Teoria Sintetica a Evolutiei

4
1 TEORIA SINTETICĂ MODERNĂ A EVOLUŢIEI Darwinismul a revoluţionat ştiinţa vremii sale. El este întemeiat pe cunoaşterea variabilităţii speciilor, dar nu a avut date din genetică pentru a explica apariţia şi cauza variaţiilor ereditare. Teoria sintetică modernă a evoluţiei este rezultatul a numeroase observaţii şi generalizări din domeniul geneticii populaţiilor, geneticii moleculare, biogeografiei etc., care au permis o explicaţie modernă a evoluţiei, plecând de la teoria selecţiei naturale a lui Charles Darwin. Conform teoriei sintetice, unitatea de bază a evoluţiei este populaţia. Aceasta reprezintă obiectul asupra căreia acţionează selecţia şi, în general, toţi factorii evoluţiei. Potrivit noii teorii, nu este importantă în primul rând supravieţuirea indivizilor purtători de variaţii utile, ci participarea diferitelor genotipuri individuale la procesul de reproducere. Perspectiva evolutivă sau adaptativă a unei populaţii sau specii este dată, în primul rând, de acele combinaţii de gene şi genotipuri care, datorită valorii lor adaptative, îşi impun descendenţii. Evoluţia este privită deci ca rezultatul interacţiunii dintre fondul ereditar şi mediu. Factorii evoluţiei din teoria sintetică sunt de două categorii: I. factori genetici II. factori ecologici I. FACTORII GENETICI AI EVOLUŢIEI depind de proprietăţile ereditare ale populaţiei şi sunt următorii: 1. Viteza de succesiune a generaţiilor 2. Dimensiunea populaţiei 3. Fluxul genic 4. Deriva genetică 5. Selecţia intrapopulaţională 1. Viteza de succesiune a generaţiilor Speciile care au un număr mai mare de generaţii pe an pot evolua mai repede, deoarece în fiecare generaţie pot apărea mutaţii ce sporesc diversitatea. De exemplu: evoluţia explozivă a musculiţelor de oţet, a rozătoarelor, a plantelor ierbacee anuale. 2. Dimensiunea populaţiei Un număr suficient de mare de indivizi face ca populaţia să fie variată şi diversificată genetic. De exemplu: a) La populaţiile foarte mici: la zimbru, variabilitatea fiind foarte redusă, şansele de a evolua sunt minime. b) La populaţiile mari: la gândacul-de-Colorado, pornind de la 3-4 exemplare care au pătruns accidental în Europa, s-a ajuns la o adevărată invazie pe continent. c) La populaţiile foarte mari: la unii peşti oceanici, populaţiile sunt surprinzător de uniforme, deoarece mutaţiile nu au şanse de afirmare şi rămân ascunse, ceea ce înseamnă absenţa evoluţiei.

description

teorie

Transcript of Teoria Sintetica a Evolutiei

  • 1

    TEORIA SINTETIC MODERN A EVOLUIEI

    Darwinismul a revoluionat tiina vremii sale. El este ntemeiat pe cunoaterea variabilitii

    speciilor, dar nu a avut date din genetic pentru a explica apariia i cauza variaiilor ereditare.

    Teoria sintetic modern a evoluiei este rezultatul a numeroase observaii i generalizri din

    domeniul geneticii populaiilor, geneticii moleculare, biogeografiei etc., care au permis o explicaie

    modern a evoluiei, plecnd de la teoria seleciei naturale a lui Charles Darwin.

    Conform teoriei sintetice, unitatea de baz a evoluiei este populaia. Aceasta reprezint

    obiectul asupra creia acioneaz selecia i, n general, toi factorii evoluiei. Potrivit noii teorii, nu

    este important n primul rnd supravieuirea indivizilor purttori de variaii utile, ci participarea

    diferitelor genotipuri individuale la procesul de reproducere. Perspectiva evolutiv sau adaptativ a

    unei populaii sau specii este dat, n primul rnd, de acele combinaii de gene i genotipuri care,

    datorit valorii lor adaptative, i impun descendenii.

