1. Analizati finalitatile generale, valorile si atitudinile prezentate si raspundeti

urmatoarelor întrebari:

Raspund aceste finalitati exigentelor societatii actuale?

Dar exigentelor indivizilor?

Scopul studierii istoriei la clasa a IV-a este familiarizarea cu domeniul istoriei prin

mijloace adecvate vârstei elevilor. Faţă de lecturile pe teme istorice pe care elevii le-au studiat în

anii anteriori, orele de istorie oferă ocazia cunoaşterii trecutului şi a instrumentelor prin

intermediul cărora se poate reconstitui imaginea acestuia.

In functie de gradul de generalitate, finalitatile educatiei se exprima prin idealul,

scopurile si obiectivele educationale.

Finalităţile studierii istoriei la clasa a IV-a urmaresc înţelegerea de către elevi a lumii în

care trăiesc, contribuţia la dezvoltarea cetăţeniei europene şi la dezvoltarea gândirii critice,

precum şi la renunţarea la criteriul cronologic de organizare a conţinuturilor în favoarea celui

tematic.

Istoria promovează scopuri sociale şi civice: dobândirea unei identităţi, asumarea unei

moşteniri culturale şi de civilizaţie, practicarea cetăţeniei active, participarea la viaţa publică,

toleranţa pentru diversitate.

Aceste finalitati raspund exigentelor societatii actuale cat si exigentelor indivizilor

deoarece continuturile programelor reprezinta suportul informational dominant prin care pot fi

realizate obiectivele. Prin modul de organizare, acestea se detaseaza de o abordare de tip

enciclopedic in favoarea unei oferte diverse, organizate tematic in cadrul unitatilor de invatare.

2. Analizati punctele tari si punctele slabe ale programei de istorie pentru clasa a-IV-a.

Punctele tari:

nota de prezentare care descrie parcursul istoriei în învăţământul gimnazial şi sintetizează

recomandări considerate relevante pentru aplicarea acesteia;

obiectivele cadru care se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini specifice obiectului

de studiu şi sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu;

obiectivele de referinţă, indicând rezultatele aşteptate ale învăţării pe parcursul unui an

şcolar şi urmăresc progresia elevilor în achiziţia de deprinderi şi atitudini de la un an la

altul;

exemplele de activităţi de învăţare, reprezentând propuneri de modalităţi de organizare a

activităţii şi situaţii de învăţare adecvate vârstei elevilor;

conţinuturile, reprezentând mijloace prin care se ating obiectivele propuse; acestea sunt

organizate cronologic sau tematic;

standardele curriculare de performanţă, indicând achiziţii demonstrabile de către elev la

sfârşitul gimnaziului;

este în aşa fel concepută încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea

demersurilor didactice la particularităţile elevilor.

Puncte slabe:

profesorul nu stie intotdeauna sa aleaga metode si procedee adecvate, care sa aduca la

accentuarea caracterului activ si constient al dobandirii cunostintelor de catre elevii clasei

aIV-a;

modul de predare al profesorului nu se detaseaza intotdeauna de abordarea de tip

enciclopedic in favoarea metodelor noi de predare atractive pentru elevi;

numarul orelor de istorie este prea mic in comparative cu volumul mare de informaţii;

insuficienta motivare a elevilor pentru parcurgerea integrală a unor lecţii sau a unor

lecture istorice.

3. a. Argumentati de ce copilaria epocii actuale este considerata azi vârsta cea mai frumoasa a vietii.

Copilaria epocii actuale:

o facea inceputul integrarii romanilor in lumea moderna europeana;

o afirmarea drepturilor nationale si modernizarea institutiilor interne;

o schimbari profunde pe plan politic, cultural-ideologic, social si economic;

o promoveaza alte valori, si in primul rand cele umane, singurele care pot favoriza

progresul;

o constitutia devine legea fundamentala, pe ale carei principii se desfasoara intreaga

activitate a societate;

o afirmarea drepturilor nationale si modernizarea institutiilor interne.

b. Realizati un arbore genealogic al propriei familii în care sa prezentati si o serie de date referitoare la membrii familiei: vârsta, domiciliu, ocupatie, etc. Genealogia trebuie sa cuprinda minim trei generatii.

4. Cum s-a format poporul român? Care sunt momentele reprezentative din istoria moderna a românilor?

Incă înainte de anul 2.000 î.Hr. și până în secolul I î.Hr., pe teritoriul României de astăzi,

pe atunci Dacia, sunt evidențiate de izvoarele arheologice și istorice diferite uniuni de triburi

tracice, daco-getice.

Capitala statului dac este menționată de antici drept "Cetatea Soarelui". Limitele statului

dac erau, în Nord: Carpații Păduroși, în Est: întreg țărmul vestic al Mării Negre până la gurile

râului Bug, în Sud: munții Haemus (Balcani), în Vest: confluența râului Morava cu Dunărea

Mijlocie, apoi cursul Dunării și chiar dincolo de el.

În anul 87 d.Hr., conducerea statului dac este preluată de Regele Decebal - fiul lui

Scorilo și nepot al lui Duras. Regele Decebal "era foarte priceput la planurile de război și iscusit

la înfăptuirea lor"(Dio Cassius). Noul stat dac a susținut o serie de bătălii cu Imperiul Roman,

fiind în final cucerit în anul 106 d.Hr. de Împăratul roman Traian.

Cele mai importante momente ale acestor lupte sunt evidențiate pe Columna lui Traian

din Roma, realizată de către cel mai mare arhitect al acelor timpuri - Apolodor din Damasc -

realizator și al primului pod peste Dunăre, de la Drobeta. Romanii aveau să ocupe însă doar 14%

din teritoriul Daciei, ce va fi organizat ca provincie romană, în restul teritoriului rămânând dacii

liberi, conduși de regi proprii, consemnați de izvoare până la sfârșitul secolului IV d.Hr.

Întâlnindu-se cu invazii succesive ale triburilor germanice, administrația romană s-a

retras din provincie două secole mai târziu, în anul 271 d.Hr., fiind considerat drept anul

"Retragerii Aureliene". Petrecută în timpul Impăratului Aurelian, "retragerea" a semnificat de

fapt o reașezare strategică a granițelor de la Dunăre ale imperiului pentru o administrație mai

eficientă și apărare mai eficace a provinciilor din această zonă.

În perioada postromană, au trecut peste teritoriul dacic (al viitoarei Românii) mai multe

valuri de invazii ale populațiilor migratoare: hunii în secolul IV, gepizii în secolul V, avarii în

secolul VI, slavii și bulgarii în secolul VII, ungurii în a doua jumatate a secolului IX, pecenegii,

cumanii, uzii și alanii în secolele X-XII și tătarii în secolul XIII.

