UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI TEHNOLOGIE „GEORGE EMIL PALADE” DIN TÂRGU MUREȘ ȘCOALA DOCTORALĂ DE LITERE, ȘTIINȚE UMANISTE ȘI

APLICATE DOMENIUL: FILOLOGIE

TEZĂ DE DOCTORAT

REZUMAT

Doctorand:

Monica ANDREI (BAKO)

Conducător științific:

Prof. univ. dr. Iulian BOLDEA

TÂRGU MUREŞ

2019

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI TEHNOLOGIE „GEORGE EMIL PALADE” DIN TÂRGU MUREȘ ȘCOALA DOCTORALĂ DE LITERE, ȘTIINȚE UMANISTE ȘI APLICATE

DOMENIUL: FILOLOGIE

ȘCOALA DE LA TÂRGOVIȘTE.

TENTAȚIA JURNALULUI

REZUMAT

Doctorand: Monica ANDREI (BAKO)

Conducător științific: Prof. univ. dr. Iulian BOLDEA

TÂRGU MUREŞ

2019

CUPRINS

ARGUMENT……………………………………………………………………… 5 CAPITOLUL I. POSTMODERNISMUL ȘI ȘCOALA DE LA TÂRGOVIȘTE.... 13 1.1. Anticipări postmoderne în spațiul românesc…………………………………… 13 1.2. Poetica autenticității……………………………………………………….…… 18 1. 3. Scriitorii târgovișteni în context postmodern……………………………….…. 30 1. 4. Jurnal, scriitură și experiment…………………………………………………. 42 1.5. Şcoala de la Târgovişte. Portrete fragmentare………………………………..… 89

CAPITOLUL II. POETICA SUBIECTIVITĂȚII. RADU PETRESCU…….….. 97 2.1. Paradoxul diarismului. Autenticitate și deghizare………………………..…….. 97 2.2. Spațiul și timpul confesiunii…………………………………………………… 106 2.3. Ocheanul întors către sine……………………………………………………... 120

CAPITOLUL III. SCRIITURĂ ȘI IDENTITATE. MIRCEA HORIA SIMIONESCU………………………………………………... 129 3.1. Spaţiul textual şi scriitura autobiografică…………………………………….… 129 3.2. De la autobiografie la autoficțiune……………………………………………... 132 3. 3. Între sublimare şi simulacru……………………………………………………. 136 3. 4. Hibriditate și fragmentar……………………………………………………….. 138 3. 5. Jurnalul ca exercițiu de stil. Limitele mașinăriei textuale……………………… 140

CAPITOLUL IV. LIMITELE IDENTITĂŢII. COSTACHE OLĂREANU……. 171 4.1. Prelungirea existenței în operă……………………………………………….…. 171 4.2. Ucenic la clasici. Mai aproape de definiția jurnalului………………………..…. 177 4. 3. Portretistica autobiografică……………………………………………………… 189

CONCLUZII…………………………………………………………………………. 195

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………… 201

ŞCOALA DE LA TÂRGOVIȘTE. TENTAȚIA JURNALULUI

Rezumat

Teza noastră de doctorat, Școala de la Târgoviște. Tentația jurnalului, își

propune o analiză a jurnalelor lui Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu și

Costache Olăreanu, scriitori aparținând Școlii de la Târgoviște. În primul rând, în

conformitate cu obiectivele propuse, am realizat o explorare a Școlii de Târgoviște,

precum și a jurnalelor reprezentanților acesteia. Instrumentarul metodologic

cuprinde cercetarea istorico-literară, îmbinată cu exerciţiul portretizării morale şi

psihologice, reprezentarea mediului social, îmbinarea detaliilor biografice cu ex-

egeza operei, evocarea, analiza, sinteza, urmărind geneza operelor literare, modal-

itățile de exprimare de aspect modern sau postmodern, analiza elementelor stilis-

tice, a limbajului artistic şi a portretisticii.

Etapele de documentare propriu-zisă s-au realizat prin consultarea bibliotecilor,

arhivelor, sau prin colectarea informației chiar „de pe teren”, cu scopul de a fixa în

timp şi spaţiu individualitatea scriitorilor, de a plasa viața şi opera târgoviştenilor în

contextul evenimentelor politice şi culturale ale epocii în care au trăit şi au creat.

Foarte cunoscuţi în cercurile literare și academice, însă mai puțin cunoscuți printre

cititorii comuni, reprezentanţii Şcolii de la Târgovişte au instituit o direcție nova-

toare în literatura română a anilor ’60-’70, astfel încât eu consider importantă şi

necesară o reevaluare a textelor acestor scriitori și, totodată, o recunoaștere mai

apăsată a calităților literare, expresive şi ideatice ale operelor scriitorilor târgov-

ișteni.

Se poate spune că gruparea literară târgovişteană nu dispunea de un program

estetic individualizat cu ărecizie, însă operele reprezentanţilor Şcolii de la Târgov-

işte aveau ca semnalmente culturale practica jurnalului, autobiografismul, apelul la

ludic, ironia, parodia şi autoparodia, ficționalizarea auctorială și pluralitatea discur-

sivă. Scriitorii târgovișteni sunt cei care au redescoperit potenţialităţile expresive

ale jurnalului, optând pentru o proză cu un puternic substrat autobiografic, im-

primând scriiturii diaristice o amprentă romanescă fermă și practicând o literatură

autoreferențială de un impact estetic deosebit.

Corpusul de texte la care ne-am raportat cercetarea e alcătuit din opere

aparţinând unor reprezentanţi de marcă ai grupării târgoviştene: Radu Petrescu,

Mircea Horia Simionescu şi Costache Olăreanu. Fiecare dintre cei trei scriitori dez-

voltă o relație specială cu genul autobiografic, conjugându-l cu deviațiile, metamor-

fozele şi redimensionările lui. Dacă Radu Petrescu realizează un decupaj al stărilor

de spirit, al temerilor sau al dorințelor, retrăgându-se, într-un anumit fel, din real,

înțelegând scrisul ca jurnal al experienței interioare, fără a delimita cu pregnanţă

existenţa de literatură, Mircea Horia Simionescu este autorul unui jurnal în care

marile evenimente trec în plan secund, realizând o cronică a vieții interioare a unui

tânăr provincial şi urmărind traiectul cristalizării conștiinței artistice, prin con-

semnarea unor lecturi și proiecte, fără să insiste prea mult asupra conturării imaginii

epocii. În Trei oglinzi, primul său jurnal, prozatorul neagă principiul spontaneității

și al sincerității, repere specifice genului, prin aglutinarea unor fragmente de ficți-

une pură, pentru ca în Febra, jurnalul maturității, Mircea Horia Simionescu să

provoace cititorul printr-o expunere haotică de fapte şi idei, prin ironii, descrieri,

repetiţii, atribuind nume fictive unor oameni reali sau amestecând personaje şi fapte

ale prezentului printre evocări ale unor evenimente din trecut.

