CES – D – Scala de depresie Radllof

Aceasta scala cuprinde 20 de itemi pentru masurarea depresiei si a fost dezvoltata

in 1977. Poate fi folosita atat ca interviu cat si ca chestionar. Ea a fost realizata avand la

baza: inventarul de depresie Beck si scala pentru depresie Zung. Itemii alesi sunt

reprezentativi pentru sase componente majore ale depresiei identificate in clinica sau prin

modelul factorial:

- dispozitia depresiva

- sentimente de culpabilitate si devalorizare

- neajutorare si lipsa de speranta

- intarziere psihomotorie

- lipsa apetitului

- insomnie

Administrare si scorare

Raspunsul la fiecare item este inregistrat pe o scala de la 1 – 3, in afara de 4, 8,

12, 16 care se coteaza pe o scala de la 3 – 0. Scorul total este intre 0 – 60 si este direct

proportional cu intensitatea depresiei.

35 – 44 – scor mediu

Peste 45 – scor ridicat

Validitate

Coreleaza foarte bine cu scala Hamilton, cu Beck, cu scala Zung precum si cu

Scala SCL 90 (Weissman 1977). De asemenea coreleaza cu nevoia de ajutor pentru

rezolvarea unor probleme emotionale precum si cu existenta unor evenimente recente

majore in viata subiectului (despartirea)

SDZ – scala de depresie Zung

Scala de depresie Zung a fost dezvoltata in 1965. Ea cuprinde 20 de itemi care

permit autoevaluarea depresiei odata cu surprinderea aspectelor si trasaturilor identificate

in studii factoriale anterioare. Continutul sau acopera cele mai multe criterii de evaluare

folosite de Hamilton si DSM IV.

In 1990, Berut a descris aceasta scala ca fiind una din cele mai cunoscute si cele

mai folosite pentru depresie.

Administrare si scorare

Raspunsurile la 1, 3, 4, 7, 8, 9, 10, 13, 15, 19 sunt inregistrate pe o scala de la 1 –

4, unde 1 arata ca fenomenul se petrece foarte rar iar 4 foarte des.

Ceilalti itemi, formulati pozitiv: 2, 5, 6, 11, 12, 14, 16, 17, 18, 20 se coteaza pe o

scala de la 4 – 1.

Scorul total este intre 20 si 80 de puncte si este direct proportional cu intensitatea

depresiei.

50 – 64 puncte – scor mediu

Peste 65 puncte – scor ridicat

Zung, in 1986 a recomandat considerarea scorurilor mai mari de 50 puncte ca

fiind indicatori siguri ai depresiei.

Fidelitate:

In 1986 Zung a gasit un coeficient de fidelitate de 0,92, iar Knight, in 1993 a

obtinut un coeficient de 0,79.

Validitate:

Scorurile obtinute au fost corelate cu Scala de depresie din MMPI de Zung

(1967), Richard si Schort (1965), coeficientul obtinut fiind de 0,59, respectiv 0,64.

S-au mai obtinut coeficienti de corelatie de 0,77 cu Beck, intre 62 si 80 cu Scala

de depresie Hamilton, precum si corelatii semnificative cu alte instrumente mai putin

cunoscute sau cu diagnosticul bazat pe DSM III

In 1965, Zung a remarcat o scadere semnificativa a scorului obtinut de catre

pacientii internati in timpul tratamentului antidepresiv.

HDRS – Scala de evaluare a depresiei Hamilton

Aceasta scala a fost dezvoltata in 1960, devenind cea mai proeminenta si cea mai

utilizata scala pentru depresie. Ea este considerata un instrument international de

comunicare intre investigatori, fiind utilizata in studii psihofarmacologice ca o baterie

standard de evaluare a severitatii simptomelor si a sensibilitatii la schimbare. Ea a generat

un volum urias de baze de date pentru studii analitice sau comparative. Scala este foarte

mult folosita si pentru valoarea ei instructiva in procesul de formare a noilor psihiatri sau

psihologi clinicieni.

Scala originala a fost desemnata sa cuantifice severitatea depresiei numai la

pacientii deja diagnosticati cu depresie si nu ca un instrument de identificare a depresiei.

Aceasta scala trateaza depresia ca un concept unitar. Incercarea de a identifica o

componenta a depresiei a dat rezultate contradictorii.

