UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAȘI FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „DUMITRU STĂNILOAE”

ȘCOALA DOCTORALĂ

TEZĂ DE DOCTORAT

Metafora căsătoriei lui Dumnezeu cu omul la Profetul Osea

– rezumat –

ÎNDRUMĂTOR: Pr. Prof. Dr. Petre Semen

DOCTORAND: Ioan-Lucian Radu

IAŞI 2016

1

Cuprins

Lista abrevierilor..................................................................... 4

Abrevierile cărților biblice ................................................ 6

Transliterarea caracterelor ebraice .................................. 8

Introducere ......................................................................... 9

I. Căsătoria divino-umană, metaforă fundamentală a

iubirii lui Dumnezeu ............................................................. 16

I.1. Valoarea metaforei în Sfânta Scriptură ................. 16

I.1.1. Metafora biblică în contextul altor scrieri

antice ......................................................... 16

I.1.2. Teoriile legate de studiul metaforei ............. 18

I.1.3. Caracteristicile metaforei biblice ................. 21

I.2 Căsătoria la evrei: relația cu legământul sinaitic și

metafora căsătoriei divino-umane .......................... 28

I.2.1 Fundamentele biblice ale căsătoriei și

implicațiile acestora .................................. 28

I.2.2. Logodna și căsătoria .................................... 29

I.2.3. Repudierea și divorțul ................................. 32

I.2.4. Căsătoria, legământul sinaitic și metafora

căsătoriei divino-umane ............................ 33

II. Familia Profetului Osea: de la colaps la restaurare

(1,1 – 2,3) ................................................................................ 36

II.1. Preliminarii .......................................................... 36

II.1.1. Contextul în care a activat Profetul Osea ... 38

II.1.2. Istoria interpretării metaforei căsătoriei ..... 46

II.1.3. Versiunile textului ...................................... 52

II.1.4. Cronologia textului .................................... 69

II.2. Căsătoria cu femeia desfrânată (1,2-3) ................ 72

2

II.2.1. Femeie din desfrânare (1,2) ........................ 79

II.2.2. Gomer, fiica lui Diblaim (1,3) .................... 93

II.3. Copiii profetului (1,4-9) ...................................... 97

II.3.1. Izreel (1,4-5) .............................................. 97

II.3.2. Lo-Ruhammah (1,6-7).............................. 107

II.3.3. Lo-Ammi (1,8-9) ...................................... 115

II.4. Restabilirea binecuvântării (2,1-3) .................... 120

II.4.1. Restaurarea lui Israel și dobândirea unui nou

statut (2,1) ............................................... 120

II.4.2. Un singur Israel, un singur conducător

(2,2) ......................................................... 127

II.4.3. Cunoaștere și re-cunoaștere (2,3) ............. 132

Concluzii preliminare: căderea și vestea bună a

ridicării ................................................................. 136

III. Sfârșitul unei relații (2,4-15) ................................... 138

III.1. Domnul se mânie pentru păcatele lui Israel (2, 4-

7) ........................................................................... 138

III.1.1. „Divorțul” lui Dumnezeu (2,4) ............... 138

III.1.2. Iminența sfârșitului (2,5) ........................ 147

III.1.3. Cum este mama, așa sunt și copiii (2,6) .. 151

III.1.4. Indiferență și nerecunoștință (2,7) .......... 155

III.2. O ultimă încercare de schimbare a soției (2,8-

10) ......................................................................... 162

III.2.1. Eliminarea circumstanțelor favorabile

păcătuirii (2,8) ......................................... 162

III.2.2. Lipsa plăcerii păcătoase, mijloc prin care se

lucrează întoarcerea omului (2,9) ............ 165

III.2.3. O pocăință formală (2,10) ....................... 169

III.3. Pedeapsa, singura cale de îndreptare (2,11-15) 174

3

III.3.1. Retragerea binecuvântării lui Dumnezeu

începe cu retragerea roadelor pământului

(2,11) ....................................................... 174

III.3.2. Adevărata față a lui Israel, descoperită tuturor

(2,12) ....................................................... 178

III.3.3. Orice sărbătoare care nu respectă principiile

date de Dumnezeu va fi abolită (2,13) ..... 182

III.3.4. Perturbarea bunei funcționări a naturii are ca

rezultat pustiirea pământului (2,14) ......... 185

III.3.5. Recunoașterea idolilor presupune

nerecunoașterea lui Dumnezeu (2,15) ..... 189

Concluzii preliminare: uitarea lui Dumnezeu,

echivalentă cu moartea spirituală ......................... 192

IV. Restabilirea relației și anunțarea unui nou legământ

(2,16-25) ................................................................................ 194

IV.1. Zorii unui nou început (2,16-17) ...................... 194

IV.1.1. Ducerea în pustie, premisa restabilirii

intimității (2,16) ...................................... 194

IV.1.2. Recunoașterea lui Dumnezeu și redobândirea

binecuvântării (2,17) ............................... 201

IV.1.3. Nu „stăpân”, ci „soț” va fi numit Dumnezeu

(2,18-19) ................................................. 207

IV.1.4. Pacea mesianică, particularitate a noului

legământ (2,20) ....................................... 212

IV.2. O nouă logodnă între Dumnezeu și Israel (2,21-

25) ......................................................................... 216

IV.2.1. Un nou legământ veșnic, ilustrat prin

metafora logodnei dintre Dumnezeu și

neamul omenesc (2,21-22) ...................... 216

4

IV.2.2. Noul legământ include și natura restaurată

(2,23-24) ................................................. 220

IV.2.3. Renașterea spirituală a lui Israel (2,25) ... 224

Concluzii preliminare: pustia, locul întâlnirii cu

Dumnezeu ............................................................. 229

V. Iubire și răscumpărare ............................................. 231

V.1. Răscumpărarea femeii adultere (3,1-2) ............. 231

V.1.1. A doua poruncă de iubire (3,1) ................ 231

V.1.2. Întoarcerea unei sclave (3,2) .................... 240

V.2. Iubire, fidelitate și întoarcere ............................ 245

V.2.1 Fidelitatea, cerință sine qua non a căsătoriei

(3,3) ......................................................... 245

V.2.2. Prevestirea exilului (3,4) .......................... 248

V.2.3. Întoarcerea lui Israel: în plan istoric și

eshatologic (3,5) ...................................... 255

Concluzii preliminare: pocăința, împreună-lucrare cu

Dumnezeu ............................................................. 259

Concluzii finale ............................................................... 261

