ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE ECONOMIE GENERALĂ

SPECIALIZAREA ECONOMIE

TEZĂ DE DOCTORAT

GLOBALIZAREA ŞI IMPACTUL SOCIAL AL ACESTEIA

ÎN VIZIUNEA PRINCIPALELOR CURENTE DE GÂNDIRE

ECONOMICĂ DIN ZILELE NOASTRE

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

Prof. univ. dr. SULTANA SUTĂ-SELEJAN

Doctorand:

Lector univ. SUCIU TITUS

BUCUREŞTI

2006

REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT

GLOBALIZAREA ŞI IMPACTUL SOCIAL AL ACESTEIA ÎN VIZIUNEA

PRINCIPALELOR CURENTE DE GÂNDIRE ECONOMICĂ DIN ZILELE NOASTRE

A. CUPRINS

Introducere

Capitolul I: Companiile transnaţionale în procesul de globalizare a economiei

contemporane

1.1. Istoricul companiilor transnaţionale

1.2. Rolul companiilor transnaţionale în globalizare şi redistribuirea factorilor de

producţie

1.3. Concentrarea transfrontalieră a capitalului şi activitatea oligopolurilor mondiale

1.4. Investiţiile străine directe- cel mai dinamic instrument al companiilor transnaţionale

în procesul globalizării

1.5. Managementul companiilor transnaţionale

1.6 Controverse teoretice şi ideologice privind companiile transnaţionale

1.7 Concluzii

Capitolul II: Globalizarea economiei şi incidenţele ei asupra ocupării şi a veniturilor din

ţările dezvoltate

2.1 Raportul dintre etică şi economie

2.2 Consecinţele economico-sociale ale globalizării în ţările dezvoltate

2.3 Politici economice şi sociale

2.4 Serviciile şi procesul globalizării capitalului

2.5 Incidenţele sociale ale integrării regionale şi politici sociale necesare

2.6 Concluzii

Capitolul III: Traiectoria economică a ţărilor postsocialiste şi şansele lor de dezvoltare în

contextul globalizării

3.1. Delimitări conceptuale şi opoziţii doctrinare

3.2. Principalele direcţii ale tranziţiei

3.3. Tranziţia la nivel naţional, regional şi global

3.4. Concluzii

Capitolul IV: Impactul globalizării asupra ţărilor în dezvoltare şi controverse doctrinare

privind dezvoltarea lor

4.1. Controversele subdezvoltării

4.2. Globalizarea: modele şi strategii de dezvoltare

4.3. Realizări, disfuncţionalităţi şi perspective în raport cu globalizarea

4.4. Concluzii

Concluzii finale

Bibliografie

Anexe

B. CUVINTE-CHEIE

Globalizare, companii transnaţionale (CTN), investiţii străine directe (ISD), keynesism,

neoliberalism, marxism, ţări dezvoltate, ţări în tranziţie, ţări în dezvoltare, dirijism, curente de

gândire economică, factori de producţie, capital, forţă de muncă, tehnologie, resurse naturale,

informaţii, oligopoluri mondiale, etică, polarizare social-economică, societatea unei singure

cincimi, cauze, politici economice, politici sociale, serviciile, integrare regională, tranziţie,

doctrine, liberalizare, macrostabilizare, privatizare, metode de privatizare, transformări

instituţionale, nivel local, nivel naţional, nivel regional, nivel global, asistenţa externă, social-

democraţie, realizări, disfuncţionalităţi, potenţialităţi, Triada, economişti, specialişti, ţări gazdă,

ţări receptoare, management competent, restructurare, achiziţii şi fuziuni, filiale, Uniunea

Europeană (UE), Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca Mondială, Organizaţia Mondială a

Comerţului (OMC), economie de piaţă, firmă-mamă, bilanţ final, scenarii

C. SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE ALE TEZEI DE DOCTORAT

Introducere

Globalizarea înseamnă circulaţia liberă a capitalului, mărfurilor, tehnologiei, informaţiilor

şi într-o măsură mai mică a forţei de muncă.

Caracterul complex şi contradictoriu al conceptului de globalizare generează interpretări

nu numai diferite, ci chiar controversate de la cele optimist- entuziaste la cele pesimist-

înfricoşătoare.

