Teste 2006
120
T E S T E pentru examen la microbiologie cu virusologie şi imunologie în anul universitar 2006 - 2007 COMPLEMENT SIMPLU I. Morfologia şi ultrastructura bacteriilor 1. Structură bacterienă mai frecvent implicată în adeziunea microorganismului de ţesut este: A. Capsula B. Peptidoglicanul C. Pilii D. Antigenul O E. Flagelii 2. Este caracteristic pentru micete: A. Capsula B. Flagelii C. Fimbriile D. Peretele celular fragil E. Membrana nucleară 3. Pentru micoplasme este caracteristic: A. Lipsa peretelui celular. B. Prezenţa granulaţiilor de volutină C. Formarea sporilor D. Lipsa incluziunilor de colesterol E. Prezenţa peptidoglicanului 4. Clostridiile se caracterizează prin: A. Prezenţa sporilor ce nu depăşesc diametrul celulei. B. Formarea sporilor care deformează celula C. Prezenţa granulaţiilor de volutină care deformează celula D. Sunt acido- alcoolorezistente E. Sunt gramnegative. 5. Caracterizează bacilii: A. Formează spori care deformează celula B. Conţin granulaţii de volutină care deformează celula C. Prezenţa sporilor ce nu depăşesc diametrul celulei D. Sunt monotrichi E. Sunt eucariote 6. Rickettsiile se caracterizează prin: A. Structură acelulară. B. Se cultivă pe medii elective, C. Fermentează glucoza cu formare de acid şi gaz D. Sunt paraziţi stricţi intracelulari E. Posedă capsulă 7. Caracterizează treponemele: A. Posedă polimorfism pronunţat. B. Posedă cili peritrichi. C. Sunt foarte rezistente în mediul exterior. D. Posedă 4-8 spire neregulate. E. Posedă 8-12 spire identice după înălţime şi la aceeaşi distanţă între ele.
description
testes
Transcript of Teste 2006
T E S T Epentru examen la microbiologie cu virusologie şi imunologie
în anul universitar 2006 - 2007
COMPLEMENT SIMPLU
I. Morfologia şi ultrastructura bacteriilor
1. Structură bacterienă mai frecvent implicată în adeziunea microorganismului de ţesut este:A. CapsulaB. PeptidoglicanulC. Pilii D. Antigenul OE. Flagelii
2. Este caracteristic pentru micete:A. CapsulaB. FlageliiC. FimbriileD. Peretele celular fragilE. Membrana nucleară
3. Pentru micoplasme este caracteristic:A. Lipsa peretelui celular.B. Prezenţa granulaţiilor de volutinăC. Formarea sporilorD. Lipsa incluziunilor de colesterolE. Prezenţa peptidoglicanului
4. Clostridiile se caracterizează prin:A. Prezenţa sporilor ce nu depăşesc diametrul celulei.B. Formarea sporilor care deformează celulaC. Prezenţa granulaţiilor de volutină care deformează celulaD. Sunt acido- alcoolorezistenteE. Sunt gramnegative.
5. Caracterizează bacilii:A. Formează spori care deformează celulaB. Conţin granulaţii de volutină care deformează celulaC. Prezenţa sporilor ce nu depăşesc diametrul celuleiD. Sunt monotrichiE. Sunt eucariote
6. Rickettsiile se caracterizează prin:A. Structură acelulară.B. Se cultivă pe medii elective,C. Fermentează glucoza cu formare de acid şi gazD. Sunt paraziţi stricţi intracelulariE. Posedă capsulă
7. Caracterizează treponemele:A. Posedă polimorfism pronunţat.B. Posedă cili peritrichi.C. Sunt foarte rezistente în mediul exterior.D. Posedă 4-8 spire neregulate.E. Posedă 8-12 spire identice după înălţime şi la aceeaşi distanţă între ele.
8. Caracterizează borreliile:A. Nu sunt pretenţioase la medii de cultură.B. Cauzează boala Lyme, tifosul recurent.C. Cauzează tifosul exantematic epidemic.D. Sunt imobile.E. Se colorează uşor prin metode simple.
9. Despre leptospire se poate afirma:A. Posedă o formă bacilară.B. Sunt asigurate cu cili lofotrichi.C. Se cultivă uşor pe medii diferenţiale.D. Posedă 18-20 spire primare regulate mărunte.E. Mobilitatea se determină în geloză semilichidă.
10. Peretele celular al micobacteriilor patogene alcoolo- şi acidorezistente conţine: A. Cantitate mare de nucleoproteideB. O cantitate mare de ceruri şi acid micolicC. Cantităţi mari de fosfolipideD. Cantitate mare de lipopolizaharideE. Toate de mai sus
11. În componenţa membranei citoplasmatice intră:A. Glucide în cantităţi mariB. PolizaharideC. PeptidoglicanD. FosfolipideE. Acizii teichoici
12. Metodă de colorare pentru evidenţierea bacteriilor acidorezistente:A. GramB. Ziehl-NeelsenC. NeisserD. LoefflerE. Burii-Hinss
13. Metoda de colorare pentru evidenţierea cililor la bacterii:A. Burri-HinssB. GiemsaC. Ziehl - NeelsenD. GramE. Loeffler
14. Granulaţiile de volutină se evidenţiază prin metoda:A. GramB. Burri-HinssC. NeisserD. Ziehl-NeelsenE. Giemsa
15. Metoda de colorare pozitivă pentru evidenţierea capsulei este:A. Coloraţia GiemsaB. Ziehl-NeelsenC. NeisserD. Burri-HinssE. Loeffler
16. Sporii coloraţi se pun în evidenţă prin metoda:A. NeisserB. Burri-HinssC. LoefflerD. AujeszkiE. Morozov
17. Substanţa nucleară se pune în evidenţă prin metoda:A. Tratarea cu acid sulfuric de 5%B. Mordanţarea preparatului cu acid clorhidric de 0,5%C. Prelucrarea frotiului cu alcool metilic şi eter.D. Reacţia microchimică FeulgenE. În microscopul cu contrast de fază
18. De selectat elementul permanent de structură a celulei bacteriene:A. CapsulaB. CiliiC. Membrana citoplasmaticăD. FimbriileE. Granulaţiile de volutină
19. Metodă microscopică utilizată pentru identificarea rapidă a microorganismelor în prelevatul patologic:A. Microscopia cu fond întunecatB. Microscopia imunoluminiscentăC. Microscopia cu contrast de fazăD. Microscopia optică cu sistem de imersieE. Microscopia optică cu obiectiv uscat
2
20. Denumirea următoarelor categorii taxonomice se scrie cu litere majuscule, cu excepţia:A. ClasaB. OrdinulC. FamiliaD. Genul E. Specia 21. Specia bacteriană se caracterizează ca o totalitate de indivizi cu următoarele particularităţi, cu excepţia:A. Origine comunăB. Adaptate la un habitat anumitC. Caracterizate prin metabolism similarD. Elemente genetice plasmidice identiceE. Aparat genetic cromozomial identic 22. Fixarea frotiurilor se face prin următoarea metodă:A. BiologicăB. BiofizicăC. FizicăD. SinteticăE. Biochimică23. Fixarea frotiurilor se face prin următoarea metodă:A. BiologicăB. BiofizicăC. ChimicăD. SinteticăE. Biochimică 24. Puterea de rezoluţie a microscopului optic este egală cu:A. 2,0 mkmB. 0,2 mkmC. 0,1 mkmD. 0,01 mkmE. 0,001 mkm25. Puterea de rezoluţie a microscopului cu fond negru este egală cu:A. 2,0 mkmB. 0,2 mkmC. 0,1 mkmD. 0,01 mkmE. 0,001 mkm26. Puterea de rezoluţie a microscopului cu contrast de fază este egală cu:A. 2,0 mkmB. 0,2 mkmC. 0,1 mkmD. 0,01 mkmE. 0,001 mkm27. Puterea de rezoluţie a microscopului luminiscent este egală cu:A. 2,0 mkmB. 0,2 mkmC. 0,1 mkmD. 0,01 mkmE. 0,001 mkm28. Puterea de rezoluţie a microscopului electronic este egală cu:A. 2,0 mkmB. 0,2 mkmC. 0,1 mkmD. 0,01 mkmE. 0,001 mkm29. În microscopul optic uleiul de imersie se foloseşte pentru:A. Mărirea puterii de rezoluţie a microscopuluiB. Contrastarea obiectului studiatC. Păstrarea direcţiei razelor de lumină la ieşirea lor din preparatD. Concentrază razele de lumină în obiectivE. Posedă un coeficient de refracţie egal cu al aerului.
3
30. În microscopia optică uleiul de imersie are următoarea particularitate:A. Mărirea puterii de rezoluţie a microscopuluiB. Contrastarea obiectului studiatC. Posedă un coeficient de refracţie egal cu al sticleiD. Concentrază razele de lumină în obiectivE. Posedă un coeficient de refracţie egal cu al aerului.31. Un indice stabil care caracterizează specia este concentraţia molară a următoarelor nucleotide ale ADN-ului genomic:A. Adenină + timinăB. Adenină + guaninăC. Adenină + citozinăD. Timină + citozinăE. Guanină+ citozină32. Se divid în două planuri reciproc perpendiculare următorii coci:A. MicrococcusB. DiplococcusC. TetracoccusD. SarcinaE. Staphylococcus33. Se divid în trei planuri reciproc perpendiculare următorii coci:A. MicrococcusB. DiplococcusC. TetracoccusD. SarcinaE. Staphylococcus34. Se divid în câteva planuri neregulate următorii coci:A. MicrococcusB. DiplococcusC. TetracoccusD. SarcinaE. Staphylococcus35. Pentru streptococi este caracteristică următoarea particularitate:A. Se aranjează în perechiB. Se aranjează în lanţuri scurte şi lungiC. Se aranjează în grămezi neregulateD. Se divid în câteva planuriE. Se divid în planuri perpendiculare36. Pentru stafilococi este caracteristică următoarea particularitate:A. Se aranjează în perechiB. Se aranjează în lanţuri scurte şi lungiC. Se aranjează în grămezi neregulateD. Se divid într-un singur planE. Se divid în planuri perpendiculare37. Pentru tetracoci este caracteristică următoarea particularitate:A. Se aranjează în perechiA. Se aranjează în lanţuri scurte şi lungiB. Se aranjează în grămezi neregulateC. Se divid într-un singur planD. Se divid în 2 planuri reciproc perpendiculare38. Domenul Bacteria include următoarele procariote: A. Eubacteria
B. FotobacteriaC. ScotobacteriaD. MiceteE. Protozoare
39. Bacteriile care conţin un fascicul de cili la un pol se numesc:A. MonotrichiB. LofotrichiC. AmfitrichiD. Peritrichi
4
E. Politrichi
40. Bacteriile care conţin un fascicul de cili la ambii poli se numesc:A. MonotrichiB. LofotrichiC. AmfitrichiD. PeritrichiE. Politrichi41. Flagelii sunt prezenţi la următoarele bacterii:A. CociB. SpirocheteC. RickettsiiD. MycoplasmeE. Vibrioni42. Flagelii sunt prezenţi la următoarele bacterii:A. CoccusB. SpirochetaC. RickettsiaD. MycoplasmaE. Bacterium43. Referitor la flagelii bacterieni se poate afirma:A. Numărul lor variază până la câteva sute per celulăB. Sunt factori de adeziune la celula gazdăC. Sunt constituiţi din lipopolizaharideD. Au rol în conjugarea bacterianăE. Sunt fixaţi de corpusculii bazali44. Referitor la flagelii bacterieni se poate afirma:A. Numărul lor variază până la câteva sute per celulăB. Sunt factori de adeziune la celula gazdăC. Sunt constituiţi din proteineD. Joacă rol în conjugarea bacterianăE. Sunt fixaţi de ribozomi 45. Capsula realizează următoarea funcţie biologică:A. Asigură stabilitatea peptidoglicanuluiB. Asigură stabilitatea membranei citoplasmaticeC. Este factor de menţinere a speciei în condiţii nefavorabileD. Este un factor care asigură virulenţa bacterieiE. Asigură sinteza peretelui celular
5
II. Fiziologia bacteriilor. Antibioticele. Bacteriofagul. Genetica.
46. Mediile de cultură uzuale pentru cultivarea bacteriilor pot fi sterilizate prin:A. Autoclavare la o atmosferăB. Tyndalizare în baia de apă la 58 CC. FiltrareD. În pupinel la 160 0C E. Prin metode chimice
47. Transportul activ al nutrienţilor prin membrana citoplasmatică are loc prin:A. Difuzie simplăB. Difuzie facilitatăC. Cu participarea permeazelorD. Cu ajutorul oxidoreductazelorE. Prin intermediul hidrolazelor
48. Conform surselor de energie şi carbon microorganismele patogene se diferenţiază în:A. Foto-autotrofe B. Hemo-autotrofeC. Foto-heterotrofeD. Hemo-heterotrofeE. Scoto-autotrofe
49. Care din antibioticele enumerate este mai toxic:A. PenicilinaB. PolimixinaC. CefalosporinaD. TetraciclinaE. Vancomicina
50. O tulpină bacteriană este considerată sensibilă la un antibiotic dacă:A. CMI : CT = 8 : 8B. CMI : CT = 8 : 2C. CMI : CT = 16 : 8D. CMI : CT = 8 : 4E. CMI : CT = 8 : 32
51. Multiplicarea unui microb pe tegumentele unei gazde fără reacţie detectabilă din partea acesteia o numim:
A. Infecţie subclinicăB. ContaminareC. ColonizareD. Infecţie inaparentăE. Infecţie latentă
52. Indicaţi mecanismul de acţiune al nistatinei:A. Se leagă de steroli şi alterează permeabilitatea membranei citoplasmaticeB. Inhibă replicarea ADNC. Inhibă sinteza peptidoglicanuluiD. Ataşat de unitatea 50S ribosomală inhibă peptidil-transferazaE. Blochează sinteza acidului folinic prin inhibarea dihidrofolat-reductazei
53. Indicaţi mecanismul de acţiune al penicilinei:A. Se leagă de steroli şi alterează permeabilitatea membranei citoplasmatice.B. Inhibă replicarea ADN.C. Inhibă sinteza peptidoglicanului.D. Ataşat de unitatea 50S ribozomală inhibă peptidiltransferaza.E. Blochează sinteza acidului folinic prin inhibarea dehidrofolatreductazei.
54. Indicaţi mecanismul de acţiune al cloramfenicolului (levomicetinei):A. Blochează sinteza acidului folic prin inhibarea dehidrofolatreductazei.B. Inhibă sinteza peptidoglicanului.C. Inhibă replicarea ADN-ului.D. Ataşat de unitatea 50S ribozomală inhibă peptidiltransferaza.E. Se leagă de steroli şi alterează permeabilitatea membranei citoplasmatice.
6
55. Indicaţi mecanismul de acţiune al tetraciclinelor:A. Se leagă de steroli şi alterează permeabialitatea membranei citoplasmatice.B. Ataşat de unitatea 30S ribozomală blocează fixarea ARN de transport la ribozomi.C. Blochează sinteza acidului folinic prin inhibarea dehidrofolatreductazei.D. Ataşat de unitatea 50S ribozomală inhibă peptidiltransferaza.E. Inhibă sinteza peptidoglicanului.
56. Indicaţi mecanismul de acţiune a chinolonelor:A. Inhibă replicarea ARN-ului.B. Blochează sinteza acidului folinic prin inhibarea dehidrofolatreducatazei.C. Se leagă de steroli şi alterează permeabilitatea membranei citoplasmatice.D. Inhibă sinteza peptidoglicanului.E. Inhibă ADN-giraza şi împiedică spiralizarea moleculei de ADN.
57. Indicaţi mecanismul de acţiune al rifampicinei:A. Inhibă sinteza purinelor şi împiedică formarea acizilor nucleici.B. Inhibă activitatea ARN-polimerazei ADN-dependentă.C. Inhibă sinteza peretelui celular:D. Inhibă sinteza membranei citoplasmatice.E. Blochează sinteza ADN-ului.
58. Indicaţi mecanismul de acţiune a eritromicinei.A. Blochează activitatea peptidiltransferazei la nivelul ribozomal 50S.B. Inhibă sinteza membranei citoplasmatice.C. Inhibă sinteza peptidoglicanului.D. Blochează sinteza acidului folic prin inhibarea dehidrofolat-reductazei.E. Blochează funcţiile ARN-mesager.
59. Indicaţi mecanismul de acţiune a cefalosporinelor:A. . Inhibă funcţiile ARN-mesager.B. Împiedică sinteza peptidoglicanului prin blocarea transpeptidazeiC. Blocează sinteza ADN-ului.D. Inhibă sinteza membranei citoplasmatice.E. Blochează activitatea ribozomilor 30S.
60. Penicilinele pot fi protejate de β- lactamaze în asociaţie cu:A. Acidul sulfanilamidic.B. Acidul paraaminobenzoic.C. Acid folic.D. Sulbactam.E. Acidul fenilpiruvic.
61. Penicilinele pot fi protejate de β- lactamaze în asociaţie cu:A. Acidul paraaminobenzoic.B. Acidul sulfanilamidic.C. Acidul ascorbinicD. Acidul fenilpiruvic.E. Clavulanat.
62. Sensibilitatea la antibiotice se determină prin metoda:A. Diluţiilor succesive Appelmann.B. Diluţiilor succesive zecimale în mediul lichid.C. Diluţiilor succesive zecimale în mediul solid.D. Diluţiilor duble în medii lichide şi solide.E. Diluţiilor în tuburi Widal.
63. Sensibilitatea la antibiotice se determină prin metoda:A. Plăgilor sterile.B. Precipitării în gel.C. Difuzimetrică.D. Otto.E. Fischer.
64. Determinarea concentraţiei antibioticului în ser se efectuează prin metoda:A. Difuzimetrică.B. Diluţiilor zecimale în medii lichide.C. Diluţiilor succesive duble în tuburi.D. Diluţiilor zecimale în medii solide.E. Plăgilor sterile în gel.
7
65. Dozarea antibioticelor în umori este indicată:A. La pacienţi cu deficienţe excretorii (renale, hepatice).B. În colienterite acute.C. În pneumonii interstiţiale.D. În colecistite cronice.E. În faringite cronice recidivante.
66. Asocierele de antibiotice în terapia antimicrobiană sunt indicate :A. În rickettsioze.B. În bronşite cronice.C. În infecţii urogenitale.D. În infecţia de plagă postoperatorie.E. În infecţii care ameninţă viaţa bolnavului până la stabilirea antibiogramei.
67. Polienele sunt antibiotice cu efect nociv asupra:A. MicoplasmelorB. LevurilorC. Micobacteriilor D. SpirochetelorE. Chlamidiilor
68. Congelare cu deshidratare în vid ce permite păstrarea îndelungată a microorganismelor:A. LiofilizareB. CongelareC. Sterilizare prin căldură uscatăD. PasteurizareE. Tindalizare
69. Răcirea bruscă la temperatura – 700 ce permite păstrarea microorganismelor câteva luni se numeşte:A. Sterilizare B. LiofilizareC. PasteurizareD. TindalizareE. Congelare
70.. Se efectuează la 160-1800C :A. CongelareaB. Sterilizarea cu vapori fluenţiC. LiofilizareaD. Sterilizarea prin căldură uscatăE. Tindalizarea
71. Permite distrugerea microflorei asporulate în substrat:A. CongelareaB. LiofilizareaC. FiltrareaD. PasteurizareaE. Tindalizarea
72. Este o metodă de sterilizare fracţionată:A. Cu vapori sub presiune.B. Cu căldură uscatăC. TindalizareaD. PasteurizareaE. Filtrarea
73. Convieţuire reciproc avantajoasă între specii de m.o. din asociaţie se numeşte:A. InterferenţăB. SimbiozăC. AntagonismD. MetabiozăE. Sinergism
74. Relaţii de concurenţă între membrii unei microbiocenoze:A. AntagonismB. SinergismC. Simbioză D. InterferenţăE. Metabioză
8
75. Substrat nutritiv şi energetic care asigură desfăşurarea tuturor proceselor vitale în celulele bacteriene:A. Metabolism bacterianB. Medii de culturăC. Nutriţia bacterianăD. Respiraţia bacteriilor E. Enzimele microbiene
76. Totalitatea proceselor biochimice intracelulare ce transformă substratul nutritiv în energie şi constituenţi celulari.
A. Metabolism bacterianB. Nutriţie bacterianăC. Mediile de culturăD. Enzimele microbieneE. Respiraţia bacteriilor
77. Asimilarea din mediu a substanţelor necesare pentru metabolism:A. Nutriţia bacterianăB. Medii de culturăC. Anabolism bacterianD. Enzime microbieneE. Respiraţia microbiană
78. Substanţe biologic active care catalizează diferite procese metabolice ale celulei bacteriene:A. Nutriţia bacterianăB. Respiraţia bacteriilorC. Enzimele microbieneD. Mediile de culturăE. Metabolismul microbian
79. Totalitatea de procese prin care se asigură metabolismul energetic:A. Metabolism bacterianB. Nutriţia bacterianăC. Enzimele microbieneD. Mediile de culturăE. Respiraţia bacteriilor
80. Despre enzimele bacteriene se poate afirma:A. Sunt de natură polizaharidicăB. Catalizează reacţiile chimice din celula bacterianăC. Posedă activitate la temperatura 00CD. Posedă activitate la temperatura 650CE. Sunt sintetizate de peretele celular81. În respiraţia anaerobă a bacteriilor, acceptorul final al electronilor de hidrogen este: A. OxigenulB. CarbonulC. FerulD. NitraţiiE. Nitriţii82. Bacterii cu o rezistenţă mai sporită la factorii mediului ambiant:A. PatogeneB. Cultivate în laboratorC. Formele sporulateD. Mobile, cu echipament enzimatic de patogenitateE. Care au capacitatea de adeziune83 . Răcirea bruscă la – 700C ce permite păstrarea microorganismelor câteva luni se numeşte:A. TyndalizareB. PasteurizareC. SterilizareD. CongelareE. Liofilizare84. Sterilizarea cu aer cald este indicată pentru:A. Ţeseturi şi fibre din bumbacB. Material contaminat din laboratorC. PulberiD. Soluţii injectabileE. Obiecte cu garnituri de cauciuc
9
85. Culturile bacteriene în faza de declin se caracterizează prin următoarele particularităţi:A. Rata de creştere devine nulăB. Numărul bacteriilor inoculate rămâne staţionarC. Numărul bacteriilor creşte în progresie geometricăD. Progresiv creşte viteza de pieire a bacteriilorE. Sensibilitatea la antibiotice este maximală86. Către mediile de cultură de îmbogăţire se referă:A. LevineB. KliglerC. OlkeniţkiD. Kitt-TarozziE. Geloză-sânge 87. Produse finale de fermentare a glucidelor de către bacteriile aerobe pot fi:A. H2SB. NH3
C. CH4
D. CO2
E. O2
88. Indicaţi mecanismul de acţiune al tetraciclinelor:A. Inhibă sinteza peretelui bacterianB. Alterează permeabilitatea membranei citoplasmaticeC. Inhibă sinteza proteinelorD. Se fixează de sterolii membraniciE. Inhibă sinteza acizilor nucleici89. * Titrarea bacteriofagului se efectuează prin metoda:A. OttoB. AppelmannC. WeinbergD. FurtE. Fischer
90. Bacteriile pot scinda peptonele până la următoarele produse:A. NitraţiB. NitriţiC. Acizi organiciD. Acizi graşiE. Hidrogen sulfurat91. Ca sursă universală de energie pentru bacterii servesc următorii compuşi organici:A. LipideleB. ProteineleC. NucleoproteineleD. GlucideleE. Lipopolizaharidele92. Ansamblul măsurilor prin care se evită contaminarea mediului ambiant şi diferitor substrate se numeşte:A. SterilizareB. AntisepsieC. AsepsieD. DezinfecţieE. Tyndalizare 93. Distrugerea completă a microorganismelor din substrat la temperaturi mai mici de 600C se numeşte:A. TyndalizareB. PasteurizareC. SterilizareD. CongelareE. Liofilizare94. Controlul eficienţei sterilizării în autoclav la 1210C se face prin utilizarea indicatorului:A. Bacteriilor capsulateB. Acidului benzoicC. Soluţiei de alfa-naftolD. Bacteriilor mobile
10
E. Comprimatelor cu bacteriofag
95. Primul factor limitant pentru bacteriile strict aerobe este:A. Carbonul organicB. Azotul organicC. HidrogenulD. OxigenulE. Bioxidul de carbon96 Către mediile de transport se referă:A. HissB. Soluţie fosfat-tamponC. Bulion biliat D. Kitt-TarozziE. Geloză-sânge97. Produse finale de fermentare a glucidelor de către bacteriile anaerobe pot fi:A. NH3
B. Acizi C. BazeD. CO2
E. O2
98. Profagul reprezintă:A. Forma vegetativă a fagului virulentB. Forma vegetativă a fagului temperatC. Genomul unui fag virulent integrat în cromozomul bacterianD. Genomul unui fag temperat integrat în cromozomul bacterianE. Formă imatură de fag. 99. Identificarea bacteriilor după activitatea peptolitică se face prin evidenţierea următorului produs a scindării peptonelor:A. Amoniacului B. NitriţilorC. NitraţilorD. Acizilor graşiE. Acizilor organici100. Bacteriile psihrofile cresc şi se multiplică în limitele de temperaturi:A. 0 - + 300CA. + 20 - + 400CB. + 45 - + 600CC. – 10 - + 100CD. > 600C 101. Distrugerea microorganismelor patogene din substrat infectat se numeşte:A. TyndalizareB. PasteurizareC. SterilizareD. DezinfecţieE. Liofilizare102. Sterilizarea în autoclav se realizează în următorul regim:A. 1000C - 20 minuteB. 1150C - 20 minuteC. 1200C - 15-20 minuteD. 1600C - 30 minuteE. 1800C - 60 minute103. Creşterea culturilor continue (sincronice) de bacterii aerobe se menţine prin adaos permanent a surselor de:A. Carbon organicB. Azot organicC. HidrogenD. OxigenE. Bioxid de carbon104. Bacteriile carboxifile se cultivă în următoarele condiţii:A. AerobeB. AnaerobeC. 5-10% azotD. 5-10% bioxid de carbon
11
E. 5-10% oxid de etilen
105. Metoda recomandată pentru testarea sensibilităţii la antibiotice a bacteriilor anaerobe:A. Diluţiilor succesive în bulionB. Diluţiilot succesive în gelozăC. DifuzimetricăD. OttoE. Appelman106. Conjugarea reprezintă:A. Transferul unui fragment de ADN de la o bacterie donor la o bacterie acceptorB. Transferul materialului genetic de la o bacterie la alta prin intermediul plasmidelorC. Transferul de ADN cromozomic sau plasmidic de la o celulă bacteriană la alta via un bacteriofagD. Transferul unui fragment specializat de ADN dintr-un sector în altul în acelaşi duplex sau într-un duplex diferit al aceleiaşi celuleE. Procesul se manifestă frecvent la bacteriile Gram pozitive.
