TEMA nr.3. SECURITATEA NAȚIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA

ABORDATĂ PRIN PRISMA ȘCOLII DE LA COPENHAGA

1. Conceptul de securitate relevat de Școala de la Copenhaga.2. Securitatea economică a Republicii Moldova.3. Securitatea politică a Republicii Moldova.4. Securitatea militară a Republicii Moldova.5. Securitatea socială a Republicii Moldova.6. Securitatea ecologică a Republicii Moldova.

I. Conceptul de securitate relevat de Școala de la Copenhaga.

Principalii exponenți ai Școlii de la Copenhaga sunt: B. Buzan și O. Waever. Ceea ce a

consacrat școala drept abordare centrală în cercetarea conceptului de securitate națională a fost

extinderea și aprofundarea cîmpului de cuprindere a securității naționale prin identificarea

exhaustivă a principalelor sectoare de securitate în care aceste aceste acționează, și anume:

Militar Politic Economic Social Ecologic

Această delimitare a permis evaluarea sectorului național de securitate în funcție de

principalele amenințări și vulnerabilități provenite din cadrul domeniilor de securitate

identificate. Astfel securitatea militară conform lui B. Buzan privește interacțiunea dublă a

capacităților de ofensivă și defensivă armată și percepția statelor despre intenția celorlalți.

Securitatea politică se referă la stabilitatea organizațională a statelor, a sistemelor de guvernare și

a ideologiilor care le legitimează. Securitatea economică privește accesul la resurse, finanțe și

piețe necesare pentru a susține un nivel acceptabil al bunăstării și de putere a statului. Securitatea

socială se preocupă de capacitatea de susținere, în limitele unor condiții de evoluție acceptabilă a

elementelor tradiționale de limbă, cultură, identitate, obiceiuri culturale și religioase. Securitatea

mediului se referă la menținerea biosferei locale și ca suport esențial pentru toate ființele umane.

Important este faptul că, din perspectiva Școlii de la Copenhaga, aceste sectoare nu operează

1

izolat unul de celălat, ci fiecare definește un punct central în cadrul problematicii securității, ca

și un mod de a ordona prioritățile.1

Reeșind din aceste teze nu putem aborda securitatea națională fără de a nu defini ce este

națiunea. Republica Moldova nu este un stat național în sensul deplin al înțelegerii criteriilor,

esenței, efectului și noțiunii ( cu alte cuvinte, Republica Moldova nu întrunește în volum deplin cerințele unei

națiuni, necătînd la faptul că posedă premisele fundamentale) reale ce trebuie să întrunească o națiune.

Abordînd această teză prin prisma reperelor preambulului constituțional (și articolului 1. primul

alineat, CRM. nu se stipulează direct - Republica Moldova este un stat național sau multinațional) în care

reprezentanții plenipotențiari ai statului; ,,Avînd în vedere continuitatea statalității poporului

moldovenesc în contextul istoric și etnic al devenirii lui ca națiune,,2. Poporul nostru în sine

poartă această calitate (demografică, antropologică) socială firească ce poate ulterior poate

devein o națiune, însă trebuie să cunoaștem ce reprezintă națiunea. În acestă ordine de idei ne

înterbăm, ce este națiunea ?

Națiunea este în primul rînd un fenomen social și o comunitate – comunitate determinată

de oameni. Comunitatea aceasta nu este rasială sau tribală. Națiunea Italiană s-a format din

romani, francezi, germani, greci, arabi. Națiunea Franceză s-a constituit din gali, romani,

germani, etc. Reeșind din aceste determinante putem afirma că și celelate națiuni s-au organizat

din diverse conglomerate rasiale și triburi de oameni. Așadar, națiunea nu este o comunitate

rasială sau tribală, ci o comunitate de oameni care s-a format pe baza unei istorii durabile

comune. Criteriile de bază care formează națiunea sunt: unitatea lingvistică, teritoriul comun;

identitatea dialectică a vieții economice și conștiinței oamenilor.

