Teoria generală a instituţiilor - ub-filosofie.rosolcan/shelf/tgi/tgi.pdf · ale costului...

Teoria generală a instituţiilorO foarte scurtă trecere în revistă

Mihail Radu SolcanUniversitatea din

BucureştiFacultatea de filosofie

Copyright c© 2006Last Revision Date: 2006-06-02

mailto:

2

Rezumat

Principalul scop al acestui text este să ofere oprezentare a resurselor utile pentru teoria instituţi-ilor. Trimiterile sunt fie la materiale disponibile pesitul autorului, fie la materiale ce pot fi găsite înspecial pe Internet. Ideea-cheie a textului este căanaliza economică oferă o metodă pe care se poatebaza teoria instituţiilor. Instituţiile sunt un subiectcare prezintă interes pentru cercetătoarele şi cer-cetătorii din din domenii variate, precum filosofia,ştiinţa economică, dreptul, sociologia, antropologia,ştiinţa politicii, istoria. Analiza economică este pri-vită ca o metodă, ca un mod de a gândi folositornu doar în ştiinţa economiei, ci şi în alte ştiinţe so-ciale. Textul acesta pune, de asemenea, accent peidentificarea setului restrâns al conceptelor funda-

JJ II J I Back J Doc Doc I

Section 1: Analiza economică ca metodă 3

mentale ale analizei economice, pe baza cărora esteedificată orice construcţie teoretică ulterioară. Con-turarea fundamentelor teoriei generale a instituţii-lor prezintă în special interes pentru filosofie.

1. Analiza economică ca metodă generală de cerce-tare a instituţiilor

Ce ne-ar putea oferi un mod general de a gândi despre in-stituţii? Există destul de multe propuneri. Instituţiile pot ficonsiderate convenţii sau construcţii sociale. Instituţiile potfi tratate din perspectiva conceptului de cultură. Instituţi-ile pot fi analizate din perspectiva raporturilor istorice deputere între grupuri sociale. Instituţiile pot fi gândite prinprisma conceptului de evoluţie ş.a.m.d.



La prima vedere, analiza economică nu este alegerea ceamai potrivită când este vorba despre instituţii. Cei maimulţi oameni cred că putem analiza economic doar acţiuniprecum aceea de a cumpăra şuncă de la băcănie sau deinvesti bani într-o afacere. Acţiunile femeii sau bărbatuluicare intră într-o librărie n-ar fi însă analizabile economic.Punctul acesta de vedere are însă un defect fundamental:indivizii umani ar trebui să fie precum un schizofrenic - min-tea lor la bancă ar fi alta decât aceea din sala de lectură aunei biblioteci.

Mai există şi o altă confuzie care creează probleme. Estevorba despre confuzia dintre dimensiunea teoretică, pozi-tivă a analizei economice şi dimensiunea normativă. Atuncicând este vorba despre economia normativă contează de-sigur opţiunile filosofice, politice, uneori şi cele religioase



ale persoanelor care se angajează într-o analiză economică.Există însă un nucleu de idei teoretice nelegate de opţiunilepolitice ale economiştilor.

1.1. Nucleul teoretic standard

Aici încerc doar să schiţez liniile de forţă ale nucleului stan-dard al analizei economice. Pentru o introducere amănun-ţită, argumente şi exemple aveţi nevoie de un manual deanaliză economică. Eu aş opta pentru Price Theory[3] deDavid D. Friedman.

O trecere în revistă a nucleului standard se găseşte şiîn anexele A şi B (pp.134 ş.u.) la cursul meu de Instituţiipolitice şi economice pentru învăţământul la distanţă.


http://www.daviddfriedman.com/Academic/Price_Theory/PThy_ToC.html


• Valoarea din perspectiva preferinţelor

Analiza economică ne oferă mijloace pentru a vorbi des-pre acţiunile umane. Ideea de bază este că atunci când unindivid întreprinde o acţiune alege respectiva acţiune pen-tru că ea conduce la o stare de lucruri, la un rezultat pecare-l preferă altor stări de lucruri. Dacă veţi continua săcitiţi această pagină, aceasta înseamnă că preferaţi aceastăstare de lucruri (continuarea lecturii) întreruperii lecturii şiîntreprinderii unei alte acţiuni.

