UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică,...

28
1 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI UMANISTE Domeniul: SOCIOLOGIE TEZA DE DOCTORAT - REZUMAT - ADOPȚIA ALTERNATIVĂ OPTIMĂ DE PROTECȚIE A COPILULUI AFLAT ÎN DIFICULTATE Conducator științific, Prof. univ.dr. habilitat Maria CONSTANTINESCU Doctorand Nelida Marinela SOARE (GHIȚULESCU) 2019

Transcript of UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică,...

Page 1: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

1

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI UMANISTE

Domeniul: SOCIOLOGIE

TEZA DE DOCTORAT

- REZUMAT -

ADOPȚIA – ALTERNATIVĂ OPTIMĂ DE PROTECȚIE A

COPILULUI AFLAT ÎN DIFICULTATE

Conducator științific,

Prof. univ.dr. habilitat Maria CONSTANTINESCU

Doctorand

Nelida Marinela SOARE (GHIȚULESCU)

2019

Page 2: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

2

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. ADOPŢIA ŞI FUNCŢIILE SALE ÎN DIVERSE CULTURI DE-A

LUNGUL TIMPULUI

I.1. Adopţia în diverse ţări şi momente istorice

I.2. Caracteristici ale societăţii contemporane determinante în cazul adopţiei. Tipuri

de adopţie

I.3. Imaginea socială şi mobilul adopţiei

CAPITOLUL II. FAMILIA, CONDIŢIA SINE QUA NON A ADOPŢIEI

II.1. Introducere. Familia - cadrul natural al adoptiei

II.2 Imagini şi perspective culturale asupra familiei

II.3. Teorii sociologice despre familie

II.4. Căsătoria, dinamica familiei contemporane şi relevanţa adopţiei

CAPITOLUL III. ACTORII SOCIALI AI ADOPŢIEI: COPILUL, PĂRINŢII

NATURALI ŞI PĂRINŢII ADOPTIVI

III.1. Copilul

III.2. Parentalitatea şi rolurile parentale

III.3. Teorii explicative ale adoptiei si functiile familiei

III.4. Părinţii adoptivi – suplinirea dimensiunii biologice a parentalităţii

CAPITOLUL 4. COPILUL AFLAT ÎN DIFICULTATE. DIMENSIUNEA CLINICĂ

ŞI REZILIENŢA ÎN ADOPŢIE

4.1. Copilul aflat în dificultate

4.2. Copilul aflat în dificultate în context românesc

4.3. Instituţionalizarea timpurie a copiilor şi rezilienţa acestora

CAPITOLUL V. ADOPŢIA ŞI LEGISLAŢIA

V.1. Codificarea juridică a procesului adopţiei

V.2. Legislaţia internaţională şi adopţia

Page 3: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

3

V.3. Istoric al reglementării adopţiei 1990-2016 în România

V.4. Drepturile copilului ca punct de inflexiune al adopţiei contemporane

V.5. Procesul administrativ-juridic al adopţiei pe scurt

CAPITOLUL VI. STUDIU PRIVIND DINAMICA ADOPŢIEI LA NIVEL

JUDEȚEAN ȘI NAȚIONAL

VI.1. Scopul şi obiectivele cercetării

VI.2. O perspectivă a situaţiei la nivel naţional

VI.3. Situaţia adopţiei în judeţul Argeş

VI. 4. Rezultatele cercetarii

VI. 4.1. Rezultatele demersului de adopţie în urma traseului admnistrativ la nivel

naţional

VI. 4.2. Analiza situaţiei adopţiei din judeţul Arges în ultimii 10 ani, cu accent pe

perioada 2016-2019, ulterioară ultimelor modificări legislative

VI. 4.3. Serviciile sociale pentru adopţie la nivelul judeţului Argeş

VI. 4.4. Identificarea tipurilor de motivații ale familiilor adoptive. Elaborarea unui

profil psihosocial al părinților care adoptă copiii în dificultate, în special a celor greu

adoptabili

VI.5. Concluzii parțiale

CAPITOLUL VII. CĂUTAREA ŞI REGĂSIREA. STUDIU CALITATIV:

POVESTEA UNUI ADOPTAT ADULT

VII.1. Introducere

VII.2. Gânduri împărtăşite

VII.3. Imagini din arhiva personală

VII.4. Experienţa pierderii şi ,,nostalgia originilor". Discuţie pe marginea studiului

de caz

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Anexa 1 – Procedura adoptiei

Anexe 2-9 - Ghid de interviu cu familii adoptive care au adoptat sau se află în

procedură de adopție cu copii din categoria copiilor greu adoptabili;

Page 4: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

4

Anexa 10 – Definiții și abrevieri ale termenilor utilizați

Anexa 11 – Abrevieri ale termenilor utilizați

Anexa 12 – Indexul figurilor

Anexa 13 - Indexul tabelelor

Page 5: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

5

Au fost odată doua femei

Una de care tu nu-ți aminteşti,

Care nu s-au întâlnit niciodată:

Alta pe care o numeşti MAMA.

Două vieţi diferite,

În împlinirea uneia singure: a ta.

Una a fost steaua ta bună,

Alta îți este soarele.

Prima ți-a dat viața,

A doua te învață cum să o trăieşti.

Prima a aprins în tine nevoia de dragoste,

A doua este aici ca să o satisfacă.

Una te-a oferit spre adopţie: Era tot ce putea face pentru tine.

Cealaltă se ruga sa aibă un copil

Și Dumnezeu a îndrumat-o către tine.

Si acum când plângând

Tu îmi pui eterna întrebare:

Moştenirea naturala sau educaţie,

Al cui fruct sunt eu?

Nici al uneia, nici al alteia

Copilul meu - ci pur si simplu:

Al celor doua forme diferite de DRAGOSTE.

POET FILIPINEZ NECUNOSCUT

Page 6: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

6

Lucrarea prezentă constituie demersul intreprins și efortul depus la școala doctorală în

perioada celor trei ani de formare științifică teoretică și practică în domeniul sociologiei în

general și protecției copilului în particular.

Protecția familiei, în general, și a copilului, în special, reprezintă obiective de prim

rang ale oricărei societăți, constituind, totodată, unul din primii pași pentru depășirea crizei

morale și sociale ce marchează statul nostru la începutul sec. XXI. Totodată protecția

drepturilor copilului, în general, și protecția alternativă prin adopție, în special, a fost si este

preocuparea legislatorilor, a diferitelor autorități și instituții publice atât în context

internațional, cât și pe plan național. Factorii de natură politică, socială, culturală și

psihologică generează gradul de complexitate al fenomenului, iar deasupra tuturor se

situează responsabilitatea imensă de a respecta interesul superior al copilului. Având în

vedere toate acestea am inițiat o cercetare asupra complexității adoptiei, din mai multe

perspective: sociologică, istorică, juridică, antropologică și nu în ultimul rând ca forma de

protecție a copilului, altfel spus, o abordare multidisciplinară.

Natura juridică a adopției ca și noțiunea ei este una controversată, astfel, poate fi

definită ca fenomen, proces, act sau formă de protecție a copilului. Complexitatea adopției,

provocările sale, recompensele și dificultățile care apar au nevoie de mai multă atenție din

partea specialiștilor, publicului larg, părinților adoptivi, comunității. Specialiștii pot fi

influențați de prejudecățile existente în societate, de cultură, în relație cu adopția, ca spre

exemplu opinia că adopția este a doua modalitate eficientă pentru întemeierea unei familii,

copiii adoptați au probleme iremediabile, copiii adoptați au dificultăți, fiind vina părinților.

În acest sens, investigația realizată pe tema adopției copilului ca formă de protecție a

acestuia a fost aprofundată prin cercetarea motivației adoptiei copiilor în dificultate și în

special a celor greu adoptabili, cu nevoi speciale.

O perspectivă diacronică asupra adopției este punctul de plecare al acestui proiect de

cercetare și are meritul de a pune în evidență aspectele universale ale acesteia și variabilele

culturale. Adopția ca fenomen general uman este întâlnit în toate culturile și momentele

istorice. Caracterul său universal uman califică abordarea adopției din perspectiva

antropologică, respectiv ca manifestare într-o anumită cultură și într-o anumita societate.

