Teza

Introducere

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLODVA

FACULTATEA CONTABILITATE

CATEDRA CONTABILITATE ŞI AUDIT

Contabilitatea mărfurilor în unităţile de comerţ cu

amănuntul

(pe baza materialelor SRL ”LINELLA”)

PROIECT LA CONTABILITATE

Autor:

studentul gr. CON-126,

învăţămînt cu frecvenţă la zi

Codreanu Maricica

______________________

(semnătura)

Conducător ştiinţific:

Lect. univ. Bugan Corneliu

_____________________

(semnătura)

Chişinău – 2014

Cuprins

Introducere...............................................................................................................3

1. Organizarea contabilitații operațiunilor cu mărfuri în unitațile de comerț cu amănuntul. Evaluarea și recunașterea acestora...................................................6

2. Contabilitatea operațiunior de aprovizionare cu mărfuri în unitațile de comerț cu amănuntul. Documentarea acestora...............................................................12

3 Contabilitatea operațiunior de vînzarea a mărfurilor în unitațile de comerț cu amănuntul. Documentarea acestora....................................................................20

Încheiere.................................................................................................................23

Bibliografie.............................................................................................................25

Anexe......................................................................................................................26

Introducere

Într-o economie modernă comerțul are o importanță strategică pentru dezvoltarea echilibrată

și viabilă a sistemelor economice și sociale din orice țara. În condiţiile actuale, generate de

tranziţia la economia de piaţă în Republica Moldova, cea mai mare parte din venitul naţional se

obţine de pe urma circulaţiei mărfurilor astfel că Biroul Național de statistică a anunțat ca în

ianuarie-septembrie 2014 volumul cifrei de afaceri la întreprinderile cu activitate principală de

comerţ cu amănuntul (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete) s-a majorat cu

4,4% (în preţuri comparabile) faţă de perioada corespunzătoare din anul precedent.

Ca parte componentă a sectorului terțiar al economiei, comerțul este format din ansamblul

activitaților de mijlocire a schimbului de mărfuri între producătorii și consumatorii de bunuri

materiale. Respectivul comerț este un sector de activitate precisă, cu un ridicat grad de

complexitate, structurat pe domenii interioare multiple, în cadrul cărora roluri importante revin

distribuției cu amănuntul, depozitării mărfurilor și aprovizionării cu ridicata, precum și

activitaților de import-export.

Noțiunea de comerț are un conținut complex, determinînd o funcție economică ce constă în

a cumpara materii prime sau produse pentru a le revinde, dar în conditii convenabile

consumatorilor. Sub aspect juridic, notiunea de comert defineste transferul titlurilor de proprietate

asupra materialelor sau serviciilor, precum și prestațiile de servicii realizate între diferitele stadii

ale producției sau direct între producator și consumator care, de asemenea, se consideră că

reprezintă acte de comerț.

Evoluția de ansamblu a economiei mondiale, scoate în evidență ca, peste tot în lume,

comerțul, în general, și comerțul cu amănuntul, în special, a devenit în mod progresiv un sector

economic foarte dinamic, aparatul comercial cunoscînd profunde mutații pe toate planurile:

metode de vînzare, forme de distribuție, repartițiea geografica a managementului intreprinderilor.

În cadrul circuitului comercial al produselor, un rol important revine comerțului

cu amănuntul, ca verigă intermediară între fluxul relațiilor producator-consumator. Cunoasterea

multiplelor aspecte pe care le ridică ansamblul proceselor ce dau profilul acestei activitați, oferă

atît orientarea , cît și instrumentul de acțiune de care au nevoie întreprinderile din domeniul

circulației marfurilor.

În ultimii ani comerțul cu amănuntul în țara noastra a suferit numeroase modificări atat în

privința tipurilor de operatori existenți cît și a gamei de produse oferite.

Sistemul de comercializare cu amănuntul în țara noastră are ca principale caracteristici

caracter fragmentat, predomina comertul traditional, aparitia noilor forme de comert cu

amanuntul, un stadiu incipient de evoluție a comerțului electronic.

Potrivit datelor administrației locale, în Chișinău activează peste 22.000 de unități

comerciale, cu activitate principală comerțul cu amănuntul. Biroul Național de Statistică

subliniază că aceste date se referă la întreprinderile cu genul principal de activitate comerțul cu

amănuntul, cu un număr de salariați de 20 și mai multe persoane.

În următorul proiect autorul a decis să analizeze contabilitatea mărfurilor în unităţile de

comerţ cu amănuntul pe baza entitații “Linella” SRL, deoarece această unitate comercială se

poziționează pe piață ca prima rețea națională de magazine compania Linella SRL.

Entitatea (unitatea): Linella;

Municipiul: Chișinău;

Activitatea: principală comerțul cu amănuntul;

Numărul mediu scriptic al personalului: 662 persoane

Forma organizatorică – juridică: SRL;

Tipul proprietații: proprietate private;

Cod fiscal: 1003600042004

Compania Linella a fost fondată în octombrie 2001 şi primul an a fost marcat de

deschiderea primului magazin, tip deservire la tejghea. În scurt timp afacerea a luat amploare

graţie gestionării eficiente şi amplasării avantajoase a magazinului, iar fondatorii au început să

studieze posibilităţile de extindere, orientându-se spre o nouă metodă de organizare a procesului

de comerţ – autodeservirea. Astfel, la moment reţeaua Linella cuprinde 27 magazine, dintre care

16 în municipiul Chişinău.

Linella a preluat Unimarket Discounter. Tranzacția a avut loc la 16 iulie 2014. Se presupune

că, după preluare, Linella va avea 70.000 de clienţi zilnic în cele 56 de magazine şi o cifră de

afaceri pe zi de patru milioane de lei. Experţii vorbesc despre cea mai mare tranzacţie de pe piaţa

comerţului cu amănuntul, iar Consiliul Concurenţei examinează operaţiunea de concentrare

economică.

În volumul total de vînzări cu amănuntul se includ vînzările de mărfuri prin reţeaua de

comerţ cu amănuntul. Evidenţa vînzărilor de mărfuri cu amănuntul se ţine în preţuri curente, iar

indicii care caracterizează evoluţia acestora se calculează în preţuri comparabile.

Conform datelor prezntate în Raportul financiar (Situația financiară) (anexa 1) și Cercetarea

statistică 5-CI (anexa 2) autorul v-a analiza dinamica indicatorilor activităţii economice a entităţii

S.R.L. ”Linella”

Aprecierea în dinamică a indicatorilor activităţii economice a entităţii S.R.L. ”Linella”

Mii lei

№ Indicatorii Anul

2011

Anul

2012

Abaterea

absolută

Ritmul

creşterii

1 Venitul din vânzări 152 034.36 307 637.79 +155 603.43 202.35

2 Costul vânzărilor 133 438.90 247 995.33 +114 556.43 185.85

3 Profitul brut 18 595.45 59 642.46 +41.05 320.74

4 Rezultatul din

activitatea

Operaţională

983.47 2 445.79 +1.46 248.69

5 Valoarea medie a

mărfurilor

31 759.60 44 573.19 +12 813.59 140.35

6 Valoarea

avansurilor pe

termen scurt

acordate

4 834.63 11 219.50 +6 384.87 232.07

7 Creanțe pe termen

scurt aferente

facturilor

comerciale

1 664,84 767.61 -897.23 46.11

Sursa: Raportul financiar(pe nou situația financiară) petru anul 2013

La entitatea supusă analizei „Linella” SRL a înregistrat în anul 2013 venitul din vînzări în

valoare de 307 637 mii lei sau cu 155 603 mii lei mai mult decît în anul 2012.

