politice,economice şi sociale,intrigi şi orgolii în care şi pentru care oamenii îşi riscă
reputaţia,averile şi chiar viaţa.În tot acest tumult,bancnotele îşi au propria lor existenţă,dar până
la comanda ’’bun de difuzat”,adică aprobarea din punct de vedere tipografic a punerii lor în
circulaţie,drumul este lung,anevoios,însoţit de căutări laborioase,interesant şi de cele mai multe
ori,nebănuit de mânuitorii acestora.
O bancnotă vede lumina zilei,întâi în mapa de schiţe a artistului,un maestru înzestrat cu
har,care trebuie să urmeze reguli precise în a realiza bancnote sugestive pentru puterea şi
independenţa statului,stabilitatea şi autoritatea acestuia,pentru puterea băncii emitente,bancnote
apte să combine sensul politic,economic cu moştenirea culturală,să reprezinte o garanţie a
păstrării identităţii naţionale,să reflecte spiritul timpului şi să reziste trecerii acestuia,rămânând
ca o emblemă,un crâmpei de viaţă şi de istorie.
Nu în ultimul rând trebuie să fie atractivă din punct de vedere estetic,dar frumuseţea unei
bancnote nu o poate proteja de falsuri, aşa că,procedeele de tipărire au evoluat şi în direcţia
preântâmpinării acestora.Un astfel de artist trebuie să fie capabil să folosească şi să exploateze
toate tehnicile de tipărire,unele dintre ele noi şi incitante.
Această primă schiţă sau crochiu,sau eboşă,însemnând primul stadiu în realizarea
bancnotei,constă în trasarea unui contur general sau parţial al compoziţiei ,sugerând modalităţi
diferite de combinare a detaliilor esenţiale care formează desenul acesteia:valoarea nominală şi
câteva elemente grafice-litere,linii decorative şi deseori unul sau mai multe portrete,eventual un
peisaj,motive arhitecturale.Alegerea elementelor grafice urmează de cele mai multe ori motive
tradiţionale.1
In ceea ce priveşte cromatica bancnotei,artistul este condiţionat de posibilităţile de
reproducere şi imprimare a culorilor prin procedeele de tipar existente la un moment dat.Acestea
din urmă au evoluat de la tiparul monocrom sau monocromie,adică tiparul executat intr-o singură
culoare,la bicromie,ca procedeu de imprimare cu două culori,de obicei complementare,care prin
suprapunere produc o culoare secundară şi continuând cu tiparul în culori ,sau tiparul
multicolor,sau tiparul policrom,ca procedeu de tipărire în mai multe culori.2
Artistul este limitat totodată,de evoluţia tehnicilor de gravare,de compoziţia cernelurilor şi
a tuşurilor tipografice.
Cu toate acestea el nu trebuie să afecteze armonia culorilor,sintaxa combinaţiilor.
Trebuie să ţină cont de posibilităţile de descompunere a imaginilor în puncte
tipografice,puncte ce pot fi pătrate,eliptice,rotunde de aceeaşi densitate dar de dimensiuni
diferite,ce creează semitonuri pentru tipar.3
Pe parcursul istoriei,în fiecare ţară din lume,contrafacerea de bancnote a fost considerată
o crimă şi ca atare,pedepsită cu moartea.Acest lucru era specificat pe bancnote ca avertisment, în
mai multe limbi.
Cu toate acestea, efectul nu a fost întotdeauna cel dorit,motiv pentru care s-a încercat
mereu găsirea de noi tehnici de fabricare a cernelii,a hârtiei,de noi procedee de gravare şi
tipărire,care să facă imposibilă falsificarea bancnotelor.
Se poate spune că bancnota este o adevărată compoziţie tipografică, pe lângă cea
artistică,înţelegând prin aceasta forma de tipar constituită din elementele ei
componente:litere,albitură,linii,ornamente şi clişee4 ,ceea ce reclamă din partea artistului plastic
şi cunoaşterea în detaliu a fiecărei etape din complicatul procedeu al tipăririi şi totodată
respectarea cu stricteţe a rigorilor pe care le presupune acesta.
1 Hewitt V.,”The Banker’s Art.Studies in Paper Money”,Londra ,1995,p.17 2 Audin M.,”Histoire de l’imprimerie”,Paris,1972,p.391-396 3 Griffiths A.””Printing and Printmaking”,New York,1980,p.148 4 idem,p.185
Toate aceste detalii ce compun din punct de vedere artistic şi tipografic intregul numit
bancnotă,urmează să fie aşezate ,într-un mod deloc întâmplător,într-un spaţiu de hârtie care, de
cele mai multe ori, nu depăşeşte formatul A2(quarto) -obţinut prin împachetarea formatului A4
de două ori,dimensiunile medii rezultate fiind de 15x10,5cm.5
Dispunerea în pagină se face prin împărţirea spaţiului tipografic al acesteia in câmpuri
şî anume: câmpul inferior desemnează spaţiul situat în partea de jos a formatului;câmpul superior
defineşte spaţiul situt în partea de sus;câmpul central sau centrul formatului ,este spaţiul situat
între câmpul superior şî câmpul inferior şi este de regulă un cadru rectangular sau oval în
mijlocul formatului ocupat de o inscripţie,un blazon ,fondul unui desen sau suprafaţa colorată a
scutului din blazon pe care sunt reprezentate figurile heraldice.6
Totodată se calculează spaţiul dintre litere,dintre cuvinte,dintre rânduri.În termeni
tipografici,acest spaţiu poartă denumirea de albitură şi măsoară de la unu până la două puncte
tipografice7 .Spaţierea între litere se face cu spaţii;spaţierea intre cuvinte se face cu spaţii şi
pătrişori,iar pentru spaţierea între linii se folosesc interliniile8 .Pe unele bancnote se lăsau spaţii
libere pentru iniţiale şi ornamente completate cu mâna.Autorităţile considerau totodată, că seriile
şi semnăturile scrise de mână,împreună cu paragrafele tipărite cu litere şi caligrafii diferite,sunt
suficiente pentru a asigura protecţia bancnotelor,deoarece se presupunea că funcţionarii care au
semnat bancnotele,îşi pot deosebi cu uşurinţă propria semnătură de una falsă9 .
Întreaga compoziţie poate fi încadrată într-un spaţiu alb,de-a lungul fiecărei laturi a
spaţiului tipărit.Acesta poartă denumirea de margine sau marjă sau ramă.10
Trebuie să se ţină cont de calitatea şi tipul de hărtie ,de calitatea şi tipul de cerneală
tipografică folosite.
Conceperea unei bancnote este un proces viu şi dinamic,motiv pentru care, nu este
suficient un singur artist plastic.O bancnotă echilibrată din punct de vedere compoziţional,este
rezultatul final al muncii unei echipe formate din gravorul de litere,specialistul în
litografie,gravorul de portrete,specialistul în cerneală,tipograful,istoricul,artistul grafician.
Conceperea unei bancnote,este o artă total diferită de toate celelalte forme de artă.Cu
alte cuvinte sunt mult mai multe limite,restricţii care îngustează libertatea de expresie a
artistului.”Pânza”este infinit mai mică şi nu există “ramă” pentru acest “tablou”,”tuşa”este mai
mult o linie ondulată.La toate acestea se adaugă cuvintele impuse de statutul
5 Kranister W.,”The Money Makers”,Cambridge,1989,p.25 6 idem p.27- 32 7 Audin M.,op.cit.p.73 8 idem.p.82 9 Kranister W.,op.cit.,p.119 10 idem,p.120
bancnotei,restricţiile de tipărire,începând cu gravarea plăcilor,adăugarea portretului
monarhului,plus elementele de securitate,jocul de linii albe şi linii negre,de motive ornamentale.
Din multitudinea de schiţe este aleasă cea mai potrivită ce reprezintă prototipul final al
bancnotei.Pe schiţă se aplică menţiunea “bun de copiat”,prin care se aprobă reproducerea fidelă a
acesteia11 .In cel mai mic detaliu ,această primă bancnotă, este o adevărată operă de artă.
Din acest moment prototipul este însoţit de menţiunea”bun de gravat”,prin care se
autorizează reproducerea acestuia,următoarea etapă fiind reprezentată de o multitudine de
operaţiuni complicate şi anevoioase de gravare.Gravarea este o artă dar şi o tehnică,aceea de a
săpa imagini,ornamente,portrete şi litere în adâncime sau în relief,în metal,lemn sau piatră,prin
mijloace manuale,mecanice ,chimice sau prin procedee combinate,pentru a obţine suprafaţa
activă a unui clişeu de tipar12 .
Gravarea manuală, executată cu mâna folosind o mare varietate de unelte speciale(ac de
gravat,burin,dăltiţă,stihel), este treptat înlocuită de cea mecanică,odată cu apariţia si
perfecţionarea strungului de gravat,dar fără să o excludă pe cea dintâi.13
Multe ţări au tradiţii în fabricarea bancnotelor.Procedeul gravării în plăci de cupru îşi are
originea în confecţionarea coifurilor şi armelor din evul mediu.Gravarea se face deci,prin
incizarea unei plăci metalice,de cele mai multe ori în plăci de cupru sau de oţel foarte bine
şlefuite,în care se gravează desenul14 Această operaţiune necesită nu numai foarte mult
talent,ci şi multă precizie , exactitate foarte mare,deoarece greşelile nu se pot corecta.Gravura
trebuie să reproducă cu foarte mare fidelitate fiecare trăsătură,fiecare linie din reţeaua de linii şi
fiecare punct din desenul prototip,în unghiuri şi adâncimi diferite şi variate.
Portretele realizate prin procedeul gravării sunt imagini tridimensionale foarte greu de
falsificat prin reproducere;urmează ţesătura de linii gravate cu diamant sau tije de oţel dur cu
secţiune pătrată sau rombică(burin).Una din extremităţi este tăiată oblic sub un unghi de 45 de
grade pentru a forma o muchie tăioasă.La celălalt capăt se află un mâner de lemn in formă de
ciupercă15 .
Ulterior se adaugă valoarea nominală şi eventualele litere.În final placa se tratează cu
acid ,după care se acoperă cu un înveliş protector.Fiecare operaţiune este foarte dificilă,o clipă de
neatenţie fiind suficientă pentru a distruge luni de muncă.
Operaţia de gravare,ca parte a unui proces complex ce are ca rezultat final bancnota,este
complet diferită de orice alt tip de gravare.Pentru bancnote este valabilă remarca potrivit căreia
11 Kranister W.,op.cit.p.122 12 Robert K.,”Traite pretique de la gravure a l’eau-forte”,Paris,1928,p.36 13 idem,p.42 14 idem,p.83 15 Olteanu V.,”Din istoria ¿i arta cår¡ii.Lexicon”,Bucuresti,1992,p.59
frumuseţea este opţională,securitatea este necesară16 ,ceea ce un gravor de bancnote trebuie să
aibă permanent în vedere.
ªi tehnicile de gravare au evoluat potrivit exigenţelor reclamate de nevoile crescânde de
semne băneşti ale circulaţiei,odată cu dezvoltarea economică,amplificarea schimburilor
comerciale dar,din păcate şi de înmulţirea conflictelor armate dintre marile puteri .
Din multitudinea de astfel de procedee,metalogravura şi xilogravura s-au folosit cel mai
mult.17
Odată definitivată această operatiune,ceea ce rezultă reprezintă clişeul,adică forma de
tipar confecţionată la acea vreme,din metal sau lemn şi care conţine copia textului şi a
desenului.Pe baza clişeului se realizează reproducerea şi imprimarea originalului .Menţiunea
“bun de clişat” autorizează reproducerea definitivă a clişeului.18
Următoarera etapă este reprezentată de alegerea hârtiei.Primele bancnote au fost
simple;unele chiar scrise de mână,altele tipărite folosind tehnici de tipărire şi hârtie aflate la
îndemâna oricui.19 În aceste condiţii au devenit foarte curând necesare luarea unor măsuri de
prevenire a falsurilor.
Printre acestea s-a numărat şi îmbunătăţirea continuă a calităţii hârtiei,deoarece
aceasta trebuia să îndeplinească nişte atribute deosebite:să fie rezistentă,să nu se degradeze în
timp prin manipulări repetate,să aibă elasticitate,să permită imprimarea cu fidelitate a
clişeului.Trebuia să se ţină cont de procesul de îmbătrânire al hârtiei,în urma căruia structura
acesteia se degradează,manifestându-se prin colorarea hârtiei în galben intens sub acţiunea
oxidantă a factorilor de degradare fizico-chimici,friabilitate sporită,creşterea
acidităţii.Combaterea acesteia din urmă se făcea prin operaţia de neutralizare a hârtiei,constând
în tratarea cu soluţii de compuşi de calciu sau magneziu şi hidroxid de bariu,gaze(amoniac).20
Proprietăţile exacte ale materialului brut(amestec din carpe de in şi cânepă,macerate şi
frământate,amestec de fibre papetare,măcinate şi rafinate,cu sau fără adaosuri de materiale de
încleiere,de colorare,de înnobilare,amestecuri ce folosesc ca bază bumbacul etc.),cât şi ale hârtiei
în sine(cu sau fără filigran,cu sau fără timbru sec,etc.) erau acceptate atât de către producătorul
de hârtie cât şi de cel de bancnote.21
În perioada la care ne referim,şi anume secolele XVIII,XIX şi începutul secolului
XX,procesul de fabricare a hârtiei cunoaşte o serie de perfecţionări,cum ar fi:la începutul
secolului al XVIII lea,în Olanda a fost conceput holendrul,un cilindru făcut dintr-un trunchi de
16 Hewitt V.,op.cit.p.103 17 Griffiths A.,op.cit.p.174 18 Hewitt V.,op.cit.p.112-118 19 idem.p.121 20 Hunter D.”Papermaking.The History and Technique of an Ancient Craft”,New York,1978,p.351 21 Hunter D.,op.cit.p.354
copac prevăzut cu cuţite metalice,care se rotea într-o cadă de lemn unde se forma pasta de
hârtie.Invenţia a eliminat faza de macerare a cârpelor,reducând ciclul de fabricare cu aproape
două luni.22
În 1798,francezul Nicolas-Robert,a brevetat prima maşină de fabricat hârtie23 ,ale cărei
principii de funcţionare sunt valabile şi astăzi.Odată cu apariţia acesteia şi creşterea consumului
de hârtie,a început să se simtă lipsa tot mai accentuată a materiei prime.
Ideea de a înlocui cârpele cu lemnul,fusese sugerată,încă din 1719 de savantul francez
Antoine Ferchault de Reaumur.Primul care a trecut la folosirea de fibre noi,paie şi lemn şi la
refolosirea maculaturii,a fost Mattias Koops,la începutul secolului al XIX lea în
Anglia.Desfacerea fibrelor de lemn era efectuată mecanic fără nici un fel de tratament
chimic,obţinându-se ceea ce se numeşte”pasta mecanică”.24
Creşterea producţiei acestui tip de pastă a devenit posibilă prin construirea primului
defibrator,cu pietre de moară,în anul 1844 de către fabricantul german Heinrich Volter.În anul
1851 englezii Hugh Burgess şi Charles Watt au produs pasta chimică(celuloza natron),prin
tratarea pulpei de lemn cu sodă caustică la temperatură înaltă.Prin acest procedeu,ei au reuşit să
elimine lignina,substanţă organică din structura lemnului,pentru a obţine fibre de celuloză mai
bune şi mai rezistente.25
Toate aceste îmbunătăţiri aduse tehnicilor de fabricare a hârtiei şi implicit şi acesteia din
urmă,au avut menirea de a creşte calitatea bancnotelor,de a răspunde cererii tot mai mari de
astfel de semne băneşti.
Din punct de vedere tipografic,urmează operaţia de calandare,adică de laminare a hârtiei
cu ajutorul unui dispozitiv numit calandru,pentru a obţine o anumită grosime a foilor,satinarea şi
luciul suprafeţelor.26
Următoarea etapă este cea a alegerii cernelii şi a tuşului tipografic din probarul de
cerneală,adică acel catalog ce cuprinde tipare(fonte şi desene în semitonuri),denumiri,
cod,caracteristici ale cernelurilor precum şi procedeul de tipar şi suportul pentru care sunt
destinate.27
De-a lungul timpurilor ,s-a folosit o mare varietate de cerneluri şi tuşuri tipografice
,unele deosebit de rezistente la acţiunea factorilor de degradare,altele cum este cerneala obţinută
din anilină,vulnerabile şi instabile,decolorându-se sau ştergându-se cu vremea.
22 Kranister W.,op.cit.p.113 23 idem.p.115 24 idem,p.118 25 Hunter D.,op.cit.,p.296 26 Kranister W.,op.cit.p.169 27 Kranister W.,op.cit.p.169
Cerneala de tipar este un amestec de pigmenţi(substanţă colorantă,de cele mai multe ori
de origine minerală,sub formă de pulbere,insolubilă în mediul în care este
suspendată,întrebuinţată la prepararea cernelurilor),liant şi adaosuri speciale.Pigmenţii sunt
particule care se dispersează în liant şi dau culoarea;liantul(bitumuri,răşini,ulei de in sau
minerale etc.) leagă pigmentul într-o pastă omogenă.În compoziţia cernelii de tipar mai intră
subsanţe antioxidante,pigmenţi anorganici albi care evidenţiază culoarea pigmentului de
bază,sicativi,care accelerează procesul de uscare a cernelii de tipar pe suprafaţa tiparită.28
Cerneala de tipar se fabrică în sorturi numeroase,a căror varietate este în funcţie de
procedeul de imprimare,de viteza de imprimare,de calitatea hârtiei.
Majoritatea bancnotelor sunt tipărite cu cerneală care are în compoziţie negru de
fum.Cerneala de tipar este aşternută pe suprafaţa activă a formei de tipar şi este apoi cedată,prin
presare materialului pe care se imprimă.29
Cea mai veche cerneală este aceea de carbon,preparată din funingine în suspensie în ulei
sau în clei,preferată pentru persistenţa scrisului.O mare răspândire a cunoscut-o cerneala
ferogalică,insolubilă şi durabilă,obţinută
din acid galig,extras de nuci galice(gogoşi de ristic)şi o sare de fier.Dezavantajul său este
aciditatea sporită, care prin corodare poate duce la perforarea suportului grafic.30
Gutenberg a preparat prima cerneală tipografică,care permitea imprimarea pe ambele
feţe ale colii de hârtie.31
Începând cu secolul al XIX lea,cerneala este rezultatul procesului industrial,ca urmare a
sintetizării de noi coloranţi.
Odată încheiate şi aceste faze,artistul autorizează imprimarea definitivă a bancnotei,prin
menţiunea “bun de tipar”,înscrisă pe tiparul de probă.
Din probarul de litere,albumul în care sunt reproduse modelele de litere,cifre şi alte
semne,inclusiv ornamente,aflat în dotarea oricărei tipografii sau turnătorii de litere,se aleg cele
corespunzătoare modelului după ce, în prealabil a avut loc executarea acestora.32
Litera,piesa paralelipipedică de metal,de cele mai multe ori aliaj de plumb cu antimoniu
şi staniu,lemn sau alt material,conţine în planul superior copia,clişeul unui semn grafic.Litera se
confecţionează deci,din aliaj tipografic,prin turnare cu ajutorul unor maşini speciale,sau direct în
maşinile de cules.33
Tehnologia fabricării literelor tipografice,include următoarele faze:
28 Bogdanovici E.,”Cernelurile ¿i istoricul lor “,în “Hrisovul”,1,1941,p.210 -217 29 Hewitt V.,op.cit.,p.95-102 30 Bogdanovici E.,op.cit.p.210 - 217 31 McLuhan,Marshall,”The Gutenberg Galaxy”,Toronto,1962,p.220 32 Moorhouse,A.C.,”The Triumph of the Alphabet.A History of Writing”’New York,1953,p.65- 72. 33 Ionescu G.,”Cålåuza tipografului”,Buc.1906,p.74-78
a) executarea desenului original al literei ;b)transpunerea desenului pe suprafaţa patriţei(piesa de
oţel paralelipipedică,care se subţiază la unul din capete,în formă de trunchi de piramidă,purtând
pe suprafaţa acestuia,gravat în relief,desenul unei litere sau al unui semn tipografic;desenul
literei se copiază pe suprafaţa piesei de oţel,fie manual,pantografic,fie prin gravare mecanică
directă;după transpunerea desenului,se execută gravarea manuală sau mecanică ,obţinându-se
negativul literei sau matriţa pentru maşinile de turnat litere);c)executarea matriţei care cuprinde
copia semnului de pe patriţă;d)turnarea literei.34
Culegerea literelor ,este operaţia de pregătire a formei de tipar,constând în strângerea şi
aşezarea elementelor tipăritoare,completarea acestora cu albitura şi gruparea lor într-un bloc care
va constitui forma de tipar.Iniţial culegerea a fost manuală,făcută de zeţar,care alegea cu mâna
literele din casa de litere şi le aşeza pe un dispozitiv de lemn sau de metal numit culegar.Odată
cu apariţia linotipului(1884),şi a monotipului(1887) ,se trece la culegerea mecanică.35
Se procedează la punerea în pagină,sau punere în registru,adică suprapunerea exactă a
rândurilor de pe cele două feţe ale foii tipărite.36
În ce priveşte tipărirea efectivă,putem reuni sub denumirea de tehnici de
tipărire,totalitatea procedeelor de executare a formelor de imprimare dupa texte şi ilustraţii şi de
obţinere a unor copii prin presare pe hârtie sau pe alt suport a formelor acoperite parţial cu
cerneală.37
După modul de interacţiune dintre forma de tipar şi materialul pe care se imprimă,se
deosebesc trei procedee fundamentale,şi anume:
a)tiparul adânc sau calcografic;b)tiparul plan sau planografic şi c)tiparul înalt.38
Aceste procedee vor fi descrise odată cu analiza bancnotelor,pe măsura evoluţiei şi
perfecţionării lor.
Prima instalaţie de tipar a fost presa de lemn a lui Gutenberg,folosită cu mici modificări
până la începutul secolului al XIX lea.În 1777 Francois Ambroise Didot,a prezentat presa cu o
singură apăsare,în care imprimarea se făcea doar cu o mişcare în locul mai multor presiuni
succesive.La sfârşitul secolului al XVIII lea,englezul Charles Stanhope a construit prima preasă
metalică.Un alt englez,John Ruthwen ,în 1813,şi americanul Georg Clymer în 1818,au pus în
funcţiune prese perfecţionate,toate ,însă acţionate manual sau cu piciorul.39
34 idem,p.92-93 35 Griffiths A.,op.cit.,p.230-232 36 idem,p.23235 Griffiths A.,op.cit.,p.230-232 36 idem,p.232 37 Griffiths A.,op.cit.p.233 38 Albaiu J.,”Tehnologia imprimårii prin tiparul înalt ,Buc.1972,p.83 39 McMurtrie D.C.,op.cit.p.112
Intre 1811-1814,germanul Friedrich Konig,finanţat de Friedrich Bauer,a inventat o
maşină de tiparit planocilindrică pusă în mişcare cu abur.În 1834 au apărut primele prese
tipografice cu imprimare pe ambele feţe ale colii de hârtie40 .
Toate aceste invenţii şi perfecţionări aduse maşinilor de tipar şi implicit tehnicilor de
tipărire,au fost aplicate şi în tipărirea de bancnote,contribuind,pe de-o parte la modernizarea
acestora în spiritul vremurilor,iar pe de altă parte,emisiunea de bancnote cu tot cortegiul de
reguli şi restricţii,a atras după sine perfecţionări repetate ale celor dintâi41 .
Ca final de capitol,dacă ar trebui să rezumăm etapele pe care le parcurgea o bancnotă
până la punerea sa în circulaţie,acestea ar fi:
- realizarea schiţei de către artistul plastic;
- operaţia de gravare,care are ca rezultat obţinerea clişeului;
- alegerea suportului de hârtie pe care urmează să se facă imprimarea;
- alegerea cernelii sau a tuşului tipografic;
- alegerea din probarul de litere a literelor,cifrelor,ornamentelor şi a
altor semne;
- culegerea literelor,operaţiune care are ca rezultat pregătirea formei
tipar;
- tipărirea sau imprimarea propriu-zisă;
XI.2.Tehnică şi artă în tipărirea bancnotelor care au circulat în
Transilvania până la primul război mondial;simboluri şi
semnificaţii;
În a doua jumătate a secolului al XVII lea,Casa de Austria , pare să nu-şi mai îndrepte
interesul spre Germania, orientându-se spre constituirea unui vast stat dinastic centrat pe Austria
şi Boemia,axat pe Dunăre şi cu posibilităţi de extindere spre est pe seama Turciei.Astfel ,după
înfrângerea turcilor,care încearcă să asedieze din nou Viena,în 1683,armatele austriece
comandate de prinţul Eugeniu de Savoia pun stăpânire pe Ungaria otomană şi Transilvania în
1699,reconstituind astfel regatul Ungariei sub autoritatea Habsburgilor,care-şi păstrează titlul de
împăraţi42 .
La începutul secolului al XVIII lea, mai precis spre 1720,colosul din inima Europei
Centrale,reprezentat de monarhia austriacă,însuma 600.000 de kilometri pătraţi şi 25 de milioane 40 idem,p.112-115 41 Kranister W.,op.cit.p.294 42 A.J.P.Taylor,op.cit.p.41
de locuitori,devenind statul cel mai vast şi mai populat al Europei,reunind domeniile
patrimoniale ale Habsburgilor(Austria,Ducatele alpine),regatul Boemiei şi teritoriile aferente
(Moravia şi Silezia),regatul Ungariei,ca şi Transilvania,Croaţia şi o parte a Serbiei.Tot la această
dată,monarhia austriacă mai posedă ºările de Jos,Ducatul Milanez,Regatul Neapolului şi Sicilia43
.
În acest mozaic de state,Transilvania reuşeşte să-şi menţină până la instaurarea
dualismului austro-ungar (1867),aceeaşi situaţie politică autonomă ca şi sub ocupaţia
turcească,bucurându-se de o permanentă autonomie internă,ceea ce nu înseamnă că avea
privilegii deosebite,dimpotrivă, este supusă sferei de influenţă austriacă şi maghiară atât din
punct de vedere economic,cât şi politic , social,cultural,accentuându-se dependenţa faţă de
Austria.
În acest context circulaţia monetară din Transilvania,se compune cu preponderenţă din
semne băneşti emise de către băncile austriece,motiv pentru care,în studierea bancnotelor
transilvane,ca bancnote care au circulat în Transilvania secolelor al XVIII lea ,al XIX lea şi
începutul secolului al XX lea,până la primul război mondial,m-am referit cu precădere,la
bancnotele austriece ,cele maghiare(emise în perioada revoluţiei din 1848) şi la cele emise şi
intrate în circulaţie după anul 1867,până la primul război mondial.
Astfel istoria primelor bancnote austriece,care au circulat evident şi în Transilvania,aşa
cum am precizat în capitolul II, începe odată cu secolul al XVIII lea,când Wiener-Stadt-
Banco,infiinţată în 1705,a emis prima bancnotă,datată cu 1 iulie 1762(fig.1).
Ne aflăm în faţa unui dreptunghi,cea mai obişnuită dintre formele fundamentale,care
datorită diferenţei dintre lungimile laturilor poate fi adaptat la cele mai diferite condiţii.
Potrivit principiului simetriei,în încercarea de a oferi o imagine cât mai plăcută
ochiului,observăm că împărţirea acestuia s-a făcut în felul următor:
Latura verticală are 16 cm.şi elementele de text şi de ornamentaţie sunt dispuse în
spaţiile obţinute astfel:
În partea de jos a dreptunghiului,s-a păstrat o porţiune liberă,de 1 cm.,numită în termeni
tipografici “albitură”,rezervată seriei bancnotei ce urma să fie completată cu scris de
mână.Rămân astfel 15 cm.despărţiţi de un text de 2 cm.,in două pătrate egale de câte 6,5cm.Se
realizează în acest fel simetria orizontală.
În ce priveşte simetria verticală,acesta este dată de dispunerea elementelor de text,în
pătratul superior,de o parte şi de alta a valorii nominale a bancnotei,în plus tipărită cu culoarea
roşie,ca element central atât prin importanţa informaţiei,cât şi prin contrastul de culoare,de
liniuţa de unire dintre cuvintele care denumesc banca emitentă.Deci simetria verticală este
43 Carpentier,Lebrun,op.cit.p.215-218
susţinută de valoarea nominală,culoarea roşie şi liniuţa de unire,şi întregită de dispunerea
aceluiaşi element decorativ, de o parte şi de cealaltă a denumirii băncii emitente, frunza de
acant,motivul vegetal folosit foarte des,datorită frumuseţii frunzelor sale dantelate.
Simbolismul frunzei de acant derivă din spinii44 acestei plante şi comunică faptul că
toate încercările au fost depăşite victorios.
Despre ce încercări este vorba? Să nu uităm că în anul emiterii acestei bancnote -
1762,pe tronul Austriei se află Maria Tereza,care a pus capăt crizei de mari proporţii declanşate
la moartea lui Carol VI,survenită în 1740,cunoscută sub denumirea de războiul de succesiune la
tronul Austriei,prin pacea de la Aachen;în anul 1749,prin contopirea cancelariei Boemiei cu
cancelaria Austriei,pune capăt ultimelor rămăşiţe de autonomie cehă45 .
Credincioasă mercantilismului predecesorilor ei,Maria Tereza se străduieşte să
stimuleze activitatea economică,în scopul creşterii exportului.Industria este reglementată şi
încurajată.Comerţul exterior este în plină expansiune.
Pentru a răspunde dorinţelor clasei burgheze,care se formează şi se dezvoltă încetul cu
încetul,dar şi pentru a-şi forma funcţionarii de care are nevoie,Maria Tereza dezvoltă
învătământul.
Foarte legată de catolicism,îi supune pe evrei şi pe protestanţi la tot felul de
persecuţii,urmărind cu atenţie clerul catolic.
Tot în anul emiterii acestei bancnote,1762,Austria se află alături de Franţa , Rusia şi
Spania ,în război cu Prusia şi Anglia,război cunoscut sub denumirea de Războiul de şapte
ani,care avea să se încheie în anul următor.
Toate aceste victorii ale domniei Mariei Tereza,şi altele spre care aspira,se găsesc
simbolizate în aceste frunze de acant.
Din punct de vedere strict decorativ,acestea au rolul de a sublinia şi de a scoate în
evidenţă denumirea băncii emitente.
Între valoarea nominală şi denumirea băncii,apare un alt spaţiu alb,”albitură”,în care
urmează să fie înscrisă cu mâna,seria bancnotei.
Acest procedeu,alături de caracterele şi dimensiunile diferite ale literelor ce compun
textul,erau considerate măsuri de prevenire a falsurilor46 .
Totodată,la vremea aceea,nu era uşor de falsificat tipăritura în doua culori şi cu caractere
diferite.Mai mult,deţinerea şi folosirea uneltelor de gravare,era pedepsită cu moartea47 .
44 Chevalier,Gheerbrant,”Dic¡ionar de simboluri”,Buc.1994,vol.I.,p.68 45 Barber J.R.,op.cit.p.171 46 Kranister W.,op.cit.p.108-109 47 idem,p.111
Cele două texte dispuse simetric faţă de valoarea nominală,sunt tipărite cu litere
medievale,cursive,adică înclinate,şi fac parte din categoria literelor cu dimensiunea -corp 12
(puncte tipografice),numite cicero.Totodată este o scriere capitală,formată din litere majuscule48 .
Valoarea nominală( zece guldeni),este tipărită cu litere Schvabacher,tip de literă gotică cu
înfăţişare mai puţin colţuroasă,caracteristică pentru scrierile în limba germană.Literele mari fac
parte din categoria literelor corp 36,numite canon,iar cele mici de dimensiuni corp 14,numite
mittel49 .
Aceleaşi caractere au fost utilizate pentru denumirea băncii emitente,diferind denumirea
de bancnotă(Banco Bettel),pentru care s-a folosit o scriere caligrafică.
Textul din câmpul central face precizarea că această bancnotă este valabilă în toate
provinciile imperiului,putănd fi folosită ca instrument de schimb.Textul este tipărit cu caractere
gotice ronde,corp 6.50
Dreptunghiul din partea de jos ,este la rândul său împărţit pe verticală în două părţi
egale,având ca elemente de simetrie coroana din frunze de acant,care desparte în două părţi
simetrice panglica decorativă, folosită ca etichetă pentru motto(literele sunt albe pe fond negru)
,închisă la capete tot cu frunze de acant,a căror semnificaţie am studiat-o deja, şi stema
imperială.
Acest ultim element,stema imperială, cuprinde o multitudine de simboluri,sugestive
pentru ceea ce reprezenta Casa de Austria la vremea respectivă,şi anume:
- vulturul bicefal - asemeni leului care este rege printre patrupezi,vulturul este cel mai de seamă
reprezentant în lumea zburătoarelor.Mărimea şi puterea lui,zborul lui majestuos,ochiul lui
pătrunzător îl situează în fruntea tuturor celorlalte păsări.Forma sa heraldică diferă considerabil
de aceea obişnuită din natură.Vulturul bicefal ;duplicarea capului exprimă mai puţin dualitatea
sau multiplicitatea trupurilor din imperiu,cât întăreşte,dublându-l,însuşi simbolismul
vulturului:autoritate mai mult decât regală,suveranitate cu adevărat imperială,rege al regilor51 .
Este o reprezentare în stil neogotic(vezi forma aripilor).Este un simbol de origine
hitită,reluat în evul mediu de către europeni în epoca Cruciadelor52 .
De aici şi scutul cu cruce - simbol al războiului în numele creştinismului;prezenţa acestui
simbol pe stema imperiala a Austriei,semnifică şi încercările acesteia de eliminare a diviziunii
religioase a Imperiului.Scutul este totodată simbolul armei pasive,defensive,protectoare,deşi el
poate,uneori,ucide52 .
48 Olteanu V.,op.cit.,p.97-98 49 idem,p.98-99 50 Olteanu V.,op.cit.p.97-99 51 Chevalier,Gheerbrant,op.cit. vol.III,p.475-480 52 Meyer F.S.,”Ornamentica’,Buc.1988,vol.I,p.196 52 Chevalier,Gheerbrant,op.cit.vol.III,p.215-217
Forţei metalului i se asociază forţa crucii.
Coroana imperială - simbolismul coroanei este deosebit de complex;locul ei pe creştetul
capului îi conferă o semnificaţie deosebită- ea include nu numai valorile capului,culme a trupului
omenesc,ci şi valorile a ceea ce se află mai presus de cap,un dar venit din cer- cu trimitere la
credinţa potrivit căreia,purtătorul acesteia domneşte şi conduce prin graţia divină.Dată fiind
originea ei solară,coroana simbolizează puterea regală sau,şi mai bine,puterea divină.Forma ei
circulară indică perfecţiunea şi participarea la natura cerească,al cărui simbol este cercul;ea
uneşte în persoana celui încoronat ceea ce se află dedesubtul ei şi ceea ce se află
deasupra,marcând totodată,linia de separare a ceea ce este terestru de ceresc,umanul de divin53 .
Pătratul de jos este marcat,în unghiurile inferioare de doi vulturi identici,aşezaţi spate în
spate,ceea ce înseamnă o reluare a temei vulturului şi o întărire a valorilor simbolizate în stema
imperială.Sub aceştia apare o linie decorativă ,numită finală,ca ornament tipografic menit să
marcheze sfârşitul textului.
In ce priveşte scrierea,toate semnăturile sunt scrise de mână,din acelaşi motiv ca şi seria
bancnotei.
Toate elementele menţionate sunt cuprinse intr-un chenar decorativ,reprezentat de un
lanţ ornamental.
Din punct de vedere cromatic,este greu de spus dacă hârtia pe care a fost imprimată
bancnota are culoarea bej,sau dacă aceasta este rezultatul procesului de îmbătrânire şi degradare
a hărtiei,care la acea vreme se obţinea din cârpe de in şi de cânepă,după procedeul descris în
primul capitol,deci aflat într-o fază nu prea evoluată.
Operaţia de gravare s-a făcut prin gravare manuală pe placă de cupru sau de
piatră,folosindu-se instrumente specifice ca acul de gravat cu vărf de oţel,diamant sau alt
material dur,diferite dălţi54 .
Ceea ce rezultă este clişeul. Acesta este un clişeu liniar,adică are la bază un original cu
elemente de aceeaşi intensitate,fără semitonuri.Este posibil să se fi pregătit un clişeu separat
pentru textul scris cu culoarea roşie.Forma de tipar astfel rezultată redă elementele de
text,combinate cu motivele decorative şi care, unsă cu cerneală,le imprimă prin presare pe o
coală de hârtie;dispune de o suprafată activă care primeşte cerneala şi alta neutră care nu reţine
cerneala.Suprafaţa activă este constituită din elemente imprimabile reprezentând acele porţiuni
ale formei de tipar care conţin textul şi motivele ornamentale de reprodus.
53 Chevalier,Gheerbrant,op.cit.,vol .I,p.371-375 54 McMurtrie D.C.,op.cit.p.326
În timpul imprimării cerneala este depusă pe elementele imprimabile de unde este
transferată pe hârtie.Suprafaţa neutră este alcătuită din elemente neimprimabile care sunt acele
părţi ale formei de tipar ce apar în alb pe bancnotă,adică spaţiile dintre litere,cuvinte,rânduri55 .
Presa de tipar funcţiona astfel:mecanismul de presare era fixat de o grindă;cu ajutorul
unui mâner se acţiona un ax vertical terminat cu o suprafaţă plană,numită platin sau tighel,sub
care se afla forma de tipar pusă pe un cărucior;după ungerea formei cu cerneală şi acoperirea ei
cu o coală de hârtie,se manevra mânerul până ce tighelul presa hârtia pe forma de tipar pentru a
se imprima56 .
Progresul pe care îl marchează această bancnotă,din punct de vedere al evoluţiei
tehnicilor de tipărire,constă în trecerea de la tiparul monocrom la cel în două culori,dar
observăm că bancnota are numai avers.
