Ţesutul Muscular, Nervos Şi Sanguin

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină VeterinarăCluj Napoca

Facultatea de Zootehnie şi BiotehnologiiDisciplina Anatomie, Histologie, Embriologie

Ţesuturile musculare, nervoase şi sanguineProf.Dr. VIOARA MIREŞAN

Histologia se ocupă cu studiul ţesuturilor organismelor vii.Ţesuturile sunt formate din celule asemănătoare

sau diferite ca formă, unite între ele prin substanţă intercelulară (fundamentală).

În funcţie de caracterele morfologice şi funcţionale ale celulelor ce intră în constituţia ţesuturilor, ele se împart în cinci categorii:

1. Ţesuturi epiteliale2. Ţesutul conjunctiv cu derivatele sale metaplaziate3. Ţesutul muscular4. Ţesutul nervos5. Ţesutul sanguin

Unele din aceste ţesuturi sunt mai puţin specializate (epitelial şi conjunctiv), iar altele sunt puternic specializate (muscular, nervos şi sanguin).

HISTOLOGIE

Ţesutul muscular

Acest ţesut asigură mişcările complexe ale diferitelor organe şi a întregului organism,

intrând alături de unele formaţiuni conjunctive,

musculare şi nervoase, în alcătuirea diferitelor tipuri

anatomice de muşchi.

Ţesutul muscular

Ţesutul muscular este alcătuit din celule musculare (fibre musculare) ce au proprietatea de

contractibilitate, datorită existenţei în citoplasma lor a unor fibrile contractile numite miofibrile.

Ţesutul muscular

Structural, fibra musculară (miocitul sau celula musculară) este alcătuită dintr-o membrană (sarcolema), unul sau mai mulţi nuclei şi citoplasmă (sarcoplasma) în care se află organitele celulare comune şi speciale (miofibrile), precum şi substanţe energetice (glicogen, lipide etc.)

Ţesutul muscular

Caracteristice pentru ultrastructura fibrelor musculare sunt miofibrilele, formate din subunităţi numite miofilamente, constituite din proteine contractile: actină şi miozină.

Ţesutul muscular

Embriologic, ţesutul muscular derivă din celulele mezenchimale ale miotoamelor embrionare care se vor diferenţia în celule musculare tinere, numite mioblaste, în citoplasma cărora vor apărea mai târziu miofibrilele.

Celule mezenchimale Histogeneza

Ţesutul muscular

După particularităţile morfologice, structurale şi funcţionale ale miofibrilelor din celulele musculare, se deosebesc trei tipuri de ţesut muscular: neted, striat şi cardiac.

Ţesut muscular cardiac

Ţesut muscular neted

Ţesut muscular striat

Ţesutul muscular neted

Ţesutul muscular neted este format din celule (fibre) musculare fusiforme, având partea centrală mai îngroşată, unde este plasat nucleul.


După lungimea lor, fibrele musculare netede se împart: mici (20µ) în pereţii vaselor sanguine; mijlocii (50-200µ) în pereţii organelor cavitare (stomac, intestin) şi lungi (500µ) în pereţii uterului.

ARTERA

TUNICA INTIMĂ(endoteliu)

TUNICA ADVENTIVĂ(cu fibre de colagen)TUNICA MEDIANĂ

(conţine muşchi netezi şi fibre elastice)

FIBRE MUSCULARE NETEDE MICI DIN VASELE SANGUINE



FIBRE MUSCULARE NETEDE MIJLOCII DIN STOMAC



FIBRE MUSCULARE NETEDE LUNGI DIN UTER


În muşchii netezi, fibrele musculare se asociază în fascicule, stând unite între ele prin formaţiuni conjunctive. În cadrul unui fascicul, partea mijlocie (mai groasă) a unei fibre, vine în contact cu extremităţile subţiri ale fibrelor vecine, de care se leagă prin intermediul unui ţesut conjunctiv bogat în fibre elastice şi de reticulină. Contracţia muşchilor netezi este involuntară şi lungă.

Ţesutul muscular striat

Ţesutul muscular striat intră în constituţia musculaturii scheletice care reprezintă cca 40% din greutatea corporală. Fibra musculară apare ca un plasmodiu (diviziune nucleară urmată de creşterea citoplasmei care nu se divide), sau sinciţiu (fuziune de celule), având mulţi nuclei (40 de nuclei pe 1mm lungime de fibră) situaţi sub sarcolemă.


Fibra musculară striată are o formă cilindrică, cu extremităţile rotunjite. Au o lungime de 3-4 cm, dar pot ajunge şi la 12 cm, iar diametrul acestore este de 20-100µ. Sunt constituite din sarcolemă, sarcoplasmă, nuclei şi miofibrile.

