1

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

“ANALIZA FACTORILOR DETERMINANTI AI STRUCTURII FINANCIARE A

INTREPRINDERII”

Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Tatiana Moşteanu

Doctorand: Ivănescu Dan Nicolae

A. CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT

CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………… 1Cap. 1. Evidenţierea factorilor determinanţi ai structurii capitalului în teoria financiară…………………………………………………….. 3 1.1. Teoriile clasice privind structura capitalului……………………….. 4 1.1.1. Teoria irelevanţei structurii financiare………………………. 4 1.1.2. Teoria structurii capitalului în cazul prezenţei fiscalităţii…... 5 1.1.3. Teoria structurii capitalului în cazul costurilor de faliment…. 7 1.2. Teoriile actuale privind structura capitalului……………………….. 8 1.2.1. Teoria de agent……………………………………………… 8 1.2.2. Teoriile structurii capitalului în cazul asimetriei de informaţii ……………………………...……... 16 1.2.2.1. Interacţiuni între investiţii şi structura capitalului…. 17 1.2.2.2. Semnalizare prin valoarea datoriei………………… 22 1.2.2.3. Aversiunea la risc a managerilor şi structura financiară……………………………… 25 1.3. Teoriile structurii capitalului în modelele bazate pe produs………... 27 1.4. Teoriile structurii capitalului şi controlul corporativ……………….. 32Cap. 2. Decizii legate de structura financiară a întreprinderilor pe plan internaţional…………………………………………………... 43 2.1. Factorii de influenţă a deciziilor privind structura capitalului societăţilor comerciale………...…….……………………………… 44 2.1.1. Prezentare de ansamblu a factorilor de influenţă ai structurii financiare………………………………………………………… 44 2.1.2. Echilibrul risc-rentabilitate………………………………….. 52 2.1.3. Factori specifici societăţilor comerciale…………………….. 58 2.1.4. Factorii macroeconomici care influenţează structura capitalului……………………………………………………….. 62 2.1.5. Efectul finanţării asupra controlului societăţilor comerciale... 65 2.2. Modalităţi de abordare a structurii capitalului în diferite ţări……… 66 2.2.1. Studii despre structura financiară realizate pe societăţi din SUA…………………………………………………………. 67 2.2.2. Studii despre structura financiară realizate pe societăţi din Europa……………………………………………………….. 74

2

2.2.3. Studii despre structura financiară realizate pe societăţi din Australia……………………………………………………... 84 2.2.4. Studii despre structura financiară realizate pe societăţi din Asia………………………………………………………….. 93 2.2.5. Studii despre structura financiară realizate pe societăţi din Bulgaria şi Cehia…………………………………………… 104Cap. 3. Analiza factorilor ce influenţează structura financiară a societăţilor comerciale româneşti…………………………………... 120 3.1. Analiza surselor de finanţare……………………………………….. 121 3.1.1. Sursele de finanţare ale societătilor comerciale. Prezentare de ansamblu………………………………………... 121 3.1.2. Analiza surselor de finanţare în cazul societăţilor comerciale româneşti……………………………… 125 3.2. Influenţa mediului macroeconomic asupra deciziei de finanţare pentru societăţile comerciale româneşti………………. 135 3.2.1. Impactul inflaţiei asupra deciziei de finanţare……………….. 135 3.2.2. Impactul politicilor financiare asupra deciziei de finanţare…. 139 3.2.3. impactul cursului de schimb asupra deciziei de finanţare…… 144 3.3. Studiu privind factorii determinanţi ai structurii financiare pentru întreprinderi româneşti…………………………... 147 3.3.1. Constituirea bazei de date…………………………………… 148 3.3.2. Factorii de influenţă ai structurii financiare………………….. 149 3.3.3. Modelul de regresie pentru identificarea factorilor ce influenţează structura capitalului…………………………. 152 3.3.4. Rezultatele şi concluziile aplicării modelelor econometrice… 154Cap. 4. Politici şi strategii financiare pentru optimizarea corelaţiei dintre factorii determinanţi ai structurii financiare a întreprinderii……… 167 4.1. Optimizarea structurii financiare în viziunea clasică……………….. 168 4.1.1. Fundamentarea unui set de ipoteze………………………….. 168 4.1.2. Idei fundamentale……………………………………………. 169 4.1.3. Critici aduse tezelor Modigliani&Miller…………………….. 174 4.2. Optimizarea structurii capitalului întreprinderii folosind