De fapt termenul de Securitate Națională a fost utilizat pentru prima dată la începutul

sec.XX. în mesajul lui Th. Roosvelt, președinte al SUA către Congres, în care se fundamenta

necesitatea ocupării prin invanzie militară a zonei Canalului Panama în interesul Securității

Naționale. Putem observa în unele discursuri politice un accent major asupra angajamentului

militarist în relațiile internaționale și modul în care aceasta reprezintă modul de fortificarea

propriei securități naționale.3

Școala de la Copenhaga și alte școli de gîndire abordează amplu securitatea națională, însă

nu au definit concret ce este națiunea, ba chiar mai mult, unii au ignorat conceptualizare națiunii

sau nu au oferit o definire veritabilă.

B. Buzan, evindențiază că securitatea națională se numără printre problemele centrale cu

care se confruntă umanitatea. Cercetătorul insistă că toate statele sunt vulnerabile față de

1 Vitalie Varzari. Securitatea Națională a Republicii Moldova în contextul integrării europene. AȘM. IȘPIE. 2012. (teză de doctor) pag 322 Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994.3 Vitalie Varzari. Securitatea Națională a Republicii Moldova în contextul integrării europene. AȘM. IȘPIE. 2012. pag 17-18

2

ameninările militare și ecologice, aproape toate sunt expuse amenințărilor economice, iar multe

dintre dintre ele suferă de asemenea de o insecuritate politică și socială fundamentală.

Delimitarea trasată dintre statele puternice și cele slabe; corelaționarea securității internaționale,

naționale și individ; definirea amenințărilor în funcție de sector și interesele naționale într-un

cadru regional al securității determină opțiunea noastră pentru abordarea securității naționale prin

prisma Școlii de la Copenhaga. Deși reprezentanții școlilor clasice au adus o contribuție

semnificativă ariei de cuprindere a securității naționale, ei sacapă un lucru extrem de important,

în pofida similitudinilor lor fundamentale statele sunt extraordinar de diverse. Această diversitate

în opinia lui B. Buzan se datorează celor trei componente de bază: ideiei de stat, bazei fizice și

exprimării instituționale, care pot apărea în combinații foarte variate și pot constitui state destul

de diverse cu necesități de securitate felurite.4

ideia de stat (ideologiile)

baza fizică a statului instituțiile statului

Pentru Buzan securitatea este de neînţeles fără a raspunde, în primul rând, la întrebările

conexe ‘Ce anume este protejat ?, adică obiectul de referinţă al securităţii; şi ‘împotriva căror

ameninţări este protejat obiectul de referinţă. Într-o mare măsură dezbaterea asupra domeniului şi

ariei de cuprindere ale securităţii şi Studiilor de Securitate s-a concentrat asupra acestor întrebări.

Un susţinător al agendei tradiţionale de securitate la baza căreia se afla concepţia

(neo)realistă asupra sistemului internaţional ar răspunde la aceste întrebări afirmând că obiectul

de referinţă trebuie sa fie statul, iar amninţarea faţă de care trebuie protejat obiectul de referinţă

este atacul militar de către alte state.

Buzan prezintă sistemul internaţional, statele şi indivizii ca obiecte de referinţă, iar peisajul

militar, politic, economic, societal şi de mediu ca surse de ameninţare potenţiale la adresa acelor

obiecte de referinţă. Acesta este un punct de plecare pentru a desluşi complexităţile înţelegerii

clare a ‘problemei’ securităţii.

Securitatea europeană nu este doar o serie de probleme şi evenimente. Felul în care

interpretăm aceste evenimente şi probleme este de asemenea important pentru a întelege relaţiile

de securitate şi pentru a identifica acele probleme care sunt realmente legate de securitate. În a

doua jumătate a secolului douazeci conceptul de securitate a fost privit ca referându-se în mod

exclusiv la relaţiile de securitate militară. Mulţi analişti au contestat foarte serios această

4 Vitalie Varzari. Securitatea Națională a Republicii Moldova în contextul integrării europene. AȘM. IȘPIE. 2012. (teză de doctor) pag. 29

3

definiţie. ‘Şcoala de la Copenhaga’ a devenit numele comun pentru întreaga analiză a

conceptului de securitate prin care s-a reconceptualizat fundamental înţelesul termenului de

securitate şi al elementelor cărora trebuie să li se asigure securitatea. Toată această literatură a

fost generată de anumiţi analişti asociaţi Centrului de la Copenhaga pentru cercetare în domeniul

păcii şi conflictelor. În mod clar, cei mai influenţi analişti au fost Barry Buzan şi Ole Waever.