Costul vînzărilor în anul de gestiune a constituit 247 995 mii lei, sau cu 85.85 promile mai

mult decît în anul 2012, această creștere este justificată, iar ritmul de crestere al venitului din

vînzări depaseste ritmul de creștere a costului vînzărilor, ceea ce corespunde condițiilor de piață.

Dubla majorare înregistrată a venitului din vînzări a fost determinată de influența pozitivă, în

mediu, a tuturor factorilor.

În aceesași direcție influențiază majorarea valoarea medie a mărfurilor care de la valoarea

de 31 759 mii lei în anul precedent a ajuns la 44 573 mii lei.

Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale se micșorează cu 897 mii lei, ceea ce se

apreciează pozitiv.

Potrivit datelor analizate ”Linella” SRL înregistrează o dinamică pozitivă a principalilor

indicatori, deci, putem constata că, entitatea se află în continuă creștere, și este prezentă

colaborarea tuturor departamentelor ceea ce duce la prosperarea entutății.

1. Organizarea contabilitații operațiunilor cu mărfuri în unitațile de comerț cu amănuntul. Evaluarea și recunașterea acestora

Comerțul reprezintă o ramură importantă a economiei naționale, obiectivul căruia este

schimbul de mărfuri, vînzarea-cumpărarea mărfurilor, precum și deservirea cumpărătorilor în

procesul comercializării mărfurilor, livrării, păstrării si pregătirii aestora spre vînzare.

Conform legii cu privire la comerțul interior Nr. 231 din 23.09.2010, activitate de

comerţ reprezintă activitate de întreprinzător iniţiată în baza raporturilor stabilite în domeniul

comercializării mărfurilor produse, prelucrate sau procurate, precum şi în domeniul executării

diverselor lucrări şi prestării serviciilor aferente vînzării mărfurilor, avînd ca scop satisfacerea

intereselor economice private şi asigurarea unei surse de venit.

Legătura dintre producere și consum se efectuează daturită circulației mărfurilor. Circlația

mărfurilor reprezintă succeseiunea mărfurilor din sfera producerii în cea a consumului pe calea

schimbului de mărfuri efectuat prin intermediul banilor.

Legea cu privire a comerțul interior, stabilește urmatoarele tipuride comerț:

Circulația mărfurilor cu ridicata;

Circulația mărfurilor cu amănuntul;

Circulația mărfurilor cu ridicata constă în tercerea acestora de la producător la societațile

comerciale specializate în comerțul cu ridicata și de la acestea la societațile comerciale care

practică comerțul cu amănuntul.

Circulația mărfurilor cu amanuntul reprezintă o formă a circulaței mărfurilor care are drept

scop cumpărarea mărfurilor și revînzarea lor ulterioară consumataorilor sau utilizatorilor finali, în

cantități mici și în stare de a fi întrebuințate. Obiectul relațiilor comerciale care se stabilesc în

unitațile de comerț cu amănuntul este marfa.

Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de la producători

pînă la consumatori, generează un volum mare de operații economico-financiare ce se efectuează

prin intermediul agenților economici cu diferite profiluri de activitate comercială.

Circulația marfurilor determină existența următoarelor faze princilaple, ce contribuie la sporirea

eficienței cu care se satisfac cerințele de consum.

Figura 1.1. Fazele principale ale circulaței mărfurilor.

Aprovizionarea este prima etapă a fluxului comercial și reprezintă actul comercial de

trecere a mărfurilor din proprietatea vînzătorului în proprietatea cumpărătorului, cu acordul tacit

al ambelor parteneri.

Stocarea – operaţie de formare a rezervelor de mărfuri destinate vînzării pentru a asigura

desfășurarea normală a activitații entitații.

Din punct de vedere contabil stocul de marfă reprezintă:

• elementul principal al patrimoniului unui comerciant

• element al calculaţiei costului de achiziţie al mărfurilor vîndute.

Vînzarea mărfurilor – reprezintă din punct de vedere juridic, trecerea în proprietatea

clientului (cumpărătorului) a unor mărfuri pe baza acordului între parteneri cu privire la obiectul

vînzării şi a preţului de vînzare.

Disciplinarea şi formalizarea politicii contabile se pot concretiza la nivelul entităţii într-un

document de dispoziţie al conducerii entităţii, denumit „ Politica de contabilitate”

Potrivit prevederilor Legii contabilităţii, contabilitatea oricărei entităţi cu personalitate juridică

funcţionează după anumite principii şi reguli (politici) contabile care îşi au originea în “convenţia

evaluării”, conform căreia exprimarea monetară corectă este “regula de fier” a contabilităţii.

VînzareStocareAprovizionare

Principiile contabile conţin un ansamblu de reguli de conduită economică extinzînd

noţiunea de evaluare de la bunuri şi relaţii financiare la evaluarea potenţialului, evaluarea

performanţelor, evaluarea perspectivelor etc. În conformitate cu prevederile Legii Contabilităţii şi

Standartul Național de Contabilitate SNC “POLITICI CONTABILE, MODIFICĂRI ALE

ESTIMĂRILOR CONTABILE, ERORI ŞI EVENIMENTE ULTERIOARE” entităţile

organizează şi ţin contabilitatea conducîndu-se de următoarele principii: (art.6)

a) Principiul continuitatea activităţii;

b) Principiul contabilitații de angajamente;

c) Principiul permanenţei metodelor;

d) Principiul separării patrimoniului şi datoriilor;

e) Principiul necompensării;

f) Principiul consecvenţei prezentării.

Totodată informaţia din situațiile financiare trebuie să corespundă următoarelor caracteristici

calitative:

a) inteligibilitatea;

b) relevanţa;

c) credibilitatea;

d) comparabilitatea.

În consecinţă, evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare şi care provin din

conturile contabile curente, dar şi dimensionarea elementelor pe care fiecare dintre acestea le

urmăresc zi de zi şi le sintetizează periodic, trebuie să fie efectuate în acord cu principiile statuate

ale contabilităţii, care sunt de fapt “porunci economice”.

Entitate supusă analizei Linella S.R.L. dispune de propria politică de contabillitate și

respectă cu strictețe principiile generale. Abaterile sunt premise numai în cazuri excepționale și

sunt menționate în notele explicative. De asemenea se prezintă motivele pentru care au avut loc

abateri și o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziției financiare și a

profitului sau pierderii întreprinderii.