modelul CAPM…………………………………………………… 176 4.2.1. Decizia de investire………………………………………….. 177 4.2.2. Optimizarea structurii capitalului întreprinderii……………... 181 4.3. Structura financiară şi valoarea întreprinderii în cadrul altor teorii financiare………………………………………. 183 4.3.1. Evaluarea companiei prin mecanismul opţiunilor…………… 183 4.3.2. Teoria semnalului……………………………………………. 186

4.3.3. Teoria de agent, costurile de agent şi valoarea companiei………………………………………….. 189 4.4. Valoarea întreprinderii în condiţii de fiscalitate diferenţiată……… 193

4.4.1. Neutralitatea structurii financiare asupra valorii întreprinderii în absenţa fiscalităţii……………. 193 4.4.2. Influenţa îndatorării asupra rentabilităţii capitalurilor

în absenţa fiscalităţii………………………………………….. 196 4.4.3. Influenţa structurii capitalurilor asupra valorii întreprinderii în condiţii de fiscalitate…………. 201 4.4.4. Influenţa îndatorării asupra costurilor capitalurilor

în condiţii de fiscalitate……………………………………… 207

3

4.5. Studiu privind optimizarea corelaţiei între factorii determinanţi ai structurii financiare pentru întreprinderi româneşti……………… 210

4.5.1. Modelul econometric pentru identificarea factorilor ce influenţează costul mediu ponderat al

capitalului şi costul capitalului propriu…………………….. 212 4.5.2. Rezultatele aplicării modelelor econometrice pentru costul mediu ponderat al capitalului…………………. 213 4.5.3. Rezultatele aplicării modelelor econometrice pentru costul capitalului propriu…………………………….. 222

Concluzii………………………………………………………………………… 231Bibliografie……………………………………………………………………… 246Lista tabelelor…………………………………………………………………… 256Lista graficelor………………………………………………………………….. 259Anexe…………………………………………………………………………….. Rezumatul tezei în română…………………………………………………….. Rezumatul tezei în engleză……………………………………………………...

260285294

B. CUVINTE CHEIE ● Structura financiară ● Rata de dobândă

● Costul capitalului ● Curs de schimb

● Levier financiar ● Levier operaţional

● Teoria clasică Modigliani şi Miller ● Modelul CAPM

● Fiscalitate ● Optimizarea structurii

● Costuri de faliment ● Valoarea întreprinderii

● Teoria de agent ● Acţionari majoritari

● Asimetrie de informaţii ● Flexibilitate financiară

● Investiţii ● Manageri

● Datorii ● Controlul asupra firmei

● Capitaluri proprii ● Acţionari

● Risc ● Creditori

● Guvernanţă corporativă ● Profitabilitate

● Resurse proprii ● Teoria ordinii preferenţiale

● Resurse împrumutate ● Teoria schimbului

● Factori microeconomici ● Economii fiscale

● Factori macroeconomici ● Semnal

● Inflaţie ● Piaţa de capital

● Politici financiare ● Obligaţiuni

4

C. SINTEZE ALE PRINCIPALELOR PARTI ALE TEZEI

Structura financiară reflectă modul de finanţare din resurse proprii sau împrumutate. Adoptarea unei anumite structuri financiare reprezintă un aspect important al politicii financiare a întreprinderii. Decizia structurii financiare depinde de întreprindere, de obiectivele sale de creştere economică, de nivelul rentabilităţii scontate şi de riscurile pe care consimte să şi le asume, precum şi de acţionari, bănci, stat, ca şi de conjunctura economică.

