Temele si viziunea despre lume in “Moromeţii”

Primul roman al lui Marin Preda,”Moromeţii”, este romanul reprezentativ al perioadei postbelice(înainte de 1980).”Morometii” este un roman realist-social, cu o valoare de exceptie, data de densitatea epica, profunzimea psihologica si problemática satului romanesc, surprins la raspantia dintre doua grupari sociale.Desi romanul este alcatuit din doua volume, publicate la distanta de 12 ani unul fata de celalalt(primal in anul 1955, iar al doilea in anul 1967), ele continua viata aceleiasi familia de taran, Moromete, inainte si dupa cel de-Al Doilea Razboi Mundial. Cu un carácter rural, romanul urmareste destinul unor grupuri umane traditionale.

La Marin Preda, viziunea despre lume este evidentiata din perspectiva observatorului, Ilie Moromete, si a relatiei acestuia cu timpul.Taranul intelege rostul vietii, iar vaaloarea lui este data de principiile solide la care tine si de care un se dezlipeste nici macar atunci cand societatea il forteaza sa accepte noutatea sociala si istorica. Desi un se numara printre cei mai bogati din sat, Ilie Moromete isi creeaza o autoritate neimpusa celor din jur, si recunoscuta ca pastratoare a ganirii consacrate.Dezamagireaa pe care o siete, si care il macina constant dupa plecarea celor trei fii la Bucuresti, un este datorata pierderii pamantului sau neputintei de a ajunge la o scara financiara superioara, ci izvoraste din perceperea neputintei de a transmite mai departe valorile satesti traditionale si anularea unor principii morale. Tot viziunea asupra lumii ii determina si drama.

Perspectiva narativa se exprima prin naratiunea la persoana a IIIa(obiectiva), ca principala modalitate de expunere a evenimentelor. Naratorul, fiind omniscient,prezinta o lume aflata sub puterea valorii umane, care o dubleaza pe cea reala.Personajele au unitate, fiind vazute din exterior.Marin Preda construieste realist o perioada careia apartine Ilie Moromete, inspirat din lumea satului.

“Morometii” reprezinta unitatea familiala, evolutia si destramarea acesteia, in relatie cu conditiile realitatii istorice. Tema operei este evidentiata inca din titlu, aceasta familie fiind sombol al transformarii vietii satului romanesc, din acea vreme. Tema centrala, a familiei, este intregita pe parcursul operei de alte teme complementare: criza de comunicare instalata intre Ilie Moromete si bogata lui familie, timpul nerabdator si tema sociala. Actiunea romanului este ampla si urmareste atent conflictele, punctate de scene semnificative, ce confera compozitiei un echilibru desavarsit. Toate conflictele existente in familie se datoreaza faptului ca nu toti copiii provin din aceeasi casatorie(in momentul casatoriei, Ilie Moromete venise cu trei baieti:Nila, Achim si Paraschiv), la care din relatia cu Catrina se mai adauga doua fete(Tita si Ilinca), si inca un baiat(Nila, mezinul familiei), iar in familie se nasc dimensiuni, ce duc incet la destramare.

In primul volum, imaginea timpului rabdator defineste perioada de tihna si bunastare din perioada interbelica. Spatiul si timpul de desfasurare a evenimentelor sunt concentrate pe parcursul verii, cu trei ani inaintea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, intr-un sat din Campia Dunarii, Siliştea-Gumeşti, cand “timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare”. Relatiile temporale reprezinte trei parti.Prima parte ilustreaza viata satului, de sambata seara pana duminica noaptea. Partea a doua se desfasoarape o perioada de doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim la Bucuresti, iar cea de-a treia cuprinde secerisul, sfarsitul verii si fuga baietilor.

Nemultumirile din familia numeroara a Morometilor vor genera conflicte. Primul se isca intre Ilie Moromete si fiii sai din prima casatorie, care fug la Bucuresti cu oile si caii, lasand familia fara mijloacele cu care isi castiga existenta. Cel de-al doilea conflict al volumului apare intre Ilie Moromete si Catrina, actuala sotie, care, nemultumita ca acesta nu trece casa si pe numele ei, se refugiaza in religie. Acest conflict se solutioneaza in volumul al doilea, cand Catrina il paraseste pe Ilie, dupa ce afla de propunerea facuta fiilor plecati in capitala.

Conflictul al treilea se isca intre Ilie Moromete si sora lui, Guica, plina de ura pentru ca fratele ei se recasatorise si , astfel, nu mai putea beneficia de averea lui. Un conflict secundat exista intre Ilie Moromete si fiul cel mic, Niculae, pe care nu vrea sa-l sustina financiar pentru a putea face scoala.