Costache Olăreanu își structurează textele autobiografice din perspectiva unei

creaţii ficționale, introducând în jurnal fragmente din însemnările zilnice ale

colegilor și aducând în fața cititorului un personaj care este, pe alocuri, diferit de

figura auctorială. Anulând funcțiile pragmatice ale jurnalului, Ucenic la clasici sur-

prinde anii de ucenicie în literatură, paginile textului autobiografic fiind o oglindă

fidelă a modului de a trăi al unei întregi generații de scriitori și artiști. Se poate

spune că Olăreanu scrie o literatură sofisticată, rafinată și calofilă, destructurând, cu

toate acestea, structurile epice tradiţionale.

Prozatorii Școlii de la Târgoviște promovează literaritatea genului autobi-

ografic în pofida genurilor dominante, preluând tehnicile pe care le folosesc în

proză și creând jurnale ce sunt asemenea unor teritorii ale revelației în care se

oglindește un spectator narcisiac. Motivul, de natură subiectivă, pentru care am ales

tema de mai sus este, aş putea spune, interesul meu pentru acest gen de literatură.

Am pornit de la întreabarea: să fie oare jurnalul tot literatură? Răspunsul poate fi

găsit în paginile, demonstraţiile şi analizele din prezenta teză de doctorat.

Structurată în patru capitole, teza de doctorat își propune să realizeze o inter-

pretare a operelor cu caracter autobiografic ale lui Radu Petrescu, Mircea Horia

Simionescu și Costache Olăreanu. La aceste capitole se adaugă Argumentul cu rol

clarificator, concluziile cu caracter de sinteză a întregului, anexele și o consistentă

bibliografie.

În primul capitol, Postmodernismul și Școala de la Târgoviște vor fi trasate liniile care au fundamentat apariția acestui curent cultural, atât de controversat, făcând o incursi-une în timp, evidențiind totodată importanța grupării târgoviştene. Postmodernismul are la bază problema cunoașterii, care nu este limitată în interpretare. Vom releva faptul că post-modernismul este reticent în fața ideii de existență a unui adevăr universal valabil, unic, și în fața celor care susțin că dețin secretele acestuia. Adevărul, autenticul, veridicul nu pot avea rădăcini decât în percepția individuală. Scriitorul postmodern are sentimentul că toate lucrurile au fost deja scrise şi spuse, această axiomă fiind o premisă pe care își construiește propria reacție, creaţie şi propriul mesaj. Pornim, desigur, de la ideea că familiarizarea cu aspectele biografice ale autorului de jurnal are o importanță definitorie în receptarea și aprofundarea operelor acestuia. Vom inventaria în mod adecvat particularităţile post-modernismului, aşa cum se reliefează în operele celor trei reprezentanți importanţi ai Școlii de la Târgoviște, a căror obsesie o reprezintă scrisul, literatura percepută ca o condiție necesară a existenței. Ca orice grupare literară de elită, Școala de la Târgoviște a reunit

scriitori care au creat personaje fictive având carnaţia referenţialităţii. Conștienți de faptul că iniţiativele lor vor declanşa polemici şi contrarietăţi, cei trei târgovișteni au optat pentru textul văzut ca emanaţie a existenţei, pentru, cuvântul cu rol terapeutic, cu funcţie elibera-toare. În interiorul Școlii de la Târgoviște au existat câteva reguli nescrise, pe care reprezentanții le respectau cu rigoare. În acest prim capitol am prezentat jurnalul reprezen-tat ca ficțiune a realității, ca evadare din real spre un real fictiv. Jurnalul este, cum s-a spus, o expresie a singurătății individului, e vorba de „marea și mica singurătate” la care se ref-erea Eugen Simion. Jurnalele sunt produse ale tăcerii, ale izolarii, ale melancoliei, iar cei care se dedică acestui tip de scriere, diariștii, sunt fiinţe ce cochetează cu singurătatea, cu solitudinea. Considerăm, astfel, că jurnalele sunt scrieri ale unei revolte interioare, ale răzvrătirii ființei. Am inventariat, în acest sens, toate ipostazele şi modalităţile ce transferă această amprentă a intimității în perimetrul unui gen literar, căci, după cum observa Eugen Simion în Ficţiunea jurnalului intim, „opera ce are la bază psihologia autobiografiei reprezintă un pact de confidențialitate al autorului cu el însuși, care riscă să debordeze sub

forma unei creaturi care forțează porțile literaturii”. Se poate afirma fără nici un dubiu

că o în literatura română se conturează, la mijlocul anilor '70, o nouă direcţie liter-

ară, într.un moment în care cultivarea mimesisului, a reprezentării realităţii nu mai

constituia o exigenţă dogmatică, imperativă. Asaltată de avântul tehnologiei şi de

dezvoltarea fără precedent a mass-media, fiinţa umană resimte cu acuitate nevoia

unei retrospective, a unui moment de calm prin configurarea unei racordări adec-

vate a prezentului la trecut. În acest sens, textul postmodern poate fi perceput ca o

cale de conciliere între tradiţie şi inovaţie, configurând iluzia unei clipe perpetuu

resuscitate, a unui prezent etern, mereu revizitat de fantasmele trecutului. Ra-

portarea la trecut generează, în era postmodernismului, un stil novator, ce se fun-

damentează pe resursele relativizante şi destructurante ale parodiei, ironiei şi

pastişei, ca factori de coagulare a noului bazat pe structuri literare vechi.

Postmodernismul începe să capete contur şi în cultura românească, în

răspărul influenţelor şi mecanismelor realismului socialist, cu toate că se poate vor-

bi, desigur, o întârziere a apariţiei sale, în raport cu emergeneţle postmoderne din

literatura occidentală. Carmen Muşat este de pîrere că, în literatura română, post-

modernismul s-a născut prin estetica promovată de Şcoala de la Târgovişte, căci

scriitorii gruării (Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Tu-

dor Ţopa, Alexandru George) au apelat, în contextul ideologiei comuniste domi-

nante, la procedee, tehnici, strategii ale subvsersiunii şi textualismului, deviind de

la normele realismului de tip socialist, printr-o abstragere din realitatate, prin apelul

la livresc şi autobiografic, descoperind releanţa spaţiului bibliotecilor, care sunt, în

mod frecvent, situate în antinomie cu realitatea concretă.

