Testament, Tudor Arghezi

4
TESTAMENT- TUDOR ARGHEZI FORMULAREA IPOTEZEI Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii române din perioada interbelică, alături de Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga şi Joc secund de Ion Barbu. Poezia este aşezată în fruntea primului volum arghezian, Cuvinte potrivite (1927), şi are rol de program (manifest) literar, realizat însă cu mijloace poetice. ENUNŢAREA ARGUMENTELOR Este o artă poetică, deoarece autorul îşi expri mă propriile convingeri despre arta literară, despre menirea literaturii, despre rolul artistului în socie tate. Este o artă poetică modernă, pentru că în cadrul ei apare o triplă problematică, specifică liricii moderne: transfigurarea socialului în estetic, estetica urâtului, raportul dintre inspiraţie şi tehnica poetică. Se poate vorbi despre o permanenţă a preocu pării argheziene de a formula crezul poetic, Testament fiind prima dintre artele poetice publicate în diferite volume: Flori de mucigai, Epigraf, Frunze pierdute etc. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR Tema poeziei o reprezintă creaţia literară în ipostaza de meşteşug, creaţie lăsată ca moştenire unui fiu spiritual. Textul poetic este conceput ca un monolog adre sat de tată unui fiu spiritual căruia îi este lăsată drept unică moştenire „cartea", metonimie care desemnează opera literară. Discursul liric având un caracter adre sat, lirismul subiectiv se realizează prin atitudinea poetică transmisă în mod direct şi, la nivelul expre siei, prin mărcile subiectivităţii: pronumele persona le, adjectivele posesive, verbele la persoana I şi a Ii- a singular, alternând spre diferenţiere cu persoana a IlI-a, topica afectivă (inversiuni şi dislocări sintactice), în poezie, eul liric apare în mai multe ipostaze: eu/ noi, eu/ tatăl - fiul (în dialogul imaginar iniţial), „de la străbunii mei până la tine" (în relaţia „străbunii" - eu - tu), Robul - Domnul (în finalul poeziei). Titlul poeziei are o dublă accepţie: una denota-tivă şi alta conotativă. în sens propriu (denotativ), cuvântul-titlu desemnează un act juridic întocmit de o persoană prin care aceasta îşi exprimă dorinţele ce urmează a-i fi îndeplinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. Aceasta este însă accepţia laică a termenului. în accepţie reli gioasă, cuvântul face trimitere la cele două mari părţi ale Bibliei, Vechiul Testament şi Noul Testament, în care sunt concentrate învăţăturile proorocilor şi apostolilor adresate omenirii. Din această accepţie re ligioasă derivă şi sensul conotativ al termenului pe care îl întâlnim în poezie. Astfel creaţia argheziană devine o moştenire spirituală adresată urmaşilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului. Textul poetic este structurat în şase strofe cu număr inegal de versuri, încălcarea regulilor prozo dice fiind o particularitate a modernismului. Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat/ dialog imaginar între tată şi fiu, între străbuni şi urmaşi, între rob şi Domn, tot atâtea ipostaze ale eu-lui liric. Metafora „carte" are un loc central în această artă poetică, fiind un element de recurenţă. Termenul „carte" are rol în organizarea materialului poetic şi semnifică, pe rând, în succesiunea secvenţelor poe tice: realizarea ideii poetice a acumulărilor spirituale; poezia este rezultatul trudei, „treaptă", punct de le gătură între predecesori şi urmaşi, valoare spirituală, rezultat al sublimării experienţei înaintaşilor - „hrisovul cel dintâi; „cuvinte potrivite" ; „Slova de foc şi slova făurită/ împerecheate-n