Activitatea lor inovatoare a contribuit major, şi în unele cazuri a reorientat, dezbaterea asupra

naturii securităţii şi a studiilor de securitate. Deosebit de important este felul în care au încercat

să ‘extindă’ conceptul de securitate. Şcoala de la Copenhaga a considerat studiile de securitate ca

fiind problematice dacă sînt construite îngust, în jurul dimensiunii militare a securităţii şi

excluzând alte dimensiuni. Contribuţia Şcolii de la Copenhaga a fost definitorie în domeniul

studiilor de securitate şi a dezvoltat gândirea asupra securităţii pe continentul european de azi.

Pornind de la o nemulţumire datorată îngustării agendei de securitate în timpul Războiului Rece,

cadrul conceptual de la Copenhaga – extinzând abordarea conceptuală asupra securităţii la cele

cinci sectoare care operează la nivele diferite şi implică statul şi societatea – a avut un impact

contemporan foarte puternic.

Dacă securitatea înseamnă reducerea la minimul a amenințărilor și vulnerabilităților, atunci

pentru trasarea unei hărți a domeniului securității naționale este uitil să explicăm cîteva concepte

cheie, precum amenințare și vulnerabilitate promovate de exponenții Școlii de la Copenhaga, și

risc, pe care le vom utiliza frecvent. În general politologii, analiștii și teoreticenii din diferite

domenii au tendința să ofere aceeași valoare termenilor, pericol, risc, vulnerabilitate și

amenințare, considerîndu-le sinonime. Totuși în domeniul securității aceste noțiuni fundamentale

trebuie tratate cu atenție, pentru a nu crea confuzii. Dicționarul ex. al limbii române definește

termenul de amenințare – ca intenția de a face rău cuiva, pentru al intimida, pentru a obține ceva,

cel de vulnerabilitate ca parte, punct sensibil, nevralgic, iar cel de risc ca pericol eventual, mai

mult sau mai puțin prevezibil, posibil de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un

necaz sau de suportat o pagubă. Aceste explicații scot la iveală caracteristici importante privind

sursa declanșatoare a amenințărilor, vulnerabilităților și riscurilor. Amenițarea este provocată de

cineva sau ceva din exterior care manifestă intenții ostile față de cel pe care îl țintește,

vulnerabilitatea provine din interior, din structură, starea de fapt a celui vizat, iar riscul se referă

la posibilitate eventuală ca o amenințare sau vulnerabilitate să aibă loc într-un viitor posibil.5

5 Vitalie Varzari. Securitatea Națională a Republicii Moldova în contextul integrării europene. AȘM. IȘPIE. 2012. (teză de doctor) pag 21.

4

Întrebări pentru evaluare

1. Cînd termenul de securitate națională a fost interpretat pentru prima oară și de cine ?2. Numiți sectoarele securității pe care le cunoașteți ?3. Care sunt cele trei componente ale statului ?4. Ce este (definiți) națiunea ?5. Ce este amenințarea, riscul și vunerabilitatea - prin ce se deosebesc ?

Lectura și Actele normative recomandate:

1. Alexei Rusnac Aspecte ale teorii Securității. Ed. Draghiștea Chișinău 2005 pag. 2002. Vitalie Varzari. Securitatea Națională a Republicii Moldova în contextul integrării europene.