Mircea Cărtărescu consideră că multilingvismul acestor scriitori a putut fa-

voriza contactul cu viziunea postmodernă, înfiinţarea grupării literare stând sub

semnul unei subversiuni culturale, al funcţionării într-un spaţiu autonom, închis, iar

scriitorii din această grupare au avut în vedere atâr socialitatea fiinţei umane,

nevoia de colectivitate, de dialog şi de confruntare ideatică, dar şi imersiunile în

structurile de profunzime ale fiinţei umane, ajungându.-se, în acest sens, printr-o

astfel de împletire a socialului şi interiorităţii, la dedublare liverscă, la o polifonie

narativă extrem de pregnantă, dar şi la o pluralitate a vocilor intra şi intertextuale.

Se instaurează, în operele scriitorilor târgovişteni, o cunoaştere foarte abilă a versa-

tilităţii umanului, o ştiinţă a statutului dedublat al omului, sfâşiat între aparenţă şi

esenţă, între exterioritate şi interioritate. În acest sens, se conturează în proza târ-

goviştenilor o strategie a măştilor şi a rolurilor ficţionale, în măsura în care scriitorii

reuşesc să disocieze esenţialul de neesenţial, reuşesc să discearnă complexitatea

fiinţei, cu structurile sale abil mascate, rizomatice, hrănite din stabilitate şi rătăcire,

din normă şi abatere de la normă, din simplitatea mecanismelor esenţiale şi multi-

plicările nesfârşite ale acestora în conştiinţă, în labirintul imagianrului.

În perspectiva scriiturii, postmodernsmul reprezintă o glisare tot mai pro-

nunţată dinspre scriitura de tip conglomerat, masivă, abundentă, stabilă, înpre o

scriitură fragmentară, ce mizează pe rescrieri şi pe reveniri, pe întreruperi, rupturi

de ritm şi relură ale firelor naraţiunii, o scriitură, aşadar, ce caută să redea cu extrem

de mare pregnanţă chiar autenticitatea trăirii, dinamica originară a realului, freamă-

tul cotidianului. Carmen Muşat explică interesul cititorilor pentru discursul au-

tospecular prin mutaţiile literarităţii în sfera unor „fragmente de viaţă trăită, şi nu

imaginată”.

Postmodernismul, reprezintă, în critica literară contemporană, unul dintre

cele mai frecvente concepte, fiind considerat un amplu curent cultural, tentacular şi

paradoxal, ce a cuprins întreaga sferă epistemologică a umanului. Literal vorbind,

etimologic, termenul înseamnă „după modernism”, însă în privința datării clare sau

a periodizării, granițele, limitele nu sunt trasate cu precizie. Termenul a fost utilizat

încă de la începutul secolului XX, cu sensuri diferite. Istoricul englez Arnold Toyn-

bee numea postmodernă epoca de după anul 1870. Dacă, la început, acest concept

viza domeniul artelor plastice și al muzicii, ulterior, adjectivul postmodern avea o

rezonanţă aparte în literatura americană din perioada imediat următoare celui de-al

doilea război mondial, și mai ales după anul 1960. În scurt timp, sensurile concep-

tului s-au amplificat ajungând ca acest termen să denumească un nou factor al exis-

tenței, un spirit al veacului, al condiției și evoluției civilizației în epoca actuală. În

cartea filosofului postmodern Jean-François Lyotard, apărută în 1979, intitulată La

condition postmoderne. Rapport sur le savoir, s-a reuşit popularizarea paradigmei

postmoderne în mediile academice şi literare.

Cu timpul, termenul de postmodernism a devenit un concept filosofic, el fi-

ind astăzi un concept aflat într-o perpetuă metamorfoză şi restructurare episetmo-

logică. Poate tocmai acest aspect reprezintă pricipala sa trăsătură, astfel încât afil-

ierea la postmodernism a devenit o metodă de individualizare generaționistă mai

radicală decât orice fel de opoziţii bazate pe poetici personale sau de grup.

Adoptarea conceptului a fost, frecvent, şi o adaptare a lui, cu o finalitate revital-

izantă, iar construcţia antinomică modernism / postmodernism a fost utilizată ca

un principiu de delimitare între generaţiile de scriitori. De aceea, în cultura

română, trebuie operată o distincție netă între conceptul de postmodernism în sens

generic, foarte cunoscut, frecvent comentat şi explicitat și conceptul de postmod-

ernism românesc, comentat în diverse moduri, sensuri şi perspective.

O investigaţie de natură tipologică trebuie însoţită şi de o explorare de tip

sociologic, sau de o cercetare diacronică, deoarece fenomenele de sincronizare a

culturii româneşti cu cea occidentală au condus, în mod gradat, la asimilarea con-

ceptului de postmodernitate. Desigur, în perioada „obsedantului deceniu”, dar şi

mai apoi, cenzura comunistă a exercitat o presiune ideologică deosebită, cu con-

secinţe negative asupra evoluţiei literaturii române, cu două etape de maximă viru-

lenţă, în anii '50, dar şi în anii '80, perioade de radicalizare ideologică a comunis-

mului românesc. Anii şaizeci, pe de altă parte, se carcaterizează printr-o anumită

acalmie din punct de vedere al comandamentelor, sloganurilor şi reprezentărilor

doctrinare prezente în opera scriitorilor şi intelectualilor români. Deceniul şapte se

inmpune printr-o reablitare a esteticului şi a memoriei culturale, scriitorii români

redobândind accesul la simbol, la revelaţiile metaforei sau la reprezentări diverse

ale subversiunii, existând chiar o anume euforie a empatiei cu lucrurile, dar şi o tex-

tualizare aluzivă, ce a condus la aşa-numita literatură esopică, prin care scriitorii

strecurau anumite insinuări problematizante, într-o tentativă de a reconfigura arhi-

tectura culturii româneşti. Rezultatul unor astfel de încercări de evaziune sau de

compensare prin aluzie şi euforie livrescă sau onirică a fost o acutizare, în anii’80, a

cenzurii, a activităţilor de control şi supraveghere a culturii româneşti, mai ales a

literaturii. În aceste condiţii, scriitorii optzecişti au adoptat o poziţie de frondă, de

revoltă, de subversiune, în condiţiile unei destul de acerbe şi continue competiţii

între generaţiile literare româneşti, cu un sistem editorial şi revuistic limitat, dar şi

cu căi de acces foarte restânse la instituţiile literare dominante. Se instaurase, astfel,

o hegemonie a scriitorilor oficiali, sau oficializaţi, iar pentru optzecişti cea mai im-

portantă modalitate de afirmare era asediul locurilor comune, fronda, cultivarea

ironiei, dar şi unele modalităţi de evaziune precum cultivarea livrescului, recursul la

parodie şi pastişă sau textualismul cultivat cu obstinaţie. Pentru scriitorii acestei

epoci, apartenenţa la un grup literar, sau la ideea de generaţie era o necesitate strin-

gentă.