In primul capitol am urmărit identificarea teoriilor financiare ce fac referire la structura financiară a întreprinderii şi am analizat factorii determinanţi ce se desprind din acestea.

Consider că pentru ştiinţa economică apariţia teoriei clasice a lui Modigliani şi Miller a reprezentat un mare pas, deşi ipotezele sunt extrem de restrictive. Pentru setul de ipoteze enunţate, nu există o structură optimă a capitalului, deci nici factori care să influenţeze modul de finanţare.

In cazul lărgirii setului de ipoteze prin introducerea fiscalităţii diferenţiate a veniturilor din dobânzi şi din dividende, se poate observa rolul hotărâtor al impunerii în luarea deciziei de finanţare. Există însă un impediment al îndatorării excesive, şi anume, costurile de faliment. Intotdeauna trebuie puse în balanţă efectele pozitive cu cele negative.

Din deceniul al VIII-lea al secolului trecut a avut loc o dezvoltare explozivă a teoriilor financiare. Finanţarea prin îndatorare este o metodă de reducere a costurilor de agent, fiind o cale de disciplinare a managerilor. Acesta ar putea fi un motiv pentru un preţ mai ridicat al acţiunilor unei întreprinderi îndatorate, decât al unei întreprinderi similare, dar fără datorii. Un nivel prea mare al datoriei ar favoriza lichidarea în perspectiva falimentului, dar şi o creştere a valorii de piaţă a companiei.

Teoriile de agent demonstrează că levierul financiar este direct proporţional cu : valoarea întreprinderii, probabilitatea de a intra în incapacitate de plată, gradul de reglementare a activităţii economice, lichidităţile întreprinderii, valoarea de lichidare, probabilitatea ca firma să fie preluată, importanţa reputaţiei manageriale. O relaţie de invers proporţionalitate există între levierul financiar şi oportunităţile de creştere, dobândă, costul investigării perspectivelor întreprinderii şi probabilitatea de a se reorganiza după incapacitatea de plată.

In condiţiile în care apare asimetria de informaţii, adică investitorii externi nu au acces la toate informaţiile privind fluxurile financiare şi oportunitătile de investiţii, există o anumită ierarhie a surselor de finanţare : resursele interne, datoriile şi, în ultimul rând, recurgerea la noi emisiuni de acţiuni.

Levierul financiar creşte odată cu asimetria de informaţii, existând o relaţie pozitivă şi între levier şi valoarea întreprinderii, probabilitatea falimentului şi deţinerea de capitaluri proprii de către manageri.

Companiile aflate în situaţii de oligopol au datorii mai mari decât companiile monopoliste sau aflate în economii concurenţiale. Calitatea mai ridicată, precum şi bunurile de lux implică o îndatorare mai mică. In cazul în care o companie este pe punctul de a fi preluată, va avea un răspuns pe termen scurt prin creşterea îndatorării, fapt ce va fi urmat de o reacţie pozitivă a preţului acţiunilor.

Pe ansamblu, complexitatea modelelor cunoaşte o creştere accelerată odată cu trecerea timpului, iar impactul asupra levierului financiar este măsurat, de obicei, pe o scară ordinală.

In Capitolul al II-lea, am analizat factorii de influenţă a deciziilor privind structura capitalului societăţilor comerciale şi anume: ponderea activelor tangibile în

5

totalul activelor firmei, dimensiunea firmei, profitabilitatea, instabilitatea vânzărilor, stabilitatea marjelor de profit, rata de creştere, levierul operaţional, fiscalitatea, amortizarea, calitatea managementului, controlul asupra firmei, creditorii, agenţiile de rating şi condiţiile pieţei.