Aspectele universale ale adopției țin de caracterul universal al anumitor nevoi umane. O

astfel de nevoie este cea de conservare și transmitere prin urmași a unui patrimoniu,

material sau valoric.

Trecerea în revistă a adopţiei în câteva spaţii culturale reprezentative precum

Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural

Page 7: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

7

creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă specifică în ceea ce priveşte adopţia. În

toate culturile există însă un fir roşu al practicii adopţiei: nevoia transmiterii mai departe a

unei moşteniri materiale sau culturale printr-un descendent al familiei. Adopţia are această

funcţie socială şi reprezintă o invenţie socială pentru familiile care dintr-un motiv sau altul

nu puteau avea copii.

Consider că merită subliniata schimbarea în ceea ce privește adopția adusă de spatiul

cultural crestin. Este vorba de descărcarea adopţiei de funcţiile de transmitere a

patrimoniului material, de status sau a îndatoririlor religioase bazate pe cultul strămoşilor.

Creştinismul este o religie universală în care toţi oamenii sunt egali în calitate de fii ai lui

Dumnezeu, statusul social devine deschis oricui prin prisma străduinţelor şi meritelor sale

faţă de semeni şi de Dumnezeu. Pe de altă parte transmiterea bunurilor spirituale este mai

importantă decât transmiterea bunurilor materiale. Ca atare, adopţia îşi pierde funcțiile

sociale avute în antichitatea greco-latină. Pentru o bună perioadă de timp, adopţia îşi pierde

aceste funcţii sociale ale transmiterii moştenirii, bunurile urmând să intre în patrimoniul

Bisericii. Înfierea spirituală, prin naşii de botez, înlocuieşte adopţia pentru o bună perioadă

din istoria spaţiului cultural creştin.

Aceste succinte ilustrări ale adopţiei în diverse culturi pun în evidenţă caracterul

antropologic variat al adopţiei ca fenomen social. Adopţia, înainte de a reprezenta o formă

placidă de legiferare juridică, ascunde în spatele ei mentalităţi, viziuni religioase sau funcţii

sociale foarte terestre. Fapt pentru care ea poate fi cu succes abordată dintr-o perspectivă

antropologică şi sociologică.

Teza încearcă și o descriere a adopţiei sub lupa schimbărilor şi mecanismelor

concrete aduse în lumea contemporană adopţiei. Ea capătă un caracter mai tehnic şi mai

ideologic, dar nu în ultimul rand unul strict legat de posibilităţi şi funcţii sociale. Din

perspectiva caracterului tehnic, în această parte a tezei se menţionează o serie de influenţe

asupra deciziei şi procesului de adopţie în societatea contemporană precum accentuarea

caracterului juridic al adopţiei, văzută ca un contract, progresul medical şi apariţia

reproducerii asistate, intervenţia prin politici sociale şi alocaţii în sprijinul persoanelor care

adoptă un copil, diminuarea posibilităţii de a avea copii pe cale naturală pe fondul

declinului instituţiei familiei şi de asemenea al creşterii infertilităţii.

Începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea şi continuat în secolul al XX-lea adopţia

trece în lumea occidentală treptat din domeniul informal şi privat al actelor de voinţă

caritabile în cel al reglementării legislative la nivel naţional şi, mai cu seamă în a doua

jumătate a secolului al XX-lea, la nivel internaţional. Se poate vorbi de codificarea juridică

Page 8: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

8

a procesului adopţiei, adică sublinierea demersului de raţionalizare prin reguli de drept a

procesului adopţiei. Astăzi procesul de adopţie la nivel internaţional a căpătat o formă

standardizată în ceea ce priveşte etapele acestui proces, cu nuanţele de rigoare la nivelul

legislaţiilor naţionale. În esenţă însă, se poate vorbi despre tendinţa de universalizare a

reglementării juridice a adopţiei. Acest tip de reglementare are în vedere impunerea de

standarde în ceea ce priveşte adopţia internaţională şi prevenirea cazurilor de traficare a

copiilor. Este vorba în acest caz de Convenţia de la Haga asupra Protecţiei Copiilor şi

Cooperării în Materia Adopţiei Internaţionale din 1993, ratificată de România prin Legea

nr. 84 din 1994. De asemenea, prin aderarea statelor la astfel de convenţii internaţionale se

urmăreşte adecvarea normelor din legislaţia naţională referitoare la adopţie la standardele

internaţionale privitoare la drepturile şi protecţia copilului.

Prezentarea în lucrare a unei taxonomii a tipurilor de adopţie şi a modurilor în care ea

se realizează reprezintă o ilustrare adecvată a fenomenului social al adopţiei. Sunt

prezentate în acest sens adopţia închisă şi adopţia deschisă, adopţia naţională şi adopţia

internaţională, adopţia adulţilor, adopţia de către rude, părinţi vitregi sau cupluri de acelaşi

sex. Toate acestea sunt forme specifice ale adopţiei din secolul al XX-lea.

În ceea ce priveşte modurile de realizare a adopţiei, am avut în vedere întrucâtva

dimensiunea instrumentală a procesului adopţiei, faptul că ea se realizează prin instituţii,

agenţii guvernamentale sau private sau prin persoane fizice, ,,facilitatori", direct de către

părinţii biologici. O altă taxonomie a adopţiei se bazează pe locul de provenienţă al copiilor

adoptaţi: care provin din familii biologice, din centre de plasament sau sunt un rezultat al

concepţiei asistate.

Familia este punctul final al procesului de protectie a copilului prin intermediul

adopției. De aceea, consider că a fost absolut oportună abordarea familiei și adoptiei din

perspectiva sociologică. Totodată, ea este cadrul fundamental fără de care nu se poate

realiza o conceptualizare și înțelegere satisfăcătoare a părților implicate în procesul

adopției: părinții biologici, părinții adoptivi și copilul adoptat. Familia stă la începutul și la

sfârșitul adopției, ea este “alfa” și “omega” ale individului uman. Adopția aduce în

discuție deopotrivă funcțiile și disfuncțiile familiei. Teoriile reprezentative ale

macrosociologiei: teoria analizei sistemice și teoria analizei structurale încearcă să ofere o

explicație a familiei din perspectiva instituțională, în timp ce interacționismul simbolic și

etnometodologia sunt teorii din zona microsociologiei, preocupate de studierea

interacțiunilor dintre indivizi în context și secvențe de viață concrete.

Page 9: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

9

Din perspectiva cercetării adopției ca realitate socială, teoriile macrosociologice

despre familiei pot fi un cadru interpretativ adecvat pentru adopție din perspectiva

funcțiilor acesteia în diverse societăti. Pe de alta parte, teoriile microsociologice despre

familiei au relevanta mai mare pentru fenomenul adopției în contextul punerii accentului

pe dezvoltarea individuală a copilului, susținută în present de teoria atasamentului a lui

John Bowlby sau de teoria drepturilor copilului. Aceasta preocupare pentru abordarea

individualizată a protecției copilului fiind exprimată în lumea occidentală prin tendința de

dezinstituționalizare și plasare a copiilor în forme mai apropiate de interacțiunea de tip

familial, plasarea la asistenți maternali și, ca soluție optimă, de succes, adoptia.

Teoriile explicative ale adopției și funcțiile familiei prezintă câteva perspective

integrative contemporane ale adopției. Este vorba de perspectiva antropologică,

perspectiva socială și perspectiva psihologică. Perspectiva antropologică a adopției are

drept nucleu conceptual filiația naturală, de sânge, ca fenomen general uman, iar în cazul

adopției, filiația artificială. Ea este regăsibilă în toate culturile cu variații contextuale, legate

de câteva funcții majore ale adopției, respectiv, funcția de transmitere trans-generatională a

unui patrimoniu material sau spiritual, de sudare a unei alianțe sociale sau de transfer

afectiv a sentimentelor parentale către copilul adoptat în lipsa unuia biologic. Perspectiva

socială a adopției este regăsibilă în teoriile sociologice despre familie și în teoriile despre

reprezentările sociale, referitoare, de exemplu, la stigmatizare. Din perspectiva teoriilor

sociologice sistemice despre familie, adopția este pusă în corelație cu funcțiile familiei.