Preferinţele oferă un mod „subiectiv“ de a privi lucru-rile. Nu trebuie uitat însă ca termenul „subiectiv“ nu vi-zează aici stări mentale ale subiecţilor umani, ci moduri dea ne raporta la acţiuni. Acţiunile sunt cele care dezvăluiepreferinţele noastre — acesta este un principiu de bază alnucleului standard al analizei economice.



• Costul din perspectiva oportunităţilor

Într-un anume fel, restricţia avută în vedere în principiuldezvăluirii preferinţelor (v. p. 6) are importanţă din punctulde vedere al criteriului după care identificăm preferinţele:acţiunile (acţiunea de a cumpăra ceva, de a căuta un preţmai bun, de a produce un bun şi aşa mai departe). Altfel amputea admite că oamenii au în vedere o mulţime de acţiuni.Oricum n-ar trebui însă să le examinăm mintea pentru căeconomia vizează felul în care oamenii potrivesc acţiunilepe care le au în vedere cu posibilităţile de acţiune pe carele oferă lumea din jur.

Lumea în care trăim ne oferă diverse posibilităţi de aacţiona. Economiştii folosesc pentru aceste posibilităţi deacţiune un termen tehnic: oportunităţi. În fiecare moment,



un individ dat are un evantai de oportunităţi. Importanteste faptul că aceste oportunităţi se exclud unele pe altele.

Dacă, la un moment dat, o persoană foloseşte o opor-tunitate de acţiune, atunci celelalte oportunităţi, din acelmoment, sunt jertfite. Altfel spus acţiunea persoanei res-pective are un cost.

Ceea ce am definit mai sus este o perspectivă asupraconceptului de cost, nu un anume tip de cost. De regulă, înanaliza economică, această perspectivă se numeşte „cost deoportunitate“. Am adoptat aici recomandarea din capitolul3 din Price Theory[3, p.43] de a privi costul de oportunitatenu ca pe un anume tip de cost, ci ca pe un mod de a concepeorice tip de cost.


http://www.daviddfriedman.com/Academic/Price_Theory/PThy_Chapter_3/PThy_Chapter_3.html


• Nodul gordian: utilitatea

Analiza economică seamănă uneori cu analiza filosofică. Înfilosofie ne punem adesea întrebarea dacă o anume intero-gaţie sau o afirmaţie are sens sau nu. Tot aşa procedăm, defapt, şi în analiza economică.

Are oare noimă să răspundeţi la o întrebare despre „va-loarea pâinii“? Unii încearcă să discute problema respectivăîn termeni de nevoi umane. Analiza economică taie – cumvom vedea mai jos – nodul gordian.

Primul pas este simplu: analiza economică foloseşte utili-tatea ca pe o măsură.1În aparenţă însă, utilitatea ca măsură

1Pentru o discuţie filosofică a se vedea David Gauthier, Morals byAgreement (Oxford: Clarendon Press, 1986), cap.2, în special p.23.Gauthier compară rolul conceptului de utilitate cu rolul conceptuluide temperatură. Putem vorbi, de pildă, despre temperatura mai ridi-


http://www.oxfordscholarship.com/oso/public/content/philosophy/0198249926/toc.html

http://www.oxfordscholarship.com/oso/public/content/philosophy/0198249926/toc.html


a preferinţelor creează insurmontabile dificultăţi. Pâinea şiapa sunt extrem de utile — în contrast cu mărgelele, depildă. Utilitatea pare să furnizeze o măsură cu proprietăţicât se poate de puţin dezirabile, în vădit contrast cu ceeace vedem pe o piaţă, dacă examinăm preţul apei şi al biju-teriilor.

Al doilea pas constă în tăierea nodului gordian al unorsintagme precum „valoarea pâinii“. Nodul acesta a fost re-tezat de sabia revoluţiei marginaliste în secolul al XIX-lea.Nu examinăm pâinea în general, ci o unitate suplimentarăde pâine (o ipotetică „felie de pâine“). Nu avem de ales în-

cată de la Bucureşti decât cea de la Istanbul. Aceasta înseamnă că,din perspectiva măsurătorii folosite, este mai cald la Bucureşti de-cât la Istanbul. Nu înseamnă desigur că avem vreo explicaţie pentrudiferenţa de căldură, ci doar că avem un mod de a măsura.



tre pâine şi bijuterii, ci între o „felie de pâine“ şi o „felie“dintr-o bijuterie.