În perioada timpurie a Evului Mediu și ulterior, au fost create, - mai întâi - cnezatele și

voievodatele, ca formațiuni prestatale românești. Dintre acestea s-au remarcat în mod deosebit

cele conduse de Litovoi, Seneslau, Mișelav, Ioan,Farcaș, Bărbat, Negru Vodă și Basarab I în Țara Românească, de Gelu, Glad,Menumorut, Neaga, Kean, Ahtum și Chanadinus în

Transilvania și Banat, de Dragoș, Bogdan, Costea și Olaha în Moldova și de Dobrotici,

Dimitrie, Gheorghe, Tatos, Sacea și Sestlav în Dobrogea.

Primele întemeieri statale românești (state vlahe în istoriografia timpului) au apărut în

sudul Dunării: Imperiul Româno-Bulgar întemeiat de vlahii Petru și Asan (anul 1186), precum și ținuturile românești (un fel de voievodate sau cnezate), în secolele X-XIII: Vlahia Mare

(Tesalia, Fotida, Pelasgiotida, Locrida), Vlahia Mică (Epir, Tesproția) și Vlahia Superioară

(Dolopia).(Th. Capidan, Macedoromânii. Etnografie, istorie, limbă, Fundația Regală pentru

Literatură și Artă, București, 1942)

În secolul XII, în Transilvania se încearcă organizarea unui Principat. Începând cu a doua

jumătate a secolului al XIII-lea regii Ungariei au colonizat în Transilvania secui (origine

turanică), precum și germani, evocați în izvoare sub numele hospites și cunoscuți sub denumirea

generică de sași.

În anul 1600 voievodul Țării Românești, Mihai Viteazul, a unit cu succes cele trei

principate române (Unirea de la 1600), dar uniunea a fost dizolvată după asasinarea lui Mihai, un

an mai târziu, la ordinul generalului imperial Basta.

La sfârșitul secolului XVII, Ungaria și Transilvania au devenit parte a Imperiului

Austriac (Habsburgic), după înfrângerea turcilor care transformaseră pentru peste 150 de ani

Ungaria în pașalâc turcesc. Austriecii, la rândul lor, și-au extins rapid imperiul: În 1718 o

importantă parte a Țării Românești, numită Oltenia, a fost incorporată în Imperiul Austriac, fiind

înapoiată în 1739. În 1775, Imperiul Austriac a ocupat nord-vestul Moldovei, denumit mai târziu

Bucovina, în timp ce jumătatea de est a principatului medieval (numită Basarabia) a fost ocupată

în mai târziu, în 1812 de Rusia.

Ca în majoritatea țărilor europene, anul 1848 a adus revoluția în Moldova, Ț ara Românească și Transilvania. Țelurile revoluționarilor - independența completă pentru primele

două și emanciparea națională pentru cel de-al treilea principat românesc - au rămas

neîndeplinite, dar au fost bazele evoluțiilor următoare. De asemenea, revoluția a ajutat

populațiilor celor trei principate să-și recunoască unitatea lor de limbă și a intereselor lor.

Participarea României la războiul din 1877-1878 și cucerirea independenței de stat a

însemnat egalitatea juridică cu toate statele suverane, având o adâncă semnificație morală pentru

că a ridicat conștiința națiunii române libere și a permis realizarea în perspectivă, atunci când

istoria a permis-o, a Marii Uniri de la 1918. Nu mai puțin important a însemnat eliberarea altor

populații balcanice de sub dominația otomană, contribuind decisiv la evoluția acestora ca state

moderne într-o epocă de afirmare a spiritului național.

În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial, de partea Antantei. La sfârșitul

războiului, Imperiile Austro-Ungar și Rus au dispărut; corpurile reprezentative create în

Transilvania, Basarabia și Bucovina au ales unirea cu România, rezultând România Mare.

În final, în 1940, România a pierdut teritorii atât în est cât și în vest: în iunie 1940, ca

urmare a tratatului Germano - Sovietic (Ribbentrop - Molotov) după ce a înaintat un ultimatum

României, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, Bucovina de nord și Ținutul Herța. Două

treimi din Basarabia au fost combinate cu Transnistria (o mică parte din URSS), pentru a forma

RSS Moldovenească. Bucovina de Nord, Ținutul Herței și sudul Basarabiei au fost oferite RSS

Ucraineane.

Între 1941 și 1944, generalul Ion Antonescu conduce țara ca dictator militar ("Seful

Statului").

Prin Dictatul de la Viena, România este nevoită în august 1940 să cedeze Ungariei partea

de nord a Transilvaniei în schimbul garanțiilor de securitate germano-italiene. De asemenea, prin

Tratatul de la Craiova, din 7 septembrie 1940, au fost cedate Bulgariei, la insistențele lui Hitler,

două județe din sudul Dobrogei, Durostor și Caliacra (Cadrilaterul). România a intrat în cel de-al

doilea război mondial de partea Axei în iunie 1941, cu scopul de a recupera teritoriile pierdute

către URSS, lucru care inițial avea să fie realizat.

Urmare a situației de pe front, în februarie 1943 Mareșalul Antonescu îi propune lui

Mussolini ieșirea concomitentă din Axă a celor două țări și trecerea lor de partea Aliaților. În

același scop, în octombrie 1943 încep la Lisabona negocieri secrete ale reprezentanților

Guvernului Antonescu cu reprezentanți ai Aliaților, iar ulterior acestea se vor desfășura la Cairo și Stockholm, până în data de 22 august 1944.

La 23 august 1944, Regele Mihai, cu sprijinul partidelor din opoziție și al unor

reprezentanți ai armatei, a pus capăt dictaturii lui Antonescu și a trecut armata României de

partea Aliaților, fără semnarea unui acord prealabil cu aceștia. Acest aspect avea să fie speculat și valorificat pe deplin de armata sovietică care, imediat a trecut la răzbunări și răfuieli dure față

de militarii români ce s-au evidențiat, sau doar simplu au participat anterior la luptele de pe

frontul de est.

La sfârșitul războiului, Regele Mihai I a fost decorat de Președintele SUA - Harry S.

Truman - cu „Legiunea de Merit în cel mai înalt grad” (Comandant Șef) și de către Iosif V.

Stalin cu ordinul sovietic "Victoria cu diamante", recunoscându-se, în acest fel, meritul deosebit

al contribuției sale personale la victoria aliaților. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial,

nordul Transilvaniei a revenit României, dar Bucovina de nord, Basarabia, Ținutul Herța și

sudul Dobrogei (Cadrilaterul) au rămas cedate URSS și Bulgariei.

La 30 decembrie 1947 a fost proclamată Republica Populară Română, după ce, în

contextul ocupării româniei de către armata sovietică, regele Mihai I a fost forțat să abdice,

stabilindu-se în Elveția, la Versoix.