Principalele obiective urmărite în cadrul acestei lucrări pot fi sintetizate astfel: contribuţii

la elaborarea conceptuală a globalizării; analiza impactului globalizării asupra a trei grupări de

state ( dezvoltate, în tranziţie şi în dezvoltare); investigarea rolului CTN şi ISD în procesul

globalizării şi redistribuirii factorilor de producţie şi a veniturilor în diferite grupări de state;

interrelaţia eticii cu economia; principalele cauze ale inegalităţilor economico-sociale şi a

decalajului între statele dezvoltate şi celelalte şi remedierea acestora; analiza controverselor

doctrinare referitoare la evoluţia statelor naţionale în epoca globalizării; necesitatea elaborării

unei teorii a tranziţiei de la economia de comandă la economia de piaţă; cercetarea politicilor de

promovare şi atragere a CTN şi ISD şi impactul acestora asupra ţărilor postsocialiste în contextul

globalizării; determinarea locului României în procesul reformei ţărilor ex-socialiste; evaluarea

politicilor noastre economice şi sociale faţă de atragerea CTN şi ISD şi aderarea la UE.

Principalele curente de gândire economică dintre secolele XX-XXI privind globalizarea

sunt: 1) liberalismul (liberalismul economic clasic, liberalismul neoclassic, neoliberalismul); 2)

keynesismul; 3) marxismul.

Capitolul I

Companiile transnaţionale sunt principalul motor al globalizării. Dintre primele 1000 de

CTN mai puternice din lume companiile americane deţin primul loc atât după numărul lor de

aproape jumătate, cât şi după cifra de afaceri. Printre cei mai importanţi factori ai expansiunii

CTN ne-am referit la:

- factorii social-politici cu impact asupra globalizării sunt destrămarea sistemului socialist

mondial, politicile naţionale de dezvoltare social-economică, strategiile internaţionale pentru

dezvoltare adoptate de ONU şi instituţiile sale;

- raţiunea de bază a dezvoltării afacerilor internaţionale este de natură economică. Ea a

făcut posibilă realizarea unor producţii tot mai mari, asigurarea resurselor, impulsionarea

comerţului-toate la scară mondială;

- factorii tehnologici, în special tehnologiile informaţionale şi computerizate au avut şi ele

un impact major asupra globalizării.

CTN se afirmă ca principalul agent al globalizării, deoarece au un rol de prim rang în

transferul transnaţional de capital şi tehnologie de vârf, în crearea de noi întreprinderi şi noi

locuri de muncă, în restructurarea şi modernizarea întreprinderilor cumpărate, în stimularea

exportului, în creşterea venitului la bugetul de stat.

Scopul final al expansiunii şi întăririi CTN este creşterea profitului şi rentabilităţii. Dar

profitul este inegal distribuit. Ţările Triadei îşi însuşesc partea leului.

Concentrarea transfrontalieră a capitalului şi apariţia oligopolurilor au condus şi la

concentrarea puterii. SUA datorită faptului că posedă cele mai multe şi mai puternice CTN pe

plan mondial este şi cea mai mare putere politică, economică, financiară şi militară din lume.

Aceste procese au generat numeroase beneficii pentru ţările Triadei şi un grup restrâns de

alte state, dar şi multe dezavantaje celor un miliard de şomeri şi pentru alte categorii sociale.

Dinamismul ISD, considerate vârful de lance al globalizării faţă de alţi indicatori

macroeconomici, a determinat dinamismul CTN în toate categoriile de ţări (dezvoltate, în

tranziţie şi în dezvoltare).

Autorul prezintă unele dintre principalele motive şi criterii ale investitorilor internaţionali

pentru alegerea ţărilor de implantare a ISD, iar în final impactul ISD asupra ţărilor de origine şi

asupra ţărilor-gazdă. Sunt prezentate unele dintre principalele cauze care au stat la baza creşterii

rapide a ISD în special în ultimul deceniu al secolului XX şi primii ani din secolul nostru.

Discutând despre controversele doctrinare referitoare la CTN autorul le împarte în trei

tipuri de atitudini: convenţional-obiective, proglobaliste şi antiglobaliste.

Capitolul II

Capitolul II este deosebit de complex deoarece are o problematică diversă: relaţiile dintre

etică şi economie, dintre global şi local, polarizarea economico-socială, politicile economice şi

sociale, locul şi rolul statului-naţional în procesul globalizării.