carte se mărită" (definiţie metaforică a poeziei, în egală măsură har şi meşte şug); „Robul a scris-o, Domnul o citeşte" (relaţia autor- cititor). „Cartea"/ creaţia poetică şi poetul/ creatorul/ „eu" se află în strânsă legătură, verbele la persoana I singular având drept rol definirea metaforică a actu lui de creaţie poetică, a rolului poetului: am ivit, am prefăcut, făcui, am luat, am pus, am făcut, grămădii, iscat- am. Concreteţea sensului verbelor redă truda unui meşteşugar dotat cu talent şi plasticizează sen sul abstract al actului creator în plan spiritual. Deter minantele verbale (pronume, substantive) sunt în ge neral la genul feminin, desemnând produsul: poezia {„domniţa") şi „cartea". Organizarea materialului poetic se realizează şi prin seria relaţiilor de opoziţie în care intră „cartea" sau ipostaze ale sale:

description

esu

Transcript of Testament, Tudor Arghezi

TESTAMENT- TUDOR ARGHEZI

FORMULAREA IPOTEZEI Testamentde Tudor Arghezi face parte din seriaartelor poetice moderneale literaturii romne din perioada interbelic, alturi deEu nu strivesc corola de minuni a lumiide Lucian Blaga iJoc secundde Ion Barbu. Poezia este aezat n fruntea primului volum arghezian,Cuvinte potrivite(1927), i are rol deprogram(manifest)literar,realizat ns cu mijloace poetice.ENUNAREA ARGUMENTELOR Este oart poetic,deoarece autorul i exprim propriile convingeri despre arta literar, despre menirea literaturii, despre rolul artistului n societate. Este oart poetic modern,pentru c n cadrul ei apare o tripl problematic, specific liricii moderne: transfigurarea socialului n estetic, estetica urtului, raportul dintre inspiraie i tehnica poetic. Se poate vorbi despre o permanen a preocuprii argheziene de a formula crezul poetic,Testamentfiind prima dintre artele poetice publicate n diferite volume:Flori de mucigai, Epigraf, Frunze pierduteetc.DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR Temapoeziei o reprezint creaia literar n ipostaza de meteug, creaie lsat ca motenire unui fiu spiritual. Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tat unui fiu spiritual cruia i este lsat drept unic motenire cartea", metonimie care desemneaz opera literar. Discursul liric avnd un caracter adresat,lirismul subiectivse realizeaz prin atitudinea poetic transmis n mod direct i, la nivelul expresiei, prin mrcile subiectivitii: pronumele personale, adjectivele posesive, verbele la persoana I i a Ii-a singular, alternnd spre difereniere cu persoana a IlI-a, topica afectiv (inversiuni i dislocri sintactice), n poezie, eul liric apare n mai multe ipostaze:eu/ noi, eu/ tatl -fiul(n dialogul imaginar iniial),de la strbunii mei pn la tine"(n relaia strbunii" - eu - tu),Robul-Domnul(n finalul poeziei). Titlulpoeziei are o dubl accepie: una denota-tiv i alta conotativ. n sens propriu (denotativ), cuvntul-titlu desemneaz un act juridic ntocmit de o persoan prin care aceasta i exprim dorinele ce urmeaz a-i fi ndeplinite dup moarte, mai cu seam n legtur cu transmiterea averii sale. Aceasta este ns accepia laic a termenului. n accepie religioas, cuvntul face trimitere la cele dou mari pri aleBibliei, Vechiul TestamentiNoul Testament,n care sunt concentrate nvturile proorocilor i apostolilor adresate omenirii. Din aceast accepie re ligioas deriv i sensul conotativ al termenului pe care l ntlnim n poezie. Astfel creaia arghezian devine o motenire spiritual adresat urmailor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului. Textul poetic este structurat n ase strofe cu numr inegal de versuri, nclcarea regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat/ dialog imaginar ntretatifiu,ntrestrbuniiurmai,ntrerobiDomn,tot attea ipostaze ale eu-lui liric. Metaforacarte"are un loc central n aceast art poetic, fiind unelement de recuren.Termenulcarte"are rol n organizarea materialului poetic i semnific, pe rnd, n succesiunea secvenelor poetice: realizarea ideii poetice a acumulrilor spirituale; poezia este rezultatul trudei,treapt",punct de legtur ntre predecesori i urmai, valoare spiritual, rezultat al sublimrii experienei naintailor -hrisovul cel dinti; cuvinte potrivite";Slova de foc i slova furit/ mperecheate-n carte se mrit"(definiie metaforic a poeziei, n egal msur har i meteug);Robul a scris-o, Domnul o citete"(relaia autor-cititor). Cartea"/creaia poeticipoetul/ creatorul/ eu"se afl n strns legtur, verbele la persoana I singular avnd drept rol definirea metaforic a actului de creaie poetic, arolului poetului:am ivit, am prefcut, fcui, am luat, am pus, am fcut, grmdii, iscat-am.Concreteea sensului verbelor red truda unui meteugar dotat cu talent i plasticizeaz sensul abstract al actului creator n plan spiritual. Determinantele verbale (pronume, substantive) sunt n general la genul feminin, desemnnd produsul: poezia{domnia")icartea".Organizarea materialului poetic se realizeaz i prin seriarelaiilor de opoziien care intrcartea"sau ipostaze ale sale:- Ca s schimbm acum ntia oar / Sapa-n condei i brazda-n climar"(instrumentele muncii rneti i ale muncii intelectuale);- izvoarele creaiei poetice i poezia nsi sunt redate prin metafore/ sintagme poetice dispuse n serii opuse:Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite"; Fcui din zdrene muguri i coroane"; Veninul strns l-am preschimbat n miere", cenua morilor - Dumnezeu de piatr;- Din bube, mucegaiuri i noroi/ Iscat-am frumusei i preuri no?;- Slova de foc i slova furit/ mperecheate-n carte se mrit"(definiie metaforic a poeziei, n egal msur har i meteug);- Robul a scris-o, Domnul o citete"(relaia autor -cititor). Incipitul,conceput ca o adresare direct a eului liric ctre un fiu spiritual, conine ideea motenirii spirituale,un nume adunat pe-o carte",care devine simbol al identitii obinute prin cuvnt. Condiia poetului este concentrat n versul:dect un numeadunat pe-o carte",iar poezia apare cabunspiritual i peren:Nu-i voi lsd drept bunuri dup moarte...". Metaforaseara rzvrtit"face trimitere la trecutul zbuciumat al strmoilor, care se leag de generaiile viitoare, princarte",creaia poetic, treapt a prezentului:In seara rzvrtit care vine/ De la strbunii mei pn la tine".Enumeraiarpi i gropi adnci,ca i versul urmtorSuite de btrnii mei pe brnci,sugereaz drumul dificil al cunoaterii i al acumulrilor strbtut de naintai. Formula de adresare, vocativulfiule",desemneaz un potenial cititor, poetul identificndu-se, n mod simbolic, cu un tat, cu un mentor al generaiilor viitoare. De asemenea, poetul se nfieaz ca o verig n lanul temporal al generaiilor, crora, ncepnd cu fiul evocat n poem, le transmite motenirea, opera literar. Cartea esteo treapt"n desvrirea cunoaterii. nstrofa a doua,cartea",creaia elaborat cu trud de poet, este numithrisovul vostru cel dinti,cartea de cptai a urmailor.Cartea" - hrisov"are pentru generaiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemeni Bibliei sau unei mrturii istorice, un document al existenei i al suferinei strmoilor;Al robilor cu saricile pline/ De osemintele vrsate-n mine". Ideea central dincea de-a treia strofaeste transformarea poeziei ntr-o lume obiectual. Astfelsapa",unealt folosit pentru a lucra pmntul, devinecondei,unealt de