În cel de-al doilea capitol, Poetica subiectivității. Radu Petrescu, vom încerca

să reliefăm importanța considerabilă pe care a avut-o Radu Petrescu în cadrul

grupării târgoviştene, dar şi ca precursor al postmodernismului românesc. Ne vom

concentra interpretările asupra paginilor de jurnal în care autorul încearcă să dizloce

întâmplările zilnice din matca lor concretă și să le ancoreze în orizontul literarităţii

autobiografice, fiind preocupat cu deosebire de formă, de scriiturp, de expresia lit-

erară, într-o manieră de a scrie ce are afinităţi cu scrisul călinescian. Pentru Radu

Petrescu nu există nimic mai important decât litera şi spiritul cărţilor, decât orizon-

tul ficţionalităţii, în care se desfăşoară aproape cu totul existenţa sa..

Jurnalul devine nu doar un spațiu privilegiat al existenței , ci și un exercițiu 1

estetic revelatoriu, o amprentă a literarităţii : „Dincolo de operă nu mai e altceva 2

decât moartea” , afirma însuși Radu Petrescu, cel care pătrunde în universul litera3 -

turii cu toată ființa sa, cu toată carnea şi cu toate emoţiile sale, simțind intuitiv că

este vorba despre un lucru „demn de zei”, în care va găsi cu certitudine acea înfio-

rare transcendentă după care ființa sa tânjește. Din cărți va învăța totul și tot în cărți

își va găsi refugiul.

Prin intermediul lui Radu Petrescu, jurnalul redevine o formă literară febrilă şi

fertilă ce își depășește necontenit limitele. Spațiul scriiturii înglobează astfel coor-

donate onirice și intertextuale, care-l transformă într-un loc privilegiat al experi-

mentării și face posibilă conjugarea subtilă a intelectului şi a afectivităţii. Chiar

dacă paginile de jurnal poartă amprenta unei epoci revolute, iremediabil apuse,

existența unei poetici a scrisului și discursul de intensă finețe şi luciditate transfor-

mă confesiunea în act estetic și aduce în prim-planul criticii literare Jurnalul lui

Radu Petrescu. Fără să fie inițiatorul unui curent literar și fără să fi devenit șef de

școală, scriitorul s-a aflat, încă de la primele cărți publicate, în postura de deschiză-

1

„E un loc unde te poți feri de lume, fiind totuși în ea.” (Livius Ciocârlie, Viața în paranteză, Ed. Amarcord, Timișoara, 1995, p. 43).

2

„Jurnalul este un mod de expresie, iar autenticitatea lui trebuie situată în plan intelectual și, poate, literar.” (Livius Ciocârlie, Memorialistică și roman, în „Caiete critice”, nr. 1- 2/ 1987, p. 16).

3

Radu Petrescu, Jurnal, Editura Paralela 45, Pitești, 2014, p.20.

tor de drumuri, și prin exemplul oferit, a avut un rol de catalizator al conturării și

consolidării uneia dintre cele mai importante grupări ce urmăreau înnoirea prozei

contemporane.

În capitolul al treilea, Scriitură și identitate. Mircea Horia Simionescu,

vom acorda atenţia cuvenită unui alt scriitor târgoviștean. Despre opera lui Mircea

Horia Simionescu s-a afirmat în repetate rânduri că este una carcaterizată printr-o

scriitură elevată, rafinată, ironică și burlescă, cu irizații nostalgice și sentimentale,

însă în care afectivul e riguros temperat. Mircea Horia Simionescu marchează astfel

trecerea de la evocare la ficționalizarea eului, paginile de jurnal fiind rezultatul unui

proces de cristalizare, de decantare, de transformare a trăirii în și prin limbaj, au-

torul considerând că „realitatea scrisului și a invenției este mai puternică decât real-

itatea însăși”.

Renunțând la principiile sincerității și spontaneității, caracteristici definitorii

ale jurnalului intim, în favoarea „autenticității”, diaristul vrea să se (re-)inventeze

prin intermediul unui demers introspectiv, care se situează dincolo de inconsistența

banalului cotidian. Pentru M. H. Simionescu, raportul dintre viața reală și cea „in-

ventată” este unul de echivalență, astfel încât scrierea confesivă, reflectând

avatarurile identităţii personale, îi oferă subiectului posibilitatea de a se înfățișa

mereu ca altul și de a-și crea, în și prin scriere, o identitate narativă, fundamentată

pe experimentarea continuă a alterității: „voiam pur şi simplu să desfac realităţile

propriei mele fiinţe în câte părţi s-or desface, să studiez (sau poate numai să de-

scriu) fiziologia inumanităţii mele…” . 4

Privită prin prisma postmodernității, subiectivitatea se referă la o nouă metodă

prin care individul se povestește, conferă o formă experienței sale și retrasează

granițele între el și realitate, între el și alții, între el și sine însuși. Capitolul își prop-

une să sondeze raporturile dintre interioritate și exterioritate în scrierile diaristice

ale lui Mircea Horia Simionescu, în perspectiva conturării coordonatelor esențiale

4

Mircea Horia Simionescu, Licitația, p. 106

ale unei poetici a subiectivității, sintetizată de câteva dublete revelatoare şi reiterate

constant: ascuns/evident, autentic/fals, individ/societate, confesiune/intertextuali-

tate.

Aderând la dezideratul Școlii de la Târgoviște de a crea o literatură pornind de

la trăirea nudă, de la impresia directă, experiența literară a lui Mircea Horia

Simionescu „este rezultatul trăirii exclusiv printre fenomene” , după cum însuși 5

diaristul mărturisea într-un interviu. Scrierile sale diaristice reprezintă o „sinteză”

ficțională de fragmente realiste și de „obiecte literare”, trădând aspirația integra-

toare a autorului, dar și dorința sa de a transcede, prin creație, „proza” contingentă,

pentru a accede la adevărata literatură, care este „un apocalips al naturii, o revelare

a «secretului deschis»” . 6

Caracterul fragmentar și livresc al scrierilor diaristice este în concordanță cu

rațiunea ființei, „omul [gândind] prin salturi, sclipiri şi intermitenţe”, dar și cu arta

disimulării sociale, jurnalul nu face decât să se identifice cu lumea oglindită, să

urmeze sinuozitățile conștiinței integratoare: „Eu vreau să surprind, în această

manieră «livrescă» sau mai bine spus acuzată de unii ca «livrescă», tocmai artifi-

cialul şi livrescul lumii, modul în care lumea, dereglată în mecanismele ei fireşti, ne

este prezentată drept cea naturală. Dacă trăim printre lucruri şi obiecte deduse dintr-

o idee mecanică - să zicem că proiectată de un inginer creator de uriaşe ficţiuni -,

trebuie să arătăm sincer irealitatea şi livrescul acelei idei, înlesnind cititorului să

ajungă singur la propria opinie. Autorului nu-i rămâne decât să surprindă articulaţi-

5

Marius Chivu, „Sînt contestatarul lucrurilor pe care nu mi le explic” – interviu cu Mircea Horia Simionescu, în Dilema veche, nr. 742, 10-16 mai 2018, URL: http://dilemaveche.ro, consultat la 16.05.2018.