Evaluarea corectă a patrimoniului prezintă importanţă deosebită pentru exactitatea şi

sinceritatea informaţiilor pe care le conţine bilanțul contabil referitoare la situaţia patrimoniului şi

a rezultatelor obţinute în perioada financiară încheiată, comparativ cu perioada financiară

precedentă. Pentru ca prin evaluare să se dea o imagine fidelă patrimoniului, situaţiei financiare şi

rezultatelor, la efectuarea evaluării trebuie să se respecte anumite principii cum sunt:

Principiul valorii reale care presupune ca elementele patrimoniale să fie evaluate la un cost

(preţ) care să exprime valoarea lor reală, în vederea asigurării unui bilanţ real.

Principiul alegerii formei de evaluare a elementelor patrimoniale în funcţie de scopul urmărit.

Astfel, pentru înregistrările curente în contabilitate evaluarea se face la valoarea de intrare a

bunurilor în patrimoniu în funcţie de căile de dobândire a bunului respectiv, iar pentru

evaluările făcute periodic se foloseşte valoarea actuală sau de utilitate, utilizând preţul zilei.

Principiul prudenţei care impune ca la evaluarea elementelor să se ţină seama de deprecierile,

riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii în viitor. Ca urmare, nu este

admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea

cheltuielilor şi a elementelor de pasiv, ţinând seama de deprecierile, riscurile şi pierderile

posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior.

Principiul permanenţei metodelor care impune continuitatea în aplicarea normelor şi regulilor

utilizate la evaluarea în tot cursul perioadei financiare şi de la o perioadă la alta în vederea

asigurării comparabilităţii informaţiilor contabile.

În funcţie de modul de efectuare în timp a evaluării şi în funcţie de scopul urmărit se disting

mai multe momente principale de evaluare a mărfurilor, şi anume:

evaluarea la intrare în patrimoniu;

evaluarea la inventariere;

evaluarea la bilanţ ( închiderea exerciţiului);

evaluarea la ieşire din patrimoniu.

Evaluarea mărfurilor la data intrării în patrimoniu este practicată la înregistrarea operaţiilor

economice în contabilitate pe tot parcursul desfăşurării activităţii, fiind numită şi evaluare

curentă. Regula generală de evaluare la intrarea în patrimoniu este costul istoric. Costul stocurilor

trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate

pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc în prezent.

Studierea circulației mărfurilor la“Linella” SRL este generează suportarea următorului tip

de cost:

1 Costul de achiziţie, pentru bunurile dobândite cu titlu oneros; care cuprind:

preţul de cumpărare;

taxe de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care întreprinderea le poate recupera

de la autorităţile fiscale);

costuri de transport, manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite direct achiziţiei de

produse finite, materiale şi servicii;

Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sunt deduse pentru a determina

costurile de achiziţie.

Evaluarea mărfurilor la data inventarierii se face la valoarea actuală (justă, de piaţă) sau de

utilitate, denumită şi valoare de inventar. Valoarea de inventar este deci egală cu valoarea

actuală, care este o valoare estimată, ce se apreciază în funcţie de piaţă şi de utilitatea bunului

pentru unitatea comercială.

Potrivit Regulamentului privind inventarierea valoarea de inventar este valoarea stabilită

la evaluarea elementelor patrimoniale la momentul inventarierii în funcţie de utilitatea bunului şi

preţul de piaţă (art.11).

Astfel, la inventariere fiecare element patrimonial se evaluează la valoarea actuală ţinând seama

de utilitatea bunului în unitate şi de preţul pieţei.

La data inventarierii pot fi stabilite valori, care delimitează stocurile în următoarele

categorii:

1) stocuri care nu prezintă nici o depreciere şi pentru care valoarea de inventar este egală cu

valoarea de intrare (de bilanţ);

2) stocuri depreciate fizic faţă de starea lor de intrare în patrimoniu, care se evaluează la preţul

posibil de valorificare şi la care, ca urmare, valoarea de inventar este mai mică decât valoarea de

înregistrare;

3) stocuri la care utilitatea sau preţul pieţei creşte şi deci valoarea de inventar este mai mare decât

valoarea de intrare.

Evaluarea bilanţieră a stocurilor constituie o acţiune complexă, efectuându-se cu prilejul

închiderii conturilor la finele exerciţiului, în vederea întocmirii bilanţului contabil. Ca regulă

generală, şi cerinţă a S.N.C. “Stocuri” şi IAS 2 Stocuri, la întocmirea bilanţului contabil:

Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

Valoarea realizabilă netă este preţul de vânzare estimat în condiţiile normale de activitate,

diminuat cu costurile necesare finalizării lor, precum şi cu costurile de vânzare.

Costul stocurilor de mărfuri nu este recuperabil dacă aceste stocuri:

au suferit deteriorări;

au fost uzate moral integral sau parţial;

preţurile lor de vânzare s-au diminuat;

au crescut costurile estimate pentru finalizare sau costurile estimate; necesare pentru a efectua

vânzarea.

Practica diminuării valorii stocurilor sub cost, până la valoarea realizabilă netă, este

consecventă cu principiul conform căruia activele nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai

mare decât valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor.

De obicei, stocurile sunt diminuate până la valoarea realizabilă netă element cu element. În unele

cazuri poate fi mai adecvată gruparea elementele similare sau conexe. Acesta poate fi cazul unor

elemente de stoc care aparţin aceleiaşi game de mărfuri care au scopuri sau utilizări similare,

stocuri care sunt produse sau comercializate în aceeaşi zonă geografică, etc.

Estimarea valorii realizabile nete se bazează pe cele mai credibile dovezi în momentul în care are

loc estimarea valorii stocurilor şi trebuie să ia în considerare:

fluctuaţiile de preţ şi de cost care sunt direct legate de evenimentele care au intervenit după

finele perioadei, în măsura în care aceste evenimente confirmă condiţiile existente la sfârşitul

perioadei

destinaţia stocului existent sau, scopul pentru care stocurile sunt deţinute.

Astfel, valoarea realizabilă netă a stocurilor ce urmează a fi livrate în baza unor contracte ferme

pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii este preţul stabilit contractual. În situaţia în

care cantitatea contractată este mai mică decât cantitatea deţinută, valoarea realizabilă netă a

surplusului se va determina pornind de la preturile generale de vânzare practicate pe piaţă.

Pentru fiecare perioadă ulterioară se efectuează o nouă evaluare a valorii realizabile nete.

Dacă acele condiţii care au determinat decizia de a diminua valoarea realizabilă netă au încetat să

mai existe, atunci valoarea cu care s-a reflectat diminuarea se va storna, astfel încât noua valoare

contabilă a stocului să fie egala cu cea mai mică valoare dintre valoarea de intrare şi valoarea

realizabilă netă revizuită.