scris, iarbrazda"devineclimar",munca poetului fiind numai ca material ntrebuinat altfel dect a naintailor lui rani; asupra cuvintelor el aplic aceeai trud transformatoare prin care plugarii supuneau pmntul. Poetul este, prin urmare, un nscocitor, care transformgraiul lor cu-ndemnuri pentru vite",ncuvinte potrivite",metafor ce desemneaz poezia ca meteug, ca trud, i nu ca inspiraie divin. Efortul poetic presupune ns un timp ndelungat, necesar transfigurrii artistice i trudei asupra cuvintelor, sugerat prin paralelismul dintre munca fizic(Sudoarea muncii sutelor de ani)i aceea spiritual(frmntate mii de sptmni).n viziunea lui Arghezi, prin art, cuvintele se metamorfozeaz, pstrndu-i ns fora expresiv, idee exprimat prin oximoronul din versurile: Veninul strns l-am preschimbat n miere, / Lsnd ntreag dulcea lui putere". Strofa a patradebuteaz cu o confesiune liric: Am.luat ocara i torcnd uure/ Am pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure".Poetul poate face ca versurile lui s exprime imagini sensibile, dar i s stigmatizeze rul din jur(s njure"),arta avnd funcie cathartic i, n acelai timp, moralizatoare. Prin intermediul poeziei, trecutul se sacralizeaz, devine ndreptar moral, iar opera literar capt valoare justiiar:Am luat cenua morilor din vatr/ i am fcut-o Dumnezeu de piatr, / Hotar nalt, cu dou lumi pe poale, / Pzind n piscul datoriei tale". n strofa a cinceaapare ideea transfigurrii socialului n estetic prin faptul c durerea, revolta social sunt concentrate n poezie, simbolizat prin vioar", instrument mult mai reprezentativ pentru universul rnesc dect clasica lir:Durerea noastr surd i amar/ O grmdii pe-o singur vioar, / Pe care ascultnd-o a jucat/ Stpnul ca un ap njunghiat. Arghezi introduce n literatura romnestetica urtului,concept pe care l preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire. Prin unicul su volum de poezie,Florile rului,Baudelaire lrgete conceptul de frumos, integrndu-i nelegerea rului, a urtului. Arghezi, la rndul lui, consider c orice aspect al realitii, indiferent c este frumos sau urt, sublim sau grotesc, poate constitui material poetic:Din bube, mucegaiuri i noroi/ Iscat-am frumusei i preuri nof. Prin versurile sale, Arghezi este un poet modern, potrivit opiniei lui Hugo Friedrich, care afirma n carteaStructura liricii moderne,capitolulEstetica urtului, referitor la poetica baudelaireian:diformul produce surpriza, iar acesta declaneaz atacul neateptat. Mai violent dect pan acum, anormalitatea se anun ca principiu al poeziei moderne, odat cu una din cauzele ei: iritarea mpotriva banalului i tradiionalului care, n ochii lui Baudelaire, sunt coninute i n frumuseea stilului mai vechi. Noua frumusee, care poate coincide cu urtul, i dobndete nelinitea prin includerea banalului-odat cu deformarea n bizar - i prin mpletirea oribilului cu bufonescuh?. De asemenea, pentru Arghezi, poezia reprezint i un mijloc de rzbunare a suferinei naintailor:Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinte/ i izbvete-ncet pedepsitor/ Odrasla vie-a crimei tuturor". Ultima strofaevideniaz faptul c muza, arta contemplativ,Domnia",pierde" n favoarea meteugului poetic:ntins lene pe canapea,/ Domnia sufer n cartea mea". Poezia este att rezultatul inspiraiei, al harului divinslova defod,ct i rezultatul meteugului, al trudei poeticeslova furit": Slova de foc i slova furit/ mprechiate-n carte se mrit/ Ca fierul cald mbriat n clete". Condiia poetului este redat n versulRobul a scris-o, Domnul o citete";artistul este unrob",un truditor al condeiului i se afl n slujba cititorului,Domnul.