    Evoluia este privit deci ca rezultatul interaciunii dintre fondul ereditar i mediu.

    Factorii evoluiei din teoria sintetic sunt de dou categorii:

    I. factori genetici II. factori ecologici

    I. FACTORII GENETICI AI EVOLUIEI depind de proprietile ereditare ale populaiei i sunt urmtorii:

    1. Viteza de succesiune a generaiilor 2. Dimensiunea populaiei 3. Fluxul genic 4. Deriva genetic 5. Selecia intrapopulaional

    1. Viteza de succesiune a generaiilor Speciile care au un numr mai mare de generaii pe an pot evolua mai repede, deoarece n

    fiecare generaie pot aprea mutaii ce sporesc diversitatea.

    De exemplu: evoluia exploziv a musculielor de oet, a roztoarelor, a plantelor ierbacee anuale.

    2. Dimensiunea populaiei Un numr suficient de mare de indivizi face ca populaia s fie variat i diversificat

    genetic.

    De exemplu: a) La populaiile foarte mici: la zimbru, variabilitatea fiind foarte redus, ansele de a evolua sunt minime.

    b) La populaiile mari: la gndacul-de-Colorado, pornind de la 3-4 exemplare care au ptruns accidental n Europa, s-a ajuns la o adevrat invazie pe continent.

    c) La populaiile foarte mari: la unii peti oceanici, populaiile sunt surprinztor de uniforme, deoarece mutaiile nu au anse de afirmare i rmn ascunse, ceea ce nseamn

    absena evoluiei.

  • 2

    Zimbru gndacul-de-Colorado Peti oceanici

    3. Fluxul genic

    Deplasrile indivizilor din aceeai specie duc la

    transfer de informaie genetic de la o populaie la alta.

    Migraia ierbivorelor

    4. Deriva genetic O populaie poate evolua pe baza ntmplrii, a unei eliminri, respectiv, supravieuiri

    difereniate a organismelor, cauzat de ntmplare, nu de evoluie.

    De exemplu: Vulpea polar are dou forme:

    - forma normal, cu blan cafenie vara i alb iarna; - forma mutant, cu blan cafenie vara i albastr

    iarna.

    Nici una din forme nu are avantaj selectiv, deoarece n

    timp de foamete pier masiv indivizi din ambele forme.

    Dac supravieuiete una dintre ele, aceasta este dintr-o

    ntmplare, i nu ca fiind forma cea mai apt.

    Vulpea polar

    5. Selecia intrapopulaional n populaie, supravieuiete variaia (mutaia) cea mai apt, cea mai bine dotat, spre

    deosebire de formele nevaloroase care sunt eliminate.

    De exemplu: cnd asupra populaiilor de insecte, ciuperci, bacterii acioneaz substane chimice foarte toxice, populaia nu este distrus n totalitate. Variaiile sensibile mor

    primele, apoi cele mai puin rezistente, dar variaiile cele mai rezistente (circa 1 % din

    populaie) suport aciunea factorului distructiv, supravieuind astfel cel mai apt.

    II. FACTORII ECOLOGICI AI EVOLUIEI depind de mediu i sunt urmtorii: 1. Migraia 2. Izolarea geografic i ecologic 3. Zona ecologic 4. Structura biocenozei

    Migraia Populaia se schimb atunci cnd trece dintr-un loc n altul, ptrunde n medii noi sau se

    amestec cu indivizi din alte populaii ale speciei.

    De exemplu: la migraia psrilor, n cartierele de iernare, se ntlnesc indivizi din mai multe populaii, provenind din puncte geografice diferite.

  • 3

    Izolarea geografic i ecologic Se datoreaz existenei sau apariiei, la un moment dat, a unor bariere geografice care duc la

    fragmentarea arealului unei specii. Populaiile izolate n acest fel, aflndu-se n condiii mai mult

    sau mai puin diferite, evolueaz pe ci proprii. O mutaie, dac se separ de populaia ancestral,

    are mai multe anse de evoluie.