Evaluarea mărfurilor la ieşirea din patrimoniu , respectiv la darea în consum a unor

elemente patrimoniale sau alte ieşiri, se face la valoarea de intrare, care poate fi determinată cu

aplicarea următoarelor formule de determinare a costului. Pentru evaluarea mărfurilor la ieşirea

din patrimoniu, reglementările naţionale şi standardele internaţionale recomandă

următoarele metode de evaluare:

metoda costului mediu ponderat (CMP);

metoda prima intrare – prima ieşire (FIFO);

metoda ultima intrare – prima ieşire (LIFO)*;

metoda proxima intrare – prima ieşire (NIFO)**;

metoda preţului cu amănuntul;

metoda costului standard.

Notă. * şi ** nu se permit spre aplicare potrivit uzanţelor Republicii Moldova.

Costul acelor stocuri care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse

şi destinate unor comenzi distincte trebuie determinate prin identificarea specifică a costurilor

individuale.

Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor

identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac

obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse.

Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de

elemente care sunt, de regulă, fungibile. În aceste cazuri, metoda care permite selectarea acelor

elemente ce rămân în stoc este metoda „primul intrat-primul ieşit” (FIFO) sau metoda a costului

mediu ponderat (CMP).

Metoda primul intrat-primul ieşit (FIFO) presupune ca primele elemente cumpărate sunt cele care

se şi vând primele şi, prin urmare, elementele care rămân în stoc la sfârşitul perioadei sunt cele

cumpărate sau produse cel mai recent.

Diverse tehnici de măsurare a costurilor, cum sunt metoda costului standard sau metoda preţului

cu amănuntul, pot fi folosite pentru simplificare, dacă se consideră că rezultatele acestor metode

aproximează costul. Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor şi

consumabilelor, manoperei, eficientei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri trebuie revizuite

periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile actuale.

Indiferent de metoda adoptată, evaluarea stocurilor reprezintă o problemă a cărei rezolvare

depinde de complexitatea structurii sortimentale, fiscalitate şi rentabilitate. Structura sortimentală

impune folosirea aceleaşi metode care să asigure o evaluare cât mai exactă în raport cu realitatea,

fără a amplifica volumul muncii de calcul.

Fiscalitatea şi rentabilitatea sunt principalii factori care condiţionează adoptarea unei

metode sau a alteia, deoarece evaluarea cantităţii de stocuri la sfârşitul perioadei este cheia care

conduce la supra sau subevaluarea profitului, iar pe această bază încadrarea sau nu în principiul

prudenţei.

Cunoașterea multiplelor aspecte pe care le ridică ansamblul proceselor ce dau profilul

activitații de comerț cu amănuntul, oferă atît orientarea cît și instrumentul de acțiune necesare

entitaților din domeniul circulației mărfurilor.

Avînd în vedere redarea celor analizate, în primul paragraf al prezentei lucrări se descriu

aspecte ce au implicații asupra structurii elementelor de cheltuieli și venituri din activitatea

comercială și a reflectării lor în contabilitatea unitații de cmerț cu amănuntul Linella.

2. Contabilitatea operațiunior de aprovizionare cu mărfuri în unitațile de comerț cu amănuntul. Documentarea acestora.

Unităţile comerciale specializate în comerţul cu amănuntul constituie veriga finală a

distribuţiei mărfurilor către populaţie. Unitatea operativă este magazinul de desfacere cu

amănuntul care poate fi specializat în desfacerea diferitelor categorii de mărfuri alimentare,

nealimentare, mixte, etc.

Evolulția legislatiei privind contabilitatea și fiscalitatea în Republica Moldova a mobilizat

brusc interesul față de evidența contabilă în întreprinderile de comerț, deoarece, piața nu este

altceva decît însuși comerțul. Organizarea contabilitații în unitățile comerciale reprezinta o

obligație stabilită prin Legea contabilitații nr. 113-XVI din 27. 04. 2007 pentru toate persoanele

juridice și fizice ce desfășoara activitatea de întreprinzător. Entitațile au obligațiea să organizeze

și să țină contabilitatea proprie. În acest scop trebuie să asigure:

Întocmirea documentelor justicaficative pentru orice operație care afectează patrimoniul;

Înregistrarea în contabilitate a operațiilor patrimoniale, inventarierea patrimoniului;

Întocmirea anuală, în cazul fuziunii sau încetarii activitații a situațiilor finnciare ;

Furnizarea și păstrarea informațiilor cu privire la situațiea patrimoniului și rezltatele obținute

de entitate;

Circulaţia mărfurilor cu amănuntul necesită parcurgerea următoarelor etape standard:

1 Recepţia sau autorecepţia mărfurilor la furnizor , efectuată de către o comisie formată numai

din reprezentanţii furnizorului (producătorului) ale cărei rezultate sunt consemnate într-un

“Proces verbal de autorecepţie” în care se înscriu elementele principale care justifică îndeplinirea

condiţiilor necesare pentru expedierea mărfurilor. În cazul în care la recepţia mărfurilor efectuată

la furnizor participă şi un delegat al unităţii comerciale cu ridicata în locul “Procesului verbal de

autorecepţie” se întocmeşte un “Proces verbal de recepţie”, iar delegatul unităţii comerciale cu

ridicata rămâne singurul răspunzător de preluarea, expedierea şi transportul mărfurilor până la

recepţia lor finală efectuată la depozitul cu ridicata.

2 Expedierea mărfurilor de către furnizor (producător) către unitatea comercială cu anănuntul

beneficiară care presupune emiterea documentelor marfare specifice cum ar fi: “Dispoziţie de

livrare”, “Aviz de expediţie”, “Factură fiscală”, „Factura de expediţie”, „Declaraţia vamală” şi

INVOICE-ul „Actul de achiziţie a mărfurilor”, “Certificat de conformitate”, “Certificat de

calitate”, „Delegaţia”, „Proces verbal de evaluare a aporturilor”, „Bon de intrare”, „Decont de

avans”, „Contract de împrumut”, precum şi altele, după caz.

Documente de decontare pot fi caracterizate prin: ordine de plată, dispoziţii de casă (anexa

3), acreditive, cecuri bancare, cambii, bouri de plata, tichete de la MCC, etc.

Transportul mărfurilor poate fi efectuat de către furnizor, client sau de către un terţ.

Principalele cai de intrare a mărfurilor în unităţile comerciale sunt:

achiziţii de mărfuri de la furnizori;

intrări de mărfuri date în custodie la terţi;

mărfuri constatate plus la inventar;

mărfuri primite cu titlu gratuit;

bunuri primite de la deponenţi pentru a fi vândute în regim de consignaţie;

majorări de preţuri la mărfuri;

intrări de mărfuri care reprezintă aportul în natură al asociaţilor sau acţionarilor;

materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, produse finite etc. trecute în

categoria mărfurilor în vederea vânzării prin magazine proprii de desfacere.