Din perspectiva unităţii suplimentare dintr-un bun, difi-cultăţile legate de utilitate dispar. Pentru amănuntele aces-tui argument crucial în analiza economică a se vedea în-ceputul secţiunii despre „Echilibrul prin competiţie într-oeconomie simplă“ şi capitolul 3 din Price Theory[3].

• Alegerea raţională a cursului acţiunii

Ideea de a privi acţiunile prin prisma unei unităţii supli-mentare produse în fiecare moment este extrem de rodnică.

Vorbind într-un mod neeconomic, să zicem că acordaţi omare preţuire curăţeniei din casă. Aţi vrea ca fiecare cen-timetru pătrat să fie lipsit de praf în fiecare moment. Pen-tru asta trebuie să curăţaţi casa centimetru cu centimetru.




Când este, economic vorbind, acest curs al acţiunii raţionalşi când nu este raţional?

Pentru a răspunde la întrebarea de mai sus trebuie să neuităm atât la valoarea curăţeniei de pe fiecare centimetrupătrat, cât şi la costurile implicate. Pentru a curăţa trebuiesă munciţi. Acest lucru înseamnă renunţarea la oportuni-tăţi. Aţi putea citi sau vedea un film. Iar munca în sine areceea ce economiştii numesc dizutilitate.

Ce este raţional să facem? Atâta timp cât valoarea unuicentimetru suplimentar curăţat est mai mare decât costulcurăţării, continuăm să curăţăm. De îndată ce costul estemai mare decât valoarea, nu este raţional să continuăm.

În capitolul al 5-lea din Price Theory[3], David D. Fried-man discută cazul unei persoane care tunde iarba din cur-tea casei. Dacă examinaţi Figura 5-7[3, la p.127] veţi vedea





cum pot fi reprezentate grafic curbele valorii marginale şiale costului marginal.

• Delicata problemă a eficienţei

S-ar părea că ideea de raţionalitate2 este relativ uşor degeneralizat la nivelul unei colectivităţi. Nu este chiar aşa.

În fond, dacă valoarea unei unităţi suplimentare dintr-unbun depăşeşte costul respectivei unităţi, ne putem gândi căpersoana în cauză şi-a ameliorat situaţia, starea în care seaflă. Prin extensie, ne putem gândi la modul în care membriiunei comunităţi îşi ameliorează treptat situaţia până cândnimeni nu-şi mai poate îmbunătăţi starea în care se află fărăa înrăutăţi starea altcuiva.

2V. pagina 11.



David D. Friedman discută pe larg problema eficienţeila nivelul unei colectivităţi în capitolul al 15-lea din PriceTheory. El înclină către conceptul de eficienţă propus deAlfred Marshall. Din perspectiva lui Marshall, orice schim-bare într-o colectivitate va aduce pe unii într-o situaţie maibună şi pe alţii într-o situaţie mai proastă. Lăsând deta-liile la o parte, problema eficienţei este în acest caz cea aexistenţei unui câştig net.

1.2. Poziţii non-standard

Şcoala Austriacă formulează o serie de critici la adresa nu-cleului standard al analizei economice. Dintre aceste criticivoi reţine aici două.

Şcoala austriacă este sceptică faţă de compararea inter-personală a utilităţilor. Poziţia aceasta este importantă în


http://www.daviddfriedman.com/Academic/Price_Theory/PThy_Chapter_15/PThy_Chap_15.html

http://www.daviddfriedman.com/Academic/Price_Theory/PThy_Chapter_15/PThy_Chap_15.html


raport cu discuţia despre eficienţă de la pagina 13. În lipsacomparaţiilor interpersonale de utilităţi nu se pot formulajudecăţi în care să se spună că starea unora este mai bunădecât a altora. Cu atât mai puţin ar putea fi judecate câş-tigurile nete la nivelul întregii comunităţi.