Abordarea adopției prin intermediul teoriilor microsociologice, precum interacționismul

simbolic, va pune adopția în lumina edificării reciproce a copilului adoptat și a părinților

adoptivi, fiind din acest punct de vedere strâns legată cu teorii precum teoria stresului și a

copingului. Abordarea psihologică a adopției, este foarte bine reprezentată de teoria

atașamentului, cu accent pe asigurarea nevoilor afective de bază ale copilului în procesul

dezvoltării sale. Cel mai potrivit cadru pentru o dezvoltare firească fiind familia naturală,

iar atunci când aceasta lipsește, familia adoptivă.

În ceea ce privește Actorii sociali ai adopției: copilul, părinții naturali și părinții

adoptivi au fost prezentați în acest proiect de cercetare într-o formă nuanțată din

perspective precum posibile predispoziții biologice, psihologice, sociale si juridice, în

funcție de relevanța acestora pentru fiecare caz în parte. Practic, drepturile copilului

postulate în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului sunt drepturi cu caracter

general care se regasesc în legislațiile diferitelor tări în forme diferite, în funcție de

particularitățile naționale.

Page 10: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

10

Un loc aparte în aceasta teză de doctorat a fost acordat copilului în dificultate.

Capitolul al IV-lea, Copilul aflat în dificultate. Dimensiunea clinică şi rezilienţa în adopţie,

încearcă să circumscrie problematică copilului aflat în dificultate, primul pas este

definirea şi clarificarea termenului ,,copil aflat în dificultate", al doilea pas este plasarea

temei copilului aflat în dificultate în context românesc, al treilea pas este aducerea în

discuţie a dimensiunii clinice în cazul copiilor instituţionalizaţi de timpuriu, un caz special

al copilului aflat în dificultate în România, ultimul pas este legat de logica protecţiei

copilului aflat în dificultate, respectiv intervenţia de tip rezilienţă.

Primul subcapitol subliniază pe de o parte accepţiunile termenului copil aflat în dificultate,

care este redus în unele contexte de utilizare la termenul ,,copil cu nevoi speciale". În

literatura de specialitate internaţională de limbă engleză, termenul ,,children with special

needs" include atât pe copiii cu probleme de sănătate cât şi pe cei aflaţi în dificultate din

motive sociale. În literatura de specialitate românească, ,,copilul cu nevoi speciale" este un

caz particular al înţelesului ,,copil aflat în dificultate". Pe de altă parte, la nivel internaţional

includerea un copil în categoria de copil cu nevoi speciale depinde de criteriile la nivelul

fiecărei ţări, fapt care face ca un copil inclus în această categorie într-o anumită ţară să nu

fie pe baza aceloraşi criterii în altă ţară.

Al doilea subcapitol, Copilul aflat în dificultate în context românesc, aduce în discuţie

situaţia specială din România. Politica demografică din România înainte de 1989, bazată pe

creşterea imperativă a natalităţii, a condus la instituţionalizarea masivă a copiilor.

Instituţionalizarea timpurie a copiilor precum şi condiţiile din aceste instituţii au condus la

calificarea acestor copiii că aflaţi în situaţia de dificultate. La căderea regimului comunist,

s-a considerat că adopţia internaţională a acestora era soluţia optimă de protecţie a lor la

acel moment. Ulterior acestei măsuri, sistată între timp, sistemul românesc de protecţie a

copilului avea să fie reformat prin preluarea şi introducerea sistemului de plasare la

asistenţi maternali (sistemul foster care).

Subcapitolul al treilea al capitolului patru abordează dimensiunea clinică a

instituţionalizării şi mai ales instituţionalizarea timpurie a copiilor. România, prin sistemul

extins de instituţionalizare a copiilor, a reprezentat un studiu de caz pentru relevarea

aspectului clinic. În acest sens stă dovadă lucrarea Copiii abandonaţi ai României1. Studiul

pune în evidenţă efectele negative asupra creierului copilului mic instituţionalizat, asupra

motricităţii şi dezvoltării celulare, asupra dezvoltării psiho-emoţionale a copilului. Studiul

1 Charles A. Nelson, Nathan A. Fox , Charles Zeanah, Copiii abandonaţi ai României,

Editura Trei, 2014.

Page 11: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

11

relevă de asemenea ameliorarea stării copiilor instituţionalizaţi în urma plasamentului

familial.

Urmatorul subcapitol abordează teoria ataşamentului şi a rezilienţei ca piloni ai intervenţiei

în cazul copiilor cu diverse traume, datorate fie instituţionalizării, fie diverselor forme de

abuz, abandon sau neglijare.

Capitolul al V-lea al tezei de doctorat, Adopţia şi legislaţia, cuprinde cinci subpuncte,

dedicate dimensiunii juridice a adopţiei. În prima parte, Codificarea juridică a procesului

adopţiei, are în vedere sublinierea demersului de raţionalizare prin reguli de drept a

procesului adopţiei. Începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea şi continuat în secolul al

XX-lea adopţia trece în lumea occidentala treptat din domeniul informal şi privat al actelor

de voinţă caritabile în cel al reglementării legislative la nivel naţional şi, mai cu seamă în a

doua jumătate a secolului al XX-lea, la nivel internaţional. Astăzi procesul de adopţie la

nivel internaţional a căpătat o formă standardizată în ceea ce priveşte etapele acestui

proces, cu nuanţele de rigoare la nivelul legislaţiilor naţionale. În esenţă însă, se poate vorbi

despre tendinţa de universalizare a reglementării juridice a adopţiei. Tot în acest capitol se

face o expunere a eforturilor de legiferare internaţională a adopţiei prin diferite convenţii

interstatale. Acest tip de reglementare are în vedere impunerea de standarde în ceea ce

priveşte adopţia internaţională şi prevenirea cazurilor de traficare a copiilor. Este vorba în

acest caz de Convenţia de la Haga asupra Protecţiei Copiilor şi Cooperării în Materia

Adopţiei Internaţionale din 1993, ratificată de România prin Legea nr. 84 din 1994. De

asemenea, prin aderarea statelor la astfel de convenţii internaţionale se urmăreşte adecvarea

normelor din legislaţia naţională referitoare la adopţie la standardele internaţionale

privitoare la drepturile şi protecţia copilului.

În subpunctul urmator al celui de-al cincilea capitol, Istoric al reglementării adopţiei 1990-

2004 în România, este o prezentare selectivă a principalelor acte legislative determinante

pentru adopţia şi protecţia copilului din ţara noastră în prezent. Este vorba de Legea Nr.

11/1990, Ordonanţa Urgenţă a Guvernului nr. 25 / 1997, Legea nr. 273/2004 privind

regimul juridic al adopţiei. Este vorba de precizări importante referitoare la adopţia

internaţională, consimţământul în vederea adopţiei, instituţiile responsabile în derularea

procesului adopţiei, raportul dintre sistemul de protecţie a copilului şi procesul de adopţie

etc.

Partea finala a capitolului cinci, Drepturile copilului ca punct de inflexiune al adopţiei

contemporane, este o prezentare şi punere în evidenţă a teoriei drepturilor copilului, caz

particular al teoriei drepturilor omului, în ceea ce priveşte adopţia. Adopţia în secolul al

Page 12: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

12

XX-lea, faţă de practica adopţiei de dinainte, este centrată strict pe copil, fapt care decurge

din postularea întâietăţii în procesul adopţiei a principiului interesului superior al copilului.

Dreptul la consimţământ al copilului în privinţa adopţiei reprezintă un astfel de drept al

copilului. Fapt ilustrat cu prevederi ale acestui drept în legislaţia mai multor ţări. Acest

ultim subcapitol este o prezentare esenţializată a procesului adminstrativ-juridic, regăsibil

în principiu în toate demersurile de această natură ale adopţiei.

Așadar, prima parte a tezei este preponderent teoretică, însă partea a doua a lucrării

este o cercetare empirică în domeniul complex al adopției copilului în dificultate și în

special a copilului greu adoptabil.