6

Mircea Horia Simionescu, TO, p. 252

ile slabe ale mecanismului şi ale manipulării, să indice poetic căile unei lecturi

corecte a chipurilor realităţii.” 7

Stilul lui Mircea Horia Simionescu se dovedește a fi unul (auto)ironic,

uneori voit inocent, alteori impregnat de un umor cu funcție parodică, prozatorul

însuși definindu-și cu precizie stilul într-o pagină din Bibliografia generală, ca o

„împletire de fantastic și vulgar cotidian, de ironie și inocență, de acid și lirism”.

Fără dubii, proza lui Mircea Horia Simionescu se integrează în sfera antiliteraturii,

întrucât este ,,produsul fugii literaturii de sine însăși, efectul întoarcerii procedeelor

literare împotriva propriei lor finalități”. Tehnica aparține în mod fundamental par-

odiei, distrugerii unui mit, în măsura în care scriitorul se vădește, în primul rând, un

spirit critic, înzestrat cu forță satirică din familia lui Caragiale.

În ultimul capitol, intitulat Limitele identității. Costache Olăreanu, este

interpretată opera lui Costache Olăreanu din perspectiva biografiei şi a resurselor

autobiografice ale conformaţiei sale. Continuând tendința impusă tacit de curentul

târgoviștean prin care se dorea desființarea tiparelor moştenite şi a modelelor

prestabilite, Olăreanu practică în cărțile sale numeroase exerciții de stil, precum

Queneau. Jurnalul său, Ucenic la clasici, se remarcă prin rafinament, precizie și

concizie a stilului. Târgovișteanul este ataşat de însemnările de jurnal, trăind

aproape exclusiv pentru ceea ce reuşeşte să noteze seara în paginile lui. Tendinţa

scriitorului este de a vedea realitatea prin lentilele cărţilor; nu-şi imaginează lumea

ca pe o bibliotecă (precum Borges), însă cărţile sunt privite ca parteneri de dialog,

scriitorul dorind ca însăşi cartea să devină una dintre componentele vieţii. Volumul

Ucenic la clasici este un jurnal superior din perspectivă estetică, în comparaţie cu

cărţile publicate anterior. Jurnalul circumscrie o perioadă de cinci ani (1949-1953)

şi descrie traiectoria personajului principal, a tânărului ambiţios venit din provincie

în capitala ţării pentru a-şi continua studiile şi a cuceri un teritoriu cultural, prin

7

Mircea Nedelciu, „Interviu cu Mircea Horea Simionescu”, în Echinox, nr. 5-6-7/1982, publicat online la 18.06.2011, URL: http://revistaechinox.ro/2011/06/1982-interviu-cu-mircea-horea-simionescu-goldmine, consultat la 06.05.2018.

studiu, prin audierea cursurilor universitare, prin frecventarea bibliotecilor, a spec-

tacolelor şi a concertelor. Ucenic la clasici, al treilea volum în ordinea apariţiilor

(după Vedere din balcon şi Confesiuni paralele) este opera literară care îl consacră

definitiv ca prozator pe Costache Olăreanu, fiind premiată cu Premiul Uniunii Scri-

itorilor în anul 1979.

BIBLIOGRAFIE

I. Bibliografia operei

1. Olăreanu, Costache, Avionul de hârtie, Editura Cartea Românească, Bucu-reşti, 1983 2. Olăreanu, Costache, Caiete vechi si sentimentale, Editura Didactică și Pe-dagogică, Bucureşti, 1995 3. Olăreanu, Costache, Confesiuni paralele, Editura Cartea Românească, Bu-cureşti, 1978 4. Olăreanu, Costache, Cu cărţile pe iarbă, Editura Militară, Bucureşti, 1986 5. Olăreanu, Costache, Cum poți să fii persan, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2002 6. Olăreanu, Costache, Cvintetul melancoliei, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1984

7. Olăreanu, Costache, De la Abulius la Zotta. Portrete contemporane, Editura Tim-pul, Iași, 2000

8. Olăreanu, Costache, Dragoste cu vorbe şi copaci, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1987 9. Olăreanu, Costache, Fals manual de petrecere a călătoriei, Editura Alba-tros, Bucureşti, 1982

10. Olăreanu, Costache, Ficţiune şi infanterie, Editura Corint, Bucureşti, 2005 11. Olăreanu, Costache, Lupul şi Chitanţa, Editura Albatros, Bucureşti, 1995 12. Olăreanu, Costache, Merci pour les covrigi, Editura Albatros, Bucureşti, 1999 13. Olăreanu, Costache, Poezie si autobiografie, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1994

14. Olăreanu, Costache, Sancho Panza al II-lea, Editura Persona, Bucureşti, 2000 15. Olăreanu, Costache, Scrisoare despre insule: Povestiri exotice, Institutul Eu-

ropean, Iași, 1999 16. Olăreanu, Costache, Ucenic la clasici, Editura Cartea Românească, București,

1979. 17. Olăreanu, Costache, Vedere din balcon, Editura Eminescu, Bucureşti, 1971 18. Petrescu, Radu, A treia dimensiune, Editura Cartea Românească, Bucureş-ti, 1984 19. Petrescu, Radu, Catalogul mişcărilor mele zilnice. Jurnal 1946-1951/ 1954-1956, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999. 20. Petrescu, Radu, Ce se vede, Editura Paralela 45, Piteşti, 2009

21. Petrescu, Radu, Corespondență; Sinuciderea din grădina botanică, Editura Bi-blioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2000