Pentru a determina modul în care firmele îşi aleg finanţarea, trebuie să avem în vedere efectele determinate de factorii care influenţează deciziile privind structura capitalului, dintre care amintim echilibrul risc-rentabilitate. Riscul economic (riscul afacerii) este determinat de: variabilitatea cererii, variabilitatea preţurilor produselor şi serviciilor, variabilitatea preţurilor intrărilor şi levierul operaţional. In continuare m-am ocupat de riscul financiar care este consecinţa deciziilor de finanţare pe termen lung la nivel microeconomic. Levierul financiar se referă la gradul de utilizare în finanţare a datoriilor. Riscul financiar caracterizează variabilitatea profitului net, sub incidenţa structurii capitalului. Am ajuns la concluzia că echilibrul financiar nu are sens decât în cadrul relaţiei rentabilitate-risc. Riscul de dezechilibru financiar pentru o firmă depinde de mărimea şi structura datoriilor sale.

Factori specifici companiei, precum ponderea activelor tangibile în total active, dimensiunea firmei, profitabilitatea , instabilitatea vânzărilor, controlul corporativ etc., sunt luaţi în calcul întotdeauna de manageri când au nevoie de noi surse de finanţare. Dintre factorii macroeconomici, inflaţia şi ciclicitatea dezvoltării economice au contribuţia cea mai relevantă la compoziţia pasivului firmei. Există, de asemenea, factori internaţionali, ce includ stimulentele guvernamentale pentru atragerea fondurilor din străinătate, strategiile protecţioniste şi repatrierea capitalurilor, precum şi factori culturali ce includ valorile sociale ce privesc distribuirea veniturilor, stadiul de dezvoltare al pieţelor de capital, sistemul contabil şi cel fiscal.

In continuare m-am referit la modalităţile de abordare a structurii capitalului pentru: SUA, Europa, Australia, Asia, Bulgaria şi Cehia. Pe piaţa americană, concluzia generală este că cel mai mult contează circumstanţele specifice fiecărei companii în parte. Pentru companiile din Europa, unele caracteristici ale firmelor din SUA sunt valabile, însă cea mai bună protecţie legală şi cele mai dezvoltate pieţe de capital conferă şi cea mai mare finanţare externă. Pentru europeni, flexibilitatea financiară, ratingul de creditare şi economiile fiscale aferente îndatorării sunt cei mai importanţi factori ce influenţează politica de îndatorare. Managerii australieni doresc o politică de menţinere nesaturată a capacităţii de îndatorare, fapt ce contribuie la o creştere de valoare a firmei. Pentru ţările din Asia, relaţia dintre levierul financiar şi concentrarea proprietăţii este, într-o primă fază, de proporţionalitate, pentru ca, la un nivel mai ridicat al concentrării, relaţia să se transforme într-una de invers proporţionalitate. Bulgaria şi Cehia sunt două ţări cu care mulţi analişti compară România. Pentru acestea s-a adoptat un model de ajustare dinamic în care firmele aleg în mod endogen nivelul obiectiv al levierului şi tind spre el de-a lungul timpului. Acest scenariu subliniază ideea că ţelurile firmelor, precum şi strategiile acestora de atingere a lor variază de-a lungul timpului şi depind de persistenţa nenumăratelor imperfecţiuni ale pieţei. Rezultatele sprijină presupunerile teoretice: levierul ţintă şi viteza de ajustare fluctuează de-a lungul timpului. Direcţia acestor schimbări este legată de caracteristicile firmei, de mediul macroeconomic şi de politicile intermediarilor financiari.

In Capitolul al III-lea am urmărit sursele de finanţare folosite de firmele româneşti, pentru a vedea care sunt opţiunile întreprinzătorilor români. Am pornit de la un eşantion de firme cotate la Bursa de Valori Bucureşti, deci se poate spune că se arată tendinţa de ansamblu a economiei româneşti.

6

Importanţa şi evoluţia în timp a diferitelor surse de finanţare ale agenţilor economici români sunt reliefate prin ratele de structură. Conform eşantionului analizat, firmele româneşti folosesc într-o proporţie foarte mică datoriile pe termen lung din cauza unor costuri foarte mari pentru aceste resurse şi, implicit, costuri mai scăzute la datoriile pe termen scurt, printre care se numără şi creditele comerciale. Apelarea la împrumuturile pe termen lung sub forma emisiunilor de obligaţiuni este o metodă foarte puţin utilizată de agenţii economici români.