Şcoala austriacă este extrem de reticentă faţă de recursulla matematică în analiza economică. Această poziţie con-trastează cu rolul acordat îndeobşte limbajului matematicîn abordarea standard a analizei economice. Pentru o dis-cuţie mai amănunţită a se vedea aceste Note privitoare lautilizarea matematicii în ştiinţa economică pregătite pentruCursul de filosofia ştiinţei economice sau versiunea lor tipă-rită: Mihail-Radu Solcan, „Şcoala austriacă de economie şirespingerea utilizării matematicii în ştiinţa economică“, înConstantin Stoenescu şi Ion Tănăsescu(editori), Filosofia



austriacă: origini, specific, reprezentanţi (Giurgiu: Pelican,2005), pp.193–202.

Din alte puncte de vedere, Şcoala austriacă are însă ele-mente comune cu nucleul standard al analizei economice.Deosebit de semnificativă mi se pare prezenţa conceptuluide utilitate marginală. De asemenea, Şcoala austriacă reţineca pe un principiu important individualismul metodologic.Acest principiu cere ca explicaţia oricărei acţiuni colectivesă fie făcută în termenii acţiunilor individuale. Individua-lismul metodologic este o trăsătură standard a ştiinţei mo-derne.

Prin contrast, neoinstituţionalismul despre care va fi vorbamai jos, pare să relaxeze cerinţa individualismului metodo-logic. Putem aprecia că, din acest punct de vedere, neoinsti-



tuţionalismul este non-standard în raport cu nucleul stan-dard al analizei economice.

Pentru detalii privitoare la perspectivele asupra institu-ţiilor a se vedea Mihail-Radu Solcan, „Instituţiile şi teoriaformală a acţiunii“, în Adrian Miroiu(editor), Instituţii întranziţie (Bucureşti: Punct, 2002), pp.17–54 sau versiuneainiţială a acestui text aici.

1.3. Instituţiile

Din perspectiva analizei economice, instituţionalismul areîn mod limpede două forme. Trebuie distins între vechiulinstituţionalism şi noul instituţionalism. Pentru detalii a sevedea acest text despre Vechiul şi noul instituţionalism. Înacest text introductiv avem în vedere doar noul instituţio-



nalism în versiunea cunoscută îndeobşte sub numele de „lawand economics“.

Conceptul-cheie pentru noul instituţionalism este cel decost al tranzacţiilor. El a fost introdus în analiza economicăde către Ronald Coase.

Aplicaţii importante ale noului instituţionalism sunt înzona analizei economice a instituţiilor juridice. De aici şidenumirea de „law and economics“.

Law and economics foloseşte nucleul standard al analizeieconomice. Direcţia aceasta de cercetare îşi îndreaptă aten-ţia însă către o zonă pe care cercetarea economică standardn-o abordează: instituţiile. Din acest punct de vedere, noulinstituţionalism este non-standard în raport cu direcţiile decercetare uzuale în ştiinţa economică.



• Costul tranzacţiilor

Ronald Coase a introdus iniţial conceptul de cost al tran-zacţiilor pentru a explica raţiunile existenţei firmelor pe opiaţă. Ideea lui Coase este că funcţionarea pieţei nu are locfără costuri. A se vedea în acest sens articolul lui Coase[2,p.390] din 1937. O versiune a articolului din 1937 este dis-ponibilă şi pe Internet; pentru ideea costului implicat defuncţionarea pieţei a se vedea p.4.

Costul tranzacţiilor are trei elemente de bază. Acesteasunt legate de:

• explorarea pieţei în căutarea unui preţ bun, a uneipartenere/partener pentru o tranzacţie;

• costurile implicate de negociere (costurile asociate cuprocesul de negociere a contractului);


http://people.bu.edu/vaguirre/courses/bu332/nature_firm.pdf


• costurile monitorizării şi impunerii respectării con-tractelor.

Din perspectiva law and economics, „The Problem of So-cial Cost“[1] este textul fundamental. Aici este introdusăideea unei legături între costul tranzacţiilor şi instituţii.

Instituţiile influenţează costul tranzacţiilor. Ca orice cost,costul tranzacţiilor influenţează eficienţa. Rezultă deci căinstituţiile influenţează eficienţa.