FIBRA MUSCULARĂ STRIATĂ

Miofibrile

Filamente cu actină şi miozină

Nucleu

Striaţii


Miofibrilele sunt formate din proteine contractile (actină şi miozină), fiind depuse în lungul fibrei musculare striate. Ele sunt grupate în mănunchiuri ce apar pe secţiunea microscopică longitudinală ca nişte colonete (colonetele Leydig), iar pe secţiunea transversală se prezintă ca nişte câmpuri poligonale grupate, separate de sarcoplasmă (câmpurile Coheim).


La microscop, miofibrilele apar constituite dintr-o succesiune regulată de discuri clare, izotrope, monorefrigente, alternând cu discuri întunecate, anizotrope, birefrigente. Discurile clare şi întunecate din aceeaşi fibră musculară sunt situate, aproximativ, la celaşi nivel, fapt ce conferă fibrei aspectul striat transversal.


În timpul contracţiei musculare, discurile se scurtează şi se îngroaşă, iar membranele se apropie între ele. În acest timp, discul întunecat nu se scurtează, numai cele două jumătăţi de discuri clare.

Filament elastic

Filament subţire

Filament gros

(actină)

(miozină)


Ultrastructura miofibrilelor ne arată că acestea sunt formate din miofilamente de actină şi miozină (două proteine contractile. Miofilamentele de actină sunt subţiri, iar cele de miozină mai groase.

Filament de actină

Filament de miozină

Ţesut muscular striat cardiac

Acesta constituie peretele contractil al inimii (cordul), prezentând caractere ce aparţin ţesutului muscular neted (nucleu unic situat central) cât şi – parţial – ţesutului muscular striat (miofibrile cu striaţii transversale).


Fibrele musculare cardiace sunt dispuse în coloane paralele şi stabilesc între ele raporturi de constituire prin extremităţile lor, care adesea sunt ramnificate. Structura fibrei musculare cardiace este similară cu cea a fibrei striate, dar are numai un nucleu aşezat central.

Celula musculară cardiacă

Discuri intercalate


Miofibrilele fibrei musculare cardiace au discul clar mai dezvoltat, fasciculele de miofilamente dintr-o miofibrilă trec în miofibrila adiacentă, confluând cu miofilamentele acesteia.


Ţesutul nodal. Este format din fibre musculare cardiace cu caracter embrionar, care asigură contracţia ritmică şi automată, stabilind legătura anatomo-funcţională între atrii şi ventricule.

Nod sinoatrial (secţiune histologică)

Ţesutul nervos

Ţesutul nervos

Ţesutul nervos este componenta esenţială a sistemului nervos (central şi periferic) şi a receptorilor şi analizorilor. El este format din celule nervoase sau neuroni, elemente cu cel mai înalt grad de specializare şi celule nevroglice (sau gliale) cu rol de legătură, susţinere, secreţie etc.

Ţesutul nervos

Neuronul este unitatea morfo-funcţională a sistemului nervos, fiind format din corpul celulei (pericarion) şi din două tipuri de prelungiri citoplasmatice, dendrite şi axon. Dendritele sunt mai numeroase, ramnificate şi specializate în recepţionarea informaţiilor. Axonul este unic, mai subţire, ramnificat numai terminal şi are rol de a transmite influxul nervos la organele efectoare.

Ţesutul nervos

Pericarionii sunt dispuşi în substanţa cenuşie a sistemului nervos central, în ganglionii spinali şi vegetativi. Prelungirile formează substanţa albă a sistemului nervos central şi nervii periferici. Dimensiunile neuronilor veriază între 4 - 175μ.

Ţesutul nervos

După numărul prelungirilor, neuronii se clasifică în neuroni multipolari, neuroni bipolari şi neuroni unipolari.

Neuron bipolar Neuron unipolar

Neuron multipolar

Ţesutul nervos

În funcţie de formă, pericarionii se clasifică în: rotunzi, ovali, fusiformi, piramidali, piriformi etc.

După funcţia îndeplinită, neuronii se clasifică în: neuroni motori (de talie mai mare, cu axonul lung caracteristici celulelor piramidale din cortex şi din coarnele ventrale ale măduvei spinării), neuroni senzitivi (bipolari şi caracteristici celulelor olfactive) şi neuroni de asociaţie (cu talia mică, bi sau multipolari)

Neuron motor

Neuroni de asociaţie

Neuron senzitiv

Ţesutul nervos

Dendritele sunt prelungiri scurte, ramnificate, groase la bază, dar se subţiazăpe măsură ce se îndepărtează de pericarion. La extremităţi prezintă nişte umflături numite butoni terminali.