La începutul anilor 1960, guvernul comunist român a început să-și afirme o anumită

independență față de Uniunea Sovietică. Ceaușescu a devenit președintele Partidului Comunist

Român în 1965 și șef al Statului în 1967. Denunțarea de către acesta a invaziei sovietice în

Cehoslovacia din 1968 și o relaxare scurtă în represiunea internă a ajutat la crearea unei imagini

pozitive a dictatorului, atât în vest, cât și acasă. Seduși de politica străină „independentă” a lui

Ceaușescu, liderii vestici au avut o poziție ambiguă față de un regim care a devenit la sfârșitul

anilor 1970 foarte aspru, despotic și capricios. Creșterea economică rapidă antrenată de creditele

externe a lăsat loc încet-încet unei austerități răstălmăcite și represiunii politice severe.

După prăbușirea comunismului în restul Europei de Est, spre sfârșitul verii lui 1989, un

protest de la mijlocul lui decembrie din Timișoara a crescut într-o revoltă populară răspândită pe

întreg teritoriul țării contra regimului ceaușist. Ion Iliescu a devenit președinte pe 22 decembrie.

Ceaușescu a fost arestat imediat, și, după un proces înscenat, a fost executat împreună cu soția

sa pe 25 decembrie, în ziua de Crăciun.

Alegerile parlamentare și prezidențiale au avut loc pe 20 mai 1990. Concurând cu

Partidele Național Țărănesc și Național Liberal, Ion Iliescu, un fost activist comunist, a câștigat

85% din voturi. FSN a primit două treimi din scaunele Parlamentului, a numit un profesor

universitar, Petre Roman, ca prim-minstru și a început reformele pentru o piață liberă.

O nouă Constituție democratică a fost proiectată de Parlament și adoptată după un

referendum popular. În alegerile naționale din 1992, Ion Iliescu și-a câștigat dreptul la un nou

mandat, al doilea. Cu sprijin parlamentar de la partidele parlamentare naționaliste PUNR și

PRM și fostul partid comunist PSM, a fost format un guvern tehnocrat în noiembrie 1992, sub

prim-minstrul Nicolae Văcăroiu, un economist. Guvernarea 1992-1996 a fost marcată de

scandaloase privatizări și fraude din partea puterii politice de la acea vreme, care au dus practic

la înnapoierea economica și stoparea progresului și a reformelor necesare la acel moment.

Emil Constantinescu din coaliția electorală Convenția Democrată Română (CDR) l-a

învins in 1996 pe președintele Iliescu, după un al doilea scrutin și l-a înlocuit la șefia statului.

Victor Ciorbea a fost numit prim-ministru. Ciorbea a rămas în această funcție până în martie

1998, când a fost înlocuit de Radu Vasile (PNȚCD) și mai târziu de Mugur Isărescu, dar în

alegerile din 2000 Partidul Social Democrat (PSD) și Iliescu au câștigat din nou, al treilea

mandat de presedinte - fortand constitutia, iar Adrian Năstase a fost numit prim-ministru.

În aprilie 2004, România devine membru NATO. În decembrie 2004, alegerile l-au dat

învingător pe Traian Băsescu în funcția de Președinte al țării, în fruntea unei coaliții formate din

P.N.L. și P.D., alături de U.D.M.R. și P.U.R. (ulterior Partidul Conservator), iar cu funcția de

Prim-ministru al Guvernului României, a fost desemnat Călin Popescu Tăriceanu. Partidul

Conservator s-a retras ulterior de la guvernare.

La 1 ianuarie 2007, România devine membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. În

aprilie 2007, Partidul Democrat a fost scos de la guvernare, noul guvern Tăriceanu, din care fac

parte doar miniștri din partea P.N.L. și U.D.M.R., a depus jurământul la 5 aprilie 2007, fiind

sprijinit în Parlament de Partidul Național Liberal, de Uniunea Democrată a Maghiarilor din

România, precum și de Partidul Social Democrat.

În decembrie 2008, în urma alegerilor parlamentare, Prim-ministru al Guvernului

României a fost numit Emil Boc - Președinte al Partidului Democrat-Liberal - fiind desemnată o

nouă coaliție guvernamentală, PD-L - PSD. Președinte al Senatului României a fost ales Mircea

Geoană, Președintele Partidului Social Democrat, înlocuit ulterior de Vasile Blaga, din partea

Partidului Democrat-Liberal. Președinte al Camerei Deputaților a fost aleasă Roberta Anastase,

din partea Partidului Democrat-Liberal.

În urma alegerilor prezidențiale, desfășurate în decembrie 2009, Traian Băsescu și-a

câștigat dreptul la al doilea mandat consecutiv de Președinte al României, după cel obținut în

decembrie 2004.

5. Realizati o analiza comparata a civilizatiei antice grecesti si romane.

Civilizatia antica grecească

Au fost un popor de navigator;

Pe litoralul României de azi grecii au întemeiat coloniile Histria, Tomis (Constanta), Calatis (Mangalia);

Grecii s-au asezat initial în sudul Peninsulei Balcanice si pe litoralul Asiei Mici. Ei auîntemeiat mai multe orase (polisuri): Atena, Sparta, Corint, Milet, Efes, Teba,etc;

Regele Macedoniei Alexandru cel Mare a condus lumea greaca, împotriva Imperiului Persan, pe care a reusit sa îl cucereasca. Prin intermediul cuceririlor lui Alexandru culturagreaca s-a raspândit în întregul Orient;

Conducatori: Dracon, Solon, Clistene si Pericle, Alexandru cel Mare;

Grecii au dominat Marea Mediterana si Marea Neagra pe care o numeauPontul Euxin, au avut victorii la Maraton, Salamina si Plateea, au cucerit Imperiul Persan

Alaturi de stiinte grecii au dezvoltat si artele. Statuile, monumentele si templeleelenilor antici sunt reprezentative pentru patrimoniul universal al omenirii.

Civilizatia romană

Au fost initial un popor de tarani simpli, care îsi lucrau singuri ogorul;

Roma a fost întemeiata de legendarii fii ai lupoaicei Remus si Romulus;

Virtutile vechilor latini erau: vitejia, curajul, harnicia, cinstea, spiritul patriotic si dragostea fata de Roma.

Regimul de guvernare al Romei a evoluat de la regat, la republica si imperiu;

Conducatori: Cezar, Octavian August, Traian, Theodosius, Romulus Augustus

În timpul imperiului Roma a ajuns la maxima extindere teritoriala ocupând teritorii în Europa, Asia si Africa. Romanii au luat în stapânire toate teitorile litorale din jurul Marii Mediterane, au cucerit mai multe teritorii printre care si Dacia;

Principala mostenire a Romei antice este reprezentata de popoarele si limbile romanice: româna, italiana, franceza, portugheza, spaniola.