10 dintre itemii acestei scale se coteaza pe o scala de la 0 – 4, restul fiind evaluati

pe o scala de la 0 – 2.

Hamilton a construit scala pentru a cuantifica informatiile de la pacient luate de

un clinician cu experienta pe baza unui interviu nestructurat fara specificarea intrebarilor

sau a probelor. Autorul recomanda sa se foloseasca si date obtinute din alte surse precum:

informatii de la familie, prieteni, asistente medicale etc.

Hamilton preconiza ca evaluarea pacientului sa fie facuta de 2 clinicieni, unul

care sa conduca interviul si altul care sa puna intrebari suplimentare la sfarsitul acestuia.

Aceasta recomandare nu a fost niciodata aplicata in practica. Scorul fiecarui item

sintetizeaza frecventa si severitatea simptomului.

In 1960 Hamilton precizeaza ca evaluatorul este invitat sa coteze ponderea

ambelor atunci cand judeca. Pe baza scorului fiecarui item se calculeaza scorul general al

scalei si scorul factorilor scalei. Cel mai frecvent raportat in lucrarile stiintifice este

scorul total. Scala Hamilton nu furnizeaza scorul practic, dar in practica este in general

agreat ca un scor intre 7 – 17 puncte semnifica o depresie usoara, intre 8 – 24 puncte una

medie iar peste 25 o depresie de severitate mare dupa Hadicott si colaboratorii.

Exista si 2 versiuni de interviu structurat pe baza scalei prin care itemii de

observare sunt transformati in intrebari la care subiectul trebuie sa raspunda:

- Ghidul structurat de interviu pentru scala Hamilton – HDSR – SIG – D, dezvoltat

de Williams (1988)

- Interviul standardizat (SI – HDRS) dezvoltat de Potts (1990)

Prin analiza factoriala s-au conturat mai multi factori ai scalei HDRS:

In 1976, Guy prezinta 6 factori: anxietate cu somatizare, greutate, tulburari

cognitive (vinovatie, agitatie, idei suicidare, derealizare, simptome paranoide, simptome

obsesionale), variatie diurna a dispozitiei, retardare si tulburari de somn.

Hedlund si Vieweg, in 1979 trec in revista 6 studii si constata ca exista cel putin 2

factori relativ stabili: unul legat de severitatea simptomelor si altul cu o variabilitate

bipolara (anxietate, depresie agitata si depresie retardata)

In 1983 Rhoads si Overall fac o analiza factoriala care contureaza 7 factori iar

prin intercorelarea lor a obtinut 2 factori de ordinul 2:

Depresie

- vegetativa

- cognitiva

Prin analiza in clustere a scorurilor obtinute la 240 de pacienti evaluati, acesti

autori identifica 5 subtipuri de depresie: anxios, suicidar, somatizant, vegetativ si

paranoid.

Majoritatea studiilor au aratat ca cei mai importanti factori sunt:

- somnul (4, 5, 6)

- anxietatea (9, 10, 11)

- severitatea depresiei (1, 2, 7, 8, 10, 13)

Indicii de calitate ai scalei HDRS sunt foarte inalti. Coeficientii de consistenta

interna in mai multe studii au fost gasiti ca fiind foarte buni in 3 studii din 4.

Cicchetti si Prusoff (1983) au studiat consistenta pentru fiecare item si au gasit un

indice de consistenta bun la 8 itemi.

Validitate:

Scala a fost administrata concomitent cu o scala globala de evaluare a severitatii

depresiei si mai multi autori au gasit indici de corelatie cuprinsi intre 0,48 si 0,73.

In ciuda raspandirii sale, scala Hamilton a fost criticata pentru introducerea de

prea multe simptome somatice. Ea nu prevede definitii operationale pentru fiecare item si

de aceea administrarea ei necesita un grad ridicat de expertiza clinica.

In 1960 Hamilton spunea ca valoarea scalei depinde in intregime de abilitatea

intervievatorului de a extrage informatia necesara din diverse surse.

SM – SCALA DE MELANCOLIE

Scala de melancolie cuprinde 11 itemi completati de evaluator pe baza unui

interviu. Aceasta scala reprezinta o extensie a scalei Hamilton.

Beck si Rafaelsen, autorii scalei, si-au propus sa realizeze o scala de depresie care

sa aiba o consistenta interna mai mare ca scala Hamilton.