12
III. Infecţia şi imunitatea
107. Cauzate de exotoxine bacteriene sunt următoarele boli cu excepţia:A. DifteriaB. TetanosulC. ScarlatinaD. BrucelozaE. Gangrena gazoasă
108. Capabile să traverseze bariera placentară sunt următoarele clase de Ig:A. Ig MB. Ig GC. Ig AD. Ig DE. Ig E
109. Bacteriile determină leziuni tisulare prin:A. EndotoxineB. Intermediul acizilor teihoici C. Antigenul ciliarD. Activarea opsoninelorE. Activarea complementului
110. Responsabile de hipersensibilitatea de tip tardiv sunt:A. Limfocitele ThB. Limfocitele TcC. Limfocitele BD. Ig GE. Ig M
111. Sunt implicate în reacţiile de hipersensibilitate de tip imediat:A. Ig AB. Ig MC. Ig GD. Ig EE. Ig D
112. Traversează în formă activă bariera placentară:A. Ig AB. Ig MC. Ig GD. Ig EE. Ig D
113. Realizează funcţii antimicrobiene la nivelul mucoaselor:A. Ig AB. Ig MC. Ig GD. Ig EE. Ig D
114. Reprezintă clasa macroglobulinelor:A. Ig AB. Ig MC. Ig GD. Ig EE. Ig D
115. Indică şi predomină in infecţia acutăA. Ig AB. IgMC. Ig G D. Ig EE. Ig D
116. Asigură imunitatea postinfecţioasă:A. Ig AB. Ig MC. Ig GD. Ig E
13
E. Ig D
117. Sunt sensibile la cisteină:A. Ig AB. Ig MC. Ig GD. Ig EE. IgD
118. Participă în reacţiile de neutralizare a toxinelor:A. Ig AB. Ig MC. Ig DD. Ig GE. Ig E119. În reacţiile microbicide cu participarea complementului mai eficiente sunt:A. Ig AB. Ig EC. Ig MD. Ig DE. Ig G120. Se caracterizează printr-o evoluţie comparativ scurtă cu simptomatică caracteristică:
A. Infecţia acută.B. Infecţia cronicăC. Infecţia secundarăD. ReinfecţiaE. Suprainfecţia.
121. Constituie o infectare repetată cu aceeaşi specie de microorganisme după vindecare:A. Infecţie acutăB. Infecţie cronicăC. Infecţie secundarăD. ReinfecţieE. Suprainfecţie
122. Constituie o reinfectare a organismului până la reconvalescenţă:A. Infecţia acutăB. SuprainfecţieC. Infecţie secundarăD. ReinfecţieE. Infecţie cronică
123. Boală infecţioasă declanşată în rezultatul scăderii rezistenţei organismului pe fondul unei primoinfecţii :
A. Infecţie acutăB. Infecţie cronicăC. Infecţie secundarăD. SuprainfecţieE. Reinfecţie
124. Se caracterizează printr-o evoluţie de lungă durată cu persistenţa agentului în organism:A. SuprainfecţieB. ReinfecţieC. Infecţie acutăD. Infecţie secundarăE. Infecţie cronică
125. Infecţia intrauterină la nou-născuţi este determinată prin depistarea anticorpilor:A. Ig AB. Ig DC. Ig MD. Ig GE. Ig E
126. Complementul poate fi activat pe calea:A. Butilen-glicolicăB. FermentativăC. Acidă mixtăD. Clasică
14
E. Oxidativă
127. Despre endotoxine se poate afirma cu excepţia:A. Fac parte integrată din structura peretelui celular bacterian gramnegativ.B. Determină febrăC. Cauzează leucopenieD. Declanşează şoc endotoxicE. Produc paralizii.
128. În reacţiile anafilactice sunt implicate:A. Ig AB. Ig EC. Ig DD. Ig ME. Ig G
129. Prezenţa tranzitorie a bacteriilor în sânge fără a se multiplica include noţiunea de:A. BacteriemieB. ToxinemieC. SepticopiemieD. VirusemieE. Septicemie
130. Stare patologică caracterizată prin persistenţa şi multiplicarea bacteriilor în sânge:A. VirusemieB. SepticemieC. BacteriemieD. ToxinemieE. Septicopiemie
131.. Infecţie generalizată cu formarea focarelor supurative în organe:A. SepticemieB. ToxinemieC. SepticopiemieD. VirusemieE. Bacteriemie
132. Răspândirea virusurilor prin intermediul sângeluli:A. SepticopiemieB. ToxinemieC. BacteriemieD. VirusemieE. Septicemie
133. Răspândirea toxinelor prin intermediul sângelui:A. SepticemieB. SepticopiemieC. BacteriemieD. VirusemieE. Toxinemie
134. Permite depistarea anticorpilor monovalenţi următoarea reacţie:A. CoombsB. PrecipitareC. HemaglutinareD. BacteriolizăE. Inhibare a hemaglutinării
135. Se manifestă în prezenţa complementului următoarea reacţie:A. HemaglutinareB. CoombsC. HemolizăD. Precipitare E. Inhibare a hemaglutinării
136. Are utilizare frecventă în depistarea antigenelor solubile următoarea reacţie:A. BacteriolizăB. Inhibare a hemaglutinăriiC. HemaglutinareD. Reacţia CoombsE. Precipitare
15
137. Antigen termolabil prezent la bacteriile mobile:A. Antigenul lipopolizaharidicB. Antigenul K superficialC. Antigenul H flagelarD. Antigenul Vi din peretele celularE. Complexul glucidolipidoproteic
138. Antigen termostabil caracteristic bacteriilor gramnegative:A. Complexul glucidolipidoproteicB. Antigenul K superficialC. Antigenul H flagelarD. Antigenul Vi din peretele celularE. Antigenul proteic A
139. Conţine antigen al unei singure specii microbiene:A. Vaccin polivalentB. Vaccin monovalentC. Vaccin asociatD. Vaccinul TABTeE. Vacinul ADTP
140. Este compus din antigene provenite de la specii diferiteA. Vaccin monovalentB. Vaccin polivalentC. Vaccinul BCGD. Anatoxina botulinicăE. Anatoxina stafilococică
141. O conveţuire a microorganismelor când unul din ele trăieşte din contul celuilalt fără ai aduce prejudicii:A. InterferenţăB. ParazitismC. ComensalismD. SinergismE. Mutualism
142. O convieţuire în cadrul căreia ambele organisme profită de pe urma convieţuirii lor.A. ParazitismB. ComensalismC. InterferenţăD. MutualismE. Sinergism
16
IV. Bacteriologia specială143. Meningococii se transmit prin:A. Picături Flugge B. Aerosoli generaţi în instalaţiile de condiţionare a aeruluiC. PrafD. Alimente contaminateE. Apa contaminată144. Despre C. diphtheriae se poate afirma corect:A. Produce o enterotoxină B. Determină enterocolite hemoragiceC. In evoluţia bolii poate fi afectat miocardul.D. Este izolat uzual în hemoculturiE. Sursa infecţiei o constituie animalele domestice.145. Pentru diagnosticul etiologic al unui sindrom holeriform este indicat: A. Hemoculturi repetateB. UroculturiC. MieloculturiD. Coproculturi E. Rozeoloculturi146. Pentru diferenţierea S. aureus de S. epidermidis testul de preferinţă este:A. Alfa-hemolizinaB. Beta-lactamazaC. Fermentarea glucozeiD. LipazaE. Coagulaza 147. La un pacient nerevaccinat, traumatizat cu plagă contaminată profilaxia tetanosului se face prin
administrarea :A. Anatoxinei tetaniceB. Antitoxinei tetaniceC. Penicilinei GD. Anatoxinei şi antitoxinei tetaniceE. Nici una de mai sus148. Pentru testarea sensibilităţii micobacteriilor la antibiotice este indicată metoda:A. Diluţiilor succesive în medii lichide.B. Diluţiilor succesive în medii solide.C. Difuzimetrică.D. Diluţiilor zecimale Appelmann.E. Plăgilor sterile în gel.149. În diagnosticul scarlatinei este indicată reacţia de neutralizare intradermică:A. Mantoux.B. Burnet.C. SchickD. DickE. Ţuvercalov150. În diagnosticul brucelozei este indicată reacţia alergică intradermică:A. DickB. Schultz-CharltonC. SchickD. BurnetE. Mantoux
151. În diagnosticul tuberculozei este indicată intradermoreacţia alergică :A. DickB. Schultz - CharltonC. SchickD. BurnetE. Mantoux152. În diagnosticul difteriei este indicată intradermoreacţia de neutralizare:A. BurnetB. DickC. ŢuvercalovD. Schick
17
E. Mantoux153. Vibrionii holerici se caracterizează prin următoarele:A. Fermentează manoza, zaharoza şi nu fermentează arabinoza.B. Fermentează cu acid şi gaz glucoza.C. Sunt rezistenţi în mediul acid.D. Se cultivă pe geloză hiperclorurată cu lapte şi ou.E. Mobilitatea este asigurată de cili dispuşi peritrich.154. V. cholaerae O 1 se caracterizează prin următoarele:A. Posedă antigenul de grup C.B. Posedă antigenul de grup B.C. Posedă antigenul de grup A.D. Aparţine grupului Heiberg VIII.E. Este sensibil la bacteriofagul V. cholerae bengal.155. Gen care reuneşte specii oxidazopozitive:A. SalmonellaB. EscherichiaC. YersiniaD. VibrioE. Brucella156. Apaţine grupului fermentativ Heiberg I:A. E. coliB. S. entericaC. V. parahaemolyticusD. S. dysenteriaeE. V. cholerae157. Mediul diferenţial pentru izolarea V. cholerae este:A. TCBSB. TinsdalC. Willson- BlairD. KlaubergE. Ploskirev158. Pe geloză alcalină V. cholerae formează colonii:A. Mari, rugoase, plate, netransparente.B. Colonii pitice, mucoide, de culoare neagră.C. Colonii mici, rotunde, cu suprafaţa netedă, transparente, margini regulate.D. Colonii cu margini festonate, sub aspect de margaretă.E. Colonii netede, cu margini regulate, de culoare galbenă.159. V. eltor aglutinează eritrocitele de:A. BerbecB. MaimuţăC. CobaiD. GăinăE. Iepure.
160. V. eltor hemolizează eritrocitele de :A. BerbecB. MaimuţăC. CobaiD. GăinăE. Iepure
161. Diferenţierea biovariantelor V. cholerae se realizează după sensibilitatea la :A. PenicilinăB. RistomicinăC. EritromicinăD. PolimixinăE. Clandomicină
162. V. cholerae (clasic) este sensibil la:A. Bacteriofagul eltorB. Bacteriofagul AC. Bacteriofagul BD. Bacteriofagul CE. Bacteriofagul D
18
163. Doza infectantă pentru om a V. cholerae este de ordinul:A. 10 2 vibrioniB. 10 4 vibrioniC. 105 - 6 vibrioniD. 10 7-8 vibrioniE. 10 9 vibrioni
164. Agent etiologic al toxiinfecţiilor alimentare poate fi: A. V. eltor
B. Vibrionii NAG
C. V. cholerae D. V. parahaemolyticus E. V. cholerae bengal165. Se examinează bacteriologic hidrobionţii marini în:
A. SalmonelozeB. Toxicoinfecţii alimentareC. Febrele paratifoidiceD. EscherichiozeE. Dizenterie
166. Titrul diagnostic al anticorpilor aglutinanţi în holeră este:A. 1 : 20B. 1 : 80C. 1 . 320D. 1 : 640E. 1 : 1280
167. Antigenul comun pentru genul Vibrio este:A. Ag. OB. Ag. ViC. Ag. MD. Ag. HE. Ag. K
168. În profilaxia specifică a holerei se utilizează:A. Vaccin viu atenuat.B. Vaccin chimic polizaharidicC. Vaccin ribosomalD. Vaccin semisinteticE. Vaccin inactivat.
169. Mediu electiv pentru cultivarea vibrionilor holerici este:A. RappoportB. Apă peptonată hipercloruratăC. Apă peptonată alcalinăD. Mediul MullerE. Mediul cu selenit.
170. Exotoxina holerigenă la nivelul enterocitelor activează:A. AdenozintrifosfatulB. AdenozindifosfatulC. Oxidoreductazele celulareD. AdenilatciclazaE. Hidrolazele
171. În evoluţia clinică a holerei etapa iniţială este:A. Gastroenterita holericăB. Enterita holericăC. Coma holericăD. Holera algidăE. Enterocolita holerică
172. În diagnosticul rapid al holerei este aplicată:A. Reacţia de neutralizare.B. Reacţia de inhibare a hemaglutinăriiC. Reacţia de fixare a complementuluiD. Analiza radioimunăE. Reacţia de imobilizare.
19
173. În diagnosticul rapid al holerei este aplicată:A. Reacţia de neutralizareB. Reacţia opsono-fagocitarăC. Reacţia de microaglutinareD. Reacţia de fixare a complementuluiE. Reacţia de hemoadsorbţie.
174. Pentru V. cholerae serovar Ogawa sunt caracteristice fracţiile antigenice:A. ABB. ACC. ABCD. ACDE. ADE
175. Pentru V. cholerae serovar Inaba sunt caracteristice fracţiile antigenice:A. ABB. ACC. ABCD. ACDE. ADE
176. Pentru V. cholerae serovar Hykojima sunt caracteristice fracţiile antigenice:A. ABB. ACC. ABCD. ACDE. ACE
177. În frotiuri preparate din materii fecale ale pacientului cu holeră vibrionii holerici sunt aranjaţi:A. În lanţuri.B. În grup sub aspect de ciorchine.C. DiplobacteriiD. Sub aspectul unui cârd de peştiE. Bastonaşe solitare.
178. Agentul holerei se transmite prin mecanismul:A. Picături FluggeB. Prin aerosolC. Contact directD. Prin vectoriE. Fecalo-oral
179. Familia Vibrionaceae include genul:A. PseudomonasB. EscherichiaC. VibrioD. ProteusE. Alcaligenes
180. Mobilitatea V. cholerae se determină:A. În preparate nativeB. În RIF directă.C. În geloză înclinată D. În frotiuri colorateE. În RA cu ser antiholeric O1
181. În medii lichide V. cholerae creşte cu formarea:A. Unui sediment granular la fundul eprubetei.B. Unui sediment sub aspectul unui glomerul de vatăC. De turbiditate omogenă.D. Peliculă fină cu nuanţă albăstruie.E. Peliculă groasă zbârcită.
182. E. coli enteroinvazivă cauzează:A. Infecţii holeriformeB. Infecţii dizenteriformeC. Enterocolite hemoragiceD. Infecţii similare salmonelozelorE. Toxicoinfecţii alimentare
20
183. E. coli enterotoxigenă cauzează:A. Infecţii holeriformeB. Infecţii dizenteriformeC. Enterocolite hemoragiceD. Infecţii similare salmonelozelorE. Toxiinfecţii alimentare
184. E. coli enteropatogenă determină:A. Infecţii holeriformeB. Infecţii dizenteriformeC. Enterocolite hemoragiceD. Infecţii similare salmonelozelorE. Gastroduodenite
185. E. coli enterohemoragică determină:A. Infeccţii holeriformeB. Infecţii dizenteriformeC. Enterocolite la copii D. Infecţii similare salmonelozelorE. Gastrite
186. . Pe suprafaţa mediului Levine E. coli formează colonii:A. Forma S incolore semitransparente.B. Forma S de culoare albastru-închis.C. Negre cu luciu metalic.D. Roşii cu luciu metalicE. Roze, de forma R
187. Pe suprafaţa mediului Endo E. coli formează colonii:A. Forma S incolore transparenteB. Forma S de culoare albastru-închisC. Negre cu luciu metalicD. Roşii cu luciu metalicE. Roze de forma R
188. Pe suprafaţa mediului Ploskirev E. coli formează colonii:A. Forma S incolore transparenteB. Forma S de culoare albastru - închisC. Negre cu luciu metalicD. Roşii cu luciu metalicE. Forma S de culoare roză
189. Pentru E. coli, agent al sindromului holeriform ca factor de patogenitate este: A. CapsulaB. Enterotoxina termolabilă şi termostabilăC. EndotoxinaD. PlasmocoagulazaE. Lecitinaza
190. Seroidentificarea culturilor de escherichii patogene se efectuează cu seruri:A. ABCDEB. O 1C. OKAD. O 4,5E. O 9
191. Pentru E. coli este caracteristic:A. Posedă oxidază.B. Sunt sporogene.C. Fermentează glucoza cu formare de acid.D. Sunt oxidazonegative.E. Formează pe mediul Endo colonii incolore.
192. E. coli se caracterizează prin:A. Acido- alcoolorezistenţă.B. Formează spori în condiţii nefavorabile.C. Se colorează grampozitiv.D. Este indicator microbiologic al impurificării fecale.E. Sunt pretenţioase la mediile de cultură.
21
193. . În tratamentul colienteritelor cauzate de E. coli se utilizează:A. LactalbuminaB. Imunoglobuline umane.C. Peniciline.D. Vaccinuri inactivate curative.E. Eubiotice – lactobacterina.
194. În serodiagnosticul escherichiozelor se utilizează:A. Antigenul O B. Antigenul H C. Autotulpina izolată D. Antigenul OK E. Antigenul OH
195. Antigenul K al E. coli se determină în:A. Cultura inactivată la 1000C.B. Cultură vie.C. Cultură inactivată cu alcool.D. Tulpină vie atenuată.E. Cultură inactivată cu formol.
196. Antigenul O al E. coli se identifică cu:A. Cultură inactivată la 100 o CB. Cultură vieC. Cultură inactivată la 600CD. Cultură inactivată la 800CE. Cultură inactivată cu formol.
197. Testele cheie biochimice utilizate pentru identificarea enterobacteriilor determină:A. SpeciaB. GenulC. Familia D. BiovarinateleE. Hemovariantele
198. Testele biochimice primare se utilizează pentru determinarea:A. Familiei EnterobacteriaceaeB. GenuluiC. SpecieiD. BiovariantelorE. Hemovariantelor
199. Testele biochimice secundare se utilizează pentru determinarea:A. Familiei EnterobacteriaceaeB. GenuluiC. SpecieiD. BiovariantelorE. Hemovariantelor
200. Familia Enterobacteriaceae se diferenţiază de alte familii prin teste :A. Serologice.B. FagoidentificareC. Biochimice primareD. Biochimice secundareE. Cheie
201. În familia Enterobacteriaceae genul se determină prin:A. Teste serologice.B. FagoidentificareC. Teste biochimice secundareD. Teste biochimice primareE. Antibioticogramă.
202. În familia Enterobacteriaceae specia se determină prin următoarele teste biochimice:A. Teste serologiceB. FagoidentificareC. Teste biochimice primareD. Teste biochimice secundareE. Antibioticogramă.
22
203. Genul Shigella include specia:A. S. boydiiB. S. bovisC. S. enteritidisD. S. newportE. S. salamae
204. Cele mai multe serovariante posedă:A. S. dysenteriaeB. S. newcastlC. S. boydiiD. S. flexneriE. S. sonnei
205. Nu posedă serovariante:A. S. dysenteriaeB. S. flexneri (serovar newcastl)C. S. boydiiD. S. sonneiE. S. flexneri
206. Elaborează exotoxină cu acţiune neurotropă:A. S. boydiiB. S. flexneriC. S. sonneiD. S. dysenteriaeE. S. flexneri (serovar newcaestl)
207. Shigelele manitnegative sunt:A. S. flexneriB. S. sonneiC. S. flexneri (serovar newcastl)D. S. boydiiE. S. dysenteriae
208. Testul biochimic primar pozitiv pentru shigele este:A. Utilizarea citratul de sodiuB. Utilizarea malonatul de sodiuC. MobilitateaD. Proba cu roşu de metil (MR)E. Producerea hidrogenului sulfurat
209. Pe mediul Ploskirev shigelele formează colonii:A. Mici, netede, transparente, incolore.B. Forma S , colorate în roz.C. Negre cu luciu metalic.D. Mari, cu suprafaţa rugoasă, colorate în roşu.E. Pitice, mucoide, incolore.
210. Pe mediul Levin shigelele formează colonii:A. Forma S, colorate în roşu.B. Mici, netede, transparente, incolore.C. Negre cu luciu metalic.D. Mari, cu suprafaţa rugoasă colorate în roşu.E. Mici, mucoide,incolore.A. Glucoza, lactoza, zaharoza -; H2S –
211. Pentru îmbogăţirea shigelelor din materii fecale se utilizează mediul:A. Bulion biliat cu glucozăB. SautonC. Mediul cu cazeină şi cărbuneD. Mediul cu selenit acid de sodiuE. Apă alcalină peptonată
212. În cazul dizenteriei în perioada de stare a bolii materiile fecale au aspect:A. RiziformB. MucopurulentC. SangvinolentD. Cu granule de sulfE. Scaun apos
23
213. Vaccinoterapia dizenteriei este indicată în:A. Forme acuteB. Forme asimptomaticeC. Forme croniceD. Forme latenteE. Forme acute severe
214. În terapia dizenteriei cronice se utilizează:A. Vaccin inactivatB. Vaccin viu atenuatC. Imunoglobulină umanăD. DizenterinaE. Ser antitoxic antidizenteric.
215. Mediile de cultură Olkeniţki şi Kligler fac parte din grupul de medii:A. De transportB. De îmbogăţireC. Diferenţial - diagnostice pentru izolarea culturii pure.D. Diferenţial - diagnostice pentru acumularea şi identificarea primară.E. Speciale
216. Mediile de cultură Muller, Kauffmann fac parte din grupul de medii:A. De transportB. De îmbogăţireC. Diferenţial diagnostice pentru izolarea culturii pure.D. Diferenţial diagnostice pentru acumularea şi identificarea primarăE. Speciale
217. În prima săptămână de boală la bolnavii cu febră tifoidă se examinează:A. UrinaB. Materii fecaleC. SângeD. BilăE. Exudate rinofaringiene
218. Indicaţi corect structura antigenică a S. typhi:A. O 1, 9, 12 ; Vi ; Hd.B. O 1, 2, 12 H aC. O 1, 9, 12, H g,mD. O 1, 4,5, 12 Hb, H 1,2E. O 1, 4, 5, 12 Hi, H 1, 2
219. Indicaţi corect structura antigenică a S. paratyphi B:A. O 1, 2, 12, H aB. O 1, 9, 12, Vi, HdC. O 1, 9, 12 H g,mD. O1, 4, 5, 12, H b, H 1, 2E. O 1, 4, 5 , 12 H i, H 1, 2
220. Indicaţi corect structura antigenică a S. paratyphi A.A. O 1, 9, 12, Vi H dB. O 1, 2, 12, H aC. O 1, 12, H g, mD. O 1, 4, 5, 12, H b, H 1, 2E. O 6, 7 H c
221. Pentru determinarea stării de portaj a salmonelelor tifo-paratifoidice metoda de preferinţă este:A. HemoculturaB. UroculturaC. RozeoloculturaD. Reacţia Widal cu antigen OHE. Coprocultura
222. În febra tifoidă, în prima săptămână de boală este recomandată metoda de diagnostic:A. CoproculturaB. UroculturaC. HemoculturaD. BiliculturaE. Reacţia Widal cu antigen OH
24
223. În febra tifoidă, în a doua săptămână de boală este recomandată metoda de diagnostic de preferinţă:A. Reacţia Widal cu antigen O şi HB. Reacţia de hemaglutinare indirectă cu diagnostic Vi - eritrocitarC. CoproculturaD. UroculturaE. Bilicultura
224. În febrele tifoparatifoidice în a treia săptămână de boală este recomandată metoda de diagnostic de preferinţă:A. HemoculturaB. BiliculturaC. RozeoloculturaD. CoproculturaE. Mielocultura
225. Titrul diagnostic al reacţiei Widal este:A. 1 : 50B. 1 : 200C. 1 : 800D. 1 : 3200E. 1 : 12 800
226. Titrul diagnostic în reacţia de VI - aglutinare la purtătorii cronici de S. typhi este:A. 1 : 10B. 1 : 40C. 1 : 160D. 1 : 640E. 1 : 1280
227. Eubioticele colibacterina, bifidobacterina, lactobacterina reprezintă:A. Alergeni microbieniB. Microorganisme inactivateC. Microorganisme viiD. Toxine microbieneE. Diagnosticuri
228. Procentul izolării V. cholerae creşte dacă se utilizează medii de cultură cu pH-ul:A. 3, 0 B. 5, 0C. 6, 0D. 9, 0E. > 10, 0
229. Pe mediul Levine salmonelele tifo-paratifoidice formează colonii:A. Mari, rugoase, forma R, colorate în albastru.B. Mari, plate, de culoare roză.C. Pitice, mucoide, incolore.D. Transparente, azurii, rotunde, bombate, cu margini regulateE. De dimensiuni medii, incolore, semitransparente.