Începutul secolului al XIX lea,inaugurează cu ultimele serii de bancnote emise de
Wiener-Stadt-Banco,datate cu 1 iunie 1806(fig.2),imprimarea simultană pe ambele feţe ale
hârtiei de tipărit,ceea ce la vremea respectivă,marca un progres deosebit în ce priveşte tehnica
tiparului.Invenţia îi aparţine tipografului Johann Ferdinand Edler von Schonfeld,şi constituie
totodată un important pas înainte şi în ce priveşte tipărirea de bancnote57 .
Ca particularitate a acestei serii de bancnote este, pe lângă tipărirea pe faţă şi verso,
filigranul realizat odată cu fabricarea hârtiei,apare în cele patru colţuri ale bancnotei,încadrat
într-un chenar dreptunghiular,cu mici ornamente de colţ şi care privit în transparenţă se
detaşează într-un ton mai luminos decât restul suprafeţei.
Filigranul se obţinea prin coaserea unei figurine de sârmă pe sita-suport a formei de
fabricare a hârtiei58 .
Ulterior calitatea atât a hârtiei cât şi a filigranului se îmbunătăţesc,observându-se cu
uşurinţă efectul de lumini şi umbre ,când erau privite în lumină.În compoziţia hârtiei se adaugă
fibre de lemn,paie.
Acesta se constituie într-un prim element de siguranţă.
În ce privesc reprezentările de pe aceste bancnote,trebuie să analizăm ce se petrecea din
punct de vedere istoric la acea dată.Astfel ne aflăm în plină Europă napoleoniană,în prim proces
de extindere a marelui Imperiu francez,iar anul 1806 este chiar anul victoriei francezilor la
Austerlitz,asupra austriecilor şi ruşilor.
În acelaşi timp,fiind stare de război,guvernele erau pregătite să folosească bancnote false
pentru a-şi ruina economic duşmanii,în calitate de armă secretă.Astfel bancnotele(Banco-
55 idem.p.328-331 56 Griffiths A.,op.cit.,p.310-315 57 Kranistre W.,op.cit.p.109-110 58 Escourrou R.,”Le papier “,Paris,1941,p.86
Bettel),emise de Wiener-Stadt-Banco,din 1762,prezentau,aşa cum am arătat,toate mijloacele de
siguranţă existente la acea dată,din punct de vedere grafic,cât şi al posibilităţilor tehnice de
tipărire şi de fabricare a hârtiei.Cu toate acestea,Napoleon nu s-a lăsat impresionat,nici măcar de
ameninţările cu moartea la adresa falsificatorilor de bancnote,ordonând trupelor sale aflate sub
comanda generalului Clark,în timpul ocupaţiei Vienei,în anul 1806,să copieze clişeele,după care
se făcuse tipărirea bancnotelor şi să confişte originalele,tipărind apoi,la Paris şi în Italia,o
întreagă serie de bancnote false59 (vezi fig.3).
Emiterea bancnotelor din anul 1806,este şi o reacţie la pericolul invadării canalelor
circulaţiei băneşti cu semne băneşti contrafăcute după modelul celor emise în 1762.
In această perioadă în care tăvălugul armatelor franceze în frunte cu
Napoleon,pare să şteargă de pe harta Europei ţări şi popoare,Casa de Austria ţine să
reamintească puterea şi forţa pe care le exercita.Astfel observăm că stema imperială apare ca
element optic central,fără să mai fie încadrată de vreun contur,lăsându-se spaţiu suficient în jurul
ei ,pentru a ieşi în evidenţă.Foarte important şi sugestiv totodată,este ceea ce apare în partea de
jos a stemei,aceasta este încadrată de o ramură de acant,simbolizând aşa cum am arătat
deja,capacitatea de a depăşi vicisitudinile,precum şi de o ramură de măslin,care în tradiţia
creştină este un simbol al păcii.
Coroana Imperiului austriac- banda de fruntar cu pietre preţioase cu opt frunze,cu trei
arcuri boltite din faţă spre spate,închisă în părţi,căptuşită roşu,încoronată cu o cruce.Forma de
cupolă mult înălţată, afirmă o suveranitate absolută.
Celălalte elemente ce compun stema imperială,vulturul bicefal,scutul cu cruce,au fost
descrise anterior.
În ceea ce priveşte scrierea,decadenţa artistică de după Renaştere a atras după sine şi
decăderea caligrafiei,ceea ce apare cel mai evident la jumătatea secolului al XVIII lea(vezi
bancnota anterioară,fig.1).De atunci se constată un adevărat progres în ameliorarea situaţiei,chiar
dacă nu trebuie să omitem faptul că nu toate încercările au fost încununate de succes.
Astfel în ce priveşte bancnota emisă în anul 1806,se remarcă o înbunătăţire şi o mai mare
atenţie acordată caligrafiei,dar dacă ţinem cont de faptul că pe lângă latura estetică a scrisului,nu
trebuie uitată cea practică,respectiv uşurinţa citirii şi că aceasta este condiţionată tocmai de
simplitatea formei,atunci această ornamentare a literelor într-o împletitură de linii confuze şi de
culori diferite(roşu şi negru),nu răspunde acestui ultim deziderat.
În plus scrierea gotică fracturată,acest tip de literă cu înfăţişare colţuroasă,este
oricum,greu de descifrat.
59 Kranister W.,op.cit.,p.62
S-a folosit şi ornamentarea literelor de început,adică a iniţialelor,prin împletituri de linii
curbe.
Motivul acestui exces de ornamentaţie din jurul textului,este şi de natură pur
practică,menit să îngreuneze contrafacerea de bancnote.Tot din acest motiv apar şi haşurile,ceva
mai simple,compuse dintr-un ansamblu de linii verticale şi oblice(încadrează valoarea nominală
şi constituie suprafaţa de fond a medalionului în care apare scrisă de mână seria bancnotei).
Textul central prin care se face precizarea că această hârtie are valoarea nominală
înscrisă,ca un semn al autenticităţii sale,putând circula , putând fi folosită ca mijloc de schimb şi
putând fi prezentată la orice bancă de pe teritoriul Imperiului austriac,este scris tot cu caractere
gotice dar de altă factură,cu dimensiunea literei,corp 6(nonparel).
Pentru prima oară apare valoarea nominală înscrisă în limbile naţionalităţilor supuse
Imperiului austriac;cele patru medalioane ornamentate cu o împletitură de linii curbe;în câmpul
superior,în limbile maghiară şi sârbă,în câmpul inferior,în limbile cehă şi italiană.S-au folosit
caractere diferite şi anume:litere de rând şi drepte,adică litere mici,pentru denumirea în limbile
maghiară şi cehă,gotic fractur pentru denumirea în limba sârbă şi litere de rând
cursive(italice,înclinate pentru denumirea în limba italiană.În plus,tipărirea s-a făcut într-o altă
culoare decât textul de bază,şi anume ,culoarea roşie.
Pentru semnături s-a folosit scrisul de mână.
În ce privesc cifrele,valoarea nominală şi seria bancnotei sunt înscrise cu litere
arabe(“500”;”9288”),iar anul emiterii cu litere latine(“MDCCCVI”= 1806”).
Notarea numerelor cu cifre datează de la sfârşitul evului mediu.Cifrele,după cum
ştim,sunt o invenţie arabă,de unde şi denumirea acestora.Înainte de generalizarea folosirii
lor,erau întrebunţate litere din alfabetul latin pentru notarea numerelor(cifre latine).
Pe această bancnotă se poate observa,pe de-o parte,spre deosebire de cea
precedentă,folosirea cifrelor arabe,iar pe de altă parte,ca o reminiscenţă,combinarea acestora cu
litere latine,pentru redarea cifrelor.
Pe verso apar denumirea bancii emitente,valoarea nominală,în cele cinci limbi,în cifre
arabe şi în cuvinte, fiind diferite doar caracterele,nu şi culoarea cu
care sunt tipărite.Ca dimensiuni ale acestora,s-au folosit corp 14(mittel) şi corp 12(cicero).
Se poate observa o mai mare preocupare pentru faţa bancnotei decât pentru verso-ul
ei,aceasta ca o lipsă a acestui prototip.
Chenarul sau bordura sau cadrul,din punct de vedere ornamental,sau margine,marjă sau
ramă,din punct de vedere tipografic,nu mai este reprezentată de un motiv ornamental,ci de un
spaţiu alb care încadrează bancnota de-a lungul fiecărei laturi a bancnotei,respectiv marginea de
jos,sau spaţiul inferior al bancnotei,marginea de sus-cea din câmpul superior şi marginile
exterioare,stânga,dreapta.Aceasta este despărţită de text printr-o linie întreruptă.
In ce priveşte culoarea de fond,este greu de precizat cât din aceasta se datoreşte hârtiei
supuse trecerii vremii,manipulării,păstrării în diferite condiţii,şi cât culorii originale.
Compoziţional,ne aflăm în faţa unui dreptunghi,de această dată cu latura mare pe
orizontală,între timp au fost luate în consiferare şi aspecte de natură funcţională,sunt mai uşor de
manipulat şi de păstrat bancnotele de această formă,decât cele anterioare,dimensiunile acestuia
sunt de 15cm./9,5cm.,marginea este de 4 mm.
Echilibrul este dat de dispunerea simetrică în cele patru colţuri a filigranului şi de
chenarul ornamental identic al acestuia(ecoincon,ca şi ornament triunghiular de colţ);de
dispunerea simetrică a filigranului din câmpul central;de dispunerea simetrică faţă de axa
veticală şi cea orizontală a medalioanelor în care apare tipărită valoarea nominală în cele patru
limbi,,deşi medalioanele nu sunt identice în plan vertical(aceasta şi ca măsură de
siguranţă);dispunerea simetrică în plan vertical a semnăturilor,având ca axă verticală valoarea
nominală în cifre,valoarea nominală în limba germană,denumirea băncii emitente,textul cu
trimitere la autenticitatea bancnotei,stema imperială,medalionul cu seria bancnotei şi anul
emiterii cu litere romane(vezi descompunerea armonică a careului,fig.4)..Din nou trebuie
menţionat interesul mai scăzut pentru verso-ul bancnotei.
Următorul moment important,în primul rând în materie de inovaţii ce ţineau de
perfecţionarea tehnicilor de tipărire,acestea atrăgând după sine şi diversificarea modalităţilor de
exprimare artistică,este reprezentat de anul 1810,anul în care Jakob Degen, inventator
austriac,inventează maşina “guilloche”,un dispozitiv special echipat cu un ac de gravat sau cu un
disc care tăia şi grava în placa de metal,linii foarte precise,fiecare fiind obţinută dintr-o anumită
formulă matematică60
Acest procedeu a permis imprimarea pe bancnote,în primul rând în scopul sporirii măsurilor
de siguranţă şi descurajării prin compexitatea execuţiei,a falsificatorilor de bani,a unui desen
ornamental complex alcătuit din linii drepte,frânte,curbe,spirale,elipse,cercuri etc.paralele sau
încrucişate sub diferite unghiuri,servind la obţinerea unor fonduri de siguranţă.
Jakob Degen a inventat sau a perfecţionat un lung şir de maşini de tipărit
bancnote.Totodată a inventat maşinile de numărat şi de marcat bancnote,care putea realiza
imprimarea unor mărci complicate şi invizibile pentru ochiul liber61 .
60 Kranister W.,op.cit.,p.110 61 idem,p.111
Toate aceste invenţii au fost folosite în realizarea de bancnote începând cu seriile datate
23 iunie 1825 şi care au circulat până în 1830,în timp nenumărate bancnote din toate ţările lumii
purtând tipăritura “guilloche” ca măsură de securitate62 .
Bancnotele austriece de la cea dată,au fost realizate de unicul artist al Băncii Naţionale a
Austriei,Johann Baptist Danzingher,şi tipărite sub directa îndrumare a lui Degen,ceea ce a
însemnat o altă invenţie a acestuia din urmă şi anume “tehnica dublă”,adică ideea lui Degen a
fost să separe tehnica de tipărire “guilloche” pentru o singură bancnotă ,în mai multe părţi
distincte şi mobile.Pentru fiecare culoare în parte se prepară o formă de tipar,imprimarea
realizându-se prin suprapunerea culorilor rezultând bancnota cu haşuri de linii în mai multe
culori.Acest procedeu permitea realizarea de bancnote de o calitate superioară,conferindu-le
totodată şi o mai mare securitate63 .
Ulterior pe baza acestei tehnici s-a dezvoltat procedeul tipografic numit
tetracromie,adică procedeul de tipar policrom la care,alături de cele trei culori fundamentale
folosite în tricromie,se adaugă a patra,negru sau cenuşiu închis,pentru obţinerea de efecte tonale
mai accentuate.Imprimarea se efectuează prin suprapunerea celor patru culori,pentru fiecare
preparându-se un clişeu original pe cale fotochimică.64
Care sunt elementele de care a trebuit să ţină cont artistul Băncii Naţionale a Austriei?
La Viena,suveranii învingători ai Franţei convin să reinstaureze o ordine europeană
intemeiată pe legitimitate,echilibru al puterilor,autoritatea monarhiilor conservatoare.Pe
continent,Imperiul Austriac şi Rusia sunt garanţii continuităţii acestei situaţii65 .
Congresul de la Viena nu reconstituie Europa dinaintea anului 1789.Noua Europă este
opera lui Metternich,cancelarul Austriei.Ea se întemeiază pe marile principii ale legitimităţii,dar
este şi o încercare de raţionalizare a hărţii Europei şi de organizare a “concertului
european”.Marile puteri victorioase îşi arogă dreptul de a interveni pentru menţinerea operei a
cărei autoare este Viena.Astfel în Europa primei jumătăţi a secolului al XIX lea,”tratatele din
1815”simbolizează reacţia autoritară a regilor,care vor să încătuşeze popoarele66 .
Austria este imperiul unei familii,Habsburgii;ea reuneşte diferite naţiuni ce-şi păstrează
limba şi tradiţiile.În afara Regatului Lombardo-Veneţian,se disting domeniile ereditare din
regiunea alpină-germane,slovene,italiene-ţinuturile coroanei Boemiei în majoritate slave-
Boemia,Moravia,Silezia-regatul Galiţiei-locuit de polonezi şi ruteni-Ungaria,Transilvania
Croaţia,Serbia.Doar regatul Ungariei dispune de o guvernare separată.Imperiul este dominat de o
62 idem,p.111-113 63 idem,p.112 64 Olteanu V.,op.cit.,p.369 65 Carpentier,Lebrun,op.cit.p.280-283 66 idem.p.283
birocraţie de înalţi funcţionari recrutaţi din rândurile aristocraţiei.Până în 1848,suverani mediocri
îl lasă să guverneze pe Metternich67 .
Anii de după 1815 reprezintă în acelaşi timp revenirea la o epocă de pace şi libertate
după despotismul napoleonian.Curentul romantic care influenţează elitele diferitelor state îmbină
deseori misticismul şi efuziunea lirică,fiind însă şi purtător al spiritului modern al
secolului;exaltând libertatea artistului,agent şi profet al istoriei,el coincide cu liberalismul,ia
apărarea popoarelor oprimate.Acest ultim aspect evident, că nu este simbolizat pe bancnotele
emise şi puse in circulaţie în Imperiu.
Bancnota de 100 de guldeni,emisă în anul 1825,are câteva elemente sugestive pentru cele
enunţate şi anume ,în primul rând modificările care apar pe stema imperială(vezi fig.5):
- cele două capete ale vulturului nu mai sunt nimbate,ca în celălalte exemple ci sunt
încoronate,ceea ce semnifică o sporire considerabilă a puterii; în gheare vulturul ţine-în cea
stângă o sabie împreună cu sceptrul regal,iar în cea dreaptă globul cruciger.
Sabia taie,fiind o armă de decizie,un instrument al adevărului în acţiune,este un simbol al
puterii în stare să dea sau să ia viaţa,iar sceptrul prelungeşte braţul,fiind un semn al puterii şi
autorităţii68 . Aripile şi coada sunt tot în stil neogotic.
- scutul cu cruce este înlocuit; forma scutului este foarte variată şi determinată, în
principal,de epoca în care a fost întocmită stema,în acest exemplu este vorba despre o formă
modernă de scut şi anume dreptunghiulară.
Pentru o mai bună analiză, înţelegere şi descriere a acestuia,este necesar să amintim că
scutul se împarte în 9 cartiere,69 astfel(vezi fig.6):
-A,B-latura superioară sau latura capului
- C,D-latura inferioară sau latura vărfului
- A,C-latura dreaptă
- B,d-latura stângă
- 1,2,3-capul scutului format din:1=cantonul drept al capului;2=mijlocul
capului;3=cantonul stâng al capului.
- 4,5,6-zona bandei formată din:4=flancul drept;5=centrul scutului;6=flancul stâng
- 7,8,9-zona vârfului formată din: 7=cantonul drept al vârfului;8=vârful
scutului;9=cantonul stâng al vârfului
- 1,4,7-zona flancului drept sau zona frontală
- 2,5,8-zona ţepei
- 3,6,9-zona flancului stâng sau zona spatelui 67 Barber J.R.,op.cit.,p.207-208 68 Chevalier,Gheerbrant,op.cit.vol.III,p.182-183 69 Meyer S.F.,op.cit.,p.334-336
- 10-punctul de onoare
- 11-buricul
Smalţurile heraldice sunt; zona flancului stâng şi drept sunt din aur,în zona flancului
stâng apare o aşa-numită “damaschinărie”,adică un ornament constând în încrustarea unor fire de
argint în aurul care compune zona flancului stâng.ºeapa este roşie ,iar centrul scutului este din
argint70 .
În zona flancului drept este reprezentat un leu,figură heraldică preluată din regnul
animal.Leul,agăţat,înarmat şi limbat;botul deschis;limba atârnând în afară;corpul slab,în special
spre spate;coada arcuită în sus;armele -colţii,ghearele-roşii pe aur;întreaga figură este
roşie,puternic,suveran,este un simbol luminos până la extrem.Leul,regele animalelor,reprezintă
încarnarea însăşi a Puterii,Întelepciunii şi Dreptăţii71 .
Aripile vulturului susţin crucea Ordinilui de Malta şi cea a Ordinului Lânii de Aur.
Stema imperială este încadrată de o parte şi de alta de cornul abundenţei,ca simbol al
fecundităţii şi al fericirii.Plin de boabe şi de fructe,cu deschiderea în sus este atributul ,mai
degrabă decât simbolul liberalismului,al fericirii publice,al împrejurării fericite,al sârguinţei şi al
prevederii care se află la temeiul bogăţiei,speranţei,carităţii72 .
Spre deosebire de exemplele anterioare,aceasta nu mai apare în câmpul central,ci în cel
inferior,în banda decorativă care încadrează textul.
Tot în banda decorativă apare valoarea nominală scrisă cu cifre şi încadrată simetric în
două medalioane a căror suprafaţă de fond este reprezentată de o reţea complicată de linii
ondulate executate prin tehnica “guilloche”.Pentru prima oară apar trei culori,alb,roşu şi negru.
După o anumită sobrietate care a predominat în primii ani ai secolului al
XIXlea,vremurile mai noi acordă o importanţă deosebită motivelor decorative.Acest lucru se
poate lesne observa în combinarea fericită a unei mari varietăţi de ornamente sub formă de
rinsou(motiv ornamental reprezentând ramuri cu frunze şi fructe),în această explozie de
înflorituri,frunze de acant,,palmete(motiv ornamental reprezentând o frunză cu lobii răsfrânţi în
evantai),ghirlande de fructe,ele exprimănd totodată spiritul vremii,o anumită opulenţă,pace şi
bunăstare73 .
Se observă că aceste cartuşe nu sunt identice,diferă atât ca motive pe care le combină,
cât şi ca împletitură a liniilor,aceasta sporind securitatea bancnotei.
70 idem,p.337 71 Chevalier,Gheerbrant,op.cit.vol.II,p.211-214 72 idem.,vol.I,p.369-370 73 Meyer F.S.,op.cit.,vol.II,p.328
Tot în chenar ,apare într-un medalion conturat de o ghirlandă de frunze de acant,seria
bancnotei ,care,ca un element de noutate conţine şi o literă-”B 14541”).Este o scriere latină
ornamentală.
Această margine bogat ornamentată,este închisă în exterior şi în interior,de un ansamblu
identic de linii drepte şi frânte.
Cu toată bogăţia sa,păstrează cu rigurozitate şi într-un mod armonios , regulile
simetriei.Axa verticală este reprezentată de medalionul cu seria şi la partea opusă de stema
imperială,iar axa orizontală este reprezentată de cele două medalioane identice în care este
închisă valoarea nominală în cifre.
Deşi,rolul unei astfel de margini este de a scoate în evidenţă câmpul central,acest lucru
se realizează mai puţin tocmai datorită bogăţiei ornamentaţiei,şi lăţimii sale în raport cu spaţiul
central.Avansând spre interior ,chenarul ar trebui să devină tot mai puţin vizibil ceea ce nu se
întâmplă.
Medalionul central,încadrat de aceeaşi structură geometrică complicată de linii
întrepătrunse,cuprinde valoarea nominală,tipărită cu caractere negre,late aparţinând familiei de
litere gotice,dar este un tip de literă cu înfăţişare mai puţin colţuroasă,mai puţin agresivă(este o
perioadă de pace),cu iniţialele ornamentate,corp 24(dublucicero) pentru literele mari,şi corp
(tertia),pentru literele mici.
Cu corp 6 şi scriere cursivă se precizează că purtătorului acestui înscris i se va plăti la
orice bancă contravaloarea a 100 de florini în monede de argint(monometalismul argint).
Apare şi denumirea bancii emitente-Banca Naţională a Austriei;textul este dispus într-o
formă care să marcheze valoarea nominală înscrisă cu cifre ;se renunţă definitiv la scrierea
numerelor cu litere latine.Aceasta din urmă este încadrată de un chenar bogat ornamentat ce
combină o mare varietate de elemente decorative(frunze,flori,lanţul decorativ etc.).
Tot în medalionul central apar data(23 iunie),anul(1825) şi locul emiterii-Viena,precum
şi semnăturile persoanelor responsabile cu realizarea şi punerea în circulaţie a acestei serii de
bancnote.
Este evident faptul că falsificarea bancnotelor devine o operaţiune aproape imposibil de
realizat cu toată această multitudine de elemente decorative,atât de variate,cu toate aceste
compoziţii geometrice de linii,atât de asemănătoare şi totuşi atât de diferite.În plus, dacă privim
cu atenţie,hârtia are şi filigran,ca fond pentru câmpul central şi este reprezentat de motive
vegetale şi florale.
Este posibil ca cea mai importantă descoperire în materie de tehnici de tipărire a
bancnotelor,introdusă în Austria, să fie reprezentată de aplicarea în acest scop,începănd cu anul
1840, a siderografiei,procedeu de reproducere după plăci de oţel gravate în adâncime.Procedeele
de tipar adânc şi în relief se bazează pe această tehnică.Este o nouă metodă de descurajare a
contrafacerii de bancnote.Austriecii o preiau de la englezi care o descoperă încă din 1772,şi o
aplică în realizarea de bancnote,la iniţiativa lui Franz von Salzmann,funcţionar şef al Băncii
Naţionale şi expert în tehnici şi procedee de tipărire de bancnote74 .Printre sugestiile sale de
sporire a securităţii semnelor băneşti ,se numără şi reprezentarea nudurilor şi a figurilor
umane,cu un grad sporit de expresivitate şi sugestibilitate întrucât,argumentează el,impresia
acestora asupra oamenilor comuni,este foarte puternică,putând în acest fel să deosebească cu
uşurinţă un fals de modelul original.
In ce priveşte tiparul adânc sau calcografic,acesta se referă la totalitatea procedeelor de
tipar cu forme a căror suprafaţă activă este adâncită faţă de suprafaţa lor neutră,elementele
imprimabile fiind dispuse intr-un plan inferior faţă de cele neimprimabile.In timpul imprimării
cerneala acoperă ambele suprafeţe.Pentru ca imprimarea să poată avea loc,cerneala de pe
porţiunile neutre este îndepărtată cu o racletă.Venind în contact cu forma,prin presiune,hârtia
absoarbe cerneala din părţile adâncite ale formei75 .
Tiparul adânc se caracterizează prin elemente imprimabile cu aceeaşi suprafaţă şi cu
adâncituri diferite,datorită cărora cantitatea de cerneală transferată pe hârtie va fi diferită,iar în
funcţie de aceasta se va modifica şi densitatea tiparului obţinut.La tiparul adânc nu este necesară
descompunerea în puncte de raster pentru semitonuri,acestea fiind realizate prin transferarea
unor cantităţi de cerneală mai mari sau mai mici,corespunzătoare adânciturilor gravate76 .
Pentru tiparul adânc se foloseşte cerneala calcografică,foarte fină,care pătrunde în cele
mai mici adâncituri ale formei de tipar.Pentru imprimarea în relief,prin procedeul tiparului
adânc,se întrebuinţează o pastă de cerneală foarte concentrată.Relieful îl formează chiar stratul
gros de cerneală,ce se depune pe materialul pe care se tipăreşte.Utilizarea cernelurilor
concentrate se face şi în scopul uscării mai rapide a colilor tipărite77 .
În cazul acestui procedeu de tipărire,forma de tipar,adică clişeul,se pregăteşte prin
gravare manuală şi corodare chimică.Aceste procedee de gravare poartă denumirea de acvaforte
şi acvatintă78 .
Înainte de a prezenta aceste tehnici de gravare,trebuie făcute câteva precizări referitoare
la particularităţile formei de tipar adânc.Elementul de particilaritate constă în faptul că partea
activă a acesteia este adâncită faţă de suprafaţa neutră.Adânciturile se umplu cu cerneală,apoi se
74 Kranister W.,op.cit.,p.119 75 Griffiths A.,op.cit.p.95 76 idem,p.104-119 77 idem,p.120-126 78 Olteanu V.,op.cit.16
presează hârtia pe formă până vine în contact cu elementele imprimabile;forma de tipar adânc se
prepară dintr-o singură bucată de material gravat în adâncime(forma de tipar este monolită)79 .
Acvaforte,este tehnica de gravare in adâncime,constând în atacarea cu acizi a contururilor
desenate pe o placă metalică,acoperită cu un strat subţire de lac anticoroziv sau de
ceară.Imaginea negativă se zgârie cu acul direct pe placă,sau se transpune pe aceasta de pe un
suport de hârtie80 .
Prin scufundarea plăcii într-o baie de acid,liniile compoziţiei se vor adânci prin
corodare.Unele porţiuni de desen pot fi supuse unei corodări de mai lungă durată,pentru a se
obţine tonuri închise pe hârtie.În această situaţie,celelalte părţi ale desenului,menite să redea
tonuri deschise,se vor proteja cu lac.Se poate recurge şi la metoda expunerii parţiale a desenului
la acţiunea acidului,prin deschiderea treptată a liniilor compoziţiei,începând cu acele locuri
care,printr-o corodare mai accentuată,vor lăsa pe hârtie tonurile cele mai întunecate81 .
După gravare se îndepărtează materialul protector de pe metal şi se fac imprimări de
probă.Se aplică cerneala pe toată suprafaţa plăcii,apoi se şterge cerneala în aşa fel încât să
rămână acoperite doar porţiunile adâncite ale clişeului.Gravorul poate lăsa pete de cerneală pe
unele părţi ale plăcii,dacă vrea să obţină efecte de umbră.Imprimarea se anulează după încheierea
seriei82 .
Acvatintă,gravarea se face pe o placă de cupru cu fond poros,prin atacare cu acid
azotic,pentru a obţine tonuri de diferite intensităţi,asemănătoare desenului în tuş;se acoperă placa
metalică cu un strat subţire de lac anticoroziv,peste care se cerne pulbere de sare,zahăr etc.După
ce vernisul(soluţie transparentă sau colorată,obţinută prin dizolvarea unor substanţe răşinoase sau
bituminoase,gume etc.într-un solvent)s-a uscat,granulele de sare,zahăr se dizolvă în apă,lăsând
porozităţi pe suprafaţa plăcii.Se pune placa în acid pentru corodare,operaţie care are loc de mai
multe ori.La prima corodare se acoperă cu vernis acele părţi care trebuie să rămână albe la
imprimare pe foaia de hârtie.La a doua expunere la acid, se acoperă tonurile cele mai luminoase
ş.a.m.d.Procesul se repetă de câte ori este nevoie,până când compoziţia finală ,obţinută prin
reproducere,va conţine tonuri ce variază de la cele deschise la cele întunecate83 .
79 Griffiths A.,op.cit.p.128-132 80 Olteanu V.,op.cit.p.15 81 idem.p.16
82 idem.p.17-19 83 Griffiths A.,op.cit.,p.213-227
Procedeul gravării în adâncime,a început să fie folosit la tipărirea de bancnote84 ,pentru
faptul că este inimitabil şi asigură o calitate deosebită a tipăriturii,oferind o securitate crescândă
acestora.Bancnotele tipărite prin această metodă sunt greu de falsificat,datorită preciziei
gravării,acurateţii cu care sunt tăiate liniile,întrepătrunderea liniilor delicate subţiri cu cele
curajoase.
Urmează prezentarea seriei de bancnote emise începând cu data de 1 ianuarie 1841.Am
stabilit că din punct de vedere tipografic această dată reprezintă începutul unor înnoiri
semnificative în materie de realizare de bancnote.Această nouă bancnotă,a fost realizată la Viena
de către pictorul Peter Fendi ,în manieră Biedermeier şi de către gravorii Academiei de Artă din
Viena(vezi fig.7).Ce simboluri vor purta acestea?
Spre deosebire de sfârşitul secolului al XVIII lea şi primii ani ai secolului al XIX
lea,când prioritar banii de hârtie aveau mai puţine reprezentări picturale,predominând textul scris
cu mai multe sau mai puţine ornamente,în următorii ani ai secolului al XIX lea, arta bancnotelor
a evoluat odată cu schimbările din domeniul bancar,gustul estetic şi tehnologia de tipărire,dar
procesul a fost treptat.
Apar portretele şi îndeosebi cele feminine,ca personificări ale Justiţiei,Dreptăţii,ca garante ale
puterii,forţei şi autonomiei necesare pentru controlul avuţiei.
Astfel în cele două medalioane identice dispuse simetric faţă de stema imperială,este
simbolizat “spiritul Austriei”,printr-un portret feminin ce exprimă o detaşare
suverană,echilibru,forţă,armonie şi nu în ultimul rând frumuseţe.Bordura care marchează
medalionul are legătură şi este proporţională cu portretul pe care îl închide.Astfel,este un
ornament,o împletitură simplă,sobră,în ton cu expresia şi simbolul portretului,întreruptă în partea
superioară de scutul preluat din stemă.Privite în lumină,cele două medalioane,pot fi văzute şi pe
verso.Acest procedeu de securitate,inventat de Johann Edler von Schonfeld,se perpetuează şi
astăzi.
Centrul imaginii este monopolizat de stema imperială,care câştigă în expresivitate şi
importanţă şi datorită perfecţionării procedeelor de tipărire în relief.În partea de jos,aceasta este
decorată cu frunze de acant.
Tot ca element de noutate,apare pentru prima dată peisajul,reprezentănd o panoramă a
Vienei ,în care se disting Catedrala Sfântul ªtefan şi Aubere Burgtor(Poarta de ieşire/intrare în
oraş ).Apar pentru prima oară reprezentat trofeul şi emblema ca simbol al puterii imperiale.
Pe lângă elementele geometrice şi formele reproduse după natură,arta ornamentală se
serveşte şi de formele obiectelor artificiale,fie luate separat,fie în combinaţii cu cele anterior
amintite.Dar acestea nu includ folosirea întâmplătoare a tot felul de articole în combinaţii cu
84 Hewitt V.,op.cit.,p.216
caracter simbolic,ci doar uneltele,armele,vasele,instrumentele,scuturile,nudurile,panglicile
etc.folosite ca ornamente.
Grupurile decorative de echipament de război sunt denumite trofee,iar acelea compuse din
unelte sunt denumite embleme85 .
Gruparea de unelte şi instrumente,care să simbolizeze o anumită idee,a dus la
constituirea emblemelor.Astfel se observă în partea stăngă a stemei o emblemă care reuneşte
unelte ce servesc lucrului pământului(seceră,lopată,sapă),simbolizând bogăţia rodului
pământului,fecunditatea,ciclul recoltărilor care se repetă,este un simbol pus în legătură directă cu
agricultura.Emblema din partea dreaptă a stemei are ca element central un ulcior ,simbol acvatic
dar mai ales feminin,care împreună cu fuiorul de lână întăreşte ideea fertilităţii.
Pe unele bancnote ale acestei perioade apare reprezentat Aqarius,ca simbol al
Dunării(vezi fig.8).
Ceea ce trebuie remarcat ,este faptul că toate acestea sunt simboluri ale păcii,exprimând
o anumită stare de echilibru şi de avânt economic,fiind sugestive pentru romantismul
caracteristic epocii respective.
Ca urmare a revoluţiei din februarie 1848,care,la Paris proclamă Republica(“A doua
Republică”),Europa e cuprinsă de flăcări şi,în câteva săptămâni,întregul edificiu realizat la Viena
în 1815 pare ameninţat.Însuşi centrul sistemului e zdruncinat din temelii:în martie 1848 în
imperiul habsburgic,Metternich e obligat să fugă din faţa răscoalei;liberalii şi democraţii de la
Viena par să controleze vechea capitală a Habsburgilor.Paralel la Budapesta,Lajos Kossuth
proslăveşte libertăţile maghiare86 .
La 14 aprilie 1848,Ungaria condusă de către acesta ,se declară stat independent şi
dinastia Habsburg este detronată.Lajos Kossuth devine ministrul de finanţe al primului guvern
maghiar independent şi liberal.În această calitate reorganizează sistemul financiar , emite şi pune
în circulaţie primele monede şi prima bancnotă maghiară.
La vremea respectivă,în Ungaria nu exista o bancă naţională independentă,toate
eforturile de până atunci de a înfiinţa o astfel de instituţie,fiind descurajate de către
Habsburgi.Singurele bancnote care circulau atât în Ungaria cât şi în Transilvania şi restul
teritoriilor ocupate,erau cele emise de către Banca Natională a Austriei ,înfiinţată în 1816.
Prima bancnotă ce poartă semnătura lui Lajos Kossuth,este cea de 5 forinţi, datată cu 1
septembrie 1848.,cu un design simplu, cu puţine ornamente(vezi fig.9).
85 Meyer F.S.,op.cit.,vol II,p.117 86 Taylor A.J.P.,op.cit.p.111-115
Ca element distinctiv,menit să sublinieze apartenenţa bancnotei,este stema maghiară,care
ocupă centrul câmpului inferior,sub forma unui scut având ca model,aşa-numitul scut german
sau cartuş,folosit foarte frecvent ca ornament în perioada Renaşterii.
În interiorul acestuia apar mai multe simboluri aşezate mai mult sau mai puţin
întâmplător,dintre care se disting leul încoronat,ca o întărire şi sporire a simbolisticii
sale(explicată deja);câinele-simbol cu trimitere la originea mongolă a poporului maghiar,stând la
baza mai multor dinastii mongole;crucea cu două bare orizontale ar reprezenta,prin bara
orizontală superioară,inscipţia batjocoritoare a lui Pilat:Iisus Nazarineanul,regele Iudeilor,bara
orizontală inferioară ar fi cea pe care şi-a întins Hristos braţele.Aceasta este crucea zisă”de
Lorena”,dar care,în realitate,provine din Grecia,unde este foarte des întâlnită87 .
În partea superioară,scutul se termină cu coroana regală,având în vârf o cruce cu o
singură bară orizontală.Înclinaţia crucii are o legendă a sa,potrivit căreia,se spune că la
confecţionarea din aur a coroanei,în urma prelucrării,crucea s-a înclinat.Considerându-se un
semn divin,decizia a fost de a se păstra această înclinaţie87 .
Stema regală constituie baxa axei vericale,care determină simetria bancnotei,având ca
vârf cifra cinci-valoarea nominală.Simetria orizontală este dată de textul central tipărit cu litere
latine,corp 6(nonparel),text în care se certifică,convertibilitatea în argint a bancnotei,şi de
numărul cinci scris cu litera latină “V”(valoarea nominală a bancnotei).
În câmpul superior,de o parte şi de alta a axei verticale de simetrie,este înscrisă valoarea
nominală în limbile germană,cu caractere gotice,corp10(corpus);în limba poloneză,cu caractere
latine de aceeaşi dimensiune.
În câmpul inferior,dispuse tot de o parte şi de alta a axei verticale de simetrie,sunt
înscrisurile cu valoarea nominală în limba cehă,cu caractere latine,tot corp 6,şi foate important
pentru studiul nostru,ca dovadă a circulaţiei pe teritoriul Transilvaniei a acestei
bancnote,valoarea nominală apare în limba română,cu caractere chirilice,de dimensiune corp 6.
Seria bancnotei se compune din litere şi cifre,literele sunt tipărite,iar seria numerică este
înscrisă cu mâna.
Deosebit de important pentru valoarea istorică pe care o reprezintă astăzi,această
bancnotă,este faptul că ea poartă semnătura lui Lajos Kossuth şi funcţia acestuia la acea dată,de
ministru de finanţe.In prezent,în lume se mai găsesc,în colecţii particulare, în jur de 50 de
exemplare de bancnote emise în scurta guvernare liberală maghiară,şi tipărite ulterior la
Londra,în perioada de exil a lui L.Kossuth88 .
87 Chevalier,Gheerbrant,op.cit.,vol.I.,p.396-406 87 idem,p.401 88 Hewitt V.,op.cit.p.41
Elementele decorative sărace,sunt folosite pentru a scoate în evidenţă valoarea
nominală(tipărită cu caractere de dimensiuni diferite pentru iniţiale şi literele mici şi anume,corp
28,şi respectiv 24) şi se compun dintr-o împletitură de linii curbe.
Un alt element decorativ este chenarul,compus din ornamente vegetale,flori şi frunze şi
cele patru pamlete -motiv ornamental reprezentând o frunză cu lobii răsfrânţi în evantai,dispuse
în cele patru colţuri ale chenarului.La rândul său,acesta este scos în evidenţă de marginea
albă,care are şi rolul de a evidenţia conţinutul bancnotei,prin diferenţa de culoare cu suprafaţă de
fond.Este evidentă compoziţia geometrică de linii,”guilloche”,atât în suprafaţa de fond cât şi în
chenarul decorativ.