Bibliografie ...................................................................... 265

Anexe ............................................................................... 289

5

Scurtă prezentare a lucrării

Teologia și cultul Bisericii noastre sunt străbătute ca un fir

roșu de aspirația unirii omului cu Dumnezeu în diferite moduri

și la diferite stadii, însă conform mărturiei biblice, unirea cu

Dumnezeu se face după modelul familial, ca urmare a unei

căsătorii reale între Dumnezeu, Care se coboară până la neamul

omenesc, îl restaurează din starea decăzută în care se afla (în

acest caz, imaginea folosită de profeți este una foarte sugestivă:

femeia desfrânată, care își stricase curăția fizică și sufletească în

multe moduri, este adusă în stare de feciorie, pură, imaculată,

perfect capabilă să fie o soție potrivită pentru Mirele divin) și îl

pregătește pentru unirea cu El prin căsătorie. Această imagine

este sugestivă în a ilustra dorința și efortul pe care Dumnezeu îl

face pentru ca omul să poată accede în intimitatea Sa și să se

bucure de darurile Sale nemăsurate. De aceea, starea neprihănită

de logodnică a lui Dumnezeu este un foarte important reper în

viața duhovnicească a omului care caută să pătrundă în întu-

nericul de nepătruns al Mirelui ceresc și de aici reiese deosebita

importanță pe care o are tratarea acestei teme teologice în viața

Bisericii.

Primul profet care vorbește despre relația matrimonială

dintre Dumnezeu și Israel este Osea. El pune accentul pe infide-

litatea lui Israel, care a renunțat de bună voie la bunătățile pe

care Soțul – Dumnezeu le oferea, înșelându-L cu alte zeități. De-

oarece el folosește imaginea căsătoriei pentru a descrie relația

divino-umană, idolatria lui Israel, ca trădare a relației matri-

moniale, este ilustrată prin imaginea desfrâului. Osea primește

misiunea de a se căsători, în ciuda prescripțiilor Legii și a princi-

piilor morale, cu o desfrânată notorie, tocmai pentru a arăta că,

6

deși Israel este nerecunoscător față de Soțul dătător al tuturor

bunătăților sale și Îl înșală cu orice idol care i se propune, El

totuși nu și-a părăsit partenerul cu care s-a legat prin jurământ

pe Sinai, ci, chiar și atunci când, din cauza învârtoșării inimii,

singura soluție prin care Israel mai poate învăța ceva este di-

vorțul, sfârșitul nu îl reprezintă acest act, pentru că, în trei rân-

duri, binecuvântarea este anunțată imediat după pedeapsă, ves-

tind de fiecare dată că iubirea dumnezeiască va birui, iar relația

va fi salvată, fiind din nou întemeiată, pe fundamente mai solide.

Metafora maritală la Profetul Osea este prezentată în

paragraful 1,2 – 3,5, fiind împărțit în trei părți, fiecare parte fiind

construită după același tipar: prezentarea stării decăzute a lui

Israel, vestirea pedepsei, urmată imediat de vestirea restabilirii

binecuvântării divine. Aceste trei părți sunt paragrafele 1,2 – 2,3;

2,4 – 2,25 și 3,1 – 3,5. Pentru prima și a treia parte am dedicat

câte un capitol în cercetarea noastră, iar pentru partea a doua,

fiind de întindere mai mare, am dedicat două capitole.

Primul capitol al lucrării este dedicat unor subiecte ce țin

de lămurirea cadrului general în care este tratată tema: utilizarea

metaforei în Sfânta Scriptură, particularitățile căsătoriei la evrei

și relația dintre legământul de pe Sinai și căsătoria divino-

umană.

În capitolul al II-lea am început analiza metaforei căsă-

toriei la Profetul Osea, stabilind mai întâi contextul istoric și me-

todologic în care am realizat cercetarea, precizând contextul în

care a activat profetul, istoria interpretării metaforei căsătoriei și

versiunile și cronologia textului. Subcapitolele 2 și 3 au fost de-

dicate analizei căsătoriei profetului cu femeia „din desfrânare”

(Os. 1,2-3) și nașterii celor trei copii „din desfrânare” (Os. 1,4-

9), scoțând în evidență implicațiile lor istorice și teologice, care

7

au ca punct culminant căderea și distrugerea regatului Israel. În

subcapitolul 4 am interpretat promisiunea restaurării lui Israel și

a restabilirii lui în unitate cultică și națională cu Iudeea (Os. 2,1-

3), act cu vădite semnificații mesianice.

Profetul Osea este trimis să ia în căsătorie o femeie de

moravuri ușoare, recunoscută în societate pentru comportamen-

tul său destrăbălat, și el nu consideră că acest lucru ar fi fost o

înjosire pentru el, așa cum nici Hristos n-a considerat o înjosire

să se coboare până la măsura creaturii Sale, pentru a o mântui,

ci a iubit-o așa cum doar El poate iubi și S-a jertfit pe Sine pentru

ca ea să trăiască (Fil. 2,6-8). În același fel, Osea dă dovadă de o

uriașă lepădare de sine și urmare întru totul a voii lui Dumnezeu,

căci, conștient că voința divină are o rânduială mai presus de

înțelegerea sa, nu pregetă să asculte porunca și să facă acest gest

scandalos care i-ar fi adus oprobiul public.