230. Pe mediul bismut-sulfit-agar salmonelele formează colonii:A. Mari, rugoase. incolore, cu margini dantelateB. Medii, bombate, cu margini regulate, de culoare aurieC. Medii, bombate, lucioase, de culoare neagrăD. Pitice, mucoide, incoloreE. De dimensiuni medii, incolore, semitransparente.
231. Profilaxia specifică a febrelor tifo-paratifoidice se realizează cu:A. Vaccin viu atenuatB. Vaccin ADTPC. Anatoxină purificată antisalmonelozicăD. Vaccin TABTeE. Imunoglobulină umană antisalmonelozică
232. . În focarele de febră tifoidă la contacţi se recomandă:A. Vaccinări cu vaccinuri sintetice.B. Administrarea intramusculară a imunoglobulinei umane antitifoidiceC. Bacteriofag în comprimate cu peliculă acidorezistentă per os.D. Anatoxină antitifoidică.E. Administrarea beta-lactamelor.
25
233. Sporogeneza este caracteristică următorilor agenţi cauzali:A. C. diphtheriaeB. C. tetaniC. M. tuberculosisD. T. pallidumE. L. interrogans
234. Agentul cauzal al difteriei are următorul factor de patogenitate:A. CapsulaB. EndotoxinaC. ExotoxinaD. PiliiE. Hemolizina
235. M. tuberculosis se caracterizează prin:A. Se cultivă pe medii speciale şi creşte lent timp de 2-3 săptămâni.B. Provoacă o toxicoinfecţie gravă care complică evoluţia plăgii contaminateC. Prezenţa granulelor de volutină dispuse polar.D. Este spiralat, mobil, în medii de cultură pierde virulenţa.E. Fermentează glucoza cu acid şi gaz.
236. C. diphtheriae se caracterizează prin:A. Rezistenţa sporită în mediul ambiant şi creşte lent pe medii uzuale.B. Provoacă o toxicoinfecţie gravă cu sindrom intestinalC. Produce o exotoxină cu acţiune asupra miocardului şi suprarenalelor.D. Formează spori situaţi central, care nu deformează celula.E. Sunt mobili cu cili peritrichi.
237. Pentru agentul patogen al sifilisului este caracteristic: A. O rezistenţă marcată la factorii mediului ambiantB. Se cultivă pe medii uzuale timp de 2- 3 săptămâni.C. Sunt asigurate cu un echipament bogat de enzime metabolice.D. Este un microorganism spiralat, mobil, fiind cultivat în medii de cultură pierde virulenţa.E. Este sporogen.
238. Agentul tetanosului se caracterizează prin următoarele caractere:A. Prezintă bastonaşe acido- şi alcoolorezistente, conţin cca 40% lipide.B. Formează spori centrali care nu deformează corpul celulei.C. Formează spori localizaţi, de regulă, terminal, deformează corpul celulei.D. Formează capsulă în organism.E. Sunt imobili şi se cultivă în condiţii aerobe.
239. Bordetella pertussis este agentul cauzal al:A. Toxicoinfecţiilor alimentareB. ParapertuseiC. Tusei convulsiveD. ScarlatineiE. Reumatismului
240. Cauza dezvoltării tuberculozei secunadare este:A. O reinfecţie exogenă cu S. pneumoniaeB. Reactivarea şi desiminarea focarelor latente de tuberculozăC. O reinfecţie cu M. kansassiiD. Administrarea repetată a tuberculinei E. Revaccinarea cu vaccinul BCG
241. Intradermoreacţia Burnet determină hipersensibilitatea de tip IV în:A. ScarlatinăB. BrucelozăC. TuberculozăD. DizenterieE. Tusea convulsivă
242. Intradermoreacţia Schick pozitivă depistează receptivitatea la:A. DifterieB. TuberculozăC. BrucelozăD. Tusea convulsivăE. Scarlatină
26
243. Intradermoreacţia Mantoux depistează starea de hipersensibilitate de tip întârziat în:A. ScarlatinăB. Tusea convulsivăC. TularemieD. TuberculozăE. Difterie
244. Intradermoreacţia Dick depistează prezenţa antitoxinelor în:A. TularemieB. DifterieC. TetanosD. Infecţia stafilococicăE. Scarlatină
245. Pentru izolarea agentului cauzal al difteriei se utilizează mediul de cultură:A. Loewenstein – YensenB. Geloză cu cazeină şi cărbuneC. Geloză-sânge cu teluritD. PopescuE. Kitt-Tarozzi
246. Pe medii de cultură M. tuberculosis formează colonii:A. Mari, negre, cu halou brun pe medii cu teluritB. Negre, lenticulare, pe mediul Willson-BlairC. Rugoase, mari, mamilonate, alb-bejD. Mici, tip S, cu zonă de hemoliză verzuieE. Pitice, mucoide, lucioase, de consistenţă omogenă.
Bordetella pertussis pe medii de cultură speciale formează colonii caracteristice:A. Rugoase, mari, mamelonate, alb-bejB. Negre, lenticulareC. Mici, bombate, perlate, cu aspectul picăturilor de mercurD. Mari, negre, cu halou brunE. Roşii cu luciu metalic
247. Despre C. tetani se poate afirma că:A. Se cultivă pe medii diferenţiale în condiţii de anaerobioză.B. Este un microorganism anaerob care nu scindează glucideleC. Este foarte sensibil la factorii mediului ambiantD. Se evidenţiază bine prin metoda Burii-HinssE. Cauzează toxicoinfecţii alimentare.
248. Caracteristic pentru C. perfringens este:A. Formează colonii negre, lenticulare pe mediul Willson - BlairB. Lichefiază gelatina sub aspect de brăduţ inversatC. Se cultivă lent, timp de 3-4 săptămâni, pe mediul PetragnaniD. Este acapsulat, mobil şi asporulatE. Nu posedă activitate zaharolitică
249. Una din consecinţele infecţiei tuberculoase primare este:A. Stabileşte o imunitate antitoxică stabilăB. Se sintetizează concentraţii mari de anticorpi HC. Se sintetizează concentraţii mari de anticorpi ViD. Se stabileşte o stare de hipersensibilitate de tip IVE. Se stabileşte o imunitate de scurtă durată.
250. Virulenţa S. pneumoniae se datorează:A.Hialuronidazei
B. Hemolizinei beta C. Capsulei polizaharidice
D. PililorE Cord-factorului
251. Pentru izolarea S. aureus este necesar următorul mediu de cultură.A. Geloză hepaticăB. Geloză hiperclorurată cu lapte şi ouC. Mediul lichid cu glicerină şi cartofD. Mediul Wilson-BlairE. Bulionul biliat
27
252. Pentru izolarea agentului cauzal al antraxului este necesar următorul mediu de cultură:A. Geloză salină cu gălbenuş de ouB. Mediul cu glicerină şi cartofC. Geloză peptonată sau bulion peptonatD. Mediul cu selenit acid de sodiuE. Geloză hiperclorurată cu lapte
253. Sporogeneza este caracteristică următorilor agenţi cauzali:A. N. meningitidisB. B. anthracisC. B. melitensisD. F. tularensisE. C. diphtheriae
254. Care infecţie evoluează clinic în forme cutanată (carbuncul), pulmonară şi intestinală:A. BrucelozaB. TularemiaC. AntraxulD. PestaE. Infecţia stafilococică
255. Manifestările clinice variază în dependenţă de poarta de intrare. Predomină forma ulcero-ganglionară. De numit infecţia.
A. BrucelozaB. TularemiaC. AntraxulD. LeptospirozeleE. Infecţii stafilococice
256. Infecţii cu porţi de intrare variate şi însoţite de manifestări clinice cu caracter supurativ:A. BrucelozaB. TularemiaC. AntraxulD. PestaE. Infecţii stafilococice
257. Se afectează diferite ţesuturi şi organe însoţite de bacteriemie şi febră ondulatorie:A. BrucelozaB. TularemiaC. AnraxulD. PestaE. Infecţii stafilococice
259. Se determină preponderent forma bubonică sau pulmonară în:A. BrucelozăB. TularemieC. AntraxD. PestăE. Infecţii stafilococice
260. Habitat natural a S. aureus este:A. Cavitatea nazalăB. OrofaringeleC. LaringeleD. JejunulE. Toate de mai sus
261. Formează colonii S, medii, bombate, opace, pigmentate pe medii speciale:A. S. aureusB. N. meningitidisC. Y. pestisD. B. anthracisE. S. pneumoniae
262. Formează colonii mari, rugoase, nehemolitice, cu margini neregulate (cap de meduză):A. S. aureusB. B. anthracisC. N. meningitidisD. Y. pestisE. S. pneumoniae
28
.
263. Formează colonii β- hemolitice, mici, transparente.A. S. aureusB. B. anthracisC. Y. pestisD. S. pyogenesE. N. meningitidis
264. În reacţia de co-aglutinare se utilizează:A. S. pyogenesB. S. pneumoniaeC. S. aureusD. S. saprophyticusE. S. epidermidis
265. Posedă proteina A :A. S. aureusB. S. agalactiaeC. S.epidermidisD. S. saprophyticusE. S. pneumoniae
266. Posedă toxină exfoliativă:A. S. epidermidisB. S. aureusC. S. pyogenesD. S. pneumoniaeE. S. saprophyticus
267. Sporogeneza este caracteristică pentru următorii agenţi cu excepţia:A. B. anthracisB. C. perfringensC. C. oedematiensD. B. abortusE. C. tetani
268. Diagnosticul microbiologic se realizează în laboratoare specializate cu excepţia:A. PesteiB. BrucelozeiC. HolereiD. Tifosului exantematicE. Febrei tifoide
269. Prima generaţie de bacterii izolate de la bolnav nu cultivă pe medii de nutriţie. Numiţi agentul:A. F. tularensisB. B. melitensisC. B. pertussisD. C. perfringensE. N. gonorrhoeae
270. Parazitează la diverse specii de rozătoare în focare naturale şi se cultivă la temperaturi joase (28 – 300):A. N. gonorrhoeaeB. Y. pestisC. B. pertussisD. B. melitensisE. F. tularensis
271. Diagnosticul microbiologic se realizează în laboratoare obişnuite cu excepţia infecţiei:A. DifterieiB. DizenterieiC. Febrei tifoideD. HolereiE. Salmonelozelor
272. Este fragil în mediul ambiant şi pretenţios la mediile de cultură:A. S. pyogenesB. C. burnetiC. Y. pestisD. S. aureusE. N. gonorrhoeae
29
273. Este un important indicator microbiologic al contaminării aerului cu secreţii rinofaringiene:A. S. aureusB. S. pneumoniaeC. C. diphtheriaeD. M. tuberculosisE. E. coli
274. Reacţia de precipitare inelară se efectuează pe larg în diagnosticul:A. BrucelozeiB. PesteiC. AntraxuluiD. ScarlatineiE. Febrei Q
275. Formează spori în mediul exterior şi capsulă în organismul infectat:A. S. pyogenesB. B. anthracisC. M. tuberculosisD. B. abortusE. Y. pestis
276. Formează spori în condiţii nefavorabile şi capsulă în plaga infectată:A. C. perfringensB. C. novyiC. C. histolyticumD. C. septicumE. C. sordellii
277. Se utilizează ca test de diferenţiere a S. pneumoniae fermentarea:A. GlucozeiB. ManozeiC. ManitoluluiD. InulineiE. Salicinei
278. Manifestă tropism pronunţat faţă de epiteliul cilindric:A. N. meningitidisB. B. catarrhalisC. N. gonorrhoeaeD. S. pyogenesE. S. pneumoniae
279. O nouă reinfecţie după vindecare este posibilă în:A. Meningită meningococicăB. GonoreeC. PestăD. TularemieE. Tusea convulsivă
280. N. meningitidis cultivă optimal pe mediul:A. Geloză peptonată la 370CB. Geloză –ser la 220CC. Geloză glucozată la 370CD. Geloză glucozată cu cisteină la 370
E. Geloză ser la 370C281. Pentru C. tetani este caracteristic factorul de patogenitate:
A. LecitinazaB. EnterotoxinaC. ExotoxinaD. Endotoxina E. Cilii
282. Agentul cauzal poate pătrunde prin plaga ombelicală şi cauza:A. AntraxulB. ScarlatinaC. GonoreeaD. TetanosulE. Gangrena gazoasă
30
283. Agentul cauzal al botulismului reprezintă:A. Bastonaşe scurte, grampozitive, cu spori subterminali sub aspectul unei palete de tenis.B. Bastonaşe scurte, grampozitive, cu spori terminali sub aspectul bastonaşului de toboşarC. Bastonaşe lungi, în perechi, cu spori centrali care nu deformează celulaD. Bastonaşe măciucate, grampozitiveE. Bastonaşe sporulate, grampozitive, capsulate
284. Fermentarea activă a glucidelor cu acid şi gaz, coagularea laptelui sunt caracteristice pentru:A. C. tetaniB. C. perfringensC. C. botulinumD. C. septicumE. C. novyi
285. Familia Enterobacteriaceae reuneşte specii cu următoarele caractere cheie:A. Fermentează glucoza cu formare de acid sau acid şi gazB. Fermentează glucoza cu formare numai de acidC. Fermentează glucoza cu formare numai de acid şi gazD. Nu posedă catalazăE. Sunt oxidazopozitive
286. Familia Enterobacteriaceae reuntşte specii cu următoarele caractere cheie:A. În mediul ambiant formează sporiB. Sunt cocobacterii gramnegativeC. Posedă nitratreductazaD. Sunt imobileE. Fermentează manita
287. Ca indicator microbiologic sanitar de poluare fecală a mediului ambiant serveşte următoarea enterobacterie:A. Y. enterocoliticaB. Proteus vulgarisC. S. dysenteriaeD. E. faecalisE. E. coli
288. Nu prezintă importanţă în patologia omului următoarea enterobacterie:A. E. coliB. E. blattaeC. S. choleraesuisD. S. gallinarumE. K. pneumoniae
289. În structura antigenică a enterobacteriilor se deosebesc următoarele antigene de grup:A. AB. BC. OD. HE. K
290. În structura antigenică a enterobacteriilor se deosebesc următoarele antigene de tip (serovar): A. A
A. BB. OC. HD. Vi
291. Producerea acetoinei de către enterobacterii este determinată prin următorul test:A. MRB. Woges-ProskauerC. Metoda Preus (hidroliza ureei)D. Decarboxilarea aminoacizilorE. Fermentarea anaerobă a glucozei
292. Mobilitatea enterobacteriilor, de regulă, se determină prin următorul procedeu:A. În geloză în coloanăB. În bulion peptonatC. În geloză semilichidăD. Pe geloză înclinată (metoda Schukevici)E. Preparatul “picătura suspendată”
31
293. Majoritatea enterobacteriilor condiţionat patogene la om se izolează în concentraţii UFC/gr de fecale:A. 0 – 103
B. 105
C. 2 – 3 x 106
D. 2 – 3 x 108
E. > 109
294. Manifestările clinice în majoritatea afecţiunilor cauzate de enterobacterii se declanşează sub acţiunea factorului de patogenitate:
A. EnterotoxinelorB. Endotoxinelor lipopolizaharidiceC. HialuronidazeiD. DecarboxilazelorE. Dezaminazelor
295. Mediile multitest în studierea enterobacteriilor sunt utilizate cu scopul de:A. Izolare a culturii pureB. ÎmbogăţireC. LizotipieD. Identificare preliminarăE. Identificare finală
296. În identificarea enterobacteriilor sunt folosiţi următorii marcheri epidemiologici, cu excepţia:A. AntibiogramaB. MorfovarC. LizovarD. SerovarE. Colicinovar
297. Pentru izolarea enterobacteriilor se utilizează următorul mediu de cultură înalt selectiv:A. KauffmanniB. EndoC. LevineD. PloskirevE. Wilson-Blair
298. Pentru izolarea enterobacteriilor se utilizează următorul mediu de cultură moderat selectiv:A. KauffmanniB. EndoC. LevineD. PloskirevE. Wilson-Blair
299. În diagnosticul de laborator al enterobacteriozelor se utilizează următoarele grupe de medii, cu excepţia:A. ElectiveB. De îmbogăţireC. Selective (diferenţial diagnostice)D. MultitestE. De transport
300. Rezervorul infecţiei în tifosul exantematic epidemic este: A. Şobolanul cenuşiu B.Puricele de şobolan C.Omul bolnav D.Purtătorul de germeni E.Animalele sinantrope301. Rezervorul infecţiei în tifosul exantematic endemic este: A.Şobolanul cenuşiu B.Puricele de şobolan C.Omul bolnav D.Purtătorul de germeni E.Animalele sinantrope
302. Pentru reacţia de microaglutinare în serodiagnosticul tifosului exantematic epidemic se utilizează antigenul :
A.Polizaharidic din rickettsii B.Corpuscular purificat din R. prowazeki C.Din Proteus OX19 D.Corpuscular purificat din C. burneti
32
E.Corpuscular purificat din R. rickettsii 303. Pentru reacţia de microaglutinare în serodiagnosticul tifosului exantematic endemic se utilizează antigenul : A.Polizaharidic din rickettsii B.Corpuscular purificat din R. typhi C.Din Proteus OX19 D.Corpuscular purificat din C. burneti E.Corpuscular purificat din R. rickettsii
33
V. V i r o l o g i a
304. Gazde naturale pentru virusul gripal C sunt:A. PorciiB. RaţeleC. CaiiD. OmulE. Ovinele305. Este utilizată în diagnosticul serologic al virozelor reacţia de:
A. LizăB. Inhibare a hemaglutinăriiC. HemaglutinareD. AglutinareE. Precipitare inelară
306. Reacţie utilizată în indicarea reproducerii virusurilor în ou embrionat de găină:A. PrecipitareB. Inhibare a hemaglutinăriiC. BacteriolizăD. HemaglutinareE. Coombs
307. Genomul virusului gripal prezintă:A. ARN monocatenar diploidB. ARN monocatenar fragmentatC. ADN monocatenar circularD. ADN dublucatenarE. ADN monocatenar liniar
308. Reprezintă agenţi infecţioşi subvirali ce cauzează unele boli la plante:A. RetrovirusuriB. Delta virusC. TogavirusuriD. PrioniE. Viroizi
309. Prezintă agenţi subvirali ce cauzează boli neurologice cu evoluţie lentă:A. TogavirusuriB. RetrovirusuriC. AdenovirusuriD. PrioniE. Viroizi
310. Despre R. typhi se poate afirma:A. Ca insectă vector servesc păduchiiB. Sursa de infecţie sunt şobolaniiC. Cauzează tifosul exantematic de recădereD. Nu posedă antigene comune cu R. prowazekiiE. Posedă antigene comune cu Proteus OXK
311. Despre R. prowazekii se poate afirma:A. Ca insectă vector servesc puriciiB. Sursa de infecţie sunt şobolaniiC. Cauzează tifosul exantematic de recădereD. Nu posedă antigene comune cu R. typhiE. Posedă antigene comune cu Proteus OXK
312. Virusurile Coxsackie A pot fi izolate prin următoarea metodă:A. Culturi celulare epitelialeB. Infectarea maimuţelorC. Infectarea şoarecilor maturiD. Infectarea şoriceilor nou-născuţiE. În ouă embrionate de găină.
313. Posedă rezistenţă înaltă la factorii fizici şi chimici:A. Virusul rabicB. Virus fixC. Virusurile Coxsackie A
34
D. PoliovirusE. Virusul hepatitei B
314. Este utilizat în profilaxie:A. Virus fixB. Virus Coxsackie AC. Virus Coxsackie BD. Virusurile ECHOE. Rhabdovirus
315. Se cultuvă stabil numai pe culturi celulare din rinichi de maimuţă:A. Virusurile Coxsackie AB. Virusurile Coxsackie BC. PoliovirusD. Virusurile ECHOE. Adenovirusuri
316. Cauzează necroze a musculaturii striate însoţite de paralizii flasce:A. Virusurile ECHOB. Virusurile Coxsackie AC. Virusurile Coxsackie BD. Virusul rujeolosE. Adenovirusuri
317. Virusurile ARN-ul cărora realizează şi funcţia de ARN mesager se numesc:A. Virusuri cu replicare autonomăB. Virusuri cu genom fragmentatC. Virusuri cu genom +D. Virusuri cu genom –E. Virusuri defective
318. Sursa infecţiei este exclusiv omul pentru:A. Virusul vaccineiB. Virusurile gripale AC. Virusul gripal CD. Virusul rabicE. Togavirusurile
319. Celulele “ţintă” pentru virusul HIV sunt:A. Celulele limfocitare CD4B. Celulele limfocitare CD8C. Epiteliul rinofaringianD. Epiteliul urogenitalE. Enterocitele intestinului subţire.