Relevarea unor elemente nnoitoare ale limbajului poetic, prezente n poezie:Nivelul lexico-semantic- acumularea de cuvinte nepoetice, care dobndesc valene estetice (de exemplu:bube, mucegaiuri i noroi, ciorchin de negf);- valorificarea diferitelor straturi lexicale n asocieri surprinztoare: arhaisme(hrisov),regionalisme(grmdii),cuvinte i expresii populare(gropi, rpi, pe brnci, plvani, vite, zdrene),termeni religioi(cu credin, icoane, Dumnezeu, izbvete),neologisme(obscur);- seriile antonimice:cnd s-mbie, cnd s-njure"sugereaz diversele tonaliti ale creaiei poetice argheziene;Fcui din zdrene muguri i coroane"exprim ideea transfigurrii artistice a unor aspecte ale realitii degradate sau efectul expresiv al cuvintelor triviale (ambiguitatea expresiei poetice); obiecte ale existenei rneti arhaice confer tonului solemnitate:hrisov, sarici, oseminte;instrumente de munc/ viaa rural:sapa, brazda, plvani, vite; instrumentele poetului/ viaa spiritual:condei, climar;- metafore asociate termenuluipoezie: cuvinte potrivite, leagne, versuri i icoane, muguri i coroane, miere, cenua morilor din vatr, hotar nalt, o singur vioar, biciul rbdat, ciorchin de negi, slova de foc i slova furit. Termeni care desemneaz elemente spaiale: metaforele spaiului slbatic, haotic,rpi i gropi adnci,exprim truda, cutarea, efortul acumulrilor treptate i plaseazcartea - treapt(spaiu determinat al cunoaterii, univers coerent) ntr-o scar evolutiv; spaii deschise; muntele{piatra, piscul, hotar nalt, cu dou lumi pe poale"),pdurea(ramura);spaiul nchis, interiorul(vatr, canapea).Nivelul morfosintactic- dislocarea topic i sintactic:i dnd n vrf, ca un ciorchin de negi,/ Rodul durerii de vecii ntregi;jocul timpurilor verbale;- un singur verb la viitor, form negativ:nu-i voi lsa",plasat n poziie iniial n poezie (incipitul) susinecaracterul testamentar (programatic) al poeziei;negaia are sens afirmativ; verbele - persoana I singular alterneaz cu persoana I plural, ceea ce red relaia poetului cu strmoii, responsabilitatea creatorului fa de poporul al crui reprezentant este(s schimbm - eu am ivit);utilizarea frecvent a verbelor la persoana I singular, timpul trecut, pentru definirea metaforic a actului de creaie poetic,rolul poetului:am ivit, am prefcut, fcui, am luat, torcnd, am pus-o, am fcut-o, o grmdii, iscat-am, a scris-o.Concreteea sensului verbelor red truda unui meteugar dotat cu talent i plasticizeaz sensul abstract al actului creator n plan spiritual. Determinantele verbale (pronume, substantive) sunt n general la genul feminin, desemnnd produsul: poezia{domnia)icartea;- verbele la prezent nfieazefectele i esena poeziei.Nivelul stilistic- materialitatea imaginilor artistice, conferind fora de sugestie a ideii, se realizeaz prin fantezia metaforic, asocierile semantice inedite;- nnoirea metaforei, comparaia inedit(mperecheate-n carte se mrit/ Ca fierul cald mbriat n clete"),epitetul rar(seara rzvrtit", dulcea lui putere", torcnd uure", Dumnezeu de piatr", durerea... surd i amar"),oximoronul(Veninul strns l-am preschimbat n miere,/ Lsnd ntreag dulcea lui putere");- enumeraia ca figur de stil (de exemplu:bube, mucegaiuri i noroi)i principiul enumerativ ca modalitate de juxtapunere a succesivelor definiii poetice ale actului de creaie sau al surselor de inspiraie.Nivelul fonetic; elemente de prozodie- sonoriti dure ale unui lexic coluros, sugernd asprimea existenei i truda cutrii;- versificaia (ntre tradiie i modernitate): strofe inegale ca numr de versuri, cu metrica i ritmul variabile, n funcie de intensitatea sentimentelor i de ideile exprimate, dar se conserv rima mperecheat.CONCLUZIE Opera literarTestamentde Tudor Arghezi este oart poetic modernpentru c poetul devine, n concepia lui Arghezi, un nscocitor, iar poezia presupune meteugul, truda creatorului. Pe de alt parte, creaia artistic este att produsul inspiraiei divine, ct i al tehnicii poetice. Un alt argument n favoarea modernitii poeziei este faptul c Arghezi introduce n literatura romn, prin aceast creaie literar,estetica urtului,arta devenind un mijloc de reflectare a complexitii aspectelor existenei i o modalitate de amendare a rului. Valorificarea diferitelor straturi lexicale n asocieri surprinztoare, strofele inegale ca numr de versuri, cu metrica i ritmul variabile, sunt tot attea argumente n favoarea modernitii poeziei. PoeziaTestamentde Tudor Arghezi este oarta poetic de sintezpentru orientrile poeziei interbelice, cu elemente tradiionaliste i moderniste.