Mai mult, iubirea sa față de această femeie o învăluie pe

ea și o salvează din mocirla în care demonii patimilor sale o

aruncaseră, reabilitând-o și oferindu-i privilegiul de a fi

partenera de viață a slujitorului lui Dumnezeu și, părtașă împre-

ună cu el la descoperirile divinității iubitoare de om. Această

reabilitare întruchipează prima izbăvire a lui Israel din păcat,

când, de bună voie, acesta acceptă să fie partenerul lui

Dumnezeu prin Legământ și să primească Legea de viață dătă-

toare. Însă iubirea femeii n-avea să dureze mult, căci caracterul

ei desfrânat îi vădește apucăturile care ies la iveală în scurt timp.

Nu întâmplător a fost aleasă imaginea desfrânării pentru a arăta

incapacitatea omului de a fi fidel lui Dumnezeu, căci, așa cum

desfrânarea, odată intrată în obișnuință, provoacă dependență și

leagă pe om de satisfacerea poftelor sale, tot așa și patimile

demonice prind rădăcini în sufletul omului și doar ajutorul

8

dumnezeiesc, secondat de voința umană, le mai poate scoate de

acolo.

Prima parte a capitolului predă, în termeni metaforici, o

lecție despre necredință și nepăsare în fața unui Soț care nu face

altceva decât să-și înconjoare iubita cu dragoste și grijă. Însă

acesta nu numai că nu-i răspunde, ci își mai și învață urmașii să-

i calce pe urmele necredinței, făcându-i și pe ei robi ai acesteia,

în ciuda strădaniei Tatălui îndurerat.

O întreagă istorie a mântuirii se prezintă în fața ochilor în

doar câteva versete, o istorie cu răzvrătiri și trădări, infidelități

și abandonări din partea omului care a primit totul fără vreun

efort considerabil, și totul de dragul iubirii triumfătoare, care

poate să înmoaie și cele mai împietrite inimi, care își dorește

mântuirea omului, nu pieirea lui. Căci această iubire atât de mare

a fost, încât pe Fiul Cel Iubit l-a dat spre moarte, pentru ca toți

cei morți sufletește, privind la Fiul, să se poată ridica la Tatăl și

să devină „fii ai lui Dumnezeu”.

Capitolul al III-lea se concentrează pe drama căsătoriei

destrămate a profetului, simbol al relației destrămate dintre

Israel și Dumnezeu (Os. 2,4-15), generată de necredincioșia și

idolatria celui dintâi. Intriga începe cu acuzația pe care

Dumnezeu o aduce poporului, urmată de avertismentul pedepsei

în cadrul nepărăsirii comportamentului destrăbălat (Os. 2,4-7).

În ciuda repetatelor încercări din partea lui Dumnezeu de a abate

pe Israel de la păcat (Os. 2,8-10), acesta rămâne în aceeași stare

de depărtare și ignoranță față de Izvorul tuturor bunătăților sale,

situație care impune ruperea legăturilor cu tot ceea îi putea aduce

aminte de cultul baalic și exilarea lui, act simbolizat prin divorțul

lui Dumnezeu de poporul lui Efraim (Os. 2,11-15).

9

Această secțiune aduce în discuție opoziția dintre

Dumnezeu și baali, reprezentată de opoziția dintre soț și amanții

femeii. Însă această opoziție pe care Dumnezeu o face cunoscută

nu este opoziția dintre două zeități, care se luptă pentru a

dobândi supremația în ceea ce privește adorarea adusă de Israel,

ci este opoziția dintre adevărat și fals, dintre bine și rău sau, așa

cum interpretează scriitorii patristici, dintre Dumnezeul lui

Israel și demonii lui Israel. Profetul Osea nu pune niciodată pe

picior de egalitate zeitățile și pe Dumnezeu pentru simplul motiv

că acestea nu sunt o existență reală capabilă să facă ceva, ci ele

sunt doar închipuiri omenești. De aceea, retragerea binecuvân-

tării de care Dumnezeu, singurul Care are putere asupra naturii,

are rolul de a arăta că zeii lui Israel sunt neputincioși și că

singurul mod de a restabili lucrurile în stadiul lor anterior este

pocăința.

Dar simpla dorință de întoarcere nu este suficientă, ci este

nevoie de o schimbare a dispoziției sufletești, începută prin eli-

minarea definitivă a tuturor elementelor aducătoare de păcat, fie

ele exterioare, reprezentate de tentațiile lumii, fie ele interioare,

reprezentate de înclinația omului și obișnuința lui cu păcatul.

Fără o curățire generală a sufletului nu poate fi vorba de întoar-

cere adevărată la Dumnezeu, căci aceasta se face doar din interes

și este de scurtă durată, neatenția la ispitele demonice ducând la

o cădere și mai mare, ca în pilda spusă de Hristos despre demo-

nul care, fiind alungat din casă și găsind-o apoi curată și nepă-

zită, se întoarce cu alți șapte demoni, mai răi decât el și înrobesc

pe om mai tare ca înainte (Mt. 12,43-45). Această cădere, în mod

inevitabil, atrage o despărțire totală de Dumnezeu, căci nimeni

nu poate sluji la doi domni (Mt. 6,24), omul devenind de bună

voie batjocura stăpânului pe care l-a iubit mai mult. De aceea,

10

chemarea lui Dumnezeu este aceea de întoarcere la dragoste și

bunătate, o întoarcere fermă și hotărâtă, căci bunătatea doar la

El poate fi găsită, pe când diavolul, în ciuda ofertei sale atrăgă-

toare, nu are de oferit decât răutate și pedeapsă.