AȘM. IȘPIE. 2012. (teză de doctor)3. Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994.4. Barry Buzan. Popoarele, statele și tema. Ed. Cartier . București 1991

NOTE

5

II. Securitatea economică a Republicii Moldova.

Economia ca ramură de activitatea umană a fost și este supusă procesului firesc de

dezvoltare sau evoluție. Ca știință, la fel dispune de un ansamblu variat de noțiuni și doctrine, și

în virtutea acestora se determină concepția economică, sarcinile de bază și metodele de realizare

al scopurilor economice.

În lumea contemporană economia ca știință reprezintă ca și în toate celelate perioade

istorice unul dintre cele mai prioritare ( fundamentale) domenii de activitate umană. Economia

împreună cu sistemul financiar este platforma de temelie a tuturor celorlalte ramuri de conducere

și organizare socială și evident are laturile sale pozitive și critice, în dependența de organizarea

economică.

Termenul de „economie” (ştiinţă economică) dintotdeauna a fost interpretat neunivoc.

Astfel, aceasta era definită ca ştiinţa:

– despre bogăţie (această opinie aparţine mercantiliştilor);

– despre producţie şi repartiţia bunurilor materiale ("părinţii" acestei concepţii au fost clasicii);

– despre relaţiile de producţie şi legităţile de dezvoltare a activităţii economice umane (tratarea

marxistă);

– despre gestiunea economiei naţionale (interpretarea reprezentanților naționalismului

economic)6.

Eventual, reeșind din aceste teze conceptuale expuse în lucrarea, O. Soroceanu și N. Filip,

definim: Economia ca știință și activitate concretă, reprezintă relațiile sociale de conducere a

producerii bunurilor necesare existenții umane pe de o parte și finanațele ( banii ) ca instrumentul

de bază ce asigură valorificarea bunurilor, oraganizarea schimbului dintre acestea, inclusiv

valorificarea muncii umane.

Diviziunea muncii privește nu divizarea dintre munca intelecutală și lucrul fizic, dacă ne

referim fundamental, ci lucrul omul se reduce la cei care conduc pe cei care produc.

Constituția Republicii Moldova, legea supremă a societății și statului stabilește următoarele

norme constituționale ce se referă la economia națională și finanțele publice.

Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe

proprietatea privată și pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă. Statul trebuie să

asigure:

a) reglementarea activităţii economice și administrarea proprietăţii publice ce-i

aparţine în condiţiile legii;

6 Olga Sorocean, Nelly Filip, Introducere în Teoria Economică. ASEM 2005 pag. 116

b) libertatea comerţului și activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei;

loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară și valutară;

d) stimularea cercetărilor știinţifice;

e) exploatarea raţională a pămîntului și a celorlalte resurse naturale, în concordanţă

cu interesele naţionale;

f) refacerea și protecţia mediului înconjurător, precum și menţinerea echilibrului

ecologic;

g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creșterea

calităţii vieţii;

h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice și juridice, inclusiv străine.

Parlamentul aprobă direcţiile principale ale activităţii economice externe, principiile

utilizării împrumuturilor și creditelor străine. Guvernul asigură protejarea intereselor naţionale în

activitatea economic externă, promovează politica liberului schimb sau politica protecţionistă,

pornind de la interesele naţionale.

În cadrul abordării conceptuale a politicii securității, astăzi, este imposibil să se facă o

delimitare între politica internă și cea externă a statului, între metodele de forță și cele pașnice

folosite pentru asigurarea securității naționale și internaționale. Totuși de alegerea corectă a

abordării conceptuale a problemelor asigurării securității depinde nu doar viața cetățenilor unor

state aparte, ci și procesul global al civilizației, adică ritmurile și orientarea dezvoltării materiale