320. Virusul rabic fix se caracterizează prin următoarea particularitate:A. Incubaţie fixă 2 luniB. Transmitere numai prin muşcăturăC. Formează incluzii Babeş-NegriD. Incubaţie fixă 5-7 zileE. Rezistent la acţiunea factorilor mediului
321. Păstrarea îndelungată (ani) a virusurilor se efectuează de obiciei:A. La temperatura 40CB. La temperatura – 200CC. La – 700C D. La – 1960CE. Liofilizate
322. Mediile de cultură utilizate pentru creşterea culturilor celulare se sterilizează prin: A. Autoclavare la 1200CB. Autoclavare la 1100CC. Fracţionată la 1000CD. Filtrare E. Tindalizare
323. Despre viroizi se poate afirma:A. Prezintă agenţi subvirali care cauzează boli neurologice cu evoluţie
lentăB. Sunt agenţi infecţioşi subvirali care cauzează unele boli la planteC. Prezintă corpusculi virali cu ARN incomplet, incapabili de replicare
autonomăD. Se referă la virusurile care cauzează encefalite acute
35
E. Sunt virusuri genomul cărora se poate integra în ADN-ul celular
324. Culturile de celule cu cultivare indefinită in vitro se numesc:A. Transplante de organB. Tulpini diploideC. Linii celulareD. Culturi primareE. Nici una din ele
325. Culturi de celule cu cultivare limitată la aproximativ 50 pasaje se numesc:A. Culturi primareB. Linii celulareC. Tulpini diploideD. Transplante de organE. Toate enumerate
326. Culturi de celule cu cultivare limitată la câteva pasaje se numesc:A. Transplante de organB. Culturi primareC. Tulpini diploideD. Linii celulareE. Nici una din cele enumerate
327. Virusurile ARN-ul cărora nu paote realiza funcţia de ARN-mesager se mai numesc:A. Virusuri cu replicare autonomăB. Virusuri cu genom fragmentatC. Virusuri cu genom de sens +D. Virusuri cu genom de sens – E. Virusuri defective
328. Virusurile ARN-ul cărora poate realiza şi funcţia de ARN-mesager se numesc:A. Virusuri cu replicarea autonomăB. Virusuri cu genom fragmentatC. Virusuri cu genom de sens +D. Virusuri cu genom de sens – E. Virusuri defective
329. Majoritatea virusurilor Coxsackie A pot fi izolate prin metoda:A. Infectarea maimuţelorB. Pe oul embrionat de găinăC. Pe culturi celulare din rinichi de maimuţăD. Culturi celulare tumoraleE. În organismul şoriceilor nou-născuţi
330. Genomul virusului gripal reprezintă:A. ADN – monocatenar linearB. ARN – monocatenar diploidC. ADN . dublucatenarD. ADN – monocatenar circularE. ARN monocatenar fragmentat
331. Virusurile ECHO se izolează prin următoarele metode:A. Pe culturi celulare din rinichi de maimuţă rhesusB. Pe culturi celulare epitelialeC. Pe culturi celulare tumoraleD. În organismul şoriceilor nou-născuţiE. Prin infectarea maimuţelor
332. Pentru corpusculii Babeş-Negri este caracteristic:A. Apar în orice zonă a SNCB. Apar în neuronii din cornul Ammon C. Apar în epiteliul glandelor salivareD. Se determină prin coloraţia GiemsaE. Sunt incluziuni intranucleare
333. Bacteriofagul după integrare în cromozomul celulei gazdă se numeşte:A. Fag temperatB. Fag lizogenC. Fag interferatD. Fag virulentE. Profag
36
334. Perioada cea mai mare de incubaţie este la hepatita virală:A. EB. DC. BD. CE. A
335. Virusul hepatitei virale A aparţine familiei:A. CaliciviridaeB. FlaviviridaeC. HepadnaviridaeD. PapovaviridaeE. Picornaviridae
336. Virusul HIV SIDA are afinitate de atac prioritar pentru limfocitele:A. TsB. ThC. TcD. KE. NK337. Ţinta de atac pentru HIV sunt celulele dotate cu receptorul:A. CD2B. CD4C. CD6D. CD8E. CD10338. Virusul HVA la contaminare iniţial se reproduce în celulele:A. OrofaringeB. EnterociteC. HepatociteD. EndoteliuE. Macrofage339. Virusul hepatitei Delta în asociaţie cu virusul hepatitei B cauzează:A. Infecţie mixtăB. Infecţie secundarăC. Recidivă a hepatitei BD. CoinfecţieE. Primoinfecţie340. Particula virală infectantă se numeşte:
A. ViroidB. ProvirusC. PrionD. Virus lizogenE. Virion341. Supercapsida se obţine de către virus la etapa de reproducere:
A. PenetrareB. LizăC. SintezăD. EliberareE. Asamblare342. Un virus integrat în cromozomul celulei gazdă se numeşte:
A. PrionB. ViroidC. Virus vegetativD. Virus temperatE. Provirus343. Un virus ARN care posedă reverstranscriptază iniţial va sintetiza:
A. Moleculă de ARN-mesagerB. Catenă complementară de ARNC. Catenă complementară de ADND. Moleculă ADNE. Molecule de ARN de transport
37
344. Agentul etiologic al mononucleozei infecţioase este:A. Virusul herpesului simplex 1B. Virusul herpesului simplex 2C. Virusul citomegalicD. Virusul varicela-zosterE. Virusul Epstein-Barr345. Gazda naturală pentru virusul gripal de tip C este:
A. PorcineleB. EcvineleC. RaţeleD. GăineleE. Omul
346. În diagnosticul oreionului se eaxaminează următoarele prelevate:A. SputaB. SalivaC. Lichidul cefalorahidianD. Materiile fecaleE. Urina
347. În profilaxia şi tratamentul rujeolei se utilizează:A. Vaccin inactivatB. Ser hiperimun heterologC. Imunoglobulină umană standardăD. Vaccin viu atenuatE. Vacinul TABTe
348. Pentru cultivarea virusurilor se utilizează embrioni de găină de:A. 1 – 5 zileB. 1 – 10 zileC. 10 – 15 zileD. 14 – 21 zileE. 5 – 14 zile
349. Păstrarea virusurilor timp de câteva ore se realizează în următorul regimA. Temperatura camereiB. Frigider la + 40CC. La – 700CD. La – 1960CE. Prin liofilizare
350. Păstrarea virusurilor timp de câteva zile se realizează în următorul regimA. Temperatura camereiB. Frigider la + 40CC. La – 700CD. La – 1960CE. Prin liofilizare
351. Păstrarea virusurilor timp de câteva luni se realizează în următorul regimA. Temperatura camereiB. Frigider la + 40CC. La – 700CD. La – 1960CE. Prin liofilizare
352. Păstrarea virusurilor timp de câţva ani se realizează în următorul regimA. Temperatura camereiB. Frigider la + 40CC. La – 200CD. La – 700CE. Prin liofilizare
353. Virusurile pătrund în celula gazdă prin următorul mecanism:A. DecapsidareB. FuziuneC. ViropexisD. ÎnmugurireE. Explozie
38
354. Virusurile cu înveliş pătrund în celula gazdă prin următorul mecanism:A. DecapsidareB. FuziuneC. Diviziune simplăD. ÎnmugurireE. Explozie
355. Eliberarea virusurilor din celula gazdă are loc pe următoarea cale:A. DecapsidareB. FuziuneC. Diviziune simplăD. ÎnmugurireE. Viropexis
356. Eliberarea virusurilor din celula gazdă are loc pe următoarea cale:A. DecapsidareB. FuziuneC. Diviziune simplăD. ExplozieE. Viropexis
357. Transmiterea informaţiei genetice în reproducerea virusurilor gripale (sens -) are loc prin următoarea cale:A. ARN proteină B. ARN ARNm proteină C. ARN ADN ARNm proteinăD. ARN mc ARN dc ARNm proteinăE. ADN ARNm proteină
358. Transmiterea informaţiei genetice în reproducerea enterovirusurilor (sens +) are loc prin următoarea cale:A. ARN proteină B. ARN ARNm proteină C. ARN ADN ARNm proteinăD. ARN mc ARN dc ARNm proteinăE. ADN ARNm proteină
359. Transmiterea informaţiei genetice în reproducerea retrovirusurilor are loc prin următoarea cale:A. ARN proteină B. ARN ARNm proteină C. ARN ADN ARNm proteinăD. ARN mc ARN dc ARNm proteinăE. ADN ARNm proteină
360. Transmiterea informaţiei genetice în reproducerea virusurilor ADN are loc prin următoarea cale:A. ARN proteină B. ARN ARNm proteină C. ARN ADN ARNm proteinăD. ARN mc ARN dc ARNm proteinăE. ADN ARNm proteină
39
COMPLEMENT MULTIPLU
I. Morfologia şi ultrastructura bacteriilor
361. Rezistenţa sporilor faţă de factorii nefavorabili ai mediului este asigurată de:A. Conţinut sporit de lipoproteineB. Conţinut sporit de săruri de CaC. Cantităţi considerabile de acid dipicolinicD. Prezenţa polimetafosfaţilorE. Lipsa apei libere
362. În coloraţia Gram se aplică următoarele reactive:A. Violetul de genţianăB. Acidul clorhidric de 0,5%C. Fucsină fenicatăD. Fucsină apoasăE. Soluţia Lugol
363. În coloraţia Gram se aplică următoarele reactive:A. Albastru de metilenB. VezuvinaC. Fucsina PfeifferD. Soluţia LugolE. Alcool cu iod
364. Coloraţia Ziehl-Neelsen se efectuează cu utilizarea reactivelor:A. Fucsina PfeifferB. Fucsină fenicată C. Acid clorhidric de 0,5%D. Acid sulfuric 5%E. Albastru de metilen
365. Coloraţia Ziehl-Neelsen se efectuează cu utilizarea reactivelor:A. Fucsină fenicatăB. Violet de genţianăC. Albastru de metilen D. Acid sulfuric de 5%E. Acid clorhidric de 0,5%
366. În coloraţia Aujeszky se folosesc reactivele:A. Fucsina ZiehlB. Fucsina PfeifferC. Acid clorhidric de 0,5%D. Acid sulfuric de 5%E. Albastru de metilen
367. În coloraţia Burri-Hinss sunt întrebuinţate:A. Acid sulfuric de 5%B. Fucsină apoasăC. Tuş de ChinaD. Fucsină fenicată E. Albastru de metilen
368. După numărul şi dispoziţia cililor bacteriile se împart în:A. MonotrichiB. AmfitrichiC. LofotrichiD. PeritrichiE. Politrichi
369. Caracterele tinctoriale ale bacteriilor se studiază prin coloraţiile:A. Cu fucsină apoasăB. Cu albastru de metilenC. Prin metoda GramD. Prin metoda Ziehl-NeelsenE. Metoda Burri
40
370. Sporii la bacterii se pot situa:A. BipolarB. TerminalC. SubterminalD. CentralE. Lateral
371. În componenţa membranei citoplasmatice intră:A. ProteineB. Glucide în cantităţi mariC. FosfolipideD. Acidul teichoic la bacteriile grampozitiveE. Oxidoreductaze
372. Formele sferice de bacterii se pot aranja în frotiu:A. În perechiB. În lanţuriC. În formă de brăduţ inversatD. În formă icosaedricăE. În ciorchine
373. Cocii se divizează în următoarele planuri:A. Într-un singur planB. În două planuri reciproc perpendiculareC. În trei planuri perpendiculareD. În 8 planuri reciproc perpendiculareE. În 16 planuri reciproc perpendiculare
374. Capsula bacteriană realizează următoarele funcţii:A. Protejează bacteria de acţiunea factorilor imuni umoraliB. Este sediul oxidoreductazelorC. Asigură metabolismul microbianD. Participă activ în sporogenezăE. Este un factor antifagocitar
375. Din componenţa chimică a capsulei fac parte:A. FlagelinaB. PeptidoglicanulC. PolizaharideD. FosfolipideE. Polipeptide
376. Spirochetele reprezintă:A. Forme filamentoase fine, mobile, acuminate cu 1-2 spireB. Forme filamentoase cu 4-8 spire mari neregulateC. Forme filamentoase cu 8-12 spire mici regulateD. Forme filamentoase cu peste 20 spire primare mărunteE. Forme filamentoase aspiralate.
377. Mobilitatea bacteriilor se studiază:A. În microscopul cu fond negruB. În microscopul cu contrast de fazăC. În microscopul electronicD. În microscopul luminiscentE. În coloană de geloză semilichidă
378. Ribozomii bacterieni:A. Au constanta de sedimentare 80SB. Au constanta de sedimentare 30SC. Au constanta de sedimentare 50SD. Asigură sinteza proteinelorE. Sunt aranjaţi bipolar
379. În structura peretelui celular al bacteriilor gram-pozitive predomină:A. PeptidoglicanulB. LipoproteineC. LipopolizaharideD. Acizi teichoiciE. Sulfolipide
41
380. Caractere utilizate pentru identificarea bacteriilor sunt prezenţa:A. FimbriilorB. CapsuleiC. Pililor sexualiD. FlagelilorE. Granulaţiilor de volutină
381. Fixarea frotiului se face în următoarele scopuri:A. Fixarea bacteriilor pe lamăB. Pentru studierea mobilităţiiC. Se face omorârea bacteriilorD. Studierea ultrastructuriiE. Pentru o afinitate mai pronunţată faţă de coloranţi382. Fixarea frotiului se realizează prin următoarele metode:A. BiologicăB. BiofizicăC. FizicăD. ChimicăE. Biochimică383. Denumirea speciei de bacterii include următoarele categorii taxonomice:A. SpeciaB. GenulC. FamiliaD. OrdinulE. Clasa384. Se scriu cu litere majuscule următoarele categorii taxonomice:A. ClasaB. OrdinulC. FamiliaD. GenulE. Specia 385. Specia bacteriană se caracterizează ca o totalitate de indivizi cu următoarele particularităţi:A. Origine comunăB. Adaptate la un habitat anumitC. Aparat genetic cromozomial identicD. Elemente genetice plasmidice identiceE. Caracterizate prin metabolism similar386. Puterea de rezoluţie a microscoapelor biologice poate fi egală cu:A. 2,0 mkmB. 0,2 mkmC. 0,1 mkmD. 0.01 mkmE. 0,001 mkm387. . Se divid după un singur plan următorii coci:A. MicrococcusB. DiploccusC. TetracoccusD. StreptococcusE. Sarcina388. Se divid în câteva planuri :A. MicrococcusA. DiplococcusB. TetracoccusC. StaphylococcusD. Sarcina389. Se divid în câteva planuri reciproc perpendiculare:A. MicrococcusA. DiploccusB. TetracoccusC. StaphylococcusD. Sarcina
42
390. Pentru streptococi sunt caracteristice următoarele particularităţi:A. Se divizează în 2 planuri reciproc perpendiculareB. Se divid într-un singur planC. Se devid în câteva planuriD. Se aranjează în lanţuri de diferită lungimeE. Se aranjează în perechi391. Penttru stafilococi sunt caracteristice următoarele particularităţi:A. Se divizează în 2 planuri reciproc perpendiculareB. Se divid într-un singur planC. Se divid în câteva planuriD. Se aranjează în lanţuri de diferită lungimeE. Se aranjează în grămezi neregulate392. Către formele alungite de microorganisme se referă:A. BacteriumB. MycoplasmaC. BacillusD. RickettsiaE. Clostridium393. După aranjarea reciprocă a celulelor bacteriene în frotiu deosebim:A. BacteriiB. DiplobacteriiC. TetrabacteriiD. StreptobacteriiE. Amplasare haotică394. . La colorarea bacteriilor se folosesc următorii coloranţi:A. HematoxilinaB. Albastru de metilenC. FucsinaD. TioninaE. Violetul de genţiană395. Pentru celulele eucariote este caracteristic:A. Posedă ribozomi cu constanta de sedimentare 20SB. Au membrană nuclearăC. Conţin mezozomiD. Conţin reticul endoplasmaticE. Posedă ribozomi cu constanta de sedimentare 70S396. Pentru celulele procariote este caracteristic:A. Posedă ribozomi cu constanta de sedimentare 20SA. Au membrană nuclearăB. Conţin mezozomiC. Conţin reticul endoplasmaticD. Posedă ribozomi cu constanta de sedimentare 70S397. Din microorganismele eucariote fac parte:A. CianobacteriiB. Algele roşiiC. MiceteleD. ActinomiceteleE. Protozoarele398. Din categoriile taxonomice enumerate de selectat denumirele de specii:A. SchizomycetesB. MicrococcaceaeC. Staphylococcus aureusD. BacillusE. Bacillus anthracis399. Richettsiile se caracterizează prin următoarele particularităţi:A. Se colorează uşor cu coloranţi aniliniciB. Habitează liber în naturăC. Sunt bacterii polimorfeD. Sunt paraziţi obligaţi intracelulariE. Nu conţin perete celular
43
400. Posedă flageli următoarele grupe de bacterii:A. CociiB. Bacterium C. SpirocheteleD. VibrioniiE. Spirilele 401. Referitor la flagelii bacterieni se poate afirma:A. Numărul lor variază până la câteva sute per celulăB. Sunt factori de adeziune la celula gazdăC. Au structură tubularăD. Joacă rol în conjugarea bacterianăE. Sunt fixaţi de corpusculii bazali402. Referitor la flagelii bacterieni se poate afirma:A. Numărul lor variază până la câteva zeciB. Corpusculii bazali sunt aranjaţi în membrana citoplasmaticăC. Corpusculii bazali sunt aranjaţi în peretele celularD. Deplasarea bacteriilor are loc prin contractarea flagelilorE. Cele mai mobile sunt bacteriile peritriche403. Referitor la flagelii bacterieni se poate afirma:A. Deplasarea bacteriilor are loc prin contractarea flagelilorB. Deplasarea bacteriilor are loc prin rotaţia flagelilorC. Cele mai mobile sunt bacteriile monotricheD. Cele mai mobile sunt bacteriile peritricheE. Flagelii sunt constituiţi din proteină specifică404. Plasmidele bacteriene posedă următoarele particularităţi:A. Prezintă elemente genetice cromozomialeB. Sunt elemente genetice extracromozomialeC. Sunt independente de cromozomul bacterianD. Poartă un caracter de specieE. Poartă un caracter de tulpină405. Despre ribozomii bacterieni se poate afirma:A. Sunt amplasaţi liber în citoplasmăB. Sunt legaţi de membrana citoplasmaticăC. Din subunităţile proteice ribozomale se formează reticulul endoplasmaticD. Conţin molecule de ARN ribozomalE. Conţin molecule de ADN ribozomal406. Nucleoidul bacterian se caracterizează prin următoarele:A. Este amplasat liber în citoplasmăB. Este legat de mezozomii septaliC. Este legat de mezozomii lateraliD. Conţine o macromoleculă de ADN circularăE. Constituie o moleculă de ADN dublucatenară407. Despre pilii bacterieni se poate afirma:A. Sunt mai scurţi şi mai subţiri decât flageliiB. Sunt mai lungi şi mai groşi decât flageliiC. Au o grosime şi lungime egală cu a flagelilorD. Sunt constituiţi din subunităţi proteiceE. Conţin subunităţi lipopolizaharidice408. Despre pilii bacterieni se poate afirma:A. Reprezintă organe de locomoţie a bacteriilorB. Joacă rol în adeziunea bacteriilor la substratul celularC. Pilii sexuali au o structură tubularăD. Joacă rol în conjugarea bacteriilorE. Conţin proteină de tip “flagelină”409. Despre pilii bacterieni se poate afirma:A. Sunt în număr de câteva sute per celulăB. Numărul pililor sexuali este cu mult mai mare decât cei comuniC. Numărul pililor sexuali nu este mai mare de 10 la celulăD. Sunt fixaţi de corpusculii bazaliE. În membrana piliară predomină dipicolinatul de Ca.
44
410. Nucleul bacterian posedă următoarele particularităţi:A. Conţine un set haploid de cromozomiB. Conţine un set diploid de cromozomiC. Cromozomul este suprarăsucit în jurul unui miez de ARND. Este constituit dintr-un singur cromozomE. Constituie o moleculă cu lungimea de 1000 mkm411. Membrana citoplasmatică este constituită din următorii compuşi chimici:A. Acizi nucleiciB. FosfolipideC. SteroliD. ProteineE. Porine412. În membrana citoplasmatică se localizează:A. PermeazeB. ProteazeC. TransferazeD. CitocromiE. Oxidoreductaze413. Membrana citoplasmatică formează în citoplasmă invaginaţii numite:A. Mitocondrii lateraliB. Invginaţii ribozomaleC. Mezozomi lateraliD. Mezozomi septaliE. Reticuli endoplasmatici414. Membrana citoplasmatică realizează următoarele funcţii biologice:A. Este sediul enzimelor de biosinteză a flagelilorB. Prin ea are loc eliberarea enzimelor hidroliticeC. Menţine forma stabilă a celuleiD. Prezintă o barieră osmoticăE. Asigură transportul activ al nutrienţilor în interiorul celulei415. Membrana citoplasmatică realizează următoarele funcţii bilologice:A. Este sediul enzimelor de sinteză a reticulului endoplasmaticB. Participă la sinteza peretelui celularC. Este sediul proteinelor complexului de replicare a ADN-ului celularD. Asigură sinteza fosfolipidelorE. Participă în fosforilarea glucidelor asimilate416. Peptidoglicanul din peretele celular este constituit din următorii compuşi:A. Molecule de N- acetilglucozaminăB. Molecule de acid muraminicC. Punţi lipopolizaharidiceD. Punţi tetrapeptidice lateraleE. Punţi peptidice transversale417. Peretele celular al bacteriilor gramnegative este compus din următoarele straturi:A. LipopolizaharidicB. Membrana externă C. Stratul teihoicD. Stratul lipoproteicE. Stratul peptidoglicanic418. Peretele celular al bacteriilor grampozitive este compus din:A. LipopolizaharideB. Membrana externă C. Acizi teihoiciD. LipoproteineE. Stratul peptidoglicanic419. Componentele din structura peretelui celular realizează următoarele funcţii:A. Lipidul A reprezintă endotoxina celulei bacterieneB. Polizaharidele asigură antigenitatea bacteriilorC. Glicocalexul asigură adeziunea bacteriei la receptorii celulei gazdăD. Glicocalexul reprezintă o barieră osmotică a celuleiE. Acizii teihoici reprezintă membrana externă a bacteriilor grampozitive
45
420. În compoziţia chimică a granulaţiilor de volutină se determină:A. ProteineB. PurineC. MetafosfaţiD. PolimetafosfaţiE. Superfosfaţi de caliu421. Sporogeneza decurge în următoarele stadii:A. VegetativăB. PreparativăC. PresporularăD. De formare a învelişurilor sporaleE. De maturare422. Aranjarea sporilor în celula bacteriană poate fi:A. TerminalăB. BipolarăC. SubterminalăD. CentralăE. Difuză în citoplasmă423. În structura virusurilor se deosebesc următoarele elemente:A. CapsomeriB. CapsidăC. SupercapsidăD. EndosporiE. Exospori424. Micetele au următoarele particularităţi biologice:A. Sunt microorganisme procarioteB. Sunt microorganisme procarioteC. Sunt formate din miceliu de substrat şi aerianD. Hifele pot fi septate şi neseptateE. Se înmulţesc prin diviziune directă425. În ciclul de reproducere a chlamidiilor se disting următoarele stadii:A. Corpi elimentariB. ProtoplaştiC. Corpi reticulariD. Reticuli endoplasmaticiE. Forme intermediare
46
II. Fiziologia bacteriilor. Antibioticele. Bacteriofagul. Genetica.
426. Efectul antimicrobian al pasteurizării se bazează pe:A. CavitaţieB. Şocul termicC. Apariţia radicalilor OH şi O2
D. Căldură umedăE. Modificarea tensiunii superficiale a peretelui celular.
427. Care din fazele unei culturi bacteriene se caracterizează printr-o rată de multiplicare mai intensivă?A. Faza de lagB. Faza logaritmicăC. Faza acceleraţiei negativeD. Faza staţionarăE. Faza de declin
428. Polienele (nistatina, levorina) sunt antibiotice active asupra:A. MicoplasmelorB. Micetelor levuriformeC. MicobacteriilorD. Fungilor dimorfi E. Enterobacteriilor
429.O cultură microbiană trece prin următoarele faze de multiplicare:A. De lagB. De sporulareC. StaţionarăD. De declinE. Anabioză
430. NEI a unui antibiotic se consideră bun, dacă raportul CT/CMI este:A. ≥ 1B. ≥ 2C. ≥ 4 – 8D. ≥ 16 – 32E. ≥ 64
431. NEB a unui antibiotic se consideră bun dacă raportul CT/CMB este:A. ≥ 1B. ≥ 2C. ≥ 4 – 8D. ≥ 16 – 32E. ≥ 64
432. Peptonele se obţin din proteine animaliere prin următoarele căi:A. Difuzie şi osmosăB. Hidroliză alcalinăC. Hidroliză acidăD. DecarboxilareE. Digestie enzimatică
433. Peptonele se obţin din următoarele surse proteice:A. Embrioni de găinăB. Stomacuri de animaleC. Carne de porcineD. SângeE. Fibrină
434. Extractul apos din carne conţine următorii nutrienţi:A. PolipeptideB. Baze azotateC. HidrocarburiD. Săruri mineraleE. Factori de creştere
435. După provinienţă mediile de cultură se clasifică:A. ComercialeB. EmpiriceC. ArtificialeD. Semisintetice
47
E. Sintetice
436. După consistenţă mediile de cultură se clasifică în:A. VâscoaseB. LichideC. SemilichideD. IntermediareE. Solide
437. Mediile de cultură trebuie să corespndă următoarelor cerinţe:A. Să posede reacţie alcalinăB. Să fie sterileC. Să fie nutritiveD. Să aibă un anumit redox potenţialE. Să fie hipotonice
438. Mediile de cultură trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:A. Să fie izotonice B. Să posede un anumit grad de umiditateC. Să fie hipertoniceD. Să conţină antibioticeE. Să posede o anumită viscozitate
439. Medii de cultură solide sunt următoarele:A. Geloză nutritivă cu 0,5 – 1% agarB. Geloză nutritivă cu 2,5% agarC. Gelatină nutritivă cu 15% gelatinăD. Ser coagulatE. Ovalbumină cu gălbenuş coagulate
440. Mediile de cultură pentru cultivarea bacteriilor heterotrofe trebuie să conţină obligatoriu surse de organogeni, ca:
A. Oxigen B. HidrogenC. SulfD. CarbonE. Azot
441. Activitatea peptolitică a bacteriilor se apreciază prin depistarea următoarelor produse metabolice:A. Acizilor organiciB. IndoluluiC. AmoniaculuiD. Hidrogenului sulfuratE. Scatolului
442. Epuizarea inoculului pe suprafaţa plăcilor Petri cu scop de izolare a culturii pure se realizează cu:A. Pipeta PasteurB. Ansa bacteriologicăC. Acul bacteriologicD. TamponulE. Spatula
443. În dependenţă de particularităţile de respiraţie se deosebesc următoarele grupe de bacterii:A. MicroaerofileB. AnaerobeC. Facultativ anaerobeD. AerobeE. Intermediare aerobe
444. Pentru cultivarea bacteriilor anaerobe, se utilizează următoarele metode de creare a anaerobiozei:A. MecanicăB. SinteticăC. ChimicăD. Fizică E. Biologică
445. Coloniile bacteriene forma S posedă următoarele particularităţi:A. Forma rotundăB. Suprafaţă netedăC. Suprafaţă matăD. Suprafaţă umedăE. Margini regulate
48
446. Coloniile bacteriene de forma R posedă următoarele particularităţi:A. Structură omogenăB. Suprafaţă rugoasăC. Margini regulateD. Suprafaţă matăE. Margini dantelate
447. Sterilizarea mediilor de cultură care nu suportă temperaturi înalte, se face prin următoarele căi:A. PasteurizareB. Fracţionat cu vapori fluenţiC. Prin filtre bacterieneD. TyndalizareE. Şoc termic la 900C cu răcire momentană.