• Instituţiile ca reguli

Din perspectivă teoretică, instituţiile sunt reguli, sunt res-tricţii care afectează acţiunile umane. Ideea aceasta a in-stituţiilor ca reguli este limpede în texte ale unor autorisemnificativi în domeniu, precum Douglas North[4, p.97].



În teorie, se face o distincţie între instituţii şi organizaţi-ile care asigură impunerea respectării regulilor. Din păcate,în limba română, n-avem o expresie consacrată pentru en-glezescul enforcement (impunerea respectării regulilor). Or-ganizaţiile sunt însă legate de enforcement. Pentru o discu-ţie mai amplă a distincţiei dintre instituţii şi organizaţii a sevedea aici Cursul de instituţii politice şi economice, pp.15ş.u.

În practică, în viaţa cotidiană, în limbajul jurnalistic dis-tincţia dintre instituţii şi organizaţii n-are circulaţie. Stareaaceasta de lucruri este, într-un anume fel, firească. Limbajulnatural are tendinţa de a înceţoşa multe distincţii. În dezba-terea publică, lipsa distincţiei dintre instituţii şi organizaţiipoate genera însă consecinţe nefericite.


Section 2: Presupoziţiile teoriei instituţiilor 22

2. Dezbateri cu privire la presupoziţiile teoriei in-stituţiilor

Din punct de vedere filosofic, ceea ce atrage în cazul analizeieconomice este simplitatea fundamentelor. Conceptele debază, precum cele de valoare, cost, utilitate, raţionalitateaacţiunii, alcătuiesc un sistem clar delimitat şi pe temeliacăruia se construieşte tot edificiul ulterior.

Nu trebuie uitat, de asemenea, faptul că teoriile despreinstituţii bazate pe metoda analizei economice pot fi coro-borate empiric. Nu este vorba doar despre speculaţii formu-late într-un mod elegant.

Există însă o serie de dispute cu privire la unele presu-poziţii ale teoriei instituţiilor în stilul law and economics.Conceptul de presupoziţie este luat aici în sensul său din



filosofia analitică. Pentru o discuţie mai amplă despre pre-supoziţii a se vedea capitolul al doilea din cartea mea Artarăului cel mai mic.

2.1. Problema individualismului metodologic

Teoriile ştiinţifice nu sunt judecate numai pe baza coroboră-rii cu faptele. Teoria geostatică a lui Ptolemeu, în momentulîn care intră în competiţie cu teoria lui Copernic, putea fipusă în acord cu faptele. Această coroborare cu faptele sefăcea însă cu preţul unor calcule matematice încâlcite. Teo-ria lui Copernic avea avantajul simplităţii.

În ştiinţa modernă în general, simplitatea construcţieiteoretice s-a realizat prin asumarea unor entităţi de bazăelementare. Interacţiunile lor explică fenomenele complexe.În ştiinţele sociale pare limpede că acţiunile individuale re-



prezintă asemenea elemente pe baza cărora sunt explicatefenomenele sociale. Cerinţa de a proceda în acest mod senumeşte „individualism metodologic“.3

Într-un studiu consacrat Şcolii austriece, Robert Nozick[5]a analizat critic principiul individualismului metodologic.Observaţiile sale cred că sunt relevante şi dincolo de con-textul mai îngust al vederilor Şcolii austriece.

Pentru Nozick instituţiile modelează evantaiul de opor-tunităţi. Ca să dau un exemplu simplu mă voi referi la unexamen în două universităţi ipotetice. În prima universitate,cine ştie mai mult obţine o notă mai mare. În a doua uni-versitate, notele sunt date în funcţie de ordinea prezentăriila examen. Aceste examene ipotetice sunt două instituţii di-

3Ea este reţinută şi în secţiunea 2.1 a articolului „Schools“ de cătreEjan MacKaay în Encyclopedia of Law and Economics


http://allserv.rug.ac.be/~gdegeest/0500book.pdf


ferite pentru că regulile de notare sunt diferite. S-ar puteaca-n ambele cazuri cine vine mai devreme să aibă o notămai mare. Problema este că-n al doilea caz acest efect estegenerat de instituţie ca atare.

Putem spune în cazul celui de al doilea examen descrismai sus că persoanele examinate au reacţionat la acţiunilepe care se aşteptau să le întreprindă profesorii? Nu tocmai.Profesoarele sau profesorii au acţionat aşa pentru că lumease aşteaptă ca ele sau ei să respecte regula.