Baza practică a cercetării efectuate include analiza activității profesionale, desfășurata de

către autoarea tezei, în calitate de șef birou din cadrul locului de muncă Biroul adopție și

postadopție, precum și de prerogativele de responsabil de caz a persoanelor/familiilor

adoptive.

Scopul lucrării vizează analiza dinamicii și complexității adopției la nivel judetean si

national pe o perioada de 10 ani, cu accent pe perioada ultimilor trei ani 2016-2019.

Cercetarea empirica se subsumează totodată obiectivului general al lucrării, respectiv

analiza adopţiei copilului aflat în dificultate - alternativă optimă la care statul apelează când

familia nu doreşte să dezvolte legături cu copilul sau când acest lucru nu este posibil.

Complexitatea adopției, provocările sale, recompensele și dificultățile care apar au nevoie

de mai multă atenție din partea specialiștilor, publicului larg, părinților adoptivi,

comunității.

Cercetarea cantitativă și cercetarea calitativă(capitolele VI și VII) susțin suportul

teoretic dezbatut în celelalte capitole, completând imaginea complexității procesului de

adopție a copilului în dificultate sau a copilului greu adoptabil. Strategia metodologică s-a

axat pe metode specifice cercetării cantitative și calitative. Un loc aparte în metodologia

cercetării este acordat metodei Poveste de viață. Astfel, ultimul capitol al lucrării Cautarea

și regăsirea -Studiu calitativ: Povestea unui adult adoptat reprezintă o cercetare calitativă

pornind de la povestea vieții unei persoane adulte, adoptată în copilarie. Căutarea şi

regăsirea se referă la procesul prin care adulţii adoptaţi încearcă să afle mai multe

informaţii despre originile lor. Pentru aceasta, ei merg pe urmele membrilor familiei

biologice şi chiar îi întâlnesc. Prin “căutare şi regăsire”, ducem povestea adopţiei la

momentul în care copii adoptaţi devin adulţi.

Page 13: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

13

Dintre metodele de cercetare calitativă, povestea vieţii ne ajută să înţelegem mai bine

traiectoria psihosocială a persoanei intervievate. Interviul de tip povestea vieţii oferă un

model ce poate fi aplicat în multe discipline: sociologie, antropologie, etnologie, istorie,

psihologie, consiliere şi terapie. Povestea vieţii este interdisciplinară. Cel ce alege să-şi

mărturisească frântură de viaţă se poate cunoaşte mai bine decât înainte pe sine, pe alţii,

misterul vieţii şi universul în care trăieşte. Cercetarea calitativă de acest tip este valoroasa

pentru ca reda dimensiunea subiectivă, cu tensiunea existențială de experientă unicat a

actorilor implicați în procesul adoptiei. Din povestea acestui adult transpare experiența

atașamentului nesecurizant și a rezilienței reciproce, a copilului și a părinților adoptive, iar

povestea ridică problema dreptului la identitate a copilului, la cunoașterea datelor despre

originea și trecutul său, dreptul la regăsire/reunire.

Pentru înregistrarea obiectivă a dinamicii adopțiilor a fost utilizat un sistem de referință

axat pe indicatorii de evaluare a dinamicii adopțiilor în județul Argeș, pe o perioada de 10

ani, și ca perioadă de referință anii 2016-2019, care a fost influențată de modificarile

legislative din 2016, moment al implementării unei proceduri particulare a adopției

copilului greu adoptabil. Pornind de la acești indicatori s-au facut o serie de comparații,

observații asupra ponderii procentului copiilor aflați în dificultate adoptați în raport cu

numarul de copii adoptați în județul Argeș și la nivel național și s-au descifrat preferințele,

opțiunile, motivațiile părinților adoptivi în raport cu această categorie de copii. Dintre

rezultele reieșite din cercetare amintim: la finalul anului 2017, la nivel naţional erau 3.257

de copii declaraţi adoptabili (sursa ANPDCA), din care 2.362 erau declaraţi greu adoptabili

şi doar 2.652 de familii au atestat de familie adoptatoare. Așadar, în prezent nu există nici

măcar o relaţie de 1 la 1 între copiii adoptabili şi familiile care doresc să adopte. Ba mai

mult, 85,5% din familii doresc să adopte copii mai mici de 7 ani (79% doresc copii mai

mici de 3 ani), iar in centrele rezidentiale doar 9,7% dintre copii au vârsta sub 7 ani.

Concluzia este că procesul de potrivire, indiferent cât de bine ar putea fi realizat, nu poate

compensa aceste diferenţe şi, deci, este nevoie să se acţioneze intens pentru a găsi o

familie şi pentru acesti copii. Totodata, aceste date demonstreaza partial, si, perioada mare

de așteptare pentru adoptie.

De un real folos pentru toți cei implicați în procesul de adopție este prezentarea cu

claritate a demersului de adopţie conform traseului admnistrativ la nivel național. Este

vorba de şase paşi sau etape: 1.Predarea dosarului la biroul de adopţie; 2. Deschiderea

procedurii de adopţie (DPA); 3. Potrivirea teoretică în vederea adopţiei (PTA); 4.

Page 14: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

14

Potrivirea practică în vederea adopţiei (PPA); 5. Încredinţarea în vederea adopţiei ; 6.

Încuviinţarea/ Revocarea.

Conform obiectivelor propuse în cercetare s-a pornit de la cateva prezumtii și ipoteze.

Astfel, presupozitia care consideră ca sursa de provenientă a copiilor adoptați este sistemul

de protectie a copilului, iar numarul de copii din sistemul de protecție va scădea datorită

creșterii numarului adopțiilor acestora, s-a confirmat partial, deoarece s-a constatat că acest

număr s-andiminuat, dar nu numai datorită adopțiilor, ci și altor factori, cauze etc. (În anul

2010, erau 64.878 de copii în sistemul de protecție, iar la sfarșitul anului 2018 se regăsesc

52.783 de copii).

Cele trei ipoteze s-au confirmat: cei mai mulți copii sunt adoptați de familiile unde au

fost dați în plasament (atasamentul dezvoltat între copil si familia de plasament este

elementul fundamental); motivația familiei adoptive centrată pe copil, pe angajarea,

implicarea în creșterea și educarea copilului, indiferent de problemele medicale,

comportamentale ale copilului, familiei adoptive și nu în ultimul rând rolul serviciilor de

calitate de asistență și consiliere oferite pe parcursul procesului, demersului de adopție

determină finalizarea pozitivă a actului de adoptie. Analiza motivatiei adoptiei este una din

căile care aduc la suprafață atât expectanțele părinților adoptivi, dar, în mod indirect, și

reprezentările sociale remanente despre adoptie. La un prim nivel al analizei declarațiilor

părinților în cadrul interviurilor acordate în cadrul focus – grupului organizat cu părinții

adoptivi de copii greu adoptabili despre motivația de a adopta s-au desprins doua tipuri de

motivații: care pun în evidență interesul parintelui adoptiv și altele care afirmă interesul

copilului.

O contributie originală care se dovedeste a fi utilă lucratorilor în domeniu o constituie

Ghidul de interviu care se adreseaza familiilor în intenția cărora este adopția unui copil

greu adoptabil.

Din lucrare transpare si necesitatea de îmbunătățire a legislatiei care să conducă în

final la scurtarea timpului în care se deruleaza procesul de adopție. Astfel, pe de o parte,

sunt necesare măsuri pentru mediatizarea adopţiei copiilor aflaţi în instituţii rezidenţiale

(de vârste mai mari, cu dizabilităţi/ probleme de sănătate), iar pe de altă parte, este nevoie

de flexibilizarea legislaţiei pentru a acorda mai multor copii şansa de a trăi într-o familie.

De asemenea, este necesară luarea unor măsuri care să permită declararea unui număr mai

mare de copii ca fiind adoptabili, în condiţiile în care, în ultimii ani, în mod constant,

numărul de persoane/ familii apte să adopte a fost mai mare decât al copiilor adoptabili.

Prin mediatizarea adopţiei se poate contribui şi la reducerea percepţiei negative a opiniei

Page 15: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

15

publice asupra familiilor care vor să adopte. Utilizarea exemplelor pozitive poate fi o

strategie de succes în promovarea adopţiei, nu numai în acţiunile de mediatizare, dar şi prin

participarea acestora la grupuri de suport pentru viitori părinţi adoptivi, în cadrul DGASPC-

urilor.