448. Sterilizarea mediilor de cultură care conţin glucide se efectuează prin următoarele procedee:A. 1200C 15 – 20 minuteB. 1100C – 10 minuteC. 1000C fracţionatD. TyndalizareE. Filtrare
449. Izolarea culturilor pure de bacterii se realizează prin următoarele metode:A. Ouă embrionate de găinăB. Culturi celulareC. Animale de laboratorD. Medii de cultură solide E. Medii de cultură semilichide
450. Determinarea sensibilităţii bacteriilor la antibiotice prin metoda difuzimetrică include următoarele etape:A. Insămânţarea culturii testate B. Diluţia succesivă a antibioticelorC. Aplicarea rondelelor cu antibioticeD. Incubarea în termostat 4 – 5 oreE. Determinarea diametrului zonei sterile
451. Markerii epidemiologici, utilizaţi pentru testarea culturilor microbiene se determină prin următoarele probe:
A. AntibioticogramaB. BactriocinogenotipieC. SerotipieD. LizotipieE. Fagoidentificare
452. Fagoidentificarea culturilor microbiene testate se realizează prin următoarele metode:A. AppelmannB. OttoC. FurtD. FischerE. Gratia
453. Sterilizarea în autoclavă se realizează la următoarele regimuri de temperatură:A. 1000CB. 1100CC. 1200CD. 1340CE. 1600C
454. Ca antiseptice utilizare practică au următoarele substanţe chimice:A. Alcool etilic 400 pentru prelucrarea mucoaselorB. Alcool etilic 700 pentru prelucrarea tegumentelorC. Alcool etilic 960 pentru prelucrarea tegumentelorD. Formol 4% pentru prelucrarea mucoaselorE. Apă oxigenată (H2O2 3%) pentru prelucrarea plăgilor
455. După destinaţie mediile de cultură compuse se clasdifică în următoarele grupe: A. De întreţinere B. Elective C. De îmbogăţire D. Diferenţial diagnostice E.De transport
49
456. De selectat mediile elective:A. Apă peptonatăB. Ser coagulatC. Bulion biliatD. Bulion glucozatE. Mediile Hiss
457. De selectat mediile de îmbogăţire:A. Geloză-sângeB. ZeisslerC. Kitt-TarozziD. MullerE. Cauffmann
458. Transportul nutrienţilor prin MCP are loc prin următoarele mecanisme:A. Difuzie simplăB. Difuzie facilitatăC. Transport activD. TranslocareE. Transducţie459. Extrasul apos din carne se obţine prin expoziţia produselor din carne macerată în următoarele regimuri:A. La frigider 00CB. La frigider 4-80CC. Temperatura camereiD. Termostat 370CE. Baia de apă 1000C460. Ca medii de transport se utilizează:A. Apa peptonatăB. Bulionul peptonatC. Soluţie fosfat-tamponD. Soluţie clorid de sodiu 3%E. Soluţie clorid de sodiu 10%461. Substanţe chimice tensioactive care alterează peretele celular al bacteriilor:A. Acizii graşiB. SăpunurileC. DetergenţiiD. FenoliiE. Formaldehida462. Sterilizarea mediilor de cultură care nu suportă temperaturi înalte se realizează prin următoarele căi:A. Fracţionată cu vapori fluenţiB. PasteurizareC. Prin filtre bacterieneD. TyndalizareE. Cu căldură uscată463. Eficienţa metodei bacteriologice este asigurată dacă:A. Prelevatele se reoltează din focarele afectateB. Materialul se prelevă până la administrarea antibioticelorC. Prelevatele de urgenţă se transportă în laboratorD. Recoltarea materialului se efectuează pe fondul antibioticoterapieiE. Prelevatele se conservează timp îdelungat prin congelare464. Activitatea peptolitică a bacteriilor se determină prin evidenţierea următoarelor produse metabolice:A. AmoniaculuiB. IndoluluiC. Acizilor organiciD. Hidrogenului sulfuratE. Bioxidului de carbon465. Determinarea sensibilităţii unei tulpini microbiene la antibiotice se realizează prin metoda:A. Diluţiilor succesive în mediul lichidB. OttoC. Diluţiilor succesive pe medii solideD. DifuzimetricăE. Appelmann
50
466. Titrarea bacteriofagului se efectuează prin metodele:A. ZeisslerB. AppelmannC. WeinbergD. GratiaE. Ficher467. Enzimele bacteriene se caracterizează prin următoarele particularităţi:A. Posedă 2 centre activeB. Au specificitate de substratC. Nu se supun reglăriiD. Activitatea lor poate fi reglatăE. Sunt termostabile468. După consistenţă mediile de cultură se clasifică în:A. ViscoaseB. LichideC. SemilichideD. IntermediareE. Solide469. Peptonele comerciale se obţin din următoarele produse proteice:A. Embrioni de găină B. Stomacuri de animaleC. SângeD. FibrinăE. Carne de porcine470. Mediul Endo conţine urmotoarele ingrediente:A. LactozăB. GlucozăC. Albastru de metilenD. Albastru de bromtimolE. Geloză471. Substanţe chimice cu acţiune oxidantă asupra proteinelor:A. TripoflavinaB. Clorura de varC. CloraminaD. Permanganatul de potasiuE. Peroxidul de hidrogen472. Efectul antibacterian al pasteurizării se bazeaeă pe:A. CavitaţieB. Şocul termicC. Apariţia radicalilor OH şi O2
D. Căldură umedăE. Modificarea tensiunii superficiale a peretelui celular473. Condiţii de anaerobioză se realizează prin următoarele procedee:A. MecanicăB. FizicăC. ChimicăD. BiologicăE. Sintetică474. Coloniile forma R se caracterizează prin următoarele particularităţi:A. Au dimensiuni punctiformeB. Sunt transparente sau semitransparenteC. Suprafaţa este umedă şi lucioasăD. Marginele sunt neregulateE. Au structură neomogenă475. Dozarea antibioticelor în umori este indicată la:A. Administrarea antibioticelor toxiceB. Pacienţii cu deficienţe metaboliceC. În orice infecţieD. Testarea unui antibiotic nouE. În infecţiile virale
51
476. Modificările (variaţiile) genetice survin ca urmare a:A. Acţiunii unor mutageni fiziciB. Acţiunii unor mutageni chimiciC. Recombinării D. Transferului de geneE. Achiziţionării de plasmide477. Infecţia litică:A. Este provocată de fagi virulenţiB. Este provocată de fagi temperaţiC. La finele ciclului de multiplicare bacteria infectată moare, eliberând fagiiD. Are drept consecinţă apariţia culturilor lizogeneE. Decurge mai rapid în mediu acid478. Enzimele bacteriene se clasifică după următoarele criterii:A. Locul de acţiune în raport cu celulaB. Structura chimicăC. Condiţiile de sintezăD. Modul de acţiuneE. Natura substratelor degradate479. Mediile de cultură trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:A. Să conţină antibioticeB. Să fie izotoniceC. Să posede anumită viscozitateD. Să fie hipotoniceE. Să posede un anumit grad de umiditate480. După compoziţie se disting următoarele medii de cultură:A. DozateB. EmpiriceC. SimpleD. CompuseE. Sintetice481. Mediile Hiss conţin:A. Acetat de ferB. Acetat de plumbC. ManitolD. ZaharozăE. Maltoză482. Substanţe chimice care denaturează (coagulează) proteinele:A. FenoliiB. Sărurile metalelor greleC. AlcooliiD. RivanolulE. Săpunurile483. Sterlizarea prin aer ferbinte este indicată pentru:A. Soluţii apoaseB. Obiecte din cauciucC. Obiecte de porţelanD. Obiecte din sticlăE. Instrumente chirurgicale metalice484. Volumul de lucru la etapa I de izolare a culturii pure de bacterii aerobe include:A. Determinarea activităţii biochimiceB. Studierea caracterelor morfo-tinctorialeC. Studierea caracterelor de culturăD. Însămânţarea în placa de gelozăE. Însămânţarea în bulion peptonat485. Coloniile forma S se caracterizează prin următoarele particularităţi:A. Au o formă de cupolăB. Sunt transparente sau semitransparenteC. Uşor se detaşează de la mediuD. Marginele sunt neregulateE. Au structură granulară
52
486. Antibioticele pot inhiba următoarele procese din celulă:A. Sinteza componentelor peretelui celularB. Funcţia membranei citoplasmaticeC. Sinteza proteinelorD. Transcripţia şi sinteza acizilor nucleiciE. Sinteza capsulei487. Transferul de material genetic se poate realiza prin:A. TransformareB. RecombinareC. TransducţieD. TranslocareE. Conjugare488. Se deosebesc următoarele tipuri ale antagonismului microbian:A. AlternativB. PasivC. ActivD. SpecificE. Nespecific
53
III. Infecţia şi imunitatea
489. Imunitatea dobândită naturală postinfecţioasă poate fi:A. SterilăB. NesterilăC. PasivăD. ActivăE. Colectivă
490. O anatoxină este o exotoxină modificată care:A. Şi-a pierdut imunogenitateaB. Şi-a păstrat imunogenitateaC. Şi-a păstrat toxicitateaD. Şi-a pierdut toxicitatea E. Şi-a păstrat antigenitatea
491. Activarea complementului poate avea loc pe următoarele căi:A. AlternativăB. Acidă mixtăC. ClasicăD. PrimarăE. Secundară
492. Care din următoarele proprietăţi corespund unui antigen complet:A. Origine heterogenăB. Natură lipopolizaharidicăC. Nu posedă imunogenitateD. Posedă antigenitateE. Masa moleculară mai mare de 10 000 daltoni
493. Care din următoarele proprietăţi corespund unui antigen incomplet:A. Are origine heterogenăB. Este de natură proteicăC. Este de natură lipopolizaharidicăD. Posedă imunogenitateE. Posedă antigenitate
494. Interferonul este produs de:A. LeucociteB. TrombociteC. B-limfociteD. FibroblaştiE. T-limfocite
495. Interferonul posedă următoarele caractere:A. Inhibă reproducerea virusurilorB. Inhibă creşterea şi multiplicarea bacteriilorC. Are acţiune citotoxicăD. Stimulează fagocitozaE. Inhibă fagocitoza
496. Despre complement se poate afirma:A. Constituie un complex de proteine care se conţine în serul proaspătB. Constituie un complex de lipopolizaharideC. Stimulează reproducerea virusurilorD. Participă în unele reacţii imunologiceE. Este un factor nespecific de rezistenţă
497. Rezistenţa nespecifică umorală este asigurată de factorii:A. IgMB. Limfocitele BC. Sistemul complementD. ProperdinăE. β, x - lizine
498. Organele periferice ale sistemului imun sunt:A. Măduva osoasăB. Ganglionii limfaticiC. Splina
54
D. Tymusul E. Formaţiunele limfatice din organe şi ţesuturi
499. Organele centrale ale sistemului imun sunt:A. Ganglionii limfaticiB. Măduva osoasăC. Splina D. TymusulE. Ficatul
500. Imunitatea specifică este asigurată de următorii factori:A. Limfocitele TB. Limfocitele BC. PolimorfonucleareD. Imunoglobuline A, M, GE. Macrofage
501. Răspunsul imun primar diferă de cel secundar prin:A. Originea antigenuluiB. Durata perioadei latenteC. Viteza sintezei anticorpilor specificiD. Titrul anticorpilor sintetizaţiE. Concentraţia claselor de imunoglobuline
502. Specificitatea unei boli infecţioase este determinată de:A. Agentul cauzalB. Doza infectantăC. Poarta de intrareD. Localizarea primară a agentului în organismE. Prezenţa endotoxinelor
503. În calitate de purtător pasiv al antigenelor moleculare pot fi utilizate următoarele obiecte:A. TrombociteB. Hematii C. LeucociteD. Particule de celulozăE. Particule de latex
504. Despre reacţia de inhibare a hemaglutinării se poate afirma:A. Uzual este utilizată în serodiagnosticul infecţiilor bacteriene respiratoriiB. În reacţia pozitivă hematiile se sedimentează în formă de umbrelă inversatăC. În reacţia pozitivă hematiile se sedimentează în formă de butonD. Rezultatul reacţiei se citeşte peste 18-20 oreE. Uzual se utilizează pentru identificarea virusurilor hemaglutinante
505. În calitate de markeri în reacţia imunoenzimatică pot fi utilizaţi:A. AuraminaB. Fosfataza alcalinăC. HialuronidazaD. Peroxidaza din hreanE. O – streptolizina
506. Despre reacţia de precipitare se poate afirma:A. Se utilizează precipitinogen corpuscularB. Se utilizează precipitinogen în stare coloidalăC. Reacţia are loc în mediul lichidD. Reacţia are loc în mediul gelificatE. Ca component obligatoriu se utilizează complementul
507. Reacţiile de precipitare în gel se montează prin următoarele tehnici:A. BezredkoB. ManciniC. ELISAD. OuchterlonyE. Eleck
508. Endotoxinele bacteriene la nivel de macroorganism determină:A. ParaliziiB. FebrăC. LeucopenieD. HipotensiuneE. Hepatosplenomegalie
55
509. Despre reacţia de precipitare inelară se poate afirma:A. Antigenele se utilizează în stare corpuscularăB. Antigenele se utilizează în stare coloidalăC. Determină titrul anticorpilor în serul pacientuluiD. Este utilizată pentru seroidentificareE. Este utilizată în medicina legală
510. Serurile imune curative după modul de acţiune orientată se clasifică în următoarele tipuri:A. Monovalente anti – H flagelareB. Anti – O polizaharidiceC. AntibacterieneD. AntiviraleE. Antitoxice
511. Cele mai inofensive seruri imune pentru organismul uman sunt:A. Antitoxic antidifteric ecvinB. Imunoglobulină umană hiperimună antitetanică C. Imunoglobulina standardăD. Imunoglobulina antistafilococică umanăE. Imunoglobulina antirabică ecvină
512. Serurile imune curative trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:A. Să conţină numai anticorpi anti-HB. Să fie apirogeneC. Să nu posede reactogenitateD. Să fie sterileE. Să fie titrante
513. Administrarea serurilor imune heteroloage în organismul uman sensibilizat cauzează eliberarea următoareloe substanţe biologic active:
A. ComplementuluiB. LizozimuluiC. HistamineiD. SerotonineiE. Bradikininei
514. Indicaţi serurile imune antitoxice:A. AntileptospirozicB. AntibotulinicC. AntiantraxD. AntitetanicE. Antidifteric
515. În unităţi antitoxice se dozează următoarele seruri:A. AntipertussisB. AntiexantematicC. AntigangrenosD. AntidiftericE. Antigripal de tip A
516. În diagnosticul rapid al infecţiilor pot fi utilizate următoarele reacţii:A. Reacţia de fixare a complementuluiB. De neutralizareC. ELISAD. De hemaglutinare indirectăE. RIF directă
517. În calitate de adjuvanţi la obţinerea vaccinurilor pot fi utilizaţi:A. Eritrocite de berbecB. Fosfat de aluminiuC. Hidroxid de aluminiuD. Particule de cărbune activatE. Poliribonucleotide sintetice
518. Intradermoreacţiile se utilizează în scopul diagnosticului:A. LeptospirozelorB. BrucelozeiC. AnraxuluiD. TularemieiE. Tifosului exantematic
56
519. Despre vacinuri se poate afirma:A. Sunt preparate biologice utilizate în scop de serodiagnosticB. Se utilizează pentru imunizarea activă a populaţieiC. Conţin microorganisme vii atenuate, omorâte sau componente
extrase din celula microbianăD. Se administrează conform Calendarului de vaccinăriE. Sunt utile în intradermoreacţii
520. . Specificitatea unei boli infecţioase este determinată de :A. Agentul cauzalB. Doza infectantăC. Poarta de intrareD. Localizarea primară a agentului în organismE. Prezenţa endotoxinelor
521. Endotoxinele bacteriene la nivel de macroorganism pot determina:A. ParaliziiB. FebrăC. LeucopenieD. HipotensiuneE. Hepatosplenomegalie
522. Despre virulenţă se poate afirma:A. Este un caracter de specieB. Este un caracter eriditar determinat de genomC. Este un caracter individual al microbuluiD. Este un caracter fenotipic, nestabilE. Virulenţa poate fi deminuată
523. Patogenitatea reprezintă:A. Un caracter de specie al microbuluiB. Un caracter individual al microbuluiC. Este un carcater eriditar, determinat de genomD. Gradul de patogenitate se determină în unităţi de patogenitateE. Un caracter fenotipic, nestabil
524. Gradul de virulenţă se determină în:A. Dosis certa letalisB. Dosis letalis minimaC. Dosis patogenicaD. Dosis letalis50
E. Dosis infecţiosis525. Factorii structurali care asigură agresiunea microorganismelor:
A. CiliiB. PiliiC. GlicocalixulD. Antigenele de suprafaţăE. Capsula
526. Enzime invazive caracteristice microorganismelor patogene:A. HialuronidazaB. SintetzaC. GelatinazaD. TransferazaE. Colagenaza
527. Enzime de patogenitate caracteristice microorganismelor patogene:A. OxidoreductazeB. PlasmocoagulazaC. CitocromoxidazaD. FibrinolizinaE. Neuraminidaza
528. Enzime citolitice caracteristice microorganismelor patogene:A. LecitinazaB. HemolizineC. LeucocidineD. TrombokinazaE. Alaninaminotransferaza
57
529. Despre exotoxinele microbiene se poate afirma:A. Sunt secretate şi difundează în mediuB. Au o origine glucidolipidoproteicăC. Pierd toxicitatea sub acţiunea formoluluiD. Sunt rezistente la acţiunea temperaturiiE. Determină o intoxicare generală a organismului
530. Exotoxinele posedă următoarele caractere:A. Sunt integrate cu celula bacteriană şi nu difundează în mediuB. Sunt de natură proteicăC. Se inactivează la acţiunea temperaturiiD. Au o putere toxică foarte pronunţatăE. Se obţin prin cultivarea microorganismelor în medii lichide
531. Despre exotoxine se poate afirma:A. Posedă specificitate asupra anumitor organe şi ţesuturiB. Sunt antigeniceC. Din ele se obţin anatoxineD. Se obţin prin cultivare în medii solideE. Sunt elaborate de toate speciile patogene
532. Endotoxinele se caracterizează prin:A. Sunt de natură proteicăB. Sunt de natură glucidolipidopolipeptidicăC. Rezistenţă la acţiunea temperaturiiD. Au acţiune asupra anumitor organe şi ţesuturiE. Se inactivează sub acţiunea formolului
533. Despre endotoxine se poate afirma:A. Sunt termosensibileB. Nu se inactivează sub acţiunea formoluluiC. Posedă o imunogenitate pronunţatăD. Sunt legate de celulă şi se eliberează la distrugerea celuleiE. Au o acţiune toxică puternică
534. Caracteristic pentru endotoxine:A. Se determină numai la bacteriile grampozitiveB. Difundează uşor în mediuC. Produc o intoxicare generală a organismuluiD. Declanşează sinteza aglutininelor, precipitinelor specificeE. Nu posedă acţiune specifică asupra unor organe şi ţesuturi
535. De la poarta de intrare răspândirea infecţiei în organism se petrece prin următoarele căi:A. Prin contiguitateB. Pe cale limfaticăC. Pe cale hematogenăD. Prin intermediul trombocitelorE. Prin intermediul macrofagelor
536. Căile de transmitere a agenţilor patogeni sunt:A. TransmisivăB. AerogenăC. AnaerobăD. AlimentarăE. Contact direct
537. Procesul infecţios evoluează în următoarele perioade:A. De infectareB. IncubaţieC. ProdromalăD. De stareE. Convalescenţă
538. Forme de manifestare a infecţiei:A. PersistentăB. ManifestăC. SecundarăD. MixtăE. Poliinfecţie
58
539. Infecţia experimentală include etapele:A. AdaptareB. AlimentareaC. Selectarea şi marcareaD. Imobilizarea şi infectareaE. Supravegherea şi necropsia
540. . Factorii de rezistenţă nespecifică a organismului sunt:A. Anticorpii naturaliB. FagocitozaC. LizozimulD. Limfocitele BE. Imunoglobulinele clasa Ig G
541. . Factorii de rezistenţă nespecifică a organismului sunt:A. Sistemul complementB. LizineleC. InterferoniiD. Limfocitele BE. Imunoglobulinele G
542. Pentru factorii nespecifici de rezistenţă este caracterisric:A. Nu posedă specificitate asupra microorganismelor in vivoB. Posedă acţiune specifică asupra agentului cauzalC. Interacţionează specific cu anticorpiiD. Nu posedă acţiune specifică asupra microorganismelor in vitroE. La adminstrarea în organism crează o imunitate artificială pasivă
543. Acţiune fagocitară posedă celulele:A. HistiociteB. KupfferC. Limfocite BD. Limfocite T helperiE. Polimorfonuclere
544. Rezistenţa nespecifică a macroorganismului faţă de infecţie este asigurată de următorii factori:A. FagocitozăB. Imunoglobulinele G şi MC. Antagonismul bacterianD. InflamaţieE. Limfocite
545. Complemetul poate fi activat prin următoarele căi:A. BiologicăB. ClasicăC. AlternativăD. BiochimicăE. Artificială
546. Efecte biologice cauzate de complement:A. Activat pe cale alternativă posedă acţiune hemoliticăB. Activat pe cale clasică determină efect bacterioliticC. Cauzează reacţii de hipersensibilizare de tip II şi IIID. Facilitează fagocitozaE. Acţiune opsonizantă
547. Interferonii sunt produşi de către:A. FibroblaştiB. LeucociteC. MacrofagiD. Limfocite T sensibilizateE. Plasmocite
548. Interferonii posedă efecte:A. Antiviral nespecificB. AntitumoralC. ImunomodulatorD. RadioprotectorE. Antiviral specific
59
549. Despre fagocite se poate afirma:A. Sunt activate de către opsonineB. Prezintă antigenele microbiene celulelor imunocompetenteC. Elaborează endotoxineD. Inactivează complementulE. Captează şi lizează microorganismelor
550. Particularităţi necaracteristice interferonilor:A. Sunt produşi de leucociteB. Sunt elaboraţi de limfocite sensibilizateC. Sunt produţi de fibroblaştiD. Posedă acţiune selectivă asupra virusurilorE. Au acţiune antibacteriană
551. Imunoglobulinele clasa Ig M se caracterizează prin următoarele particularităţiA. Apar primele după stimul antigenicB. Posedă acţiune pronunţată asupra bacteriilor gramnegativeC. Opsonizează fagocitozaD. Sunt sensibile la cisteinăE. Sunt implicate în declanşarea reacţiilor de hipersensibilizare de tip I
552. Despre Ig E se poate afirma:A. Trec bariera transplacentarăB. Prin intermediul serului transmit starea de hipersensibilizareC. Au capacitatea de a se ataşa pe membrana mastocitelorD. Posedă 10 centre activeE. Se produc în stare embrionară
553. Care din proprietăţile enumerate caracterizează haptenele?A. Nu posedă imunogenitateB. Sunt imunogene dar nu reacţionează cu anticorpii specificiC. Nu sunt imunogene , însă reacţionează cu anticorpii specificiD. Sunt imunogene şi reacţionează cu anticorpii specificiE. Sun de natură proteică
554. Despre imunoglobulinele clasa IgA secretorii se poate afirma:A. Protejază mucoasele de agresiunea microbianăB. Sunt secretate de celule epitelialeC. Se conţin în lichidul lacrimalD. Trec bariera transplacentarăE. Sunt sintetizate de plasmocite
555. Dinamica acumulării anticorpilor imuni în ser depinde de următorii factori:A. Doza antigenului administratB. Frecvenţa stimulului antigenicC. Statusul imun al organismuluiD. Vârsta individuluiE. Masa corpului
556. Pentru antigenele O sunt caracteristice următoarele particularităţi:A. Sunt de natură proteicăB. Este constituit din hidrocarburiC. Prezintă compuşi glucido-lipido-polipeptidiciD. Sunt termolabileE. Sunt termostabile
557. În declanşarea procesului imun antigenele realizează următoarele funcţii:A. AntigenitateB. ImunogenitateC. ToxicitateD. VirulenţăE. Specificitate
558. Posedă imunogenitate şi antigenitate :A. LipideleB. Polizaharidele macromoleculareC. Acizii nucleiciD. ProteineleE. Exotoxinele
60
559. Se deosebesc următoarele variante de antigene:A. CompleteB. VirulenteC. HapteneD. PatogeneE. Autoantigene
560. Care din următoarele proprietăţi corespund unui antigen complet?A. Conţine informaţie eterogenăB. Declanşează formarea anticorpilorC. Sensibilizează specific limfociteleD. Reacţionează cu anticorpii specifici in vivoE. Nu reacţionează cu anticorpi in vitro
561. Imunitatea dobândită naturală poate fi:A. PostinfecţioasăB. TransplacentarăC. PosttransplantarăD. PostvaccinalăE. Posttransfuzională
562. Imunitatea dobândită artificială poate fi:A. PostinfecţioasăB. TransplacentarăC. ActivăD. PostvaccinalăE. Pasivă
563. Imunitatea locală este asigurată de :A. MacrofagiB. Imunoglobuline clasa IgGC. Imunoglobuline clasa IgA D. Imunoglobuline clasa IgME. Limfocite T
564. Imunitatea dobândită pasivă se caracterizează prin:A. Instalarea rapidă după administrarea seruluiB. Se instalează pe o perioadă scurtă de timpC. Se menţine timp îndelungatD. Poate fi menţinută prin stimul antigenicE. Se stimulează prin administrarea de masă trombocitară
565. Pentru studierea imunităţii celulare sunt utilizate următoarele reacţii:A. De transformare blastică a limfocitelorB. ImunoenzimaticăC. De rozetare a limfocitelor cu eritrocite de oaeD. Citotoxică a limfocitelor sensibilizate cu antigenE. Coombs
566. Antigenele coloidale sunt depistate în următoarele reacţii:A. De precipitare inelarăB. Imunodifuzie simplă (Mancini)C. ImunoelectroforezăD. De aglutinare pe lamăE. De aglutinare în tuburi
567. Reacţia de aglutinare în tuburi se utilizează pentru:A. Cuantificarea anticorpilor din serul pacienţilor cu virozeB. Cuantificarea anticorpilor în serul bolnavilor cu bacteriozeC. Cuantificarea antigenelor din serul bolnavilor cu bacteriozeD. Seroidentificarea antigenelor viraleE. Confirmarea rezultatelor aglutinării pe lamă
568. Reacţia de aglutinare în tuburi se utilizează pentru:A. Cuantificarea anticorpilor din serul pacienţilor cu virozeB. Cuantificarea anticorpilor în serul bolnavilor cu bacteriozeC. Cuantificarea antigenelor din serul bolnavilor cu bacteriozeD. Seroidentificarea antigenelor bacterieneE. Confirmarea rezultatelor aglutinării pe lamă
61