Ca elemente de securitate,s-au folosit:structura de linii,culoarea de fond,caracterul diferit
al textului tipărit,atât ca dimensiuni cât şi ca familie de litere,motivele decorative,seria numerică
scrisă cu mâna,aceasta în ce priveşte faţa bancnotei.Pe verso-ul acesteia pe lângă chenarul ocupat
în totalitate de combinaţii de linii obţinute prin tehnica mai sus amintită,este tipărit în cinci limbi,
avertismentul care atenţionează asupra pedepsei cu închisoarea(15 ani),în cazul falsificării
acestei bancnote.La toate acestea se poate adăuga şi diferenţa de culoare a suprafeţei de
fond,dintre faţa şi verso-ul bancnotei.
Dar,împăratul Austriei de la acea dată,Franz Joseph,iniţiază o campanie reacţionară
împotriva ultimului nucleu rebel din imperiu,anulând libertăţile acordate de bunicul său
Ferdinand Ungariei,ocupând ţara.Ungaria a respins atacul,rezistând până în momentul în care
ţarul Nicolae I a trimis o armată de peste 100.000 de oameni în sprijinul împăratului austriac.La
mijlocul anului 1849 Franz Joseph avea puteri depline asupra Imperiului Austriac89 .
Tot acum este scoasă din circulaţie şi bancnota de 5 forinţi ,odată cu celelalte monede
metalice emise în timpul guvernului liberal maghiar.
Diminuarea idealismului multor europeni liberali şi naţionalişti după 1848 şi acceptarea
tot mai frecventă a forţei militare brute ca mijloc de atingere a unor scopuri cum ar fi statul
naţional ,au coincis cu o mutaţie surprinzătoare în gândirea şi artele europene din anii 1850-
1860.Mulţimea de descoperiri senzaţionale din domeniul ştiinţelor,i-a determinat pe gânditorii
vremii să tragă concluzia că intuiţia romanticilor nu reprezintă calea către adevăr.După părerea
lor,numai stiinţa putea răspunde la toate întrebările despre realitate,ca unic suport al strădaniilor
umane.Cei care susţineau această concepţie nu priveau cu ochi buni idealismul.Literatura şi arta
au început imediat să reflecte noua atitudine “realistă”,care a dominat deopotrivă politica şi
gândirea oficială europeană începând cu mijlocul secolului al XIX lea.
Această abordare realistă în politică se traducea prin faptul că linia aleasă trebuia să
funcţioneze şi să sporească puterea sistemului de guvernare în interior şi autoritatea naţiunii
89 Taylor A.J.P.,op.cit.,p.119
peste hotare.Liderii cu astfel de concepţii îşi făceau un titlu de glorie din trecerea de la idealismul
epocii liberal-naţionaliste(1815-1850) la noua practică a “realismului politic”.
Astfel,imaginile pline de pace,echilibru şi optimism,ce decorau bancnotele perioadei
idealiştilor liberal-naţionalişti,perioadei unei Europe romantice,sunt înlocuite treptat cu simboluri
ameninţătoareale puterii imperiale,ca săbii,scuturi,echipament de luptă(trofee),lei.Sugestiv în
acest sens este detaliul de pe bancnota de 10 guldeni,emisă începând cu data de 1 iunie
1858.(vezi fig.10)
Ca personificări ale statului,femeile sunt reprezentate ca purtând coif şi scut,etalând
aproape o agresivitate masculină,în timp ce Dreptatea,chiar când poartă o sabie are un aer de
calm detaşat,echilibrat,trufaş.Figurile lor nu sunt feminine,pline de farmec,ci sunt expresii
impregnate de corectitudine,cinste,castitate;ele stau de gardă suveranităţii,puterii şi averii
naţionale.
Din punct de vedere al perfecţionării facilităţilor de tipărire şi multiplicare,progresele
care se înregistrează în anii următori se referă la apariţia în anul 1860 a maşinii de tipar cu clişeu
cilindric şi alimentare cu hârtie în bobină,şi la inventarea în anul 1868 a rotativei care poartă
numele inventatorului ei,Hipplyte Marinoni, care serveşte la imprimări de mare tiraj90 .
Cerneala pentru tiprul rotativ,are o fluiditate mare şi capacitate de uscare
rapidă.Totodată,foarte importantă este aplicarea şi adaptarea procedeului numit dagherotipie,în
realizarea de bancnote91 .
Acest procedeu a fost pus la punct de către francezul Jacques-Mande Daguerre în anul
1838,fiind cel mai vechi procedeu de fotografiere.Având la bază acest procedeu,se
perfecţionează o tehnică de reproducere fotomecanică în care se utilizează clişee de
gelatină,numit fotocolografie,sau mai târziu fototipie92 .
Tot pentru realizarea de bancnote,se perfecţionează procedeul numit gilotaj,ca procedeu
de preparare a unui clişeu tipografic la care piatra litografică este înlocuită cu o placă de
zinc.Primul care a vut ideea de a utiliza tehnica de transport litografic pentru a fixa prin
decalc(copie pe hârtia de calc a unui desen original),imaginea de reprodus pe zinc,care apoi este
supusă acţiunii acidului şi imprimată,a fost litograful francez Firmin Gillot93 .
Revenind la contextul istoric al acestei perioade,cu efecte asupra circulaţiei băneşti
inclusiv din Transilvania,trebuie subliniat faptul că naţionalitatea maghiară,cea mai puternică
după cea germană,a câştigat o poziţie privilegiată în 1867,după care a prelut controlul asupra
problemelor interne din acea parte a imperiului unde locuia.Ungaria,deşi îşi câştigă autonomia,îl
90 Griffiths A.,op.cit.p.386 91 Kranister W.,op.cit.,p.316 92 Griffiths A.,op.cit.,p.389-390 93 Kranister W.,op.cit.,p.318
acceptă ca rege pe reprezentantul dinastiei Habsburg.În Austria,acelaşi monarh domnea sub
titulatura de împărat.Imperiul dinastiei Habsburg se transformase într-o monarhie
dualistă:Austro-Ungaria.
De îndată ce şi-au câştigat drepturile ca naţionalitate,maghiarii au refuzat categoric să
acorde aceleaşi privilegii celorlalte minorităţi etnice de pe teritoriul regatului ungur,printre care
şi românii transilvăneni,străduin-du-se,de fapt,din răsputeri să impună aceastora limba şi cultura
maghiară,practicând o politică de maghiarizare.
Neânţelegerile legate de înfiinţarea unei bănci care să reprezinte interesele atât ale
Austriei cât şi ale Ungariei,nu au putut fi soluţionate înainte de anul 1878,anul în care se
înfiinţează Banca Austro-Ungară(Oesterreichisch-Ungarische Bank).
Primele bancnote emise de către aceasta,au ca dată de emisiune 1 mai 1880,şi se poate
observa intenţia vădită de a acorda o importanţă egală celor două monarhii.Astfel cele două părţi
ale bancnotei au un design identic,fiind diferită doar limba în care este tipărit textul;pe o parte
germană,pe cealaltă maghiară(vezi fig.11).
Privit în lumină,portretul feminin din medalion,teoretic trebuia să se suprapună identic
cu cel de pe verso-ul bancnotei.În realitate complementaritatea portretelor nu s-a realizat,
datorită imperfecţiunilor existente în procedeele de tipărire ale vremii,lucru comentat cu
maliţiozitate şi în presa vremii.
Între timp se perfecţionează un ansamblu de procedee fotochimice şi fizice,cu ajutorul
cărora se executau clişeele pentru tiparul heliografic.Acesta din urmă este un nou procedeu de
tipar adânc pentru reproducerea şi multiplicarea originalelor în semitonuri,cu clişee preparate
fotochimic94 .
Se inventează şi o nouă cerneală,numită cerneală de siguranţă,folosită la tipărirea
fondului bancnotelor,pentru a împiedica falsificarea acestora95 .
În anul 1890,Monarhia Austro-Ungară introduce o nouă unitate
monetară,coroana,urmând o nouă emisiune de bancnote.Caracteristic pentru acestea,este
prezenţa portretului feminin,alături de alte simboluri şi ornamente specifice,descrise deja.
Războinice sau nimfe,eroine naţionale sau doar chipuri frumoase,toate aceste portrete au
fost somate să răspundă aceluiaşi scop-să reprezinte un simbol al stabilităţii economice şi
financiare,al bogăţiei naţiunii,să dea valoare şi individualitate bancnotei,băncii şi ţării care o
emite.
94 Olteanu V.,op.cit.,p.163-164 95 Hewitt V.,op.cit.,p.219
Este interesant şi în acelaşi timp ironic faptul că portretul feminin,a fost ales ca simbol al
puterii şi autorităţii pe bancnote în societăţile în care femeia avea un control limitat asupra
banilor,urmare a statutului său politic,economic şi social.
Sunt portrete imaginare,alegorii,simboluri ale puterii,bogăţiei şi fertilităţii,întrucât rolul
biologic al femeii în naşterea copiilor,face din ea simbolul universal al creaţiei,ca sursă
fundamentală a puterii.
Imaginea feminină apare,de cele mai multe ori,alături de animale,îndeosebi lei,aceştia
simbolizând puterea,forţa.În mitologia civilizaţiilor antice,zeităţile erau reprezentate de
animale,cele mai feroce dintre acestea fiind leii,urşii.Alegoriile feminine,însoţite de lei
simbolizează,de asemenea,autoritatea inviolabilă.
Singură puterea nu poate crea avuţie şi figurile sterile ale autorităţii sunt compensate cu
imagini ale fertilităţii şi abundenţei.Graţioase alegorii cu corăbii,unelte şi fructe apar pentru a
personifica industria,comerţul şi agricultura.
Libertatea este o condiţie importantă a puterii statului,a independenţei,este garantul
păstrării identităţii naţionale.Dar pentru ca beneficiile libertăţîî să se păstreze,este nevoie de legi
şi de o justiţie puternică.Victoria,Libertatea şI Justiţia ,vor fi simbolizate pe bancnote de alegorii
feminine,care împărtăşesc imaginea autorităţii.
La sfârşitul secolului al XIX lea ,se conturau două şcoli şi stiluri distincte de
realizare a banilor de hârtie:una în Europa şi cealaltă în Statele Unite ale Americii96 .
Cea mai mare parte a bancotelor realizate în stil european,foloseau hârtie filigranată,de
cele mai multe ori cu mărci de apă multicolore,cu fondul tipărit în mai multe culori(element de
securitate),utilizându-se deja litografia,ca procedeu de reproducere pe piatră,având la bază
antagonismul dintre apă şi materii grase97
Piatra litografică este un calcar fin,pe care ,după polizare,se desenează cu creion gras
sau tuş litografic98 .Înainte de spălarea cu apă ,placa este tratată cu o soluţie uşor acidă de gumă
arabică,care măreşte aderenţa apei la piatră,părţile grase acoperite cu tuş,rămânând
intacte.Trecând peste placa umedă un rulou cu cerneală de tipar,aceasta va imprima imaginea sau
textul pe hârtia suprapusă.Uneori se introduceau fire colorate sau benzi de fire colorate în
hârtie,pentru sporirea securităţii semnelor băneşti99 .
Altă realizare remarcabilă a acestui sfârşit de veac,a fost reprezentată de inventarea
maşinilor de cules mecanice,linotipul în anul 1884 şi monotipul-1887100 .Linotipul,inventat de
O.Mergenthaler, este maşina de cules şi turnat rânduri întregi de litere pentru forma de 96 Hewitt V.,op.cit.p.135 97 idem,p.155 98 Olteanu V.,op.cit.p.281 99 Audin M.,op.cit.,p.311-320 100 Griffiths A.,op.cit.,p.305
imprimare la tipar înalt.Echipamentul de culegere,se compune dintr-o claviatură(taster)
prevăzută cu litere şi semne care trimite matriţele,păstrate în magazie,la dispozitivul de turnare
alcătuit dintr-un rezervor(creuzet) pentru topirea aliajului,matriţe şi forme de turnare101 .
Monotipul,invenţie a americanului Tolbert Lanston,anul 1887,este tot o maşină de cules
mecanică,dar spre deosebire de linotop,turnarea se face literă cu literă în cuvinte,care la rândul
lor, alcătuiesc rânduri împlinite.Acest sistem de culegere este format din ansambluri mecanice
independente:a)tasterul,echipamentul de cules şi de perforat banda purtătoare de program în
ordinea textului care se culege; b)maşina de turnat,care toarnă literele de felul şi în ordinea
comandată de banda de hârtie perforată de taster102 .
Monotipul asigură o mare acurateţe a imprimării.Apariţia monotipului a dus la
perfecţionarea unui procedeu de imprimare în culori,potrivit căruia,imaginea se pictează direct
pe o placă de cupru,zinc,sau piatră,fin granulată,folosind culori speciale aşezate cu pensula în
strat subţire.Prin presare,imaginea trece de pe placă pe hârtie.
Prin monotip se realizează o imagine nuanţată şi catifelată103 .
Toate aceste realizări,îşi găsesc locul în rândul multiplelor progrese cu care Europa
întâmpină începutul unui nou secol,secolul XX.
Prin creşterea demografică,prin avântul producţiei şi sporirea capitalurilor,prin influenţa
asupra regiunilor extraeuropene,prin acţiunea sa “civilizatoare”,Europa domină lumea şi are
sentimentul că o modelează.Există însă o piedică în calea acestei acţiuni,şi anume disensiunile
interne,antagonismele politice şi sociale , conflictele naţionale.Acestea alături de accentuarea
rivalităţilor dintre state,afirmarea cu o tot mai mare vehemenţă a revendicărilor naţionalităţilor
supuse,oferă imaginea unei Europe a instabilităţii şi a discordiilor.Pacea continentului era
ameninţată prin exacerbarea sentimentelor naţionale,urmare a unui veac de efervescenţă
naţională.
În ce priveşte problema naţionalităţilor în Imperiul Austriac,Edvard Benes,viitorul
preşedinte al Republicii Cehoslovace,afirmă în teza sa de drept”Le probleme autrichien et la
question tcheque’,Dijon,1908,pg.307-308,următoarele:”S-a vorbit adesea despre dezagregarea
Austriei.Eu,unul,nu cred în aşa ceva.Legăturile istorice şi economice care sudează naţiunile
Austriei între ele sunt prea puternice.[...]Sufragiul universal şi democratizarea Austriei,în special
a Boemiei,vor pregăti terenul pentru domolirea luptelor naţionale.[...]Luptele naţionale nu vor
înceta,desigur,nici dintr-o dată,nici de la o zi la alta.Ele vor juca încă mult timp un rol important
în Austria,dar vor înceta să reprezinte ceea ce au fost în jumătatea de secol care a trecut.Sufragiul
universal a pregătit terenul pentru găsirea unei soluţii satisfăcătoare în această situaţie 101 idem,p.307 102 idem,p.309-311 103 idem,p.312
dificilă;consecinţele sale,nevoile practice ale popoarelor,consideraţiile teoretice,diversele
programe ale partidelor politice[...]vor aduce în sfârşit rezolvarea problemei austriece.”104
În realitate,în perioada care a precedat războiul din 1914,Austro-Ungaria era în pragul
dezagregării.
În schimb,bancnotele acestui început de secol,nu trădează nimic din toate aceste
frământări,ele par rupte de toate aceste realităţi.Singurele elemente care ne reântorc la istorie
sunt stemele celor două monarhii,Austriacă şi Ungară,textul bilingv,pe faţă în limba germană,pe
verso în limba maghiară,pentru a ne reaminti că emisiunile s-au făcut în Imperiul Austro-
Ungar,şi că sunt semnele băneşti ale acestuia,denumirile valorilor nominale în cele opt limbi ale
naţionalităţilor aflate sub dominaţia austro-
ungară,română,poloneză,cehă,ucrainiană,italiană,slovenă, croată,sârbă,ca emblemă a mozaicului
de populaţii ce compun Imperiul.
Într-un studiu de istoria artei,ele se încadrează perfect la capitolul “Art Nouveau”,sau
“Sezessionsstil”,aşa cum a fost denumit acest curent artistic în Austria.Este o mişcare
romantică,individualistă şi antiistorică,răspândită în întreaga Europă între 1890 şi 1910,ilustrând
ostilitatea artiştilor faţă de consecinţele industrializării şi ale dominaţiei sociale a
burgheziei.Scopul acesteia era comunicarea frumosului şi nimic mai mult.
Această orientare stilistică,denumită în mod general şi “stilul 1900”,acordă întâietate
tendinţei preponderent decorative şi pune accentul pe valoarea ornamentală a liniei
curbe,inspirată fie de motive florale,fie de elemente geometrice;linia sinuoasă domină formele
bidimensionale,zvelte,ondulate şi aproape întotdeauna asimetrice.
Poate sunt cele mai frumoase bancnote,cele mai expresive,bancnote pe care, atunci
când le foloseşti te determină să te opreşti,să le priveşti nu ca pe un simplu intermediar al
tranzacţiilor,ci ca pe o operă de artă în miniatură.
Portretele cu linii deosebit de delicate,de o profundă tinereţe şi feminitate,exprimă
ingenuitate,căldură şi eleganţă.Este imposibil să nu zăboveşti o clipă din tumultul zilnic,să nu le
priveşti cu atenţie şi să nu rămâi impregnat pentru tot restul zilei de această impresie.
Evoluând de la portrete depersonalizate,personificând calităţi abstracte,la chipuri
feminine reale,imaginea feminină a purtat în timp semnul schimbărilor economice,politice şi
sociale.
Design-ul acestora a fost realizat de către pictorul Gustav Klimt,cel care a condus
începând cu 1897 gruparea vieneză Sezession,de unde şi numele acestui curent artistic în
Austria,şi de către Rudolf Rosler,Koloman Moser,artişti aparţinând aceleiaşi grupări105 .
104 Carpentier,Lebrun,op.cit.,p.354 105 Kranister W.,op.cit.,p.124-127
Chiar dacă crochiurile celui dintâi,nu au fost reproduse,influenţa stilului său asupra
bancnotelor emise între anii 1900 şi 1914 este evidentă.
Gravorul acestor prototipuri(bancnotele de 20 de coroane,10 coroane,etc.vezi fig.12) a
fost Ferdinand Schirnbock106 .
Pentru creşterea securităţii bancnotelor,s-a folosit hârtie cu filigran,
s-a aplicat tehnica imprimărilor succesive de linii,motive ornamentale şi de culori diferite.Este
mult folosită tehnica “guilloche”.Elementele care alcătuiesc desenul final sunt,foarte des
executate în tehnici diferite;de exemplu trăsăturile feţei sunt executate prin metoda gravării în
adâncime,prin care se pot realiza imagini deosebit de precise,în timp ce fondul şi elementele de
securitate prin metoda offset.
Acest ultim procedeu a fost inventat în anul 1905107 şi este o tehnică de imprimare la
care hârtia primeşte impresiunea prin intermediul unui aşternut elastic,fără să ajungă în contact
cu forma de tipar.
Elementele tipăritoare ale formei se află în acelaşi plan sau uşor adâncite faţă de cele
netipăritoare.Forma este o placă subţire de metal care se poate modela după cilindru pentru
imprimarea rotativă108 .
De regulă forma este confecţionată din plăci bimetalice alcătuite dintr-un strat gros de
cupru şi unul subţire de crom.Natura chimică a celor două metale asigură,pe de-o parte,aderenţa
cernelii grase la elementele tipăritoare,oleofile,din cupru şi,pe de altă parte,respingerea cernelii şi
aderarea apei de umezire la elementele netipăritoare,hidrofile,din crom109 .
Deoarece reproducerea prin offset este indirectă,forma de tipar poartă o imagine directă şi
nu inversată,ca la celelalte procedee de tipar110 .
Deosebit de importantă pentru studiul nostru este ştampila”TIMBRU SPECIAL
ROMANIA”, aplicată pe bancnota de 20 de coroane, emisă începând cu data de 2 ianuarie
1913,şi care confirmă prezenţa în circulaţia bănească nu numai din Transilvania ci şi din
România,a bancnotelor emise de Banca Austro-Ungară şI după unirea din 1918.111
Întrucât perioada pe care se desfăşoară acest studiu , este reprezentată de secolele
XVIII,XIX şi XX,,până la primul război mondial,accentul a fost pus pe principalele bancnote
austriece,maghiare şi cele emise după formarea Imperiului Austro-Ungar(1867),care prin natura
statutului Transilvaniei la acea vreme,au circulat şi pe teritoriul acesteia,încercând totodată,o
prezentare a lor şi în contextul politic al intervalului de timp enunţat.
106 idem,p.126 107 Updike D.B.,”Printing Types.Their History,Forms and Use.”,New York,1980,vol II.p.361 108 idem,p.361-363 109 Updike D.B.,op.cit.,p.363 110 Olteanu V.,op.cit.,p.264 111 Buzdugan,Luchian,Oprescu,”Monede ¿i bancnote române¿ti”,Buc.1977,p.363
Acest aspect a fost întregit de realizările de natură tehnică intervenite pe parcursul
timpului şi care au influenţat considerabil tehnica de producere de bancnote,suplinind astfel
aspectele de natură economică ce au caracterizat perioada respectivă.
După cum am văzut,producerea de bancnote este un proces tehnic laborios,în care
producătorul este constrâns de o serie de condiţii şi de limite tehnice,de necesitatea tipăririi unui
număr mare de bancnote care să ajungă,poate,în fiecare familie,gospodărie,dar nu numai atât.
Din punct de vedere artistic este o operă de artă,un examen de răbdare şi
îndemănare,o dovadă de talent şi har,pus în slujba istoriei.
Toată această încărcătură de sensuri şi simboluri,pe care le poartă o bancnotă,circulă prin
mâinile a milioane de oameni,care se pot întreba,sau nu,în legătură cu ceea ce văd reprezentat pe
aceasta.
CAP.XII.Colcluzii:
- consecinţele trecerii de la moneda-marfă,monedă cu valoarea integrală dată de însuşi metalul preţios din care era confecţionată la moneda-semn,care a fost emisă în Imperiul Habsburgic şi care evident a circulat şi pe teritoriul Transilvaniei până la destrămarea acestuia,rezultat al statutului politic al acestei provincii româneşti în perioada analizată,pot fi sintetizate astfel: 1.caracterul privat al monedei este înlocuit tot mai mult de cel public acesta din urmă reclamând un control corespunzător al creării sale; 2.diminuarea cheltuielilor de producţie a noilor semne monetare; 3.creşte autoritatea băncii de emisiune,ca principală autoritate monetară urmare a încrederii crescânde a utilizatorilor în banii de hârtie; 4.pentru a fi impusă în circulaţia monetară cu toate funcţiile unei monede,trebuia păstrată legătura cu metalul monetar(inclusiv în calitatea sa de etalon), aflat în rezerva băncii de emisiune; mecanismul convertibilităţii; 5.Utilizarea biletelor de bancă era susţinută prin mecanismul convertibilităţii; -monometalismul Ag.,trecerea la monom.Au.; - se pierde =în cea mai mare parte bancnotele au circulat cu un curs forţat; - utilizarea în paralel cu moneda marfă,cea din urmă având rolul principal ca instrument monetar;
-contradicţia dintre cantitatea de metal monetar din rezerva băncii şI necesarul de monedă cerut de tranzacţiile comerciale aflate în ascensiune; -depozitul de metal preţios monedă era dependent de producţia de metal preţios,sau de posibilitatea economiei în cauză de procurarea ametalului preţiospentru rezerva băncii,cantitatea de monedă necesară în circulaţie depindea de volumul tranzacţiilor ; -Contradicţia este rezolvată prin desprinderea monedei-hârtie de baza sa metalică -la început convertibilitatea a constituit un mecanism intern al economiei realizând legătura şi echilibrul necsar între moneda-marfă şI cantitatea de monedă de hârtie emisă şI pusă în circulaţie de sistemele monetare naţionale; -apariţia convertibilităţii este legată de emisiunea şI punerea în circulatie a bancnotelor în locul metalului monetar( aur -argint). -în cadrul monom.Ag.şi monom.Au.convertibilitatea bancnotelor s-a caracterizat prin: 1.convertibilitatea era liberă şI nelimitatăşi presupunea existenţa unui depozit de Ag.(Au),,administrat de banca de emisiune,denumit”Stoc de acoperire”a cărui mărime reprezenta 25-40%?????din cantitatea de bancnote existente în circulaţie; 2.convertibilitatea bancnotelor se realiza relativ automat ,atât timp cât banca de emisiune îşi respecta obligaţia de a schimba la cerere totalitatea bancnotelor în metalul monetar aflat aflat în depozit; 3.convert.a reprezentat un mijloc prin care deţinătorii de bancnote puteu verifica în orice moment capacitatea băncii emitente de a face dovada caracterului reprezentativ al acestora ,al echivalenţei lor cu metalul monetar; 4.convertibilitatea asigură menţinerea echilibrului necesar între cantitatea de bancnote din circulaţie şI nevoile de monedă ale economiei.Dacă masa monetară depăşea nevoile efective de monedă exista riscul deprecierii bancnotelor.Pentru a se evita acest fenomen ,o parte din bancnotele aflate în posesia agenţilor economici erau convertibile în Ag.(Au)-monedă.În felul acesta ,circulaţia monetară era degrevată de iar metalul monetar tezaurizat..Invers dacă nevoile economice erau în creştere faţă de masa monetară ,o parte din metalul monetar tezaurizat era scos şI predat băncii în schimbul bancnotelor care,de data aceasta erau introduse în circulaţie,pentru acoperirea nevoilor de monedă în creştere; -inevitabil ,banca de emisiune a ajuns cu timpul să nu-şi mai poată respecta obligaţia de convertire întrucât nevoile de semne monetare întreceau cu mult acoperirea lor în metalul monetar. - convertibilitatea afectează interesele naţionale în schimburile cu străinătatea. -despre banca de emisiune: - originea băncilor de emisiune este strâns legată de creşterea rolului bancnotelor în circulaţia monetară,fenomene specifice climatului de dezvoltare economică,specific revoluţiei industriale; - înfiinţarea unor bănci de emisiune ,de regulă prin desprinderea lor de de băncile comerciale,a fost un prim pas al autonomizării şI dezvoltării emisiunii. -în momentul respectiv era evidentă discrepanţa dintre cerinţele tot mai ample de monedă şI posibilităţile restrânse de satisfacere,funcţie de efectivul şI producţia de metal monetar.Astfel s-a impus satisfacerea majoră a cererii de monedă pe baza emisiunii de bancnote ,a căror rol devine primirdial în viaţa economică. -într0o primă etapă evoluţia băncii de emisiune nu a rezolvat satisfăcător problema .Cu timpul au apărut crize ,desincronizări şI fenomene negative,determinate de excesul cantitativ al emisiunii. - astfel în mod necesar,etapa hotărâtoare a băncilor de emisiune a fost etapa reglementării de către statul de drept a sistemului de emisiune ,adesea concomitentă cu instituirea monopolului asupra emisiunii. -un astfel de moment a fost,în Anglia ,adoptarea Legii lui Robert Peel(18440care a stabilit sistemul de emisiune ,la care s-a aliniat şI A. -uniunea între stat şI banca de emisiune se statuează pe temeiul “privilegiului”de emisiune.pe care statul îl conferă pe baza dreptului regalian ,atribut al suveranităţii statal.
-banca de emisiune ,în strânsă legătură cu exercitarea privilegiului de emisiune devine,patriminial,deţinătoarea stocului de metal preţios necesar pentru convertibilitate,în cadrul normelor de emisiune valabile în fiecare ţară -emisiune de bancnote ,funcţie iniţial deschisă tuturor băncilor şI restrânsă ulterior numai la banca de emisiune ,reprezintă forma principală a creaţiei monetare şI cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare. -băncile comerciale au şI ele un aport de pondere în creaţia monetară transformând activele nemonetare(Cambii,obligaţii),fără putere liberatorie,în instrumente de plată.
Cap.XII.Concluzii finale:
Finalizând în preajma primului război mondial acest lung traseu monetar, economic şi istoric al
banilor de hârtie, fără a avea pretenţia de a epuiza întreaga gamă de aspecte caracteristice acestei
problematici, am sintetizat o serie de concluzii finale şi anume:
Contextul economic european în care se materializează procesul trecerii de la moneda
marfă la moneda semn, este cel al revoluţiei industriale, iar premizele declanşării acesteia şi mai ales
consecinţele asupra producţiei de mărfuri şi volumului schimburilor lor, reprezintă cauzele înlocuirii
banilor cu valoare reală din aur şi argint cu simboluri ale valorii.
Din punct de vedere monetar, istoria circulaţiei bancnotelor începe odată cu apariţia
relaţiilor de credit, respectiv odată cu apariţia băncilor comerciale şi a funcţiei banilor de mijloc de
plată.Dezvoltarea sistemului bancar- reacţie împotriva cămătarilor,speculanţilor,falsificatorilor de
monede, vine să protejeze comercianţii şi chiar statul, dând un impuls deosebit folosirii banilor de
hârtie.Iniţial utilizarea acestora reprezintă iniţiativa bancherilor privaţi şi nu a guvernelor.
Întrucât circulaţia primelor bancnote se bazează pe circulaţia cambiilor , rezultă că aceasta are la
bază tranzacţiile comerciale, adică mărfurile.
Treptat banii de credit(împrumuturi - bancnote - acordate pe scont de cambii şi gaj de mărfuri),
ies din circulaţia comercială şi intră în circulaţia bănească cu funcţie de mijloc de schimb şi mijloc de
plată.Deşi trecerea de la circulaţia metalică(a monedelor de aur şi argint), la circulaţia semnelor băneşti
prezintă avantajul disocierii producţiei materiale de producţia de aur şi argint, bancnotele nu mai pot
îndeplini funcţiile de tezaurizare şi de bani universali, motiv pentru care nu pot face obiectul unei adaptări
spontane a volumului lor la nevoile circulaţiei.
Tipărirea bancnotelor se constituie ca o soluţie pentru lichidarea deficitelor bugetare ale statului şi
nu în ultimul rând folosirea lor este determinată şi de uşurinţa cu care aceştia se pot emite.
Principalul dezavantaj al folosirii banilor de hârtie a fost riscul mare al devalorizării lor printr-o
emisiune exhaustivă, producându-se astfel o saturare a canalelor circulaţiei.
În contextului general al apariţiei şi dezvoltării modului de producţie capitalist, al pieţei mondiale
capitaliste, sistemului de credit capitalist , apariţia şi punerea în circulaţie a bancnotelor, se
particularizează în funcţie de premisele specifice unui număr de ţări reprezentative pentru acest proces şi
anume: Suedia, Anglia, Franţa, Spania, Germania, etc.
În economia monetară a Imperiului Habsburgic procesul trecerii de la moneda - marfă
la moneda - semn,demarează odată cu prima bancnotă emisă în numele Statului de către Wiener - Stadt -
Banco(Banca oraşului Viena), în virtutea Patentei împărătesei Maria Tereza din 15 Ianuarie 1762.
Succesoare a întreprinderii “Banc del Giro”, înfiinţată în anul 1703, Wiener - Stadt -Banco
fondată în 1705, este investită de către stat cu încredere în ce priveşte emisiunea şi punerea în circulaţie a
acestor prime bancnote, investire care marchează înlocuirea statutului privat al monedei cu cel public prin
asigurarea unui control corespunzător al creării noului instrument monetar.
Acest proces devine mult mai bine coordonat prin înfiinţarea ulterioară, respectiv în anul 1816, a
Băncii Naţionale privilegiate a Austriei, ca bancă centrală de emisiune.
Acestor prime bancnote cunoscute sub denumirea de “Bancozettel”, emise potrivit patentei
imperiale în cupiuri de 5, 10, 25, 50, 100 de florini, în valoare totală de 12 000 000 florini, adăugându-li-
se în anul 1771 o nouă emisiune, valoarea lor totală ajunge să se dubleaze depăşind astfel nevoile
circulaţiei, înregistrând o primă depreciere determinată de scăderea puterii lor de cumpărare,amplificată
ulterior prin repetate emisiuni considerate ca rezolvare a satisfacerii nevoii sporite de bani necesari
finanţării numeroaselor conflicte militare.
Noţiunea de convertibilitate apărută odată cu emisiunea şi întrebuinţarea în circulaţia bănească a
banilor de hârtie, îşi pierde în această fază sensul de preschimbare a bancnotelor într-o cantitate
echivalentă de argint, sau într-un număr corespunzător de florini de argint(în cazul sistemului monetar
austriac), întrucât circulă cu un curs forţat, rupându-se de însăşi modalitatea apariţiei lor ca semn al
valorii şi anume acea promisiune a băncii, în scriere olografă, de păstrare şi de rambursare la cerere a
monedelor din metal preţios, a căror valoare a devenit ulterior valoarea nominală a bancnotelor.
Principalul canal de pătrundere a acestor prime bancnote austriece în circulaţia bănească din
Transilvania a fost comerţul, respectiv reorganizarea şi dezvoltarea acestuia, ca parte a planului de
expansiune economică austriacă spre Răsărit, sub influenţa unor factori ţinând de caracteristicile politicii
economice
de tip mercantilist, promovate de Austria pe parcursul secolului al XVIII lea;
reorganizarea comerţului Transilvaniei pe principii mercantiliste; dezvoltarea manufacturilor; apariţia şi
dezvoltarea ramurilor industriale; creşterea producţiei;
creşterea numărului de oraşe; creşterea populaţiei urbane; mutaţiile demografice;
acordarea de privilegii comerciale; creşterea numărului de negustori străini; criza monetară şi
economică; desfiinţarea în anul 1784 a graniţelor vamale între Transilvania, Ungaria şi Banatul Timişan,
sub domnia lui Iosif al II-lea.
Trebuie precizat faptul că în secolul al XVIII lea Imperiul Habsburgic a acţionat în vederea
instituirii unui sistem bănesc unic, ridicând dreptul teritoriilor de a bate monedă proprie,condiţii în care
Transilvania aflată sub dominaţia Casei de Habsburg începând cu anul 1691, trece sub normele
sistemului monetar austriac, sistem monometalist argint instituit în anul 1623 în conformitate cu politica
monetară a Sfântului Imperiu Roman, legiferat ulterior prin convenţia monetară din 21 Septembrie 1753,
încheiată între Austria şi Bavaria, în anul 1816 odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale privilegiate a
Austriei, în anul 1857 când se semnează convenţia monetară cu statele din uniunea vamală germană
înfiinţată în anul 1834, în anul 1867, anul instaurării dualismului austro-ungar, în anul 1878 când Banca
Naţională a Austriei devine Banca Austro-Ungară, menţinând etalonul argint ca bază a sistemului său
bănesc până la reforma monetară din anul 1892 prin care s-a adoptat monometalismul aur.
Ca o caracteristică generală a circulaţiei băneşti din Transilvania în perioada analizată, este
existenţa unei mari diversităţi de monede de provenienţă străină la care se adaugă şi emisiunile locale cu
monede bătute în monetăriile aflate într-un număr mare în Transilvania şi de asemenea situaţia haotică din
circulaţia monedelor divizionare.
Astfel ca monede principale, cu subdiviziuni şi multipli, formând o scară largă de valori
nominale, au circulat florinul şi talerul de argint(ca arie de circulaţie florinul ocupă practic întreg teritoriul
transilvan), şi alături de acestea, tot din argint groşii şi guldenii.
Deşi o caracteristică a sistemului monometalist argint este faptul că nu presupune circulaţia
paralelă a monedelor de aur, există totuşi în circulaţie la acea dată ca monedă de aur ducatul, având ca
subdiviziuni monedele de 1/16 , 1/8 , 1/4 şi 1/2 ducaţi, iar ca multipli monedele de 2, 3, 4, 4 1/2 , 5, 6, 6
1/2 , 7, 10, 12, 13, 25, 50 şi chiar 100 de ducaţi.Cu rol efectiv în circulaţia monetară au fost monedele de
1, 2, 4,5 şi 10 ducaţi.
Dintre monedele de aramă dinarii şi obolii sau obolus sau batka, babka, sau “sfert de creiţar”, sau
“jumătate de ban”(obolii s-au bătut şi din aur în anul 1562 sub Ioan Sigismund(1559-1571), precum şi din
argint sub Cristofor Bathory(1576-1581)), li se adaugă în circulaţie creiţarii de argint sau de aramă,
şilingul(Solidus), dinarii şi groşii fiduciari de cupru argintat, etc.
Acest haos monetar era de natură să descurajeze activitatea comercială prin dificultatea stabilirii
echivalenţei între monede atât de diferite, precum şi schimbul lor în moneda curentă folosită în tranzacţii,
neajunsuri manifestate într-o perioadă în care datorită creşterii producţiei, creşterii numărului de aşezări
urbane, intensificării schimburilor legate de comerţul de tranzit şi extern, tendinţa clară era aceea de
deschidere către piaţă, de dezvoltare a comerţului şi de consolidare a pieţei interne.
În secolul al XVIII-lea, în contextul politicii sale generale Imperiul habsburgic îşi extinde
dominaţia asupra Transilvaniei şi va acţiona, aşa cum am precizat anterior, în vederea instituirii unui
sistem bănesc unic, ridicând dreptul de a mai fi bătută aici monedă proprie.Totodată s-a acţionat în
direcţia eliminării din circulaţia monetară a monedelor de provenienţă străină, ceea ce a condus pentru
început la scăderea cursului acestora, pentru ca în final să se instituie interdicţia primirii acestora la plată.
În aceste condiţii monedele austriece sunt singurele acceptate cu funcţia economică de mijloc de
schimb şi de plată pe teritoriul Transilvaniei, florinul austriac de argint( numit şi gulden), rămânând unica
monedă etalon a acestui sistem bănesc, iar după adoptarea monometalismului aur este menţinut în
circulaţie ca monedă principală alături de coroana de aur.
În timpul războaielor napoleoniene guvernul preia controlul emisiunii banilor de hârtie.
Ca rezultat, oferta de bancnote în circulaţie a înregistrat o creştere de la suma de 44 milioane
florini (“Gulden”), în bancnote în anul 1796 la 942 milioane florini în bancnote, deprecierea fiind de peste
15% în anul 1810, ajungând să înlocuiască monedele de argint şi de cupru în tranzacţiile comerciale
Această depreciere este urmată de o devalorizare monetară legiferată prin Patenta imperială din
18 Februarie 1811, devalorizare realizată printr-o operaţie de omologare oficială a pierderii puterii de
cumpărare a monedei în urma inflaţiei, având ca efect o scădere accentuată a preţurilor în proporţia
banilor devalorizaţi.