Este o problemă de alegere aici, căci omului i se pun în

față două căi antitetice: binecuvântarea și blestemul; viața și

moartea (cf. Deut. 30,19). Opțiunea pentru una dintre ele îi

aparține omului în exclusivitate, un sincretism între cele două

nefiind posibil, iar Dumnezeu, asemenea unui soț care iubește

cu pasiune, așteaptă răbdător întoarcerea celui care L-a înșelat,

promițându-i să-l primească înapoi lângă el fără vreun resen-

timent. De aceea, pasajul osean analizat nu este decât un apel la

întoarcere, toate avertismentele și pedepsele având rolul de a tre-

zi conștiința păcătosului și de a-l face să-și vină în sine, aseme-

nea fiului risipitor din Evanghelie (Lc. 15). Nici măcar pedeapsa,

reprezentată prin retragerea binecuvântării divine dătătoare de

viață, nu surprinde în vreun fel vreo răzbunare divină, căci nu

acesta este rostul ei, ci imediat, ca și cum aceasta ar fi o simplă

umbră pe tabloul unui pictor iscusit, este dată uitării și speranța

revenirii slavei divine se arată mult mai luminată, căi Domnul

cel Viu nu Își dorește ca vreuna dintre făpturile sale să fie cu-

prinsă de moarte, ci să fie vie, împărtășindu-se din Viața dum-

nezeiască.

În capitolul al IV-lea am arătat că acest divorț nu

reprezenta o rupere definitivă a legăturii de căsătorie a lui Israel

cu Dumnezeu, căci profetul anunță imediat o nouă inițiativă

divină de atragere a poporului la Sine și încheierea unui nou act

marital, simbolizat de această dată nu prin căsătorie, ci prin lo-

godnă, care este caracterizată prin veșnicie (Os. 2,16-25). Ca și

în cazul anunțului din paragraful 2,1-3, restaurarea este pusă sub

11

semnul lui Mesia, pacea mesianică absolută fiind una dintre

caracteristicile noului legământ încheiat cu neamul omenesc,

când neamurile vor recunoaște pe Dumnezeu ca singurul

Dumnezeu adevărat.

Paragraful 2,16-25 analizează foarte detaliat etapele care i

se cer omului pentru a intra din nou în comuniunea cu Dumnezeu,

pe care el de bunăvoie a părăsit-o. Prima etapă este lepădarea de

patimi. Pustiul, lipsit de toate acele ispite ale lumii înconjură-

toare, este prin excelență un loc al liniștii și al păcii. Prin aban-

donarea tentațiilor care duc la păcat, omul poate să se retragă în

sine și să asculte mult mai ușor glasul lui Dumnezeu care îi

vorbește în inimă. Nu întâmplător, asceții creștini, încă din pri-

mele veacuri, și-au ales pustiul ca loc prin excelență al întâlnirii

cu Dumnezeu, considerând că aici, această întâlnire a lor cu

Dumnezeu este mult mai facil de realizat, având în vedere că

vorbele pe care Dumnezeu le rostește în inima omului nu sunt

zgomotoase și agresive, ci șoptite și suave, și este nevoie de o

liniștire interioară pentru a putea fi percepute. În acest sens, se

observă că metafora ducerii femeii în pustie a fost însușită ad

litteram de nevoitorii ascetici, care și-au lepădat toate câte le

aveau și, cu scopul de a urma lui Hristos, s-au retras în locuri

pustii, pregătindu-se în singurătatea lor cu Dumnezeu să moște-

nească viile îmbelșugate ale vrednicilor lucrători și să intre prin

poarta de nădejde a Împărăției cerurilor. Pentru ei, pustia nu era

doar locul unde mintea era lipsită de distragerile din societate

care o mențineau împrăștiată, ci și locul în care liniștea acestuia

favoriza o deschidere mai mare a inimii în fața cuvintelor lui

Dumnezeu. De remarcat este faptul că majoritatea asceților,

precum Antonie cel Mare, Ilarion cel Mare sau Ioan Scărarul,

deși își asumaseră viețuirea în zăvorâre pentru toată viața,

12

aceștia, după ce au ajuns la o măsură înaltă a unirii cu Dumnezeu

prin viața ascetică, prin rânduiala lui Dumnezeu, s-au întors în

comunitate pentru a împărtăși și celorlalți din ceea ce ei

dobândiseră, întoarcerea lor devenind o nouă poartă de nădejde.

A doua etapă, dependentă de cea dintâi, o reprezintă o

completă curățire de patimi și de orice amintire a lor. În acest

context, dispariția baalilor, alternativele pentru care Israel îl

părăsise pe Dumnezeu, simbolizează o stare duhovnicească su-

perioară a omului care intră în legătură cu Dumnezeu, stare care

culminează cu o cunoaștere și o recunoaștere adevărată a dum-

nezeirii pe care omul o manifestă, transpusă într-o adevărată în-

chinare în duh și în adevăr. Iar a treia etapă este reintrarea omului

în relația deplină de comuniune, simbolizată prin imaginea lo-

godnei cu Dumnezeu, care reprezintă pentru om mediul în care

își primește binecuvântarea divină, revărsată atât în plan spi-

ritual, cât și fizic.

În toate aceste etape se observă că inițiativa și lucrarea îi

aparțin preponderent lui Dumnezeu, iar omului i se cere doar

pocăința. Așadar, scopul pe care Dumnezeu îl are pentru om nu

se oprește la judecată și distrugere, așa cum ar fi fost de așteptat,

ci trece prin aceasta, ca etapă obligatorie pentru schimbare și îm-

bracă trecutul în haine noi, ajungând la împlinire printr-un nou

legământ, iar Israel, care este tip al întregii omeniri, intră în

ospățul Mirelui ceresc prin răspunsul pe care el îl dă la chemarea

dumnezeiască: „Tu ești Dumnezeul meu!”, arătând spre răspun-

sul pe care omenirea îl dă prin Toma pentru a vădi intrarea în

legământul cu Mirele Hristos: „Domnul și Dumnezeul meu!”.