569. Se desting următoarele tipuri a reacţiei de aglutinare:A. O – aglutinareB. M – aglutinareC. H – aglutinareD. OH – aglutinareE. W – aglutinare
570. În reacţiile serologice ca purtători de antigen sau de anticorpi pot fi utilizate macroparticule:A. Hematii de berbecB. Stafilococi cu proteina A la suprafaţăC. ViraleD. RibozomaleE. Latex
571. Avantajele reacţiei de hemaglutinare indirectă cu scop de serodiagnostic în raport cu RA sunt:A. Se efectuează pe lamăB. Are o sensibilitate înaltăC. Este o reacţie rapidăD. Se citeşte peste 3 - 5 minuteE. Se utilizează preparate comerciale
572. Complementul este utilizat ca component în reacţiile:A. Hemaglutinare indirectăB. HemolizăC. Imunofluorescentă indirectăD. Fixare a complementuluiE. Bacterioliză
573. Reacţia de hemoliză este utilizată pentru titrarea:A. Antigenelor viraleB. Antigenelor corpusculareC. ComplementuluiD. Anticorpilor incompleţiE. Serului hemolitic
574. Reacţiile imunologice se utilizează cu scop de determinare a:A. Hipersensibilizării organismului faţă de antigene microbieneB. Statusului imun al organismuluiC. Speciei culturii microbiene izolateD. Antigenelor microbiene în prelevatele patologiceE. Anticorpilor specifici în serul pacientului
575. Posedă o sensibilitate relativă mai înaltă următoarele reacţii imunologice:A. De aglutinare în tuburiB. Imunofluorescentă CoonsC. RadioimunăD. ImunoenzimaticăE. Coombs, pentru determinarea anticorpilor incompleţi
576. Anatoxinele se caracterizează prin următoarele particularităţi:A. Formează imunitate antimicrobianăB. Crează imunitate antitoxicăC. Sunt imunogeneD. Nu posedă antigenitateE. Crează imunitate artificială activă
577. Ca adjuvanţi imunologici se utilizează:A. Fenol 0,3 – 0,5%B. Hidroxid de aluminiuC. Mertiolat de sodiu 0,02%D. Micobacterii, tulpini inactivateE. Micobacteri, tulpini vii atenuate
578. Tulpini microbiene vaccinale cu virulenţa atenuată pot fi obţinute prin următoarele metode:A.Cultivare îndelungată în condiţii optimaleB. Cultivare îndelungată pe medii de cultură electiveC. Prin pasaje multiple pe animale de laborator
62
D. Cultivare la temperaturi mai înalte decât optimalăE. Atenuarea în baia de apă la 56 – 580C câte 30 minute 5-6 zile
579. Tulpini microbiene vaccinale cu virulenţa atenuată pot fi obţinute prin următoarele metode:
A. Cultivare îndelungată în condiţii optimaleB. Cultivarea în prezenţa unor substanţe chimiceC. Prin pasaje multiple pe animale de laborator
D. Cultivare la temperaturi mai joase decât optimalăE. Atenuarea în baia de apă la 56 – 580C câte 30 minute 5-6 zile
580. Vaccinurile vii atenuate posedă următoarele avantaje:A. Sunt înalt reactogene B. Formează imunitate pe viaţăC. Formează imunitate eficientă şi de duratăD. Se multiplică în organismul vaccinatE. Induc o infecţie inaparentă
581. Inactivarea vaccinurilor omorâte se face prin tratarea suspensiilor microbiene:A. Expoziţie la temperaturi înalteB. Prin congelareC. Cu formaldehidăD. Cu hidroxid de aluminiuE. Hidroliza acidă
582. Inactivarea vaccinurilor omorâte se face prin tratarea suspensiilor microbiene:A. Expoziţie la temperaturi înalteB. Prin congelareC. Cu fenolD. Cu hidroxid de aluminiuE. Alcool
583. Vaccinările sunt indicate:A. În infecţii grave acute în perioada de stareB. După indicaţii epidemiologiceC. Selectiv individualD. În perioada de convalescenţă E. Planificat conform calendarului vaccinărilor
584. În dependenţă de acţiunea orientată se deosebesc următoarele seruri curative:A. AntigeniceB. AntitoxiceC. AntiviraleD. AntibacterieneE. Antifungice
585. Pentru determinarea hipersensibilizării organismului faţă de seruri heteroloage se efectuează proba cutano - alergică în următoarele reprize:
A. 0,1 ml – 1 : 100 – intracutanB. 0,1 ml – 1 : 10 - intracutanC. 0,1 ml – 1: 100 subcutanD. 0,1 ml – nativ subcutanE. Doza curativă intramuscular
586. Reacţiile alergice imediate de tip I se manifestă în următoarele intervale de timp:A. SecundeB. MinuteC. Câteva oreD. 24 – 48 oreE. Câteva zile
587. În reacţiile alergice mediate de anticorpi citofili (de tip I) sunt implicaţi următorii factori:A. MastociteB. Imunoglobuline Ig AC. Imunoglobuline Ig ED. ComplementulE. Amine vasoactive (histamina)
588. . Manifestările clinice ale hipersensibilităţii imediate de tip I sunt:
63
A. Astmul bronşicB. Boala seruluiC. Artrite reumatoideD. Şocul anafilacticE. Urticaria
589. Reacţiile de hipersensibilitate se caracterizează prin următoarele particularităţi:A. Se declanşează după contactul primar cu antigenulB. Se declanşează după contacte repetate cu antigenulC. Hipersensibilitatea poartă un caracter individualD. Sunt implicate imunoglobuline clasa Ig EE. Sunt implicate imunoglobuline clasa Ig D
590. Reacţiile de hipersensibilitate se clasifică în felul următor:A. De tip imediatB. De tip îndelungatC. Mediate de complementD. Mediate de anticorpiE. Mediate celular
591. În reacţiile de hipersensibilitate de tip II (citotoxic, citolitice) sunt implicaţi următorii factori:A. Imunoglobuline clasa Ig EB. Imunoglobuline clasa Ig MC. Imunoglobuline clasa Ig GD. Antigene exprimate pe suprafaţa celulelor propriiE. Autoantigenele
592. Peacţiile de hipersensibilitate de tip II (citotoxic - citolitice) se manifestă prin:A. Poliartrite reumatoideB. Reacţii la medicamenteC. Boala seruluiD. Anemie hemolitică autoimunăE. Rhesus incompatibilitate
593. Mecanismele implicate în fenomenul Arthus:A. Formarea rapidă de complexe Ag – Ig EB. Formarea rapidă de complexe Ag – Ig GC. Depunerea complexelor imune pe pereţii vaselorD. Activarea sistemului complementE. Activarea limfocitelor B
594. Hipersensibilitatea de tip IV se caracterizează prin următoarele particularităţi:A. Fenomenele reacţiei se manifestă tardivB. Nu se transmite prin serC. Leziunile sunt situate la nivelul inoculării antigenuluiD. Se manifestă prin urticarie difuzăE. Se manifeste după 4-5 ore de la inocularea antigenului
595. Imunitatea artificială activă:A. Poate fi indusă prin administrarea serurilor imuneB. Poate fi indusă prin administrarea vaccinurilorC. Asigură protecţie de lungă durată (luni, ani)D. Asigură protecţie de scurtă durată (2-3 săptămâni)E. Se transmite ereditar
596. Imunitatea artificială pasivă:A. Poate fi indusă prin administrarea serurilor imuneB. Poate fi indusă prin administrarea vaccinurilorC. Asigură protecţie de lungă durată (luni, ani)D. Asigură protecţie de scurtă durată (2-3 săptămâni)E. Se transmite ereditar
597. Selectaţi celulele implicate în răspunsul imun umoral:A. Limfocitele TcB. Limfocitele ThC. Limfocitele BD. PlasmociteleE. Celulele NK
598. Sunt imunocompetente:A. Limfocitele TB. Limfocitele BC. Macrofagii
64
D. Celulele KE. Celulele NK
599. Celule implicate în răspunsul imun specific antibacterian:A. Limfocitele TB. Limfocitele BC. MacrofagiiD. Celulele KE. Celulele NK
600. Limfocitele T - helper posedă următorii receptori membranari:A. Ig M şi IgDB. IgG şi IgMC. CD8D. CD3E. CD4
601. Organe centrale ale imunităţii sunt următoarele:A. Ganglionii limfaticiB. Ficatul (în perioada embrionară)C. SplinaD. Măduva osoasăE. Timusul
602. Organe periferice ale imunităţii sunt următoarele:F. Ganglionii limfaticiG. Ficatul (în perioada embrionară)H. SplinaI. Măduva osoasăJ. Timusul
603. Moleculele CMH de clasa I:A. Sunt formate din 2 catene polipeptidice (alfa şi beta)B. Sunt exprimate pe suprafaţa tuturor celulelor nucleate din organismC. Sunt exprimate pe suprafaţa CPAD. Prezintă peptide derivate din proteoliza proteinelor endogene interacţionând cu moleculele CD8 de pe
limfocitele TcE. Prezintă peptide derivate din proteoliza proteinelor exogene interacţionând cu moleculele CD4 ale
limfocitelor Th604. Moleculele CMH de clasa II:
A. Sunt formate din 2 catene polipeptidice (alfa şi beta)B. Sunt exprimate pe suprafaţa tuturor celulelor nucleate din organismC. Sunt exprimate pe suprafaţa CPAD. Prezintă peptide derivate din proteoliza proteinelor endogene interacţionând cu moleculele CD8 de pe
limfocitele TcE. Prezintă peptide derivate din proteoliza proteinelor exogene interacţionând cu moleculele CD4 ale
limfocitelor Th605. În instaurarea răspunsului imun umoral sunt implicate:
A. T-CD8+B. T-CD4+C. CPAD. B-limfociteE. Plasmocite
606. În instaurarea răspunsului imun celular sunt implicate:A. T-CD8+B. T-CD4+C. CPAD. B-limfociteE. Plasmocite
607. Răspunsul imun primar se caracterizează prin:A. Perioadă de latenţă de 4-7 zileB. Perioadă de latenţă de 5-6 oreC. Producerea de anticorpi IgM D. Producerea de anticorpi IgGE. Apariţia celulelor B- memorie
65
608. Răspunsul imun secundar se caracterizează prin:A. Perioadă de latenţă de 4-7 zileB. Perioadă de latenţă de 5-6 oreC. Producerea de anticorpi IgM D. Producerea de anticorpi IgGE. Apariţia celulelor B- memorie
609. Dezvoltarea unei reacţii imune celulare este favorizată de inocularea Ag pe următoarele căi:A. IntravenoasăB. IntradermicăC. IntramuscularăD. IntraperitonealăE. Subcutanată
610. În declanşarea răspunsului imun macrofagii pot realiza următoarele funcţii:A. HemotaxieB. FagocitozăC. Secreţie de substanţe biologic activeD. Prezentarea antigenelor prin intermediul MHC - IIE. Prezentarea antigenelor prin intermediul MHC - I
611. La constituirea răspunsului imun participă următoarele tipuri de celule:A. PlazmociteleB. TrombociteleC. Limfocitele BD. Limfocitele TE. Macrofagii
66
IV. Bacteriologia specială
612. Genuri care reunesc specii oxidazopozitive:A. SalmonellaB. YersiniaC. NeisseriaD. PseudomonasE. Vibrio
613. Genuri care reunesc specii oxidazonegative:A. VibrioB. SalmonellaC. YersiniaD. PseudomonasE. Shigella
614. V. cholerae modifică mediul de acumulare lactozo-zaharoză:A. Lactoza – AB. Lactoza - – C. Lactoza – AGD. Zaharoza – A E. Zaharoza – AG
615. Apartenenţa către grupul Heiberg se determină după fermentarea:A. GlucozeiB. ManozeiC. ManitoluluiD. ZaharozeiE. Arabinozei
616. Medii utilizate în cultivarea V. cholerae:A. TinsdalB. TCBSC. Geloză alcalinăD. PloskirevE. Apă peptonată alcalină.
617. Medii utilizate în izolarea culturii de V. cholerae:A. TinsdalB. PloskirevC. TCBSD. Apă peptonată alcalinăE. Geloză alcalină
618. V. eltor aglutinează sau hemolizează eritrocitele de:A. BerbecB. Umane O1C. GăinăD. CobaiE. Maimuţă
619. Teste caracteristice pentru diferenţierea biovariantelor V. cholerae: A.Sensibilitatea la bacteriofagii ABC B.Atitudinea faţă de penicilină C.Producerea acetilmetilcarbinolului (Voges-Proskauer)D.Atitudinea faţă de polimixină E.Aglutinarea eritrocitelor de găină620. Teste negative în identificarea biovariantei V. cholerae (clasic) sunt:
A. Aglutinarea eritrocitelor de găinăB. Hemoliza eritrocitelor de berbecC. Reacţia Voges - ProskauerD. Sensibilitatea la bacteriofagul CE. Sensibilitatea la bacteriofagul eltor
621. Teste pozitive în identificarea biovariantei V. eltor sunt:A. Aglutinarea eritrocitelor de găină
67
B. Hemoliza eritrocitelor de berbecC. Reacţia Voges - ProskauerD. Sensibilitatea la bacteriofagul CE. Sensibilitatea la bacteriofagul eltor
622. Agenţi etiologici ai toxiinfecţiilor alimentare pot fi:A. V. eltorB. V. parahaemolyticusC. V. alginolyticusD. Vibrionii NAGE. V. cholerae bengal623. Drept sursă în toxicoinfecţiile alimentare cauzate de vibrioni pot fi:
A. Peştii din apele sărateB. Peştii din apele dulciC. CrabiiA. Crustaceele marineB. Scoici din apele de râu
624. Se examinează bacteriologic în cazul toxicoinfecţiilor alimentare în zonele de utilizare masivă a produselor acvatice:
A. Peştii din apele sărateB. Peştii din apele dulciC. CrabiiD. Crustaceele marineE. Scoici din apele de râu.
625. În profilaxia specifică a holerei se utilizează:A. Vaccin viu atenuatB. Vaccin chimic polizaharidicC. Vaccin inactivatD. Holerogen – endotoxinăE. Holerogen – anatoxină
626. Serovarianta V. cholerae Ogawa conţine:A. Antigenul AB. Antigenul BC. Antigenul CD. Antigenul DE. Antigenul H
627. Serovarianta V. cholerae Inaba conţine:A. Antigenul AB. Antigenul BC. Antigenul CD. Antigenul DE. Antigenul H
628. Serovarianta V. cholerae Hykojima conţine:A. Antigenul AB. Antigenul BC. Antigenul C D. Antigenul DE. Antigenul H
629. În diagnosticul rapid al holerei sunt aplicate:A. Reacţia de imunofluorescenţă directăB. Reacţia de microaglutinare pe lamă cu serul O1C. Analiza radioimunăD. Reacţia de precipitare inelarăE. Reacţia de imobilizare a vibrionilor cu bacteriofag specific
630. În evoluţia holerei sunt caracteristice următoarele stadii ale bolii:A. Enterita holericăB. Enterocolita holericăC. Gastroenterita holericăD. Holera algidăE. Colita holerică
631. În patogeneza holerei sunt implicate următoarele mecanisme:A. Activarea adenilatciclazei cu acumulare de ATF în excesB. Activarea adenilatciclazei cu acumularea AMF- ciclic în exces
68
C. Activarea adenilatciclazei cu inhibarea AMF- ciclicD. Eliberarea masivă a apei şi a ionilor de Cl din organism prin enterociteE. Blocarea readsorbţiei ionilor de Na din lumenul intestinal
632. E. coli patogene pot cauza:A. Infecţii holeriformeB. Infecţii dizenteriformeC. Toxicoinfecţii alimentareD. Colienterite la copiiE. Limfadenite mezenteriale
633. Categoriile patogene de E. coli sunt:A. EPECB. EIECC. ETECD. EBECE. EDEC
634. Categoriile patogene de E. coli sunt:A. EPECB. EHECC. EDECD. EAECE. EBEC
635. Există următoarele fenotipuri patogene de E. coli:A. DiareigeneB. NeurogeneC. UropatogeneD. HepatotropeE. Bacteriemice
636. Escherichiile enterotoxigene posedă următorii factori de patogenitate:A. HialuronidazaB. FibrinolizinaC. Enterotoxina D. Pilii comuniE. Plasmocoagulaza
637. Seroidentificarea culturii pure de escherichii se realizează cu serurile:A. ABCDEB. OKAC. OKBD. Seruri monovalenteE. Seruri H monoreceptoare
638. Pentru E. coli este catacteristic:A. Produce indolB. Creşte pe mediul cu acetat de sodiuC. Creşte pe mediul cu citrat de sodiuD. Fermentează glucidele cu formare de acidE. Posedă lizindecarboxilază
639. Pentru E. coli este caracteristic:A. Reacţia Voges-Proskauer pozitivăB. Reacţia cu roşu de metil negativăC. Fermentează cu acid şi gaz lactozaD. Produce indolE. Decarboxilează lizina
640. În tratamentul escherichiozelor intestinale sunt indicate următoarele preparate:A. SulbactamB. BificolC. BifidobacterinăD. SubtilinăE. Lactobacterină
641. Despre E. coli se poate afirma:A. Este component permanent al microflorei normale a intestinului gros.B. Face parte din microflora stabilă a jejunuluiC. Serveşte ca un indicator microbiologic al impurificării fecale a mediului
69
D. Este antagonist al microflorei patogeneE. Se întâlnesc variante lactozonegative
642. Pantru familia Enterobacteriaceae este caracteristic:A. Sunt bacterii gramnegative, asporulateB. Toţi reprezentanţii sunt mobiliC. Posedă nitratreductazăD. Sunt catalazopozitiveE. Sunt oxidazopozitive
643. În familia Enterobacteriaceae genul se determină prin testele:A. Utilizarea citratului de sodiuB. Producerea ureazeiC. Fermentarea lactozeiD. Formarea indoluluiE. Testul cu roşu de metil (MR)
644. În familia Enterobacteriaceae specia se determină prin testele:A. Producerea hidrogenului sulfuratB. Formarea indoluluiC. Fermentarea glucidelorD. Identificarea serologicăE. Antibioticograma
645. În diagnosticul escherichiozelor se examinează următoarele prelevate:A. Materii fecaleB. UrinaC. Bila D. HemoculturaE. Punctat sternal.
646. Genul Shigella include speciile:A. S. boydiiB. S. bovisC. S. sonneiD. S. salamaeE. S. flexneri
647. Include mai multe serovariante:A. S. dysenteriaeB. S. flexneriC. S. boydiiD. S. sonneiE. S. enteritidis
648. S. flexneri posedă următoarele caractere zaharolitice:A. Fermentează glucoza cu formare de acidB. Fermentează glucoza cu formare de acid şi gazC. Nu fermentează manitolulD. Fermentează zaharoza cu formare de acid E. Nu fermentează lactoza
649. Pentru cultivarea şi izolarea shigelelor se utilizează mediile:A. EndoB. LevinC. Bismut sulfit agarD. Cu selenit acid de sodiuE. Wilson-Blair
650. Shigelele modifică mediul Olkeniţki dup cum urmează:A. Glucoza – AB. Lactoza - AC. Lactoza - – D. Zaharoza - AE. Hidrogen sulfurat - –
651. Materiile fecale la bolnavii de dizenterie pot avea aspectul:A. RiziformB. MucopurulentC. Sangvinolent
70
D. Consistenţă lichidăE. Cu granule de sulf
652. Shigelele manitpozitive sunt:A. S. dysenteriaeB. S- flexneriC. S. boydiiD. S. sonneiE. S. bovis
653. Factori de patogenitate a shigelelor sunt:A. NeuraminidazaB. ExotoxineleC. EndotoxineleD. Factorii de penetraţieE. Hemolizine
654. În profilaxia şi tratamentul specific a dizenteriei se utilizează:A. Vaccin omorâtB. Vaccin inactivat curativC. Bacteriofag dizentericD. DizenterinaE. Vaccinul ADTP
655. De la bolnavii cu febră tifo-paratifoidă pentru examenul bacteriologic se poate preleva:A. SângeB. Lichid cefalorahidianC. Măduva osoasăD. UrinăE. Bila
656. De selectat mediile de cultură utilizate în procesul de izolare şi identificare a enterobacteriilor:A. Geloza sângeB. Mediul LevinC. Mediul KliglerD. Ser coagulatE. Mediul cu selenit acid de sodiu
657. Indicaţi corect structura antigenică a agenţilor cauzali a febrelor tifo-paratifoidice:A. O1, 9, 12, Vi, HdB. O1, 9, 12, H g, mC. O1, 4, 5, 12 H i, H 1, 2D. O1, 4, 5, 12, H aE. O1, 4, 5, 12, H b, H 1, 2
658. Reacţii utilizate în diagnosticul serologic al febrelor tifo-paratifoidice:A. Reacţia WrightB. Reacţia Weil-FelixC. Reacţia WidalD. Reacţia de inhibare a hemaglutinării E. Reacţia indirectă de hemaglutinare
659. Identificarea serologică a culturilor de salmonele izolate se realizează cu:A. Serul polivalent OKAB. Serul polivalent ABCDEC. Serurile monovalente O2, O4, O9 ş.a.D. Serurile monovalente HE. Serurile polivalente OKC, OKB, OKE
660. În profilaxia febrelor tifo-paratifoidice sunt utile preparatele:A. Vacinuri inactivateB. Vacinuri vii atenuateC. Anatoxina tifo-paratifoidicăD. Vaccinul TABTeE. Vaccinul chimic antitifoid îmbogăţit cu Vi - antigen
661. Identificarea salmonelelor tifoide include studierea caracterelor:A. De culturăB. Toxigeneza
71
C. BiochimiceD. De patogenitateE. Serologice
662. În toxicoinfecţii alimentare se examinează:A. UrinaB. Raclat din erupţii cutanateC. Spălături de pe mâiniD. Materii fecaleE. Probe din alimentul suspectat
663. Pentru S. typhi este caracteristic:A. Fermentarea glucozei, manitolului, maltozei cu formare de acidB. Fermentarea glucozei, manitolului, maltozei cu formare de acid şi gazC. Producerea indoluluiD. Capacitatea de decarboxilare a lizineiE. Posedă cili peritrichi
664. Pentru S. paratyphi A este caracteristic:A. Fermentează lactoza ţi zaharoza cu formare de acidB. Fermentează glucoza, manitolul, maltoza cu formare de acid şi gazC. Nu produc acetilmetilcarbinol ( reacţia VP negativă)D. Reacţia cu roşu de metil pozitivăE. Produce urează
665. Pentru S. paratyphi B este caracteristic:A. Formează colonii colorate pe mediul EndoB. Produc hidrogen sulfuratC. Sunt oxidazonegativeD. Nu formează fenilalanindezaminazăE. Produc urează
666. Pentru salmonele sunt caracteristici următorii factori de patogenitate:A. Adezivitatea la enterociteB. Antigenul ViC. Enterotoxine termolabileD. Capsula E. Proteina A
667. În patogenia febrelor tifoparatifoidice se deosebesc următoarele faze:A. BacteriemieB. Difuzie parenhimatoasă C. Limfadenita mezenterialăD. Dezechilibrul hidrosalinE. Gastroenterită
668. Fenomene de sensibilizare de tip IV în febrele tifoparatifoidice se pot manifesta prin:A. SepticemiiB. Ulcerarea plăcilor Peyer cu hemoragiiC. Ulcerarea plăcilor Peyer cu perforaţii intestinaleD. GastroenterităE. Meningoencefalite
669. Endotoxemia în febrele tifoparatifoidice determină:A. Paralizii flasceB. Febră 38- 400 CC. HipertensiuneD. Stare tificăE. Leucopenie
670. Multiplicarea salmonelelor în faza difuziei parenhimatoase are loc în:A. PlămâniB. Măduva osoasăC. SplinăD. FicatE. Encefal
671. În toxicoinfecţiile alimentare se deosebesc următoarele sindroame clinice:A. Meningită salmonelozicăB. Bacteriemii salmoneloziceC. Gastroenterite
72
D. EnterocoliteE. Paralizii flasce
672. În perioada de stare în febra tifoidă semnificaţie diagnostică au:A. Titrul aglutininelor anti – O > anti – HB. Titrul aglutininelor anti – O < anti – HC. Titrul Ig M > titrul Ig GD. Titrul Ig M < titrul Ig GE. Titrul aglutininelor anti – O = anti – H
673. În perioada de convalescenţă în febrele tifoparatifoidice au semnificaţie diagnostică:A. Titrul aglutininelor anti – O > anti – HB. Titrul aglutininelor anti – O = anti – HC. Titrul aglutininelor anti- O < anti – HD. Titrul Ig M > Ig GE. Titrul Ig M < Ig G
674. La purtătorii sănătoşi de Salmonella typhi semnificaţie diagnostică au:A. Titrul aglutininelor anti – O = anti- HB. Titrul aglutininelor anti - Vi 1 : 40C. Anticorpi anti – Vi lipsescD. Titrul Ig M > Ig GE. Titrul Ig M < Ig G
675. Factorii şi căile de transmitere în salmonelozele nozocomiale sunt:A. ParenteralB. Obiecte de menajC. Produsele alimentare D. Apa E. Contactul direct
676. În profilaxia specifică a febrelor tifoparatifoidice se utilizează:A. Monovaccinuri inactivateB. Monovaccin îmbogăţit cu Vi - antigenC. Trivaccinul tifoparatifoidicD. Vaccinul TABTeE. Vaccinul ADTP
677. Despre C. tetani se poate afirma:A. Se cultivă pe medii diferenţiale în condiţii de anaerobiozăB. Este foarte rezistent la factorii mediului ambiantC. Caracterele tinctoriale se studiază prin metoda AujeszkyD. Caracterele tinctoriale se studaiază prin metoda Burri-HinssE. Posedă activitate hemolitică
678. Cultura pură de C. tetani se obţine prin metodele:A. ZeisslerB. KlaubergC. WeinbergD. WidalE. Wright
679. În patogenia tetanosului sunt implicaţi următorii factorii:A. TetanochinazaB. TetanolizinaC. TetanodecarboxilazaD. TetanoeritrinaE. Tetanospasmina
680. Caracteristic pentru C. perfringens este:A. Formarea coloniilor negre lenticulare pe mediul Wilson – BlairB. Posedă activitate zaharolitică înaltăC. Creşte lent, timp de 3-4 săptămâni pe mediul FinnD. Lichefiază gelatina sub aspect de brăduţ inversatE. Este imobil, formează capsulă şi spori
681. Clostridii toxigene noninvazive sunt următoarele:A. C. novyiB. C. tetaniC. C. botulinum
73
D. C. septicum E. C. difficile
682. Clostridii histotoxice şi invazive sunt:A. C. perfringensB. C. nowyiC. C. septicumD. C. tetaniE. C. botulinum
683. Tetanospasmina produsă de C. tetani determină următoarele efecte:A. Stimulează adinilatciclazaB. Inhibă secreţia de acetilcolină la nivelul sinapselor mioneuraleC. Se fixează pe sinapsele neuromusculareD. Suprimă inhibiţia sinapticăE. Stimulează acumulare de acetilcolină şi determină contracturi spastice
684. Toxina botulinică posedă următoarele proprietăţi:A. Este slab toxicăB. Este rezistentă la sucurile digestiveC. Se absoarbe din intestin în formă activăD. Este termolabilăE. Sub acţiunea acidităţii gastrice trece în anatoxină
685. Infecţiile clostridiene apar în următoarele circumstanţe:A. Plăgi operatoriiB. Plăgi profunde cu necroze tisulareC. Plăgi tăiate superficialeD. Plăgi impurificate cu bacterii aerobe, anaerobe şi facultativ anaerobeE. Plăgi în condiţii de tulburări circulatorii (endarterite trombozante)
686. Boli clostridiene cu poarta de intrare digestivă sunt:A. Toxiinfecţii alimentare determinate de tulpini enterotoxigene de C. perfringens ingerate în concentraţie
de cel puţin 108 germeni viiB. Toxiinfecţii alimentare determinate de C. tetani în concentraţie de 105 germeni viiC. Intoxicaţii alimentare după ingestia de toxină botulinică preformată în alimenteD. Toxiinfecţii determinate de C. septicum în concentraţii de 10 9 germeni viiE. Intoxicaţii cauzate de C. tetani în concentraţie 108/ gr de aliment.