Ultima sectiune a lucrarii cuprinde concluzii formulate de autoare pe baza studiului

teoretic si a concluziilor cercetarilor de natura cantitativă și calitativă, precum și măsurile

propuse de perfecționare a legislatiei privind îmbunătățirea procedurilor privind adopția

Din lucrare mai sunt desprinse catva sugestii pentru creșterea calității serviciilor de

adopție si postadopție:

- În vederea participării la derularea procesului de adopție, specialiştii trebuie să se

pregătească prin participarea la conferințe cu teme despre studii de caz, management de

caz, studiul dosarelor;

- Specialiștii în domeniul adopției trebuie să fie pregătiți în ceea ce privește asistența și

consilierea părinților care sunt în situația de a renunța la propriul copil, acest moment este

unul tensionat, uneori o traumă pentru mamele biologice și trebuie să fie ajutate în

prelucrarea propriei suferințe și depășirea situației de criză reprezentată de renunțarea la

copil;

- Specialiştii vor planifica, conduce şi evalua activităţile de formare pentru părinţii care

se gândesc să primească copii în adopţie si in acest sens trebuie sa aiba o pregatire,

competenetele necesare;

- Intrarea copiilor în adopţie înseamnă o schimbare radicală în viaţa copiilor. Ea trebuie

pregătită cu multă atenţie, pentru ca schimbarea să constituie un eveniment fericit în viaţa

copiilor şi a familiei adoptive. Pentru aceasta, specialiştii vor pregăti copiii pentru adopţie,

deoarece pentru oricine, schimbarea bruscă a mediului de viaţă reprezintă un puternic factor

de nelinişte şi de tulburare ceea ce poate naşte la copii reacţii de anxietate, dezadaptative;

Pentru perioada postadopţie, sunt propuse următoarele:

• lărgirea paletei de servicii postadopţie şi a furnizorilor acestor servicii prin unităţi din

sectorul de stat şi privat;

• formarea unor grupuri de suport şi de rețele la nivel de judeţean cu scopul de a conecta

familiile adoptive între ele astfel încât să capete mai multă încredere şi solidaritate în ceea

ce priveşte depăsirea obastacolelor cu care se confruntă în perioada postadopţie. Astfel,

prin apartenenţa la un grup cu interese comune poate determina familia adoptivă să

Page 16: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

16

solicite ajutor specializat înainte ca într-o situaţie problematică postadopţie să ajungă la un

moment de criză;

• formarea unor grupuri de sprijin pentru copii adoptaţi, formate din echipe

pluridisciplinare, asistent social, pedagog, logoped, psiholog, etc. care să ofere sprijin

copiilor pentru a se întâlni şi a interacționa cu alţi copii;

• înființarea unei platforme on-line la nivel judeţean în vederea creării unui sistem

centralizat cu informații pentru serviciile existente și sprijin pentru familii adoptive, copii

adoptați, familii potențial adoptive, public larg;

• cursuri pentru susţinerea abilităților de parenting ale părinţilor adoptivi;

• cursuri de coping a cazurilor dificile specifice perioade postadopţie, pentru prevenirea

desfacerii adopției.

Lucrarea se încheie cu o amplă bibliografie provenind din diverse domenii de activitate

- sociologie, asistenta sociala, psihologie, drept și constând din numeroase volume, articole,

studii, statistici și documente oficiale, legislație și site-uri web, ceea ce demonstrează

profunzimea demersului intreprins și caracterul pluridisciplinar al cercetării.

Întreaga lucrare poate fi o sursă de documentare pentru specialiștii în domeniul

protecției copilului, în domeniul juridic, al asistenților sociali, sociologilor și psihologilor,

implicați în acest proces.

Page 17: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

17

BIBLIOGRAFIE

Adamec, C., Miller, L. C. 2007, The encyclopedia of Adoption,Third Edition. Facts On

File.

Allen, N. 2005. Making sense of the Children Act 1989. 4th ed.John Wiley & Sons Ltd.

Alper, J.and Howe, D. 2015, Assessing Adoptive Parents, Foster Carers and Kinship

Carers.Jessica Kingsley Publishers.

Ariès, Ph. 1962. Centuries of Childhood. A Social History. Alfred A. Knopf: New York.

Aristotel. 2001. Politica. Editura IRI, Buucreşti.

Askeland, L. 2006. Children and youth in adoption, orphanages, and foster care : a

historical handbook and guide. Greenwood Press.

Barnard, K.E. şi Solchan, J.E.. ,,Mothering" în Marc H. Bornstein. Handbook of Parenting

Second Edition Volume 3 Being and Becoming a Parent, Lawrence Erlbaum Associates,

2002.

Baumrind, D. (1971). ,,Current patterns of parental authority. Developmental Psychology”

Monographs, 4, 1– 103.

Bîzgan, O. 2019. Sistemul de protecţie din România. Modificarea şi completarea Legii

nr.273/2004 privind procedura adopţiei. Raport iunie 2019.

Bejenaru, A., Roth, M. ,,Adopţia copiilor" în George Neamţu.2011. Tratat de asistenţă

socială. Ed. a 2-a, rev. Iaşi: Polirom.

Bejenaru, A., ,,Adopţia copiilor”, în Buzducea, D. (coord.), Asistenţa socială a grupurilor

de risc, Iaşi, Editura Polirom, 2010, pp. 197–222.

Bejenaru, A. 2011. Adopţia copiilor în România. Institutul European.

Biblia. 1995. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.

Bucureşti.

Brabender, V. M. , Fallon, A. E.. 2013. Working With Adoptive Parents. Research, Theory,

and Therapeutic Interventions. John Wiley & Sons M.

Bornstein, M.H.. Handbook of Parenting Volume 3 Being and Becoming a Parent.

Lawrence Erlbaum Associates, Publishers.

Buck, T. 2014. International child law. Third edition. Routledge.

Walter B., 1967. Sociology and Modern Systems Theory. Prentice-Hall, New Jersey.

Buzducea, D. (coord.).2010. Asistenţa socială a grupurilor de risc. Polirom.

Buzducea, D., Lazăr, F. 2011. ,,Profilul părinţilor adoptivi din România şi motivaţia

adopţiei copiilor greu adoptabili”. Calitatea Vieţii, XXII, Nr. 3, 2011, p. 313–334.

Page 18: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

18

Buzducea, D., Lazăr, F., Bejenaru, A., Grigoraş, V., Panait, B. A., Popa, R. 2013.

Strategii de comunicare despre adopţie între părinţii adoptivi şi copilul adoptat. Raport de

cercetare

Clark, R. E. and Freeman Clark, J. 2007. The Encyclopedia of Child Abuse. Third Edition.

Facts On File, Inc.

Clayman, S. E. ,,Ethnomethodology”, în Smelser, Neil J., Baltes, Paul B. 2001.

International Encyclopedia Of The Social & Behavioral Sciences. Elsevier Science Ltd.

Cojocaru, S., Cojocaru, D.2008. Managementul de caz în protecţia copilului. Evaluarea

serviciilor şi practicilor din România. Polirom.

Compton, R. J. 2016. Adoption Beyond Borders How International Adoption Benefits

Children. Oxford.

Conn, P. 2013. Adoption: A Brief Social and Cultural History. Palgrave Macmillan

Constantinescu, M. 2004. Sociologia familiei probleme teoretice şi aplicaţii practice,.

Editura Universităţii din Piteşti.

Constantinescu M. 2004. Competenţă socială şi competenţă profesională. Editura

Economică.

Constantinescu M., Constantinescu C. 2005. ,,Diviziunea rolurilor conjugal parentale,

factor al stabilităţii familiei". Conferinţa internaţională de psihoterapii de familie. Oradea

în vol. Familia între constrângere şi alegere ISBN general: 973 613 860 7, ISBN specific:

973 613 863 1.

Constantinescu M., Constantinescu C.2006. ,,Integrarea licenţiaţilor în asistenţă socială de

la Universitatea Piteşti pe piaţa forţei de muncă" în Asistenţa socială în perspectiva

integrării europene: Identitate şi procesualitate. Editura Universităţii de Vest. Timişoara.