Dacă instituţiile au un statut ontologic distinct de ac-ţiunile individuale, atunci teoria instituţiilor, chiar şi ceafăcută cu metodele analizei economice, este non-standard.



2.2. Alte probleme

Sunt multe alte probleme de ordin metodologic sau chiaretic pe care pare să le ridice teoria instituţiilor.

• Lipsa recursului la cadrul cultural

Vechiul instituţionalism îşi propunea să plaseze preţurileîntr-un cadru cultural. În general, fenomenele economiceerau explicate de vechiul instituţionalism prin prisma car-casei culturale în care ar fi încastrate.

Din perspectiva noului instituţionalism cred că acest lu-cru nu mai este posibil. Noul instituţionalism admite şi in-stituţiile informale (regulile informale). Acestea sunt însăcel puţin o parte din ceea ce numim „cultură“. Al însemna



să eludăm problema aflată în discuţie (cea a instituţiilor)dacă am explica instituţiile tot prin instituţii.

Cheia de boltă a law and economics o reprezintă costultranzacţiilor. Costurile diferite ale tranzacţiilor în sistemeinstituţionale diferite explică de ce oamenii optează pentruun sistem instituţional. Aceasta este o idee puternică şi carevizează, în fond, explicarea oricărei instituţii, inclusiv a ceeace alcătuieşte cultura comunităţii respective.

• Problema semnificaţiilor

Teoria instituţiilor este uneori modelată după teoriile ling-vistice. Ideea este relativ simplă: limbile naturale ar fi şi eleinstituţii; deci modul de a studia în lingvistică aceste insti-tuţii ar putea fi luat drept model. Ar conta atunci faptulcă limba ne permite să operăm cu semnificaţii sau cu înţe-



lesuri, lucru pe care nucleul standard al analizei economiceîl ignoră.

Limbile naturale sunt, ce-i drept, acceptate adesea caexemple de instituţii. Şi-n cazul comunicării lingvistice estevorba despre interacţiuni dintre oameni. Problema este doarcă nu avem acel „non-Tuism“ despre care vorbea Philip Wic-ksteed.4 În cazul limbii este normal să luăm în considerareauditoriul (de aici şi focalizarea pe ceea ce poate înţelegeauditoriul). În cazul tranzacţiilor avute în vedere de teo-ria economică acest lucru nu este adevărat. Combinând peAdam Smith cu Wicksteed, am putea spune că băcanul nu

4A se vedea The Common Sense of Political Economy: Including aStudy of the Human Basis of Economic Law(1910), capitolul 5: I.5.24-26; se poate consulta şi Introducerea la operele lui Wicksteed scrisăde Ian Steedman, 1999.


http://www.econlib.org/library/Wicksteed/wkCS5.html

http://www.thoemmes.com/economics/wicksteed_intro.htm


dă de mâncare clientului (şi desigur nu este interesat desemnificaţia acordată produselor de băcănie de către clien-telă) pentru ca acesta să nu moară de foame, ci pentru căexaminează alte dorinţe.

• Problema moralităţii analizei economice dreptu-lui

Ronald Dworkin a susţinut că un sistem de drept conce-put pentru a spori eficienţa este imoral.5Dworkin pare să sebazeze pe ideea că avuţia ca atare nu reprezintă o valoare(morală).

Landes şi Posner observă că în cazul unor asemenea ar-5Argumentul lui Dworkin este menţionat în William M. Landes şi

Richard A. Posner, The Economic Structure of Tort Law(Cambridge,Massachusetts: Harvard University Press, 1987), p.9.


Section 3: Literatura domeniului 30

gumente avem de a face cu o confuzie între pozitiv şi nor-mativ. Argumentul lui Dworkin ar putea fi un argumentcontra unor recomandări cu caracter normativ. El este lip-sit de relevanţă în cazul analizei economice a instituţiilorvăzute ca efort de a furniza o explicaţie ştiinţifică.

3. Literatura privitoare la teoria instituţiilor

Mă voi limita aici în special la resursele disponibile pe Inter-net. Chiar dacă nu acoperă nici pe departe toată literaturareferitoare la instituţii, numărul resurselor disponibile peInternet este considerabil.