Ţesutul nervos

Axonul este unic, de lungimi variabile şi se termină ramnificat. Electronomicroscopic s-a observat că în matricea porţiunii terminale a axonului se află mitocondrii şi vezicule încărcate cu mediatori chimici.

Ţesutul nervos

Neuronii intră în legătură între ei sau cu elementele efectoare, prin sinapsele ce le stabilesc. Influxul nervos se transmite prin intermediul mediatorilor chimici elaboraţi de neuron, într-un singur sens, de la dendrită la pericarion, iar de aici prin axon, la elementele efectoare, fapt ce determină dispunerea neuronilor în lanţuri.

Ţesutul nervos

Prelungirile neuronale sunt învelite în nişte teci, împreună cu care formează fibra nervoasă. În funcţie de natura tecilor (nevroglică sau conjunctivă), fibrele nervoase se clasifică în fibre mielinice (cu mielină) şi fibre amielinice (fără mielină).

Ţesutul nervos

Fibra mielinică este componenta de bază a nervilor cerebrospinali, fiind formată dintr-un neurit dispus central peste care se dispune o teacă de mielină, învelită la exterior de teaca lui Scwann (nevroglică) şi o teacă fibrilară, teaca Kay-Retzius.

Secţiune fibră mielinică

Ţesutul nervos

Fibra amielinică nu prezintă teacă de mielină evidenţiabilă la microscopul optic, ci doar la microscopul electronic, unde a fost evidenţiată o teacă de mielină, extrem de fină.

Aceste fibre se găsesc în substanţa cenuşie a sistemului nervos central (SNC) şi în fibrele postganglionare vegetative. Prin asocierea mai multor fibre nervoase se formează fascicule nervoase care prin asociere formează nervul.

Ţesutul nervos

Nevrogliile (sau celulele gliale) îndeplinesc funcţii trofice, de apărare şi susţinere a ţesutului nervos. Ele au un aspect polimorf, dar toate sunt formate dintr-un corp celular şi mai multe prelungiri, prezentând în citoplasmă nişte granulaţii numite gliozomi, iar unele mai prezintă şi gliofibrile. Nucleul acestora este bogat în cromatină.

După caractere morfologice, nevrogliile se clasifică în macroglii, oligodendroglii şi microglii.

Ţesutul nervos

Macroglii

Oligodendroglii

Microglii

Macroglii ependimare

DIFERITE TIPURI DE CELULE GLIALE

Ţesutul sanguin şi limfatic


Aceste două ţesuturi sunt tot de origine mezenchimală şi apar ca ţesuturi lichide, circulante, având substanţa fundamentală lichidă, ce perimte deplasarea elementelor figurate prin masa sa.


Sângele asigură nutriţia organismului, respiraţia, excitaţia celulelor, vehiculează produşii de elaborare şi îndeplineşte funcţii de apărare. Sângele, limfa, lichidul interstiţial şi alte umori organice, constituie mediul intern al organismului.


Sângele este format dintr-un mediu coloidal numit plasmă, în care se află în suspensie un mare număr de celule ce conferă sângelui un aspect opac şi o culoare roşie, datorită hemoglobinei din eritrocite. Are o reacţie alcalină (pH= 7,2-7,4), gust sărat şi miros specific.

Plasma sanguină

Leucocite

EritrociteEritrocite

Leucocite


În sânge sunt dizolvate alături de substanţele minerale şi unele substanţe organice ca: proteine, glico şi lipoproteine, enzime, hormoni, acizi graşi, colesterol, vitamine şi produşi ai metabolismului celular.

Imunoglobuline

Vitamine

Enzime

Acizi graşi

Hormoni


Sângele este o soluţie apoasă, de culoare roşie când ajunge în artere, sau roşie închisă în vene, în care se află elemente figurate ca: globulele roşii (hematii sau eritrocite), globule albe (leucocite) şi trombocite.

Eritrocite Leucocite Trombocite

Elemente figurate din sânge

Monocite Limfocite Neutrofile Eozinofile Bazofile

Macrofage Eritrocite Trombocite

Elemente figurate - Eritrocitele

Eritrocitele (hematiile sau globulele roşii), la mamifere sunt mature sau anucleate, fără mobilitate proprie, având în citoplasmă un pigment respirator ce conţine fier, numit hemoglobină.

EritrocitHemoglobinaHem


Eritrocitele au formă discoidală, concavă, cu zona centrală mai subţire decât cea periferică, fapt ce uşurează saturarea acestora în oxigen. Dimensiunile hematiilor variază cu specia, putând avea un diametru de 7,4 µ, o grosime de 2,5 µ la margine şi 1,5 µ la centru. Numărul lor pe mm2 variază cu specia, vârsta, sexul, starea fiziologică etc.