22. Petrescu, Radu, Jurnal. Ediție integrală, Ediție îngrijită de Adela Petrescu, Prefață de Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela 45, Pitești, 2014. 23. Petrescu, Radu, Matei Iliescu, Editura Paralela 45, Piteşti, 2007 24. Petrescu, Radu, Meteorologia lecturii, Editura Cartea Românească, Bu-cureşti, 1982 25. Petrescu, Radu, Ocheanul întors, Editura Cartea Românească, București, 1977, Ediția a II-a, Editura All, 1996 26. Petrescu, Radu, Părul Berenicei, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981 27. Petrescu, Radu, Prizonier al provizoratului (Jurnal 1957-1970), Editura Paralela 45, Piteşti, 2002 28. Petrescu, Radu, Proze (Didactica Nova, Sinuciderea din Gradina Botani-ca, Jurnal, În Efes), Editura Mihai Eminescu, București, 1971 29. Petrescu, Radu, O singură vârstă, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1975 30. Simionescu, Horia Mircea, Banchetul, 13 povestiri, Editura Eminescu, Bu-cureşti, 1982

31. Simionescu, Horia Mircea, Bibliografia generală, Editura Humanitas, Bu-cureşti, 2007 32. Simionescu, Horia Mircea, Breviarul. Historia calamitatum, Editura Hu-manitas, Bucureşti, 2007 33. Simionescu, Horia Mircea, Dicţionar onomastic, Editura Allfa, Bucureşti, 2000 34. Simionescu, Horia Mircea, Dicționar Onomastic, Editura Humanitas, Bu-curești, 2008 35. Simionescu, Horia Mircea, Fărădelegea vaselor comunicante, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1997 36. Simionescu, Mircea Horia, Febra, Editura Vitruviu, Bucuresti, 1998 37. Simionescu, Mircea Horia, Ingeniosul bine temperat. Bibliografia gener-ală, Editura Eminescu, București, 1970 38. Simionescu, Horia Mircea, Învățături pentru delfin, Editura Albatros, Bu-cureşti, 1979 39. Simionescu, Horia Mircea, Jumătate plus unu (Alt dicționar onomastic), Editura Albatros, Bucureşti, 1976 40. Simionescu, Horia Mircea, Licitația, Editura Albatros, București, 1985 41. Simionescu, Horia Mircea, Nesfârșitele primejdii, Editura Polirom, Bu-cureşti, 2007 42. Simionescu, Horia Mircea, Paltonul de vară, Editura Albatros, Bucureşti, 1996 43. Simionescu, Horia Mircea, Povestiri galante, Editura Minerva, Bucureşti, 1994 44. Simionescu, Horia Mircea, Răpirea lui Ganymede, Editura Elion, Bu-cureşti, 2000 45. Simionescu, Horia Mircea, Rătăcirile unui caligraf, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2006 46. Simionescu, Horia Mircea, Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007 47. Simionescu, Horia Mircea, Trei oglinzi, Editura Cartea Românească, Bu-cureşti, 1987 48. Simionescu, Horia Mircea, Ulise și umbra, Editura Sport-Turism, Bu-cureşti, 1982 49. Ţopa, Tudor, Încercarea scriitorului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2001

II. Bibliografie critică

A. Volume 1. Anghelescu, Mihaela Irimia, Dialoguri postmoderne, Editura Fundaţia Culturală Română, Bucureşti, 1999 2. Bachelard, Gaston, Poetica spațiului, Traducere de Irina Bădescu, Prefață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Pitești, 2003 3. Baltrušaitis, Jurgis, Oglinda. Eseu privind o legendă științifică. Revelații, science- fiction și înșelăciuni, Cuvânt înainte și traducere de Marcel Petrișor, Edi-tura Meridiane, București, 1981 4. Baudrillard, Jean, Figuri ale alterității, Traducere de Ciprian Mihai, Editu-ra Paralela 45, Pitești, 2002 5. Bălănescu, Olga, Jurnalul intim în literatura românâ, Editura Paco, Bu-curești, 1998 6. Bălu, Ion, Viaţa lui G. Călinescu, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981 7. Băjenaru, Grigore, Cișmigiu et Comp, Editura Tineretului, București, 1978 8. Beneviste, Emile, Problèmes de linguistique générale, 1, Collection Bi-bliothèque des Sciences humaines, Gallimard, Paris, 1966 9. Bențea, Mircea, Radu Petrescu. Farmecul discret al autoreflexivității, Edi-tura Dacia, Cluj-Napoca, 2000 10. Boldea, Iulian, Aproximații, Editura Contemporanul, București, 2010 11. Bosquet, Alain, Note pentru o singurătate, Editura Univers, București, 1977 12. Buzera, Ion, Literatura română faţă cu postmodernismul, Editura Spirit Românesc, Craiova, 1996 13. Buzera, Ion, Reinventarea lecturii, Editura Aius, Craiova, 2000 14. Buzera, Ion, Şcoala de proză de la Târgovişte, Editura Paralela 45, Piteşti, 2007

15. Burlacu, Doru George, Voci ale literaturii, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 1980

16. Cassirer, Ernst, Eseu despre om, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994 17. Călinescu, Alexandru, Anton Holban sau complexul lucidităţii, Editura Al-batros, Bucureşti, 1972 18. Călinescu, Alexandru, Biblioteci deschise, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1986

19. Călinescu, Alexandru, Interstiții, Editura Polirom, Iași, 1998 20. Călinescu, G., Cronicele optimistului, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965 21. Călinescu, Matei, A citi, a reciti. Către o poetică a(re) lecturii, Editura Polirom, Iași, 2003 22. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, deca-dență, kitch, postmodernism, Editura Polirom, Iaşi, 2005 23. Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, Postfață de Paul Cornea, Editura Humanitas, București, 1999 24. Cârneci, Magda, Arta anilor ’80. Texte despre postmodernism, Editura Lit-era, Bucureşti, 1996 25. Cheilan, Sandra, Poétique de l'intime, Presses universitaires de Rennes, Rennes, 2015

26. Chiper, Gheorghe, Târgul trăsniților, Editura: Cartea Moldovei- Ath. Gheorghiu, Iași, 1943

27. Cimpoi, Mihai, Anatomia ființei. Școala literară și artistică de la Tîrgoviște, Edi-tura Bibliotheca, Tîrgoviște, 2014

28. Ciocârlie, Livius, Viața în paranteză, Editura Amarcord, Timișoara, 1995 29. Ciopraga, Constantin, Propilee, Editura Junimea, Iași, 1984 30. Coandă, George, Vedere din balcon asupra unei călătorii existențiale, în „Școala

Prozatorilor Târgovișteni. Receptarea critică a operei lui Costache Olăreanu”, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2015

31. Codoban, Aurel, Postmodernismul. Deschideri filosofice, Editura Dacia, Cluj-Na-poca, 1995

32. Codreanu, Teodor, Alma Mater Hussiensis. Editura Ştefan Lupaşcu, Iași, 2008 33. Codreanu, Theodor, Eseu despre Cezar Ivănescu, Editura Macarie, Târ-goviște, 1998

34. Connor, Steven, Cultura postmodernă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1999 35. Constantinescu, Mihaela, Forme în mişcare. Postmodernismul, Editura Univers