Secventele narative , de o profunzime intensa, reprezentative pntru imaginea familiei Moromete si importante in decursul conflictelor sunt scenele cinei, a secerisului si cea a taierii salcamului. Scena cinei cuprinde un moment din existenta familiei traditionale, condusa de un tata autoritar. Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii proveniti din doua casnicii, ce se dusmanesc din cauza averii. Asezarea la masa sugereaza evolutia conflictelor si pare sa anticipeze destramarea familiei(“Cei trei frati vitregi, Paraschiv, Nila si Achim, stateau spre partea dreapta dinafara a tindei, ca si cand ar fi gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara.”).Pozitia lui Ilie Moromete este sugestiva, reprezentand o iluzie a autoritatii, el “statea parca deasupra tuturor”.

In primul volum al romanului, Ilie Moromete apare ca un om respectat in comunitatea sateasca.Este pasionat de politica(are abonament la ziar), iar discutiile politice din poiana lui Iocan nu incep decat in prezenta lui. El isi traieste viata intr-un spirit independent, privind lumea intr-un mod deosebit.Pentru Ilie, ca proprietar, pamantul nu inseamna demnitate sociala si umana, ci reprezinta liniste, libertate si independenta. In bani nu vede avere, ci o inlaturare a valorilor traditionale si crede ca “lumea ar putea trai fara bani”.

In relatia cu familia lui, Ilie este increzator ca nu trebuie sa le dea acestora explicatii. El pretuieste unitatea familiala, ii iubeste pe copii, dar isi calculeaza orice manifestare de dragoste fata de ei. Accesul de figuri pe care-l are Niculae la serbarea festiva ii produce personajului o adevarata si puternica emotie.Criza de comunicare a lui cu familia duce la adevarata destramare a acesteia,odata cu cea a societatii taranesti traditionale. In noul context istoric si social, puterea banului o inlocuieste pe cea a pamantului, ceea ce schimba si relatia dintre membrii familiei. Prabusirea morala a tatalui se produce in momentul in care este parasit de familie, iar viata interioara se schimba.

Volumul II continua destinul, procesul rapid de dezmembrare a Morometilor. Desi si-a refacut averea, Ilie Moromete ia hotarari care il coboara in ochii membrilor familiei:ii interzice lui Niculae sa mai mearga la scoala, pentru ca “nui aduce niciun beneficiu”, continua sa nu treaca locuinta pe numele Catrinei, dar merge la Bucuresti sa le propuna celor trei fii plecati sa se intoarca acasa. Ilie pleaca la Bucuresti, incercand sa se impace cu fiii sai si sa-i aduca acasa, dar acestia refuza, printr-o tacere care-l infurie si-l determina sa-i renege.Neputand sa-l readuca acasa, Ilie Moromete se insingureaza , iar drama sa este accentuata si de transformarile brutale prin care trece satul.

Catrina il paraseste pe Moromete si merge la fiica ei din prima casatorie. Autoritatea lui Ilie Moromete in sat scade, prietenii lui vechi au murit sau l-au parasit, iar personajele noi par mediocre. Apar schimbari definitive in sat, instalarea comunismului facandu-si vizibile efectele.

In cel de-al doilea volum, Moromete se schimba foarte mult, insa refuza in continuare cu inversunare sa-l lase pe Niculae la scoala, astfel continuandu-se conflictul secundar.Discutiile dintre Ilie Moromete si Niculae demonstreaza ca cei doi sunt oameni ce reprezinta doua conceptii de viata diferite, doua generatii distincte.

Reprezentativa pentru conceptia lui despre lume si despre familie este scena in care Ilie Moromete sapa un sant si are o conversatie cu un personaj imaginar, Bâznae, dezvaluindu-se adevaratul taran-filozof.

In ultimele capitole, Ilie Moromete dispare aproape in totalitate ca personaj.Ajuns la o varsta inaintata, la aproape 80 de ani, Ilie traieste in liniste si singuratate, avand o moarte lenta, iar ultimele lui cuvinte exprima conceptia despre viata pe care a trait-o : ‘’Domnule (...) eu totdeauna am dus o viata independenta !’’

Ilie Moromete este personajul central al romanului, axul familiei in cadrul careia este reprezentativ, aflandu-se la varsta la care “numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva”. Avand o adevarata filozofie de viata, Ilie este considerat singurul taran-filozof din literatura romana, si, totodata, “cel din urma taran”.