Contabilitatea sintetică a operaţiilor generate de activitatea de aprovizionare se realizează cu

un sistem de conturi de gradul I şi II, principalele fiind 217 „Mărfuri ”, 226 „Creanţe ale

personalului”, 521„Datorii comerciale curente”, 544 „Alte datorii comerciale”, 534 „Datorii

față de buget”, 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”, 831 „Adaos comercial”, 825

„TVA inclusă în preţul de vânzare” şi altele.

Pentru evidenţă sintetică a mărfurilor este destinat contul 217 “Mărfuri”. Organizarea

evidenţei sintetice a mărfurilor este condiţionată de metoda de evaluare acceptată de întreprindere

pentru evaluarea curentă. SNC “Stocurile” recomandă două metode de evaluare curentă a

mărfurilor.

1. La cost efectiv.

2. La preţ de vînzare care este compus din costul efectiv (valoarea de bilanţ) şi adaosul

comercial.

În cazul entitații analizate evidența mărfurilor se ține la preţ de vânzare cu amănuntul cu sau

fără evidenţierea TVA cuprinsă în preţul de vânzare. În acest caz apare necesitatea folosirii

conturilor contabilităţii de gestiune 831 „Adaos comercial” şi de exemplu pentru reflectarea taxei

pe valoarea adăugată cuprinsă în preţul de vânzare, funcţia contului 825 „TVA inclusă în preţul

de vânzare”.

Exemplul conventional 1:

Conform facturii fiscal DS 95783218 din 01.12.2014, SRL “Linella” a achiziționat mărfuri

în valoare de 12503 lei, TVA-20%. Adaoosul comercial aplicat de SRL “Linella” la ceste tipuri

de mărfuri este de 19 %, în cadrul entitații evidența mărfurilor se ține la preț de vînzare

Pentru contabilizarea operațiunilor de achiziție mai întîi are loc calularea prețului de

vînzare:

Prețul de vînzare cu amănuntul fără TVA = 12503 + (12503 x 19%) = 14878.57 lei

Prețul de vînzare cu amănuntul cu TVA =14878.57 + (14878.57 x 20%) = 17854.28 lei

După calcularea prețului de vînzare în contabilitatea SRL “Linella”, au fost efecuate

următoarele înregistrări contabile:

1.Reflectăm costul de achiziție al mrfurilor primite de la furinzor:

Debit contul 217 “Mărfuri”, subcontul 2171 „Bunuri procurate în vederea revînzării”- la suma

fărăTVA 12503 lei Debit

contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe

valoarea adăugtă la suma TVA 2500.6 lei

Credit contul 521 “Datorii comerciale curente”, subcontul 5211 „Datorii comerciale în ţară” –

la suma totală 15003.6 lei

2.Calculam adaosul comercial aferent mărfurilor procurate:

12503 x 19%= 2375.57 lei

Debit contul 217 “Mărfuri”, subcontul 2171 „Bunuri procurate în vederea revînzării”

2375.57 lei

Credit contul 831 “Adaos comercial” 2375.57 lei

3. Reflectăm suma TVA din prețul de vînzare

( 12503 + 2375.57) x 20 % = 14878.57 lei

Debit contul 217 “Mărfuri”, subcontul 2171 „Bunuri procurate în vederea revînzării”

. 14878.57 lei

Credit contul 825 „TVA inclus în prețul de vînzare” 14878.57 lei

Derularea tranzacţiilor de vânzare cumpărare presupune relaţii cu furnizorii şi clienţii,

pe piaţa concurenţială ceea ce duce la operarea cu reduceri de preţ, destinate să plătească

fideltatea unui client, respectarea întocmai a unor clauze contractuale, achitarea înainte de termen

a uneidatorii şi, nu în ultimul rând, să incite clientul spre cumpărare, ceea ce duce la creşterea

cifrei deafaceri, aceste reduceri de preţuri se împart în două categorii:

1) Reduceri de natură comercială

2) Reduceri de natură financiară

Din prima categorie fac parte rabatul, remiza, risturnul.

Reducerile financiare poartă denumirea de sconturi.

Unitațile de comerț cu amănuntul se aprovizionează cu mărfuri și de la productorii

particulari sau persoane fizice. Particularitațile contabilitații acestor operații se reduc la

Întocmirea actului de achiziție al mrfurilor (anexa4);

Folosirea funcției contului 544 “Alte datorii curente”;

Aplicarea prevederilor Codului Fiscal (art.90), referitoare la reținerea impovitului pe venit la

sursa de plată.

Exemplul 2.1.

Potrivit Actului de achiziție (anexa 4) Linella SRL pe data de 28.11.2014 a procurat mărfuri

persoana fizică Dosca Nicolae în valoare de 3505.50 lei, entitatea pactică adaosul commercial în

mărime de 15 %, marfa în cauză este supuă TVA, 20 %.

Pentru contabilizarea operațiunilor de achiziție mai întîi are loc calularea prețului de

vînzare:

Prețul de vînzare cu amănuntul fără TVA = 3505.50 +(3505.50 x 15 %) = 4031.33 lei

Prețul de vînzare cu amănuntul cu TVA = 4031.33 + (4031.33 x 20 %) = 4837.60 lei

După calcularea prețului de vînzare în contabilitatea SRL “Linella”, au fost efecuate următoarele

înregistrări contabile:

1.Reflectarea valorii mărfurilor procurate de la furnizor

Debit contul 217 “Mărfuri” ”, subcontul 2171 „Bunuri procurate în vederea revînzării”

3505.50 lei

Credit contul 544 “Alte datorii curente subcontul” 5442 alte datorii calculate curente”

3505.50 lei

2.Are loc reflecatrea adaosului commercial afferent mărfurilor procurate


525.83 lei

Credit contul 831 “Adaos comercial” 525.83 lei

3.Suma TVA inclusă în prețul de vînzare


806.27 lei

Credit contul 825 „TVA inclus în prețul de vînzare” 806,27 lei

4.Suma pltită furnizorului

Debit contul 544 “Alte datorii curente” subcontul 5442 alte datorii calculate curente”

3260.11 lei

Credit contul 241 “Casa”, subcontul 2411 „Casa în monedă naţională”

3260.11 lei

5.Pentru impozitul reținut la sursa de plată datorat bugetului

Debit contul 544 “Alte datorii curente” subcontul 5442 “alte datorii calculate curente”

245.39 lei

Credit contul 534 “Datorii faţă de buget” subcontul 534 „Datorii privind impozitul pe venit

reţinut la sursa de plată” 245.39 lei

La recepţia mărfurilor pot fi constatate abateri cantitativ – valorice de natura:

lipsurilor cantitativ – valorice

plusurilor cantitativ – valorice

Lipsurile la rândul lor pot avea loc din cauza:

furnizorului

delegatului unităţii comerciale

organizaţiei de transport

în limita normelor de peresabilităţi naturale (pierderi normate).