Enciclopedic, Bucureşti, 1999 36. Crăciun, Gheorghe, Doi într-o carte (fără a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente

cu Radu Petrescu şi Mircea Nedelciu, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003 37. Crăciun, Gheorghe, Competiția continuă. Generația ʼ80 în texte teoretice, Editura Paralela 45, Pitești, 1999 38. Crăciun, Gheorghe, În căutarea referinței, Editura Paralela 45, Pitești, 1998

39. Crăciun, Gheorghe, Doi într-o carte (fără a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu şi Mircea Nedelciu, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003

40. Creangă, Ion, Povești. Povestiri. Amintiri din copilărie, Editura Astro, Bu-curești: 2015 41. Cristea –Enache, Daniel, Concert de deschidere, Editura Fundației Cultur-ale Române, Bucureşti, 2001 42. Crohmălniceanu, Ovidiu S., Al doilea suflu, Editura Cartea Românească, București, 1989 43. Culcer, Dan, Serii şi grupuri, Editura Cartea Românească, București, 1981 44. Dobrescu, Caius, Modernitatea ultimă, Editura Univers, București, 1998 45. Dobzeu, Mina, Artă și credință. Sculpturile Părintelui Arhimandrit Mina Dobzeu, Editura Opera Magna, Iași, 2009 46. Dragolea, Mihai, În exerciţiul ficţiunii- Eseuri despre şcoala de la Târgo-vişte, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992 47. Dimiseanu, Gabriel, Prozator de azi, Editura Cartea Românească, Bucu-reşti, 1970 48. Dragomirescu, Mihai, Scriitori români contemporani. Pagini alese. B. Nemțeanu, Antologie de texte, Editura Literară a Casei Școalelor, București, 1926 49. Enescu, Radu, Critică și valoare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1973 50. Eliade, Mircea, Romanul adolescentului miop, Editura Minerva, București, 1989 51. Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Editura Științifică Enci-clopedică, București, 1980 52. Elias, Norbert, La société des individus, Editions Fayard, Paris, 1991 53. Florescu, Nicolae, Profitabila condiţie, Editura Cartea Românească, Bucu-reşti, 1983 54. Genette, Gerard, Figuri, Selecție, traducere și prefață de Angela Ion, Irina Mavrodin, Editura Univers, București, 1978

55. George, Alexandru, Petreceri cu gândul și inducții sentimentale, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1986

56. Gheorghiu, Mihai Dinu, Reflexe condiţionate. Costache Olăreanu-Ucenicul vraji-tor, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983 57. Gheorghișor, Gabriela, Mircea Horia Simionescu. Dezvrăjirea și fetișizarea literaturii. Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2011 58. Ghica, Ion, Scrisori către V. Alecsandri, Editura Humanitas, București, 2014 59. Glodeanu, Gheorghe, Narcis şi oglinda fermecată – Metamorfozele jur-nalului intim şi literatura română, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2012

60. Hocke, G. R., Lumea ca labirint, postfaţă de Andrei Pleşu „Maniersimul sau partea noastră de umbră”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1973 61. Holban, Ioan, Literatura subiectivă. I. Jurnalul intim. Autobiografia liter-ară, Editura Minerva, Bucures̜ti, 1989 62. Holban, Ioan, Literatura română de azi. Poezia-proza, Editura Tipo Moldova, Iași, 2012 63. Holban, Ioan, O istorie a jurnalului românesc, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2009 64. Holban, Ioan, Profiluri epice contemporane, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1987 65. Holban, Anton, Pseudojurnal, Editura Minerva, București, 1978 66. Hutcheon, Linda, Poetica postmodernismului, Traducere de Dan Popescu, Editura Univers, Bucureşti, 2002 67. Iorgulescu, Mircea, Arhipelag. Proză scurtă contemporană ʼ70-ʼ80, Editu-ra Eminescu, Bucureşti, 1988 68. Iorgulescu, Mircea, Firescul ca excepție, Editura Cartea Românească, Bu-cureşti, 1979 69. Ispas, Lucia, Radu Petrescu – Monografie, Editura Universitǎţii Petrol-Gaze, Ploieşti, 2011 70. Kafka, Franz, Pagini de jurnal şi corespondenţă, trad. Mircea Ivănescu, Editura Univers, Bucureşti, 1984 71. Kayser, Wolfgang, Opera literară. O introducere în știința literaturii, Edi-tura Univers, București, 1979 72. Lefter, Ion Bogdan, Despre identitate. Temele postmodernităţii, Editura Paralela 45, Piteşti, 2004 73. Lefter, Ion Bogdan, Postmodernism, Editura Paralela 45, Pitești, 2002 74. Lefter, Ion Bogdan, Primii postmoderni: Şcoala de la Târgovişte, Editura Paralela 45, Piteşti, 2003

75. Lefter, Ion Bogdan, Recapitularea modernităţii. Pentru o nouă istorie a literaturii române, Editura Paralela 45, Piteşti, 2000

76. Lefter, Ion Bogdan, Postmodernism- Din dosarul unei “bătălii” culturale, Ed.a II-a, adăugită, Editura Paralela 45, Pitești, 2002

77. Lejeune, Philippe, Le pacte autobiographique, Edition Seuil, Collection Poétique, 1975

78. Lejeune, Philippe, Pactul autobiografic, Traducere de Irina Margareta Nistor, Edi-tura Univers, Bucureşti, 2000

79. Lintvelt, Jaap, Încercare de tipologie narativă. Punctul de vedere, Traducere de Angela Martin, Studiu introductiv de Mircea Martin, Editura Univers, București, 1994

80. Lovinescu, Monica, Posteritatea contemporană/ Unde scurte. Jurnal indirect, III, Editura Humanitas, București, 1994

81. Lupan, Radu, Moderni şi postmoderni, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1988

82. Lyotard, Jean-Francois, Condiția postmodernă, Idea Design & Print Editură, Co-lecția Panoptikon, Cluj, 2003

83. Lyotard, Jean-Francois, La Condition postmoderne. Rapport sur le savoir, Les Editions de Minuit, Paris, 1979 84. Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, vol. I, Editura Minerva, București, 1983 85. Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică : lista lui Manolescu, vol. II, Editura Aula, Brașov, 2001 86. Marino, Adrian, Modern, modernism, modernitate, Editura pentru Litera-rură Universală, București, 1969 87. Martin, Mircea, Între ce şi cum: punctul de vedere în roman, in Jaap Lint-velt, Încercare de tipologie narativă: punctul de vedere, traducere de Angela Mar-tin, Editura Univers, Bucureşti, 1994 88. Micu, Dumitru, În căutarea autenticităţii, I, Bucureşti, Editura Minerva, 1990 89. Micu, Dumitru, Literatura română în secolul al XX- lea, Editura Fundația Culturală Română, București, 2000 90. Mihăilescu, Dan C, Literatura română în postceaușism, vol. II, Editura Polirom, Iași, 2006