Începând din secolul III d.Hr. Roma a fost atacata de popoarele migratoare: vizigotii,ostrogotii, hunii,vandalii, etc. Aceste atacuri au provocat decaderea Imperiului Roman

aflat în criza economica si sociala

6. a. Explicati motivele pentru care Avram Iancu este considerat un simbol al luptei nationale a românilor din Transilvania.

b. Prezentati aspectele înoitoare pentru statul român, aduse de reformele lui Al.I. Cuza si Carol I.

c. Expuneti motivele pentru care Regina Maria si Ecaterina Teodoroiu reprezinta figuri eroice emblematice pentru istoria românilor.

a. Avram Iancu a fost un avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist, care

a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al

Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata

austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.

În preajma izbucnirii revoluției făcea parte dintre fruntașii intelectualității românești

transilvănene, luptătoare pentru emancipare socială și națională de sub unguri și imperialii austrieci. A

fost unul dintre inițiatorii și organizatorii adunărilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai și 15-23

septembrie 1848 și conducătorul cetelor înarmate de țărani și de mineri din Munții Apuseni, în rândurile

cărora și-a câștigat o mare popularitate.

Avram Iancu a devenit conducătorul oștilor țărănești române contra revoluției maghiare în

Transilvania, care urmărea aici anexarea ei. În fruntea acestei oști și în colaborare cu autoritățile militare

austriece a organizat apărarea în Munții Apuseni și a respins numeroasele atacuri ale trupelor

revoluționare maghiare trimise de guvernul revoluționar ungar (Comitetul maghiar de apărare a țării

(Országos Honvédelmi Bizottság)), superioare ca număr și ca armament, câștigându-și renumele de

"craiul munților".

b. Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului

național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la

lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la

24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua țări române.

Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea

unirii de către puterea suzerană și puterile garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor

Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie

1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862,

numele de România, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.

După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și colaboratorul său cel mai

apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), inițiază importante

reforme interne: secularizarea averilor mânăstirești (1863), reforma agrară (1864), reforma

învățământului (1864) ș.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al țării.[12]

Întâmpinând rezistență din partea guvernului și a Adunării Legiuitoare, alcătuite din

reprezentanți ai boierimii și ai marii burghezii, precum și a bisericii, în înfăptuirea unor reforme,

Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, care realizează

secularizarea averilor mânăstirești (decembrie 1863) și dizolvă Adunarea Legiuitoare (2 mai

1864). În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil și Codul penal de inspirație

franceză, legea pentru obligativitatea învățământului primar și au fost înființate primele

universități din țară, respectiv cea de la Iași (1860), care azi îi poartă numele, și cea de la

București (1864). Tot în această perioadă a fost organizată și armata națională.

Majestatea Sa Carol I, Rege al României, a fost domnitorul, apoi regele României, care

a condus Principatele Române și, apoi România, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Din

1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.

În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești),

Carol I a obținut independența țării, căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia și

a pus bazele unei dinastii. După războiul ruso-turc, România a câștigat Dobrogea, iar Carol a

dispus ridicarea primului pod peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua

provincie de restul țării.

Imediat după sosirea în țară, parlamentul României a adoptat la 29 iunie 1866 prima

constituție a țării, una dintre cele mai avansate constituții ale timpului, aceasta fiind inspirată din

constituția Belgiei, care dobândise independența din 1831. Aceasta a permis dezvoltarea și

modernizarea țării. S-a decis ca aceasta să ignore dependența curentă a țării de Imperiul Otoman

(în practică acest fapt a fost transpus în omiterea constituționalizării obligațiilor față de Poartă),

acțiunea care s-a constituit într-un prim pas spre independență.

c. Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, consoarta

regelui Ferdinand (nepotul regelui carol I) cu care s-a logodit la varsta de 16 ani si regină a

României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Este mama regelui Carol al II-lea.

Ea a pledat pentru cauza românilor, reamintindu-le aliaților occidentali enormul

sacrificiu al Armatei Române. Serviciul adus României de regina Maria a fost crucial, deși puțin

înțeles. Când negociatorul șef al delegației românești, primul ministru Brătianu, a început să

piardă teren, regele a rugat-o pe regină să intervină, iar aceasta a plecat într-o misiune neoficială

la Paris și la Londra. A rezultat astfel România Mare, care reunea provinciile istorice ale

Transilvaniei, Bucovinei, Moldovei, Basarabiei și Munteniei.

Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand până la moartea acestuia în 1927. În

momentul în care fiul său a moștenit tronul, el a izolat-o complet pe regină, care s-a retras din

viața publică până la moartea ei, în 1938.

Ecaterina Teodoroiu (numele ei adevărat fiind Cătălina Toderiu) s-a născut pe 14

ianuarie 1894, satul Vădeni, astăzi cartier în componența municipiului Târgu-Jiu și a decedat pe

22 august 1917. Ea a fost un sublocotenent român care a căzut în Bătălia de la Mărășești din

timpul Primului Război Mondial.

Imediat ce România a intrat în Primul Război Mondial, Ecaterina participă pe front ca

soră medicală. După moartea fratelui ei, Nicolae, căzut pe front, Ecaterina decide că trebuie să

slujească țara în locul lui.

În 10 octombrie 1916 a avut loc prima bătălie de la Jiu. Trupele Armatei I Române,

comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică, iar soldatul

Ecaterina Teodoroiu a fost în primele linii.

Satisfacțiile și durerile se succed în contextul situațiilor dramatice de pe front, agravate

în iarna anului 1917 de epidemia de tifos exantematic. Ecaterina este răsplătită pentru curaj cu

diferite distincții militare și ridicată la gradul de sublocotenent, primind comanda unui pluton de

infanterie. Era un bun conducător de luptă. Toată lumea o iubea și o respecta. Odată, când a

căzut prizonieră, Ecaterina era păzită de un sergent neamț. În drumul spre comandamentul

german, văzând ca nu reușește să-l convingă să-i dea drumul, Ecaterina s-a aplecat cu un gest

fulgerător, a luat revolverul unui ostaș mort și l-a îndreptat către sergentul neamț. Luat prin

surprindere, el a predat arma și a ridicat mâinile, iar Ecaterina l-a capturat și l-a dus la

comandamentul trupelor romane, ca prizonier.

La 22 august 1917 a avut loc bătălia de la Varnița și Muncelu. Acțiunea ofensivă a

armatei germano-austro-ungare este oprită de Armata Română cu pierderi grele. În cursul acestei

bătălii, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca

sublocotenent. A fost împușcată în piept. Ultimele ei cuvinte au fost: „Înainte băieți, sunteți cu

mine!” A fost înmormântată în satul Poieni, comuna Fitionești, județul Vrancea. Osemintele sale

au fost strămutate în iunie 1921 la Tg. Jiu în mormântul monument din centrul orașului.