Constantinescu, Maria. 2008. Dezvoltare umană şi asistenţă socială. Piteşti: Editura

Universităţii din Piteşti.

Constantinescu, M. 2008b. Familia românească între tradiţie şi modernitate. Piteşti:

Editura Universităţii din Piteşti.

Constantinescu, M., Constantinescu, C., Despa, N. 2009. ,,Implicarea familiei în

managementul comportamentului de risc al adolescenţilor" în Succesul social la intersecţia

factorilor sociali. Presa Universitară Clujeană.

Constantinescu, M. 2013. ,,From domestic violence victim to Social Independent Life by

Developing Optimal Personality. Case study" în Case study I. The European Culture of

Human Rights: The Right to Happiness. Cambridge Scholars Publishing. pp.262-271.

Page 19: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

19

Constantinescu, M., Constantinescu, C.2013. ,,Reduction of Violence in School and

Educational Environment through the Program Making Choices" în Profesia Social and

Behavioural Sciences. Elsevier. Vol. 75. pp. 219-225.

Constantinescu, M., Constantinescu, C., Dumitru, C. 2017. ,,Social Work and Protection of

Abused and Neglected Children" in Revista de Asistenţă Socială, Nr. 3/2017. Polirom.

Constantinescu, M. 2018. Programe integrate şi proactive pentru grupurile vulnerabile.

Editura ProUniversitaria Bucureşti.

Corter, C. M., Fleming, A. S. , ,,Psychobiology of Maternal Behavior in Human Beings"

în Bornstein, Marc H.. 2002. Handbook of Parenting. Vol.II Biology and Ecology of

Parenting. Lawrence Erlbaum Associates, Publishers.

Cyrulnik, B. 2005.Murmurul fantomelor, Curtea Veche, Bucuresti, 2005.

Cyrulnik, B. 2006. De Chair et d’âme, Odile Jacob.

Cyrulnik, B. 2014.Les ames blesses, Odile Jacob.

Dickens, J. and Groza, V. 2004. ,,Empowerment in dificulty A critical appraisal of

international intervention in child welfare in Romania” în International Social Work 47(4):

469-487.

Dickerson, J. L. and Allen, M. 2006. The basics of adoption : a guide for building families

in the U.S. and Canada. Praeger Publishers.

Dickerson, James L. and Allen, Mardi. 2007. Adoptive and Foster Parents Screening.

Routledge.

Petot, D. 2008. L’évaluation clinique en psychopathologie de l’enfant. Paris: Dunod

Dixon, S. 2005. Childhood, Class and Kin In The Roman World. Routledge.

Dubeau, D., Coutu, S., Tremblay, J.-Ph..,,Rôles maternel et paternel" în Parent, C.,

Drapeau, S., Brousseau, M. et Pouliot, E. 2008.Visages multiples de la parentalité. Presses

de l’Université du Québec.

Fanshel, D. 1996. Foster Parenthood. University of Minnesota Press.

Freeman, M. 2007. A Commentary on the United Nations Convention on the Rights of the

Child.Article 3 The Best Interests of the Child. Martinus Nijhoff Publishers.

Garber, B. D.. 2010. Developmental psychology for family law professionals : theory,

application, and the best interests of the child. Springer Publishing Company,p. 242.

Gavrilescu, A.-Gh. ,,Evoluţia reglementărilor privind adopţia în dreptul românesc după

anul 1990" în Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe

Juridice, Nr. 3/2015.

Page 20: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

20

Goleman, D. Emoţiile distructive. Dialog ştiinţific cu Dalai Lama, Curtea Veche,

Bucureşti, 2005. Groza, Victor and Rosenberg, Karen F.. 1998.Clinical and Practice Issues

in Adoption. Bergin & Garvey.

Gorun A. şi Gorun. H.T. (2016). Un scurt tratat despre educaţie (Teoria generală şi

sociologia educaţiei. Elemenete de memetică). Editura Universitaria, Craiova

Guedeney, A. 2014. Petite enfance et psychopathologie. Elsevier Masson.

Gherguţ,A., 2011. Evaluare şi intervenţie psihoeducaţională: terapii educaţionale,

recuperatorii şi compensatorii. Polirom.

Giddens, A. 2000. Sociologie. Editura All.

Goldstein,S., Brooks, R.B. 2013. Handbook of Resilience in Children. Second Edition,

Springer.

Grotevant, H. D., Perry, Y. V., & McRoy, R. G.. 2007. ,,Openness in adoption: Outcomes

for adolescents within their adoptive kinship networks”. In Adoption factbook IV(pp. 439–

452). Alexandria, VA: National Council for Adoption.

Guishard-Pine,J. Suzanne McCall, S. and Hamilton, L. . 2007.Understanding Looked after

Children an Introduction to Psychology for Foster Care. Jessica Kingsley Publishers.

Guţu, G. 1983. Dicţionar Latin – Român. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Hall, S. S. 2006. ,,Marital meaning: Exploring young adults belief systems about marriage”,

în Journal of Family Issues, 37, 1437-1458.

Hayes, P. and Habu, T. 2006. Adoption in Japan Comparing policies for children in need.

Routledge.

Hegel. 1963. Prelegeri de istoria filosofiei, vol. I. Editura Academiei Republicii Populare

Romîne.

Herring, J. 2017. Family Law.Eighth edition. Pearson.

Hodgkin, R, Newell, P.2004. Manual pentru Implementarea Convenţiei cu privire la

Drepturile Copilului. Editura Vanemonde.

Howe, David. 2005. Child Abuse and Neglect. Palgrave MacMillan

Ionescu, Ş., Blanchet, Al. 2013. Psihologie clinică şi psihopatologie. Bucureşti: Editura

Trei.

Ionescu, Ş. 2013. Tratat de rezilienţă asistată. Bucureşti: Editura Trei.

Jones, J. S., and Wynne-Edwards, K. E. (2000). ,,Paternal hamsters mechanically assist the

delivery, consume amniotic fluid and placenta, remove fetal membranes,and provide

parental care during the birth process”. Hormones and Behavior, 37, 116–125.

Page 21: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

21

Josten, L. 1982. ,,Contrast in prenatal preparation for mothering". Maternal Child Journal,

11,6573.

Katz, D, Kahn, R. L. 1978. The Social Psychology of Organisations. Wiley, New York.

Kellmer-Pringle, M. 1980. The Needs of children: A Personal Perspective. Hutchinson.

Kelly, W. 2017.Understanding Children in Foster Care. Palgrave Macmillan.

Killen, K. Copilul maltratat. Eurobit, Timişoara, 1998.

Kirk, H. D. 1964. Shared Fate. A Theory of Adoption and Mental Health. The Free Press of

Glencoe.

Kligman, G. 2000. Politica duplicităţii. Controlul reproducerii în România lui Ceausescu .

Bucureşti: Ed Humanitas.

Koshul, B. B. 2005. The Postmodern Significance of Max Weber's Legacy: Disenchanting

Disenchantment, Palgrave, Macmillan.

Kreider, R. M. & Cohen, Ph. N. 2009. ,,Disability among internationally adopted children

in the United States”. Pediatrics, 124, 1311– 1318.

Lallement, M. .1994. Istoria ideilor sociologice. De la Parsons până în zilele noastre. Vol.

2. Editura Antet. Bucureşti.

Lamb,M.E. et al. (1987). ,,A biosocial perspective on paternal behaviour and involvement”,

în Lancaster, J. et al. (dir.), Parenting across the Lifespan : Biosocial Dimensions, New

York, Aldine de Gruyter, p. 111-142.

Lederman, R. P. (1984). Psychosocial adaptation in pregnancy. Englewood Cliffs, NJ:

Prentice-Hall.

Levy-Shiff, R., Goldshmidt, I., & Har-Even, D. (1991). ,,Transition to parenthood in

adoptive families”. Developmental Psychology, 27(1), 131–140.

Lindstrom, I., S., Voynow, S. and Boyer, B. A.. ,,Adoption Of Children With Special

health care needs” în Brabender, Virginia M., Fallon, April E.. 2013. Working With

Adoptive Parents. Research, Theory, and Therapeutic Interventions. John Wiley & Sons M.