Lipsurile de mărfuri din vina furnizorului , de regulă, se refuză de plată nu se reflectă în

contabilitate, ci numai în documentele privind recepţia mărfurilor menţionate anterior. Totodată,

se solicită furnizorului o factură corectată corespunzător.

În situaţia când plata s-a efectuat în avans, iar la recepţia mărfurilor s-au constatat lipsuri

din vina furnizorului, ultimul devine debitor în limita preţului de procurare al mărfii lipsă plus

taxa pe valoarea adăugată aferentă. Lipsurile respective vor fi înregistrate în debitul contului 229

„Alte creanţe pe termen scurt”, contul de gradul II 2293 „Creanţe te termen scurt privind

pretenţiile înaintate şi recunoscute” şi creditul contului 224 „Avansuri pe termen scurt

acordate”, contul de gradul II 2241 „Avansuri pe termen scurt acordate în ţară” la preţul de livrare

al furnizorului, la care se poate adăuga o cotă din cheltuielile de transport facturate de furnizor,

proporţională cu cantitatea mărfurilor constatate lipsă.

Lipsurile de mărfuri din vina organizaţiei de transport se impută acesteia la costul de

achiziţie al mărfii ce lipseşte plus TVA aferentă. În contabilitatea sintetică lipsurile în cauză se

reflectă în debitul contului 229 „Alte creanţe pe termen scurt” , analitic organizaţia de transport în

cauză, şi în creditul contului 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale pe termen

scurt”, la preţ de livrare.

Lipsurile de mărfuri din vina delegatului unităţii comerciale , care a preluat mărfurile de la

organizaţia de transport sau de la furnizor se impută acestuia la preţ de piaţa (de vânzare cu

amănuntul) inclusiv TVA, debitându-se contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”,

contul de gradul II 2274 „Creanţe pe termen scurt privind recuperarea daunei materiale” în

corespondenţă cu conturile 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale pe termen

scurt” pentru preţul de livrare al mărfurilor constatate lipsă plus cota din cheltuielile de transport

şi de manipulare aferente facturate de furnizor, dacă este cazul, şi 534 „Datorii privind decontările

cu bugetul”, contul de gradul II 5342 „Datorii privind taxa pe valoarea adăugată” pentru suma

TVA aferenta mărfurilor constatate lipsă. În cazul imputării lipsurilor la preţ de vânzare cu

amănuntul diferenţa dintre ultimul şi preţul de achiziţie reprezintă un venit din activitatea

operaţională şi se va reflecta în contul 612 „Alte venituri operaţionale”, contul de gradul II 6125

„Venituri din recuperarea daunei materiale”.

Abaterile constatate la recepţia mărfurilor se reflectează în Actul privind abaterile constatate

la recepție (anexa 5).

In procesul desfăşurării activităţii economice în unităţile comerciale apar tranzacţii şi situaţii

specifice, fireşti activităţii de întreprinzător. Aşa, în procesul de aprovizionare, şi în special pe

timpul transportului se pot constata lipsuri de mărfuride natura perisabilităţilor naturale .

Tratamentul fiscal al lipsurilor de mărfuri în limitele normelor de perisabilităţi naturale aferente

aprovizionărilor se prezintă astfel:

a) cheltuielile cu perisabilităţile naturale în limitele normelor aprobate, sunt deductibile din

veniturile realizate, art. 24 (13) al Codului fiscal, deoarece acestea se consideră cheltuieli ordinare

şi necesare efectuate în activitatea economică a unităţilor de comerţ, art. 24 (1);

b) se permite trecerea în cont a taxei pe valoarea adăugată aferentă lipsurilor de mărfuri în

limitele normelor de perisabilităţi constatate la aprovizionare, art.102 (1) al Codului fiscal.

Este de reţinut faptul că lipsurile de mărfuri care depăşesc perisabilităţile calculate pentru care nu

s-au stabilit vinovaţii sau nerecunoscute de persoanele vinovate şi neadjudecate de organele de

judecată nu se permit spre deducere. În plan fiscal, şi suma taxei pe valoarea adăugată trecută în

cont în procesul de aprovizionare urmează sa fie înregistrată în componenţa cheltuielilor generale

şi administrative şi categoria datoriilor faţă de buget. În aceste condiţii contabilitatea va efectua

calcule de corectare şi notă de contabilitate cu următoarea înregistrare:

Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 7133 „Cheltuieli cu impozitele, și taxele,

cu excepţia impozitului pe venit”

Credit contul 534 „Datorii față de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoarea

adăugată”, la suma TVA aferentă lipsurilor de mărfuri peste limita normelor de perisabilităţi

naturale. De atenţionat, ca această cheltuială nu se consideră deductibilă la determinarea

impozitului pe venit.

Lipsurile de mărfuri din cauze de forţă majoră se trec la pierderi la preţ de livrare, debitându-se

contul 723 „Cheltuieli excepţionale” şi creditându-se contul 521 „Datorii comerciale curente”.

Recunoaşterea şi evaluarea pierderilor menţionate se face numai în baza documentelor

justificative care, în dependenţă de natura şi cauza pierderilor, pot fi diferite acte sau procese

verbale ale poliţiei, serviciului antiincendiar, instanţelor de judecată, experţilor independenţi,

companiilor de asigurare ş.a. referitoare la constatarea şi/sau lichidarea consecinţelor

evenimentelor excepţionale.

O altă categorie de abateri constatate la recepţia mărfurilor sunt plusurile cantitativ-

valorice. După modul de soluţionare acestea pot fi:

admise în gestiune (acceptate) , dacă marfa se încadrează în prevederile contractuale sau

poate aduce avantaje economice unităţii comerciale, şi

respinse (neacceptate) , dacă nu s-au respectat prevederile contractuale sau prezintă interes

economic pentru unitatea de comerţ.

Plusurile admise în gestiune se înregistrează ca o intrare de marfă, la preţ de achiziţie sau preţ de

vânzare în funcţie de variantă prevăzută în politica de contabilitate. În momentul recepţiei se

întocmeşte bonul de intrare şi se solicită furnizorului factura suplimentară pentru lipsurile în

cauză. Tratamentul contabil al taxei pe valoare adăugată în cazul plusurilor admise poate fi

prezentat astfel:

a) până la primirea facturii furnizorului pentru suma TVA calculată, aferentă plusurilor admise în

gestiunea unităţii de comerţ

Debit contul 232 „Creanţe preliminate”, subcontul 2321 „Creanţe preliminate privind

decontările cu bugetul” Diferenţele calitativ-valorice de natura plusurilor respinse se primesc în

custodie şi se restituie ulterior furnizorilor. Pentru acestea se întocmeşte un bon de intrare cu

menţiunea „custodie”. În contabilitatea sintetică, mărfurile respective, refuzate la plată se

înregistrează în debitul contului 914 „Bunuri primite în custodie”, cont care funcţionează pe

principiul contabilităţii în partida simplă. Contabilitatea analitică a mărfurilor refuzate şi rămase

în custodie se ţine pe beneficiari şi gestionari care au preluat temporar valorile respective.