687. Gangrena gazoasă este mai frecvent cauzată de următoarele specii:A. C. sporogenesB. C. perfringensC. C. difficileD. C. novyiE. C septicum
688. Clinic gangrena gazoasă se manifestă prin următoarele simptoame:A. CelulităB. Flegmon gazos crepitantC. MionecrozăD. FasciităE. Scurgeri fetide din plagă
689. Simptoamele caracteristice în botulism sunt:A. DiplopieB. ArtralgieC. DisfagieD. DisartrieE. Ataxie
690. Botulismul se caracterizează prin simptoamele următoare:A. Ptoza palpebralăB. AstenieC. AmimieD. Paralizii spasticeE. Senzaţie de sete
691. Cauzele de deces în botulism mai frecvente sunt:A. Dereglarea echilibrului hidrosalinB. Pancreonecroza
74
C. Insuficienţă şi paralizie respiratorieD. Coma uremicăE. Stop cardiac
692. Poarta de intrare în botulism poate fi:A. Mucoasa căilor rspiratorii superioareB. Conjunctiva ochiuluiC. Mucoasa nazalăD. Tractusul digestivE. Plaga
693. Cauza mai frecventă a intoxicaţiei botulinice la om sunt serotipurile:A. A B. B C. C D. D E. E
694. În diagnosticul gangrenei gazoase se aplică următoarele teste rapide:A. Reacţia de hemaglutinare indirectăB. Creşterea în mediul Kitt-Tarozzi cu formare de gazC. Modificarea mediului Wilson-BlairD. Reacţia de precipitare în gelE. Coagularea şi peptonizarea laptelui
695. Clostridiile patogene posedă următoarele particularităţi morfologice:A. Bastonaşe cu spori dispuşi bipolar, care deformează celulaB. Bastonaşe cu spori sferici de dimensiuni mari aranjaţi terminalC. Bastonaşe cu spori centrali care nu deformează celulaD. Bastonaşe cu spori ovali care deformează celula, aranjaţi subterminalE. Bastonaşe cu spori ovali care deformează celula, dispuşi terminal.
696. Genul Brucella reuneşte următoarele specii:A. B. melitensisB. B. pertussisC. B. abortusD. B. bronhisepticaE. B suis
697. Sursa infecţiei în bruceloză poate fi:A. Persoanele bolnaveB. Caprine şi ovineC. PorcineD. Artropodele infectateE. Bovinele
698. Contractarea brucelozei se poate realiza prin următoarele căi:A. Prin intermediul acarienilorB. Respiratorie. C. DigestivăD. PercutanăE. Prin muşcătura ţânţarilor
699. Prelevatele patologice recoltate pentru izolarea brucelelor:A. Sângele (hemocultura)B. Exudatul articularC. UrinaD. RozeoloculturaE. Biopsii ganglionare
700. Pentru izolarea brucelelor se pot utiliza următoarele medii ce cultură:A. Geloză hepaticăB. Mediul SabouraudC. Bulion hepaticD. Geloză salină cu gălbenuş de ouE. Geloză sânge
701. Speciile de brucele pot fi diferenţiate prin următoarele teste:A. Cultivarea în condiţii anaerobeB. Cultivarea în atmosferă de 5-10% de CO2
C. Creşterea pe medii cu tionină
75
D. Creşterea pe medii cu verde de malahitE. Creşterea pe medii cu fucsină
702. În diagnosticul serologic al brucelozei se utilizează reacţiile:A. De precipitare.B. De neutralizare C. WrightD. HuddlesonE. De hemaglutinare directă
703. Serodiagnosticul brucelozei acute se realizează prin reacţiile:A. Huddleson şi Wright pozitive cu anticorpi predominanţi Ig GB. Huddleson şi Wright pozitive cu anticorpi predominanţi Ig M C. RIF indirectăD. I.d.r. Burnet pozitivăE. De inhibare a hemaglutinării
704. Serodiagnosticul brucelozei cronice se confirmă prin:A. Reacţia Wright cu predominaţia anticorpilor Ig MB. Reacţia Wright cu predominaţia anticorpilor Ig G C. Reacţia CoombsD. Intradermoreacţia pozitivă E. RFC pozitivă
705. Tularemia se transmite la om pe următoarele căi:A. Prin vectori biologici (căpuşe, tăuni, ţânţari)B. Prin contact direct cu rozătoarele bolnaveC. Prin contact direct cu persoanele bolnaveD. Pe cale digestivă (apă, alimente)E. Pe cale aerogenă (prin aerul contaminat)
706. În tularemie se disting următoarele forme clinice:A. UlceroganglionarăB. OculoganglionarăC. PulmonarăD. Cutanată cu erupţii variceliformeE. Meningoencefalitică
707. Pentru diagnosticul tularemiei se recoltează următoarele prelevate:A. Aspirat din bubonul tularemicB. SputaC. Sânge pentru hemoculturiD. UrinaE. Bila
708. Izolarea şi cultivarea F. tularensis se realizează prin:A. Însămânţarea produsului patologic pe mediul KlaubergB. Inocularea cu material de examint a şoarecilor albiC. Însămânţarea pe mediul FrancisD. Însămânţarea pe mediul Bordet – JengouE. Însămânţarea pe mediul McCoy
709. În diagnosticul serologic al tularemiei sunt utile:A. Reacţia de precipitare inelarăB. Reacţia de aglutinare în tuburiC. ContraimunoelectroforezaD. Reacţia de hemaglutinare indirectăE. Reacţia de neutralizare in vivo
710. Intradermoreacţia cu tularină este pozitivă la:A. ContacţiB. BolnaviC. VaccinaţiD. PurtătoriE. Convalescenţi
711. Genul Yersinia reuneşte agenţii cauzali ai următoarelor infecţii:A. TularemieiB. Pestei C. Brucelozei
76
D. PsitacozeiE. Pseudotuberculozei
712. Contractarea pestei se realizează pe următoarele căi:A. Prin înţepătura păduchilorB. Prin intermediul puricilor C. Pe cale aerogenă D. PercutanăE. Parenterală
713. Pesta evoulează în următoarele forme clinice:A. Hemolitico-uremicăB. Bubonică
C. Pulmonară
D. Septicemică
E. Paralitică714. În funcţie de forma clinică, pentru diagnosticul pestei se prelevă:
A. Aspirat din bubonB. UrinăC. Sânge pentru hemoculturăD. BilăE. Spută
715. În diagnosticul de laborator al pestei se utilizează metodele:A. Bacterioscopică B. ContraimunoelectroforezaC. Biologică D. Reacţia de hemaglutinare directă cu eritrocite de berbecE. Bacteriologică
716. Genul Bacillus se caracterizează prin următoarele particularităţi:A. Fermentează majoritatea glucidelor cu formare de acid şi gazB. În mediul exterior formează spori care deformează celulaC. Formează spori centrali care nu deformează celulaD. Sporogeneza decurge în prezenţa oxigenuluiE. Sunt bacili garmpozitivi de dimensiuni mari
717. B. anthracis se caracterizează prin următoarele:A. Sunt bastonaşe gramnegative, colorate bipolar.B. În organism formează o capsulă polipeptidicăC. Produce spori aranjaţi central care nu deformează celulaD. Sunt imobiliE. Se evidenţiază prin metoda Ziehl-Neelsen
718. În depistarea B. anthracis se pot utiliza metodele de colorare:A. NeisserB. Ziehl-NeelsenC. Burri-HinssD. AujeszkyE. Gram
719. B. anthracis se caracterizează prin următorii factori de patogenitate:A. Capsula ca factor antifagocitarB. Factor edimatogenC. Factor protectorD. Factor letalE. Factor necrotizant
720. În antrax în raport cu poarta de intrare se întâlnesc formele clinice:A. CutanatăB. PulmonarăC. IntestinalăD. BubonicăE. Anginoganglionară
721. În diagnosticul antraxului în raport cu forma clinică se prelevă:
77
A. Exudat din carbunculB. SputaC. UrinaD. Materii fecaleE. Hemocultura
722. În mediile de cultură B. anthracis creşte formând:A. Colonii mici, rotunde, bombate, lucioase, transparente.B. Colonii mari, plate, surii, rugoase,mate, margini neregulateC. În bulion formează sediment sub aspectul unui glomerul de vatăD. Formează o peliculă de la care pornesc prelungiri sub aspect de stalactiteE. Formează o peliculă groasă, mată şi zbârcită
723. B. anthracis se diferenţiază de B. anthracoides prin următoarele teste:A. Fermentarea glucozei, lactozei şi manitolului B. Testul “colierului de perle” C. Lichefierea gelatinei sub aspect de brăduţ inversatD. Producerea fenilalanindezaminazeiE. Patogenitatea pentru şoareci
724. În diagnosticul, profilaxia şi tratamentul antraxului se utilizează:A. Anatoxina nativă anti- B. anthracisB. AntraxinaC. Vaccin viu atenuatD. Imunoglobulină umană hiperimună anti- B. anthracisE. Imunoglobulină heteroloagă anti-B.anthracis
725. Surse semnificative de infecţie în bruceloză sunt:A. Bolnavii de brucelozăB. BovineleC. Păsările de agrementD. CaprineleE. Porcinele
726. Sifilisul se poate caracteriza ca o infecţie, ce: A. Evoluează în stadiiB. Penicilina este indicată pentru tratamentC. Se vindecă spontan la circa 25 la sută din pacienţiD. Leziunile distructive sunt determinate de reacţii de hipersensibilitate de tip IVE. Imunitatea postinfecţioasă este de lungă durată727. În diagnosticul de laborator al escherichiozelor sunt utile următoarele metode:A. Microscopică (Gram)B. Bacteriologică C. BiologicăD. Serologică (cu autotulpini)E. RIF728. Care din următoarele proprietăţi sunt comune rickettsiilor?A. Sunt transmise prin artropodeB. Sunt complet rezistente la antibioticeC. Sunt paraziţi obligat intracelulariD. Sunt gram-pozitiveE. Posedă antigene comune cu Proteus OX729. Pentru C. diphtheriae este catacteristic:
A. Reprezintă bastonaşe încurbate, gramnegativeB. Reprezintă bastonaşe grampozitive măciucate.C. Cresc lent pe medii speciale (Lewenstain-Yensen, Finn).D. Produc o exotoxină termolabilă specificăE. Se cultivă pe medii speciale (Tinsdal, Loeffler, Roux)
730. Pentru C. perfringens este caracteristic:A. Reprezintă bastonaşe gramnegativeB. Reprezintă bastonaşe scurte, grampozitive, formează capsulă şi sporiC. Reprezintă bacterii mobile, sporogeneD. Se cultivă în condiţii strict anaerobeE. Produc un echipament variat de enzime şi toxine de patogenitate.
731. Pentru M. tuberculosis este caracteristic:A. Creşte lent pe medii speciale (Finn, Popescu ş.a.)B. Se cultivă în condiţii de anaerobioză
78
C. Posedă cord-factorD. Fermentează activ glucidele cu formare de acid şi gazE. Conţin cantităţi esenţiale de acizi micolic şi ftionic.
732. V. cholerae se caracterizează:A. Sunt bastonaşe incurbate imobile, asporulate, gramnegative.B. Se cultivă pe medii cu cartof, gălbenuş de ou şi glicerinăC. Sunt alcalofile D. Produce o enterotoxină termolabilăE. Cauzează enterită acută cu diaree profuză.
733. S. typhi posedă următoarele particularităţi:A. Determină o infecţie care evoluează în stadiiB. Sunt microorganisme gramnegative, asporulate, oxidazonegativeC. Ca mediu de îmbogăţire se utilizează apa peptonată alcalinăD. Fermentează glucoza cu formare de aciziE. Se aglutinează cu serurile ABCDE
734. Despre S. aureus se poate confirma că:A. Sunt coci gramnegativi, aranjaţi în perechi, capsulaţiB. Pe geloză-sânge formează colonii pigmentate C. Pe geloză salină cu gălbenuş de ou se determină lecitinazaD. Majoritatea tulpinelor sunt coagulazopozitiveE. Pot determina intoxicaţii alimentare
735. S. pyogenes se caracterizează prin:A. Reprezintă diplococi incapsulaţi, grampozitivi.B. Pe geloză – sânge formează colonii β-hemoliticeC. Este agent cauzal al reumatismului.D. Face parte din grupa A LansefieldE. Producere toxină eritrogenă.
736. Pentru N. gonorrhoeae este caracteristic:A. Sunt diplococi lanceolaţi, incapsulaţi, grampozitivi.B. Se cultivă pe geloză salină cu lapte şi ou.C. Cresc mai bine în atmosferă de 10% CO2.D. Fermentează numai glucoza.
E.Este implicat în etiologia blenoreei.737. Rickettsiile se caracterizează prin:A. Cresc lent pe medii cu glicerină şi gălbenuş de ou.B. Se transmit prin intermediul vectorilor (păduchi, acarieni, purici).C. Sunt paraziţi stricţi intracelulari.D. Se cultivă în oul embrionat de găină.E. Determină enterocolite acute la om şi animale.738. Pentru B. anthracis este caracteristic:
A. Sunt bacterii grampozitive, incapsulate, sporulate, imobile.B. Nu sunt pretenţioase la mediile de cultură.C. Pe geloză-sânge formează colonii cu o zonă clară de hemoliză.D. În mediul cu penicilină îşi modifică morfologia (fenomenul “colierul de perle” pozitiv).E. Este foarte patogen pentru şoarecii albi.
739. Despre stafilococi se poate afirma următoarele:A. Sunt diplococi gramnegativi.B. Sunt coci sferici, aranjaţi în ciorchiniC. Se colorează grampozitivD. Se cultivă în condiţii strict anaerobeE. Nu formează spori şi sunt imobili
740. Din genul Staphylococcus în patologia umană mai frecvent sunt implicate speciile:A. S. intermediusB. S. aureusC. S. gallinarumD. S. epidermidisE. S. saprophyticus
741. S. aureus este o bacterie:A. Strict patogenă
79
B. Condiţionat patogenăC. Posedă factori de agresie şi invazieD. ToxigenăE. Cu habitat natural în organismul acarienilor
742. Pentru S. aureus sunt caracteristici următorii factori de patogenitate:A. OxidazaB. PlasmocoagulazaC. HialuronidazaD. FibrinolizinaE. Mucinaza
743. S. aureus se caracterizează prin următorii factori de patogenitate:A. LecitinazaB. ADN-azaC. LipazaD. Factor edematogenE. Fosfataza
744. Caracteristici pentru S. aureus sunt factorii de patogenitate:A. LeucocidinaB. HemolizineleC. ExfoliatinaD. EnterotoxinaE. Toxina eritrogenă
745. Factori de patogenitate care caracterizează S. aureus:A. NeurotoxineB. Cord – factorulC. Toxina sindromului şocului toxicD. EnterotoxineleE. Proteina A
746. S. aureus hemolitic este un indicator microbilogic de contaminare cu secreţii rinofaringiene a următoarelor obiecte:
A. Suprafeţele din blocul operatorB. Suprafeţele din maternităţiC. Suprafeţe din blocul alimentarD. Suprafeţe din instituţiile medicaleE. Aerul din încăperi
747. S. aureus este considerat ca agent etilogic al intoxicaţiilor alimentare în baza criteriilor:A. Se izolează în concentraţii de ≥ 10 3 g /ml alimentB. Se izolează în concentraţii de ≥ 105 g/ml alimentC. Se izolează în concentraţii de ≥ 10 7 g / ml alimentD. Acelaşi lizovar se izolează din prelevatele examinateE. Depistarea enterotoxinelor stafilococice în alimente
748. S. aureus posedă următoarele caractere de cultură:A. Pe geloză salină cu lapte şi ou formează colonii medii, forma S, bombate, lucioase, cu halou, colorate
în auriuB. Pe geloză-sânge formează colonii medii, forma S, surii, netransparente, cu zonă de hemolizăC. În bulion peptonat cauzează turbiditate omogenă D. În bulion glucozat mediul rămâne transparent şi formează un sediment granularE. Pe geloză sânge formează colonii de dimensiuni mari, plate, cu margini festonate şi zonă de hemoliză
749. În identificarea tulpinelor izolate de stafilococi valoare semnificativă au următoarele teste:A. Determinarea coagulazei libereB. Determinarea coagulazei legateC. Determinarea lecitinazeiD. Detrminarea fosfatazeiE. Proba biologică
750. Enterotoxina stafilococică poate fi depistată prin:A. Testul biologic la pui de pisicăB. Testul biologic la şoricei nou-născuţiC. În reacţia de precipitare în gelD. În reacţia de fixare a complementuluiE. În reacţia de termoprecipitare inelară
751. Rolul proteinei A stafilococice constă în :
80
A. Apărarea antifagocitarăB. Fixarea fragmentul Fc al imunoglobulinelor GC. Fixează fragmnetul Fab al Ig GD. Este factor de activare a limfocitelor helperE. Participă în reacţia de Co-aglutinare
752. În tratamentul specific al infecţiilor stafilococice severe sunt utilizate:A. Ser antitoxic antistafilococicB. Plasma antistafilococicăC. Imunoglobulina antistafilococicăD. Vaccin curativE. Autovaccin
753. În tratamentul specific al infecţiilor stafilococice cronice se utilizează:A. Ser imun antitoxicB. Anatoxina stafilococicăC. Vaccin omorâtD. AutovaccinE. Bacteriofag
754. Marcherii epidemiologici în testarea tulpinelor izolate în infecţiile nozocomiale sunt:A. Fermentarea glucidelorB. AntibioticogramaC. FagoidentificareaD. LizotipiaE. Serotipizarea
755. În funcţie de tipul infecţiei stafilococice se examinează prelevatele:A. PuroiB. Masele vomitiveC. UrinaD. SângeleE. Mielocultura
756. Genul Neisseria reuneşte:A. Diplococi asemănători boabelor de cafeaB. Coci gramnegativiC. CatalazopozitiviD. OxidazopozitiviE. Coci strict anaerobi
757. Către neiseriile pretenţioase se referă următoarele specii:A. N. siccaB. N. gonorrhoeaeC. N. subflavaD. N. flavescensE. N. meningitidis
758. Pentru neisseriile pretenţioase este cataracteristic:A. Sunt foarte fragile în mediul externB. Sunt rezistente la factorii mediuluiC. Cresc în condiţii anaerobeD. Sunt carboxifileE. Se cultivă numai la 370C
759. Pentru neisseriile pretenţioase este caracteristic:A. Cresc pe medii uzualeB. Formează colonii pigmentateC. Cresc în mediu cu exces de umiditateD. Cresc numai pe medii specialeE. Formează colonii nepigmentate
760. Neisseriile nepretenţioase se caracterizează prin:A. Cultivă numai pe medii specialeB. Cresc numai la 370CC. Cultivă pe medii simpleD. Cresc la 220CE. Predomină colonii pigmentate
761. N. meningitidis posedă următoarele particularităţi:A. Cauzează o infecţie zooantroponozăB. Parazitează specific numai omul
81
C. Are tropism accentuat faţă de epiteliul uro-genitalD. Are tropism accentuat pentru nazofaringeE. Rata portajului în focare epidemice creşte până la 80%.