Sporirea bancnotelor în circulaţie trebuie pusă şi pe seama falsurilor monetare care au invadat
canalele circulaţiei.
Sfârşitul războaielor napoleoniene, a pus monarhia habsburgică în faţa unor mari provocări de
natură economică, deficienţe economice provocate de întreţinerea armatei, de interesele politice şi
economice ale nobilimii şi aristocraţiei fiind multiplicate şi de divergenţele de natură etnică şi religioasă.
Guvernul trebuia în aceste condiţii să recâştige încrederea comunităţii oamenilor de afaceri, în
primul rând prin încercarea de soluţionare a deprecierii monetare continue şi accentuate care generase o
puternică inflaţie.
Varianta înfiinţării unei bănci naţionale ca unică bancă de emisiune, părea să fie cea mai
potrivită, prin faptul că aceasta prin emisiunea de bilete de bancă cu funcţiile de instrument de schimb şi
de plată, întocmai ca moneda metalică, şi prin politica de scont(manevrarea taxei scontului), avea
posibilitatea influenţării creditului şi a circulaţiei banilor.
Înfiinţarea băncii de emisiune este strâns legată şi de creşterea rolului bancnotelor în circulaţia
monetară în contextul cerinţelor tot mai mari de monedă rezultat al noului climat de dezvoltare
economică specific revoluţiei industriale.
În aceste condiţii producţia curentă de metal preţios nu mai poate asigura satisfacerea cererii de
monedă metalică recurgându-se în compensaţie la autonomizarea şi dezvoltarea emisiunii de bancnote ,a
căror rol devine deosebit de important în activitatea economică, în dezvoltarea şi desfăşurarea
tranzacţiilor comerciale.
Astfel în 1 Iunie 1816 împăratul Francisc I emite două patente imperiale rămase în istorie sub
denumirea de “Patenta Principală” şi “Patenta Bancară” pe baza cărora a fost fondată Banca Naţională
privilegiată a Austriei(“Privilegierte Oesterreichische Nationalbank”), ca bancă de stat cu următorul cerc
de afaceri: emisiunea de bilete de bancă rambursabile la vedere în monedă metalică, scontul de cambii şi
împrumuturi ipotecare.
Numai odată cu înfiinţarea băncii centrale înzestrată din partea statului cu privilegiul exclusiv al
emisiunii banilor de hârtie, a avut loc finalmente, stabilizarea sistemului monetar al monarhiei
habsburgice - se trece de la sistemul valutei de Viena la sistemul valutei convenţionale şi totodată
restabilirea încrederii comercianţilor şi populaţiei în aceste semne ale valorii, bancnotele.
Pe temeiul privilegiului de emisiune pe care statul l-a conferit băncii de emisiune, care într-o primă
fază urma să dureze până în anul 1842(prin Patenta din 1 Iulie 1841 acestprivilegiu este prelungit), s-a
statuat uniunea între stat şi aceasta din urmă.În virtutea exercitării acestui privilegiu, din punct de vedere
patrimonial banca centrală a devenit deţinătoarea stocului de metal monetar necesar pentru
convertibilitate, pentru situaţiile în care se solicita preschimbarea bancnotelor în monede de argint(
bancnotele în circulaţie erau acoperite cu rezervele de argint şi stocul de monede ale băncii, proporţia de
acoperire scăzând însă de la 74,6% în anul 1818, la 10,3% în anul 1831)
În aceste condiţii banca de emisiune îşi putea urmări şi realiza obiectivul de a menţine sau de a creşte
valoarea biletelor de bancă.Această instituţie urma să rămână total independentă de obiectivele financiare
ale guvernului.
În consecinţă, în vederea fructificării acestui proiect, se procedează într-o primă fază la retragerea
din circulaţie a vechilor bancnote.
În ce priveşte Transilvania, primele sucursale ale Băncii Naţionale a Austriei au fost înfiinţate
abia în anii absolutismului, şi anume în anul 1854 la Braşov şi în anul 1855 la Timişoara, sucursale care
au dominat şi influenţat piaţa creditului din Transilvania, contribuind în mod evident la dezvoltarea
relaţiilor de producţie capitaliste, cu toate că beneficiare ale creditelor oferite de către acestea au fost
preponderent întreprinderile, care prin produsele lor nu făceau concurenţă mărfurilor austriece pe pieţele
din Principatele Române şi din Peninsula Balcanică.
Creşterea numărului de bancnote în circulaţie, în contrast cu politica băncii, au afectat grav fluxul
tranzacţiilor monetare în perioada imediat următoare.
În Transilvania primei jumătăţi a secolului al XIX-lea, se aflau în circulaţia bănească evident
monedele metalice caracteristice sistemului monetar al valutei convenţionale al monarhiei habsburgice,
adoptat odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale a Austriei în anul 1818, atât cele principale din argint, cele
comerciale din aur, cât şi monedele divizionare şi bancnote, unele dintre ele într-o cantitate mică
aparţinând vechii valute de Viena, precum şi cele emise de banca de emisiune.
Alături de acestea mai circulau monede de aur, de argint şi aramă cu provenienţă diferită, în
primul rând cele din principatele române, precum şi bancnote.
Din categoria banilor de hârtie, continuau să se afle în circulaţie, deşi într-o proporţie
nesemnificativă, bancnotele emise în urma devalorizării hotărâte prin Patenta din 18 Februarie 1811 şi
anume Einlosungsscheine în cupiuri de câte 1,2,5,10,20 sau 100 de florini.
În urma înfiinţării Băncii Naţionale privilegiate a Austriei, bancnotele emise de către
aceasta în virtutea privilegiului cu care a fost investită de către stat, circulau atât între autorităţi cât şi între
particulari, fiind echivalenţi în sistemul monetar al valutei convenţionale cu florinii convenţionali.
Potrivit Statutelor şi Regulamentului de funcţionale al băncii de emisiune, adoptate prin
Patenta din 15 Iulie 1817, aceste bancnote continuau să fie emise în cupiuri de 5, 10, 50, 100 şi 1000 de
florini, dar ca urmare a numeroaselor deprecieri se constată o diminuare a lor în circulaţie în favoarea
monedelor metalice.
În anul 1848, anul revoluţiei, în mod special după evenimentele din martie, Banca Naţională a
Austriei a ajuns într-o situaţie grea şi posesorii bancnotelor au retras, prin convertirea acestora, mari
cantităţi de monede metalice din stocul de acoperire.
Astfel începând cu anul 1848, la solicitarea statului Banca Naţională privilegiată a Austriei,
emite aşa numitele “bonuri de salină”(Salinenscheine), garantarea biletelor ipotecare făcându-se cu
veniturile unor saline de stat din Austria.
Fiind primite la plată de către toate caseriile publice, îndeplineau astfel funcţia de mijloc de plată.
Primul guvern independent maghiar a fost instaurat la 12 Aprilie 1848, numit “Cabinetul
Batthyany” după numele primului ministru.În cadrul acestuia Lajos Kossuth în calitate de ministru de
finanţe, a jucat un rol esenţial în încercarea de a dobândi independenţă în organizarea şi conducerea
finanţelor statului.
Astfel, într-o primă fază, s-a urmărit stabilizarea poziţiei financiare a Ungariei prin emisiunea
propriilor bancnote şi a bonurilor de tezaur, scop în care Banca Comercială din Pesta este investită de
către statul maghiar cu statutul de Bancă centrală, statul angajându-se să pună la dispoziţia băncii o
cantitate de aur şi argint în valoare de 5 milioane de florini, iar banca urma să emită pe această bază
bancnote în valoare de 12,5 milioane de florini.
În ciuda opoziţiei băncii naţionale austriece, la 24 mai 1848 guvernul imperial a autorizat emisiunea
primelor bancnote ungureşti(“Bankok”), care au circulat sub faimoasa denumire de “bancnotele lui
Kossuth”(“Kossuth-banko”).
Aceste bancote încep să circule şi pe teritoriul Transilvaniei, cele mai des folosite în
schimburile comerciale fiind cele de 1, 2, 5, 10 şi 100 de forinţi.
După înfrângerea revoluţiei, retragerea “bancnotelor lui Kossuth”(“datorată anulării lor), a produs
pierderi importante pentru populaţia din Transilvania.
Acţiunile contrarevoluţionare au solicitat din nou mari cheltuieli, banii austrieci intrând într-o nouă
criză.Valoarea totală a noilor bancnote austriece puse în circulaţie la un curs forţat, până la sfârşitul anului
1849 a fost de 242,8 milioane de florini.
Monedele de argint şi cele mărunte au dispărut din nou din circulaţie.
Începând cu 1854, în toată monarhia au rămas în circulaţie numai bancnotele Băncii Naţionale a
Austriei.
Modificările pe care convenţia monetară încheiată în 24 Ianuarie 1857 între Austria şi Germania,
le-a adus sistemului monetar al monarhiei, cu excepţia menţinerii etalonului argint ca bază a acestuia,
schimbări cu efecte implicite asupra circulaţiei băneşti din Transilvania, se referă la generalizarea
sistemului zecimal,emisiunea mai multor categorii de monede: monede principale, naţionale şi unionale
de argint; monede comerciale din aur şi argint; monede divizionare din argint şi aramă, cu respectarea
obligativităţii menţionării caracterului lor divizionar.
În ce privesc bancnotele, articolul 22 al convenţiei referitor la emisiunea monedei de hârtie,
interzice stabilirea cursului forţat al acestora, introducând obligativitatea convertibilităţii lor la prezentare
şi în orice moment în moneda de argint principală(etalon), începând cu 1 ianuarie 1859.Dreptul de
emisiune al bancotelor este atribuit fie statului, fie unei instituţii împuternicite a acestuia, însă numai în
virtutea respectării obligativităţii asigurării convertibilităţii lor în argint.
Acest articol vizează în primul rând Austria, căreia i se impune astfel reluarea convertibilităţii
bancnotelor, la care Banca Naţională privilegiată a Austriei, ca bancă de emisiune, renunţase încă din anul
1848.
Tot din acest considerent, bancnotele emise urmau să aibe înscris pe ele valoarea în moneda etalon.
În caz contrar, când banii de hârtie nu aveau acoperire în monedă metalică de argint(situaţie
frecventă mai ales în perioadele de război),emisiunea era suspendată.
Eliminarea cursului forţat al banilor de hârtie şi păstrarea în circulaţie doar a unei sume în astfel de
monedă deplin acoperită în monedă metalică de argint, urma să se facă până la cel târziu 1 ianuarie 1859.
Consecinţă a convenţiei monetare din 24 Ianuarie 1857, Austria emite la 19 Septembrie 1857
patenta în 22 de articole prin care ţinând cont de dispoziţiile acesteia, este reorganizat şi modernizat
sistemul monetar al monarhiei, prin introducerea noului sistem bănesc, simultan cu retragerea treptată din
circulaţie a banilor emişi în conformitate cu sistemul valutei convenţionale.
Acesteia i se adaugă Patenta din 27 aprilie 1858, prin care se dispune intrarea în vigoare începând
cu 1 Noiembrie 1858 a sistemului valutei austriece, Patenta din 30 August 1858 care modifică privilegiul
băncii de emisiune în conformitate cu prevederile convenţiei monetare.
Totodată prin această ultimă patentă, biletelor emise de Banca Naţională a Austriei li se dă
pentru prima oară calitatea de mijloac de plată legal(în anul 1848 această calitate li se atribuie numai în
mod provizoriu), la valoarea lor nominală, ceea ce impune obligativitatea acceptării lor nu numai la
caseriile publice, ci şi la plăţile între particulari.
Tot pentru prima oară a fost reglementat stocul metalic de acoperire al Băncii Naţionale
privilegiate a Austriei.
Se precizează că biletele emise şi puse în circulaţie după 1 Noiembrie 1858, vor fi acoperite cel
puţin în proporţie de o treime cu stoc metalic, monede sau lingouri de argint, sau chiar o parte în monede
sau lingouri de aur, iar restul de două treimi cu efecte de comerţ, cambii şi alte asemenea valori.
Deşi încheiată pe un termen de 20 de ani, cu dreptul de prelungire pe alte termene de câte 5 ani, în
urma disputelor dintre cele două participante la această convenţie monetară, dispute privind întâietatea în
cadrul Uniunii vamale, aceasta este anulată pierzându-şi valabilitatea începând cu 1 ianuarie 1868.
În ce priveşte controversata problemă a convertibilităţii bancnotelor austriece, cursul forţat al
acestora a fost suspendat numai între numai între 1 septembrie 1858 şi 29 aprilie 1859, revenindu-se
asupra acestei decizii datorită nevoilor sporite de bani, demonstrându-se că în caz de război cursul forţat
este aproape inevitabil.
Mai mult prin Patenta imperială din 28 Aprilie 1859 s-a dispus contractarea unui împrumut pe
gaj de obligaţiuni de stat la banca de emisiune în schimbul suspendării convertibilităţii bancnotelor,
aceasta din urmă emiţând bancnote în cupiuri de 1 şi 5 florini în scopul acoperirii împrumutului.
Astfel garantarea acestor bani de hârtie nu s-a făcut în monedă metalică ci în bonuri de tezaur de
asemenea neconvertibile.
Suspendarea cursului forţat şi revenirea la acesta a avut ca rezultat o dispariţie a monedelor de
argint din ţară, n special a talerilor, numeroasele cereri de convertire fiind datorate agio-ului argintului,
argintul începând să facă primă faţă desemnele valorii în circulaţie încă din 1848.
Obiecţiile au fost formulate tocmai privind imposibilitatea menţinerii convertibilităţii bancnotelor
şi mai mult, introducerii în circulaţie a banilor de hârtie sub forma biletelor de stat cu curs obligator.
La toate acestea se adaugă deprecierea monetară cauzată de efectele crizei economice din
Europa, care a izbucnit în 1857, resimţite şi în Transilvania.
Mai mult, în ce privesc bancnotele de 1, 2 şi 5 florini convenţionali, a căror emisiune făcută cu
acordul guvernului imperial în anul 1848 a încălcat privilegiul băncii centrale care interzicea punerea în
circulaţie a bancnotelor cu valoarea nominală sub 10 fl., acestea continuă să circule cu un curs obligatoriu
şi după 1858.
Singura restricţie este plafonarea volumului lor la 100.000.000 de florini şi înlocuirea până la
finele anului 1859 cu bancnote ale noului sistem al valutei austriece.
Cu toate acestea au existat încercări de restabilire a convertibilităţii bancnotelor.
Astfel pe baza Patentei imperiale din 27 decembrie 1863, băncii centrale i se reânnoieşte
privilegiul emisiunii bancnotelor, acordândui-se al treilea drept de emisiune(3.Privilegium) .Inovaţia cea
mai semnificativă a fost restabilirea şi fixarea independenţei băncii de emisiune faţă de guvern.
Mai mult, modificările aduse statutului băncii vizau şi problema acoperirii emisiunii
modificându-se prevederile Patentei imperiale din 30 august 1858 referitoare la reglementarea garanţiei
metalice a băncii de emisiune.
În conformitate cu “Legea Băncii”, analogă “Legii Peel” (“Peel’s Act”), referitoare la un nou
sistem de acoperire, valoarea maximă a bancotelor emise de către Banca Naţională a Austriei şi puse în
circulaţie fără acoperire monetară a fost stabilită la 200.000.000 de florini austrieci, urmând ca bancnotele
emise peste această sumă să aibe în mod expres, acoperire metalică în monede sau lingouri de argint şi în
proporţie de 25 % în monede sau lingouri de aur.
Totodată bancnotele emise a căror valoare depăşea valoarea rezervei metalice urmau să aibă
acoperire în efecte de comerţ scontate sau garantate prin obligaţiuni emise de către stat.
În concluzie, eforturile de restabilire a convertibilităţii bancnotelor, chiar dacă nu s-au
finalizat în acest sens, s-au concretizat în :
- scăderea de către bancă a numărului de bancnote aflate în circulaţie cu în 5,25% în anul 1864 faţă
de anul 1863 ; cu 6,58% în 1865 faţă de 1864 şi respectiv cu 19,11% în 1866 faţă de 1865, ceea ce
reprezintă o scădere cu 39,5% în anul 1866 faţă de anul 1863;
- mărirea rezervei metalice a băncii care se poate aprecia prin proporţia acoperirii bancnotelor cu
stoc metalic, procent care a variat în felul următor: 28,37% în anul 1863 ; 29,85% în anul 1864 ; 34,61%
în anul 1865 şi respectiv 36,62% în anul 1866;
- creşterea gardului de acoperire a bancnotelor cu titluri de valoare : 0,14% în anul 1863 ; 1,38% în
anul 1864 ; 2,34% în anul 1865 şi 15,33% în anul 1866;
Cu toate acestea eforturile băncii de emisiune au fost zădărnicite prin faptul că stocul metalic de
acoperire a fost cu totul insuficient, fapt datorat şi retragerii din circulaţie a monedelor metalice de argint
în scopul tezaurizării, retragere provocată de agio-ul argintului, astfel încât numărul bancnotelor care
circulau la un curs forţat deşi a scăzut în perioada analizată, a continuat să rămână foarte mare.
Modalitatea de garantare a bancnotelor aflate în circulaţia bănească la data anulării respectivei
convenţii monetare, diferă în funcţie de valoarea nominală(mare şi mică) a acestora, respectiv cu stoc
metalic şi bonuri de tezaur neconvertibile.
La sfârşitul anului 1866, nimic nu a mai rămas din independenţa stabilită în “Legea Băncii”, sau
din interdicţia emisiunii de bancnote la rezerva de stat.
Mai mult, la acea dată, alături de bancnotele emise de banca de emisiune se afla în circulaţie o
sumă considerabilă de florini în bilete ale statului şi bonuri de saline.
Biletele de stat ca şi bani de hârtie intră în circulaţia monetară din monarhia habsburgică încă din
anul 1860, însă reglementarea care marchează adoptarea sistemului biletelor de stat este considerată a fi
Patenta imperială din 25 august 1866.
În valoarea totală a banilor de hârtie aflaţi în circulaţie la acea dată, ponderea cea mai mare o deţin
biletele de stat respectiv 44,83%, urmate de bancnotele băncii de emisiune cu 40,8% şi de bonurile de
saline reprezentând un procent de 14,37%.
Biletele de stat au intrat în circulaţie prin emisiune, prin declararea bancnotelor ca bilete de stat,
prin împrumut pe bază de obligaţiuni ale statului.
La sfârşitul anului 1880 ponderea biletelor de stat în totalul banilor de hârtie aflaţi în
circulaţie a variat între 54% şi 55,7% diferenţa reprezentând-o biletele de bancă, pentru ca în perioada
ulterioară anului 1880 ponderea acestora să scadă la 45% - 49%, datorită emisiunii crescânde de
bancnote.
Odată cu semnarea pactului dualist, Ungaria acceptă în continuare, ca pe teritoriul său să circule
florinul austriac de argint, reglementare valabilă şi pentru Transilvania.
Dreptul de batere al monedei continuă să rămână al domnitorului Ungariei.
Astfel în circulaţia bănească intră monedele principale şi divizionare emise de Ungaria,
monedele comerciale de aur, ceea ce aduce o serie de modificări în structura sistemului bănesc.
Ungaria pune în circulaţie inclusiv monede divizionare de argint noi de 20 de creiţari şi
respectiv monede divizionare de aramă de 4 creiţari, Ungariei revenindu-i dreptul de a emite 30% din
volumul total al monedelor divizionare a căror emisiune era plafonată.
În timpul negocierilor din 1867 privind compensaţiile între Austria şi Ungaria, problema băncii
centrale nu a fost abordată pentru a preveni complicaţiile suplimentare şi a menţine condiţiile prezente
până la un viitor acord privind regulamentul legal de funcţionare a acesteia.
Până atunci băncii centrale i s-a permis să-şi exercite drepturile sale exclusive de emisiune
inclusiv în Ungaria.
Reglementarea statutului băncii de emisiune, legalizarea rolului şi a sarcinilor sale(valabile,
evident şi pentru Transilvania anexată acum Ungariei), se vor face abia în anul 1878, după ani de
negocieri prelungite. Banca Naţională privilegiată a Austriei este reorganizată pe bază dualistă,
transformându-se în Banca Austro-Ungară, o instituţie în care Austria şi Ungaria aveau părţi egale,
funcţionând ca o bancă centrală pentru ambele părţi ale imperiului.
Primul drept de emisiune (1.Privilegium), al Băncii Austro-Ungare a fost finalmente întocmit
reflectând compromisul dintre aceste interese conflictuale, privilegiu obţinut pe zece ani prelungit ulterior
tot pe câte zece ani.
Noul statut al băncii prevede modificarea structurii stocului său de acoperire, în sensul că
proporţia aurului nu a mai fost limitată, ca în anul 1862 la 25%( proporţia aurului în totalul stocului de
acoperire a variat între 1867 şi 1886 astfel:1,7% ; 1,2% ; 30,9% ; 48,6% ; 49% ; 52,2% ; 50,4% ; 35,7% ;
37,5% ; 36% ; 34,7% ; 32,5%), urmare a deprecierii foarte mari a argintului şi a intenţiei adoptării
etalonului aur.
Tot în acest sens statutul băncii prevedea includerea biletelor de stat cu curs obligator în acoperirea
bancnotelor, până la retragerea lor din circulaţie
Ca şi pentru monede, şi în cazul bancnotelor, inscripţionarea urma să se facă bilingv, cu însemnele
specifice pentru cele două ţări, armele ţării şi respectiv vulturul bicefal pentru Austria şi coroana Sfântului
Andrei pentru Ungaria.
În anul 1887 odată cu reânnoirea privilegiului de emisiune al băncii, se trece la principiul dublei
garanţii, potrivit căruia 40% din din totalul biletelor de bancă puse în circulaţie să aibă acoperire metalică
în argint şi aur, iar restul de 60% să fie acoperit cu portofoliul de scont.
Suplimentar, ca măsură de plafonare a emisiunii banilor de hârtie, s-a prevăzut ca în situaţia în care
valoarea biletelor de bancă în circulaţie ar depăşi cu 200 de milioane de florini valoarea rezervei metalice,
pentru bancnotele care întrec această limită, banca să plătească statului o dobândă anuală de 5%.
Valoarea biletelor de bancă la sfârşitul anului 1896 a fost de 659.726.360 fl.în timp valoarea
stocului metalic de acoperire a fost de 448.276.940 de florini, rezultând un procent de acoperire de
67,95%, ceea ce corespunde din punct de vedere al statutului băncii dar nu ia în considerare deprecierea
argintului care afectează valoarea rezervei metalice în sensul micşorării ei, rezultând o mărire a volumului
biletelor de bancă neacoperite, precum şi modificarea raportului între florinul de hârtie şi garanţia sa
metalică, acesta fiind în anul 1889 de aproximativ 1 la 4,8, ceea ce înseamnă că 1 florin rezervă metalică
echivalează cu 4,8 florini de hârtie.
Ca şi concluzie privind circulaţia banilor de hârtie caracteristică intervalului cuprins între semnarea
pactului dualist şi trecerea la sistemul etalonului aur putem spune că:
În momentul instaurării dualismului circulaţia monetară era constiutită într-o măsură
precumpănitoare din bani de hârtie cu curs obligator, reprezentaţi de bancnote şi bilete de stat
neconvertibile.
La sfârşitul anului 1867 valoarea totală a banilor de hârtie aflaţi în circulaţie era de 579.000.000
fl.din care 56% era procentul biletelor de stat, mai puţin bonurile de saline.Prin luarea în calcul a acestora
din urmă valoarea totală a banilor de hârtie aflaţi în circulaţia bănească a fost de 679.000.000 de florini.
Între 1874 şi 1878 circulaţia biletelor de bancă scade variind între 282.000.000 fl.şi 295.000.000 fl.,
efect al crizei de supraproducţie din anul 1873.
După 1879 valoarea totală a bancnotelor aflate în circulaţie de 317.000.000 florini se majorează cu
aproape 30 de milioane de florini fl., majorare determinată de înviorarea vieţii economice şi deprecierea
florinului de argint; bancnote emise în schimbul cantităţii mari de monede metalice de argint depreciate
predate băncii de emisiune.
Este greu de apreciat volumul bancotelor care au circulat în acea perioadă în Transilvania, dar cert
este că aceste semne ale valorii ca reprezentanţi ai banilor cu valoare reală au fost folosite ca mijloc de
plată şi de schimb inclusiv pe teritoriul său ca parte a Monarhiei austro-ungare:
În preajma adoptării etalonului aur, circulaţia bănească din Transilvania corespundea structurii
sistemului bănesc austriac, compunându-se din monede principale de argint reprezentate de moneda de 2
fl.,1 fl. şi 1/4 florin ; monedele divizionare de argint de 20, 10 şi 5 creiţari ; monedele divizionare de
aramă de 4, 1 şi jumătate de creiţar ; monedele comerciale de aur reprezentate de moneda de 4 galbeni, de
un galben, moneda de 20 de franci echivalentă cu 8 florini de aur şi de 10 franci egală cu 4 florini de aur,
iar din categoria banilor de hârtie bancnotele emise de către banca centrală, biletele de stat cu curs
obligator şi bonurile de saline acceptate ca mijloc de plată la toate casele publice din monarhie.
Se poate aprecia că sistemul bănesc al dublei monarhii prin deprecierea puternică a valutei austriece,
era de fapt un sistem al banilor de hârtie cu curs forţat.
Trecerea la monometalismul aur şi la sistemul bănesc al coroanei, prin reforma monetară din 1892,
trebuie înţeleasă prin prisma paticularităţilor istorice şi economice ale perioadei respective.
Adoptarea etalonului aur se face atunci când deja toate celelalte ţări din Apusul Europei aveau
sisteme monetare monometaliste aur, acesta fiind unul dintre motivele deciziei de adoptare a acestuia,
alături de deprecierea puternică a argintului pe piaţa europeană.
La toate acestea se adaugă presiunile marii burghezii industriale şi bancare, care pentru a imprima
dezvoltării industriale un ritm accentuat, urmărea să obţină sprijinul pieţei monetare internaţionale, fiind
astfel direct interesată în trecerea la etalonul aur, ca unică soluţie corespunzătoare dezvoltării în
continuare a economiei şi câştigării unei poziţii importante pe pieţele internaţionale.
Principalele piedici în materializarea acestei intenţii au fost reprezentate de structura stocului
metalic în care proporţia mai mare o deţinea argintul depreciat,volumul mare în circulaţia bănească al
biletelor de stat neconvertibile având un curs obligator, datoria publică austriacă la banca de emisiune
contractată în anul 1866 prin punerea în circulaţie a biletelor de stat garantată atât de Austria cât şi de
Ungaria, dificultatea procurării aurului necesar formării rezervei metalice de acoperire rezultată nu numai
din lipsa mijloacelor necesare cât şi din scăderea ofertei de aur pe piaţa internaţională.
În aceste condiţii trecerea la etalonul aur se face în Austro- Ungaria cu o serie de particularităţi
faţă de celelalte ţări şi anume faptul că argintul continuă să îndeplinească unele funcţii monetare chiar şi
după anul 1900, ceea ce însemna că sistemul bănesc nu corespundea în totalitate principiilor
monometalismului aur.
Ceea ce face ca noul sistem monetar adoptat să nu se constituie într-un sistem bazat exclusiv pe
etalonul aur, este menţinerea în circulaţie ca monedă principală a florinului de argint cu putere de plată
nelimitată, alături de coroana de aur.
Florinul de argint valută austriacă, are mai mult caracterul unei monede divizionare şi aceasta
deoarece prin lege s-a stabilit un raport de valoare fix între aur şi argint, ori este cunoscut că raportul de
valoare stabileşte poziţia monedei principale faţă de cea divizionară.Mai mult, emisiunea acestei
monede era plafonată de cantitatea de argint aflată în proprietatea statului, încălcându-se astfel
principiul baterii libere a monedelor principale.
În consecinţă menţinerea în circulaţie a florinului de argint ca monedă principală dă sistemului
monetar nou adoptat un caracter mixt.
De altfel adoptarea etalonului aur şi trecerea la monometalismul aur, cu particularităţile amintite,
nu a produs modificări importante în structura circulaţiei monetare a dublei monarhii şi implicit nici în
Transilvania, coroana de aur îndeplinind mai mult funcţia de măsurare a valorii şi foarte puţin pe acelea
de mijloc de schimb şi mijloc de plată.
Acest fapt se datorează încrederii pe care populaţia o acorda bancnotelor, mult mai comode, în
detrimentul monedei metalice în general şi al celei de aur în special, astfel că în perioada 1901-1910 din
valoarea totală a monedelor de aur de 2.002.159.000 coroane puse în circulaţie prin casele băncii de
emisiune, s-au reântors la aceasta prin plăţi şi prin preschimbare în bancnote 1.767.603.000 de coroane,
adică 88,28% din suma pusă în circulaţie.
Şi în circulaţia monetară internă a Transilvaniei monedele de aur au avut un rol neânsemnat, banii
uzuali aflaţi în circulaţie fiind cei divizionari mai ales cei de nichel şi bronz şi în primul rând noile
bancnote care în tranzacţiile zilnice s-au dovedit a fi o valută familiară.
Emisiunea biletelor de bancă ale noului sistem a început spre sfârşitul anului 1900, fiind emise
bancnote in valoare nominala de 10, 20, 50, 100 şi 1000 de coroane.
În ce priveşte emisiunea şi circulaţia banilor de hârtie se pot formula trei caracteristici pentru
perioada următoare reformei monetare şi anume:
1.Retragerea din circulaţie a biletelor de stat;
2.Menţinerea cursului obligator al semnelor de valoare;
3.Emisiunea noilor bancnote începe abia în anul 1900;
Abordând pe rând aceste caracteristici reamintim că retragerea din circulaţie a biletelor de stat s-a
făcut prin răscumpărarea acestora în monedă de aur de către guvernele austriac şi ungar, în contul
datoriei statului la banca de emisiune, estimată în noua monedă a sistemului monometalist aur, la
624.000.000 de coroane.
Retragerea s-a făcut treptat în interval de 13 ani din cauza insuficienţei aurului de care dispunea
statul, într-o primă fază(1894-1905), prin înlocuirea lor cu monedă metalică, apoi în a doua fază(1905-
1907), în care biletele de stat retrase definitiv din circulaţie au fost preschimbate în proporţie de 71% cu
bilete de bancă.
Prin retragerea definitivă a biletelor de stat din circulaţie cele două guverne au declarat încetarea
cursului obligator al banilor de hârtie, lucru care în fapt nu s-a realizat deoarece banca de emisiune nu a
aplicat nici o clipă principiul convertibilităţii la biletele de bancă, deşi rezerva sa metalică ar fi permis
acest lucru.
Trecerea de la etalonul argint la etalonul aur a reprezentat o parte a îndepărtatei reforme monetare
necesară pentru Banca Austro-Ungară, precedată de îndelungi dezbateri privind politica monetară.
Noul statut al Băncii Austro- Ungare aprobat în anul 1899 cu ocazia prelungirii privilegiului
emisiunii, a interzis emisiunea biletelor de bancă ale valutei austriece, astfel încât începând din
septembrie 1900 au fost emise bancnote ale noului sistem bănesc, iniţial în cupiuri de 20 de coroane şi
resprectiv de 10 coroane în septembrie 1901.
În tot acest interval de timp se observă o creştere continuă a numărului de bilete de bancă în
circulaţie, astfel încât în anul 1900 faţă de 1892 volumul acestora este cu 56,31% mai mare, în 1913
faţă de 1900 cu 66,91% mai mare, pentru ca în 1913 faţă de 1892 creşterea să fie cu 160,9%, volumul
maxim al acestora de 2.815,8 buc. fiind atins în 1912 ca rezultat al creşterii cererii de mijloace de plată
rezultat al perioadei de avânt economic ce a urmat crizei de supraproducţie.
În creştere este şi numărul total de bani de hârtie în circulaţie exceptând anii 1901, 1902, 1913,
fapt ce se explică în plus pentru primii doi ani pe lângă criza economică şi prin retragerea biletelor de
bancă a căror procent de scădere cu 98,84% nu a putut fi compensat de creşterea volumului de bancnote
în circulaţie cu 13,25%, rezultând o diminuare a volumului total de bani de hârtie în circulaţie în anul
1905 cu 1,36% faţă de anul 1900, având în vedere că în anul 1901 faţă de 1900 volumul bancotelor
băncii de emisiune a crescut cu 6,09%.
Întrucât perioada pe care se desfăşoară acest studiu, este reprezentată de secolele XVIII, XIX şi XX,
până la primul război mondial, accentul a fost pus pe principalele bancnote austriece, maghiare şi cele
emise după formarea statului dualist, care prin natura statutului Transilvaniei la acea vreme, au circulat şi
pe teritoriul acesteia.
Aspectele de natură monetară şi economică au fost întregite de realizările cu caracter tehnic
intervenite pe parcursul timpului şi care au influenţat considerabil tehnica de producere de bancnote,
proces tehnic laborios, în care producătorul este constrâns de o serie de condiţii şi de limite tehnice, de
necesitatea tipăririi unui număr mare de bancnote care să ajungă poate, în fiecare familie, gospodărie, dar
nu numai atât.
Din punct de vedere artistic este o operă de artă, un examen de răbdare şi îndemănare, o
dovadă de talent şi har pus în slujba istoriei.
BIBLIOGRAFIE
I.Documente,arhive şi fonduri documentare:
- Hurmuzachi :
Documente,vol.II.,”Rapoarte consulare austriece 1812- 1823”
Documente ,Vol.19, partea I., ”Corespondenţă diplomatică şi
rapoarte consulare austriece 1782- 1797”
Documente, vol.21, ”Corespondenţă diplomatică şi rapoarte
consulare austriece 1828-1836” - Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Bihor; Fond”Bănci şi instituţii
financiare”; registru de bănci
dosar nr.160/1900; doc.nr..8 ,ilele 48-50;doc.nr.10,filele
88-90;doc.nr.15,fila 223;doc.17,fila 115;doc.nr.18,fila 90;
doc.nr.19,filele 347-350;doc.nr.22,fila 119;doc.nr.24,
filele 74-75;doc.nr.26,filele 251-252;doc.nr.27,filele 229-
230,248;doc.nr.28,filele 176-177;doc.nr.34,filele 91-92;
doc.nr.37,filele 104-105;doc.nr.39,filele 337-338;doc.
nr.46,fila 388;doc.nr.57,filele 66-67.
Fond “Banca “Bihoreana””;dosar 34/1905,filele 42-51.
- Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Arad; Fond “Banca “Victoria””; dosar
11914,1911, filele de la 1la 250.
- Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Cluj; Fond “Banca “Economul””; dosar
nr.2,1886, fila 1.
- Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Maramureş; Fond “Banca Râureana””;
dosar 43/1900, filele 13-25.
- Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Timiş; Fond”Banca “Timişana””; dosar 1/
1912, fila 1.
idem.dosar, 2/1903,p.p.1-2.
- Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Mureş; Fond “Banca “Mureşana””, dosar
29/1901, fila 1.
- Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Hunedoara; Fond “Banca “Corvineanca”
dosar nr.2,1896, fila 4.
- Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Braşov; Fond nr.145 “Banca “Albina”
Braşov”; pachet 16-20, dosar 20, 1902, filele 123-151;pachet 21-
29;dosar 25,1902, filele 73-75, filele 81-82.
- Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Sibiu; Fond “Banca “Albina””, vol.XVIII, fila
243.
- Bancnotele reproduse în lucrare provin din colecţia Muzeului Judeţean de Istorie
Braşov şi din colecţia personală a autorului.
II. Anuare,statistici,periodice şi repertoare:
- Bogdanovici E.,”Cernelurile şi istoricul lor”,în “Hrisovul”,nr.1,1941,p.p.210-217.
- Bonaciu C.,”Reuniunea economică din Orăştie (1899-1914)”,în “Studia
Universitatis Babeş-Bolyai”,seria “Historia”,nr.1-2,1995,p.p.47-54.
- Cioranu S.”Rolul băncilor româneşti din Ardeal în pregătirea unirii”,în
“Observatorul social-economic”,Braşov,nr.2-3,1944,p.23.
- Dobrescu V.,”Ideea făuririi unei vieţi economice naţionale proprii a românilor
transilvăneni în epoca dualismului austro-ungar(1867-1918)”,în
“Apulum(Alba Iulia),XVIII,1980,p.p.421-430.
- Dobrescu V.,Kovacs I.,”Presa românească despre cooperaţia din Transilvania la
începutul secolului XX”,în “Anuarul Institutului de Istorie şi
Arheologie”,Cluj-Napoca,XVII,1974,p.306.
- Drecin M.”Înfiinţarea filialei din Braşov a Băncii “Albina””.Extras din lucrări
ştiinţifice,seria istorie.Institutul Pedagogic Oradea,1973.
- xxx ”Înfiinţarea Institutului de credit şi economii “Albina”din Sibiu”.Extras
din “Crişana”XI,Oradea,1973,p.39.
- xxx “Mişcarea cooperatistă la românii din Transilvania la începutul secolului
al XX -lea oglindită în paginile “Revistei economice’ din Sibiu,în “Crisia”,
XV,1985,p.331.
- xxx “Înfiinţarea Uniunii bancare “Solidaritatea” şi sistemul bancar românesc
din Transilvania în anii 1892-1907”,în “A.I.I.A”(Cluj-Napoca),XX,1977,p.p.
221-238.
- xxx “Legăturile Băncii “Albina”din Sibiu cu România şi rolul acestora în
accelerarea desăvârşirii unităţii naţionale(1872-1914)”,în “Revista de
istorie “(Bucureşti),1977,nr.10,.10.
- Droca L.,”Aspecte inedite din activitatea socială şi cultural filantropică a Băncii
“Economul”din Cluj(1866-1918)”,în “Analele Universităţii din Oradea”,
Seria Istorie-Arheologie,Oradea,1996-1997,p.169.
- xxx “Activitatea Băncii “Victoria”din Arad (1887-1918)”,în “Banatica”,Reşiţa,
1996,p.p.325-327.