și spirituale a societății umane mondiale.7

În ultimele decenii a devenit din ce în ce mai clar că lumea se va confrunta cu o explozie

demografică severă. Creșterea necontrolată a populației va duce cu sine epuizarea resurselor și

distrugerea mediului. Numărul mare de oameni va necesita tot mai multe resurse sub forma de

hrană, energie și bunuri, care, la rîndul lor, vor duce la creșterea încălzirii globale și la

nenumăratele alte catastrofe ecologice. Premisa privind creșterea populației a fost acceptată de

comun acord. Această situație nu mai este de actualitate. Observăm deja o shimbare în țările

avansate economic. Oamenii trăiesc mai mult, iar din pricina scăderii ratei nașterilor, există tot

mai puțini muncitori tineri care să ia locul pensionarilor tot mai numeroși. Europa și Japonia se

confruntă deja cu această situație, iar Statele Unite vor urma și ele foarte curînd. Au existat două

cauze clare ale exploziei demografice, ambele la fel de importante. În primul rînd, a scăzut rata

mortalității infantile; în al doilea rînd, a crescut speranța în viață. Ambele au fost rezultatul

medicinii moderne, al hranei tot mai îndestulătoare și al introducerii sistemului de sănătate

7 Alexei Rusnac Aspecte ale teorii Securității. Ed. Draghiștea Chișinău 2005 pag. 517

publică la sfîrșitul secolului al XVIII-lea. Acest lucru se va dovedi extrem de important în

următorii 100 de ani.8

Inechitățile sistemului internațional au o semnificație uriașă. Ele au dat naștere, în esență,

la două lumi și decalajale între acestea cresc neîncetat. Una este lumea bogaților, celaltă este

lumea săracilor, uniți prin moștenirea suferinței comune. O cortină a sărăciei împarte cele două

lumi atît din punct de vedere material, cît și din punct de vedere filozofic. O lume este învățată,

cealaltă în cea mai mare parte analfabetă; una este industrială și urbană, cealaltă predominant

agrar și rurală; una este orientată spre consum, cealaltă spre supravețuire. În lumea bogată se

manifestă grija pentru calitățile vieții; în lumea săracă pentru viața în sine, care este amenințată

de boli, foame și subnutriție; în lumea bogată se manifestă grija pentru conservarea resurselor

care nu se regenerează și se studiază modul în care lumea ar putea fi menținută într-o stare

staționară. În lumea săracă preocuparea o constituie nu primejdia epuizării resurselor, ci

exploatarea și distribuirea lor în folosul întregii omeniri, și nu doar a cîtorva națiuni privilegiate.

În timp ce lumea bogată își face griji cu privire la efectul activităților poluante asupra sistemelor

de menținere a vieții, lumea săracă este îngrijorată chiar de poluantul sărăciei, deoarece

problemele ei nu apar dintr-un exces de dezvoltare și de tehnologie, ci dintr-o lipsă de dezvoltare

și de tehnologie, și dintr-un control nesatisfăcător al fenomenelor naturale.9

În afara dezarmării nucleare, omenirea nu are obiectiv mai vital decît securitatea alimentară.

Foametea atît de răspîndită și sărăcia într-o lume scindată ar putea declanșa conflicte care să

ducă la confruntări globale, catastrofice. În termeni economici, costul inacțiunii în acest domeniu

este mai mare decît costul unei acțiuni organizate și concrete. Foametea și sărăcia trebuie

eradicate, dacă omenirea vrea să aibă un viitor. Costul acestei acțiuni ar reprezenta doar o

fracțiune din cele 650 miliarde de dolari cheltuiți anual pe plan mondial pentru arme și armate.

Generațiile noastre dispun de suficiente cunoștințe și mijloace pentru a produce alimente

necesare celor 6 miliarde de oamenii, și chiar mai mulți, care vor popula planeta noastră.10

Securitatea economică include în sine următoarele sfere (obiective) de bază:

Securitatea financiară; Securitatea alimentară; Securitatea muncii; Securitatea resurselor energetice; Combaterea infrațiunilor economice, Securitatea ecologică; Securitatea tehnico - științifică, informațională, etc.