Principala sursă de finanţare a societăţilor româneşti o constituie capitalurile proprii, iar apoi, în ordine, datoriile de exploatare şi datoriile financiare. Pe ultimul loc se situează datoriile financiare, fapt ce se poate explica prin uşurinţa cu care întreprinderile amână plata furnizorilor şi a obligaţiilor fiscale, dar şi condiţiile restrictive ce li se impun în cazul acordării unui credit pe termen lung.

Mediul macroeconomic, prin inflaţie, rata dobânzii, cursul de schimb, îşi pune amprenta asupra modului de finanţare. Inflaţia a fost mereu prezentă după 1990, iar comparaţia ei cu ratele nominale de rentabilitate poate conduce la ideea că investiţiile în societăţile româneşti nu sunt recomandate, deoarece există o pierdere reală de capital. Fructificarea fondurilor temporar disponibile prin intermediul sistemului bancar nu a reprezentat o investiţie atractivă, fapt ce ar fi trebuit să provoace o realocare a lor pe piaţa de capital. Acest lucru nu s-a produs însă din cauza ratelor de rentabilitate scăzute. Emisiunile de titluri de stat la rate ale dobânzii foarte avantajoase au dus la o orientare a investitorilor în acest sens, în dauna pieţei de capital. Din această cauză, firmele româneşti se văd în imposibilitatea majorării datoriilor financiare prin emisiune de obligaţiuni.

Finanţarea la nivelul firmei este în mare măsură influenţată de modul în care mecanismele macroenomice funcţionează.

Am construit un model econometric în care variabila dependentă este levierul financiar, iar variabilele independente sunt: ponderea activelor imobilizate în totalul activelor, mărimea firmei, profitabilitatea şi creşterea relativă a activului total. Modelul este valid şi semnificativ. Pentru firmele româneşti din eşantion, mărimea firmei şi ponderea activelor imobilizate în total active nu influenţează levierul financiar, iar rezultatele modelării, după eliminarea factorilor nesemnificativi, indică o sensibilitate ridicată a levierului la acţiunea profitabilităţii şi creşterii relative a activului total.

Pe ansamblu, piaţa de capital nu prezintă consecvenţă în ceea ce priveşte comportamentul companiilor cotate. Acest lucru se poate deduce din faptul că modelele de regresie construite diferă foarte mult de la un an la altul, semnul şi magnitudinea coeficienţilor de regresie suferind schimbări semnificative de la un model la altul.

Capitolul al IV-lea este alocat găsirii unui optim al structurii financiare. Intreprinderea trebuie să dispună de criterii riguroase care să-i permită selecţionarea şi combinarea resurselor. Printre variabilele avute în vedere când se ia o astfel de decizie, trebuie subliniată importanţa duratei, autonomiei şi flexibilităţii. Dar căutarea unei optimizări a costului capitalului constituie, fără îndoială, principalul punct de reper în alegerea resurselor.

In acest capitol am încercat să prezint un optim al structurii financiare din punct de vedere al valorii întreprinderii şi al costului mediu ponderat al capitalului: valoarea firmei este de dorit să fie maximă, iar costul capitalului să fie minim.

In viziunea clasică, în absenţa fiscalităţii, valoarea este funcţie numai de riscul legat de activităţile firmei. Costul capitalului rămâne constant, avantajele recurgerii la îndatorare fiind compensate de prima de risc financiar de care beneficiază acţionarul.

7

In condiţii de fiscalitate, se poate afirma că îndatorarea poate creşte valoarea firmei, dar o firmă îndatorată are un grad mai mare de risc: întreprinderea neîndatorată are numai un risc economic, în timp ce întreprinderea îndatorată înregistrează o majorare a riscului capitalului propriu vis-a-vis de gradul de îndatorare.