7. a. Realizati un clasament simbolic al personalitatilor din istoria românilor, argumentând ierarhizarea.

b. Realizati o comparatie între Alexandru cel Mare si Carol cel Mare, din perspectiva realizarilor avute si a consecintelor acestora pentru evolutia omenirii. Argumentati ideea conform careia personalitatile istorice au influentat evolutia omenirii.

a. Aceasta este o listă a Șefilor de Stat ai României începând cu anul 1859 și până în

prezent. Lista prezintă șefii de stat, regii, domnitorii sau organul de stat care s-a aflat la

conducerea României.

Alexandru Ioan Cuza - 24 ianuarie 1859 - 11 februarie 1866 - Domnitorul Principatelor

Române Unite/Domnitorul României (începând cu ianuarie 1862)

Locotenență Domnească - 11 februarie 1866 - 10 mai 1866 – formata din: Lascăr

Catargiu, Nicolae Golescu si Nicolae Haralambie

Carol I de Hohenzollern - 10 mai 1866 - 27 septembrie 1914 - Domnitorul României

Ferdinand I de Hohenzollern - 27 septembrie 1914 - 20 iulie 1927 - Regele României

Mihai I de Hohenzollern (minor) - 20 iulie 1927 - 8 iunie 1930 - Prințul Nicolae,

Patriarhul Miron Cristea, Constantin Sărățeanu, Președintele Înaltei Curți de Casație și

Justiție

Carol al II-lea de Hohenzollern - 8 iunie 1930 - 6 septembrie 1940 - Regele României

Mihai I de Hohenzollern - 6 septembrie 1940 - 30 decembrie 1947 - Regele României

Constantin Ion Parhon - 30 decembrie 1947 - 12 iunie 1952 - Președintele Prezidiului

Marii Adunări Naționale

Petru Groza - 12 iunie 1952 - 7 ianuarie 1958 - Președintele Prezidiului Marii Adunări

Naționale

Ion Gheorghe Maurer - 11 ianuarie 1958 - 21 martie 1961 - Președintele Prezidiului

Marii Adunări Naționale

Gheorghe Gheorghiu-Dej - 21 martie 1961 - 19 martie 1965 - Președintele Consiliului

de Stat

Chivu Stoica - 24 martie 1965 - 9 decembrie 1967 - Președintele Consiliului de Stat

Nicolae Ceaușescu - 9 decembrie 1967 - 22 decembrie 1989 - Președintele Republicii

Socialiste România

Ion Iliescu - 22 decembrie 1989 - 17 noiembrie 1996 - Președintele României

Emil Constantinescu - 17 noiembrie 1996 - 10 decembrie 2000 Președintele României

Ion Iliescu - 10 decembrie 2000 - 20 decembrie 2004 - Președintele României

Traian Băsescu - 21 decembrie 2004 – present - Președintele României

b.

Alexandru cel Mare Carol cel Mare

-A fost unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe greci stăpâni ai Orientului Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 33 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Alexandru a contribuit substanțial la răspândirea culturii elene în întreaga lume.-Alexandru a fost proclamat rege al Macedoniei de către armata macedoneană și principalii nobili macedoneni. În acel moment avea vârsta de numai 20 de ani.- Revoltele din orașele grecești făceau ca Liga de la Corint să se afle în pragul destrămării. Dar Alexandru, care beneficia de mai multe resurse, a recucerit Tracia și s-a îndreptat spre Teba, distrugând complet orasul.- După ce a lăsat supravegherea Greciei în

-A fost rege al francilor din 768 până la moarte, și fondator al Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale a cucerit Italia. Carol cel Mare face parte din dinastia Carolingiană, și este văzut uneori ca părintele fondator atât al Franței cât și al Germaniei, și de unii istoriografi ca părinte al Europei. A fost primul conducător al unui imperiu în Europa occidentală de la prăbușirea Imperiului Roman cu capitala la Roma.- La moartea tatălui său Pepin cel Scurt în anul 768, Carol cel Mare împarte tronul cu fratele său Carloman, care moare în anul 771. Carol va domni singur asupra francilor.- In anul 772 încep războaiele cu saxonii care durează timp de 32 de ani. Scopul acestor războaie era convertirea la catolicism și alipirea de Imperiul Franc a

seama lui Antipatros, Alexandru s-a îndreptat împreună cu contigentele cele mai sigure ale armatei sale spre Asia (335 î.Hr.).-Lupta de pe malul râului Granicos, în mai 334 î.Hr. s-a încheiat cu victoria macedonenilor.- În timpul iernii 334-333 î.Hr. Alexandru a cucerit cetățile Lycia, Pamfilia și Pisidia, în sudul Asiei Mici, încredințând guvernarea acestora prietenului său Nearchos. De aici Alexandru s-a îndreaptat spre interiorul regiunii și a ocupat capitala Frigiei - orașul Gordion.- Odată ajuns în Tars, Alexandru îl cucerește.-Strategia initiala a lui Alexandru a fost sa se indrepte spre sud, sa ocupe orasele cu un comert infloritor din Fenicia si sa distruga flota inamica.-In 332 i.Hr., Alexandru ocupat Egiptul, atunci provincie persona unde a fost incoronat faraon.-Lupta decisiva a avut loc la Guagamela(Arabela), Alexandru a castigat inca o data. Marele oras Babylon a fost ocupat, iar capitala persana, Persepolis a fost jefuita si incendiata.

-Alexandru si-a condus armata prin Hindu Kush si in valea Indus ( Pakistanul de azi). Macedonienii l-au invins pe regele Porus (326 i.Hr.), Alexandru intentionand sa ajunga in India care a opus rezistenta , iar Alexandru intors din drum .-Alexandru a murit brusc , in 323 i.Hr. Inca nu implinise 33 de ani.-Imperiul a fost impartit intre generalii sai, iar limba si cultura greaca s-a pastrat doar in orasele fostului imperiu. De-a lungul perioadei romane si mult timp dupa aceea Estul avea sa apartina grecilor. Alexandru a fost considerat, atat in istorie cat si in folclor ca cel mai mare cuceritor tanar .