8 George Friedman . Următorii 100 de ani. Preveziuni pentru secolul XXI. Ed. Litera. 2012 București. pag. 629 Jean Tinbergen. Restructurarea Ordinii Internaționale. Raport către Clubul de la Roma. Ed. Politica. București. 1978 pag 6710 Conferința Clubului de la Roma. Hrană pentru 6 miliarde. Ed. Politica. București 1986 pag . 331

8

Securitatea economică (parte componentă a securității naționale) reprezintă gradul de

protecție a economiei împotriva amenințărilor interne și externe. Scopul securității economice

rezidă în asigurarea unei dezvoltări stabile a țării în interesele satisfacerii necesităților sociale și

economice.

Subiecții securității economice sunt: ministerele și departamentele funcționale și ramurale;

serviciile fiscal și vamal; băncile, bursele, fondurile, companiile de asigurări; producătorii și

vînzătorii de mărfuri, lucrări și servicii;11

Ameninţări şi vulnerabilităţi din domeniul economic al Republicii Moldova:

Existenţa unei economii bazate preponderent pe exportul produselor agricole primare, productivitatea căreia depinde în mare parte de condiţiile climaterice sezoniere;

Diversificarea slabă a exporturilor şi dependenţa excesivă faţă de piaţa rusă de desfacere; Dependenţa excesivă faţă de importurile de gaze şi petrol din Federaţia Rusă, combinată cu incapacitatea

accesării sau valorificării unor resurse energetice alternative; Interferenţa criminalităţii organizate cu structurile politice şi economice, care contribuie la subminarea

autorităţii statului, perpetuarea monopolului şi a unei economii tenebre ce periclitează bunăstarea cetăţenilor;

Incapacitatea autorităţilor publice centrale de a asigura dreptul la proprietate asupra infrastructurii industriale, terenurilor agricole şi schimburilor comerciale din stînga Nistrului;

Volumul redus al investiţiilor directe în economie, ceea ce face imposibilă modernizarea sectorului agrar, industrial şi cel al serviciilor.12 În acest context menționăm evaziunea fiscală în masă, corupția și sistemul de producție degradant ca vulnerabilități și amenințări primordiale.

Printre amenințări economice cu alte cuvinte se are în vedere: pertubarea funcționării optimale a sisitemului economic, dezorganizarea producției, pierderea capacității de conducere a statului asupra economii, sisitemul impozitar și al comerțului exterior, dereglarea echilibrului interramural al economiei naționale, creșterea necontrolată a datorii externe, delapidarea necontrolată a resurselor natuarale;

La sfîrşitul anului trecut, datoria publică a Republicii Moldova, care include creditele, împrumuturile luate de stat, de Banca Naţională a ţării, de întreprinderile cu capital de stat şi de unităţile administrativ-teritoriale, a atins o cotă-record: 6,132 miliarde de dolari SUA. Adică, fiecărui locuitor al ţării îi revine în medie cam 1700 de dolari. Raportată la produsul intern brut al ţării (PIB), mărimea datoriei publice se ridică la 86,5 procente. 13

Explozia demografică globală, pauperitatea dintre Nordul și Sudul Pămîntului, impactul industrial, deasemenea reprezintă o amenințare și pentru economia Republicii Moldova.14

Prin securitate economică națională a Republicii Moldova se are învedere situația în care

nu există bariere interne sau externe pentru asigurarea intereselor naționale în domeniul

economic. Pentru securitatea economică națională este important ca statul, cetățenii, agenții

economici privați, în ansamblu să înțeleagă și să susțină interesele economie naționale și

politicile economice, financiare, fiscale, bancare, comerciale, investiționale etc. Totodată,

promovarea de către stat a unor politici de utilizare a resurselor economice nu trebuie să

contravină principiilor de liberă inițiativă și concurență, de intangibilitate a proprietății private

11 Alexei Rusnac Aspecte ale teorii Securității. Ed. Draghiștea Chișinău 2005 pag. 20012 Vitalie Varzari. Securitatea Națională a Republicii Moldova în contextul integrării europene. AȘM. IȘPIE. 2012. (teză de doctor)13 Vlad Loghin _de vazut aici datele oficiale ale Minstr. Finanțelor ce privesc datoria publică, de făcut trimitere la un document oficial sau la saitul mf

14 (notă autor)9

și nu presupune implicarea statului în domeniile în care mecanismele de piață pot funcționa mai

eficient în absența intervenției guvernamentale.