Optimizarea structurii capitalului întreprinderii folosind modelul de evaluare a activelor (CAPM) conduce la ideea că costurile de faliment directe şi indirecte, trebuie corelate cu datoriile riscante şi impozitele.

Intreprinderea, văzută prin mecanismul opţiunilor, realizează un optim în ceea ce priveşte capitalurile proprii, dacă creşte valoarea activului economic, scadenţa datoriilor, riscul şi rata dobânzii de pe piaţă, şi scade mărimea datoriilor întreprinderii.

In condiţii de fiscalitate, influenţa negativă a costurilor de faliment conduce la ideea unui arbitraj între economiile fiscale şi costurile de faliment, pentru a afla, la echilibru, structura optimă a îndatorării, care să maximizeze valoarea întreprinderii îndatorate. Structura optimă de îndatorare va fi obţinută atunci când costurile marginale de faliment, pentru fiecare procent suplimentar de îndatorare, vor deveni egale cu economiile fiscale marginale ale aceleiaşi creşteri a îndatorării.

Pentru un nivel dat al îndatorării, reducerea CMPC este cu atât mai mare cu cât creşte rata impozitării, ceea ce conduce la o politică de îndatorare numai dacă se obţin economii fiscale. Există, însă, un risc fiscal, respectiv acela să se fi mizat pe economii fiscale şi să nu fie suficient profit impozabil. Economiile fiscale se micşorează sau dispar, în timp ce riscul îndatorării şi riscul de faliment cresc.

Am urmărit din punct de vedere econometric cum variază costul mediu ponderat al capitalului şi costul capitalului propriu în funcţie de factorii determinanţi ai structurii financiare: ponderea activelor imobilizate în total active, mărimea firmei, profitabilitatea şi creşterea relativă a activului total. Eşantionul de firme a fost ales reprezentativ, întreprinderile fiind cotate la BVB.

Piaţa prezintă o tendinţă constantă şi anume: variaţia costului mediu ponderat al capitalului este explicată în mod semnificativ prin variaţia a doi factori de influenţă: profitabilitate şi ponderea activelor imobilizate în activele totale. In vederea modificării costului mediu ponderat al capitalului, se recomandă modificarea în acelaşi sens a profitabilităţii şi modificarea în sens contrar a ponderii activelor imobilizate în total active: un CMPC scăzut se obţine printr-o scădere a profitabilităţii şi o creştere a ponderii activelor imobilizate în total active.Singurii factori care influenţează variaţia costului capitalului propriu sunt ponderea activelor imobilizate în activele totale, care au o influenţă negativă şi profitabilitatea, cu o influenţă pozitivă, iar costul capitalului propriu este mai sensibil la variaţia profitabilităţii. Optimul din punct de vedere al costului capitalului se obţine prin minimizarea profitabilităţii şi maximizarea ponderii activelor imobilizate în total active. În concluzie, se poate afirma că firmele îşi desfăşoară activitatea într-un mediu plin de constrângeri, iar alegerea structurii financiare trebuie făcută prin punerea în balanţă a tuturor variabilelor, micro şi macro-economice.

8

CURRICULUM VITAE

1. Numele: IVANESCU

2. Prenumele: DAN NICOLAE

3. Contact: TELEFON: 0723025032 E-MAIL: dan_ivanescu@yahoo.com

4. Nationalitatea: ROMANA

5. Pregătire:

Instituţia: Academia de Studii Economice Bucureşti

(Facultatea Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori)

Data:de la - la din 1999 Denumirea sau gradul obţinut: Doctorand în economie

Instituţia: ASE Bucureşti – Scoala Doctorală de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de

Valori, Secţia “Strategii şi Politici Financiar-Monetare”

Data: de la - la 1997 - 1998 Denumirea sau gradul obţinut: Diploma de Master

Instituţia: ASE Bucureşti – Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori,

Specializarea “Bănci şi Burse de Valori”