762. După particularităţile nutritive şi de patogenitate distingem:A. Neisserii pretenţioaseB. Neiserii halofileC. Neisserii intermediareD. Neisserii nepretenţioaseE. Pseudoneisserii
763. În infecţiile meningococice se examinează prelevatele:A. Puroiul din plagăB. Exudatul nazofaringianC. Lichidul cefalorahidianD. HemoculturiE. Exudat prelevat din peteşii cutanate
764. Lichidul cefalorahidian recoltat în meningite meningococice se examinează:A. BacterioscopicB. BacteriologicC. CitologicD. BiochimicE. Biologic
765. Transportarea şi păstrarea prelevatelor în meningite se realizează:A. La frigiderB. La temperatura camereiC. La temperatura 370CD. Nu mai mult de 1 – 2 oreE. Fără restricţii
766. Aspectul lichidului cefalorahidian în meningitele meningococice este:A. TransparentB. HemoragicC. OpalescentD. TulbureE. Cu aspect filamentos (puf de vată)
767. În meningitele meningococice LCR se însămânţează în mediile:A. EndoB. Bulion biliatC. Bulion glucozatD. Geloză serE. Geloză semilichidă
768. Pentru N. meningitidis sunt caracteristice următoarele caractere de cultură:A. Formează colonii mici, forma S, transparente, nepigmentateB. Formează colonii mici, forma S, netransparente, pigmentateC. Cresc pe geloză ser la 370CD. Cresc pe geloză ser la 220CE. Cresc pe geloză la 370C
769. N. meningitidis posedă următoarele caractere biochimice:A. Fermentează zaharozaB. Fermentează maltozaC. Fermentează glucozaD. Produc oxidazăE. Posedă catalază
770. În meningita meningococică se disting următoarele perioade de boală:A. NazofaringitaB. AnginaC. MeningococcemiaD. MeningitaE. Encefalite
771. Transmiterea gonococului se realizează prin următoarele căi:A. AerogenăB. Fecalo – orală
82
C. Prin lengeria recent contaminată cu puroi uretralD. SexualăE. Transmisivă (prin vectori)
772. N. gonorrhoeae se caracterizează prin:A. Se aranjează în frotiu în lanţuri, colorat grampozitivB. Este fragil în mediul ambiantC. Posedă un tropism deosebit faţă de uroepiteliuD. Creşte bine pe medii cu gălbenuş de ouE. Este rezistent la factorii mediului ambiant
773. Infecţia gnococică la bărbaţi determină:A. Uretrite acuteB. ProstatităC. EpididimităD. Fenomenul scrotalE. Pelvioperitonită
774. La femei infecţia gonococică determină:A. Conjunctivită B. EndometrităC. AdnexităD. Dermatită veziculoasă E. Endocervicită
775. După raporturi sexuale aberante infecţia gonococică poate afecta:A. Conjunctiva ochiuluiB. Glandele mamareC. TegumenteleD. RectulE. Nazofaringele
776. La nou-născuţi contaminaţi în canalul de naştere se pot constata:A. Conjunctivită gonococică B. Oftalmia gonococicăC. La fetiţe vulvovaginiteD. Otite gonocociceE. Stomatită
777. Fără tratament antimicrobian adecvat infecţia gonococică se cronicizează şi determină:A. Ulcer serpinginos al perineului B. Erupţii cutanate veziculareC. Distrugeri tisulare ale trompelor uterine
D. Distrugeri articulare E.Stricturi uretrale
778. Pe cale sexuală preponderent se transmit:A. Treponema pallidumB. Borrelia burgdorferiC. Chlamidia trachomatisD. Trichomonas vaginalisE. HIV
779. În raport cu localizarea şi forma clinică pentru diagnosticul gonoreei se prelevă:A. Spălături gastriceB. Exudat endocervicalC. Exudat conjunctivalD. Raclat din erupţiile cutanateE. Puroi uretral
780. Pentru diagnosticul gonoreei în dependenţă de localizare şi forma clinică a infecţiei se prelevă:A. Raclat din erupţii cutanateB. Exudat vulvovaginalC. Exudat anorectalD. Exudat nazofaringian E. Lichid cefalorahidian
781. În formele cronice de gonoree probele pentru examenul microbiologic se recoltează după stimularea procesului inflamator prin metodele:
83
A. Masajul prostateiB. Administrare de vaccin gonococic omorât C. Recoltarea secretului endocervical în timpul menstrelorD. Administrare de vaccin gonococic atenuatE. Utilizarea perorală a bacteriofagului
782. Gonococii cresc mai bine dacă se crează anumite condiţii favorabile:A. O atmosferă de 5 – 10 % CO2
B. Condiţii strict aerobeC. Incubaţia numai la 370CD. Mediul selectiv cu gălbenuş de ouE. Umiditate crescută
783. Identificarea culturii de gonococi se efectuează în baza următoarelor caractere:A. Diplococi sub aspectul boabelor de cafeaB. OxidazopozitiviC. Fermentează numai glucoza cu formare de acidD. Cultivă numai la 370C pe mediul cu serE. Formează colonii lactozonegative pe medii diferenţiale
784. Streptococii posedă următoarele particularităţi:A. Sunt coci sfericiB. Coci grampozitiviC. Diplococi cu aspectul boabelor de cafeaD. Se aranjează în frotiuri în lanţuriE. Se aranjează în pachete
785. Streptococcus pneumoniae se caracterizează prin:A. Sunt coci sfericiB. Coci lanceolaţiC. Se aranjează în lanţuriD. Se aranjează în frotiu în perechiE. Formează capsulă
786. Streptococii sunt incluşi:A. În familia ParvococcaceaeB. În familia MicrococcaceaeC. Genul StreptococcusD. Genul EnterococcusE. Genul Peptostreptococcus
787. Aspectul hemolizei pe geloză sânge divizează streptococii în următoarele grupe:A. α – hemoliticiB. β – hemoliticiC. γ – hemolitici D. γ – nehemolitici E. δ – hemolitici
788. După habitat şi patogenitate streptococii se împart în:A. Streptococi piogeniB. Streptococi oraliC. Streptococi dermaliD. Streptococi fecaliE. Streptococi lactici
789. Streptococii patogeni şi condiţionat patogeni pentru om aparţin grupelor: A. KB. TC. AD. BE. C
790. Pentru S. pyogenes sunt caracteristici următorii factori de patogenitate:A. Streptolizina SB. Streptolizina OC. EnterotoxinaD. Toxina exfoliativăE. Eritrotoxina
791. Factori de patogenitate caracteristici pentru S. pyogenes:A. PlasmocoagulazaB. Fosfataza
84
C. HialuronidazaD. StreptokinazaE. Streptodornaza
792. Infecţii cauzate de streptococi cu poarta de intrare cutanată:A. Piodermita streptococicăB. HidrosadenitaC. FurunculozaD. ErizipelulE. Infecţii ale plăgilor cu celulite şi fasciite
793. Infecţii straptococice cu poarta de intrare respiratorie:A. FaringiteB. AngineC. ScarlatinaD. PleuriteE. Encefalite
794. Boli poststreptococice specifice severe:A. OtiteB. MeningiteC. SinuziteD. Reumatismul cardioarticularE. Glomerulonefrita acută
795. S. pneumoniae cauzează frecvent:A. ScarlatinaB. Pneumonii lobare acuteC. Meningite la copiiD. EnterocoliteE. Ulcer serpinginos al corneei
796. Pentru S. pyogenes sunt caracteristice următoarele teste Sherman:A. Nu creşte la temperatura 100CB. Creşte la temperatura 450CC. Creşte la temperatura 100CD. Nu creşte la temperatura 450CE. Nu creşte în bulionul biliat de 40%
797. Pentru Enterococcus faecalis sunt caracteristice următoarele teste Sherman:A. Creşte la temperatura de 450CB. Nu creşte la temperatura 450CC. Reduce albastru de metilen din lapteD. Creşte în bulionul biliat de 40%E. Nu creşte în bulionul biliat de 40%
798. În diagnosticul reumatismului se utilizează următoarele teste:A. Determinarea antiplasmocoagulazei B. Determinarea fosfatazei alcalineC. Determinarea antihialuronidazei D. Determinarea antistreptolizinei OE. Determinarea proteinei C reactive
799. Pentru diagnosticul scarlatinei sunt utile următoarele reacţii imunologice:A. Reacţia MantouxB. Reacţia DickC. Reacţia SchickD. Reacţia Schultz-CharltonE. Reacţia Burnet
800. Pentru S. pneumoniae sunt caracteristice următoarele teste:A. Se lizează în bulionul biliat de 40%B. Nu reduce albastru de metilen din lapteC. Fermentează inulinaD. Este foarte sensibil la optochinăE. Creşte la temperatura 450C
801. Interes medical prezintă următoarele specii din genul Treponema:A. T. icterochemoragiaeB. T. pallidum
85
C. T. carateumD. T. burgdorferiE. T. vincentii
802. Sifilisul se poate transmite pe următoarele căi:A. TransmisivăB. Transplcentară (verticală)C. SexualăD. Transfuzii de sângeE. Prin obiecte de uz curent în condiţii de promiscuitate
803. Sifilisul evoluează în următoarele stadii:A. Sifilisul primarB. Sifilisul latentC. Sifilisul secundarD. Sifilisul decapitatE. Sifilisul terţiar
804. Caracteristic pentru sifilisul primar este:A. Evoluează în mediu 4-6 săptămâniB. Evoluează în mediu 10-12 săptămâniC. Apare şancru dur la poarta de intrareD. La sfârşitul primei săptămâni de boală reacţiile serologice devin
pozitiveE. Reacţiile serologice se pozitivează la a 4 – 6 săptămână de boală
805. În diagnosticul sifilisului primar se utilizează următoarele metode uzuale:A. Microscopia preparatului între lamă şi lamelăB. Preparte colorate GramC. Preparate colorate GiemsaD. Reacţia imunofluorescentă directăE. Reacţia de hemaglutinare indirectă
806. Diagnosticul serologic al sifilisului se realizează:A. La sfârşitul primei săptămâni de boalăB. La sfârşitul stadiului primarC. În sifilisul secundar şi terţiarD. La persoanele cu forme latenteE. Din primele zile de boală
807. În serodiagnosticul sifilisului se utilizează :A. Antigenul eritrocitar OB. Antigenul capsular polizaharidic MC. CardiolipinaD. Antigenul proteic de grup din tulpină culturală (Tulpina Reiter)E. Antigenul proteic şi polizaharidic din tulpină tisulară (Nichols)
808. Depistrea activă a sifilisului se realizează în reacţiile:A. Reacţia de aglutinare în diluţii succesiveB. Microseroreacţia cu antigenul cardiolipinic (MRS)C. Reacţia de fixare a complementului WassermannD. Neutralizarea substanţei toxice a treponemelorE. Reacţia de precipitare în gel
809. Pentru confirmarea diagnosticului sifilisului sunt utile reacţiile:A. De hemaglutinare indirectăB. Imunofluorescenţă indirectăC. De imobilizare a treponemelorD. ContraimunoelectroforezaE. Reacţia Coombs
810. Pentru perioada sifilisului secundar este caracteristic:A. Dereglări psihice B. Reprizintă o generalizare bacteriemică cu apariţia erupţiilor cutanateC. Se determină un răspuns imun umoral maximalD. Poliadenopatie generalizatăE. Apare după 6-8 săptămâni de evoluţie a şancrului dur
811. Consecinţele sifilisului terţiar netratat pot fi:A. Glomerulonefrita cronică
86
B. Hepatosplenomegalie C. Paralizia genrală progresivăD. Gome osoase şi cutanateE. Anevrism şi insuficienţă aortică
812. În diagnosticul sifilisului în diferite perioade se examinează:A. Serozitatea din şancrul durB. Punctatul ganglionilor limfaticiC. Exudatul din elementele eruptiveD. Serul bonavuluiE. Hemoculturi
813. Despre leptospire se poate afirma:A. Sunt microorganisme cu 10-30 spire regulate, strânse între ele, cu capetele
încârligateB. Sunt grampozitiveC. Se colorează în roz-pal prin metoda GiemsaD. Posedă mişcări de rotaţie, flexie şi translaţieE. Posedă un perete celular rigid
814. Omul contractează leptospiroza prin:A. ParenteralB. Pe cale digestivă cu alimentele contaminateC. Picături FluggeD. Inţepătura căpuşelorE. Tegumente şi mucoase
815. În diagnosticul de laborator al leptospirozelor se examinează:A. Mucozităţi rinofaringieneB. Sângele C. UrinaD. Materiile fecaleE. Lichidul cefalorahidian
816. Izolarea leptospirelor se realizează:A. Pe medii diferenţiale la 370CB. Prin incubare la 28 – 30 0C C. Pe medii lichide cu 10 % ser inactivat de iepure D. În atmosferă de 5-10% CO2
E. În organismul cobailor tineri de 100-200 g817. Diagnosticul microscopic al leptospirozelor se realizează prin:
A. Microscopia preparatelor native între lamă şi lamelă pe fond negruB. Microscopia prepartelor colorate Burri-HinssC. Imunomicroscopia electronicăD. Microscopia preparatelor colorate GiemsaE. Imunofluorescenţa indirectă
818. Leptospirele posedă următoarele caractere de cultură:A. Se cultivă la temperatura 450CB. Cresc la temperatura de 28-300CC. Creşterea se observă după 24-48 oreD. Creşterea se determină după 10-30 zileE. Cresc la fundul eprubetei fără a modifica mediul
819. În diagnosticul serologic al leptospirozei se utilizează reacţiile:A. De hemaglutinareB. De fixare a complementuluiC. De hemaglutinare indirectăD. Imunofluorescentă indirectăE. Reacţia de aglutinare şi liză cu colecţii de tulpini de leptospire
820. În profilaxia specifică şi tratamentul leptospirozei se utilizează:A. Vaccin viu atenuatB. Vaccin inactivatC. Imunoglobulină anti - LeptospiraD. Anatoxină leptospirozicăE. Ser polivalent antitoxic antileptospirozic
821. Din genul Borrelia fac parte următoarele specii cu interes medical:
87
A. B. typhimuriumB. B. recurrentisC. B. entericaD. B. burgdorferiE. B. canis
822. Febra recurentă endemică poate fi cauzată de speciile:A. B. prowazekiiB. B. hispanicaC. B. caucasicaD. B. burgdorferiE. B. persica
823. În diagnosticul microbiologic al bolii Lyme se examinează:A. SângeB. Lichid cefalorahidianC. Materii fecaleD. Aspirat din ganglionii limfatici afectaţiE. Biopsii cutanate
824. În diagnosticul serologic al bolii Lyme se utilizează:A. Reacţia imunofluorescenţă indirectăB. ELISAC. Reacţia de fixare a complementuluiD. Reacţia de neutralizare in vivoE. Reacţia de bacterioliză
825. Boala Lyme se caracterizează prin următoarele afecţiuni:A. Eritem, artralgii şi mialgii migratoareB. Manifestări neurologice (meningoradiculite)C. Cardiace (pericardită, bloc atrioventricular)D. Gastrointestinale (enterite şi enterocolite)E. Manifestări articulare (mai frecvent ale articulaţiilor mari)
826. Sursa infecţiei în bruceloză:A. Persoanele bolnaveB. CaprineleC. BovineleD. SuineleE. Ecvinele
827. Despre escherichia coli se poate afirma:A. Face parte din microflora normală a intestinuluiB. Participă la sinteza vitaminelor B, E, KC. Determină şoc endotoxicD. Determină infecţie holeriformăE. Cauzează toxicoinfecţii alimentare
828. Vibrionii holerici se caracterizează prin următoarele:A. Fermentează glucoza, manoza, zaharozaB. Nu fermentează arabinoza, lactozaC. Nu produc indolD. Mobilitatea este asigurată de cili peritrichiE. Decarboxilează lizina şi ornitina
829. V. cholerae O1 se caracterizează prin următoarele:A. Posedă antigen de grup AB. Posedă antigen de grup BC. Posedă antigen de grup CD. Se referă la grupul Heiberg 1E. Testul Hugh – Leifson pozitiv
830. Calitatea apei de robinet se apreciază după următorii indicatori microbiologici:
A. Numărul total de microorganisme patogene la 1 litru de apăB. Numărul total de germeni mezofili facultativ anaerobi la 1 mlC. Titrul coliD. Indicele coliE. Titrul şi indicele stafilococilor
831. Determinarea titrului şi indicelui coli în apă se realizează prin metodele:A. Diluţiilor succesive în medii lichide
88
B. Membranelor filtranteC. DifuzimetricăD. De fermentareE. Diluţiilor succesive în medii solide
832. Calitatea aerului se apreciază după următorii indicatori microbiologici:A. Stafilococii patogeniB. E. coliC. Streptococii hemoliticiD. PseudomonadeE. Numărul total de microorganisme la 1 m3 de aer
833. Probele de aer se recoltează prin metodele:A. De fracţionareB. De sedimentareC. De filtrareD. De aspiraţieE. De incluzionare
834. Controlul sterilităţii diferitor obiecte şi materiale din unităţile sanitare se realizează prin însămânţarea mediilor de cultură:
A. Bulionul glucozat HottingerB. Mediul tioglicolicC. Mediul SabouraudD. Mediul EndoE. Mediul Wilson-Blair
835. Dezinfecţia este considerată suficientă dacă în toate probele lipseşte creşterea:A. PseudomonadelorB. EnterococilorC. ColiformilorD. S. aureusE. Candidelor
836. În identificarea enterobacteriilor se determină următorii marcheri epidemiologici:A. AntibiogramaB. MorfovarulC. LizovarulD. SerovarulE. Colicinovarul
837. Pentru identificarea preliminară a enterobacteriilor se utilizează mediile de cultură:A. KauffmanniB. RusselC. KligllerD. OlkeniţkiE. Hiss
838. Acumularea culturilor de enterobacterii se realizează pe următoarele medii:A. SimmonsB. RusselC. PloskirevD. Kligller E. Olkeniţki
839. Pentru izolarea enterobacteriilor se utilizează următoarele medii slab selective:A. SelenitB. EndoC. LevineD. PloskirevE. Willson-Blair
840. . Familia Enterobacteriaceae include următoarele genuri patogene:A. YersiniaB. KlebsiellaC. EnterobacterD. SalmonellaE. Shigella
841. Familia Enterobacteriaceae include următoarele genuri condiţionat patogene:A. Yersinia
89
B. KlebsiellaC. EnterobacterD. SalmonellaE. Shigella
842. Antigenele H ale enterobacteriilor posedă următoarele caractere:A. Specificitate de grupB. Specificitate de tipC. Sunt termolabileD. Sensibile la formolE. Sensibile la alcool
843. Antigenele O ale enterobacteriilor posedă următoarele caractere:A. Specificitate de grupB. Specificitate de tipC. Sunt termolabileD. Sensibile la formolE. Termostabile
844. Antigenele O ale enterobacteriilor posedă următoarele caractere:A. Sunt de natură proteicăB. Sunt de natură lipopolizaharidicăC. TermostabileD. Rezistente la alcoolE. Rezistente la formol
845. Antigenele H ale enterobacteriilor posedă următoarele caractere:A. Sunt de natură proteicăB. Sunt de natură lipopolizaharidicăC. TermostabileD. Rezistente la alcoolE. Rezistente la formol
846. E. coli manifestă o creştere eficientă pe următoarele medii:A. EndoB. LevineC. PloskirevD. KligllerE. Geloză peptonată
847. Antigenele K ale E. coli se clasifică în următoarele grupe:A. LactozopozitiveB. LactozonegativeC. TermostabileD. TermolabileE. Formolrezistente
848. EPEC posedă următorii factori de patogenitate:A. Pilii ca factori de adeziuneB. O proteină de membrană ca factor de adeziuneC. O polizaharidă capsulară ca factor de adeziuneD. O toxină shiga – likeE. Hialuronidaza
849. ETEC posedă următorii factori de patogenitate:A. Pilii ca factori de adeziuneB. O proteină de membrană ca factor de adeziuneC. Enterotoxina termolabilă care activează adenilatciclazaD. Enterotoxina termostabilă care activează guanilatciclazaE. O toxină shiga-like
850. EHEC se caracterizează prin următoarele particularităţi:A. Determină diaree hemoragicăB. Cauzează sindromul uremic hemoliticC. Elaborează o citotoxină cu efect letal asupra enterocitelorD. Elaborează toxine shiga-likeE. Penetrează şi se multiplică în enterocite
851. EAEC se caracterizează prin următoarele particularităţi:A. Factorii adezivi sunt codificaţi plasmidicB. Factorii adezivi nu sunt codificaţi plasmidic
90
C. Activ aderează la suprafaţa enterocitelorD. Elaborează citotoxineE. Nu elaborează citotoxine
852. Dizenteria se manifestă prin următoarele simptoame clinice:A. FebrăB. Enterită acutăC. Colită acutăD. TenesmeE. Scaune frecvente riziforme
853. Doza minimă infecţioasă de salmonele în gastroenterite este de :A. >109
B. 108
C. 106
D. 102
E. 101
854. Sursele infecţiei în dizenterie pot fi:A. Maimuţele rhesusB. CâiniiC. PorcineleD. Omul bolnavE. Purtătorii sănătoşi
855. Pentru determinarea claselor de imunoglobuline în serodiagnosticul tifosului exantematic serul bolnavilor se tratează cu:
A. Citrat de sodiuB. 2 –mercaptoetanolC. HeparinăD. CisteinăE. Oxalat de sodiu
856. . În serodiagnosticul rickettsiozelor se utilizează următoarele reacţii:A. Weil-FelixB. WidalC. VrightD. RFCE. RHA
857. În serodiagnosticul rickettsiozelor se utilizează următoarele reacţii:A. WeiglB. WidalC. VrightD. RFCE. RHAI
858. . În raport cu forma clinică, pentru diagnosticul de laborator al febrei Q se examinează:A. Exudatul rinofaringianB. Materii fecaleC. SputaD. SângeE. Lichid cefalorahidian
859. C. burneti se transmite prin:A. CăpuşeB. PăduchiC. PuriciD. Praf contaminatE. Lapte
91
V. V i r o l o g i a
860. Dimensiunile virusurilor se dtermină prin:A. Microscopia electronicăB. UltracentrifugareC. Microscopia luminiscentăD. Analiza radioimunăE. Ultrafiltrare
861. Riscul şocului anafilactic în profilaxia specifică a rabiei cu imunoglobulină poate fi prevenit dacă:
A. Intradermoreacţia este negativăB. Se administrează imunoglobulină omoloagă în doză unicăC. Se efectuează desensibilizarea.D. Se administrează imunoglobulină heteroloagă în doză unică.E. Intradermoreacţia este pozitivă
862. Virusurile hepatitei A şi hepatitei B au în comun următoarele caractere:A. Sunt virusuri ADNB. Infecţia are aceeaşi perioadă de incubaţieC. În patogenia bolii sunt implicate mecanisme de sensibilizare de tip II şi IVD. Sunt particular rezistente la căldură şi agenţi chimiciE. Posedă tropism identic.
863. În echipamentul enzimatic al virionilor pot intra:A. NeuraminidazeB. FosfatazeC. ReverstranscriptazeD. DehidrogenazeE. Polimeraze
864. Antigene specifice de serovariantă a virusului gripal A sunt:A. Antigenul NP (nucleoproteic)B. Antgenul M (din membrană)C. Antigenele nestructurale (NS)D. Antigenele HE. Antigenele N
865. Pentru virusul gripal A este caracteristic:A. Ca sursă a infecţiei serveşte numai omulB. Suportă variaţii antigenice minoreC. Amantadina este eficientăD. Ribavirina este eficientăE. Suportă variaţii antigenice majore
866. Vaccinurile gripale fac parte din următoarele tipuri:A. Vii atenuateB. Inactivate completeC. ChimiceD. SinteticeE. Subunitare
867. Despre virusul gripal de tip A se poate afirma:A. Sursa infecţiei este exclusiv omulB. Sursa infecţiei sunt diverse specii de animale şi păsăriC. Include mai multe serovarianteD. Formează imunitate postinfecţioasă protectoare faţă de restul virusurilor gripaleE. Formează imunitate specifică de serovariantă
868. Despre virusul gripal tip C se poate afirma:A. Sursa infecţiei este exclusiv omulB. Sursa infecţiei o constituie diverse specii de animaleC. Include un singur serovariantD. Include mai multe serovarianteE. Posedă genom fragmentat
92
869. Despre virusul rabiei se poate afirma:A. Cauzează encefalită acutăB. Se multiplică difuz în sistemul nervos centralC. Se multiplică predominant în cornul AmmonD. Se multiplică în epiteliul glandelor salivare E. Se mai numeşte virus de stradă
870. Virusul rabic fix se caracterizează prin următoarele particularităţi:A. Incubaţia fixă 5-7 zileB. Incubaţia fixă 2-3 luniC. Se transmite numai pe cale intracerebralăD. Se transmite numai prin muşcăturăE. Este utilizat ca tulpină vaccinală
871. Pentru corpusculii Babeş-Negri este caracteristic:A. Se depistează în orice zonă a SNCB. Se depistează în neuronii din cornul AmmonC. Se determină prin metoda de colorare GiemsaD. Sunt incluzii intranucleareE. Sunt incluzii citolasmatice
872. Virus hepatitei virale A se caracterizează prin:A. Posedă reverstranscriptazăB. Se transmite prin mecanismul fecalo-oralC. Se transmite parenteralD. Cauzează sindromul diareic la copiiE. În majoritatea cazurilor infecţia evoluează asimptomatic
873. Virusurile ECHO pot fi izolate prin următoarele metode:A. În organismul şoriceilor nou-născuţiB. Culturi celulare din rinichi de maimuţă rhesusC. Infectarea maimuţelorD. Culturi celulare din amnion umanE. Culturi celulare epiteliale
874. Virusurile poliomielitei pot fi izolate prin următoarele metode:A. Şoareci nou-născuţiB. Culturi celulare din rinichi de maimuţă rhesusC. Infectarea maimuţelorD. Culturi celulare din amnion umanE. Culturi celulare epiteliale
875. Ca medii de creştere pentru culturile celulare pot fi folosite:A. Soluţia salină HanksB. Mediul 199C. Mediul 199 cu ser bovin 10-20%D. LactalbuminaE. Lactalbumina cu ser bovin 10-20%
876. Ca medii de întreţinere pentru culturile celulare pot fi folosite:A. Soluţia salină HanksB. Mediul 199C. Mediul 199 cu ser bovinD. LactalbuminaE. Lactalbumina cu ser bovin
877. Virusul rubeolic se caracterizează prin:A. Se transmite prin vectoriB. Se contractează pe cale respiratorieC. Se transmite pe cale verticalăD. Cauzează malformaţii congenitaleE. Reproduce infecţia la cobai
878. Rubeola este o boală caracterizată prin:A. Exantem micromacularB. Inflamaţia ganglionilor limfatici occipitaliC. Manifestări catarale respiratoriiD. Anomalii fetaleE. Hepatosplenomegalie
879. Virusuri ADN-genome cu rol în oncogeneză se referă la familiile:A. HerpesviridaeB. Picornaviridae
93
C. HepadnoviridaeD. PapovaviridaeE. Adenoviridae
880. În genomul complet al oncornavirusurilor se identifică următoarele gene:A. gag – codifică proteinele specifice de grupB. pol – codifică reverstranscriptazaC. env – codifică glicoproteineleD. src – codifică proteinkinaza cu rol în malignizareE. cfr – codifică sinteza lipidelor din membrana externă
881. Virusuri cu caracter oncogen din familia Herpesviridae:A. Virusul herpes simplex 1B. Virusul herpes simplex 2C. Virusul Epstein – BarrD. Virusul varicelosE. Virusul citomegalic
882. Neoplazii maligne determinate la om de herpesvirusuri:A. Carcinom al ficatuluiB. Sarcomul KaposiC. Limfomul BurkittD. Carcinomul nazofaringianE. Carcinomul cervical uterin
883. Virusul HIV se caracterizează prin:A. Are genom ARN monocatenarB. Genomul conţine ADN dublucatenarC. Conţine reverstranscriptazăD. Determină sindromul imunodeficienţei dobândite E. Determină mononucleoza infecţioasă
884. Agenţii cauzali ai hepatitelor virale cu genom ARN sunt:A. VHAB. VHBC. VHCD. VHDE. VHE
885. Agenţii cauzali ai hepatitelor virale cu mecanismul de infectare fecalo-oral sunt:A. VHAB. VHBC. VHCD. VHDE. VHE
886. Agenţii cauzali ai hepatitelor virale cu mecanismul parenteral de infectare sunt:A. VHAB. VHBC. VHCD. VHDE. VHE
887. Pe cale sexuală se transmit virusurile:A. Herpesului simplex 1B. Herpesului simplex 2C. Imunodeficienţei dobânditeD. Hepatitic AE. Hepatitic B
888. Virusurile hepatitelor cu mecanismul de transmitere vertical:A. VHAB. VHBC. VHCD. VHDE. VHE
889. Grupele de risc în infectarea cu virusul HIV:A. HomosexualiiB. Prostituatele
94
C. Persoane cu transfuzii frecvente de soluţii saline şi polivitamineD. NarcomaniiE. Purtătorii de HBs Ag
890. Cele mai frecvente consecinţe a hepatitei virale C sunt:A. Enterocolitele acuteB. DisbiozaC. CirozaD. HepatomulE. Cronicizarea
891. În diagnosticul hepatitelor virale mai utile sunt reacţiile:A. RAB. RHAC. RIED. RIFE. ARI
892. Serodiagnosticul hepatitelor virale se realizează prin depistarea în ser a:A. Ag HBaB. Anti – HBsC. Ag HBdD. Anti – HBcE. Anti – HBe
893. În diagnosticul hepatitelor virale se utilizează testele biochimice:A. Determinarea alaninaminotransferaazei (ALT)B. Dozarea aspartataminotransferazei (AST)C. Concentraţia bilirubinei în sânge şi urinăD. Determinarea concentraţiei de uree în sângeE. Concentraţia glucozei în urină
894. În diagnosticul oreionului se eaxaminează următoarele prelevate:A. SputaB. SalivaC. Lichidul cefalorahidianD. Materiile fecaleE. Urina
895. În profilaxia şi tratamentul rujeolei se utilizează:A. Vaccin inactivatB. Ser hiperimun heterologC. Imunoglobulină umană standardăD. Vaccin viu atenuatE. Vacinul TABTe
896. Infectarea intrauterină cu virusul rubeolos la nou născuţi se manifestă prin următoarele malformaţii:A. MicrocefalieB. MacrocefalieC. HepatosplenomegalieD. SurditateE. Vicii cardiace
897. Virusurile herpetice cauzează:A. VariolaB. VaricellaC. Herpes genitalD. Mononucleoza infecţioasăE. Rubeola
898. Virusurile herpetice cauzează:A. VariolaB. Zona-zosterC. CitomegaliaD. RubeolaE. Carcinom nazofaringian
899. Virusul herpetic tip 3 cauzează:A. VariolaB. Varicella
95
C. Herpes genitalD. Mononucleoza infecţioasăE. Herpes zoster
900. Pentru izolarea virusurilor gripale, inocularea oului embrionat de găină se efectuează:A. Pe membrana corion-alantoidăB. În cavitatea corion-alantoidăC. Pe mebrana amnioticăD. În cavitatea amnioticăE. În sacul vitelin
Răspunsurile corecte la testele propuse ( cu complement simplu şi complement
multiplu) pot fi găsite în capitolele respective (Morfologia şi structura microorganismeor;
Fiziologia bacteriilor, antibioticele, bacteriofagul, genetica; Infecţia şi imunitatea;
Bacteriologia specială; Virologia) în următoarele surse:
Ghid practic de microbiologie medicală (P. Galeţchi, D. Buiuc,
Ş. Plugaru)
Microbiologie (Kh. Piatkin, Iu. Krivoşein) traducere din limba
ucraineană
Conspectul cursurilor
96