Locke, J. 1998. Al doilea tratat despre cârmuire. Editura Nemira.

Lindsay, H.2009. Adoption in the Roman World. Cambridge University Press.

Lupaşcu, D. 201. Crăciunescu, C. M. Dreptul familiei. Editura Universul Juridic,

Bucureşti.

Lupşan, G.,,Instituţii juridice de protecţie a copilului. Adopţia" în George Neamţu.2011.

Tratat de asistenţă socială. Ed. a 2-a, rev. Iaşi: Polirom.

McDonald, M. 2016. Parenthood and Open Adoption. Plagrave Mc Millan.

Merino, F. 2010. Adoption and Surrogate Pregnancy. Facts on Files.

Page 22: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

22

Mihăilescu, I. 2003. Sociologie generală. Polirom.

Miller, L. C. 2005. The Handbook of International Adoption Medicine. Oxford.

Mitra, S., Schicktanz, S., Patel, T. 2018. Cross-Cultural Comparisons on Surrogacy and

Egg Donation Interdisciplinary Perspectives from India, Germany and Israel. Palgrave

Macmillan.

Moe, B. A..2007.Adoption A Reference Handbook, Second Edition. ABC-CLIO.

Muntean, A., Negrea, N.-C., Bîrneanu, A., Tutunariu, R. ,,Reprezentarea socială specifică

societăţii româneşti cu privire la adopţia copiilor” în Educaţie şi schimbare socială:

perspective sociologice şi comunicaţoinale. 2010. Edtura Universităţii din Oradea.

Muntean, A., Stan, V., Tomiţă, M., Ungureanu, R., ,,Familii adoptive din România: câteva

remarci preliminare bazate pe cercetarea din cadrul proiectului „Factori ce influenţează

succesul adopţiei naţionale” (FISAN), în „Revista de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi

Adolescentului din România”, vol. 13, nr. 1, 2010b, pp. 32–44.

Muntean, A. 2013. Adopţia şi ataşamentul copiilor separaţi de părinţii biologici. Polirom.

Neamţu, G.2011. Tratat de asistenţă socială. Ed. a 2-a, rev. Iaşi: Polirom.

Nedelcu, C. and Groza, V. ,,Child Welfare în Romania: Contexts and Processe”s în

Gibbons, Judith L. şi Smith Rotabi¸ Karen.2016. Intercountry Adoption policies, practices,

and outcomes. Routledge.

Nelson, Ch. A., Fox , N. A., Zeanah, Ch. FI. 2014. Copiii abandonaţi ai României.

Bucureşti: Editura Trei.

O’Halloran, K. 2015.The Politics of Adoption International Perspectives on Law, Policy

and Practice. Springer.

Otovescu, A.2010. ,, Migraţia internaţională” în Otovescu, D. (coord) 2010. Tratat de

sociologie generală. Editura Beladi. Craiova.

Otovescu, D. 2010. ,,Sociologia culturii” în Otovescu, D. (coord). 2010. Tratat de

sociologie generală. Editura Beladi. Craiova.

Otovescu, D. (coord). 2010. Tratat de sociologie generală. Editura Beladi. Craiova.

Pande, A. 2014. Wombs in labor : transnational commercial surrogacy in India.

Columbia Universitz Press.

Parker, R. D. ,,Fathers and Families” în Bornstein, Marc H.. Handbook of Parenting.

Second Edition Volume 3 Being and Becoming a Parent, Lawrence Erlbaum Associates,

2002

Pecora, P. J. et al.2010. What works in foster care? : key components of success from the

Northwest Foster Care Alumni Study. Oxford University Press.

Page 23: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

23

Peters, R., Leadbeater, B., Robert J. McMahon, R. J.. 2005. Resilience in Children,

Families, and Communities Linking Context to Practice and Policy. Plenum Publishers.

Pop, L. M . 2002.Dicţionar Politici Sociale. Bucureşti: editura Expert.

Richard T. and Craig A.. 1982. Child nurturance. Philosophy, Children, and the Family.

vol.1, Plenum Press, New York.

Popescu, R. 2009. Introducere în sociologia familiei: familia românească în societatea

contemporană . Polirom.

Roth, M. ,,Aspecte istorice asupra concepţiilor privind maltratarea copiilor" în Neamţu,

George.2011. Tratat de asistenţă socială. Ed. a 2-a, rev. Iaşi: Polirom

Rousseau, J. J. 1957. Contractul social, Editura ştiinţifică, Bucureşti.

Rujoiu, V. 2010. ,,Violenţa în relaţia de cuplu: aspecte psihosociale" în Buzducea, D.

(coord.).2010. Asistenţa socială a grupurilor de risc. Polirom.

Rutter, M., O’Connor, Th. G. ,,Are the biological Programming Effects for Psychological

Development? Findings from a Study of Romanian Adoptees” în Develpmental

Psychology, 2004, Col. 40, No. 1, 81-94.

Rutter, M.. 2006. Genes and Behaviour. Nature-Nurture Interplay Explained.Blackwell.

Santilli, P. C. ,,The family and social contract theory”, în Cafagna, Albert C. Peterson,

Schicktanz, S. ,,Beyond Relativism: Comparing the Practice and Norms of Surrogacy in

India, Israel, and Germany” în Mitra, Sayani, Schicktanz, Silke Patel, Tulsi. 2018. Cross-

Cultural Comparisons on Surrogacy and Egg Donation Interdisciplinary Perspectives from

India, Germany and Israel. Palgrave Macmillan.

Schwarzwald, H, Montgomery Collins, Gillespie, Elizabeth, Spinks-Franklin, A. I.

A.2015. International Adoption and Clinical Practice. International Adoption and Clinical

Practice. Springer.

Smalley, Betsy Keefer and. Schooler, Jayne E. 2015. Telling the truth to your adopted or

foster child : making sense of the past. Second edition.Praeger.

Segalen, M.. 2011. Sociologia familiei. laşi: Polirom.

Stahl, H.H. (1970). Statusuri, roluri, personaje şi personalităţi sociale. în Sociologie

generală probleme, ramuri, orientări. Bucureşti: Editura Ştiinţifică.

a. Stănculescu, M. S. (coord.), Anton, S., Iamandi-Cioinaru, C., Neculau, G., Corad, B.,

Trocea, A.. 2013. Sprijinirea copiilor „invizibili“. Al doilea raport de evaluare. Bucureşti,

UNICEF:Vanemonde.

b. Stănculescu, M. S., Grigoraş, V., Teşliuc, E. şi Pop, V.. 2016. România: Copiii din

sistemul de protecţie a copilului. Bucureşti: Editura Alpha MDN.

Page 24: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

24

Sterelny, K. .,,Sociobiology: Philosophical Aspects”, în Smelser, Neil J., Baltes, Paul B.

2001. International Encyclopedia Of The Social & Behavioral Sciences. Elsevier Science

Ltd.

Stoltzfus, J. and Karraker, K.. ,,Goodness Of Fit Between Parenting Style And Child

Temperament: Special Challenges With Slow-to-warm-up Infants” în Krause, Pacey H. and

Dailey, Tahlia M.. 2009. Handbook of Parenting: Styles, Stresses And Strategies. Nova

Science Publishers, Inc.

Stone, E. , Owen, D. I. 1991. Adoption in Old Babylonian Nippur and the Archive of

Mannum-mesu-lissur. Eisenbrauns.

Sussman, M. B., Steinmetz, S. K.. 1987. Handbook of Marriage and the Family. Plenum

Press.

Tedeschi, R. G., & Calhoun, L. G. (2004). ,,Posttraumatic growth: Conceptual foundations

and empirical evidence”. Psychological Inquiry, 15(1), 1–18.

Théry, I., ,,Trouver le mot juste. Langage et parenté dans les recompositions familiales” în

Segalen, M . 1991. Jeux de familles. Presses du CNRS, Paris.

Ungureanu, I. ,,Etologia”, în Zamfir. C. 1998. Dicţionar de sociologie. Editura Babel.

Bucureşti.

UNICEF. 2004. Manual pentru implementarea Convenţiei privind Drepturile Copilului.

ediţie revizuită .