91. Mihăilescu, Florin, De la proletcultism la postmodernism, Editura Pontica, Cons-tanţa, 2002

92. Mihăieș, Mircea, Cartea eșecurilor. Eseu despre rescriere, Editura Univers, Bucu-rești, 1990

93. Mihăieș, Mircea, Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea, Editura Amarcord, Timișoara, 1995 94. Mincu, Marin, Textualism și autenticitate, Eseu despre textul poetic, III, Editura Pontica, Constanța, 1993 95. Moraru, Cornel, Obsesia credibilității. Prozatori, critici și eseiști contem-porani, Editura Didactică și pedagogică, Colecția “Akademos”, București, 1996 96. Moraru, Cornel, Textul și realitatea, Editura Eminescu, Bucureşti, 1984

97. Muşat, Carmen, Perspective asupra romanului românesc postmodern şi alte ficţiuni teoretice, Editura Paralela 45, Piteşti, 1998 98. Muşat, Carmen, Strategii subversive. Descriere şi naraţiune în proza postmodernă românească, Postfață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Piteşti, 2002 99. Mușat, Carmen, Strategiile subversiunii. Incursiuni în proza postmodernă, Editura Cartea Românească, București, 2008 100. Negoitescu, Ion, Scriitori contemporani, Editura Paralela 45, Piteşti, 2000 101. Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism, Editura Fundaţiei Pro, Bucureşti, 2003 102. Nemoianu, Virgil, O teorie a secundarului. Literatură, progres și reacți-une, În românește de Livia Szasz Câmpeanu, Editura Univers, Colecția ,,Recu-perări”, București, 1997 103. Oţoiu, Adrian, Ochiul bifurcat, limba sașie. Proza generației ʼ80. Strategii transgresive, Editura Paralela 45, Pitești, 2003 104. Oţoiu, Adrian, Trafic de frontieră, Proza generaţiei '80. Strategii trans-gresive, Editura Paralela 45, Pitești, 2000 105. Papahagi, Marian, Cumpănă si semn, Editura Cartea Românească, Bucu-reşti, 1990 106. Pârjol, Florina, Carte de identități, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2014 107. Petraș, Irina, Oglinda și drumul: prozatori contemporani, Editura Cartea Românească, București, 2013 108. Petrescu, Camil, Patul lui Procust, Editura Agora, Bucuresti, 2012 109. Petrescu, Lăcrămioara, Scena romanului, Editura Junimea, Iaşi, 2005

110. Petrescu, Liviu, Poetica postmodernismului, Editura Paralela 45, Piteşti, 1998 111. Petrescu, Liviu, Vârstele romanului, Editura Eminescu, Bucureşti, 1992 112. Petrescu, Liviu, Poetica postmodernismului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2003

113. Piru, Alexandru, Debuturi, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981 114. Picon, Gaeton, Funcţia lecturii, traducere și postfață de Georgeta Horod-incă, Editura Univers, București, 1982 115. Podoabă, Virgil, Metamorfozele punctului. În jurul experienţei revela-toare, Editura Paralela 45, Piteşti, 2004 116. Popescu, Cristian Tudor, România abțiblild, Editura Polirom, Iași, 2000 117. Popescu, Florentin, Autoreferențialitate, Biografism și Ficțiune în opera lui Mircea Horia Simionescu, Școala Prozatorilor Târgovișteni, Receptarea crit-ică a operei lui Mircea Horia Simionescu, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2014

118. Regman, Cornel, Patru decenii de proză literară românească, Editura In-stitutului Cultural Român, Bucureşti, 2004 119. Renard, Jules, Jurnal, Selecție antologică, traducere, prefață și note de Modest Morariu, Editura Univers, București, 1979 120. Revnic, Ioana, Dresură de lei, Editura Curtea Veche, București, 2011 121. Ricoeur, Paul, Eseuri de hermeneutică, trad. Rom, Vasile Tomoiu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995

122. Săplăcan, Radu, Exercitii de balistică, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003 123. Sâmihăian, Florentina, O didactică a limbii și literaturii române, Editura ART,

București, 2014 124. Silvestru, Valentin, Elemente de caraleologie, Editura Eminescu, Bu-curești, 1979 125. Simion, Eugen, Ficțiunea jurnalului intim, vol I, II, III, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001 126. Simion, Eugen, Genurile biograficului, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002 127. Simion, Eugen, Întoarcerea autorului, Editura Institutului Cultural Ro-mân, București, 2005 128. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1989 129. Simion, Eugen, Timpul trăirii, timpul mărturisirii: jurnal parizian, Editura Corint, București, 2006

130. Simuț, Ion, Reabilitatea ficțiunii, Editura Institului Cultural Român, București, 2004

131. Simuț, Ion, Incursiuni în literaura actuală, Editura Cogito, Oradea, 1994 132. Spiridon, Monica, Crăciun Gheorghe, Lefter, Ion Bogdan, Experimentul literar

românesc postbelic, Editura Paralela 45, Piteşti,1998 133. Stan, Mihai (editor), Școala Prozatorilor Târgovişteni. Receptarea critică a ope-

rei lui Mircea Horia Simionescu, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2014 134. Starobinski, Jean, Melancolie, nostalgie, ironie, Traducere de Angela Martin, Se-

lecția textelor și prefață de Mircea Martin, Editura Meridiane, București, 1993 135. Stănescu, Emil, Costache Olăreanu, un scriitor ȋn vremuri comuniste. Receptarea

critică a operei lui Costache Olăreanu, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2015 136. Steinhardt, Nicolae, Monologul polifonic, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991 137. Şuluţiu, Octav, Scriitori şi cărţi, Editura Minerva, Bucureşti, 1974 138. Thibaudet, Albert, Reflecţii, I, traducere de Georgeta Pădureleanu, Editura Mi-

nerva, Bucureşti, 1973

139. Todorov, Tzvetan, Poetica. Gramatica Decameronului. Traducere de Paul Mi-clău, Editura Univers, București, București, 1975

140. Ursa, Mihaela, Optzecismul și promisiunile postmodernismului, Editura Paralela 45, Pitești, 1999

141. Vattimo, Gianni, Sfârşitul modernităţii, nihilism şi hermeneutică în cultura postmodernă, Editura Pontica, Constanţa, 1993

142. Zamfir, Mihai, Cealaltă față a prozei, Editura: Eminescu, București, 1988