Ultimul capitol analizează cea de-a treia expunere a

metaforei căsătoriei divino-umane (Os. 3,1-5), când Dumnezeu

îi cere profetului să își iubească în continuare soția adulteră, ca

13

simbol al iubirii pe care Dumnezeu o poartă poporului

necredincios, și să o readucă acasă. Revenirea soției pribegi în

căminul familial se face însă în schimbul unui efort financiar din

partea lui Osea, acesta supunându-și partenera de viață la o izo-

lare de tot ceea ce însemna intervenție sentimentală străină, ca

simbol al privării lui Israel de idolii săi, act urmat de reîn-

toarcerea lui în neamul reîntregit al lui Israel, sub povățuirea ace-

luiași conducător dumnezeiesc de origine davidică. Completarea

făcută aici de Osea este aceea că logodna anunțată anterior este

stabilită să dureze până în zilele din urmă, la eshaton.

Finalitatea metaforei căsătoriei divino-umane este unirea

sufletului cu Dumnezeu. Dacă în cadrul căsătoriei umane, cei

doi sunt chemați să realizeze o unire desăvârșită, devenind un

singur trup, la fel și în cadrul căsătoriei divino-umane, omul este

chemat să se unească în mod real cu Dumnezeu, subiectul acestei

uniri fiind amplu prezentat în literatura patristică, unde este

indicat modul în care se realizează această unire și pașii de urmat

pentru obținerea ei.

Sfânta Scriptură arată că treptele de urmat pentru rea-

lizarea acestei uniri trebuie să debuteze cu purificarea de patimi

și să se continue cu o viață trăită departe de păcat, în urcuș per-

manent spre desăvârșire, deoarece unirea cu Cel Sfânt nu se

poate realiza decât în stare de curăție sufletească: „Fiţi sfinţi, că

Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” (Lev. 19,2; I Pt.

1,16). Așadar, se cere o stare de sfințenie, care este semnul unui

suflet ce s-a predat pe sine cu totul în voia lui Dumnezeu1. Un

suflet care nu mai aparține sieși, ci cu bucurie se lasă condus și

1 Paul-Marie de la Croix, L’Ancien Testament, Source de Vie

Spirituelle, Les Etudes Carmelitaines, Paris, 1952, p. 896.

14

se menține în această stare prin credință, căci „dreptul din

credinţă va fi viu” (Avac. 2,4; Gal. 3,11), adică credința lui va fi

sursa propriei vieți interioare. Din ziua în care omul intră în

relație personală și intimă cu Dumnezeu, percepe această legă-

tură de apartenență și de dependență care îl unește de El și pre-

zența Lui în sufletul său îi coordonează viața, care nu poate fi

decât una în și prin Dumnezeu. Nu este vorba de o stare în care

omul nu mai poate păcătui, nici de vreo apatie stoică, sceptică

sau neoplatonică, în sensul de eliberare de sub legătura emo-

țiilor, ci de o stare de nepătimire, în care pornirea păcătoasă din

om este redusă la minim și devine aproape inactivă.

15

Bibliografie selectivă

Ediții ale Sfintei Scripturi

1. Biblia Hebraica Stuttgartensia, Deutsche

Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1990.

2. LXX Septuaginta (Old Greek Jewish Scriptures), editat de

Alfred Rahlfs, Württembergische Bibelanstalt / Deutsche

Bibelgesellschaft (Societatea Biblică Germană), Stuttgart,

1935.

3. Bibliorum Sacrorum Latinae Versions Antiquae seu Vetus

Italica, tomus secundus, Reginaldum Florentain, Remis,

1708.

4. Biblia Sacra Iuxta Vulgatam Versionem, Deutsche

Bibelgesellschaft (Societatea Biblică Germană), Stuttgart,

1983.

5. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și

de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,

2006.

6. Hexaplorum Origenis quae supersunt, multis partibus

auctiora, Bernardus de Montfaucon (ed.), tomus secundus,

Paris, 1713.

7. La Bible d'Alexandrie: Les Douze Prophètes – Osée, note

de Eberhard Bons, Jan Bosten, și Stephan Kessler, Les

Éditions du Cerf, Paris, 2002.

Surse istorice și religioase secundare

8. Targumul Ionathan la Profetul Osea, ediția Mikraot

Gedolot HaKeter, Bar Ilan University Press, Ramat Gan,

Israel, 1992, indexat în „Bible Works”.

16

9. The Babylonian Talmud, vol. 1, Shabbath, traducere de

Michael L. Rodkinson?, New Talmud Publishing

Company, Boston, 1903.

10. The Babyloniam Talmud, vol. 5, Pesachim, traducere de

Michael L. Rodkinson The Talmud Society, Boston, 1918.

Scrieri patristice

11. Saint Cyril of Alexandria, Commentary on the twelve

prophets, traducere de Robert C. Hill, The Catholic

University of America Press, Washington, 2007.

12. Sancti patris nostri Cyrilli Archiepiscopi Alexandrini, In

XII prophetas (ediția critică modernă în limba greacă), vol

1, Philip Edward Pussey (ed.), Typographeo

Clarendoniano, Oxford, 1868.

13. S. Eusebii Hieronymi, Commentariorum in Osee

prophetam, PL 25.

14. S. Eusebii Hieronymi, Epistulae, în Corpus Scriptorum

Ecclesiasticorum Latinorum, vol. 54, Viena, 1910.

15. Iulian de Eclanum (Rufino Aquileiensi Presbytero),

Commentarius in prophetas minores tres. Osee, Joel et

Amos, PL 21

16. Theodore of Mopsuestia, Commentary on the twelve

prophets, traducere de Robert C. Hill, The Catholic

University of America Press, Washington, 2004.

17. Theodori Antiochieni, Commentarius in Oseam

Prophetam, PG 66.

18. Theodoret of Cyrus, Commentary on the Twelve Prophets,

traducere de Robert Charles Hill, Holy Cross Orthodox

Press, Brookline, Massachusetts, 2006.