Markos si Salamer, in 1990, au descoperit, utilizand analiza factoriala, ca itemii

scalei suprind un singur factor. Alte studii arata ca itemii scalei sunt omogeni pe diverse

esantioane.

Administrare si scorare

Intervievatorul poate intreba orice considera necesar, astfel incat sa fie in masura

sa evalueze cei 11 itemi propusi.

Clinicienii utilizeaza o scala de la 1 – 4 pentru fiecare item.

Scorul sclaei, care reprezinta suma celor 11 scoruri ale itemilor poate varia de la 0

– 44 puncte. Scorurile inalte indica un grad mai inalt de depresie.

In 1993, Beck recomanda urmatoarele scoruri prag:

0 – 5 puncte – nu exista depresie

6 – 9 puncte – depresie usoara

10 – 15 puncte – depresie medie

16 – 29 puncte – depresie majora

Peste 30 de puncte – depresie foarte accentuata

Fidelitatea

Beck si Rafaelsen (1980) au gasit coeficienti de fidelitate de la 0,58 – 0.88 pentru

corelatii intre itemii scalei si cu alte scale.

Alte studii au gasit corelatii mai joase, in jurul valorii de 0,50.

Chambon si altii (1990) au gasit un coeficient de fidelitate de 0,70 pentru

versiunea franceza a scalei.

Alte studii au raportat coeficienti de fidelitate intre 0,71 – 0,93.

Validitatea

Scorurile scalei coreleaza cu Scala de depresie Raskin. De asemenea coreleaza

semnificativ dar mai putin cu alte instrumente de masurare a depresiei.

Further si altii, in 1989, au gasit ca marimea ventriculilor coreleaza cu scorurile

de la scala SM dar nu si cu cele de la Scala Hamilton.

Schlegel (1991) a descoperit ca activitatea cerebrala lenta coreleaza cu valorile

scalei SM desi nu si cu cele ale Scalei Hamilton.

Alte studii au aratat ca Scala SM discrimineaza in mod semnificativ intre

episoadele depresive majore cu melancolie si fara melancolie.

Alte cercetari au aratat ca scorurile la scala SM scad sub tratament adecvat

antidepresiv.

Scala MSRS – Scala pentru manie

A fost creata de Beigel, Murphy si Bunny, cercetatori la Institutul National de

Sanatate din SUA in 1971. Aceasta scala masoara frecventa si intensitatea a 26 de tipuri

de comportamente maniacale, de la fuga de idei pana la a se simti descurajat, pe perioada

ultimelor 8 ore.

Itemii, adica tipurile de comportamente maniacale, au la baza literatura de

specialitate, observatiile proprii ale evaluatorilor asupra pacientilor maniacali si

declaratiile asistentelor medicale privind comportamentul acestui tip de pacienti.

Administrare si scorare

Scala evalueaza comportamentul maniacal al pacientilor, in ultimele 8 ore, din

punct de vedere al frecventei comportamentelor respective, pe o scala a frecventei de la 0

-5 puncte, precum si din punct de vedere al intensitatii comportamentelor respective pe o

scala de la 1 – 5 puncte. Pentru fiecare tip de comportament se obtine o nota combinata

din frecventa si intensitate, astfel incat fiecare item poate lua valori intre 0 – 25 de

puncte. Scorul total, adica suma scorurilor combinate ale fiecarui item, poate lua valori

intre 0 – 650 puncte, fiind direct proportional cu accentuarea comportamentului maniacal.

300 – 449 – stare maniacala medie

Peste 450 – stare maniacala grava

Fidelitatea

Beigel si altii (1971) au gasit corelatii interpase intre 0,86 si 1, pentru itemii

scalelor individuale cu exceptia itemului “imbracaminte neadecvata “ care nu are varianta

si de aceea nu poate fi corelat cu sens.

Validitatea

Conform studiilor efectuate pe pacientii maniacali internati in clinica, scala

MSRS coreleaza foarte bine cu foile de observatie completate de medicii psihiatrii,

precum si cu listele de simptome alcatuite de asistentele care au completat si scala

MSRS.

Trei studii au gasit corelatii semnificative intre factorii scalei si inventarul

psihiatric global pentru manie.

Beigel (1971) a gasit de asemenea corelatii inalte cu scorurile check-list-ului de

simptome completate de aceleasi asistente care au completat si scala MSRS.