UNICEF (2006a) The State of the World’s Children 2006: Excluded and Invisible.

Disponibil la adresa: www.unicef.org

UNICEF Romania (2006b) Children on the Brink ‐ A focused situation analysis of

vulnerable, excluded and discriminated children in Romania. Disponibil la adresa:

http://www.unicef.org/romania/sitan_engleza.pdf

UNICEF (2006c) Progress for children. A REPORT CARD ON NUTRITION, No. 4..

Disponibil la adresa: http://www.unicef.org/publications/index_33685.html

UNICEF (2010) At home or in a home? Formal care and adoption of children in Eastern

Europe and Central Asia. Geneva, UNICEF Regional Office for Central and Eastern

Europe and the Commonwealth of Independent States (CEE/CIS). Disponibil la adresa:

http://www.unicef.org/ceecis/At_home_or_in_a_home_report.pdf

UNICEF Innocenti Research Centre (2012) Measuring Child Poverty: New league tables of

child poverty in the world’s rich countries. Innocenti Report Card 10. UNICEF Innocenti

Research Centre, Florence. Disponibil la adresa:

Page 25: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

25

http://www.unicef‐ irc.org/publications/pdf/rc10_eng.pdf

UNICEF (2014) Cunoştinţe, atitudini şi practici parentale ale familiilor şi persoanelor

care îngrijesc copii cu vârsta între 0‐ 6 ani. UNICEF România. Disponibil la adresa

www.unicef.ro

Van Bueren, G.2007. Child rights in Europe Convergence and divergence in judicial

protection. Council of Europe Publishing.

Van den Akker, O. B.A.. 2017. Surrogate Motherhood Families.Palgrave Macmillan.

Vopat, M. C.2015. Children’s Rights and Moral Parenting. Lexington Books.

Voinea, M. şi Stănoiu, A. (1983). Sociologia familiei. Bucureşti:T.U.B.

Voinea, M. (1996) Psihosociologia familiei. Editura Universităţii Bucureşti.

Voinea, M. (coord., 2002). Sex şi sancţiune. Editura Mediauno. Bucureşti.

Voinea, M. 2010. ,,Sociologia familiei” în Otovescu, D. 2010. Tratat de sociologie

generală. Editura Beladi. Craiova.

Walsh, F. 2006. Strengthening Family Resilience. The Guilford Press New York London.

Wilder, Hugh T. ,,Mother/Nature. A skeptical look at the unique naturalness of maternal

parenting”, în Cafagna, Albert C., Peterson, Richard T. and Craig A., 1982. Child

nurturance. Philosophy, Children, and the Family. vol.1, Plenum Press, New York.

Zamfir. C. 1998. Dicţionar de sociologie. Babel.

Yvorel, J.J. ,,Enfants places, enfances perdues” // journals open edition.org/rhei/3546.

*** American Psychiatric Association. (2000). Diagnostic and statistical manual of mental

disorders (4th ed.). Washington, DC: Author.

***Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a

Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr.18/1990,

republicată;

***Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale,

încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată prin Legea nr.84/1994, republicată.

***Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil,

republicat;

***Legea nr. 11 din 31 iulie 1990, privind încuviinţarea înfierii, publicată în Monitorul

Oficial nr. 95 din 1 august 1990.

***Legea nr. 18 din 27 septembrie 1990 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la

drepturile

Page 26: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

26

copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001.

***Legea nr. 48 din 16 iulie 1991 pentru completarea şi modificarea unor dispoziţii legale

privind înfierea, publicată în Monitorul Oficial nr. l47 din 17 iulie 1991.

***Legea 47 din 7 iulie 1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii,

publicată în Monitorul Oficial 153 din 8 iulie 1993.

***Legea nr. 84 din 18 octombrie 1994 pentru ratificarea Convenţiei asupra protecţiei

copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993,

publicată în Monitorul Oficial nr. 298 din 21 octombrie 1994.

***Legea nr. 87 din 28 aprilie 1998 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.

25/1997 cu privire la adopţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 168 din 29 aprilie 1998.

***Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,

publicată în Monitorul Oficial, nr. 557 din 23 iunie 2004.

***Legea nr. 273 din 21 iunie 2004 privind procedura adopției, republicarea 3, cu

modificările și completările ulterioare;

***Legea nr. 49 din 20 martie 2009 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului

nr. 102 din 30 septembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273 din 21 iunie

2004 privind regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 190 din

26 martie 2009;

***Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26 din 9 iunie 1997 privind protecţia copilului

aflat in dificultate, republicata in Monitorul Oficial nr. 276 din 24 iulie 1998;

***Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 25 din 9 iunie 1997 cu privire la adopţie, publicată

în Monitorul Oficial nr. 120 din 12 iunie 1997;

***Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 192 din 8 decembrie 1999 privind înfiinţarea

Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi reorganizarea activităţilor de

protecţie a copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 599 din 8 decembrie 1999;

***Hotărârea de Guvern nr. 245 din 2 iunie 1997 cu privire la criteriile de autorizare a

organismelor private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului

prin adopţie, publicată în Monitorul Oficiai nr. 112 din 5 iunie 1997;

***Hotărârea de Guvern nr. 502 din 12 septembrie 1997 cu privire la organizarea şi

funcţionarea Comitetului Român pentru Adopţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 244 din 18

septembrie 1997;

***Hotărârea de Guvern nr. 604 din 6 octombrie 1997 privind criteriile şi procedurile de

autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi in domeniul protecţiei copilului,

publicată în Monitorul Oficial nr. 280 din 16 octombrie 1997;

Page 27: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

27

***Hotărârea de Guvern nr. 217 din 9 aprilie 1998 cu privire la condiţiile de obţinere a

atestatului, procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal profesionist, publicată în

Monitorul Oficial nr. 152 din 16 aprilie 1998;

***Hotărârea de Guvern nr. l 17 din 1 martie 1999 pentru aprobarea Normelor metodologice

şi a masurilor tranzitorii de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr.26/1997 privind protecţia copilului aflat in dificultate, precum şi a Metodologiei de

coordonare a activităţilor de protecţie şi de promovare a drepturilor copilului la nivel naţional,

publicat în Monitorul Oficial nr. 105 din 12 martie 1999;

***Hotărârea de Guvern nr. 96 din 9 februarie 2000 privind organizarea şi funcţionarea

Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, publicată în Monitorul Oficial

nr. 62 din 11 februarie 2000;

***Hotărârea de Guvern nr. 1435 din 2 septembrie 2004 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei,

publicată in Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 868 din 23 septembrie 2004;

*** Hotărârea Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile și activitățile ce pot

fi desfășurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopției

interne, precum și metodologia de autorizare a acestora;

***Hotărârea Guvernului nr. 579/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, pentru modificarea şi completarea

Hotărârii Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de

către organismele private române în cadrul procedurii adopţiei interne, precum şi

metodologia de autorizare a acestora şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.

1.441/2004 cu privire la autorizarea organizaţiilor private străine de a desfăşura activităţi în

domeniul adopţiei internaţionale;

***Hotărârea Guvernului nr. 448/2017 Metodologiei privind contactarea părinților

firești sau a rudelor biologice, accesul adoptatului la informații vizând originile sale și

propriul trecut, precum și accesul părinților firești sau al rudelor biologice ale

persoanelor adoptate la informații referitoare la persoana adoptată;

***Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor

Copilului nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind

managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului;

Page 28: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA...Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural 7 creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă

28

*** Decizia nr. 661/2016 privind aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare,

instrumente şi documente utilizate în procedura adopţiei emisă de Ministerul Muncii,

Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice – Autoritatea Naţională pentru

Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie.

Date statistice privind adopțiile - 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018,

2019 , Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș;

http://www.copii.ro/

https://www.euadopt.ro/

https://fonpc.ro/language/ro/

https://www.romaniafaraorfani.ro/

https://tzubyskids.ro/

https://case.edu/socialwork/sites/case.edu.socialwork/files/2018-

09/Romania_report_2004.pdf

https://case.edu/socialwork/sites/case.edu.socialwork/files/2018-

09/ChildrenRomania1992.pdf