17

19. Beati Theodoreti, Episcopi Cyrensis, Enarratio in Oseam

Prophetam, PG 81

20. Theofilacti Bulgariae Archiepiscopi, Commentarius in

Oseam, PG 126.

Dicționare și enciclopedii

21. A Concise Hebrew And Aramaic Lexicon Of The Old

Testament, William L. Holladay (ed.), Koninklijke Brill

NV, Leiden, 2000.

22. A Greek-English Lexicon of the New Testament, translated,

revised and enlarged by Joseph Henry Thayer, 1989.

23. Analytical Lexicon of the Greek New Testament, Baker

Books, 2000.

24. Comprehensive Aramaic Lexicon, indexat în „Bible

Works”.

25. Oxford Latin Dictionary, Clarendon Press, Oxford, 1968.

26. The Brown-Driver-Briggs Hebrew and English Lexicon,

Clarendon Press, Oxford, 1907.

27. Theological Wordbook of the Old Testament, R. Laird

Harris (ed.), Moody Press, Chicago, indexat în „Bible

Works”.

Cărți

28. Adler, Elaine June, The Background for the Metaphor of

Covenant as Marriage in the Hebrew Bible, University of

California Press, Berkeley, 1990.

29. Albertz, Rainer, A History of Israelite Religion in the Old

Testament Period, Volume I: From the Beginnings to the

End of the Monarchy, John Knox Press, Westminster, 1994.

18

30. Basarab, Pr. Prof. Dr. Mircea, Ermineutica biblică, Editura

Episcopiei Ortodoxe Române, Oradea, 1997.

31. Batey, Richard A., New Testament nuptial imagery, E. J.

Brill, Leiden, The Netherlands, 1971.

32. Ben Zvi, Ehud, Hosea, Wm. Eerdmans Publishing Co,

Cambridge, 2005.

33. Buss, Martin. J, The Prophetic Word of Hosea. A

Morphological Study, Veralg Alfred Töpelmann, Berlin,

1969.

34. Chirilă, Ioan, Cartea Profetului Osea, Editura Limes, Cluj

Napoca, 1999.

35. Cline, Eric H., The Battles of Armageddon: Megiddo and

the Jezreel Valley from the Bronze Age to the Nuclear Age,

University of Michigan Press, Michigan, 2002.

36. Daniels, Dwight R., Hosea and Salvation History, Walter

de Gruyter, Berlin, New York, 1990.

37. Davies, Graham, Hosea, Wm. Eerdmans, Grand Rapids,

Michigan, 1992.

38. de la Croix, Paul-Marie, L’Ancien Testament, Source de Vie

Spirituelle, Les Etudes Carmelitaines, Paris, 1952.

39. Dearman, J. Andrew, The book of Hosea, Wm. Eerdmans

publishing Co., Grand Rapids, Michigan, 2010.

40. Grace I. Emmerson, Hosea. An Israelite Prophet in Judean

Perspective, JSOT Press, Sheffield, 1984.

41. Garret, Duane A., Hosea, Joel, The New American

Commentary, vol. 19A, Broadman & Holman Publishers,

Nashville, 1997.

42. Glenny, W. Edward, Hosea: a commentaruy on Hosea in

Codex Vaticanus, Koninklijke Brill, Leiden, 2013.

19

43. Gordon, Robert P., Studies in the Targum of the Twelve

Prophets, E.J. Brill, Leiden, New York, Köln, 1994.

44. Harper, W.R., A Critical and Exegetical Commentary on

Amos and Hosea, T. & T. Clark, Londra, New York, 1973.

45. Henry, Matthew, Commentary on Hosea, indexat în „Bible

Works”.

46. Hilliard, Jack, Understanding Revelation, Xulon Press,

Longwood, Florida, 2008.

47. Jacob, Edmond, Osée, în colecția „Commentaire de

l’Ancien Testament, XIa”, Éditions Delachaux & Niestlé,

Neuchatel, 1965.

48. Johnson, Mark, Philosophical Perspectives on Metaphor,

University of Minnesota Press, Minneapolis, 1981.

49. Keil, C.F., The Twelve Minor Prophets, vol. II, traducere de

James Martin, T. & T. Clark, Edinburgh, 1878.

50. Kuen, Alfred, Cum să interpretăm Biblia, Editura

Stephanus, 2002.

51. Kelle, Brad E., Hosea 2: metaphor and rhetoric in historical

perspective, Society of Biblical Literature, Atlanta, 2005.

52. Landy, Francis, Hosea, Sheffield Academic Press,

Sheffield, 1995.

53. Lemos, Tracy Maria, Marriage Gifts and Social Change in

Ancient Palestine: 1200 BCE to 200 CE, Cambridge

University Press, New York, 2010.

54. Limburg, James, Hosea-Micah, John Knox Press, Atlanta,

Georgia, 1988.

55. Macintosh, A.A., A critical and exegetical Commentary on

Hosea, T&T Clark International, Edinburgh, 1997.

20

56. Marsman, Hennie J., Women in Ugarit and Israel. Their

Social and Religious Position in the Context of the Ancient

Near East, Brill, Leiden, Boston, 2003.

57. Mays, James Luther, Hosea, Westminster Press,

Philadelphia, Pennsylvania, 1969.

58. Negoiță, Pr. prof. Athanase, Teologia biblică a Vechiului

Testament – Ediția a 2-a, Editura Sophia, București, 2004.

59. Neusner, Jacob, Hosea in Talmud and Midrash, University

Press of America, Lanham, MD, 2007.

60. Pellistrandi, Christine, Jérusalem, épouse et mère, Les

Éditions du CERF, Paris, 1989.

61. Pentiuc, Eugen J., Cartea Profetului Osea. Introducere,

traducere și comentariu, Ed. Albatros, București, 2001.

62. Idem, Long suffering Love. A Commentary on Hosea With

Patristic Annotations, Holy Cross Orthodox Press,

Brookline, Massachusetts, 2002.