Voi începe prin a menţiona cartea lui David D. Friedmandespre law and economics: Law’s Order: what economics hasto do with law and why it matters (Princeton University



Press, 2000). Există o versiune pe Internet a acestei cărţi.Avantajul versiunii de pe Internet constă în special în posi-bilitatea de a urmări cu uşurinţă trimiterile la alte resursedisponibile pe Internet.

David D. Friedman are, de asemenea, un articol desprelaw and economics în The Concise Encyclopedia of Econo-mics.

O introducere simplă şi antrenantă în lumea ideilor luiRonald Coase oferă articolul lui David D. Friedman „TheWorld According to Coase“.


http://www.daviddfriedman.com/laws_order/index.shtml

http://www.econlib.org/library/ENC/LawandEconomics.html

http://www.econlib.org/library/ENC/LawandEconomics.html

http://ddfr.best.vwh.net/Academic/Coase_World.html

http://ddfr.best.vwh.net/Academic/Coase_World.html


3.1. Problematica analizei economice a dreptului

Cursul de Economic Analysis of Law ţinut la Santa ClaraUniversity de către David D. Friedman oferă o sumedeniede teme, de probleme care pot fi cercetate.

A se vedea în special însemnările pentru cursul din anul1997.

Enciclopedia care este prezentată în continuare conţineşi ea o trecere în revistă a problematicii vaste a analizeieconomice a dreptului.

3.2. Encyclopedia of Law and Economics

Editată de Boudewijn Bouckaert (de la Universitatea dinGhent) and Gerrit De Geest (de la Universitatea din Ghentşi Universitatea din Utrecht) Encyclopedia of Law and Eco-


http://www.daviddfriedman.com/Academic/Course_Pages/L_and_E_LS_98/Law_and_Econ_98.html

http://www.daviddfriedman.com/Law_and_Econ_97/L_and_E_97_LS_Outline_ToC.html

http://www.daviddfriedman.com/Law_and_Econ_97/L_and_E_97_LS_Outline_ToC.html


nomics (Cheltenham: Edward Elgar, 2000) este o lucrareamplă, în 5 volume. În prezent ea este integral disponibilăşi pe Internet.

Encyclopedia of Law and Economics este utilă şi din pers-pectiva studiilor europene. Ea are în egală măsură deschi-deri către sistemul jurisprudenţial anglo-saxon şi către sis-temele de drept continentale.

Prefaţa enciclopediei este semnată de către Richard Pos-ner. Richard Posner este autorul Economic Analysis of Law(Boston: Little, Brown and Co., 1972).6

Enciclopedia prezintă istoria law and economics în gene-ral şi evoluţia cercetărilor în diverse ţări. Sunt, de aseme-

6Pentru istoria law and economics şi pentru locul lui Richard Pos-ner în această istorie a se vedea Ejan Mackaay “History of Law &Economics” în Encyclopedia of Law and Economics.


http://users.ugent.be/~gdegeest/

http://users.ugent.be/~gdegeest/foreword.htm




nea, prezentate variate şcoli de gândire în domeniul analizeieconomice a instituţiilor.

Partea principală a enciclopediei este rezervată articole-lor grupate pe diverse teme: proprietate, răspundere civilă,contracte, impozite şi altele.

3.3. Colecţia de studii din cadrul Berkeley Programin Law & economics

University of California din Berkeley are un program deanaliză economică a dreptului. În cadrul acestui programa fost alcătuită şi o colecţie de studii pe diverse teme dindomeniu. Colecţia este disponibilă pe Internet.

Termenul de law and economics nu trebuie să ne inducăîn eroare. Nu este vorba doar despre analiza economică a


http://repositories.cdlib.org/blewp/


unor chestiuni ce ţin de teoria sau practica juridică. Estevorba despre o metodă de investigare a instituţiilor în gene-ral. Pentru ilustrarea acestei idei, a se vedea, de pildă, stu-diul lui Robert Cooter Who Gets On Top in Democracy?Elections as Filters (November 15, 2002).