În situaţia când datele cantitative şi calitative corespund dar, datorită unor erori se constată

diferenţe valorice. Diferenţele valorice, indiferent de sensul lor, plusuri sau minusuri, se datorează

unor preţuri eronate sau erorilor de calcul din factură.

Plusurile valorice se reflectă ca „facturi nesosite” până la primirea facturii suplimentare de la

furnizor, iar diferenţele valorice în minus se refuză parţial de plată şi se solicită furnizorului o

factură corectată. Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 5211 „Datorii

comerciale în ţară, şi

b) după primirea facturii suplimentare pentru suma TVA facturată, aferentă plusurilor acceptate şi

înregistrate în contabilitate

Debit contul 534 „Datorii față de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoarea

adăugată”

Credit contul 232 „Creanţe preliminate” , subcontul 2321 „Creanţe preliminate privind

decontările cu bugetul”.

În situaţia când datele cantitative şi calitative corespund dar, datorită unor erori se constată

diferenţe valorice. Diferenţele valorice, indiferent de sensul lor, plusuri sau minusuri, se datorează

unor preţuri eronate sau erorilor de calcul din factură.

Plusurile valorice se reflectă ca „facturi nesosite” până la primirea facturii suplimentare de la

furnizor, iar diferenţele valorice în minus se refuză parţial de plată şi se solicită furnizorului o

factură corectată.

Următoarea etapă care urmează după achiziționarea mărfurilor , este vînzarea acestora.

Modalitațile de vînzare a mărfurilor din unitațile de comerț cu amănuntul sunt descrise în

paragraful următor.

3 Contabilitatea operațiunior de vînzarea a mărfurilor în unitațile de comerț cu amănuntul. Documentarea acestora.

Operația da vînzarea a mărfurilor cu amănuntul presupune eliberarea mărfurilor către

cumpăraătorii finali contra plată, care poate fi în numerar sau prin viarament. Vînzările cu

amănuntul a mărfurilor se clasifică în următoarele categorii

• vânzarea mărfurilor cu plata integrală în numerar;

• vânzarea mărfurilor prin virament de către consumatorii colectivi (cu mică ridicată);

• vânzarea mărfurilor în regim de consignaţie;

• vânzarea mărfurilor cu plata în rate.

Cele mai importante forme de vânzare a mărfurilor cu plata integrală în numerar sunt:

vânzarea pe bază de bonuri emise de vânzător;

vânzarea pe bază de tichete eliberate de casier cu ajutorul maşinilor de casă şi control;

vânzarea cu plata directă la vânzător;

vânzarea prin autoservire, vânzarea prin automate, vânzarea la domiciliu;

televânzarea, internet-vânzarea, etc.

De regulă unitațile comerciale cu amănuntul ţin evidenţa mărfurilor la preţ de vânzare cu

amănuntul cu sau fără evidenţierea TVA şi respectiv folosirea conturilor 831 „Adaos comercial”

şi contul 825 “ TVA inclusă în prețul de vînzare”. Alte conturi principale utilizate de contabilitate

pentru reflectarea vânzării mărfurilor cu plată integrală în numerar sunt: 241 “Casa”, 217

„Mărfuri”, 611 „Venituri din vînzări”, 711 „Costul vînzărilor”, 831 “Încasări din vînzarea

bunurilor în numerar”

În entitațile comerciale de desfacere cu amănuntul necesită reflecatrea în contabilitate atît a

sumelor încasate, cît și scădrea lor din gestiune și stabilirea rezultatului. Sumele obținute din

vănzarea mărfurilor reprezintă venituri ale unitații comerciale, asupra cărora contabilitatea

comercială efectuează înregistrări cronologice și sistematice. Modul de înregistrare a acestor

operații vor fi prezentate în urmăorul exemplu.

3.1. Exemplul

Conform conform dispoziției de încasare numărul 0294 (anexa 3), pe parcursul zilei de

08.12.2014 SRL Linella a vîndut la preț de vînzare cu amănuntul, produse alimentare în valoare

de 13160 lei, inclusiv TVA. Adaosul commercial mediu al entitații pentru luna decembrie a

constitui 20.42 %.

La sfîrșitul zilei contabilul a înregistrat numerarul încasat din vînzarea mărfurilor, în

casierie, prin dispoziția de incasare, care a servit drept bază pentru reflectarea în contabilitate

a vînzării marfurilor cu amănuntul:

1.Reflectăm suma încasată din vînzarea mărfurior în numerar

Debit contul 241 “Casa” subcontul 2414- la suma totală 13160 lei

Credit contul 534 „Datorii faţă de buget” subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoarea

adăugată” - la suma TVA 2193.33 lei

Credit contul 611 „Venituri din vînzări” subcontul 6112 „Venituri din vînzarea mărfurilor” – la

suma fără TVA 10966.67 lei

2. La sfărșitul lunii si înregistrează costul mărfurilor vîndute la prețul de achiziție al acestora

10966.67 – (10966.67 x 20.42%) = 8727.28 lei

Debit contul 711 „Costul vînzărilor” subcontul 7112 „Valoarea contabilă a mărfurilor vîndute”

8727.28 lei

Credit contul 217 „Mărfuri” 2171 „Bunuri procurate în vederea revînzării” 8727.28 lei

3.Reflectăm decontarea adosului comercial aferent mărfurilor vîndute

(10966.67 x 20.42%) = 2239.39 lei

Debit contul 831 „Adaos comercial” 2239.39 lei


4.Reflectăm decontarea sumei TVA aferentă mărfurilor vîndute

(2239.39 x 20 % = 447.88 lei

Debit contul 825 “ TVA inclusă în prețul de vînzare” 447.88 lei


5.Reflectăm depunerea în contul curent a numerarului încasat din vînzări, în baza ordinului de

încasare (anexa 3)

Debit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională” subcontul 2421 „Numerar la conturi

nelegat” 13160 lei

Credit contul 241 „Casa” 2411 „Casa în monedă naţională” 13160 lei

Sumele încasate din vânzări se predau zilnic la bancă prin intermediul încasatorilor sau unor

persoane responsabile. Pentru evidenţa acestor sume se foloseşte contul 245 „Transferuri de

numerar în expediţie”, în care se sistematizează informaţia privind existenţa şi mişcarea

mijloacelor băneşti, transferurilor în valută străină şi naţională, în expediţie. Acestea pot fi sumele

băneşti depuse:

1. în casieria băncii sau filialelor bancare

2. în casieria oficiului poştal (cu scopul înregistrării ulterioare în contul curent al unităţii de

comerţ)

3. transmise încasatorilor pentru depunerea şi înregistrarea mijloacelor băneşti în

conturile curente.