- Gologan N.G.V.,”Cercetări privitoare la trecutul comerţului românesc din
Braşov”,Bucureşti,1929.
- Huszar L.,”A Segesvari penzvero Zsigmond Koraban”,în” Numismatikai Kozlony”
XL.,1941,p.p.28-33.
- Klima H.,”Guvernatorii Transilvaniei 1774-1867”,în Anuarul de Istorie Naţională
din Cluj,1943-44,p.316.
- Kutschera R.,”Guvernatorii Transilvaniei 1691-1774”,în Anuarul Institutului de
Istorie naţională,Cluj,1943-44,p.159.
- Olteanu V.,”Din istoria şi arta cărţii”,Bucureşti,Ed.Enciclopedică,1992.
- Petra-Petrescu N,”Băncile româneşti din trecut”,în “Economia
Românească ”,nr.1/1936,p.49.
- Raţiu D.,”Dezvoltarea afacerilor de bancă şi a băncilor până în secolul
XVII”,în “Dreptatea”nr.268/1894,p.62.
- Retegan S.,”Structura social-economică a burgheziei româneşti din Transilvania în
anii regimului liberal”,în “Acta Musei Napocensis”,VIII,1971,p.p.275-286.
- Surdu B.,”Aspecte privind rolul băncilor în consolidarea burgheziei româneşti
din Transilvania până la primul război mondial”,în “A.I.I.A.C.”,1962,p.p.
188,193.
- ”Compas românesc”,Anuar financiar,I,Sibiu,1893.
- “Istoria economiei”,anuar ştiinţific studenţesc,nr.1.Academia de Studii
Economice,Bucureşti,1998;Minculeasa Monica,”Sisteme monetare.Scurtă
retrospectivă istorică”p.p.11-18.
- ”Tribuna poporului”,II,1898,nr.2,p.10.
- ”Revista economică”,XI,1899,p.p.474-475.
- ”Revista economică”III,1901,nr.15,p.176.
- ”Revista economică”,IV,1902,nr.6,p.45.
- ”Revista economică”,VII,1905,nr.11,p.112.
- ”Revista economică”,VII,1905,nr.50,p.428.
- ”Revista economică”,X,1908,nr.5,p.50.
- ”Revista economică”,XI,1909,nr.2.,p.12.
- ”Revista economică”,XII,1910,nr.46,p.428.
- ”Revista economică”,XIII,1911,nr.8,p.101.
- ”Revista economică”,XIX,1917,nr.49,p.462.
- ”Gazeta Transilvaniei”,nr.91,92,93/1857,p.p.361,365,369.
- ”Gazeta Transilvaniei”,nr.34/1858.p.p.133-134.
- ”Gazeta Transilvaniei”,nr.35/3 mai 1858,p.134.
- ”Gazeta Transilvaniei”,nr.98/11 mai,1858,p.365.
- ”Gazeta Transilvaniei”,nr.131/2 sept.,1858,p.p.369-371.
- ”Gazeta Transilvaniei”,LXVI,nr.36/15/28 febr.1903,p.p.1-2.
- ”Gazeta Transilvaniei”LXVI,nr.30/19 febr./4 martie,1903,p.2.
- ”Gazeta Transilvaniei”; 1909,nr.34,p.p.3-4.
- ”Gazeta Transilvaniei”; 1909,nr.165,p.5.
- ”Der Siebenburger Brote”,XXIII,1858,nr.89/5 mai,p.p.353-354;nr.92/10 mai,
p.365;nr.93/11 mai,p.369;nr.113/9 iunie,p.449.
- ”Tribuna”,XXII,1906,p.8.
- “Românul”,I,1911,nr.60,p.4(Arad).
- ”Dosarele istoriei”;din 1999,nr.10,p.p.18-21
- Răduţiu A.,Gyemant L.,”Repertoriul actelor oficiale privind Transilvania tipărite
în limba română 1701-1847”,Bucureşti,Ed.Ştiinţifică şi
Enciclopedică,1981.
- xxx “Repertoriul izvoarelor statistice privind Transilvania.1690-1847”,
Bucureşti,Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti,1983.
III.Legislaţie monetară:
- Statutele şi regulamentu al privileghiatului National Bancului austriace”,
Braşov,Tipografia lui Johann Gott,1836(54 p.in quarto,litere chirilice).
- Patenta Imperială din 19 Septembrie 1857.(litere chirilice).
- Patenta Imperială din 27 Aprilie ,1858.(litere chirilice).
- Patenta Imperială din 30 August 1858.(litere chirilice).
- Patenta Imperială din 28 Aprilie,1859.(litere chirilice).
- Legea XXXVII/ 15 Mai,1875.
- Legea Nr.XVII din 1892.
IV.Lucrări cu caracter general:
- Albu N.,”Istoria şcolilor româneşti din Transilvania între 1800-1867”,Bucureşti,
Ed.Ştiinţifică,1971.
- Barber.J.R.,”Istoria Europei moderne”,Bucureşti,Ed.”Lider”,1993.
- Bodea C.,Cîndea V.,“Transylvania in the History of the
Romanians”, Bucureşti Ed.Acad.R.S.R.,1982
- Born K.E.,”International Banking in the Nineteenth and Twentieth Centuries”,
Londra,Oxford University,Oxford University Press,1983.
- Braudel F.,”Gramatica civilizaţiilor”,Bucureşti,Ed.Meridiane,1994,vol.II.
- Carpentier J.,Lebrun F.,”Istoria Europei”,Bucureşti,Ed.Humanitas,1997.
- Cheresteşiu V. şi colectiv ,“Din istoria Transilvaniei”,Bucureşti,Ed.Acad.
R.P.R.,1963,vol.II.
- Chevalier J.,Gheerbrant A.,”Dicţionar de simboluri”,Bucureşti,Ed.Artemis,1995,
vol.I.,II.,III.
- Constantinescu N.N.,”Aspecte ale dezvoltării capitalismului premonopolist
în România”,Bucureşti,E.S.P.L.P.,1957.
- Craig I.,”The Mint:”A History of the London Mint from AD 287 to 1948,Cambridge,
“Verso”,1953.
- Csetri E.,Imreth I.,”Erdely Valtozo tarsadalma 1767-1821”, Bucureşti,Ed.
Kriterion,1980.
- Diaconovich C.,”Enciclopedia Română”,Sibiu,Editura şi tiparul lui W.Krafft,1900,
tomurile I.,II.,III.
- Dobrotă N.,”Economie politică”,Bucureşti,Ed.Economică,1997.
- Dragotă Ghe.,”Tezaurul monetar de la Părău sec.XIV-XVII”,Braşov,Muzeul Ţării
Făgăraşului,1998.
- Dragoş Ghe.,”Contribuţia “Astrei” la propăşirea noastră economică”.Sibiu,
Institutul de arte grafice “Dacia Traiană”,1943
- Drimba O.,”Istoria culturii şi civilizaţiei”,Bucureşti,Ed.Şt.şi Enciclopedică,1987,
vol.II.
- Faure E.,”Istoria artei.arta medievală”,Bucureşti,Ed.Meridiane,1988.
- xxx “Istoria artei.arta modernă 1”,Bucureşti,Ed.Meridiane,1988.
- Georgescu V.,”Istoria românilor de la origini până în zilele noastre”,Bucureşti,Ed
Humanitas,1992.
- Giurescu C.C.,”Transilvania în istoria poporului român”,Bucureşti,Ed.Ştiinţifică,
1964.
- Goldenberg S.,”Clujul în secolul al XVI lea”,Cluj,Ed.Dacia,1953.
- Gollner C.,”Muncă şi năzuinţe comune.Din trecutul populaţiei germane din
România”, Bucureşti,Ed. Casa Scânteii,Bucureşti,1972.
- xxx “Die Siebenburger Sachsen in den Revolutionsjahren 1848-1849”
Bucureşti Ed.Acad.R.S.R.,1967.
- Grigorescu D.,”Aventura imaginii”,Bucureşti,Ed.Meridiane,1982.
- Ionescu T.,”Ideea unităţii naţionale reflectată în gândirea economică din
Transilvania.1849-1918”,Bucureşti,Ed.Şt.şi Enciclopedică,1983.
- Jinga V.,”Probleme fundamentale ale Transilvaniei,Braşov,Muzeul Judeţean
de Istorie,1995.
- Lupaş I.,”Din istoria Transilvaniei”,Bucureşti,Ed.Eminescu,1988.
- Meyer F.S.,”Ornamentica”,Bucureşti,Ed.Meridiane,1988,vol.II.,II.
- Milklos E.,”Csik,Gyergyo,Kaszon szekek(Csik megye)Foldjenek esnepenek
tortenete 1918-ig”,Budapesta,Akademiai Kiado,1944.
- Mureşan C.şi colectiv,”Culegere de texte pentru istoria universală.Epoca
modernă”,Bucureşti,Ed.Didactică şi Pedagogică,1973,vol.II şI II.
- Netea V.,”Lupta românilor din Transilvania pentru libertatea naţională
(1848-1881)”,Bucureşti,Ed.Ştiinţifică,1974.
- Nussbacher G.,”Din cronici şi hrisoave :contribuţii la istoria Transilvaniei”
Bucureşti,Ed.Kriterion, 1987.
- Pascu Şt., “Ce este Transilvania?Civilizaţia Transilvană în cadrul civilizaţiei
româneşti”,Cluj-Napoca,Ed.Dacia, 1983.
- Popa Ligia,”Monedele braşovene din colecţia muzeului judeţean”,Braşov,Muzeul
de Istorie,1982.
- Prodan D.,”Din istoria Transilvaniei:studii şi evocări”,Bucureşti,Ed.Şt. şi
Enciclopedică,1991.
- xxx “Transilvania şi iar Transilvania:consideraţii istorice”, Bucureşti,Ed.
Şt. şi Enciclopedică,1992.
- Thomas N.,”Populaţia românească din sudul Transilvaniei şi caracterul
colonizării săseşti în secolele XII-XIII”,Bucureşti,(fară ed.),1969
- xxx “Aşezarea saşilor în Transilvania”,Bucureşti,(fără ed.),1981
- Ionescu Toader,”Ideea unităţii naţionale reflectată în gândirea economică din
Transilvania.1849-1918”,Bucureşti,Ed.Şt.şi Enciclopedică,1983.
- “Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania”(sub redacţia:Ştefan Pascu
şi Victor Cheresteşiu), Bucureşti Ed.Acad.R.S.R.,1977,vol.I-II.
- “Istoria Clujului”,sub redacţia acad.prof.Şt.Pascu,Cluj,Consiliul
Popular al Municipiului Cluj,1974.
V.Lucrări cu caracter special:
- Bariţiu G., ”Părţi alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă”,
ediţie îngrijită, note, comentarii şi indice de acad.Şt.Pascu şi prof.
dr.F.Salvan, Braşov, Inspectoratul pt.cultură al judeţului Braşov,
1993, vol.I, II, III.
- Basno C.şi colectiv, ”Monedă,credit, bănci”, Bucureşti,Ed.Didactică şi Pedagogică,
2003.
- Boicu L., ”Austria şi Principatele Române în vremea războiului Crimeii(1853-1856)
Bucureşti, Ed.Acad.E.S.R.,1972.
- Bogdan I., ”Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu
Ţara Ungurească în sec. al XV şi XVI lea”, Bucureşti, Institutul de arte
grafice, 1905, vol.I.
- Bozga V. şi colectiv, ”Istoria economiei naţionale”Bucureşti, lito Academia de
Studii Economice, 1996.
- Brote E., ”Chestiunea română în Transilvania şi Ungaria.Un memoriu politic.De
Eugen Brote”, Bucureşti, Tipografia “Voinţa Naţională”, 1895.
- Buzdugan G.şi colectiv, ”Monede şi bancnote româneşti”, Bucureşti, Ed.Sport-
Turism,1977.
- Cahn,Adolph E., ”Versteigerungs-Katalog 77, III” ,Frankfurt am Main, 1932.
- Cerna S., ”Sistem monetar şi politica monetară”, Bucureşti,Ed.Enciclopedică, 1996.
- Chester L.şi colectiv, ”Standard Catalog of World Coins 1601-1800”, Wisconsin,
University Press,1981.
- Ciuhandu Ghe., ”Episcopii Samuil Vulcan şi Gherasim Raţ.Pagini mai ales din
Istoria Românilor Crişeni(1830-40)”, Arad.Tipografia Diecezană, 1935
- Constantinescu N.N., ”Acumularea primitivă de capitalului în România”, Chişinău,
Ed.Ştiinţa, 1992.
- Daicoviciu Ctin., ”Destrămarea monarhiei austro-ungare 1900-1918”.Comunicări
prezentate la Conferinţa istoricilor din 4-9 mai 1964 de la
Budapesta, Bucureşti, Ed.Acad.R.P.R., 1964.
- Davies G., ”A History of Money From Ancient Times to the Present Day”, Cardiff,
University of Wales Press, 1994.
- Dobrescu V., ”Sistemul de credit românesc din Transilvania 1872-1918”, Tg.Mureş
Ed.Universităţii”Petru Maior”, 1999.
- Drecin M. , ”Istorie financiar-bancară; Studii asupra băncilor româneşti din
Transilvania(1867-1918)”, Cluj Napoca, Ed.Dacia, 2001, vol.I şi II.
- xxx “Banca”Albina”din Sibiu-instituţie naţională a românilor
transilvăneni (1871-1918)”, Ed.Dacia, Cluj-Napoca , 1982.
- Dumitrescu Şt. ,”Tratat de monetă”, Bucureşti, 1948.
- xxx “Asociaţia economiştilor din România.Opiniuni monetare; Raportul
comitetului aurului din 1810”, tradus de Şt.Dumitrescu,Bucureşti,
1937.
- Dragoş Ghe., ”Monografia Băncii populare”Săceleana” din comuna Satulung(jud.
Braşov)”, Cluj, Tipografia Naţională, 1932.
- Gadoury V., ”World Coins Catalogue”, Baden -Baden, Museum Press, 1971.
- Heimberger F., ”Cooperaţia săsească sistem Raiffeisen din Ardeal”, Teză pentru
doctorat în drept, secţiunea politico-economică, Cluj , 1939.
- Hewitt V., ”The Banker’s Art.Studies in Paper Money”, Londra, British Museum
Press,1995.
- xxx “Beauty and the Banknote.Images of Women on Paper Money”, Londra,
British Museum Press, 1994.
- Idieru N., ”Studii de economie politică şi finanţe “, Bucureşti, Ed.Librăriei
Muller, 1895, vol.I.
- Iorga N., ”Opere economice”, ediţie îngrijită de Penelea G., Bucureşti, Ed.
Academiei, 1983.
- Isărescu M., Murgu N., ”Aurul.Mit şi realitate”, aşi,Ed.Junimea, 1981.
- Jinga V., ”Moneda şi problemele ei contemporane”, Cluj-Napoca, Ed.Dacia, 1981,
vol.I.
- Kiriţescu C., ”Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui”, Bucureşti, Ed.Acad.R.S.R
1977, vol.I., II., III.
- xxx “Moneda-mică enciclopedie”, Bucureşti, Ed.Şt.şi Enciclopedică, 1982.
- Klain-Stefanelli E.and V., ”The Beuty and Lore of Coins.Currency and Medals”,
New York, Riverwood Publishers Ltd., 1996.
- Kranister W., ”The Moneymakers International”, Cambridge, Black Bear
Publishing Limited, 1989.
- Miller V.zu Aicholz, ”Oesterreichische Munzpragungen(1519-1938)”, Wien, Bank
Press, 1948.
- Moga I., ”Politica economică austriacă şi comerţul Transilvaniei în veacul al
XVIII lea”, Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1938.
- Negrea R., ”Moneda.De la scoicile- monedă la cecul electronic”, Bucureşti,
Ed.Albatros,1988.
- Pascu Şt., ”Meşteşugurile din Transilvania până în secolul al XVI lea”, Bucureşti,
Ed.Acad.R.P.R., 1954.
- Pavlescu E., ”Meşteşug şi negoţ la românii din sudul Transilvaniei(sec.XVII-XIX)”,
Bucureşti, Ed.Acad.R.S.R.,1973.
- Petra-Petrescu N., “Băncile româneşti din Ardeal şi Banat”Sibiu, Ed.
Cartea Românească, 1936.
- Retegan S., ”Dieta românească a Transilvaniei(1863-1864)”, Cluj- Napoca, Ed.
Dacia, 1979.
- Slăvescu V., ”Curs de monedă, credit, schimb”, Bucureşti, 1932.
- Şaguna D.D., ”Drept financiar şi fiscal”, Bucureşti, Ed.Oscar Print, 1994.
- Taylor A.J.P., ”Monarhia Habsburgică 1809-1918.O istorie a Imperiului austriac şi
a Austro-Ungariei”, Bucureşti, Ed.Allfa, 2000.
- Taşnadi Alex.,Doltu C., ”Monetarismul”, Bucureşti, Ed.Economică, 1996.
- Vilar P., ”A History of Gold and Money.1450 to 1921”, Londra, New Left Books,
1991.
- Warner M., ”Monuments and Maidens.The Allegory of the Female Form”, Londra,
Pan Books Ltd., 1987.
- “Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania”(sub redacţia:Ştefan Pascu
şi Victor Cheresteşiu), Bucureşti Ed.Acad.R.S.R., 1977, vol.I-II.
- “Acte, documente şi scrisori din Şcheii Braşovului”, Bucureşti, 1980.
VI.internet:
http://www.oenb.at/
http://www.austrian-mint.com/e/zeit 3.htm.
http://www.num.as.ro
http://www.EUROSEEK.NET.
http://www.kappa.ro
http://www.istorie.ro
http://www.money_museum.com./standard.
http://www.mccow.zoavy.com/product/BN_AUSTRIA_75
http://www.jusfree.com/study/economics/convert.htm1
http://www.hungary.ciw.edul/1848-49/
http://www.english.mnb.hu
http://www.khm.at/homeE3htm
http://www.bankhistoriches-archiv.at/indexbh2htm1.
http://www.numismatics/catalogue
ANEXĂ:
Lista materialelor din anexă: pagina
- Statutul Băncii Naţionale privilegiate a Austriei.............................................1
- Regulamentul Băncii Naţionale privilegiate a Austriei..................................13
- Patenta Imperială din 19 Septembrie 1857......................................................46
- Patenta Imperială din 27 Aprilie 1858...............................................................54
- Patenta Imperială din 30 August 1858...............................................................61
STATUTUL
ALE
PRIVILEGHIETULUI NAºIONAL - BANCULUI AUSTRIACESC
( Braşov, Tipografia lui Johann Gott, 1836; Biblioteca Judeţeană Braşov)
După patenta nostră din 1 Iunie prin care am orânduit Noi de a că face un Banc-Înstitut sub numire
de privileghiat Naţionalbanc Austriacesc ni-am îndemnat Noi,de am dăruit Bancinţitutului următoarele
Statute,şi Privileghii după ascultarea Auşusului(lucru scos din lămurire)ce s-au ales cu înglăsuirea a
Acţionerilor ,şi ale pre însemna ca pre o Normă (regulă).
I.Despre funduşul Naţional-Bancului, şi al Soţietăţii Bancului de Obşte
1.
Funduşul Naţional- Bancului să va aşeza prin o sută de mii de Puneri(Einlagen)..Pentru fieşcare
Punere,ce are să stea într-o mie de fiorini vienerver.,şi o sută fiorini în bani de argint,să va face o Acţie
dela Naţional Bank(adeverinţe de împărţuire).Acţionerii de acum,care au făcut până acum Punerile lor,cu
lărgită plătire ,va primi pentru fiecare Punere doa Acţii.
2.
Pentru bani de hârtie ,ce sănt să între şi să fie spre plata Punerilor,Acţiilor va da Administraţia
Ctatului Obligaţie cu dobândă Fl.2 1/2 la %.pe an în bani de argint asupra Naţional -Bancului.Naţional-
Bancului nu-i va fi slobod a vinde aceste Obligaţii fără deosebită slovozenie Administraţii Statului.
3.
Spre plătirea Obligaţiilor ,pentru Punerile banilor de hârtie ,va orăndui Bancu din visteria Statului
un venit împărţit pă lună:câte cinci sute de mii de fiorini pă an,în urmarea acestor venituri pe an,de la
pretenţiile Bancului,să va prescrie suma îndoită a Capitalului în Obligaţii ,adecă un Milion.-Însă
obligaţiile săvor păstra spre un deosibit Funduş de plătire şi dobânzile lor,să vor plăti de la stat ,şi se vor
întrebuinţa la Naţional -Banc,spre plătirea datoriei Statului,ce s-au făcut prin Punerile banilor de hârtie
,până cănd se va stinge cu totul această datorie.
La această urmare ,să vor răscumpăra Obligaţiile Statului la un Curs de 200 ,dacă va ajunge
funduşulu Bancului în starea acea, care s-au socotit prin întreagă sumă,de o sută de mii de Puneri de Acţii
aicea alăturat planul plătirii în soroc de 36 de ani.
4.
Bancu primeşte şi împlineşte tote plăţile în Valuta Banilor de argint,şi portă tote socotelile tot în
această Valută.Mijlocirea plăţilor sănt Bancnotele,şi cei după Legea ,Circolarisiţi bani de argint,împreună
cu bani mărunţei de împlăinirea cealisau adăogat.
5.
Toţi Acţionerii închipuiesc Soţietatea Bancului .Fieşcare om poate să-şi ia Acţii prin nemijlocite
Puneri,cau prin chipurile de câşigare,,ce sânt însemnate în Legi ,şi poate săsă facă pă numele lui,sau şi pe
alt nume strein.
6.
Acţionerilor lisă cuvine pentru totă Acţia,ce o au ,o asemenea parte asupra Funduşului Bancului,şi
asupra veniturilor lui.Si cât va ţinea soţietatea Bancului,numai cuvinciosele veniturile lui sânt întocmite
de a lisă împărţi.
7.
Numai acesti Acţioneri au drept a da votul întrebile Bancului,care după cuviinţă săvor arăta,că au una
sau mai multe Acţii de ale Bancului,care vor fi însemnaţi în prenotiţile Bancului,ca Acţioneri,şi care fac
îndestulare formalităţilor ,ce să hotăresc despre aceasta.
8.
Pentru Acţiile ,ce săvor da la o Tovăroşie sau la mai mulţi părtaşi,numai acela săva cunoşte de Stăpân
al acelor Acţii ,care va aduce Plenipotenţia celor lalţi Tovaroşi sau părtaşi.
9.
O Acţie de mainainte dată la prescriere,să cere întorcerea ei înapoi la Banc cu Indorsaţiî celui din urmă
Stăpân.
10.
Acţiile ,care săvor da la vreun Stăpân nou prin orânduială dregătorească,cu prigonire sau fără
prigonire,Judecătoria are îndatorire a întări însuşire Adeverinţa ăcţiilor;însă pentru totă suma o Acţie nu
să poate împărţi în mai multe părţi.
111
1 Prin înalta hotårâre dupå rugåciunea Aususului Bancului în adunarea din 15 Ianuarie 1821 sa-u milostivit Înåltata c.c. Mårire a îngådui ,ca så poatå încheia prisosul Bancului în tot anul,care Sumå din
Din câştigurile ,ce primeşte bancul,prin darea cu dobândă a Obligaţiilor Statului şi prin câştigul
lucrurilor ,ce au păstrat ,săva da la totă jumătatea de an Acţionerilor.Ca o parte cuviinciosă spre
împărţire,ca o obişnuită dividendă cînt de a să împărţi Acţionerilor din prisosulcugetat cîte 20 de Fl.în tot
anul,şi după ce să va acoperi această Dividendă;rămânând din câştigul Bancului încă o sumă pă deasupra
,să facă cu dînsa ,ce va voi;aşa dară jumătate trebuie săsă împărţaescă Acţionerilor.Iar cea-laltă jumătate
să rămâie spre întemeierea unui funduş de rezervă.
12.
din Suma Funduşului de rezervă măcar o jumătate trebuie săsă întrebuinţeze spre cumpărarea celor de
obşe Obligaţii,ce sunt în bani de Metal, după Cursul,ce să va face la Berză.Iară cea-laltă jumătate pote
săsă facă roditore prin alte drumuri.
II.Pentru lucrările şi isprăvile Naţional-Bancului
13.
Lucrările Naţional -Bancului să împart în următoarele părţi:
a) în lucrurile Scontăricirii.
b)în lucrarea girului.
c)în Lucrarea Depozitelor.
d)în urmarea plăţilor înainte şI a împrumutării.
14.
La lucrarea Sconturilor Bancul va descondarici numai Poliţele de plată aicea care va avea tote
trebuincioasele legiuite lucruri,care cânt trase drept la piaţa Vienei,care sânt de a să plăti aicea ,care vor fi
în Valuta Bancului făcute, şi săvor primi şi Sold Poliţe pentru marfă spre asă descondarici.
15.
Bancul în lucrările lui degiro va primi cpre păstrare dela fieşcare Acţioner,ce lăcueşte în Viena,bani în
Valuta Bancului,şi în câte vreme va rămânea el într-această treabă.Despre care prin Asignaţie şi
prescriere,să pote descondarici clobod ,pentru care săva deschide,şi foe spre această trebuinţă.
16.
Naţional-Bancu are acel drept în câtă va ţinea Privileghiu său în totă coprinderea Monarhii
Austrieceţi,de a face şI ada afară Bancnote,care va umbla în ţircolaţie,ca o mijlocire de plată ce este
favoricită prin legi,şi pentru care nusă poate face silă de a să primi în lucruri private.Dară însă la toate
Cassele cele de obşe trebue săsă primească ,încât să numesc in bani de argint şi cu numirea de câtă sumă
va fi. (vezi începutul la statute)
17.
Bancnotele sunt asignaţii asupra Bancului,şi din Cassele lui la totă poftirea aducătorului ei numai decât
să-i să plătească în bani de argint,după preţul cel numit allor. kâ¿tigurile Institutului Bancului ,såså împår¡eascå între Ac¡ioneri,ca o Dividendå,si din potrivå såså pue fundu¿ul de rizervå.
18.
La lucrurile Depozite primeşe Naţional-Bancul aur şI argint în bani gata,în scule de aur şI argint,şi în
bani de aur şi de argint,din ţările din afară şi din lăuntru acărora ºircolaţie este slobodă prin Legi,ca săsă
pue păstrare în preţul lor cel din lăuntru după Valuta Bancului şi tote hărtiile Statului şI sineturile de bani
private împotriva unei ...........cuviinciose.
19.
În partea lucrurilor de împrumutare poate da Bancu pă aur şi pă argint,şi pă hărtiile Statului dinţările din
lăuntru întocmite pă bani de argint şi bani cu dobândă:când starea banilor va avea trebuinţă vre odată de
o mai mare întindere a întreprinderilor Bancului,atuncea va face împrumutare şi pă realiteturi cu
suguranţie popilară.
20.
Bancu are drept a lua şasă la sută Dobândă pă an,pă banii ,ce dă pă Zalogi.iar când stările vor privi spre
o mai mare întindere a dobânzii despre aceasta,atunci trebue să să roge la a noastra deosibită bună voinţă.
III.Pentru reprezentaţia soţietăţii Bancului şi pentru Administraţia Funduşului Bancului.
21.
Soţietatea Bancului să va reprezenta prin tr-un Auşus;şi printr-o Direcţie care amândouă vor purta de
grije,pentru lucrurile Bancului.
22.
La această reprezentaţie şI conlucrare numai Acţionerii aceia pot lua parte care sânt supuşi
Austriaceţi;care stau în slobodă otcârmuirea a averilor,şi care au numărul trebuincios de Acţii.Iară
doesibit nu sânt primiţi aceia,asupra cărora avere sau publicăluit un concurs,sau care s-au arătat după
poruncă nevrednici,a da înainte judecăţi vre un Atestat bun.
23.
Auşusu Bancului va sta din cicizeci de mădulari pănă atunci,pănă când să vor lua prin Puneri jumătate
din numărul Acţiilor,ce s-au hotărât printraceste Statute.Dela această vreme să va închipui Auşusul dintr-
o cută de Acţioneri.
24.
Acei Acţioneri sânt Mădularii Auşusului,care stăpânesc cu şase mai nainte cea mai mare parte a
Acţiilor .După arătarea Protocolului Acţiilor la o asemenea Sumă de Acţii hotărăşe numărul cel din tâi din
Protocolul Acţiilor.
25.
Auşusul este statornic pentru un an întreg,şi să adună după orânduială în Viena,în tot anul odată ,în
luna lui Ianuarie.Iară peste an de va fi de trebuinţă să să adune Auşusul,după cum scrie Statutele,atuncea
să va chemde Direcţie cu graba înlăuntru.
26.
Fiecare Mădular al Auşusului poate numai în persona sa singur să să arate,iar nu prin Plenipotent al
său;şi are numai un votum la sfatuiri şI la hotărâri,fără de a să socoti ,că are o sumă mare ori mică de
Acţii.
27.
Pre scaunul cea din tâi să cuvine să şază Guvernatorul Bancului,sau întâmplânduise vreo
împiedecare,acela ,pre care el va orândui.cel ce şade In locul cel din tât are de ada înainte Auşusului tote
proposiţiile ada Votum Insuş ,ada sfătuire in adunare,şi după ceale mai multe voturi să facă în scris
hotărârea Auşusului bancului.
28.
Administraţia averii Bancului şi purtarea de grijă a lucrurilor ,ce să întâmplă,să ţin de datoria Direcţii-
Bancului.Aceasta are un guvernator,Plenipotentul său,Si doisprezeaca Directori ,pănă la luarea cumi
Acţiilor de jumătate ,să vor aşeza numai şase Directori.
29.
guvernatorul şi Plenipotentul său să va numi de noi.Ofiţia Guvernatorului are să ţie doi ani după trecerea
acestor doi ani,are plenipotentu să primească Directoria acea.În vremea viitoare să va face după Regule
numai o numire pentru Diregătoria celui de pe urmă.
30.*
Directorii să vor alege de Auşusu Bancului din numărul Acţionerilor,şişiva Incepe Directoria lor după
ceva trăi alegerea aceasta cu întărirea noastră.Directoria Directorilor va ţinea trei ani Intr-acest chip.de
vafi doisprezece în tot anu prin alegerea altor noi să vor schimba patru.Dar de vor fi şase,să vor schimba
numai doi.
Din cei dintâi aleşi şase Directori în trei ani vor eşi afară din Directorie prin sorţi în tot anul câte
doi.Directorii ,care au eşit afară,după doi ani să pot alege a fi iarăşi.
31.
Guvernatorul trebuie să arate la Intrarea în Directoria sa douazeci de Acţii ,Pleneputentul său
douosprezece,şi fiecare Director şase,ca ale sale,şi cât va ţinea Directoria lor ,nule va fi slobod a le vinde.
32.
Direcţia hotărăşte lucrărie,cei s-au încredinţat,sunt firma “privileghiatului Naţional-Bancului
Austriacesc”,şi va purta semnul cel de mijloc al Stemi Statului nostru cu acest împrejur scris în pecetia sa.
33.
Spre cea mai mare priveghere peste Administraţia -Bancului să vor împarţi Directorii în ramurile cele
de căpetenie ale lucrărilor.
34.
Direcţia va avea putere în numele Bancului a pune Directori,şi ai slobozi,şi ale da Simbrie cinsturi şi
ajutoriu.
35.
* Prin pria înål¡atå rugata hotårâre despre Au¿usui întru adunarea sa din 15 Ianuarie 1821 ¿I din 2 Ianuarie 1822 sau milostivit înål¡ata c.c.Mårire a slobozi ,ca Directorii care ies afarå dupå hotårârea acestui al 30 lea paragraf tot deauna så så poatå alege nepårtinit
Direcţia este răspunzătoare în soţietatea bancului şi a Statului pentru Credinciosa purtare de grijă a
lucrurilor care priveşte în plinirea Statutelor.
36.
Auşusu Bancului mai are la adunarea sa de peste an,prealângă luarea aminte alegerii cei sau dat ,încă
aceste:
a) a lua în cercetare în cheerele Cocotelilor de peste an ale Direcţii şi ale cerceta şi ale judeca.
b) Schimbările date dela Direcţie la Statută sau la Regulament să le ia încumpănă şi pe Direcţie să o
împuterniceze dacă va fi lipsă spre acăuta întărire despre aceasta.
c) A deşchide,pentru propoziţia Direcţii Intrebarea despre o înoirea ,sau desfacerea soţietăţii Bancului
d)Aceare de la Direcţie cele de lipsă Dări de seamă despre starea funduşului Bancului şI despre
întrebuinţarea lui.
37.
In ceerile socotelilor ce s-au arătat Auşusului şI care s-au priimit de bune să să facă de obşe înfiinţate.
IV.Pentru ºinerile Naţional-bancului la Administraţia Statului.
38.
Atât Direcţia Bancului cum şI a Auşusului Bancului va sta de o lature un Comiser
care va fi organul prin carele noi să ne câştigăm încredinţarea precum că Soţietatea Bancului urmează
după Statute.
39.
Acest Comiser va fi tot deauna la Sfătuire însă părerea ce va da dânsu să va primii ca o Sfătuire.Acela
are să vază tote lucrurile ce sau făcut în Scris,care în numele Direcţii Bancului sau dat
publicării,Socotelilor încheiate şi alte Acte.Are drept a cere tote arătările dela deregătoriile ,ajutătore,dela
Cassele bancului care cânt delipsă spre iplinirea hotărârii sale ,şi deosebit are să privegheze şi să păzească
sunt alui dare de seamă ca Bancnotele care sau pus în circulaţie să-ş aibă tot deauna deplină acoperirea
lor.
40.
Dacă va afla împărătescul Comiser al ºării vreo măsură încheată de Direcţia Bancului sau Auşusu-
Bancului,care va fi nepotrivită cu Statutele acestea sau care va sta în potriva înteresurilor Statului,atuncea
va avea a să arăta înscris,asupra celor ce au lucrat,şi a cere ca despre aceasta să să deşchiză ţerţetare cu
Dregătoriile Administraţii în care să va coprinde măsurile orânduielilor.Declaraţia aceasta are o opritore
lucrare,şi Soţietatea-Bancului este datore ca să facă poftita ţerţetare.
41.
Despre Lucrurile care primeşte Bancu pentru AdministraTia Statului este de a să face o împreunată
învoire între aceasta şI între Direcţia-Bancului.
42.
În tote lucrurile la cre este delipsă la împreunata a Administraţii Statului sau bine voirei nostre de osebi
are să să îndrepteze Bancu cu totu la Fianţ-Ministeriunlui nostru.
V.Despre deosebite drepturi ale Institutului Bancului şI despre câtă Vreme va ţinea privilegiul.
43.
Totă averea Bancului şI veniturile lui pe carele va trage Soţietatea bancului ca un trup împreunat să fie
scutite de dajdie afară din realiteturile ce va stăpâni.
44.
Tote Protocolele şI prenotiţiile Bancului cum şi tote Documenturile Soţietăţii-Bancului să fie scutite de
stempel.
45.
Sau Ingăduit Judecătoriilor a da voe să pue Administraţia din Capitalurile nevrenicilor,şi din comis
capitalurile ,si din Sumele prisosurilor ,sau desupt Despoza despoziţii ale Preiţiilor a în corporaţiilor
lumeşi ,ţifturilor ,sau ale lucrurilor de obşe Si ale fundusului ca să să da Punerile Acţiilor.
46.
Naţional-Bancu are drept să facă Si Filial-Bancuri în înlăuntrul ţinutului Monarhii şi când va face el
întrebuinţare de dreptul acesta al altă Soţietate să nu să îngăduie la locu unde se va face un Filial-Bank a
aşăza o Soţietate de descontaricire sau ada note afară.
47.
Asupra facerii de Bancnote mincinose sânt tot acele pedepse hotărâte,kare sau hotărât asupra celor ce fac
Bani mincinişi de hârtie,care să dau afară dela Stat.Judecătoriile cânt îndatorate pă unii vinivaţi ca aceea
ai căuta ai prinde şi ai pedepsi.
48.
Facerea de scrisori mincinose asemenea după acele adevărate ,adecă astfiel de facere mincinose de
Acţii,sau de Obligaţiile-Statului ,de scrisori despre depozituri,Obligaţii,şi de alte Documenturi ale
Bancului sânt de a să urmă cu pedepsele ce sau hotărât la Kartia-Legilor nostre ce sau hotărât pentru
astfealu de călcători de Lege.
49.
În tote drepturile de prigoniri de va fi Bancu pârâtor ,sau pârât ,să declarează la nostru drept al ºării
Austrii de jos la starea privileghiatei judecăţi.De aceste să deosibesc lucrurile Poliţelor care întru
amândoo întâmplările sânt de a să căuta la Judecata Poliţelor mercantile din Austria de jos.
50.
Fiind că Bancu să ia drept de pă Punerile Acţiilor,după zăloge,de pa depozitumuri,împrumutări,şi de pă
capitaluri care să pun la dânsul bine nu primeşte nici un fervot,prenotaţii sau super prenotaţii pe
întregul;aşavrând săşi capete înainte mergătore regulă de siguranţie.Aceasta depre urmă numai întru atâta
note cta ca să deşchiză Dreptul ºării Austrii de jos.Bancului aceasta ,cum că să stea pă loc cu plătirea ,sau
zălogirea pănă la sfârşitul proţesului,cât ba ţinea aceasta are drept Bancul să pue de o parte dobânzile cele
ce sânt de împărţuit,zălogele ,depozitele,şi capitalurile la Dreptul ºării Austrii de jos.
51.
Când Puneri de Acţii ,sau alte Bancului încredinţate capitaluri,şi scule să ţin de Administraţia,şi grija
cea mai mare de judecată,sau ca să să pue la o înainte Insemnare de Substituţii,sau la alte
orânduieli,atuncea iară trebue prin Judecătoria ºării Austrii de jos cu de a amăruntul a să împărtăşi pre
protocolele Bancului şI pentru urmarea plăţii dobânzilor a lucrurilor celor de împărţuit a depozitumurilor
şi celor lalte.
52.
Desfiinţările cărţilor Acţiilor şi a altor Documenturi de ale Bancului ce sau pierdut trebue să să caute la
Judecătoriile ºării Austrii de jos,aceasta să urmează cu porunci pentru desfiinţările Obligaţiilor deobşe ale
Statutului.