teritoriului saxonilor care trăiau între Marea Nordului și Munții Harz respectiv între Elba și Rin.- Carol înfrânge oastea lui Desiderius, proclamându-se în Pavia ca rege al longobarzilor, recunoscând suveranitatea papei iar teritoriul din jurul Romei (Patrimonium Petri) ca stat de sine stătător sub conducerea papală. - Expediția contra maurilor s-a pornit pentru a acorda sprijinul cerut de emirul din Saragossa contra emirului Abd ar-Rahman I din Cordoba (756 - 788).- In vara anului 800 Carol pornește spre Roma, la 23 decembrie în fața porților Romei trebuie să depună un jurământ de puritate sufletească, care urma să-l apere de învinuirile nobililor. In ziua de Crăciun anul 800 va fi încoronat de papă ca împărat al Sfâtului Imperiu Roman- Urmează ocuparea Boemiei (805 -806) de către franci. În anul 845 sunt în Regensburg botezați 14 duci din Boemia în timpul lui Ludovic Piosul nepotul lui Carol în timpul căruia imperiul s-a dezbinat prin Tratatul de la Verdun, în 843, Boemia devenind mărul discordiei pentru francii din est, din anul 862 devine și Ungaria nesigură. - Nicefor I (802 - 811) împăratul bizantin („Basileus“) refuză să recunoască titlul de împărat a lui Carol cel Mare. Conflictele se agravează când Carol pretinde și apoi tratează Dalmația și Veneția ca teritorii ale sale. Nicefor răspunde printr-o blocadă maritimă a Veneției, fiul lui Carol Pepin regele Italiei ocupă Veneția, lucru care-l determină pe împăratul bizantin să înceapă tratativele.- Suferea de pleurezie şi a avut ambiţia personală să nu mănânce nimic, deoarece credea că se va vindeca prin post negru. Când şi-a simţit sfârşitul aproape, l-a chemat lângă el pe Louis cel Pios, rege al Aquitaniei, singurul dintre

fii săi legitimi care rămăsese în viaţă, şi l-a desemnat succesor. Charlemagne s-a sfârşit din viaţă pe data de 28.01.814.

8. Elaborati un ghid al localitatii natale în care sa prezentati evolutia istorica,

aspectele etnice si demografice, institutile culturale sau religioase, perspectivele

de dezvoltare economica si sociala.

Realizati o comparatie între orasul antic (sau medieval) si orasul actual, din

punct de vedere al aspectelor demografice, politice, economice, culturale si

religioase.

Tinutul Buzaului este o parte integranta a Carpatilor si Subcarpatilor de Curbura si nu a

facut niciodata exceptie de la regula generala de a oferi prietenului ospitalitate, dar mai ales

conditii de viata, inca din timpurile cele mai vechi.

Asezarile-satele intemeiate pe cursul raului Buzau, de pe teritoriul actual al Nehoiului

sunt rezultatul miscarii populatiei vecine din satele intemeiate mai spre sud, precum si a

populatiei romanesti din sudul si sud-estul Transilvaniei, teritoriu care in secolele XI-XIII a intrat

sub stapanirea regilor maghiari.

In formarea satelor de pe cursul superior al Buzaului, trebuie sa vedem pastorii din

Ardeal, care isi coborau toamna turmele lor prin Valea Buzaului, apoi la Nehoiasu si Paltineni,

spre Lunca Dunarii, pentru ca primavara sa le urce din nou in Muntii Buzaului, unde erau pasuni

intinse si manoase.

Spre a intelege mai bine modul in care au fost intemeiate satele localitatii Nehoiu si felul

in care au evoluat, trebuie sa analizam modul cum erau dispuse mosiile mosnenilor. Desi erau

intinse, suprafetele mosiilor mosnenesti nu detineau prea mult teren agricol; cea mai mare parte a

mosiei o formau padurile.

Pentru a face loc pasunilor si fanetelor, satenii au inlaturat padurea cu ajutorul toporului,

fierastraului si focului – dovada faptul ca si astazi se pastreaza denumiri cum sunt: Arsele,

Parlitura, Jaristea si Laz – si astfel erau largite suprafetele de pasune si faneata pe pantele

muntilor, pe vaile paraielor si izvoarelor.

Se pot considera ca sate vechi Mlajet si Paltineni, din care s-au desprins satele Valea

Nehoiului, Nehoiasu si satele comunei Siriu, care i-au apartinut pana in anul 1930, an in care a

fost infiintata comuna.

Se desprinde concluzia ca daca actuala localitate Nehoiu are o vechime de mai putin de

un secol, in schimb satele care apartin localitatii, in urma unei noi impartiri administrative (din

1968), sunt mult mai vechi.

Inceputul secolului nostru aduce schimbari importante atat in aspectul satelor, dar mai

ales in randul locuitorilor. Schimbarile se vor produce dupa 1910, 1 iulie, cand este pusa in

functiune fabrica de cherestea Goetz; despre activitatea economica a fabricii Goetz ne vom referi

intr-un alt capitol, la viata economica.

Un moment de mare importanta in evolutia localitatii Nehoiu il reprezinta terminarea

constructiei caii ferate Buzau-Nehoiasu, in anul 1908 si punerea ei in functiune la 1 ianuarie

1909. Calea ferata va deservi atat Societatea Goetz, dar va aduce multe servicii locuitorilor din

Nehoiu si tuturor satelor de pe Valea Nehoiului si Buzaului, aflate in apropierea sa.

Daca in perioada 1910-1914 Nehoiu se prezenta sub forma unei colonii cu locuintele

muncitorilor si functionarilor specialisti, construite din caramida, pe temelii de piatra, cu parter si

mansarda – pentru functionarii si specialistii fabricii ( pentru muncitori se construisera baraci din

lemn), in apropierea carora infloreau locuintele autohtonilor, care treptat, dupa 1918, si pana la a

doua conflagratie mondiala, vor impresura colonia: in felul acesta s-au pus bazele comunei

Nehoiu mai intai, apoi pitorescului oras.

Nehoiu, asezarea poate cea mai pitoreasca azi de pe Valea Buzaului, se afla intr-o mica

depresiune formata de confluenta a doua rauri – Buzau si Basca Rozilei – cu apele limpezi si

bine strajuite de culmi muntoase si frumos impadurite, cu poieni de un verde crud.

Sub raport economice-geografic, localitatea are o pozitie favorabila dezvoltarii

economiei, fiind situata pe cai de comunicatie importante, DN 10 Buzau-Brasov

In ceea ce priveste evolutia demografica a satelor din zona de munte a Buzaului, nu avem

date sigure, iar cele intalnite in documentele cercetate nu prezinta incredere sau sunt

nesemnificative.

In sec.VIII sunt semnalati si primii boieri in zona localitatii Nehoiu – in satul Paltineni –

familia fratilor Paltineanu, Mihai Moise si Ionita a caror stapanire se intindea pe vremea tatalui

lor Ion, de al Patarlagele, pe malul raului Buzau, pana la granita cu Transilvania, in munti, la

vama.

La inceputul sec. al XIX-lea, in anul 1818, D. Fotino – un bun cunoscator al judetelor

Saac, Sacuieni, Buzau si Prahova – referitor la populatie spune: „ ca era foarte numeroasa si

insumeaza 10 892 familii, judetul Saacului , Prahova avea 7 681 familii, iar Buzaul 5 532

familii„.

In ceea ce priveste evolutia demografica a satelor din judetul Saac, Plaiul Buzaului,

doamna Ecaterina Zaharescu prezinta date statistice precise cu numarul de familii din satele:

„ Mlajet – 62 familii, Stanila – 62 familii, Nehoiu – 110 familii, Nehoiasu – 110 familii, Basca

Rozilei – 83 familii „ .