    De exemplu: Australia s-a desprins din continentul Gondwana cnd mamiferele placentare nc nu erau dezvoltate. De aceea, Australia a adpostit dintre mamifere doar monotremele

    i marsupialele, placentarele neavnd cum s mai ptrund peste braele adnci de mare.

    Astfel, n fauna continentului australian marsupialele s-au diversificat excepional i au

    ocupat toate mediile vitale.

    Continentul Gondwana Separarea continentelor Marsupiale

    Zona ecologic Trecerea unei specii dintr-o zon ecologic n alta (exemplu de la uscat la ap) produce

    transformri evolutive importante.

    De exemplu: Carnivorele ancestrale au fost animale terestre,

    dar o anumit specie a trecut la viaa acvatic, unde

    a rmas pn astzi.

    Este vorba de cetacee (exemplu balena) i

    pinipede (exemplu foca, morsa) care au ocupat o

    alt zon ecologic dect rudele lor rmase pe uscat,

    suferind transformri anatomo-fiziologice profunde.

    Paleontologii au descoperit fosilele

    corespunztoare, care au avut membre inferioare,

    inclusiv cele 5 specii ale cror schelete sunt artate

    n imaginea alturat.

    Trecerea de la viaa terestr la viaa

    acvatic

    Structura biocenozei Biocenozele pot fi de dou tipuri: biocenoze n curs de formare i biocenoze stabilizate.

    De exemplu: a) la limita dintre uscat i ocean, n fluvii, unde biocenoza este n curs de formare, cu

    condiii instabile, evoluia este creatoare i produce noi tipuri de organizare.

    b) n recifele de corali sau n pdurile ecuatoriale, unde biocenoza este stabilizat, cu structur bine conturat, fr perturbri profunde, evoluia este stabilizatoare.

  • 4

    Delta Dunrii Recif de corali Pdure ecuatorial

    N CONCLUZIE:

    factorii genetici i ecologici ai evoluiei contribuie la ieirea mutaiei pe arena evoluiei i la fixarea noului;

    evoluia este orientat de selecie;

    selecia transform avalana de mutaii ntmpltoare ntr-un proces dinamic;

    teoria sintetic modern a evoluiei confirm mecanismul darwinist al evoluiei, pe care l completeaz i mbogete cu ajutorul geneticii.

    EVALUARE

    I. Completai spaiile libere cu noiunile corespunztoare: n ................. frecvena genelor se modific la ntmplare. Prin izolare................... o mutaie

    se poate separa de stocul ancestral. ................... const n remanierea compoziiei genetice a

    populaiei n urma amestecului cu indivizi din populaii conspecifice. n fluvii, evoluia este

    ..................., n timp ce n pdurile ecuatoriale, evoluia este............... .

    II. Identificai afirmaia corect:

    1. Factorii ecologici ai evoluiei:

    a. depind de proprietile ereditare ale populaiei

    b. inhib caracterul creator al evoluiei

    c. acioneaz asupra structurii genetice a populaiei

    d. sunt fluxul genic i deriva genetic

    III Stabilii valoarea de adevr a urmtoarelor afirmaii:

    1. Vulpea polar alb este avantajat n lupta pentru existen fa de cea albastr n timp de

    foamete.

    2. Descendenii strmoilor pinipedelor au evoluat n zona ecologic acvatic.

    IV. Documentai-v asupra teoriei sintetice a evoluiei i alctuii un eseu cu tema:

    "Factori care contribuie la ieirea mutaiei pe arena evoluiei ".

    BIBLIOGRAFIE

    1. Gavril, L., Ardelean, A., Dbal, I., Soran, V., 1994, Evoluionism, Editura Mirton, Arad Mohan, Gh., Ardelean, A., i colab., 1997, Sinteze biologice, Editura All, Bucureti

    2. Ene, S., Brebenel, G., Sandu, Gh., Iancu, E., 2002, Biologie. Manual pentru clasa a XII-a, Editura Gimnasium, Trgovite

    3. Raicu, P., Stugren, B., Duma, D., Mrscu, F., Coman, N., 1999, Biologie. Manual pentru clasa a XII-a, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti

    4. Campbell, N., Reece, J., 2008, Biology Eighth Edition, Pearson International Edition