53.
Bani care stau în Giru Bancului nu să pot cupune la nici un Sechestru,ci numai dupăce să va scote
zălogirea dela Judecată.
54.
Nu pote nimenea ca de la treilea să împiedece Bancu întru creşerea sa cea după măsura Ctatutelor,sau
a împuţina dreptul lui asupra banilor şi a sculelor.
bancu are drept după măsura Statutelor,şi aceluia mai prelarg,şi de osebit Regulament ca săşi coţă singur
plata fără mijlocirea Judecăţii după mijlocele de mai sus,şi aşa nare aşepte dela al treilea nersonă sfîrşitul
unui proces.
55.
Când să bva desface Soţietatea prin desfacerea privileghiului atunci averea Bancului ce sau adunat
adecă mijcătoare şI nemişcătoare trebue să să pue în Valuta Bancului.Tote sumele de bani streini să să
plătescă afară,tote socotelile să să răzuiască,şi pă urmă ce va rămâne să să Impărţească la vremia sa între
mădularele Soţietăţii după coprinderea Acţiilor.
56.
La despărţirea mai din vreme să ba lua întru asemenea chip şI deosebit şi Impărţeala unde sau îndatorat
prin Obligaţiile Statului ce încă nu sunt plătite şi sânt date pentru Punerile banilor de hârtie,să să scoţă pă
seama Acţionerilor prin facerea a unor zălogiri care sânt de a să da cu dobăndă doi şI jumătate la sută în
bani de argint pă an.
57.
Cât va ţinea Soţietatea aceasta de sar întâmpla ceva peste întrebuinţarea acestor Statute la deosebite
Intâmplări,sau când ridică prigoniri între mădularele Direcţii şI între Auşusul ,mai pă urmă despărţirea
Soţietăţii când va întra împotriviri asupra răfuirii care nu sar pute alătura de bune,unele ca acestea să să
tragă la Curtea cea mai mare de judecată care întru însuşirea a unei Judecătorii mai înalte înfiinţată din
aleşi judecători are să judece fără nici o altă Chemare.
58.
Acest Privileghiu să ţie şI cinci de ani cu tote Drepturile bancului cei sau dat,şi încă după ce va trece
această vreme să mai stea,dacă păn atunci nu vor fi plătite de tot Obligaţiile ce sau dat Bancului pentru
Punerile banilor de hârtie.
Aşa dară noi îndatorăm pă tote Judecătoriile a apăra Soţietatea Bancului folosinţa Privileghiului,ca
deplin să să urmeze după aceste Statute.Sa dat în a nostru Cetate capitală şi Rezedenţie.Viena în
cincisprezece Iunie Anu o mie optsute şaptesprezece şi Anul al douăzeci şi şaselea al împărăţii nostre
Franţiscus.
etc.
ARĂTAREA
Rezutatului Funduşului de plată ce sau înzestrat întru Urmarea Patentei dela 1 Iunie 1816 cu 200.000
fiorini în bani de argint după al treilea Paragraf în 15 Iunie 1817,când sau sfinţit Statutele Bancului cu
500.000 de fiorini în Bani de argint pă An spre răscumpărarea Obligaţiilor Statului ce sau dat pentru
Punerile Acţiilor în bani de hârtie cu doi şi jumătate la sută.
Pănă la I Iunie 1817 Suma veniturilor Creşterea Obligaţiile Sumele ce sau
pă An Dobânzilor cumpărate adunat ale Oblig.
plătite.
S.M.fl. S.M.fl. S.M.fl. S.M.fl
Din Dobânzile ce cad cu sfârşi-
tul Anului lui Decembrie 1852
de 1230,425 săvor întrebuinţa
la plătirea Obligaţiilor ce săvor
afla ne răscumpărate.
ºircularele
Stăpânirii ºărilor c.c.în Arhiducatul Astrii sunt ......
prin care să vor face cunoscute după hotărârile ceale îngăduite ale împărăţii sale în cât să ţin de treburile
Auşusului Naţional Bancului.
Înălţimea sa sau milostivit a îngădui despre ceale ce sau arătat Înălţimii sale încât să ţin de treburile
Auşusului-Bancului Si despre ţererile ce sau făcut de Auşusul în numele Soţietăţii-Bancului aceste
următore hotărâri dela înaltul Finanţ-Ministerium din luna Februarie Anulcurgător Stăpănirei împărtăşite
cu acest adaos,cum că ele au tot un feliu de putere cu Statutele şi cu Regulamentu National-Bancului
Austriacesc,şi cum că ceale mai susu să vor socoti ,ca ridicate,dacă nu vor glăsui orânduielile ce au
priimit în legile fundamentale ale Institutului Bancului cu acele hotarâri.
1).Funduşul de rexervă ce în tot AnulRamâne ,este o avere hotărâtă a Acţionerilor,care au întrat până la
Sfârşitul Anului prin PunereleBanc Institutului,sau acelora care întră îndrepturile lor prin câştigarea
Acţiilor ce sau făcut de mainainte.
2) Acţionerii ce intră mai târziu ,au să puie lângă Punerea cea dupăMăsura Statutelor Suma acea,care
cade întru urmarea unei repartiţii ce să află a Funduşului de rezervă asupra numărului Acţiilor luate,Suma
aceasta să va întări şI să va face cunoscută pă tot anul după hotărârea Auşusului-Bancului.
3)Acţionerii cei chemaţî la Auşusul Bancului vor purta tot deauna numai un votum de vor lua parte şI la
mai milte însuşiri la trebile Auşusului.
4)Acţionerii au fără de a să trage alte mai încolo formalităţi a dua parte la drepturile ,care să lipeşe
Stăppânilor Acţiilor şI anumit la puterea ce are a aduce un votum la adunările Bancului,în să tot rămâne
Direcţia Bancului atâta ,ca găsind cu cale pă o vremea mai nainte de adunarea BancAuşusului a pofti pre
cei chemaţi întrânsa,ca să să arate despre numărul cel trebuincios al Acţiilor în care va rămânea întru
necontenită stăpânirea lor pă şase luni.
5)Pă anul 1819 nu va eşi nici un mădulariu din Drecţia Bancului şi poate rămânea şi în anul 1820,dacă
Auşusul bancului va încheia întărirea Direcţii de acum.
Iar din potrivă are în anii următori de a să săvârşi cea prin Statute orânduită tragere de corţi şI înoirea
de a treia parte a Direcţii.
6).Naţional-Bancului i-să deşchide dreptul volniciile sale ceale lalte a urma de a da bani îninte pă tot
fealul de hârtii ale Statului fără deosebire sunt luate de ceamă afiinţelor ,celor in Regulament scrisă,şi
hotărâte,cu acea uşurinţă,ca să să poată căuta şi a să îngădui şI cu o sumă de cincisute de florinţi în Valuta
Bancului.*
8)Direcţia Bancului poate face cu glăsuirea Auşusului bancului ,ca să între ridicări la simbriile
Deregătoriilor Înstitutului Bancului ,ceale în Regulament,hotărâte,sau poate să facă schimbari întrebile ce
să coprind acum între multe feliuri de locuri slujbe.
Viena în 8 Februarie 1819.
etc.
* Dupå prea înål¡ata Hotårâtå ce au cerut Au¿usul Bancului în adunarea sa din 12 Ianuarie 1824,sau milostivit c.c.Mårire împåråtescå în 30 Ianuarie 1824 a låsa în loc ,ca plata însemnårii Ac¡ii aci¿ea iarå¿i så så ridice
Regulamentu
al
Privileghiatului National -Bancului Austriacesc
I.Chipul otcârmuirei lucrărilor
A.Lucrările la Auşusul Bancului.
1.
La adunările Auşusului Bancului care după a 25 lea p.al Sattutelor după regulă în tot anul odată are să să
facă,deşchide Guvernatorul şederile cu o arătare despre tote naţerile lucrării cu punerea înainte a totă
arătarea de care să ţin şi privegherile cu aducerea înainte a acestor propoziţii,a cărora hotărâre atârnă mai
întâi dela Auşusul.
2.
Arătările puse înainte vor sta deşchise în locul adunării spre vedeare ,Auşusul,are voe slobodă la sfătuirea
propoziţiilor Direcţii înainte ale cerceta printrun Comite rânduit de cea mai mare şI să şI facă raport de
spre aceasta,despre încheierea lucrurilor acestora fieş căruia mădulariu nu este oprit a da cuvânt la cele cei
să părea că sânt de lipsă.
3.
La luarea înainte a alegerii Directorilor să va pune înainte Auşusului în semnarea acţionerilor care vor fi
vrednici de alecere.Actul alegerii să va face prin votizaţie înscris întru acest chip,ca tot alegătorul să dea
în numele acelora ,pre care el va alege,pre o ţădulă iscălită de dânsul,ţădulele acestea să deşchid înaintea
Auşusului cealui adunat şi de acolo să face o însemnare,să va da Guvernatorului,după aceasta
Guvernatorul aduce rezultatul Actei alegerii,acaria statornicire să va face prin mulţimea voturilor ca să fie
adunării cunoscută.
4.
Cu trei ani mainainte de sorocul Priveleghiatului Bancului trebue Auşusul al lua spre sfătuire şi
întrebare dacă trebue să să înoiască acest Priveleghium şi înindusă cu schimbări este dealipsă de a să cere.
B.Lucrurile Direcţii Bancului
5.
După al 35 p. al Statutelor au Drectorii spre cea mai mare priveghere asupra Administraţii Bancului de
a împărţi ramurile de căpetenie a lucrărilor între dânşii.Împărţirea lucrărilor să lasă asupra chibzuirii
Guvernatorului.
6.
Guvernatorul Naţional-Bancului,Plenipotentul său ,şi Drectorii Bancului să vor pofti după cuviinţă la
întrarea în Dregătoriile lor a urma acurat după Statutele şi regulamentul Bancului.Binele Institutului
bancului după Cuviinţă al spori să pote Administraţia cu cea mai credinciosă orânduială,şi cu luare
aminte a lucrărilor şi averilor lui,şi să fie la tote lucrările Bancului,vechilul şi fieşcare din Drectori
Bancului,va face aceasta poftire singuratică,Guvernatorului în numele a totă soţietatea Bancului,şi o va
întări prin darea din mână cătră aceia.Guvernatorul bancului dă din partea sa la tote Direcţiile a asemenea
înţelegere şi va da mâna cu Vechilul său.
7.
Directori îşi vor căpui Dregătorii săi fără de plată să potă când să va slobozi Auşusul pă vremea
viitore a lucrărilor să le arate o vremelnică sau mai îndelungată despăgubire a slujbelor lor a le socoti.
8.
Direcţia să adună în totu săptămâna în zio ce o va Guvernatorul ca să pue încunoştiinţa de plin a stării
avutului Bancului după p.28 al Statutelor şi va să facă încheerile cele de lipsă despre sporul cel cugetat al
tuturor ramurilor lucrărilor,iară adunări afară de rând ,să vor ţinea după trebuinţele ce să vor
întâmpla,după bună voinţa Guvernatorului sau a Comisarului împărătesc al ºării după ce să vor chema de
toţi Drectorii.
9.
În adunările Direcţii Bancului şade Guvernatorul sau Vechilul său în locul cea dintâi .Directorii,îşi dau
relaţiile lor raport(sau răspuns) despre ramurile lucrărilor ce li sau încredinţat privegherilor
sale.Administraţia protocolelor să va iscăli de împărătescul Comisar al ºării ,şI de mădulariul Direcţii care
va şedea în locul cel din tâi să vor păstra în Arhivum.
10.
De vor fi împărţite părerile la adunarea Direcţii Bancului despre un Lucru şi să vor răzima mai multe
fealuri de poftiri de un număr unul ca altul la votumuri,va avea părearea aceia putearea Direcţii a o
căţiga,carea să va potrivi cu a Guvernatorului.
11.
Corespondenţia cu Judecătoriile ceale de obşe să va face de Guvernatorul sau de vechilul
său.Tocmealele sau învoirile cu Administraţia Statului cu numele Înstitutului sau cu privaturi ce sau făcut
în toate înştiinţările de obşe,Si toate Contracturile ce să leagă pentru Banc au după p. 32,al Statelor să
cuprinză înşine tinărita Firma cu iscălitura unui Director cu care iscălituri să fie cele lalte Lucruri să va da
negreşit înainte Regulamentul acesta la pomenirea individuală.
12.
La întâmplarea împiedecării Guvernatorului,toate Administraţiile deregătoria-liceţi în ţinutul
Lucrării,sau cuprinsul lor să să săvârşească de vechilul său carele întru aseamenea va eşi înaintea
Directorului celui mai mare.Otcârmuirea cea mare a Lucrurilor să poate treace şI de voe bună pă mai
scurtă,sau mai lungă vreame toată sau în Parte întru numitele urmări de treapte.
C.Temeiuri puse pentru purtarea Lucrărilor.
13.
Bancul împărtăşeaşte deşkiderile şi ceale ce vor să facă numai Stăpânilor Acţiilor şi dela sculele şI
dichisurile celisau încredinţat ca suptzăloage ceale ce vor fi de lipsă şi la întâmplările ,unde au să între
după Statute la mijloc.judecătoriile ceale de obşe,cei privaţi,cau deosebiţi au să să întoarcă fără deosebire
numai la aceastea.
14.
Părţile de Lună de la veniturile de ani de 300 000 de fiorini Bani de Argint,care sânt orânduiţi după p.3
Statutelor pentru plătirea Obligaţiilor ce sau dat pentru Punerile Banilor de hârtie ,să vor pune la Funduşul
Bancului împreună cu sporiul sau crescutul lor,ce să închipuiesc prin curţerea înainte a dobânzilor,şi cu
aceasta să vor face roditoare.
15.
Guvernatorul va primi întoată Ziua o Socoteală despre fieşcare ramură a Lucrărilor.DirecTia să va pune
în Intreaga cunoştiinţă a purtării Lucrărilor ce sau strâns în adunarea lor de preste săptămână prin o totală
priveghere a Operaţiilor din toate zilele,încheierile care privesc asupra Stării averii bancului să pot face
numai prin mulţimea Votumurilor în adunarea Direcţii.
16.
Banii cei tipăriţi de Argint de Convenţions Minţ în chipuîce a fi de a pururea după neschimbata Valuta
Bancului ,şI Bancul va primi în toată vreamea şi va da numai astfealu de Bani care cuprinde în sine suma
de douazeci Fiorini de marcă chelnicească de Argint fain.Pentru potrivirea de unu fiorin de a să lu spre
regulă atât orânduielele făcute,care hotărăsc preţul şaide Minţului cu al Convenţions Minţului,cum şI
acealea ce pun preţul Banilor de Argint acelor mai mici.
17.
Toate plăţile să pot plăti bancului fără de osebire în Bancote sau Intrun fel potrivit cu Valuta Bancului
după de mai sus,spre a să face Manipulaţia tot una ,şi spre mai mare lăsarea ºedulelor să vor face plăţile
ce vor urma dela Banc în bancote,care însă să po preface Prin aducătorul necontenit în Cassele
schimbătoare care sânt deşchisă în Bani gata de argint după Valuta aconvenţionului.
18.
Dările cele cuviincioasă ,ce le ia Bancul la mai multe Lucrări dela aceia carii stau în legătură cu
dânsul,să vor hotărâ de cătră Direcţii,şi să vor face de obşe cunoscute.
II.Pentru Deregători bancului.
19.
Banc Direcţia are după p.34.al Statutelor tot Dreptul să pue şi să sloboază la trebuinţele ce vin înainte.
20.
Simbriile Deregătorilor să vor plăti în valuta Bancului pă Lună înainte.
21.
Fiece care Deregător al bancului acărui simbrie au ajuns pă an la cincisute de Fiorini sau au trecut preste
atâtă ,trebue să aibă după măsură Simbrii cale Numărul de atâtea Acţii,care pănă va fi în slujbă nu să vor
vinde,şi să pue bine In Arhiv,pentru că dânsăle spre siguranţia bancului stau bune pentru reşponsabilitetul
ce au priimit dela Deregători.
22.
Deregătorii cei cu Simbrie de 500 ,pănă la 1000 fl. caută să aibă o Acţie
...............dela 1000 pănă la 1500 fl.douo
................dela 1500 pănă la 2000 fl.trei
................dela 2000 pănă la 2500 fl.patru
.................dela 2500 pănă la 3000 fl.cinci,
Cu Simbrie de 3000 fl.,trebue mai pă urmă să aibă şasă Acţii după Legătură.
23.*
Din Simbriile ceale măsurate că va face în tot Anul un acăzământ înpărţi pă Lună spre închipuirea unui
Funduş de Penzion pentru Deregătorii ce sau făcut neputincioşi de slujbă,sau pă seama Văduvelor şi
Pruncilor celor ce vor rămâne.ªi Direcţia va hotărâ scăzământ de ocamdată dar Hotărârea acea de
săvârşit,cum şI facerea unui Plan cpre închipuirea a să face Funduş de Pension rămâne a să da decătră
Auşusul Bancului după ce să vor ţerţeta maiînainte,când va aduna întâiu.
24.
Trei deregători de căpetenii mai mari vor sta înainte cunt cea mai mare povăTuire şi priveghearea
Direcţii înainte ramurilor Lucrărilor celora mai mari ,şi vor îngriji prilejuirile bancului ce să vor întâmpla
,adecă aceştia vor fi:un Gheneral Secreter,un Director al Cassei,şi un mai mare Buhhalter sau Grămătic.
25.
Gheneral Secretarul va sta înaintea Arhivumului ,şi Canţelarii sunt necontenita cub Orânduirea şI
răspunderea asupra Direcţii a toate a coreşpondenţiilor.el are să aducă înlăuntru toate gătirile ,să grijască
Protocoalele ceale de trebuinţa ,să privegheze pentru Personalul scrisorilor,să strângă Materialurile
celorlalte Părţi din care au să scrie privegherile ceale de căpetenie asupra Stării Înstitutului şI a sporiului
Lucrărilor .El este şi Organul prin care îşi aduce Direcţia bancului toate hotărârile sau încheerile de a să
săvârşi ,şI care are mai de aproape a păzi împlinirea săvârşirii celor trebuincioase. va atârna dela
Guvernatorul şI dela Direcţie de a lasa să să împărtăşească Gheneral-Secretarul la sfătuiri,sau să
primească .Del vor primi tot nui să poate da lor nici odinioară de aş da Votum de hotărâre.
* Scåzåmânturile acestea din Simbriile Deregåtorilor Bancului sau fost ridicat întro hotårâre fåcutå de banc Au¿usul în adunarea sa din 13 Ianuarie 1833, care înål¡.c.c.Mårire Împåråtescå sau fost milostivit a o priimi.
26.
Directorul Cassei va sta Inaintea Cassei-ºentrală,va griji împărţirea mijlocirii Banilor întră mai multe
Casse după Povăţuirea Direcţii,va priveghe peste toate Cassele ,va strânge întoate zilele hotărârile
Casselor şi va lua înainte toate ªcontaricirile Casselor sunt răspundere cum că sânt toate deplin.
27.
Grămăticului celui mare i’să cuvine să aducă toate Socotealele Lucrurilor bancului după Instucţiile cei
să dau,facerea tuturor Bilanţurilor ,Contracturile Socotealelor,şi unele cercetării sau privegheri ca acestea
care să trag din Regulamenturile ramurelor Lucrărilor,sau Insitutului între el are preveghearea preste
Persoanele Grămăticii,şi are să răspunză pentri împlinirea dreaptă a Lucrurilor ce au dat în Mână.
28.
Directorul Cassei şI Grămăticul cel mare vor otcârmui toate Punerile în lăuntru prin Gheneral-
Secretarul asupra Direcţii Bancului,şi vor primi trânsul şi hotărârile Direcţii.La întâmplări de cre ceare
grabnică cercetare,totdeauna trebue să să pue cu Gheneral-Secretarul la acea Lucrare.
29.
Pă seama Gheneral-şecretarului să va Orândui o Simbrie de 3000 fl. pentru Directorul Cassei 2000 fl.şi
pentru Grămăticul cea mare 2000 fl. în Valuta Bancului cea din tîiu numit,dacă va îngădui localitetul va
primi şi un Cvartir fără plată în Cassele Naţionalbancului,sau ne Aflândusă loc va căpăta o despăgubire
măsurată.
30.
Direcţia va face o Insemnare pentru Derectorii Bancului ce sânt de trebuinţă la Lucrurile acestea afară
din căpătenia cea mai mare ,va lua înainte aşezarealor la trebuinţele ce vor întra,şi le va măsura Simbriile
după putea rea Institutului,cu acea socotinţă,ca nu cumva să treacă preste Suma de 1800 fl. preste
An.Simbriile pentru cei mai mari ai ramurilor Lucrărilor celor de câte una la Banc ,pănă ce nu să va
otcârmui aceasta de cei trei mai mari Deregători.Simbriile Deregătorilor Grămăticii de 500 pănă la 1000
fl.valuta bancului deregătorilor Cassii dela 600 pănă la 1000 fl.deregătorilor Magaziilor dela 600 pănă la
800 fl.şi a Deregătorilor celor pentru Lucrurile Canţelarii şI a Reghestraturii(unde să fac Cărţile de
socoteli)dela 400 pănă la 800 fl.să vor măsura,iar Simbriile Slujitorilor să vor hotărâ după Simbriile ceale
de obşe.
III.Pentru Lucrările Acţiilor.
31.
Pentru fiece care Punere să va găti ,Acţionerilor (după p.1.al Statutelor)o însuşită Carteă de Acţii din
zioa aceaia cuprinzătore,din care au urmat Punerea după alăturatul Formulariu A.Această Carte de Acţii
va fi iscălită de Guvernatorul sau de vechilul său de Directorul,şi de Cassieria Cassei PunerilorAcţiilor,şi
sa veade despre faţa sa,afară de însemnatele întâmplări în Statute şi în Regulament,pentru care Acţii să
vor arăta că nu sânt de vânzare.
Formular A
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------
Nro------------------ Folio-----------------------
Acţie
a privileg.Naţional-Bancului Austr.
Privileghiatul Naţional-Banc Austriacesc arată prin aceasta,pre cum.N.N.sau fiece
care Stăpânitoriu al acestui Document,întru urmarea plătitei puneri după măsura Statutelor la care nici
odată nu poate avea asc vre un adaos de Plată,sau făcut Stăpân acestei Acţii----------------------şi de acolo
are(sau au) săşi ia Parte la toate Drepturile,care li să vorcuveni Acţionarilor privileghiatului Naţional-
Bancului Austricesc,după Statutele şi Privileghiurile lor ceale dela Preaînălţatul loc îngăduite adecă care
le au şi le vor avea.
Viena în Luna Anu
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------
Pre Parteadindos
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------
Aceasta Acţie Chipul Anul incălitura
a privileghiatu- (ºessii)cu care îl şI Ziua acăruia îl fa-
lui Naţional Domnul face Stăpân Luna ce Stăpân
Banc Austria-
cesc
de la foaia.
fac eu stăpân.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------
32.
Acţionarii vor primii în tot Anul la 1 Iunie a obicinuitului Dividend partea jumătate ce sau priimit cu 30
fl. în Valuta bancului încurgerea Lunii lui Ianuarie al Anului celui mai de aproape,iar a doua jumătate
Parte o vor priimi împreună cu acea Sumă carea face mai mult ,carea stă după închearea Socotelii de
preste An,şi după îngăduinţă prin Banc Auşus.privind la p.11.Statutelor întocmită de a să împărţi.
33.
Pănă când ajuns Mărimea Funduşului bancului cea în p1.al Statutelor hotărâtă,să folosesc Punerile
Acţiilor ce mai vin încă în tot Anul cu obicinuitul Dividend de preste Andin Ziua carea sau făcut
Punerile.Iar asupra unei părţi din căştigul cel oareşcăt mai bun,ce au curs la Banc pot numai atunci a face
cearere,dacă au urmat înceale trei Luni din tâiu ,adecă pănă la 31.Martie a Anului aceluia Punerile ce sau
făcut după Preama aceasta să vor lua Parte întreagă numai în Anul cel mai de aproape la căştigul
bancului,deacolo să va face şI să va adăoga însemnarea Cărţii Acţiilor,să foloseaşte Dividendul deplin
începând dela Anul.
34.
Poftind vre un Acţionar ,carele nu stăpâneaşte ceale în p.1. tipărite trebuinţe ca să facă un Drept de
votum în prilejuirile Bancului,ca să între în Stăpânirea Dreptului acestuia,atunci are acela să dea Direcţii
cu Declaraţie înscris Cărţile Acţiilor ceale cuviincioasă în chipul urmAtor.”Înjos iscălitul nofteaşte ca
Stăpânitorul Acţii (Acţiilor) alăturate şI însemnate în urmat a p.7. al Statutelor în Stăpânirea întregului
Drept al Acţionarilor Naţional-Bancului Austriacesc.”
Declaraţia aceasta va fi iscălită de însuşi mână sa.De nu va fi cunoscută Bancului o iscălitură ca aceaia
fără de aceasta atunci caută să întărească doao mărturii credincioase Lăcuitori de aici la cei ce lipsesc prin
Legalizaţia cea obcinuită a ºării sau prin întărirea după Acţie.
De vor fi făcute oareş care Acţii ce sau dat în Chipul acesta pre Nume străin atunci să vor face
stăpânitoriului aceluia Cărţi de Acţii noao pă Numele lui şi Declaraţia făcută să va însămna deosăbit în
Cartea-Acţiilor.
35.
Toate Acţiile să vor face numai pă anumite Nume şi nu pă ales sau pă Numele aducătotului,fiece care
Nume arătat,şi nu după poruncitoria de mai înainte p.întărit,să va socoti la un Nume după asa voe ales şI
scornit.Acţia pă Nume scornite coprinzătoare să pot petriace fără nici o altă formalitate;iar Acţiile care
sau făcut şI sau gătit după p.cel din sus,numai atunci să vor primi la Banc de a să scrie înăuntru,dacă le va
fi ºessia(darea la altă mână)întărită tocma cu acea iscălitură,care este orânduită pentru Declaraţia
Stăpânitoriului celui vechiu.
36.
Spre Depărtarea urmărilor protivnice şi a greşalelor la ridicarea Dividendilor fieşce care Stăpânitoriu de
Acţii care sânt date ori pă Numele său ,sau după măsura rânduelelor îşipune de ai să însemna pă Numele
său Acţii(dă dăluite)date de altul,care îşi trage urmarea după sine,cum că numai Cvietanţiile acealea să
vor plăti afară despre Dividende şI părţi de câştig,care sunt însemnate cu Numele ceale din tîiu ,sau să va
arăta Aducătorului acelora cu Prenotiţia Cărţii Acţiilor,pă care sau întărit înainte în semnarea ce sau
făcut,despre Dreptul ridicării.
37.
Un Om carele din părtaşi sau gătit cu o puternicire de una sau mai multe Acţii după putearea p.8. al
Statutelor are,după cum şI Stăpânitorii Acţiilor,însuşi să ţie de ceale mai sus p.p.34.şi 36.ce sau tipărit.
38.
Bancul nici odată preste tot nu stă bun pentru iscăliturile ce să pun dela părtaşi în Cărţile Acţiilor sau ale
Cvietănţilor de sânt sau nu.Că Bancu le cercetează numai după înţeleagerea laolaltă cu ºessiile adecă
Dările dela sine la altul ceale de săvârşit,şi cu însemnările ce stau cuCărţile Acţiilor,şi aşa şi la uşurarea
căle ste slobod a face cu Cărţile Acţiilor daravele la Licvidaţia sau lămurirea Cvietănţilor despre părţile
Divedende şi a căştigurilor,tot numai după Nume să va socoti prenotiţia cea lăsată în loc ,şI nu să va pofti
la acea nici o iscălitură legalizăluită.
39.
Cvietanţiile la ridicarea Dividendelor trebue să să facă după aceasta MustrA următoare:
“Cătră Dividende pă care să cuvine dela pănă la jumătate (întreg)””am primit eu în Bani gata
pentru însuşi al mieu (ale meale) Adeverinţe de Acţ.”Foaia Nro Datum,Numele cui dă,Suma de
zic Fiorini...”În Valuta -Bancului dela privileghiatul Naţional-Bancu Austriacesc”
Viena în (iscălitura celui ce primeaşte)
40.
Toate Acţiile ce să fac pă un Nume şi sânt acea foaie să pot scrie întru o cvietanţie pentru partea
câştigului.Întru aseamenea are voe Acţionariul,să dea numai o Cvietanţi,pentru o rămăşiţă de un An întreg
sau jumătate.
41. *
Înscrisurile Cărţilor Acţiilor să vor lua înainte ori cândsă va pofti pentru Plata de treizeci de Creiţari de
Valuta Bancului.De sau urmat Punerea Acţii numai pă scurt,atunci priimeaşte Cartea Acţii cea înscrisă
,Datumul în care zi sau săvârşit punerea cea veache.Însă când ar fi Acţia ce să scrie întru deplina folosinţă
a Dreptului ei,atunci să va da Cartea Acţii cea de nou făcută numai dela 1 Ianuarie sau 1 Iunie al Anului
în care să urmează Înscrisul.Potrivirea împărţi a Dividendelor rămân Părţilor lăsate,Plăţile ce să cuvin la
Dividende să va da deplin Stăpânului Acţiilor celui nou după hotărârea din 39.p.
42.
Toate Scrisorile Acţiilor,care după hotărârea Statutelor şi a Regulamentului acestuia sânt date înainte
precum că nu sânt de vânzare,să vor petreace în cartea Acţiilor,şi acea petreacere săvârşindusă să va întări
pre Scisorea Acţiilor.
43.
De vor fi scrisorile Acţiilor a să ţinea de vreo Massa de Concurs ,sau anevârstanicilor a acărui aveare
sunt Curatorie ,atunci să să deşchiză Bancului arătarea aceaea dela Legea a ºării Austrii de jos,ca dacă şI
când poate să aivă înscrisul lor şi loc şi cui şi sunt ce prevegheare vor urma a cădea Dividendele.
44.
Ceale ce sau arătat în celalalt .să ţîn întocma şi de slovoda Dişpoziţie a Dreptului dacă va fi întemeiat
prin Orânduielele sau Comissioanele credinciase.
* Dupå rugata prea înål¡ata hotårâtå încheare dela a dunarea Au¿usului Bancului din 12Ianuarie 1824,sau milostivit în c.c. Mårire în 30 Ian 1824,a întåri,ca Plata Înscrisului Ac¡iilor cu totul så så ridice.
IV.Pentru fiinţa ţedulelor .
45.
Bancnotele să vor face şi să vor da afară după formularele ce s-au dat afară spre cea de obşe
cunoşinţă,care la toate schimbările mai înainte să vor face de obşe cunoscute de câte
5,10,25,50,100,500,şI de câte 1000 de fiorini.
46.
Otcârmuirea fiinţei ţedulelor este una din legăturile ceale mai alease ale Direcţii Bancului acărora
măsurare îi rămâne bună,ca hârtia cea de trebuinţăpentru facerea şi gătirea bancnotelor şi apoi pentru
păstrarea şi căpuirea(?) instrumenturilor celor de trebuinţa lucrurilor,şi ale ţedulelor,pentru fabricaţie ,cât
şi pentru oareşcare dări afară ale bancnotelor,îi rămâne asuprăi.
47.
Cea mai mare din partea lucrurilor Teaduleloe va da guvernatorului î toate zilele oareş ce însemnare
despre câte sume de bancnote s-au dat afară şi câte au intrat înapoi,şi de starea cea de săvârşit a caselor
schimbătore cu bani de argint după măsura Convenţionului ,după care cărţile ceale din toate zilele despre
sumariceasca stare ce s-au circularicit atât î Casele Bancului cât şI î umblarea de obşe,şi despre deplina
acoperire după masura Statutelor alor să vor săvârşi.Rezultatul adecă rămăşiţela ce cade înapoi a
însemnărilor acestora să vor aţiarne peste săptămână Direcţii spre revizia şi igăduirea,şi prin toată şi
întreagă dare de seamă să va aduce la sfârşitul anului spre cunoştinţa Ausşussului Bancului.
48.
Cessa Centrală va îndestula pe Cassele cealelalte cu ceale trebuncioasă Note ce trebue să umble şi cu
Bani de argint după măsura Convenţională:că Cassele schimbătoare Sânt orânduite la:
a) ca să dea Bancnote când să vor pofti pentru cei primiţi Bani gata potriviţi cu Valuta Bancului;
b) să plătească aducătorului cu Bani gata tot fealul de bancnote îtot fealul de sume umblătoere,fără zăbavă
şi î preţ de plin î Bani de argint după măsura Convenţională,
c)să dea după poftirea publicului pentru sumele de Bancnote şi pentru mai mari,mici,şi pentru cele
stricate,bune după cum să vor îgădui.
49.
După temeiurile ce s-au arătat aici va duce toate Cassele Bancului Banii lor cei păstraţi î ºentral-
Cassa Bancului ,şI vor primi întocma atâta sumă î Bancnote cu care plătesc Plăţile ce vin înainte.
50.
Un Director schimbându-se pa rând va priveghea î Facerea Lucrului ºedulelor la îpărţire de a să îţelege
prin mai multe revizii ale Casselor ce să ţân de partea aceasta,despre starea ramuri lucrării aceţiî,şi va
avea de a face arătare despre aceasta la Direcţie.
51.
decâte ori să va întâmpla o schimbare î Persona Comisariatuluiîpărătesc a Guvernatorului sau a
Derectorului carele arată părţii lucrului ºedulelor eşind afară din Deregătorie,atunci să va cerceta cu de
amăruntul starea acea a ºedulelor ,şi se va îtocmi aflarea ei cu îsemnările ce se află,şi acea faptă de revizie
să va iscăli spre otcârmuirea cea mare a aceţii ramure Lucrărilor de Oameni orânduiţi,şi se va pune bine la
Arhivum.
V.Pentru Lucrurile Scontaricirii.
52.
Direcţia mai întâiu va bine voi a da Lucrărilor Dişcontului cea mai mare întinsă părţime,şi a aduna
Capitalurile ceale de lipsă la dânsul.
53.
Doi Directori vor săvârşi de osebită privegheare asupra Lucrărilor de Scontaricire de care schimbânduse
pă rând todeauna să aibă o necontenită privegheare.Spre judecatea ...ffecturilor sau Sculelor ce sau dat
înlăuntru la Scontaţie să vor da Directorului,carele otcârmuiaşte Lucrările de Scontaricire lângă dânsul
patru mădulare din pertea neguţătorească de aicea din Numărul Acţionarilor.Direcţia,va avea îngrijire ca
aceştia cinci Oameni todeauna să să afle toţi deplin.
54.
ºenzorilor sau Cercetătorilor ce sânt de a să întovărăşi cu Directorul otcârmuitoriul cea mare să vor
numi cu de ajuns Număr în tot Anul prin Direcţie,ca să poată face întră dânşii un Schime ca să nu rămâie
un ºenzor mai mult ca trei Săptămâni înecontenită ezbăşirea Lucrului.
55.
Acei ºenzori Tivaroşi să adună Lunea,Marţea,Joia,şi Vinerea după Prânz la cinci Ceasuri la Cercetare şi
la hotărâre,care dela Sculele ce sau dat la Scontaricire cum le arată in p.14.al Statulelor de obcea,şi să
arate întru acest regulament ceale de lipsă mai de aproape în semnate,să vor hotărâ de a să priimi.
56.
Poliţe care pentru că au lipsa de o trebuinţă legiuită sau pricină la priimire,sau la plătire au sosit la
înainte fugătoarea şI următoarea trebuintă a Hotăriatului ,dela Banc nu să vor priimi în Scontaricire.
57.
Întru aseamenea nu să vor priimi de Scontaricire:
a)Poliţele care sânt să să plătescă la altă Parte şi nu în Piaţul sau Târgul Viennei;
b)Sculele ce să priimesc afară din Vienna,şi aicea să îndreaptă numai de a să plăti(Domiţile).
c)Poliţele ,care fără numirea unui soiu de Bani în care să să plătească,şi vin asupra vre unei Valute
streine,cum şi.
d)acelea care de să şi numeaşte Valuta streină în hotărârea soiu de Bani de a să plăti ,însă tot nu are
plătirea nici un Curs bine întemeiat;mai pă urmă .
e)toate Sculele ,care să coprind Intrunfealu de Bani de acea ,care după p.4.al Statutelor nu să pot priimi în
Valuta-Bancului.
58.
Deci se mai hotărăşte:
a)Sculele,care fac o Sumă mai mică decât 300 fl.,sau au trecut preste vreamea de trei luni soroacele lor nu
să vor scomptălui de Banc.Iar de altă Parte
b)Sculele acealea,care sânt de a să plăti mai nainte decât în 10 zile,numai atunci să vor priimi în
scomptaricire,dacă stăpânitoriul lor să trage de bună voe suntscăzământul scomptului pă zeace zile
socotit.
c)Nici un mădulariu a ţenzurătoarei Scompt-Comite,nu poate hotărâ ale sale sau Poliţele sale.Maipăurmă
d)numai Sculele acealea care să coprinde pă Ordin,şi ale cărora giro sau Girurile toate ale lor sau umplut
după Rânduială pănă la Stăpânul cel de acum,numai acealea să vor scoptălui de Banc.
59.
Toate ceale de Lipsăce să cuprindă dela p.56.pănă să să arate şi cu Bileturile Locului Piaţului sau
amărfurilor,adecă Sola-ecsel pentru marfă,ca să să priimească de scont la Banc.
60.
Sculele ceale de sconptaluit trebuie după Regulă să închizăşuiască trei cunoscute zdravene iscălituriu
.Măcar una din trânsele caută săsî aibă firma unui Neguţătoriu de aici sau fabricant împuternicit al ºării
care firma lui va fi înprotocol la judecătoria Poliţelor Vecsel- Geriht a Austrii de jos.
61.
Poliţe cu mai puţine decât douo cunoscute bune zdravene iscălituri nici întrun chip să vor putea
priimi,însă să poate dacă vor fi întrat în Lucrare trebile Depozitelor şi ale Împrumuturilor Naţional-
Bancului,a trea chizăşie poftită prin depunerea Preţului de jumătate,care are a să scomptărisi întro Stare
după p.19.al Statutelor pentru treaba împrumutării şi a Institutului.