Data: de la - la 1993 - 1997 Denumirea sau gradul obţinut: Licenţiat în economie

Instituţia: Universitatea Politehnică Bucureşti, Facultatea de Electronică şi

Telecomunicaţii Data: de la - la 1992 - 1994

Instituţia: Colegiul Naţional “I.C. Brătianu” Piteşti

Data: de la - la 1988 - 1992 Denumirea sau gradul obţinut: Diplomă de Bacalaureat

6. Membru al organizaţiilor profesionale: - Membru al “Institute of Human Studies – Europe”, 1996-1997

7. Poziţia prezentă:

- lector la Catedra de Finanţe, ASE Bucureşti 8. Domenii de interes şi stagii:

gestiunea financiară a întreprinderii bănci şi pieţe financiare

9

investiţii directe şi finanţarea lor Stagii în străinătate:

Instituţia Tara Perioada Câmpul de studiu

H.E.C. – L’Universite de Geneve

Elveţia Iunie-Iulie 2001

Economia

L’Institut d’Etudes Politiques de Toulouse

Franţa Martie-Iulie 2000 Economia

L’Universite d’Ete de la Nouvelle Economie d’Aix-en-Provence

Franţa Septembrie 1996 Economia

9. Experienţă profesională: Data: de la - la Din 2003 Locaţia: Bucureşti Compania: Academia de Studii Economice Bucureşti Poziţia: Lector universitar Descriere: Catedra de Finanţe, predarea materiilor:

gestiunea financiară a întreprinderii, finanţe, pieţe financiare şi gestiunea portofoliului, politici

şi strategii financiare Data: de la - la 1999-2003 Locaţia: Bucureşti Compania: Academia de Studii Economice Bucureşti Poziţia: Asistent universitar Descriere: Catedra de Finanţe, predarea materiilor:

gestiunea financiară a întreprinderii, finanţe-monedă, finanţele întreprinderii, pieţe financiare şi gestiunea portofoliului, politici şi strategii

financiare, finanţe publice Data: de la - la 1997-1999 Locaţia: Bucureşti Compania: Academia de Studii Economice Bucureşti Poziţia: Preparator universitar Descriere: Catedra de Finanţe 10. Alte menţiuni: • premii ştiinţifice:

- Diploma “Nicolae Georgescu-Roegen”, ASE Bucureşti, 2006 - Diploma “Nicolae Georgescu-Roegen”, ASE Bucureşti, 2003 - “Diplome en Economie de l’Education”, HIS, Aix-en-Provence, Franţa, 1996

• alte menţiuni: - diplomă engleză intermediar – Prosper ASE, 1994 - cursuri franceză – Institutul Francez

10

11. Limbi străine: Engleză (mediu), Franceză (bine)

12. Articole publicate (părţi din teză): Ivănescu, Dan - Analiza surselor de finanţare în cazul societăţilor comerciale

româneşti, Lucrările Sesiunii internaţionale de comunicări ştiinţifice „Finanţele şi inflaţia”, Ed. ASE, Bucureşti, 2006

Ivănescu, Dan - Factorii determinanţi ai structurii capitalului societăţilor comerciale, Lucrările Sesiunii internaţionale de comunicări ştiinţifice „Finanţele şi inflaţia”, Ed. ASE, Bucureşti, 2006

Ivănescu, Dan - Factori determinanţi ai structurii capitalului pentru societăţi comerciale din România, Revista “Drept, Economie şi Informatică”, Chişinău, 2005

Ivănescu, Dan - Guvernanţa corporativă la nivelul firmei, Lucrările Colocviului „Management şi competitivitate”, Bucureşti, 2004

Ivănescu, Dan - Metode de evaluare a performanţelor guvernanţei corporative, Lucrările Sesiunii internaţionale de comunicări ştiinţifice “Finanţele şi integrarea în Uniunea Europeană, Ed. ASE, Bucureşti, 2005

Ivănescu, Dan; Mircea, Mihaela, Gherghina, Mihai - Influenţa fiscalităţii personalizate asupra costului capitalului, Economistul, nr. 83/1998