Raportul dintre etică şi economie este greu de surprins deoarece investigaţiile economice

au fost totdeauna prioritare. Dacă rezultatele economice pot fi evaluate cu mijloace riguroase,

economia fiind o disciplină analitico-ştiinţifică, în schimb etica este o disciplină normativă, cu

valori dificil de estimat.

Am structurat relaţiile dintre etică şi economie în trei variante: a) opoziţia dintre ele; b)

intersectarea sferelor celor două concepte; c) apropierea eticii de economie.

Abordând consecinţele sociale ale globalizării asupra ţărilor dezvoltate am căutat să

dezvăluim diferite faţete ale interacţiunii dintre global şi local, respectiv între ’’componente’’ ale

globalului cum sunt: CTN, Banca Mondială, FMI, OMC şi economia naţională a fiecărei ţări cu

structura ei pe ramuri, cu nivelul şi ritmul ei de dezvoltare angajată în procesul globalizării.

Repartizarea factorilor de producţie şi distribuţia veniturilor sub impactul globalizării sunt

inegale. Ţărilor Triadei le revine partea leului urmându-le un număr mic de state aflate în

expansiune industrială.

Din studiile noastre rezultă că globalizarea pe lângă unele aspecte pozitive referitoare la

cercetare, inovaţie, creşterea şi diversificarea producţiei, extinderea competitivităţii, are şi

numeroase efecte negative, prin adâncirea polarizării socio-economice atât sub aspect cantitativ

cât şi calitativ, bogaţii devenind tot mai bogaţi, săracii tot mai săraci. Aceste constatări se bazează

pe cifre şi fapte. Sunt analizate cauzele care au generat inegalităţile economice şi inechităţile

sociale.

După ce am prezentat interdependenţele dintre politicile economice şi politicile sociale,

ne-am oprit mai detaliat asupra a trei poziţii doctrinare despre implicaţiile globalizării privind

rolul şi locul statului în economie: keynesismul, neoliberalismul şi social-democraţia, cu

argumente şi contraargumente, încheind cu unele poziţii controversate asupra suveranităţii

statelor naţionale în cadrul globalizării şi participarea la UE.

Serviciile au un rol major în tendinţa de internaţionalizare a firmelor şi capitalurilor. În

prezent actul de producţie atunci când companiile internaţionalizate îşi diversifică activitatea,

încorporează tot mai multe elemente specifice serviciilor. La fel şi vânzarea bunurilor materiale

implică servicii complementare. Aceste activităţi au contribuit la adâncirea diviziunii muncii în

sectorul producţiei materiale, al vânzării produselor, concomitent cu activitatea prestării de

servicii.

Înainte de a prezenta politicile sociale ale integrării europene am căutat să elucidăm

relaţia dintre globalizare şi regionalizare, apoi am prezentat principalele principii, obiective şi

programe sociale ale UE, subliniind faptul că în raport cu celelalte structuri regionale Uniunea

Europeană este mai complexă şi mai dezvoltată atât prin extindere geografică de la 6 ţări la 25 în

prezent, cât şi prin adâncirea integrării.

Capitolul III

Am început acest capitol prin a delimita tranziţia de trecerea de la feudalism la capitalism,

iar pe baza literaturii de specialitate am definit tranziţia ca necesitate de trecere de la socialism la

capitalism.

În prezentarea orientărilor doctrinare referitoare la tranziţie menţionăm neoliberalismul şi

neoetatismul. În opinia noastră neoliberalismul reprezintă interesele patronilor şi investitorilor,

acesta susţine globalizarea prin politicile de liberalizare a comerţului, pieţelor financiare,

capitalului, tehnologiei iar statului nu-i acordă atribuţii în economie.

Neoetatismul reprezintă interesele salariaţilor şi ale unor categorii defavorizate. Fără să

nege globalizarea acesta surprinde unele aspecte negative ale ei pentru majoritatea populaţiei.

Pe baza consultării literaturii în domeniu ne-am oprit la următoarele direcţii ale tranziţiei:

liberalizarea microeconomică, macrostabilizarea, privatizarea şi transformările instituţionale.