62.
Direcţia Bancului încheaie măsurarea Sumelor care încurgerea a toată Săptămâna trebue să să
recomandăluiască şi să să dea la Lucrările Scomptului;a cărora Împărţire însă la ceale din toate zilele
înainte vietoare întrebări decât,una sau lăsat asupra Judecăţii acelor cinci ºenzori,carii sânt îndatoraţi a
lucra la aceasta,cu strânsă nepărtinire ,şI şaşi aducă despre încheerile lor însemnări de obşte,care trebue
preste Săptămână să să aştearnă la Direcţie spre vedeare.
63.
Afară din Dunineci,Sărbători,Miercuri şI Sâmbete în toate zilele după a miază poate descontălui dela 3
până la 5 Ceasuri să facă Rugare prin Darea Sculelor făgăduită la Locul scontăluirii.
64.
Poliţele ceale înlăuntru date are Proponenşul mai nainte să fie gata Giro al său In Banco,şi să le aducă
cu doao liste(catastife sau cărticeale) după Inştiinţat sau cunoscut făcutele formulare A şi A ce sau dat şI
împlinit întocma.
65.
Tot Omul fără nici o deosebire a Stării sale,de va fi cunoscut Bancului de Om de treabă şi cu Dreptate şi
este lăcuitoriu in Vianna poate băga poliţa cea cu rânduială cătră dânsul giruită Naţional-Bancului în
Discontăluire.
66.
Lista sau Cărticica A să va da Proponentului înapoi după revizia numai decât înainte luată,ca o
vremealnică Adeverinţă pentru toate Sculele înlăuntru băgate,cu iscăliturile dela doi Deregători rânduiţi în
treaba aceasta.
67.
În Dimineaţa cea din tâiu dela 11 Ceasuri urmează asupra Punerii numitei vremealnice Adeverinţe A
cea de lipsă hotărâre:prin răspunderea înlăuntru a poliţelor celor ne primite,î prin darea la mână a listei B
pă carea sânt ceaste Sculele ce sau întors înapoi;însă ceale ce leau ţânut bancul înapoi la scomt,să arată în
Suma de plin cu arătarea socotitului scăzământ al Scomtului a Preţului Capitalului celui curat ce Ii cade
după aceasta.
68.
Împotriva listei B ce î’sau dat în loc de îndreptare de Plată,care are să o facă spre dovedirea priimirii
întărită cu iscălitura de însuşi Mâna sa,poate Proponensul Sumelor acelora aridica la Cassa Sconterilor în
Ceasurile ceale obişnuite ale Deregătoriei dela 9 pănă la 12 Ceasuri Dimineaţa şi dela 3 pănă la 6 Ceasuri
seara.
69.*
Temelia Scontului să hotărăşte a să face de doao ori pă Săptămână decătră ºenzori prin înţeleagerea
votumurilor,şi Miercurea şI Sâmbăta pentru Zilele următoare să vor publicălui atât în Novellele sau
Gazetele de Vienna cât şi în locul de obşte.Iar neânţelegândusă întru un glas ºenzorii unii cu alţii despre
aceasta de săvârşit,atunci Sconto să rămâie neschimbat pănă ce să va aduce Hotărârea Direacţii.
70.
Dacă au încheat ºenzorii priimirea unei Scule ce sau băgat la Scompt,atunci nici întrun chip nu să poate
lua înapoi,însă nici la o întâmplare din potrivă a hotărârii nici o Sculă nu să poate cere înapoi înainte de
sorocul pus în p. 67.spre aducerea hotărârii.
71.
Bancul nui legat a da seama pentru temeiurile ce fac de a să îndrepta înapoi o Sculă sau mai multe ce
sau băgat la Scompt.
72.
Dacă la sorocul unei Poliţe simptealuită nu să va plăti pănă la 4 Ceasuri după Prânz;atunci ºedentul care
îşi dă altuia al său ,în Numele Bancului va răspunde a împlini negreşit.
73.
* Dupå cea de Aus¿usul bancului în Adunarea sa din 17 Ianuarie 1820,pugatå Preaînål¡atå Hotårâre sau milostivit în c.c.Mårire a orândui,ca ori ce Hotårâre a Discontului de acum cu totul så atârne de Direc¡ia Bancului
Bancul răspunde Proponensului pentru toate Sculele ce sau dat în Însemnările ceale Aşternute.Că eel are
a răsplăti pentru Poliţele ce nu sau dat înapoi dipă Scompto însă Proponenşul este legat sau îndatorat la
toate întâmplările a da Înstitutului ajutoriul cel de lipsă la Siguranţia sau despăgubirea sa.
74.
Bancul dă după regulă plata sau urmarea cu Sculele numai aducătorului Directelor lor.Când sar pierde
Adeverinţa cea vremealnică a Părţilor sau Lista B atunci trebue să arate aceasta Bancului prin graiu la
care are urmare pre vedearea ,ca nici una din listele A sa B să nu să ia In lucrul Deregătorialicesc fără de a
săvârşi Lucrul personalicesc al Stăpânului celui cunoscut,sau al vechilului lui celui legiuit,şi acea ,carii
vor arăta înainte,să vor îndatora,ca săşi arate Dreptul după cuviinţă.Atunci Părţile vor putea ridica prin
darea înlăuntru a unui Duplicat al Listei cei pierdute atât Sculele ceale neprimite cât şi Suma Cărţilor
scomptaluite dând un revers de despăgubire .Apoi când să vor găti şi arăta Orighinalurile ceale adevărate
să nu ţie în seamă.
7 5.
Poliţele să vor în casselui la sorocul Si ziua de Plată cunt cea de obşte accvieteluirea Cassipului şi a
Controlorului scontelor la platnicul cel adevărat. Cvietanţia să face după formula aceasta de Scontelor:
“Am primit Preţul pentru Cassa privileghiatului Naţional-Banc Austricesc.
Vienna în
(iscălitura Cassirului)
(Iscălitura Controlorului)
76.
Vânzânduse poliţe întru urmarea Hotărârii Dircţii în Numele Bancului;atunci pune unul din Directorii
carii stau în fruntea Lucrărilor scomptelor la Girul şi firma iscălitura sa:”privileghiatul Naţional-Banc
Austriacesc.”Însă scomtele sau alte Note de petreaceri,după arătarea Paragrafului de mainainte,vor fi
iscălite de anândoi Deregătorii cei mai mari al Scomptelor.Că nici întrun kip nu dă dinafară Sculele fără
de a să împlini Îndorsaţia în jos.
VI.Pentru Lucrurile Girului.
77.
Cine va să Intre în Lucrurile Girului bancului,numai atâta are înscris pă Numele său să ceară o
Foae(Folium) şi după ce prin rezoluţie i să va îngădui dela Direcţia care nici odată nu e îndatorată,a arăta
temeiurile Hotărârii sale,de a pune înlăuntru Cărţii de Acţii pă Numele lui sau pă Nume scornit,îi va da ca
o Întărire o Carte dela o Foae despre Stăpânire.
78.
După Regulă să vor priimi la bancul Girului numai Bancnote şi Bani de Argint după măsura
convenţionului.Iar Direcţii -isă dă voe de apriimi dela Stăpânul foi şi aici poliţe pă Valuta Bancului
coprinzătoare socoteală şi a îngădui de a să da Asignaţii asupra vremilor de soroc.
79.
Toate Punerile de Bani gata să săvârşesc în Girul Bancului dela Părţi sunt în Consignaţie Indoită ce este
a să da în Cassa.
80.
Un Exemplar din Consignaţia aceasta rămâne în Depunere în mâinele Bancului ,a,doilea să va da părţii
Partaşului sau Partaşului înapoi dela Cassa Deregătorilo cu însemnarea din jos a Cuvintelor
acestora:”drept am priimit “şi cu iscălitura sar ce are a o arăta gremăticului ca să o adaoge la arătarea
sa,şi arătarea apoi să o ţie însus.
81.
Pă Bani gata care în oareş ce chip unei foi i’să vin buni numai odoao zi poate prinde loc ca o Descriere
ri înce chip închipuită.
82.
Cine socoteşte să dea Asignaţii asupra Banilor săi ce sânt în Giro Bancului are loc înaintea Tuturor în
Cunoştiinţa însuşi a iscăliturii sale,sau a vechilului său pă acela pă cerele va săl pue întru aseamenea
Asignaţii.Amândoao să fac prin singure Scrisori cătră Banc,care sânt iscălite de doao Persone
credincioase ca Mărturii.Publicumul ce să tocmeaşte poate pofti la toate firmele la Judecata Poliţelor
împrotocoluită Bancului spre asă însemna,iar dela alţi privaţi la aseamenea vremi totdeauna să va priimi
numai o iscălitură singură.
83.
Banii ce sânt în Giro al Bancului să pot ori a să petreace depre o foaie pă alta,sau să şii priimească gata
înapoi,din toate chipurile de ast fealul de Hotărâri tot pun fieşcare totdeauna câteo înnainte asa arătare
înscris cu poftita iscălitură,care are de a ţinea înapoi Sumele ceale la asignaţie orânduite cu însemnarea de
speţificaţie a condeelor şI a personelor câte unul ,spre acărora voe li sau făcut cu folos.
84.
Aseamenea Asignaţii pot să să dea după măsura ce să găsi cu Cale în Banc sume după plăceare,însă tot
nue slobod să să facă nici o Asignaţie sunt Suma de o Sută fiorini Valuta bancului .Sumele ce nu să vor
ajunge la această sumă să vor plăti numai la stăpânitscriul foii spre înplinirea de plin a socoteli sale
deşchisă cu Bani gata.
85.
Dacă sânt hotărâte Arătările sale la Treaba aceaia;ca să să socotească asupra foi altui partaş al Girului
Bancului ce să va prescrie;atunci la aseamenea vreame Suma cea însemnată să va prescrie foii celui
arătat,şi să va pune bun foi acelea ,pe care Asignaţia va cuprinde spre folos.
86.
După ce sau înştiinţat condeiul cel de a să prescrie pe seama unei Părţi sau părtaş carele nu are Foae în
Giro bancului;atunci rămâne înştiinţarea sau arătarea lui în mânile Bancului.Acest părtaş are apoi să
aducă dela Stăpânul foi o Asignaţie dată şI Suma aceaia să o ridice cu Accvittuluirea de una obicinuită în
Lucrurile Poliţelor.
87.
Dacă Asignaţiile coprinde “aducătorului “;atunci să va da isprava lor Stăpânului lor fără nici un alt
formalitet sau răspundere.
88.
Asignaţiile ce să vor da dela Stăpânul foi spre ridicare de Sumă de Bani gata sânt făcuta prenotiţie de a
să lua înlăuntru dela Cassa negreşit.
89.
La moartea vreunui Stăpân al unei foi au moştenitorii lui a înştiinţa Bancului pre acela prin Dreptul ºării
de jos,carele va fi împuternicit de răposatul asupra Banilor celor puşi în Giro Banc;dacă îi va fi rânduit
cumvaş mortul în Viaţa sa în vreun chip cunoscut Bancului un Vechil întru întrarea la aceasta.
90.
Banii ce sânt în Giro Bancului nu să pot mainainte supune după p.53.al Statutelor la nici un Sechestru ,ci
numai după făcuta din Judecată zălogire.La întâmplări de Concurs Stăpânii unei foi,carii sau fost
recomandăluit Bancului după rânduială ,nu să vor băga în seamă Asignaţiile Cridatariului,fie fost înainte
sau după deşchiderea Concursului urmată,de să află încă în mâinile lui sau sânt date la atreia Mână,ci să
vor ţinea Banii ce să află în Giro Bancului nestricaţi în Socoteala Massii Concursului ,şI numai priimirea
Asignaţii dela Dreptatea ºării de jos,cătră Deregătoriul Massii încuviinţate,împreună cu Acţia Cridatarului
,scăzândusă pretenziile Institutului să va urma,dândusă înapoi Cartea şi Punerea unei Cvietănţii formale.
91.
Cine să va însemna din Deregătoria Bancului după p.89.dela Dreaptatea ºării Austrii de jos ca
Moştenitorul,sau ca unul împuternicit Vechi de a face rânduială asupra unei foi în Giru Bancului are săşi
pue în Cunoştiinţa Iscăliturii sale însuşi sau a o rânduitului său carele îi poartă Lucrurile,şi să ridice
Cartea cea trebuincioasă.
92.
Tot acealea Hotărâri sunt şI la întâmplarea când va fi să să schimbe Firma Stăpânului unei Foi,şi face
trebuinţă a o scrie asupra altuia.
93.
Împuterniciile ce să dau spre a să rândui o Foae în Giro Bancului le ţine Bancul în Puteare pănă atunci
pănă când acealea nu să vor lepăda înapoi înscris decătră cel ce leau împuternicit.
94.
Cine arată pă Foaia sa în Giro Bancului Sume mai mari ,decât face Bunumul lui,sau arată în Asignaţie o
foae neadevărată,are săşi mulţămească greşelii sale dacă i’să va ştearge Asignaţia,i’să va da înapoi fără de
a face trebuinţă,ba încă la poftitele întâmplări,şi la deosebite Stări împrejur dacă să va hotărâ decătră
Direcţie Dreptul lui de Stăpânirea unei de ctâns foi.
95.
Dacă sau umplut o foae prin ceale înainte luate puse şI desscrisuri.unde este de lipsă a pune Socoteala
ce treace dincolo pă o foae noao;atunci să va ceare dela Stăpânul Foi Cartea,şi î’să face alta pă Numele
ceale noao coprinzătoare.
96.
Când va voi un Partaş să pue Bani la Banc pă Socoteala unui Stăpân al Foi;aceal are săşi adaoge în
duplo gătita Arătare,dela Stăpânul foi,căruia î’să scrie buna suma aceaia adecă:
“N.N.pune la Partea-Girului privileg.Naţional-Banc Austr.pentru Socoteala mea.
zic...............Valuta Bancului(prin Consignaţie de Bani gata).”
Vienna, în
(Iscălitura)
Un exemplar dela Arătarea aceasta să va opri la Cassa,celalat să va da Partaşului,care au pus
Banii,sunt acel adaos al Adeveririi de priimire dela Cassa,şi cu Prenotiţia făcută prin Grămăticie pă Foaia
încuviinţată.
97.
Stăpânii unei Foi ,au spre Ocolirea răpunerii,decâte ori aduc Arătările sale sau decâte ori să arată la
Banc todeauna săşi arate Cartea;căci întâmplândusă a să pearde Cartea aceasta;atunci Stăpânul ei în
Personă să arate la cea mai mare al
LucrărilorGirului,la care negreşitsă va treaca Socotela lui pă altă Foae,şi î’să va face altă Carte noao.
98.
Stăpânul unei Foi caută pă Dividendii pentru Acţia ce stă în Giro Bancului la soroacele mai sus
însemnate.Închiderea unei căutări de aceastea va urma numai la aşa întâmplare ,când ar avea Giro Bancul
o dreaptă Pretenzie asuprăi la nişte Plăţî,sau alte Sume,la care întâmplare Bancul însuşi asupra Acţii o
caută(nepăgubit fiindui act Drept al despăgubirii) şi la răfuirea Socotelii cei trebuincioase,nu să va priimi
altă Asignaţie la acea foae.
99.
Giro Bancu va ţinea în rânduială de toate zilele o Scrisoare de osebită Sumaricească despre curate Sume
,care stau încă deşchisă pă toate Socotealele,şi după acealea să va da la tot Omul ce are un Folium,adecă a
Foae poftita cunoşiinţă areatânduşi Cartea,şi plătind Plata hotărâtă.
100.
Întru aseamenea chip poate şi fieşce care Stăpân al unei foi săşi pue foaia sa la Grămăticii şi săşi ia
vedeare Starea Socotelii sale.
101.
Copii de Socoteli să vor da întrun Soroc cât să va putea mai scurt Stăpânilor Foilor după mai înainte
Cearerea,şi mainainte arătarea Cărţii sale,şi plătind o Plată unei Plăţi măsurate Numărul condeilor
socotelii.
102.
Nici un Partaş nu poate una preste alta a pofti alta,decât aş face cunoscută foaea sa,sau a vedea în
Cărţile Giro Bancului.Deregătorii cărora lisau dat a fi îndatoraţi cu cea mai mare tăceare ,şar pearde în tot
chipul Slujba lor.
103.
Când Stăpânul cel vechiu al unei Foi ,sau Persona aceia,care au ajuns prin moştenirea ei,gândeaşte să
nu o mai ţie,ci să î’să stângă;atunci trebue săşi dea despre aceaia o Declaraţie înscris,şi să alătureaze şI
Cartea sau Documentul prin care săşi dovedească Dreptul moştenirii,la care Partaşul îşiva priimi înapoi
atât pusa Acţie cât şi Suma deplin a averii ei,dând afară formaliceasca Adeverinţă de primire.
104.
Socotealele în Giro Bancu să vor închea spre Siguranţia Institutului şi a Publicumului atât pentru Capital
cât şi pentru Părţile ce să cuvin pă jumătate de An,la 31 Mai şi la 30 Noembrie.
105.
Pentru fieşce care Stăpân al unei Foi în Giro-Banc va sta gata o arătare ai fi cunoscut mult pănă la 5
Iunie şi 5 Decembrie în Banc,care cuprinde în sine Suma măsuratelor Plăţi,şi averea curată ce prisoseaşte
după Cărţile lor.Această arătare este de a să ridica de tot Partaşul mult pănă în 12 a Lunilor amândoao sus
numite,şi însemnările ce stau la Suma arătată să le dea înlăuntru pănă la 20 ale acelor uni cu atâta mai cu
adevărat ,căci în zilele numite Saldo cel mainainte însemnat aşa de curat sar cunoaşte încât ceale ce să vor
căuta în urmă dau Dreptate Bancului a pune înlăuntru toate ale Descirii pă numita Foae,şi spre toată
stingerea ei,cum şi spre Declaraţia,că Partaşul numai este în stare de a mai stăpâni o foae în Giro-Banc.
106.
Aflând Stăpânul unei foi pă Saldo ce î’sau arătat dela Banc,cum că nu e drept,atunci are să arate aceasta
Bancului mult pănă la 20 Iunie şi 20 Decembrie prin Darea unei Socoteli Insiuşi de dânsul făcută,care
negreşit să potriveşte cu Cărţile lor,şi ridică Starea;că Revizia aceasta nu lasă o Piedică în Lucrările ceale
obicinuite.
107.
Pănă când nu şau stins Foaia formală în Giro-Banc,păn’ atunci tot întins va avea Lucrarea sa,şi va fi
supusă Revizii de jumătate de An.
108.
Giro Bancul stă în toate zilele deşchis Publicului,afară din Sărbători,Ceasurile ceale ce sânt a să orândui
,sau Rânduirea Ceasurilor,în care să vor lua înainte Lucrurile Deregătorialiceşti în trebile Girului,să va
urma la Deşchiderea lui cea adevărată.
109.
La toată întrarea cătră Lucrarea Deregatorialicească sânt datori Partaşii să asteapte în Personă
săvârşirea aceştea.Că Deregătorii,le vor săvâeşi negreşit pă rând,după cum vin şI le vine rândul,şi
întâmplândusă îmbulzeală mai mare,şi vor găsi Partaşii mai cu cale a să depărta ,ca să vie mai pă urmă
iară de a să arăta ,nu va fi slobod Deregătorilor ,pănă atunci ale priimi Asignaţiile cu sine
aduse,Cărţile,sau alte Documenturi,care aceasta sunt straşnică dare de seamă li să opreaşte,ca afară de
Ceasurile Deregătorialiceşti să nu priimească a lua însuşi asupra sa grija Lucrului vre unui alt chip în
Lucrul Deregătorii,nici afară din Comission.
VII.Pentru Depozituri.
110.
La Depozito priimeaşte banco Lucruri de Preţ,care pănă unde este hotărât şI neschimbat Preţul după
aceala să fie adeverit ,şi întărit,sau când aceasta nu sar întâmpla,vor mijloci cu Partaşul împreună o
deosebită Preţuire ,şi o vor întări înscris.
111.
Pentru aşa Lucruri desre Preţul hotărât sânt bune:
a)Bani de aur şi de argint,care au Legiuit Cursul lor după Preţul lor cel Legiuit,în Bani de argint Valuta
Convenţions;
b)Hârtii de ale Staatului pă Bani de argint coprinzătoare după Preţul lor cel numit,fără de a căuta la
temeiu dobănzii.
112.
La o deosebită Preţuire să supun:
a) Lucruri de aur sau de argint sau Scule de tot fealul de Matal nobil,şi Bani ,care nau Cursul Legiuit,şi nu
sânt opriţi a umbla cu dânşii;
b)Hârtii de ale Staatului din lăuntru al ºării,de acărora Capital nu sau scris a să socoti în Bani de argint;
c)Hârtii de ale Staatului din ºară ctreină de tot făliul;
d)Documenturi de Privaţi;
113.
Cu aceastea Lucruri de ale pune are Deponenşul să dea următoarea Consignaţie Indoită.
“Pre Sorocul(Ziua-Luna-Anul-)sau fără Soroc numit ,pune în jos iscălitul la păstrare la privileghiatul
Austriacescul Naţional-Banc(numeaşte Lucrul ce grijit şi preţuit)cum înjos arată.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------Semnul Cometu- Numărul Cumpănirea Preţul lor
rilor lor lor Cuprinderea lor în
Valuta Bancului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------
Bruto Neto fl. kr.
----------------------- -------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------
(Datum) (L.P.)(Iscălitura Deponentului)
Despre fieşce care după Natura lor care sânt de multe fealuri,este ca să să dea înlăuntru Consignaţie
deosebită:şi la Piciorul sau de desubtul Lucrului ce să află să să adaoge toată arătarea preţuitului cu
Numere şi în Slove.
114.
La Consignăluirea sau însemnarea de Bani de aur şi de argint,să va da înainte la tot Condeiul singur.
a)Cât au tras Netto;
b)Numărul Sucurilor(?) ce are sau cuprinde în sine;
c)De va fi de Lipsă,de sânt ªucurile împărţite întregi,sau Indoite ce sau adus;
115.
Consignaţia de Hârtii de ale Staaatului de totfealul coprinde în sine tot fealul singur după temeiul
dobânzii cu ºucur pă rând orânduit în chipul acesta ,ca după ariometiceasca Orânduială a Numerelor
Scrisorilor celor însemnate decâte una sau singuratice,să să pue Numele pă care să numesc şI Datumul
Datelor lor.
116.
Deponentul de Lucruri de aur şI de argint are Bancul să dea la Mână mainainte de toate cuviincioasa
Poliţă de la (Munzaamt) Deregătoria de monede de Bani.
117.
De să pune Documenturi private de Bani;atunci trebue să să pue în Cosignaţie:
a)Numirea cea de însemnat,Datumul de când sau dat Numele Dătătoriului,a Mărturiilor şI a Chezăşiilor;
b)Numele Creditiorului ,sau al împreună Contrahenşului pă care coprinde,ca unde să zice al ºedenşului
cu ºesionarul;
c)valuta cea după Scriisori şI Suma lui,ca şi unde sau hotărât Documenturi pă Vreame,Sorocul de Plată;
d)Însemnarea Documenturilor lor celor de osebite,cum sânt extract din Protocolul Moşiilor,Scrisori de
(Satz) cuvânt,reversuri ş.a.p.ce să alăturează.
118.
De nu sânt Consignaţiile ceale înlăuntru date făcute şi întărite după făcuta Orânduială,şi coleturile nu
sânt însemnate şi număruite cum să cade,sau aeau adus în Saci,în Lăzi,sau în Rogojini,care nu sânt în
Stare,de ale apăra de stricăciune:nici o Lucrare Deregătorialiceasca nu le vor lua înainte ,ci Deponentul să
va da îndărăt cu ele.
119.
Plăţile ce sânt să să dea pentru Depuneri sânt:
a)Plata priimirii;
b)Plata păstrării;
c)Plata prelungirii şi
d)a Datului afară.
120.
Plăţile priimirii şI a Datului afară,care sânt hotărâte a despăgubiInstitutul pentru Revizion,pentru tras sau
cumpănit,pentru preţuit,şi pentru pecetluitul Depozitelor să vor ridica necăutând la Preţul Lucrului ,şI
întot chipul întru aseamenea după Numărul,şi după măsura Brutto a Compturilor sau Teancurilor ce sau
cărat.
121.
Plata -Păstrării să va plăti înainte după Sorocul,pentru care sau dat un Depozitum,şi după Preţul
lui.Pentru un Soroc mai scurt,adecă pe 15 Zile nu să va priimi nici unDepozitum,şi Plăţile pentru siroace
mai lungi pănă la 3 Luni,îtruaseamenea să vor socoti numai după epoha din 15 în 15 Zile,adecă:după
jumătate de Lună măsurat,aşa,Depunerile ,care trc preste Numărul 15 curat Soroc de a să împărţi,să vor
socoti tot pă o jumătate de Lună.
122.
Plăţile păstrării să vor măsura la Depunere după Preţul a lucrului depus,şi după sorocul mai lung sau
mai scurt al Depunerilor,şi să va face cunoscută măsura lor la deşchiderea Depozitelor.
123.
Săvârşirea Plăţii unei prelungiri întră doao chipuri de întâmplări adecă.
a)Când arată Părtaşul singur,înainte,sau la Sorocul cel vechiu în scris Sorocul ce vrea după pofta lui săl
prelungească.La aceasta întâmplare,să va măsura Plata păstrării cei noao dela împlinirea Sorocului pă
vreamea prelungirii de Deponentul poftită.
b)Însă decuma nu sau ridicat depozitumul la împlinirea Sorocului când sau lăsat jos arătarea;atunci
însemnează Bancul înainte Suma hotărâtă de ceale 15 pănă la alte 15 Zile,şi face Plata aceaia după
curgerea de o jumătate a fieşte căruia An în care sau ridicat Depozitumul.
124.
Pentru depozitele ce sau pus pă Soroc nehotărât,trebue după curgerea a tot anul să plătească înainte
Plata păstrării pă anul următoriu.Nesăvârşindusă aceasta plătire are Bancul drept astfeliu de Plăţi din
jumătate în jumătate de An ale însemna înainte în Sumă îndoită ca o Restanţie.
125.
Depozite de tot felul să pot aduce ori sub Numele său,strein,sau sun Nume scornit.Însă Bancul nu
împărtăşeşte totuşi la nici o întâmplare întăriri de priimire asupra aducătorului.Depozite să vor priimi
numai dela drepţi Partaşi ,aşa dar fieşte care Deponent a căruia personalitate fără de aceasta nu este bine
cunoscută,carele vrea săşi arate dreapta stăpânire prin doi credincioşi martori la Banc,sau măcar
,întâmplândusă a rămânea ne cunoscut,sau că vrea săşi pue depozitumul pă Nume ctrein,sau scornit,atunci
îi va căuta săşi întărească conzicnaţia prin iscălitura acelor martori.
126.
Lucrurile ce sau adus la deponăluire să vor preţui de cătră Deregătorii Bancului dimpreună cu Partaşii şi
să vor măsura supt o Plată a priimirii şi a păstrării.
127.
Priimitele Colleturi ,Teancuri sau Pacheturi plombuite de Deregătorii Bancului şi de cătră Partaşii
însuşi cu peceţile lor aşa să vor întări ,încât fără de ruperea peceţii nici o deschidere nu să poate
face.Cumpăna-Brutto cât trage a ºucurilor(?) câte una deponăluite să va însemna atât pă Colletul sau
Pachet,cât şi în Conzignaţii.
128.
După acestea Lucruri directorialiceşti rămâne una din amândoao Consignaţiile în mâinile bancului,şi
ceialată să va da Partaşului ca o Adeverinţă a Depozitumului sunt adeverirea priimirii Plăţii de Plată.
129.
Adeverinţele Depozitelor să pot petreace slobod la alţi stăpâni însă trăbue mainainte să să arate ºessia cu
acea aseamenea pecete,şi cu acea acemenea iscălitură,şi la întâmplarea legalizării cei rînduite în
p.125.trebue săşi aibă iscălitura dela doi martori acredităluiţi,şi totdeauna să fie şi Bancului,sunt înainte
arătarea consignaţii arătat.
130.
Poftita prelungire a Terminului deponăluirii este de a să arăta prin graiu Bancului sunt alăturat adusa
Adeverinţa Depozitumului şi de a să plăti Plata prelungirii încuviinţate,a cărora priimire şI lărgitul Soroc
să va însemna pă Adeverinţa Depozitumului.
131.
Pentru darea înapoi şI accbituluirea Depozitumului pot Partaşii totdeauna săşi ridice avutul său cel
deponăluit;însă tot nu să va da înapoi Plăţile păstrării ce sau dat înainte Depozitele să vor răspunde
înlăuntru după consignaţiile ce să află în Mâinile bancului din ºuc în ºuc,şi pă lângă aceaia întregirea
peceţii,cum şi Cumpăna cât trage Brutto a Coleturilor sau a Pachetului să bva controlarui.Aflândusă la
aceasta atunci un Lucru de pricină;aşa are să să ridice aceasta prin deşchiderea Coaleturelor sau a
Pachetului prin Revizia cu de a măruntul a Coprinderii sale.
132.
Când rămân Partaşii în restanţie datori cu Plăţile prelungirii ;atunci să vor slobozi numai după ce vor
plăti aceasta de tot.
133.
Lucrărilor Depozitelor Bancului tare să oreşte a da afară în oareş ce chip despre Numele Stăpânului
Lucrurilor ce leau depozăluit,cum şI despre Numărul,chipul sau Preţul lor,ca şi Sculele ceale depozăluite
de tot fealul numai cu ştirea,şi după bună voinţa stăpânului lor,sunt aducerea totdeauna cu sine a
Adeverinţei Depozitelor să vor pune,cu oareşi care oprelişte a să putea petreace ori pre Numele altui
Stăpân,sau altuia să să poată da de cât celui vechiu Deponenş.
134.
De va cădea un deponenş în Concursul Crditorilor săi î bancul să va fi înştiinţat despre aceasta prin
înştiinţare de Judecată,atunci să Indatorează a ţinea în bună păstrare la sine Lucrurile cele deponăluite fără
nici o scurtare pentru Socoteala Maccii Concursului,şi acelea să le dea afară după ce să vor plăti Plăţile
cele hotărâte numai după dreptulºării Austrii de jos ,Cum şi după ce să vor plăti toate pretenziile
Înştitutului Ferbaltărului Massii-Cridaliceşti.
135.
Cine face Pretenzii îndru urmarea unii făcute prigoniri de Drepatate în Calea Execuţii asupra unui Lucru
deponăluit la Banc,are să facă,ca ÎngăduireaExecuţii să să înpărtăsească Institutului din Diregătorie ,şI
apoi va putea ridica Depozitumul dacă va plăti Plăţile cele cuviincioasă,dacă va da îndărăt adeverinţa
Depozitelor,şi dacă va da Adeverinţă formalicească de priimire de însuşi Mâna sa iscălită.
136.
Deponăluindusă Depozite dela mai mulţi Stăpâni la Banc;atunci unul din trânşii sau Persona al treilea
este ca să facă Rânduială asupra Depozitumului prin deosebită vechilimea a acea piterile
Deregătorialiceşti numai pre acest vechil,şi numai lui;să va ţinea în sama pănă când nu să va revocălui
Lucrul formaliceşte.
137.
Dacă sau pus Depozite pă Socoteala unuia al 3 lea;atunci Deponenşul însuşi nu poate dişponălui preste
acealea fără de a aduce o legiuită vechilimea dela Stăpânul în ce chip şI Stăpânul lor ,la aşa Intâmplări
când va căuta Lucrurile ceale deponăluite în Persona sa însuşi,va avea să păzească formaliteturilecele
hotărâte în p.125.
138.
De va întra un Depozitum la întâmplarea de moarte în Stăpânirea unui a 3 lea Persoană,sau la mai mulţi
împreună Stăpânitori;atunci trebue să să facă înştiinţare bancului despre aceasta,prin Diregătorie ce este
asupra moştenitorilor şi săi facă Persoanele acelea bine cunoscute carii au dreptul adişponălui asupra
Lucrurilor deponăluite.
139.
Fiind că asupra Depozitelor să poate face rânduială numai în toate Sumele au Partaşii aceia carii vor
să ridice numai o Parte din Lucrurile cele deponăluite să gândesc a scote darea afară după p. 131.şi
asupra Lucrurilor care vor să le să le ţie în păstrarea Institutului ,au să dea înlăuntru de nou o Consignaţie
îndoită,şi Plata priimiriii acelora încă ăsa să o plătească ,ca când nar fi fost mainainte în Mâna
Bancului;însă la Sorocol schimbat sau scurtat nu să va măsura Plata păstrarii de nou,sau la Sorocul
prelungit să va măsura adaosul Plăţii prelungirii după 123.şi Plata dări afară să va ridica numai după
Numărul şi Cumpăna care au tras întru adevăr Lucrurile ce sau dat înapoi.
140.
Bancul ctă bun pentru păstrarea cea cu Credinţă şi cu Grije bună a Lucrurilor ce sau depozăluit la
dânsul Numărul lor şi după cum sânt ele;stă bună pentru necredinţa sau Furatul lor,iar nu pentru aşa
întâmplări care după cele obşte Pravilnice Legi atârnă numai asupra Stăpânului lor.
141.
Cqnd sar perde vre o Consignaţie dată ca o Adeverinţă a Depozitelor a unui Partaş;atunci acela are să
arate aceasta numai decât la Administratorul Depozitelor spre înainte Însemnarea cea
cuviincioasă.Amortizaţia acestui Document să o cauta calea cea cu Rânduială şI despre Depozitum va
putea deşponălui numai după ce va trece Sorocul Amortizăţii.Cine va trece cu vederea formalitetul acesta
nu va avea ce căuta la Banc nici o dreaptă Pretenzie ,asupra Consignaţii cei perdute.
VIII.Pentru Urmarea Forşusurilor (Antiţipaţie)şi a Împumutărilor.
142.
Bancul dă Forşusuri (Bani înainte) cu chipurile următoare:
a)Pă materialuri de aur şI argint care după p.112. sânt potrivite a să priimi ca Depozituri;
b)Pă Hârtii de ale Staatului ce să pun sunt înteresul Banilor de argint(U.M.)din lăuntrul ºării;
c)Pă Realiteturi sau Lucruri din lăuntrul ºării;
143.
Cine vor pofti să capete la Banc Forşusuri are să caute cu darea înlăuntru a unei Consignaţii
îndoite,care după p.113. hotărât arată Lucrul ce slujeşte ca zălog şi Suma ,apoi şi Sorocul poftitului
Forşus.
144.
Pă ºucuri de aur şi de argint,şi pă Monede de aur şI de argint,care sânt în Cursul legiuit,să vor da
Forşusuri pănă la o Sumă de 5.la Sută supt Preţul cel de plin cât fac ele fain.Pentru Preţul cel de plin alr
face la Monede din lăuntru Preţul lor cel legiuit,iar la cele din afară din alte ºări streine Preţul Medalului
lor celui din lăuntru,iară la ªucuri de aur şi de argint,să va socoi Preţul în carea priimeşte în Valuta
Bancului dela (Munzamt)care Partaşii trebue să arate o Sumă cât ele prin adeverinţa de la
C.C.(MUnzamt).
145.
La zălogirea Hârtiilor de ale Staaatului din lăuntru interessăluite în Bani de argint să va preţui Preţul
preţul lor după Preţul cel de mijloc ce stă după Berză măsura în Bani de argint,şi astfeliu de formuccuri
sânt de a să pune pă doao Părţi din trei în chipul numit al preţului ridicat.
146.
Când prin întâmplări ar scădea Preţul după mâii a Obigaţiilor celor de obşte cate stau ca zălog în
Mâinile Bancului pănă la 3 din 4 Părţi a Preţului celui de mijloc care sau ridicat la alor deponăluire după
p.cel din sus,atunci Deponentul lor fără de aş aştepta o poftire ca aceasta în Soroc măsurat pănă a doa zi
la 11 Ceasuri să împlinească Preţul cel mai dinainte prin depunerea unui zălog hotărât pentru Bancul
împrumutătoriu;că de unde nu, va avea Direcţia dreptate a vinde Obligaţiile la Berză de obşte şi numai
Îverşusul sau prisosul ce va rămânea după acoperirea dreptului său ,să va păstra pentru Socoteala
datornicului fără interes; atunci îi rămâne regres asupra datornicului.
147.
Cqnd coprinde Hârtiile Staatului ceale ca zălog înlăuntru puse pă Nume anumite trebue să dea o
ºessie după rânduială la privileghiatul Naţioanal Banc Austriacesc ,şi acealea negreşit să vor însemna
înainte la încuviinţatele Diregătorii spre Folosul Bancului.La Zapisele acealea unde sânt de lipsă de
osebite porunci spre ridicarea Dobânzilor spre a să lua în Scris sau a să vinde ,trebue Partaşii să le aducă
cu sine şi să ducă în Consignaţia Bancului,care Formalitet tot să nu greşească pre dătătoriul de zălog în
ridicareaânzilor.
148.
La darea înapoi a Obligaţiilor deponăluite va da Bancul înapoi Stăpânului lor dreptul lor cel slobod
iară prin formaliceasca Declaraţie a nimicnicirii ºessie sale cei gătite după p. 147. ca săş
disponăluicească cu ele.
149.
Pă Case sau Moşii nemişcătoare va da Bancul Forşusului de Bani înainte numai la vremea sa după
adecerea Votizării de slobozenie Auşussului,şi după primirea prea înălţatei Slobozenii şi cu înştiinţarea
despre aceasta va întări cuvintele pe temeiul după care să va săvârşi Lucrul.
150.
Una din Cosignaţiile de Zăloagele înlăuntru date rămâne în Mâinile Bancului şi pă aceia să va întări
priimitul Forşus,cum şi Sorocul,şi temeiul Dobânzii lui.De aceia calcă în locul unei formale Obligaţii de
Datorie .Al 2 lea exemplar o va da Partaşului afară cu iscălitura Directorialicească ca o Adeverinţă de
Zălog.
151.