Se observa din datele prezentate ca populatia satelor din zona orasului Nehoiu de azi, este

numeroasa, dar nerepartizata in mod uniform pe sate.

Recensamantul din 1912 modifica substantial numarul populatiei zonei Nehoiu: se

observa o crestere lenta in satele din apropiere in medie cu 110-115 locuitori, iar pentru Nehoiu

se inregistreaza 1 837 locuitori, din care trebuie scazuti angajatii societatii Goetz, peste 550 la

numar, specialisti si functionari adusi din Austro – Ungaria

Recensamantul din 1950 consemna: 1 068 locuitori in Nehoiu, 1 475 locuitori in

Nehoiasu, 1773 in Mlajet, Paltineni- 1375 locuitori.

Treptat, dupa 1980, in localitatea Nehoiu s-au construit o serie de obiective industriale de

interes judetean si national, cum sunt: Fabrica de mobila, Fabrica de tricotaje, Barajul Siriu,

lucrarile de amenajare a raului Buzau, Basca Mare si Basca Mica, centrala hidroelectrica

Nehoiasu; acestea au atras o insemnata forta de munca, ceea ce a determinat ca o parte din

localnici sa se reintoarca in localitatile lor, dar in zona Nehoiului si Siriului, populatia a crescut si

datorita stabilirii angajatilor de la baraj, sau angajarii lor in celelalte intreprinderi.

Sporul vertiginos al populatiei localitatii Nehoiu, in perioada 1977-1990 este reliefat de

recensamantul din 7-14 ianuarie 1991. Populatia a crescut cu peste 4000 de locuitori, ajungandu-

se la 12 960 locuitori.

In aceasta epoca a robotilor si calculatoarelor, la curbura Carpatilor, obiceiurile

calendaristice prezente in forme traditionale, mai ales la generatia vastnica, ocupa un loc

important in viata locuitorilor din zona.

Pline de farmec si de vraja, raman insa sarbatorile de iarna care incep in ajunul

Craciunului (24 decembrie) si se termina la 7 ianuarie.

Batranii isi amintesc cu nostalgie de copilarie si prima tinerete cand aceste sarbatori

antrenau locuitorii de la mic la mare. Astfel, in seara din ajunul nasterii Domnului, grupuri de 10

– 15 copii apropiati ca varsta, se pregateau pentru mersul cu colindul. Pe la cantatul cocosilor

porneau de acasa insotiti de parintele unui copil si cand se lumina de ziua erau in cealalta parte a

satului de unde incepeau colindul. Bateau la fiecare poarta, adresand interogatia: „Ne lasati in

casa?”. Gazdele ii invitau in casa si le dadeau nuci, mere, covrigi, iar ei cantau „Buna dimineata

la mos ajun”.

In zilele ce urmau se pregateau pentru Sarbatoarea Anului Nou. In acest sens se uneau doi

cate doi (de obicei dupa gradul de rudenie) si impodobeau o sorcova (o nuia de gutui impodobita

cu ciucuri de lana de diferite culori). Unul purta sorcova, iar celalalt un clopotel numit

pluguletul. In ajunul Anului Nou, porneau prin sat la colindat. La fereastra gazdei cantau: ”Sus la

poarta cerului”, „Adam daca a gresit”, „O vai lumea-nselatoare”, primind bani de la gazde.

In satele de munte din zona localitatii Nehoiu, in evul mediu, locuitorii erau dulgheri,

tamplari, zidari, olari, varari, fantanari, apoi morari, brutari, pescari, dupa aceea tabacari,

postavari, darstari, croitori, cizmari si fierari.

Ocupatiile de baza ale locuitorilor satelor de munte sunt legate de constructii, alimentatie

etc. Ca specific local se prelucra laptele de oaie, iar branza si cascavalul de „Siriu” si de

„Penteleu” erau produsele cele mai apreciate pe piata interna, dar si in strainatate.

In 1970, profesorul Georgian Pamfil scrie ca „secretul fabricarii cascavalului” il

cunosteau numai doua familii de baci din satul Paltinisu - Gura-Teghii, St. R. Coticiu si I. Neagu

Leonte , dupa moartea acestora in anul 1940, secretul acestui produs s-a pierdut, de aceea

cascavalul preparat in zilele noastre nu mai are gustul celui de odinioara.

Lana obtinuta in cantitati apreciabile, era prelucrata pe plan local si in general in

gospodaria fiecarei familii. Pieile animale au constituit materie prima pentru un mestesug foarte

raspandit si de aleasa maiestrie: cojocaria.

In satele care se constituiau in sec. al XVIII-lea in zona Nehoiului, treptat luau fiinta si

livezile de pomi fructiferi- pruni, mar, par, gutui, nuci, iar in satele din imprejurimea Nehoiului

apar instalatii pentru prepararea tuicii.

Deschiderea drumului Buzaului cu Brasovul, pietruirea si largirea sa dupa 1853 a

contribuit la largirea legaturilor comerciale.

In deceniul intai al sec. XX, s-a inceput construirea fabricii de cherestea din Nehoiu si a

caii ferate Buzau-Nehoiasu, s-au produs atunci mari transformari: locuitorii isi diversifica

ocupatiile

In centrul Nehoiului se afla Casa de Cultura, o cladire destul de noua, dotata cu sali de

spectacole, de sport si biblioteca, care asigura necesarul populatiei. Aici se sustin o serie de

manifestari cu elevii si se sarbatoresc anumite zile festive: 1 Iunie, 8 Martie etc.

In apropierea scolii din orasul Nehoiu functioneaza Clubul elevilor, sub indrumarea unor

profesori bine pregatiti, unde elevii merg cu placere pentru a desfasura cursuri de Calculatoare,

Dans modern, Pictura, Lectura, Dansuri populare si Teatru.

Pe teritoriul orasului Nehoiu exista 19 asezaminte religioase, grupate dupa cultul religios

astfel: o catedrala ortodoxa, 12 biserici ortodoxe, o biserica romano-catolica, 3 biserici

evangheliste, o biserica baptista, o biserica adventista.

9. Aratati cum ati folosi cât mai eficient conversatia în cadrul orelor de istorie.

Constituie una dintre metodele principale de identificare a activitatii elevilor. Metoda a

evoluat spre forme din ce în ce mai active si mai eficiente. De la o metoda care viza cu precadere

exersarea memoriei, prin întrebari formulate de profesor, la care elevii raspundeau prin dirijarea

excesiva a acesteia, la o metoda în care profesorul întreaba si este întrebat, dirijeaza cu suplete

conversatia, stimuleaza dezbaterea si confruntarea de idei, antreneaza elevii la un schimb de

informatii si la exprimarea unor opinii personale.

Se recomanda evitarea întrebarilor cu functie reproductiva, care se adreseaza în special

memoriei si se recomanda utilizarea acelor întrebari care conduc elevii la actiune, la efectuarea

diferitelor operatii intelectuale.