Am poziţionat liberalizarea la începutul reformei economice prezentându-i importanţa

pentru procesul tranziţiei.

Privatizarea este axul central al angrenajului tranziţiei deoarece de ea depind celelalte

direcţii ale acesteia. Întemeindu-ne pe unii autori străini şi români asupra dreptului de proprietate

privată, ne-am delimitat totodată de ei în definirea şi argumentarea superiorităţii acesteia faţă de

proprietatea de stat. Diferitele metode ale privatizării prezentate de unii autori le-am socotit

scheme tehnice, deoarece fiecare ţară ex-socialistă a abordat în mod diferit privatizarea.

Considerăm că ţări ca Polonia, Ungaria, Slovenia şi China au aplicat cu succes alte strategii de

privatizare decât cele recomandate de FMI şi Banca Mondială.

Recomandăm ca acolo unde investitorii autohtoni sau străini, care au achiziţionat

întreprinderile şi nu le-au putut restructura şi face profitabile din diferite motive obiective şi

subiective, aceste întreprinderi să fie transformate în parcuri industriale.

Conturăm unele atribuţii ale statului în perioada de tranziţie prin care economia acestor

ţări este angajată şi în procesul integrării regionale şi globale.

Pe baza unei literaturi în domeniu am sintetizat principalii factori interni şi internaţionali

care au propulsat primul val de ţări ex-socialiste în procesul de aderare la UE. Ţările din acest val

au acordat investitorilor străini multe facilităţi fiscale, legislative, vamale şi de altă natură în

raport cu ţările din al doilea val în care au fost întârzieri legislative şi alte obstacole.

Capitolul IV

Impactul globalizării asupra ţărilor în dezvoltare l-am grupat în următoarele trei

subcapitole:

1) Controversele subdezvoltării;

2) Strategii de dezvoltare;

3) Realizări, disfuncţionalităţi şi speranţe ale ţărilor în dezvoltare.

Poziţiile doctrinare se referă la: a) esenţa şi trăsăturile subdezvoltării, b) geneza şi cauzele

acesteia şi c) strategiile de dezvoltare, au fost clasificate în câte trei grupări, apreciind totodată

gruparea care în opinia noastră este mai apropiată de adevăr.

Constatăm că strategiile de atragere şi utilizare a ISD, CTN şi împrumuturilor externe

sunt diferite de la o ţară la alta cu unele efecte benefice pentru multe ţări în dezvoltare.

Spaţiu mai larg am acordat Chinei cu o economie duală, al cărei viitor optim, în opinia

noastră este numai economia de piaţă concurenţială.

După noi globalizarea a fost benefică pentru acele ţări în dezvoltare care şi-au elaborat

astfel de strategii de creştere prin care au atras şi valorificat capitalul străin, tehnologia,

managementul şi marketingul competitiv beneficiind în acelaşi timp şi de ajutorul organismelor

internaţionale.

În primul rând aici am aşezat ţările în plin proces de industrializare din Asia de Sud-Est,

China şi unele state din America Latină. În aceste ţări, în viziunea noastră factorii interni de

creştere economico-socială, s-au îmbinat cu cei externi în atragerea şi direcţionarea capitalului

străin.

Noutatea adusă de teză referitoare la disfuncţionalităţile procesului de globalizare constă

în aceea că pentru majoritatea ţărilor în dezvoltare sistemul instituţiilor internaţionale este

defectuos organizat, fiind în defavoarea lor.

Comparând beneficiile şi pierderile statelor în dezvoltare ca rezultat al sfidărilor

globalizării, apreciem că pierderile au fost mai mari decât câştigurile. Prin urmare, pentru aceste

ţări globalizarea este mai mult o posibilitate, o speranţă, iar pentru a deveni realitate pentru ele şi

în special pentru ţările sărace, se impune transformarea sistemului organismelor politice şi

economice internaţionale, astfel încât balanţa să se încline în folosul acestora.

Întemeindu-ne pe literatura de specialitate, considerăm că doar ţările din Asia de Sud-Est

au beneficiat de instrumentele globalizării ca un grup de ţări, relativ închegat, cu strategii similare

de creştere. Alte ţări din Asia, America Latină şi Africa au acţionat izolat.