Forşussuri pă Zăloage să vor da numai pă Sume rătunde prin Numerul de Sută de împărţuit de plin
pănă să va afla acoperirea hotărâtă în Preţul Zălogului după p. 144. şI 165.Suma lui cea mai mică să va
hotărea la Zălogirea de Bani de tot fealul de aur şi de argint,sau Hârtii de ale Staatului pă 1000 de fiorini
Banc Valuta,iar la Zălogirea de Materialuri de aur şi de argint pă 4000 de fiorini Banc Valuta.
152.
Înteresăluirea forşussurilor care nu poate să trecă Suma de şaşă la Sută să va socoti numai dreaptă
Măsura Soroacelor din15 pănă în 15 Zile ,trebue să să dea înainte la priimirea împrumutului,pentru
aceia şi forşussurile însuşi să vor îngădui numai pentru un Soroc curat de împărţuit prin Numărul de 15
Zile.
153.
Un Stăpân al unui Zălog va avea voe slobodă a şil trage iar înpoi şi mainainte de Soroc numărând jos
Suma deplină pentru care sau făcut Bancului datoriu la ori care Soroc ba vrea;însă de a i’să da înapoi
Dobânzile ce au dat Bancului înainte ne va avea Loc.
154.
Acela căruia î sar perde Consignaţia p.150. ce î sau dat spre Intărirea priimirii Zălogului,trebue să
arate aceasta numai decât la Locul împumutării,şi Amortizaţia Documentului aceluia să o caute la
Dreptatea ºării Austrii de jos.ªi numai atunci ,după ce sa îngăduit aceasta şI sau înştiinţat cu toată
puterea Bancul în chip Diregătorialicesc,să va putea ridica duplicatul Consignaţii la Banc,şi de a să
săvârşi Darea afară a Zălogului.
155.
Alte Lucruri ce arată de a să săvârşi la Ramura Lucrării aceştia atârnă la Plată de după p.12. măsurată
de priimire şI de Dare afară,după Numărul şi Cumpăna Zăloagelor ce sau pus.
156.
Debitoul sau Datornicul va putea cere o prelungire a Lucrului împrumutat cu 14 Zile înainte de
Sorocul lui.Apoi să va mijloci o învoială noao despre Soroc şi despre Dobândă,şi să va însemna lui pă
amâdoao Consignaţiile după chipul Coprinderii p.150.
157.
Sorocul cel mai lung împrumutării sau pentru prelungirea lorsă va hotărâ pă trei Luni şI rămâne la
voia Direcţii Bancului slobod să hotărească pă care soroace mai scurte găseşte afi de lipsă să le atârne
,şI de găseşte cu cale a li să îngădui prelungirea,sau nu?
158.
La prelungirea împrumutării încă tocmai aă să va săvârşi Plata Dării şi a Priimirii pentru Zălogul
pus,ca când cu adevărat sar fi dat Zălogul înapoi şi i sar fi priimit de nou dela Banc.
159.
Cine îşi trage numai o Parte a zălogului înainte de Sorocul Datorii plătind cuviincioasa Parte din
capital şI vrea să lase rămăşiţa împrumutării să stea pă vreamea tocmită,are săş însemneze cererea
aceasta pă Consignaţia ce are în Mâni şi pă Obligaţia de Datorie ce să află în Mânile Bancului întru
asemenea să o însemneza.
160.
Zăloage să vor priimi întocmai aşa ca şi Depozitele Singuratice sunt privegherea ce să arată în
Paragrafurile 126,şi 127,şi dacă sau pus acelea pentru Socoteala a 2-lea şi al 3-lea,sau prin in drept de
moştenire,prin ºessie ,sau înBanc Execuţii să trec în avutul unui al 3-lea;atunci trebue să urmeze la darea
afară după formaliteturile ceale hotărâte în p .p.135 şi 138 ,aşa ca şi pentru Punerile de Sechestru pă
Zăloage,adecă de le opreşte ,şi ca să nu dea afară Partaşilor înştiinţări îş găsăsc aicea hotărârile
Paragrafurilor 133.şi 134.Loc de plin a să ţinea de ele.
161.*
Înainte de Sorocul de Plată al împrumutării are voe slobodă Stăpânul Zălogului a da Bancului drept
prin Declaraţie în scis dacă vrea săş vândă Sculele sale puse Zălog cu nimirea sau nenumirea
Preţului,cu totul sau câte una ,prin Samsari juraţi sau în Banc Liţitaţii de obşte. La Sorocul de Plată
neplătindusă împrumutarea înpoi are bancul dreptate să facă vânzarea Zălogului spre despăgubirea
sa,ori cu totul ori cu Ciucul.În amândoao întâmplările să va adăoga Partaşului de a înainta cheltuieli ,şi
un Provizion al Vânzării de osebit de trei la Sută întoto dreptul Zălogului ,şI numai ce va rămâne de
acolo î să va da afară pentru darea înapoi a Consignaţii şI a cvietăluirii formaliceşti.
* Prin o rugatå Preaînaltå Hotårâre de cåtra banc-Au¿ussul în adunarea sa în 15 Ianuarie 1821,sau milostivit Înål¡ata c.c. Mårire a hotårâ cum cå Na¡ional-Bancul are Dreptate ,iar nu a fi silit ,a vinde Zåloagele cele puse dupå împlinirea Sorocului
162.
Nevinderea sculelor ce leau hotărât partaşii a şile vinde de voe bună nu dă nici un temeiu a putea
pretendălui prelungirea împrumutului ,şi cu aceaia nu ridică legătura Debitorului sau a Datornicului ca să
nu plătească la Banc în Sorocul pus toată Plata deplin..Deosebit cu aceasta curat are dreptul cel dintâiu şi
Institutul care la aşa Întâmplare nui î sar fi împlinit Pretenzia sa din vânzarea Zăloagelor şi aşa are şi mai
încolo drept asupra Stăpânului Zălogului de aşi căuta.
Patenta împărătească din 19 Septembrie 1857
prin care pentru tot cuprinsulă imperiului Austriei se emit disposeciunei spre a
regula sistema monetari,după convenciune monetari din Viena din 24 Ian.1857 publicaţi în buletinulă
imperiunlui din anulă 2857 XXIII101.
( “Gazeta Transilvaniei”,nr.91, 92, 93, din 1857, p.361, 365, 369, caractere
chirilice, Biblioteca Municipiului Braşov, Colecţii speciale)
Avândă de cugeta a regula sistema monetari în imperiulă nostru,conformu cu convenciunea
monetari din 24 Ian. 1857 ce se publicatu XXIII.101 în buletinulă imperiului din anulă 1857,dupi ce
ascultarimă pe miniştrii şi pe consiliula nostră imperiale,amă aflată cu cale ordina următoriele:
ART.1
Banii legali de ţiari şi banii de reuniune cari s-au stitoriţi în comuniune cu reuniunea germani de
vami,se vor bate din argintă,iar banii cei minunţei din argintă şi aramă
Aurulă se va bate ca moneti de comerciu.
ART.2
La toţi banii ce se voră tipiri de aici înainte,precum şi la cei ce vor fi revestiti cu aurulă anului
1875,se va lua de fundamentă puntul de 500 (cincisute) de grame.
Acestă puntă se va introduce la tate monetiriile noastre şi se va împirţi în acest scopă în o mie de
pirţi.
Împărţirea unei a mia parte în gridiciuni zecimale,a zecea parte a acesteia se va numi pumi (Acce)
ART.3
Conţinutulă fină al tuturoră banilor se va exprima în părţi de 1/000
La determinarea conţinutulă fină ală banilor de argintă ,se va observa în totă loculă pruba prin
fluide.
La determinarea conţinutulă fină al banilor de aură se va observa procedura stitoriţi prin
convinciunea monetară din 24 Ian.1858 de la Viena.
ART.4
Norma legală la banii ţerei va fi norma de patruzeci şi cinci di florini.
Dintr-un puntă de argintă curată se vor bate patruzeci şi cinci de florini.
Florinul(Florenus) e unitatea pentru banii Austriei şi se va împărţi în centecime ,iar o centema în 10
părţi.
Banii bituţi după această normă monetară se vor numi ban de “valută austriaci”
ART.5
În valuti austriaci se vor bate :
Bani de ai ţerei
a.bani de doi florini câte 22 1/2 din un punt de Ag.curat
b.bani deun florin 45...........
c.bani de un pătrar de
florin câte 180...
Bani de reuniune:
d.bani de doi taleri de reuniune(trei florini)câte 15 din ună puntă de argintă curată
e.bani de ună taleră de reuniune(un florin şi jumătate) câte 30 din un puntă de argintă curată
Banii indicaţi sub a.b.d.şi e. voră conţine 900/1000 şi 100/1000 aramă,de aceea vor trage arginta
fină(curată)
a.20 1/4 bani de doi florini,ună puntă
b.40 1/2 bani de un florin,ună puntă
d.13 1/2 bani de doi taleri de reuniune(trei florini),ună puntă
e.27 bani de un taler de reuniune(un florin şi jumătate) ună puntă.
Banii de ună pătrariu de florin(c)vor conţine 520/1000 argintă curată şi 480/1000 aramă,prin
urmare vor trage 936/10 bani de ună patrariu de florină ună puntă.
Diametru se stabileşte:
a.la ună bană de doi florini la 36 de milimetri
b. de ună florină la 29 de milimetri
c. de ună patrariu de fl.la 23 de mil.
d. de doi taleri de reuniune(trei florini) la 41 de mil.
e.la ună bană de ună taleră de reuniune (un florin şi jumătate)la 33 mil.
ART.6
La baterea banilor nu se va lua din conţinutulă ori pondulă loră nimica sub numele de aşa
numitulă remediă(Remedium).Întratâtă încât nu se pot observa la fiecare bucăţi o acurateţe absolută,se
concide o abatere mici în privinţa plusului or a minusului ,care înse nu e permisă să treachi:
a.la ună bană de doi florini peste 3/1000 a conţ. fin şi 3 a miia parte a pondului
b.la ună bană de ună florină peste 3/1000.........................4...................................
c.la ună bană de jumătate de florină peste 5/1000 .........10..............................
d.la ună bană de doi taleri de reuniune
(trei florini)peste 3/1000 ...................................3.............................
e.la ună bană de ună taleră de reuniune
(ună florină şi jumătate)peste 3/1000................................4............................
ART.7
Banii austriaci de ţiari ,ce sunt a se bate în urma articolului cinci vor purta pe faţi(Avers) icona
nostra până la piept(bustd de reliefă)cu cercuscripţiunea:
FRANC.JOS.AUSTRIAE IMPERATOR
în dos (revers) vulturulă împărătescă,sub care vor sta valorile 2 FL.1 FL.si 1/4 FL.cu inscripţiunea:
HUNG.BOH.FT VEN.GAL.LOD.ILL.REX A.A. şi anul baterii.
Gardena va fi netedi şi va cuprinde cu litere sipate simbolul
VIRIBUS UNITIS
ART.8
Banii de reuniune voră purta pe faţă (Avers) icona nostra până la piept cu cercuscripţiunea:
FRANZ JOSEPH.I.V.G.G.KAISER V. OESTERREICH
Dosulă va cuprinde la banii de doi taleri de reuniune vulturulă împărătescă cu cercuscripţiunea
ZWEI VEREINSTHALER....XV.EIN PFUND FEIN
(doi taleri de reuniune XV.ună puntă curată)
Iar la banii de ună taler de reuniune:
EIN VEREINSTHALER..XXX,EIN PFUND FEIN.
(un taler de reuniune XXX ună puntă curată) şi numerulă anului în care s-au bitută.
Gardina va fi netedi şi va cuprinde cu litere cufundace simbolulă:
MIT VEREIHNTEN KREFTEN
(cu puteri unite)
ART.9
Banii minuţei se voră bate :
De argintă bani de câte zece şi câte cinci a suta parte,iar de aramă bani de câte trei şi una a sută
parte şi de câte cinci a mia parte.
ART.10
Banii minuţei se vorăbate astfel,ca cinci sute de zece a suta parte,şi o mie de cinci a suta parte să
facă ună puntă.
Banii de zece a suta parte conţine 500/1000argintă fină şi 500/1000 aramă,iar banii de cinci a
suta parte 375/1000 argintă curată şi 625/1000 aramă.
Aşa 250 bani de zece a suta parte or 375 bani de cinci a suta parte voră trage ună puntă.
La banii mirunţei nu e permisă să treaci diferenţa în plusă şi în minusă peste 5/1000 a
conţinutului,fină nici peste a mia parte a greutăţei.
Diametrulă baniloră de zece a suta parte 10 stitoresce la 18 şi a banilor de cinci a sută parte la 16
milimetri
FRANZ.JOSEPH I.V.G.G.KAISER VON OESTERREICH
(Franciscu Iosefu I.d.r.D.împăratulă Austriei)
Pe dosă inscripţiunea “10” seu “5”,de a supra acesteia carona impiriteschi Austriaei,apoi
cercuscripţiunea :SCHEIDEMUNZE(bană miruntelă)şi anulă în care s-au bătută,incunjurată de ună ramu
de stejar şi altulă de finică.
Gardina va fi încrestată.
ART.11
La baterea baniloră de arami se va scote din ună pundă de arami o sută şi cincizeci de a suta
parte.
Banii mirunţei de arami constau din:
Bucăţi de trei a suta parte;
Bucăţi de una a suta parte;
Bucăti de cinci a miea parte;
Diametrulă unei bucăţi de trei a suta parte se statoresce la 25 milimetri,a unei bucăţi de una a suta
parte la 19 şi a unei bucăţi de cinci a mia parte la 17 milimetri.
Banii de aramă părţi pe faţi vulturulă impiritescă coronată şi cercuscripţiunea:
K.K.OESTERREICHISCHE SCHEIDEMUNZE
(ci.r.bani mirunţi austriaci)
Dosulă va cuprinde în o cunună de stejaru numerulă de a suta parte”3”,”1”sau “5/10”şi suptă
acesta numerulă anului tipirirei.
Gardina va fi netedi.
ART.12
Nice la cassele publice şi ale statului,nice în commerciulă privată nu se voră accepta la solviciuni
monetele şi banii minuţei dachi voră fi falsificaţi,ghiuriţi or schizuiţi în pondă mai multă dechită scadă de
comună prin cerculiciune.
ART.13
Din aură se vo bate următoriele monete:
1.Corona de câte 1/50 a unui puntă de aură curată,
2.Jumătatea de coroni de câte 1/100 a unui puntă de aură curată.
ART.14.
Corona şi jumătatea de coroni se va numi “bani de aură de ai reuniunei”
Proporciunea în privinţa mestechirei la banii de aură ai reuniunei se statoresce la 900/1000 aură şi
100/1000 arami.
Prin urmare 45 de corone seu 90 jumetiţi de corone voră trate ună puntă.
Diametrulă unei corone ce statoresce la 24 de milimetri,iar a unei jumetiţi de coroni la 20 de
milimetri.
Pe faţi(avers)voră prta icona nostri cu cercuscripţiunea:
FRANZ JOSEPH I.V.G.G.KAISER VON OESTERREICH.
(Franciscu Iosefu I.d.r.D.imperatulă Austriei).
Dosulă va cuprinde numirea monetei şi numerulă anului în care s-au bitută,înconjurată de o
cununi deschisi de frunze de stejari şi de a supta cercuscripciunea:
VEREINSMUNZE
(moneti de reuniune)
iar de desuptă-la corone:
50 EIN PFUND FEIN
(50 ună puntă curată)
La jumitiţile de corone:
100 FIN PFUND FEIN
(100 ună puntă fină)
Gardina va fi netedi şi va cuprinde cu literi sipate simbolulă:
MIT VEREINTEN KRAEFTEN
(Cu puteri unite)
ART.15.
ºinându-se printipilă pronunciată în articlulă 6,diferenţa în privinţa plusului şi a minusului
,chindă se vor bate bani de aură ai reuniunei,nu va fi permisă să treachi la o bacati peste 1/2000 ală
conţinutului fină şi peste 2 1/2 a mia parte a pontului.
ART.16.
Banii de aură de ai reuniunei nu voră ave insuşirea de a pute fi mijlocă de solviciune,care şi poti
suplini loculă valorei de argintă,de aceea nimenea nu e îndetorită ai accepta în loculă baniloră de argintă.
Închită ce atinge de acceptarea baniloră de aură de ai reuniunei la cassele statului,împuterimă pe
ministrulă nostru de finanţe ca şi emiţi dispuseciuni conforme convenciunei monetare din 24 Ian.1957
Gardina va fi netedă.
ART.17
Numai acei bani de reuniune voră fi priviţi ca bani cu ponderea recerută,cari computindă
abaterea concesti de 2 1/2/a mia parte (Passirgewicht)au greutatea normali de 1/45 seu respectiv de 1/90 a
unui pundă.
Însă se presupune,ca concesa abatere de la greutatea normale a fostă causati numai prin
cerculiţiunea ordinare.
Cassele nostre şi institutele publice ce stau sub speciala supravigere a statului ,şi anume bancele
şi institutele de bani şi de credită,la cari vor fi intrată bani de aură şi ai reuniunei,ce se abată de la
greutatea normale cu mai multă decat 2 1/2 a mia parte,banii aceştia nu voră mai da afară,ci i voră depune
la oficiile nostri monetari spre a se topi din nouă.
Casele statului,când voră accepta bani de aură de aceştia,ce nu au greutatea intreagi voră sustrage
din valoare pentru fiecare 1/10 din una a mia parte a unui pund (Asse),ce va fi lipsindă de la greutatea de
1/45 seu respectiv 1/90 a unui pundă,unu câte corespunzetoră,şi la aceştia vor adăuga pentru cheltuielile
retipiririi ună aditimintă de 1/2 procentă al cursului de casse.
Îndati ce vor intra la cassa de stat bani de aură de ai reuniunei,la cari se va afla ,în pondulă a 1/45
seu relativ de 1/90 a unui pundă,ună defentă mai mare de a 5 a mia parte ,acei bani seu se vor deţine pe
lângă intorcerea valorii aurului încă 1/2 procentă pentru cheltuielile tipiririi,sau se vor restitui
partecipanţilor,înse numai dupi ce,prin intâieturi or în altă modă se vor fi ficută neapţi înspre circulaţiune
cu moneti.
ART.18
Spre a uşora socoteala dupi baterea coroaneloră,aceste se voră impărţi în “părţi de azecea a unei
coroane”şi se vor subâmpărţi şi mai departe dupi gridiciunea decimale.
ART.19
Ca bani comerciu se vor bate cu tipulă Mariei Tereziei impiritesei de glorioasa aducere aminte şi
au numărulă anului 1780 tinindă şi valoarea şi calitatea loră de atunci,-aşa numiţii taleri levantini,ca şi
până acum câte 12 taleri din o marci vienesi de argintă curată(0,561288 a unui pundă) şi totă cu acelaşi
conţinută fină de 13 loti. şi 6 grame (833 1/2/1000).
ART.20
Aşisderea se voră mai bate ca moneti de comerciu şi galbini austrieci,ca şi până acum câte 81
189/355 din o marci vienesi de aură curată(0,561288 a unui pundă) şi cu conţinutulă fină de 23 carati şi 8
grame(986 1/9/1000).
ART.21
Toţi banii a căroră tiparire e ordonati prin patenta aceasta,afară de taleri levantini, se vor bate în
formi rotundi şi împrejurulă lor va fi de amândouă părţile o verguti netedi, în a cărei parte din înăuntru va
fi lipită un cerc de mirgele(mirgea lingă mirgea)
Pe fiecare ban va fi esprimată loculă unde s-au batută ,cu litere următoare:
A.pentru Viena
B.pentru Kremnita(Croaţia)
E.pentru Alba Iulia(Bilgradă)
M.pentru Milană şi
V.pentru Vineţia
ART.22
Din 1 Noemvre 1857 încolo ne se voră mai bate în casili nostre monetare altfelă de bani,decât de
acei indicaţi în patenta aceasta.
Ne reservimă însă a concide ca,pentru aducere aminte,de evenimente istorice,banii indicaţi în art.5
şi 13,să se tipirească cu un timbru,ce-lă vomă aproba din cândă în cândă.
Banii ce sunt în circulaţiune după lege,voră circula până atunci,până când nu vomă emite în
privinţa aceasta alte disposiciuni conforme cu prescriptele convenciunii monetari.
Referinţele comerciului banilor şi aplicarea noii valute la referinţele de dreptă,le vor regula
ordinaţiuni speciale.
Ministrulă nostră de finanţe e însircinată cu esecutarea acestei patente.
Dată în castelulă nostru Lacsemburgă în nouăsprezece Septembrie anulă o mie opt sute cincizeci
şi şapte,iar or impiriţiei noastre al nouălea
FRANZ JOSEPH (L.S.)
Comitele Buol- Sauensstain m.p.
Baronulă de Bruk m.u.
Din mandatulă impiritescă
Pamconnet m.p.
Patenta imperială din 27 Aprilie 1858
pentru toate ţările imperiului, prin care se stabilesc relaţiunile comerţului
monetare şi aplicarea noii valute austriece asupra referinţelor de drept
NOI FRENCISK IOZEF I etc etc.
(titlus medius)
(“Gazeta Transilvaniei”,nr.34,din 1858,p.133 - 134,caractere chirilice,Biblioteca Municipală
Braşov,colecţii speciale)
Spre a regula relaţiile comerţului monetare şi aplicarea noii valute austriece la referinţele de
drept,am ascultat mai întâi pe miniştri şi pe consiliul meu imperial şi am decis a emite pentru tot cuprinsul
imperiului,următoarele dispoziţiuni ca adiţionale la art.13 a patentei noastre din 19 Sept.1857
1.
Norma legale de moneta ţerei ordinată prin patenta noastră din 19 Sept.1857-după care din un punt
de argint fin se vor face 45 florini sub numirea de “valută austriacă”va fi din 1 Noiembrie 1858 singura
formă legală de monetă şi va forma baza valute pentru toate ţările de pe întreg cuprinsul imperiului .
Din numita epocă înainte se vor desfiinţa toate celalalte valute.
2.
Toate perceptele şi erogatele de stat ale imperiului nostru,se vor stători din 1 Noi. 1858 după
noua valută austriacă-de cumva nu vor fi a se respunde într-o monetă determinată -şi toate casele şi
oficiile noastre publice vor purta răciunile după această valută
3.
Începând din 1 Ian. 1859 ,se vor ţine după valuta austriacă toate registrele şi păciuirile
comunităţilor precum şi ale corporaciunilor,reuniunilor şi institutelor publice care stau sub controlul
special al statului şi anume ale băncilor,institutelor de bani şi de credit,ale intreprinselor de calea ferată.
4.
Începând din 1 Noi.1858,se vor respunde totdeauna în valuta austriacă toate sumele de bani care
vor ocupa în legile,ordinele,publicaţiile or disţiunile publice ale deregătorielor publice nr.35 3 Mai
1858.ªi în privinţa cărora nu va fi indicată espusa cât sunt a se răspunde intr-o monetă or valută
determinată.
5.
Toate obligaţiunile care vor fi bazate pe un titlu de drept privat dinainte de 1 Noiembrie 1858 şi
vor fi a se împlini după această epocă,în una din valutele indicate mai jos,se vor răspunde în valuta cea
nouă austriacă,însă după următoarele măsuri:100 fr.sor converti(norma 20 fr.)cu.....105 fr.
100 fr.aşa numita valută de Viena cu................42 fr.
100 fr.aşa numita valută imperială(norma 24 fr.)cu........87 50/100 fr.
100 lire austriece cu.............................................35 fr.
100 fr. valuta polonă a teritoriului Cracoviei cu..........25 fr.
Obligaţiunile care sunt a se răspunde în acele valute mai vechi în privinţa cărora e determinată
prin lege referinţa către norma de 20 fr.ori către lira austriacă,se vor presta în valuta nouă după aceste
referinţe şi după măsurile de mai sus către valuta noua.
Prin publicaţiile speciale se vor publica tabele de reducere despre referinţa valutară de până
acum către valuta nouă austriacă.Aceste tabele se vor observa de norma în toate cazurile în care va fi
vorba de reducerea acestor valute în valuta noua austriacă.
6.
Măsura ordinată în 5 se va aplica la toate obligaţiunile relative la detoria de stat,începând din 1
Noiembrie 1858.Din 1 Noiembrie 1858 înainte,se vor respunde după aceste măsuri şi toate celelalte
obligaţiuni ale statului precum şi prestaciunile către stat ,şi acesta se va face până atunci când cifrele
acestor obligaciuni or prestaciuni nu se vor stători în valuta austriacă prin lege or ordinaciuni.Tot în acest
mod se vor pertrapta acele solviciuni,cari nu sunt a se răspunde statului,ci fondurilor publice or
institutelor,comunităţilor or altor persoane morale or fisice,precum şi cele ce vor fi a se respunde de către
dânsele,şi la cari titlul obligaţiunei ce a se aplica dupa 31 Octombrie 1858 e basat în vr-o lege or
ordinaciune.
7.
Din 1 Iulie 1558 nu vor mai fi mai multe monete legale a ţărei banii de aur ce se tipăreau până
acum în imperiu.Din această epoca se vor scoate din circulaţiunea legală şi banii de aur ce se tipăreau în
ţări străine şi erau permişi în Austria.
8.
Solviciunile care vor fi basate pe un titlu de drept dinainte de 1 Noiembrie 1858 şi vor fi a se
răspunde “în aur or în un fel determinat de bani de aur”se vor presta în conformitate cu disposiciunile
legale ce au custat până acum.
9.
Solviciunile cari vor fi a se răspunde în un fel determinat de bani de argint străin se vor presta şi
dupa 1 Noiembrie 1858 în felul determinat .
Solviciunile bazate pe împrumutele cari pe termenul ordinaciunei imp.din 7 Februarie 1858 -
bul.imp.Nr.21-sunt a se fructifica şi respunde în un fel determinat de bani de argint indigeni,or peste tot în
bani supători ce vor computa în valuta nouă austriacă după valoarea legală a monedei condicionate la
încheierea contraptului şi după măsura determinată în $5.al acestei patente şi din 1 Noiembrie 1858 se vor
respundesau în banii de argint ai valutei celei noi austriece,sau în banii de mai înainte,după valoarea
statorită în acest patent.
10.
Până ce se vor emite alte disposeciuni vor putea respunde în modul de până acum toate
solviciunile,cari vor suna în aşa-numita valuta de bancă,precum şi acelea la cari pe temeiul patentei din 2
Iunie 1848 şi al ordinaciunei împărateşti din 7 Februarie 1856-bul.imp.Nr.21 notele privilegiatei bănci
nacionale austriece debe să se accepte în intreaga valoare nominală a monetei convencionale.
11.
Ministrul nostru de finanţe îndată ce va afla cu cale va emite cât se va pute mai curând o
ordinaciune ,prin care se va încasa şi va scoate din circulaţiune toţi banii din argint şi toti banii mărunţei
cari se vor fi tipărit în imperiu după o normă monatară diversa de cea ordinată în patenta din 19
Septembrie 1857.
Cu 1 Noiembrie 1858 va înceta valoarea telerilor levantini ,precum si circulaţiunea de până
acum ce a fost permisă prin lege pentru banii din argint tipariţi în ţări străine .
12.
Din 1 Noiembrie 1858 felurile de monete indicate mai jos vor ave următoarea valoare legală a
valutei austriece,şi se vor accepta în această valoare de către tot omul ,până atunci până când se vor scoate
din circulaţie.
1.Banul de 2 fiorini or scudo..........................2 fr.,.............10-a sută parte
2................1.............1/2...........................................1..................5-a................
3................1/3fr.,or lira de..... 9/10..............35...............
fină şi lira austriacă.
4................1/3fr.or lira veche.............................9 1/3...............34..............
5................1/6 fr.or banul de 10 cruceri şi................................17.............
1/2 lira
6.................1/12fr.or banul de 5 cruceri şi................................8,5............
1/4 lira
7.................1/20fr.or banul de 3 kp.............................................5...........
8.Talerul de coronă.................................................2...................30...........
9.1/2........................................................................1.....................12............
10.1/4.......................................................................1....................55..........
11.Banul de 6 cruceri cu numărul an 1848,1849......................10........
12.Banul de 2 cruceri....................................................................3........
13.................1 şi banul de 5 centecimi .......................................1,5.......
14................................de 3 centecimi...........................................1.......
15................................de 1/2 cruceri şi banul de........................0,5.....
1 centecim
13.
Cât pentru notele privilegiatei bănci nationale austriece care sunt emise ca bani de argint dupa
norma convencională de (20fr.) şi cari pe temeiul legilor ce exista debe să se accepte în loc de bani gata,se
dispune ca până când se vor încasa să aibă valoare în valuta austriacă ,pentru suma pe cari sunt,însă după
măsura de 105 fiorini a valutei austriece pentru 100 fr. după norma convencională de (20fr.).
14.
Banii reuniunei(bani de unul şi doi taleri de reuniune)tipăriţi în urma patentei nostre din 19
Septembrie 1857 se vor accepta în întreaga lor valoare 1 1/2 fiorin,respectiv de 3 fiorini valuta
austriacă,la toate casele de stat ,de comunităţi ,fundaţiuni şi altele ,precum şi în comerciul privat şi nimeni
nu-i va fi iertat a recusa acceptarea chiar şi atunci când solviciunea va fi să se răspundă într-o monetă
determinată a ţării austriece.
15.
Banii de unu şi doi taleri de reuniune cari se vor tipări în conformitate cu tratatul monetar din 24
ianuarie 1857 de către statele cari au încheiat acest tratat or cari au luat mai târziu parte la dânsul se vor
considera în toate privinţele cari banilor de unu şi doi taleri de reuniune tipăriţi în Austria.
16.
Banii de doi taleri (bani de 3 1/2 fr.după norma de 24 1/2fr.)pe care statele reuniunei germane de
vest i-au tipărit până acum ca monetă de reuniune în conformitate cu convenciunea monetară din 30 iulie
1838 se vor considera în toate privinţele ......banilor de doi taleri de reuniune tipăriţi în Austria.
17.
Talerii pe cari statele ce au luat parte la convenciunea monetară din 24 ianuarie 1857,îi vor tipări
după norma de patrusprezece taleri vor avea putere nemărginită în imperiul întreg în valoare de 1 1/2
fr.valută austriacă chiar aşa ca şi moneta ţării austriece.
18.
Nimenia nu este obligat ca să accepte în bani mărunţei solviciunea unei câtimi care e de 1/4
fiorini.or mai mare.Precum şi din contră nimenea nu va putea recusa acceptarea banilor mărunţi
austrieci,decumva solviciunea ce e a se presta va fi mai mică de 1/4/fr.or mai puţin de 1/4 fr.
19.
Ministrul nostru de finanţe va determina clasele la cari se pot schimba banii mărunţi austrieci cu
monata ţării în cazul când suma de schimbat nu va fi mai mică de 40 fr.în bani mărunţi de argint or de 10
fr.în bani marunţi de atât.
20.
Coroanele şi semicoroanele cari se vor tipări în conformitate cu traptatul monetar din 24 Ianuarie
1857 de către statele care au încheiat acest tratat ori cari au luat mai târziu parte la dânsul şi vor considera
în toate privintele atât la casele de stat cât şi la cele comerciale comune de cari monetelor de aur ale
reuniunei tipărite în Austria,astfel încât nu va fi iertat să se facă nici o distingere între ele şi între monetele
de aur ale reuniunei tipărite în Austria.
21.
Instituţiile publice care stau sub control special al statului,şi anume băncile şi institutele de bani
şi de credit nu vor pute nicidecum ca pentru vr-o solviciune ce a se presta de către dânsele să-şi aleagă şi
să-şi pună de condiţiune răspunderea în argint or în aur după o referinţă de valoare către argint determinat
înainte.
Condicionată rezervare a alegerii între aur şi argint e contrarie acestei şi nevalidă şi solviciunea
se va respunde în valuta legală a ţării.
22.
Ministrul nostru de finanţe e autorizat să determine în înţelegere cu ministrul de comerţ:
1.Valoarea peste care să nu se poată da nici accepta la solviciune banii de aur şi de argint cari se
vor afla în circulaţiune în imperiul nostru şi vor fi bătuţi în ţări străine.
2.Institutele comerciale şi industriale ale imperiului la cari pe viitor să se poată admite la
solviciuni în mod escepţional banii de aur indigeni şi străini.În urmă se determine valoarea, după care
sunt a se accepta în loc de bani de argint la solviciune.
23.
Cu esecutarea acestei patente sunt însărcinaţi miniştrii nostri de finanţe şi de justiţie.
Data în capitala şi reşedinţa noastră Viena,în 27 Aprilie în anul una mii cicizeci şi opt,şi al
împărăţiei nostre al zecele.
F.I. m.n.
Comitele B -S m.u.
Baronul de Bruk m.u.
Comitele Nadasdy m.u.
Din mandatul împărătesc
Ranconnet m.u.
1.Din 1 Iulie 1858 încolo,în tot imperiul nu vor mai circula banii de hârtie tipăriţi după valuta de
Viena în conform. cu patenta din 20 Fauru 1811 şi prin urmare din acea zi nu se vor mai putea aplica ca
mijloc de solviciune nici la casele împărăteşti nici în comerţul privat.
2.Până atunci,banii de hârtie tipăriţi după valuta de Viena se vor mai accepta încă la toate
solviciunile şi anume:
-la solviciunile ce vor fi de prestat în moneta conventională,se vor accepta după proporţia
în care stau 250 fl.valuta de Viena cate 100 fl.de moneta conventională.
Ministrul meu de finanţe va face dispoziţiuni ca,la toate casele împărateşti aceşti bani de hârtie
să se accepte şi schimba cu moneta convenţională(respectiv cu note ale băncii)după proporţia arătată mai
sus,iar la casele principale din provincie să se schimbe încă până la sfârşitul lui Oct.1858,cu moneta şi în
proporţia indicată.
Cel ce (după legile)ce va trebui a presta o solviciune în bani de hârtie după valuta de Viena,o va
pute presta în această valută după proporţia de 250 fl.valută de Viena către 100 fl. de monedă
convenţională până atunci,până când va mai avea valoare legală valutele normale de 20 fl.;iar după
încetarea acesteia,va putea presta solviţiunea numai în valuta austriacă şi anume după proporţiunea în care
sta 100 fl.valută de Viena către 42 fl.,valută teritorială austriacă.
4.Din graţia permisu ca ministrul meu de finanţe să poată concepe schimbarea diferitelor
semne(note)de bani date din partea statului din anul 1848 încoace şi casate odată de către ministrul de
finanţe,însă astfel de concesiune să se dee numai până la 1 Ian. 1858,căci voia mea e,ca din acea zi încolo
,să nu mai circule nici una din indicatele note de bani.
F.I.m.p(I.S)
Komitele Boul-Sauens.....
Baronul de Bruk .......m.p.
ORDINACIUNEA
împăratească din 30 Aug. 1858
pentru toate ţările imperiului -----
despre executarea tratatului monetar din 24 ian.1857 în privinţa
privilegiatei bănci naţionale a Austriei:
(“Gazeta Transilvaniei” nr.59 din 6 septembrie 1858,p.1)
Spre a executa şi mai departe triptatului monetare din 24 Ian 1857,şi anume spre a executa
articolul 22 din acel triptat(tratat),după ce am întrebat pe miniştrii mei şi am ascultată consiliulă meu
imperiale,am aflat cu cale a opdina următoarele:
1
Din 1 Noi.1858,încolo,privilegiatei bănci naţionale austriece îi va fi permisă a pune în curs numai
note câte de 1000,de 100 şi de 10 fior.,curgătoare(supitoare) în valuta austriacă.
Îi stă însă în voie a usa astfel de note şi înainte de 1 Noi. 1858.
2
Dacă voră cere cei ce voră fi având astfel de note curgătoare(supitoare) în valuta austriacă
,privilegiata bănci principali austriacă va fi detoare a răscumpăra la casa sa principală din
Viena,orişicând,cu moneta de argintă nedeplina notele sale de acest fel.
3
Cel puţin a treia parte din notele curgătoare(supitoare) în valuti austriacă,puse în curs,va cîuta să fie
asicuraţi cu bani legali de argintă or cu rude de argintă,seu cu permiţănd ministrului meu de finanţe-va
putea fi asigurat parte şi cu bani de aur,or cu rude de aur:iar restul va căta să fie asiguraţi cu efecte de
credit,escontate după statute pentru bani daţi împrumut.
4
Notele de valuta austriacă,nu numai că se vor bucura de privilegiul concesă,în 15 al patentei din1
iulie 1841,notelor băncii naţionale peste tot,de privilegiul,ca ele să se accepte la toate casele publice ci se
vor bucura încă şi de
favorirea,ca oricine să fie dator a le accepta după deplinul lor preţ nominal,la toate solviţiunile,ce vor fi de
prestat în valuta austriacă.
5
Privilegiata bancă natională austriacă,va strânge notele încă umblatoare,ce sună în moneta
convencionale şi anume în acea măsură în care va emite note supitoare în valuta austriacă.
Până atunci,notele de moneta convencionale se vor accepta la solviciuni în conformitate cu 10 şi
13 al patentei mele din 27 Apr.1858.
6
Pentru strângerea notelor supitoare în moneta convenţională şi pentru încetarea lor de a mai
umbla,se stitoresc următoarele termine:
Pentru cele de 1000fl. 30 Iun.1859
Pentru cele de 100 mil.de 50 fl. 31 Aug.1859
Pentru cele de 10 fl. 31 Oct. 1859
7
Notele de 5,de 2 mii 1 fior,supitoare în moneta convenţională,se vor împuţina de acum înainte câte
se voi pute mai iute,până la suma de 100 mil de fiorini.
Timpul când să se strangă şi să se scoată de tot din curs,se va determina mai târziu.
8
Un comitet de trei membri,denumiţi de către directoratul băncii,conlucrând cu comisarul împărătesc
,va supraveghea strânsa împlinire a disposeciunilor esprese în 3,5 mi 7.
9
La capătul fiecărei luni se vor publica statutul tuturor notelor privilegiatei bănci naţionale
austriece,ce se vor fi aflând în curs,şi al asegurării lor,ordinate în 3.
Viena în 30 Aug 1858
FRANZ JOSEPH m.p.
Comitele Buol-Seuenstain m.p.
Baronulă de Bruc m.
Din monetă imparatească
m.p.