63. Porten, Bezalel, Archives from Elephantine: The Life of an

Ancient Jewish Military Colony, University of California,

Berkeley, Los Angeles, 1968.

64. Prilipceanu, Pr. dr. Cristian, Teologia numelor divine din

Vechiul Testament, Editura Doxologia, Iași, 2014

65. Pussey, E.B., The Minor Prophets. A Commentary, vol. II,

Baker Book House, Grand Rapids, Michigan, 1950.

66. Satlow, Michael L., Jewish marriage in antiquity, Princeton

University Press, Princeton, New Jersey, U.S.A. 2001.

67. Schoors, Antoon, The Kingdoms of Israel and Judah in the

eighth and sebnth centuries B.C.E., traducere de Michael

Lesley, The Society of Biblical Literature, Atlanta, 2013.

68. Semen, Pr. Prof. Dr. Petre, Arheologia biblică în

actualitate, Editura Trinitas, Iași, 2008.

21

69. Idem, Introducere în teologia profeților scriitori, Editura

Doxologia, Iași, 2010.

70. Idem, Păcatul boală a sufletului – coordonate biblice,

Editura Panfilius, Iași, 2004.

71. Shank, Harold, Minor Prophets, College Press Publishing

Co., Joplin, Missouri, 2001.

72. Smolarz, Sebastian R., Covenant and the Metaphor of

Divine Marriage in Biblical Thought: A Study with Special

Reference to the Book of Revelation, Wipf & Stock,

Oregon, 2011.

73. Stienstra, Nelly, YHWH is the Husband of his People. An

Analysis of Biblical Metaphor with Special Reference to

Translation, Kok Pharos, Kampen, 1993.

74. Stuart, Douglas, Hosea-Jonah, Word Books, Waco, Texas,

1987.

75. Sweeney, Marvin Alan, The Twelve Prophets: Hosea, Joel,

Amos, Obadiah, Jonah, The Liturgical Press, Collegeville,

Minnesota, 2000.

76. Tow, Timothy, The Minor Prophets, Far Eastern College

Press, Singapore, 2001.

77. Van Dam, Cornelis, The Urim and Thummim: A Means of

Revelation in Ancient Israel, Eisenbrauns, Winona Lake,

1997.

78. Vatamanu, Diac. Dr. Cătălin, Educația la poporul ales,

Editura Doxologia, Iași, 2011.

79. Willmington, H.L., Willmington's Guide to the Bible,

Tyndale House Publishers, 1981.

80. Wolff, Hans Walter, Hosea, traducere de Gary Stansel,

Fortress Press, Philadelphia, 1974.

22

Studii și articole

81. Adams, Karin, „Metaphor and dissonance: A

reinterpretation of Hosea 4: 13-14”, în Journal of

Biblical Literature, 2008, vol. 127, nr. 2.

82. Badger, Rev. L.F., „Israel in Hosea”, în The Old and the

New Testament Student, 1891, vol. 13, nr. 2.

83. Batten, L.W., „Hosea's Message and Marriage”, în

Journal of Biblical Literature, 1929, vol. 48, nr. 3/4.

84. Ben Zvi, Ehud, „Observations on the Marital Metaphor

of YHWH and Israel”, în Journal for the Study of the Old

Testament, 2004, nr. 28.

85. Black, M., „Metaphor” în Philosophical Perspectives on

Metaphor, University of Minnesota Press, Minneapolis,

1981.

86. Blenkinsopp, Joseph, „The Family in First Temple

Israel”, în Families in Ancient Israel, Westminster John

Knox Press, Louisville, 1997.

87. Brueggemann, Walter, „The Recovering God of

Hosea”, în Horizons in Biblical Theology, 2008, nr. 30.

88. Dalton, George, „«Bridewealth» vs. «brideprice»”, în

American Anthropologist, 1966, nr. 68.

89. Davies, P.R., „Ark or Ephod in 1 Sam XIV.18?”, în

Journal of Theological Studies, 1975, nr. 26.

23

90. Day, John, „Hosea”, în The Oxford Bible Commentary,

J. Barton, J. Muddiman (ed.), Oxford University Press,

Oxford, 2001.

91. Idem, „Hosea and the Baal Cult”, în Prophecy and

Prophets in Ancient Israel, Proceedings of the Oxford

Old Testament Seminar, T&T Clark, New York, Londra,

2010.

92. Dearman, John Andrew, „Interpreting the Religious

Polemics against Baal and the Baalim in the Book of

Hosea”, în Old Testament Essays, 2001, nr. 14.

93. Deroche, Michael, „The Reversal of Creation in Hosea”,

în Vetus Testamentum, 1981, vol. 31, nr. 4.

94. Ehrlich, Carl. S., „The Text of Hosea 1:9”, în Journal of

Biblical Literature, 1985, vol. 104, nr. 1.

95. Emmerson, Grace I., Hosea: An Israelite Prophet in

Judean Perspective, JSOT Press, Sheffield, 1984.

96. Evans-Pritchard, E.E., „An Alternative Term for «Bride-

Price»”, în Man, 1931, vol. 31.

97. Fekkes, Jan III, „«His Bride Has Prepared Herself»:

Revelation 19-21 and Isaian Nuptial Imagery”, în

Journal of Biblical Literature, 1990, vol. 109, nr. 2.

24

98. Friedman, Mordechai A., „Israel's response in Hosea

2:17b: «You are my husband»”, în Journal of Biblical

Literature, 1980, vol. 99, nr. 2.

99. Gemser, B., „The Rib – or Controversy – Pattern in

Hebrew Mentality”, în Wisdom in Israel and in the

Ancient Near East, Brill, Leiden, 1960.

100. Goodwin, Mark J., „Hosea and «the Son of the Living

God» in Matthew 16:16b”, în The Catholic Biblical

Quarterly, 2005, nr. 67.

101. Huffmon, Herbert B., „The Covenant Lawsuit in the

Prophets”, în Journal of Biblical Literature, 1959, nr. 78.