În studiul menţionat, Robert Cooter susţine că selecţiapoliticienilor este mai eficientă dacă ele sau ei trebuie săse prezinte de cât mai multe ori în faţa corpului electoral.Este vorba desigur pe politiciene sau politicieni care se pre-zintă personal în alegeri, nu pe listele unor partide. Analizaeconomică arată de ce asemenea sisteme politice sunt maieficiente.


http://repositories.cdlib.org/blewp/art74

http://repositories.cdlib.org/blewp/art74


3.4. Colecţia de studii de la Facultatea de drept aUniversităţii din Chicago

Facultatea de drept a Universităţii din Chicago este lea-gănul law and economics. Aici s-a conturat în fond ideeaacestui tip de abordare a instituţiilor.

Pe situl Internet al Facultăţii de drept a Universităţii dinChicago este disponibilă o amplă colecţie de studii.

Printre cei care semnează aceste studii sunt: Richard A.Epstein, Richard A. Posner, William M. Landes, RobertCooter şi alţii.

3.5. Speţe şi cazuri

Speţele şi cazurile joacă în analiza economică a instituţiilorun rol comparabil cu acela pe care-l joacă experimentele în


http://www.law.uchicago.edu/Lawecon/workingpapers.html


ştiinţele naturii. Speţele şi cazurile ne permit să judecămcritic teoriile noastre cu privire la instituţii.

Voi da în continuare câteva exemple semnificative.Riggs v. Palmer este o speţă celebră în jurisprudenţa

nord-americană. Unii apreciază că această speţă ne pro-voacă să reflectăm critic la ideea că instituţiile sunt sistemede reguli. Se pune problema dacă nu cumva li principiile dedrept sau alte principii nu sunt şi ele o parte componentăa instituţiei.

Liebeck v. McDonald’s Corp este o speţă recentă. Ea ilus-trează complicata legătură dintre decizia judiciară, efecteleamenzilor şi eficienţă.

Speţa U.S. v. ElcomSoft & Sklyarov ne pune în faţa unorcomplicate probleme legate de jurisdicţie, ilegalităţi şi in-


http://www.cooter-ulen.com/cases.htm#Riggs v. Palmer

http://www.cooter-ulen.com/tort_liability.htm#McDonald's Coffee Case

http://news.com.com/2100-1023-978176.html


tenţia de a comite un act ilegal. A se vedea şi arhiva docu-mentelor referitoare la această speţă.

Dezbaterea publică în legătură cu patentele software înEuropa reprezintă un caz care aduce în discuţie o proble-matică foarte complicată.7. Opiniile sunt împărţite.8

Bibliografie

[1] Ronald Coase. The Problem of Social Cost [Jour-nal of Law and Economics, octombrie 1960]. <http:

7Pentru informaţiile de bază vedeţi articolul din Wikipedia despredezbaterea în legătură cu patentele software

8Pentru o explicaţie favorabilă patentelor software a se vedea arti-colul despre patente software din Ius mentis. Pentru campania dusăde criticii patentelor software în Europa a se vedea situl FFII.


http://www.eff.org/IP/DMCA/US_v_Elcomsoft/

http://www.sfu.ca/~allen/CoaseJLE1960.pdf



http://en.wikipedia.org/wiki/Software_patent_debate



http://www.iusmentis.com/patents/software/epc/


http://www.ffii.org/



//www.sfu.ca/~allen/CoaseJLE1960.pdf>, data ac-cesării: 2006-06-01. Citată la p. 20.

[2] Ronald Coase. The nature of the firm. Economica,4(16):386–405, noiembrie 1937. Citată la p. 19.

[3] David D. Friedman. Price Theory. Cincin-nati, Ohio: South-Western Publishing Co, 1986,1990. <http://www.daviddfriedman.com/Academic/Price_Theory/PThy_ToC.html>. Citată la pp. 5, 8, 11,and 12.

[4] Douglass C. North. Institutions. Journal of EconomicPerspectives, 5(1):97–112, 1991. Citată la p. 20.

[5] Robert Nozick. On austrian methodology. Synthese,36:353–392, 1977. Citată la p. 24.






Teoria generală a instituţiilor - ub-filosofie.rosolcan/shelf/tgi/tgi.pdf · ale costului...

Documents

Transcript of Teoria generală a instituţiilor - ub-filosofie.rosolcan/shelf/tgi/tgi.pdf · ale costului...