2,5 µ

7,4 µ


Durata de viaţă a eritrocitelor este scurtă, variind între 28 de zile la păsări şi 100-130 de zile la mamifere. Hematiile moarte sunt imediat înlocuite de altele noi, păstrându-se astfel un număr destul de constant al lor, specific fiecărei specii.

Eritrocite la mamifere Eritrocite nucleate la păsări

Elemente figurate - Leucocitele

Leucocitele (sau globulele albe) sunt celule sanguine nucleate, având o structură, formă şi mărime variată, toate însă îndeplinind funcţii de apărare a organismului. Sunt generate în permanenţă de ţesutul mieloid sau limfoid, de unde ajung în sânge.

Elemente figurate - Leucocitele

Durata de viaţă a leucocitelor este de 1-5 zile. Ele posedă mobilitate proprie de tip amoeboid. În interiorul vaselor sanguine sau limfatice au formă sferică, dar în contact cu peretele vascular iau o formă neregulată.

Elemente figurate - LeucociteleHematii

Plasma

Leucocite

Vas de sânge

Trombocite

Creşterea numărului de leucocite peste limita normală se numeşte leucocitoză, iar scăderea sub limita normală, leucopenie

Limfocitele

Limfocitele sunt cele mai mici leucocite (4,5-18µ) şi cu cea mai scurtă durată de viaţă (1-4) zile, reprezentând 23-60% din totalul leucocitelor. Fiind celule multipotenţiale, ele au rol în procesul de imunitate, se pot transforma în celule fagocitare (macrofage), pot deveni precursorii elementelor sanguine, iar prin anticorpii ce-i produc, apără organismul contra infecţiilor.

Monocitele

Sunt celule de formă sferică cu diametrul de 25-30 µ, cu nucleul dispus central, mare, oval sau reniform. Reprezintă aproximativ 5% din leucocite şi sunt bogate în lipaze care acţionează asupra microbilor. Ele au funcţii de fagocitoză a microbilor şi resturilor celulare (macrofage). La nivelul ţesutului conjunctiv se pot transforma în histiocite.

Granulocitele

Granulocitele ( sau polimorfonucleatele) au nucleul cu 3-5 lobi uniţi prin filamente de cromatină, reprezentând 60-77% din leucocite. După afinităţile tinctoriale ale granulaţiilor citoplasmatice, ele se împart în: neutrofile, acidofile şi bazofile.

Neutrofile Acidofil (eozinofil) Bazofil

Trombocitele

Trombocitele (sau plăcuţele sanguine) sunt cele mai mici elemente figurate ale sângelui, anucleate, cu rol în coagularea sa. Au dimensiuni de 5 µ. La păsări, ele sunt mari, nucleate şi cu granulaţii în citoplasmă. Durata lor de viaţă este de 8-11 zile, fiind distruse în decursul hemostazei sau în splină şi plămâni.

Trombocite la câine

Trombocitele

Trombocitele au rol în hemostază şi coagulare, având capacitatea de a aglutina şi agrega la nivelul leziunilor endoteliului vascular, unde formează trombi mici, iar prin factorul trombocitar pe care îl elaborează, transformă protrombina în trombină, participând astfel, la coagularea sângelui.

Eritrocite

Fibrinogen

Factori de coagulare

Trombocite


În contact cu mediul extern, sângele se coagulează, rezultând o parte lichidă (serul sanguin) şi una solidă (coagul). Prin coag înţelegem o reţea densă de proteine sanguine, în ochiurile cărora sunt cuprinse elementele figurate.

Sânge coagulat

HematiiCoag

Histogeneza sângelui

Cu toată durata de viaţă scurtă a elementelor figurate ale sângelui, compoziţia sa rămâne relativ constantă, deoarece ele vor fi înlocuite de altele noi, pe măsura distrugerii lor. Elementele noi se formează în organele hematoformatoare de unde sunt trimise în sânge, când ele devin mature.

Măduva spinării

Epifizele oaselor lungi

Limfa

Limfa este un lichid coloidal ce rezultă din transsudarea unei părţi din plasma sanguină la nivelul spaţiilor interstiţiale. Partea din acest lichid care ajunge în sânge prin circulaţia limfatică, reprezintă limfa.

Limfa

Spre deosebire de plasma sanguină cu care seamănă foarte mult, limfa este mai săracă în proteine, mai ales în fibrinogen, dar este bogată în lipide şi cloruri. Este lipsită de eritrocite şi are o reacţie alcalină. Iniţial, la nivelul capilarelor limfatice, limfa nu conţine elemente figurate (limfocite), acestea vor apărea numai după ce ea trece prin ganglionii limfatici unde se va încărca cu limfocite.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

Ţesutul Muscular, Nervos Şi Sanguin

Documents

Transcript of Ţesutul Muscular, Nervos Şi Sanguin