Atunci când mijloacele băneşti se predau prin intermediul încasatorilor se întocmeşte Borderoul

însoţitor (la geanta cu bani) în 3 exemplare:

1. unul la destinatar

2. se sigilează în geanta cu bani

3. semnează încasatorul şi rămâne la casier

Ținînd cont de faptul că evidența mărfurilor în unitațile de comerț cu amănuntul se ține la

preț de vînzare apare necesitatea calculării adaosului comercial, aferent mărfurilor aflate în stoc.

Determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute este un calcul economic

contabil în conexiune directă cu modul de stabilire a rezultatului financiar, iar acestea sunt

influenţate la rândul lor de mărimea relativă şi absolută a adaosului comercial aferent mărfurilor

vândute. Practica contabilă comercială determină acest indicator pe cale indirectă după metoda

procentului mediu de adaos, care se bazează pe datele cumulate de la începutul anului până la

sfârşitul lunii de referinţă furnizate de conturile: 217, 611, 831.

Potrivit acestei metode procentul mediu de adaos se determină cu ajutorul următoarei relaţii:

Si (831 )+ Rc (831 )−Rd (831)

Rc (611 )+SF (217)x100

Mărimea absolută a adaosului comercial aferent mărfurilor vândute se determină ca produsul

dintre procentul mediu calculat şi valoarea mărfurilor vândute:

∑611

831

¿% Rc(611)

100

Mărimea absolută a adaosului comercial aferent mărfurilor rămase în stoc la sfârşitul lunii se

determină ca produsul dintre procentul mediu calculat şi valoarea stocului de mărfuri:

∑217

831

¿%SF (217)100

Problema principală a contabilitații în unitățile de comerț cu amănuntul o constituie

organizarea rațională a evidenței mărfurilor. Aceasta trebuia să fie organizată în așa fel, încît să

asigure ritmicitatea și operabilitatea contabilitații evidenței mărfurilor în unitațile de comerț cu

amănuntul. Respectarea standartelor naționale de contabilitate, a regulamentelor și a

instrucțiunilor adoptate de stat, conduc la intocmirea corectă și veridică a informațiilor prezentate

organelor fiscale.

Încheiere

Piața Republicii Moldova are un potential de dezvoltare foarte mare. Comerțul cu

amănuntul se situează pe un stadiu evolutiv inferior. Trecerea de la o structură fragmentata,

dominată de comertul de tip tradițional, la o structură dominată de puncte de vînzare la standarde

internationale, în care marile suprafețe dețin o pondere însemnată, nu se poate realiza rapid.

Diferentierea și avantajul competitiv vor deveni cheia reusitei unui operator cu amanuntul.

De altfel, mutațiile din domeniul distribuției vor determina schimbari și în domeniul producției de

bunuri de consum.

Comerţul autohton cu amănuntul se află într-o perioadă de transformări, nu întotdeauna

pozitive, care i-au modificat trăsăturile. Printre cele pozitive se pot menţiona: apariţia şi

extinderea proprietăţii private, prezenţa unor firme străine, îmbunătăţirea tehnologiilor

comerciale, dezvoltarea unor metode moderne de vânzare etc. între cele negative se pot include :

lipsa unui cadru legislativ corespunzător şi neaplicarea normelor existente, pregătirea deficitară a

întreprinzătorilor din domeniu şi a personalului angajat,dezvoltarea haotică a sectorului etc.

Contabilitatea circuitului mărfurilor în comerțul cu amănuntul constituie cel mai important

și amplu domeniu de evidență pentru unitațile comerciale, care s-a dovedit a fi oportun studiului

de cercetare efectuat în baza informațiilor oferite de entitatea Linella SRL.

Pe parcursul studiului efectuat asupra temei “Contabilitatea mărfurilor în unităţile de comerţ

cu amănuntul” se poate de menționat ca cele mai importante aspecte ale contabilitații entitații

analizate sa-u respectat.

Tindem să menționăm că evidența și contabilizarea mărfurilor în cadrul entitații Linella

SRL mărfurille se evaluează atît în momentul achiziției, cît și în momentul vînzării ținînd cont de

prevederile Standartelor Naționale de Contabilitate. Evaluarea mărfurilor la ieșirea din patrimoniu

are loc prin metoda FIFO (prima intrare – prima ieșire), ceea ce corespunde pieței si domeniului

de activitate.

Sa constat ca la Linella SRL, mărfurile sunt evaluate în baza metodei prețului de vînzare, iar

pentru calcularea prețului se adună prețul de achiziție și adaosul commercial, care diferă în

funcție de tipurile de mărfuri.

Deoarece mărfurile vîndute de entitațile ce practică comerțul cu amănuntul sunt destinate în

cea mai mare parte consumatorilor individuali, procesul de vînzare cumpărare are loc prin

intermediul relațiior bănești.

Evidența contabilă în cadrul entitații asigură înregistrarea cronologică a operațiunilor legate

de aprovizionarea mărfurilor, depozitarea și vînzarea acestora. Gestionarea corectă a stocurilor

permite aprecierea corectă a rezultatelor activitații comerciale, și ca reziltat obținerea profitului.

Scopurile evidenței contabile în domeniul comerțului cu amănuntul poate fi realizate numai

în baza unei organizări corecte.

Pe parcursul analizei, observăm că evidența contabilă a circulației mărfurilor se realizează

conform Standartelor Naționale de Contabilitate, și legislației în vigoare. Operatiunile de

aprovizionare – stocare – vînzare sunt efectuate în baza documentelor justificative.

Putem concluziona că în cadrul entitatății Linella SRL sunt îndeplinite sarcinile evidenței

contabile a mărfurilor.

Analiza principalilor indicatori economice ce caracterizează entitatea supusă analizei

determină prosperitatea în timp a unitații comerciale.

Bibliografie

I. Acte legislative și normative

1. Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 6 iunie 2002. Monitorul Oficila al

Republicii Moldova, 2002.

2. Codul fiscal al Republicii Moldova nr. 1163-XIII din 24.04.1997. Monitorul Oficila al

Republicii Moldova.

3. Lege contabilitații Nr. 113 din 27.04.2007 Monitorul Oficial Nr. 27-34 art Nr : 62

4. LEGE Nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior. Monitorul Oficial al Republicii

Moldova Nr. 206-209 art Nr : 681.

5. Planul general de conturi contabile.

6.SNC “politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare”

7. SNC “stocuri”

8. SNC “venituri”

9. SNC “cheltuieli”

II. Manuale , monografii, cărți, broșuri

10. Eudochi Bajerean, Georgeta Melnic, Iuliana Țuguschii, Corneliu Bugan. Contabilitatea în

comerț. Chișinău 2013.

11. Nederița Alexandru. Corespondența Conturilor Contabile . Chișinau 2007.

Tudor Tuhari. Contabilitatea operațiior în comerț. Chișinău 2002.

12. Teza de doctorat ,,Contabilitatea mărfurilor în unitațile comerciale” . Autor Zlatina Natalia.

III.Surse internet

13. www.contabilitate.md

14. www.contabilsef.md

15. www.justice.md

16. www.minfin.md

Teza

Documents

Transcript of Teza