102. Jacobs, Mignon R., „YHWH's Call for Israel's Return:

Commnad, Invitation, or Threat”, în Horizons in Biblical

Theology, 2010, nr. 32.

103. Kramer, Samuel Noah, The Sacred Marriage: Aspects of

Faith, Myth and Ritual in Ancient Sumer, Indiana

University, Bloomington, Indiana, 1969.

104. Kruger, Paul A., „The Face of Disorder: a Note on Hos.

3,4”, Zeitschrift für die Alttestamentliche Wissenschaft,

2012, vol. 124.

105. Idem, „The Marriage Metaphor in Hosea 2:4.17 against

Its Ancient Near Eastern Background”, în Old Testament

Essays, 1992, nr. 5.

25

106. Limburg, James, „The Root ִריב and the Prophetic

Lawsuit Speeches”, în Journal of Biblical Literature, nr.

3, 1969.

107. Lincoln, Charles Fred, „The Biblical Covenants”, în

Bibliotheca Sacra, v. 100 (398), aprilie 1943.

108. Maly, Eugene H., „Messianism in Osee”, în Catholic

Biblical Quarterly, 1957, nr. 19.

109. Idem, „An Interpretation of the Names of Hosea's

Children”, în Journal of Biblical Literature, 1936, vol.

55, nr. 4.

110. McCarthy, Dennis J., Roland E. Murphy, „Hosea”, în

The New Jerome Biblical Commentary, Raymond E.

Brown, Joseph A. Fitzmyer, Roland E. Murphy (ed.),

Geoffrey Chapman, Londra, 2000.

111. Melniciuc-Puică, Pr. lect. Dr. Ilie, „Componența și

funcțiile familiei antice din perspectiva scrierilor

ioanine”, în Familia în societatea contemporană, Pr.

prof. dr. Viorel Sava, Pr. lect. dr. Ilie Melniciuc-Puică

(coord.), Ed. Doxologia, Iași, 2011.

112. Mitchell, Matthew W., „Finding the Naked Woman in

Hosea ii 11”, în Vetus Testamentus, 2007, nr. 57.

26

113. Moon, Joshua, „Honor and Shame in Hosea’s

Marriages”, în Journal for the Study of the Old

Testament, 2015, vol. 39, nr. 3.

114. Novak, David, Jewish marriage: nature, covenant and

contract, în „ Marriage, sex and family in Judaism”,

Rowman & Littlefiel Publishers, Lahman, Maryland,

2005.

115. O'Rourke Boyle, Marjorie, „The Covenant Lawsuit of

the Prophet Amos: III 1 – IV 13”, în Vetus Testamentum,

1971, vol. 21, fasc. 3.

116. Ortlund, Raymond C., Whoredom: God’s Unfaithful

Wife in Biblical Theology, Eerdmans, Grand Rapids,

1996.

117. Papuc, Diac. Gheorghe, „Despre familie în Vechiul

Testament”, în Mitropolia Ardealului, 1960, nr. 11-12.

118. Paton, Lewis B., „Notes on Hosea's Marriage”, în

Journal of Biblical Literature, 1896, vol. 15, nr. 1/2.

119. Patterson, Richard D., „Metaphors as Expressions of

Divine-Human Relations”, în Journal of the Evangelical

Theological Society, 2008, vol. 51, nr. 4.

120. Pentiuc, Eugen J., „Messianism in the Book of Hosea in

the Light of Patristic Interpretations”, în Greek Orthodox

Theological Review, 2001, vol. 46, nr. 1-2.

27

121. Potis Smith, John M., „The Marriage of Hosea”, în The

Biblical World, 1913, vol. 42, nr. 2.

122. Rallis, Irene Kerasote, „Nuptial Imagery in the Book of

Hosea: Israel as the Bride of Yahweh”, Saint Vladimir's

Theological Quarterly, 1990, nr. 34.

123. Ramsey, George W., „Speech-Forms in Hebrew Law and

Prophetic Oracles”, în Journal of Biblical Literature, nr.

96, 1977.

124. Reșceanu, Drd. Ion, Căsătoria și divorțul în Vechiul

Testament, în „Mitropolia Olteniei”, 1998, nr. 1-6

125. Rowley, Harold Henry, „The Marriage of Hosea”, în

Men of God: Studies in Old Testament History and

Prophecy, Thomas Nelson and Sons, Londra, 1963.

126. Sadock, Jerrold M., „Figurative speech and linguistics”,

în Metaphor and Thought.

127. Semen, Pr. conf. dr. Petre, „Învățătura despre Sfânt și

sfințenie în cărțile Vechiului Testament”, în Teologie și

Viață, 1992, nr. 4-7.

128. Idem, „Familia și importanța ei în perioada Vechiului

Testament”, în Teologie și Viață, 1994, nr. 5-7.

129. Turner, Claire, „Hosea: More Than a Metaphor”, în The

Expository Times, 2010, nr. 121.

28

130. Van der Toorn, Karel, „David and the Ark”, în Journal

of Biblical Literature, 1994, nr. 113.

131. Vatamanu, Diac. Dr. Cătălin, „«Un bărbat și-a luat

femeie» (Deut. 22, 13). Semnificații teologice ale

metaforei femeii ca proprietate”, în Familia în societatea

contemporană.

132. Vogels, Walter, „Hosea’s Gift to Gomer (Hos 3,2)”, în

Biblica, 1988, nr. 69.

133. Walsh, Carey; Zorn, Jeffrey R., „New Insights from Old

Wine Presses”, în Palestine Exploration Quarterly,

1998, nr. 130.

134. Waterman, Leroy, „The Marriage of Hosea”, în Journal

of Biblical Literature, 1918, vol. 37, nr. 3/4.

135. Williamson, H.G.M, „Hope under Judgement: The

Prophets of the Eight Century BCE”, The Evangelical

Quarterly, 2000, vol. 72, nr. 4.