Concluzii

Globalizarea este un proces complex prin care, în general, economiile naţionale se

integrează, unele direct, altele prin intermediul grupărilor regionale, în economia mondială prin

mai multe canale principale precum: circulaţia transfrontalieră a capitalului, a mărfurilor, a

tehnologiei, a informaţiilor. Principalele beneficiare ale globalizării sunt CTN.

Globalizarea este un proces obiectiv. A nu ţine seama de exstenţa globalizării şi a te plasa

în afara acestui proces, în calitate de stat-naţional sau firmă înseamnă a te condamna la izolare şi

stagnare. Subliniem rolul efortului propriu pentru ţările în tranziţie şi în dezvoltare.

Într-un bilanţ final am prezentat principalele probleme ale globalizării pe care le-am

analizat în teza noastră: efectele benefice şi dezavantajele globalizării pentru diferite ţări şi

categorii sociale; relaţia dintre sărăcie şi globalizare; interferenţa şi deosebirea dintre integrarea

regională şi globalizare; controversele dintre neoliberalism şi social-democraţia de tip nou asupra

consecinţelor globalizării; transformări apărute în rolul şi funcţiile statului în contextul

globalizării.

În încheiere am prezentat trei ipoteze (scenarii) privind evoluţia globalizării în

următoarele două decenii: 1) dominaţia pieţei libere; 2) antiglobalizarea; 3) scenariul raţionalist-

ştiinţific. Dintre acestea trei considerăm că scenariul cu cele mai mari şanse de realizare este

ipoteza raţionalist-ştiinţifică.

Globalizarea românească este legată în mod direct de procesul de integrare a României în

Uniunea Europeană. Prin privatizarea ’’perlelor coroanei’’ ( Petrom, BCR şi a utilităţilor)

guvernanţii lasă procesul globalizării economiei româneşti din mâinile statului în mâinile CTN

europene.

D. CURRICULUM VITAE

SUCIU Titus

1. Date biografice

- Născut la data de 24.07.1968 în municipiul Braşov, judeţul Braşov

2. Studii gimnaziale şi liceale

- Şcoala generală nr 5 Braşov (1975-1983);

- Liceul de matematică-fizică ’’Andrei Şaguna’’ din Braşov (1983-1987); am susţinut şi

promovat examenul examenul de bacalaureat în sesiunea iunie 1987.

3. Studii universitare

- Facultatea de Comerţ, specializarea ESAPT a Academiei de Studii Economice Bucureşti

(1988-1993), lucrarea de diplomă s-a intitulat ’’Managementul negocierilor în comerţul

internaţional’’.

4. Specializarea principală-alte specializări

- economist absolvent de turism-servicii;

- studii postuniversitare: contabil autorizat, membru al CECCAR Braşov.

5.Doctorand

- Din 2000 doctorand al Academiei de Studii Economice Bucureşti, Specializarea Istoria

gândirii economice din cadrul Facultăţii de Economie Generală.

6. Funcţii îndeplinite

- Economist, la SC Estico SRL Braşov, între iulie 1993-februarie 1996;

- Din februarie 1996-decembrie 1996, şef serviciu contabilitate la Direcţia Regională de

Poştă Braşov.

- În perioada ianuarie-februarie 1997 contabil-şef la SC Markussi SRL Braşov;

- Din martie 1997 asistent universitar la Catedra de Ştiinţe Economice din cadrul

Facultăţii de Ştiinţe Economice a Universităţii ’’Transilvania’’ din Braşov.

- În perioada 1998-2001, cadru didactic asociat la Universitatea ’’George Bariţiu’’ din

Braşov.

- Din 2000, cadru didactic asociat la Universitatea Creştină ’’Dimitrie Cantemir’’ din

Braşov.

- Din octombrie 2002 ocup poziţia de lector universitar la Catedra de Finanţe,

Contabilitate şi Teorie economică din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice a Universităţii

’’Transilvania’’ din Braşov.

7.Studii şi articole ştiinţifice reprezentative publicate

33 articole publicate în Reviste de specialitate şi Buletine Ştiinţifice ale instituţiilor de

învăţământ superior din ţară.

8. Cărţi publicate

- o carte publicată ( unic autor)

9. Abilităţi profesionale

- Operare PC: Word, Excel, PowerPoint

- Engleză

- Franceză

- Spaniolă.