În învatarea istoriei, conversatia are valoare formativa deosebita deoarece ea dezvolta atât

memoria, imaginatia, gândirea istorica a elevilor cât si afectivitatea acestora. Cu ajutorul

conversatiei, elevii trec mai usor la retinerea faptelor, la întelegerea stiintifica a dezvoltarii

societatii omenesti.

Nu poate fi utilizata în însusirea unor fapte, evenimente, procese istorice, date

necunoscute de elevi. Numai dupa ce elevii cunosc evenimentul istoric dat, profesorul îi va

solicita prin întrebari, sa-l prelucreze, sa-l analizeze, sa-i stabileasca relatiile si cauzele care l-au

generat sa-l integreze în sistemul caruia îi este subordonat si sa-i aprecieze valoarea. Profesorul

poate utiliza atât conversatia euristica cât si conversatia de consolidare, sistematizare si verificare

a cunostintelor de istorie.

Conversatia euristica confera istoriei un caracter afectiv si eficient. Aceasta investigatie

consta dintr-o succesiune de întrebari care, prin valorificarea cunostintelor dobândite de elevi

anterior, stimuleaza gândirea acestora în sesizarea notelor caracteristice si comune unui grup de

fenomene istorice. Prin înlantuirea întrebarilor, profesorul va putea dirija gândirea elevilor de la

cunoasterea evenimentului în fiecare etapa a dezvoltarii sale, la întelegerea cauzelor si a

importantei lui si, treptat, la întelegerea lui în categoria de fenomene istorice din care face parte.

Eficacitatea metodei conversatiei necesita conceperea si respectarea unor conditii în

primul rând ale dialogului adica ale întrebarilor si raspunsurilor.

Conditii pentru întrebari:

formularea dupa caz a tipului celui mai potrivit de întrebari: retorice, de gândire,

repetitive, închise, deschise, înlantuite, suplimentare;

sa se refere la materia predata, sa fie clare, concise din punct de vedere stiintific;

sa stimuleze gândirea, spiritul critic si creativitatea elevilor;

sa fie formulate în forme schimbate, variate;

sa fie complete, cuprinzatoare, complexe, fara a fi duble sau triple;

sa nu duca la raspunsuri monosilabice;

sa se adreseze întregului grup de elevi s apoi sa se fixeze pe cel care sa dea raspunsul în

cazul activitatilor didactice;

sa nu se puna întrebari viclene, cursa, voit gresite, care pot induce în eroare elevii;

sa se puna întrebari suplimentare;

sa se formeze la elevi capacitatea de a formula întrebari;

Adresarea acestor tipuri de întrebari presupune si anumite exigente în ceea ce priveste

felul în care trebuie acceptate raspunsurile.

În primul rând:

cel care raspunde trebuie sa vorbeasca pâna îsi epuizeaza lantul cunostintelor;

sa stimuleze gândirea, spiritul critic, creativitatea;

sa formuleze întrebari într-o varietate de forme, sa se foloseasca întrebari ajutatoare, sa

fie complete, sa fie date individual si nu în cor de catre toata clasa;

profesorul trebuie sa dea dovada de întelegere, de rabdare, tact pedagogic;

10. Argumentati ce metode ati folosi în evaluarea la disciplina istorie.

Evaluarea trebuie conceputa nu numai ca un control al cunostintelor sau ca mijloc de

masurare obiectiva, ci ca o cale de perfectionare, ce presupune o strategie globala asupra formarii

si o etapa supraadaugata ori suprapusa procesului de invatare. Constituie un act integrat

activitatii pedagogice. Evaluarea constituie o ocazie de validare a justetii secventelor educative, a

comportamentului procesului didactic si un mijloc de delimitare, fixare si interventie asupra

continuturilor si obiectivelor educatiei.

Clasa a IV-a, prima etapa a antrenamentului pentru formarea unor capacitati si aptitudini

legate de domeniul umanist, in general, si istoric in special. Rolul invatatorului in predarea

istoriei este determinant pentru organizarea activitatii elevilor astfel incat acestia sa dobandeasca

nu numai cunostinte de moment, dar si deprinderi de munca, de investigare, de studiu folositoare

pentru tot restul vietii. Deci si prin evaluarea cunostintelor se realizeaza obiectivele predarii

istoriei la clasa a IV-a.

Metoda de evaluare este calea prin care profesorul oferă posibilitatea elevului să

demonstreze nivelul de cunoştinte însuşit, diferite capacităti, deprinderi şi abilităti formate,

utilizând o diversitate de instrumente adecvate obiectivelor de evaluare propuse.

Există două categorii de metode de evaluare:

• metode traditionale;

• metode alternative sau complementare;

Metodele de evaluare traditionale sunt:

• probe orale;

• probe scrise;

• probe practice;

Metodele de evaluare complementare sau alternative sunt:

observarea sistematică a activitătii si comportamentului elevilor ( fisa de

evaluare, scara de clasificare, lista de control / evaluare );

investigatia;

proiectul;

portofoliul;

autoevaluarea;

Dupa parerea mea cea mai eficienta si mai complexa dintre toate metodele de evaluare

este:

 Metoda de evaluare orală este foarte răspândită în sistemul românesc de învătământ si

constă într-o conversatie profesor-elev. Conversatia poate fi individuală, frontală sau mixtă.

Principalele avantaje ale acestei metode sunt:

• se realizează o comunicare deplină între profesor si elevi iar feed-back-ul este mult mai rapid;

• este favorizată dezvoltarea capacitătilor de exprimare ale elevilor si formarea deprinderii de a

vorbi liber în fata celorlalti;

• permite elevilor să-si evidentieze trăsăturile de personalitate;

• elevii pot fi ajutati de către profesor prin întrebări suplimentare;

• elevii nechestionati îsi pot verifica si ei cunostintele, intervenind cu completări si aprecieri,

atunci când este cazul;

11. Realizati un ciorchine pe baza textului referitor la Alexandru Macedon.

Alexandru a manifestat toleranta fata de populatile cucerite

ALEXANDRU

MACEDON

Unul dintrei cei mai mari generali si cuceritori din istorie

regeleMacedoniei la numai 19 ani

a condus razbunarea lumii grecesti împotriva

Imperiului Persan

a cucerit Imperiul Persan între anii 336-323 î.Hr

a ridicat peste 20 de orase care îi purtau numele

A fost eroul grecilor

La 33 de ani Alexandru a

murit rapus de

febra asiatica

Alexandru a devenit împarat algrecilor si persanilor

S-a nascut cultura elenistica Invazia asupra

Asiei s-a oprit în India

Prin Imperiul lui Alexandru limba, cultura, religia si modul de viata grecesc s-auraspândit în Orient

Alexandru a manifestat toleranta fata de populatile