Întrebări de verificare

1. Definiți sau ce reprezintă economia ?2. În ce constă securitatea economică ?3. Care sunt sferele sau obiectivele de bază ale economiei?4. Cîte tipuri de proprietate cunoașteți ?5. Continuați: ,, în domeniul economiei statul trebuie să aigure”…?6. Relevați amenințările care periclitează economia Republicii Moldova ?7. Ce înțelegeți prin ,,explozia demografică”, descrieți particularitățile esențiale ?

Lectură recomandată:

1. Alexei Rusnac Aspecte ale teorii Securității. Ed. Draghiștea Chișinău 2005 pag. 2002. Olga Sorocean, Nelly Filip, Introducere în Teoria Economică. ASEM 20053. Vitalie Varzari. Securitatea Națională a Republicii Moldova în contextul integrării europene.

AȘM. IȘPIE. 2012. (teză de doctor)4. George Friedman . următorii 100 de ani. Preveziuni pentru secolul XXI. Ed. Litera 2012

București.5. Jean Tinbergen. Restructurarea Ordinii Internaționale. Raport către Clubul de la Roma. Ed

Politica Bucuirești 1978 6. Conferința Clubului de la Roma. Hrană pentru 6 miliarde. Ed. Politica. București 1986

NOTE

II. Securitatea politică a Republicii Moldova

10

Politica este știința și practica de guvernare a unui stat și reprezintă sfera de activitate

social-istorică ce însumează relațiile, orientările și manifestările care apar între diversele

categorii și grupuri sociale, între partidele politice, între națiuni ș.a.m.d. în vederea emancipării

conceptelor proprii, în lupta pentru putere sau supremație ideologică, etc. Deși termenul este

folosit în general în legătură cu actul de guvernare, el poate fi indentificat în toate interacțiunile

grupurilor umane,15 ex: politica statului, politica penală, politica de afaceri, poltica educațională,

politica militară, etc. Sensul clasic al politicii este ,,arta de a conduce”.

Securitatea politică (parte componentă a securității naționale) reprezintă: gradul de

protecție a vieții politice a țării. Scopurile securității politice sunt determinate de tipul ca atare al

statului (democartic, autoritar, etc). pentru o țară ca Republica Moldava ele ar fi: asigurarea

accesibilității maselor populare la procesele de elaborare și transpunere în viață a politicii interne

și externe; neadmiterea folosirii politicii ca mijloc de blocare sau anihilare a opinii publice ce

reprezintă majoritatea cetățenilor; apărarea intereselor de stat și naționale în caz de schimbarea a

puterii politice;

Criteriul de bază al securității politice îl constituie existența partidelor politice și a

asociațiilor obștești, inclusiv a celor din opoziție.

Obiectul securității politice este viața politică a țării în corelație cu lumea exterioară.

Subiecțiii securității politice sunt:

Puterea legislativă; Puterea executivă; Puterea judecătorească;16

Securitatea politică poate fi asigurată prin neutralizarea pericolelor şi ameninţărilor cu

care se confruntă sistemul statal şi constituţional al ţării, funcţionarea sistemului politic şi al

tuturor instituţiilor statale în interesul majorităţii cetăţenilor. Atingerea unui nivel suficient al

securităţii naţionale, înţeles ca sistem de protecţie al intereselor vitale ale personalităţii, societăţii

şi statului, capabil să îndepărteze pericolele şi ameninţările de Moldova, va oferi posibilitatea de

a continua şi de a dezvolta tendinţele pozitive în politică, economie, sfera socială, în relaţiile

interstatale. Dezvoltarea ţării în condiţiile stabilităţii şi securităţii, care în cele din urmă vor

contribui la rezolvarea principalului obiectiv strategic, ridicarea nivelului şi calităţii vieţii

cetăţenilor Republicii Moldova.17

Ameninţări şi vulnerabilităţi din domeniul politic al Republicii Moldova:

Perpetuarea regimului separatist din stînga Nistrului;

15 https://ro.wikipedia.org/wiki/Politică16 A. Rusnac. Aspecte ale Teorii Securității. Ed, Draghiștea. an 2005, pag 199.17 http://www.moldovenii.md/md/section/591 ( accesat la data 13. 03. 2013)

11

Presiunile politice externe, manifestate prin acordarea de sprijin economic, militar şi politic regimului anticonstituţional de la Tiraspol;

Insuficienţa capacităţilor administrative de prevenire şi gestionare adecvată a diverselor crize contemporane;

Slaba funcţionare a instituţiilor democratice în contextul încălcării drepturilor omului; Promovarea intereselor de grup, clan, partid în defavoarea intereselor naţionale vitale; Corupţia, birocraţia excesivă şi lipsa transparenţei în cadrul aparatului politico-administrativ; Inconsistența politicii externe în promovarea intereselor naţionale; Lipsa mecanismelor eficiente de implementare a legilor şi de asigurare a securităţii naţionale; Funcţionalitatea redusă a capacităţilor instituţionale ale statului.18

Printre amenințările politice clasificate anterior, mai menționăm următoarele amenințări cu

caracter politic:

Existența prea multor partide politice – cauza dezbinării voinței politice a poporului nostru; Folosirea mijloacelor de informare în dezinformarea poporului; Falsificarea voturilor electorale; Împărțirea autorităților publice centrale și a cadrelor acestora pe culoare politică; Colaborare disfuncțională dintre partidele politice;19

Inexistența opoziției sau lipsirea ei de drepturi; Predominarea în viața politică a politicii elitare sau a politicii de gloată; Pierderea capacității de guvernare a societății; Schimbarea prea deasă a Constituției în vigoare sau anularea unor legi ce se respectă de către populație și

acționează real în interesele țării. Creșterea pericolului la adresa integrității teritoriale șa al unității spațiului juridic al ățrii; Egoismul etnic, etnocentrismul și șovinismul, manifestate în activitatea unor formațiuni obștești create pe

criterii naționale, contribuie la separatismul național, crează condiții favorabile pentru apariția conflictelor pe acest teren, toate aceste provocînd creșterea nivelului migrației și caracterun necontrolat al forței de muncă;

Continuă ruinarea spațiului spiritual unic, iar dezintegrarea economică și difirențierea socială provoacă creșterea tensunilor în relațiile dintre regiuni și centru ( ex. ultimele evenimente din UTAG) creînd o amenințare reală la adresa orîndurii republicane.20

Evoluţia etatică a Republicii Moldova, precum şi, încadrarea ei în circuitul

globaltransnaţional de la obţinerea independenţei încoace, a pus în sarcina partidelor politice din

Republica Moldova diverse obiective în vederea agregării diferitor sectoare ale securităţii. Cu

toate că iniţial, până la adoptarea Constituţiei Republicii Moldova, partidele politice şi mişcările

social-politice priveau securitatea drept un domeniu ce ţine doar de supravieţuirea fizică a

statului, apărarea suveranităţii naţionale şi potenţialul de reacţionare la pericolele externe (se are

în vederea punerea accentului pe instituţiile de informare şi securitate), constatat vădit în Legea

securităţii statului din anul 1995, actualmente se găsesc în platformele şi implementările

normative ale lor şi alte sectoare ce ţin de securizarea economică, socială, ecologică,

demografică etc. a Republicii Moldova. Consolidarea platformelor şi dezbaterilor partidelor

politice din Republica Moldova, pe parcursul evoluţiei istorice, a condus la adoptarea în anul

18 Vitalie Varzari. Securitatea Națională a Republicii Moldova în contextul integrării europene. AȘM. IȘPIE. 2012. (teză de doctor) pag 113.19 notă autor.20 . Rusnac. Aspecte ale Teorii Securității. Ed, Draghiștea. an 2005, pag 28 - 199.

12

2008 a Concepţiei Securităţii Naţionale a Republicii Moldova, document ce derivă din

perspectiva integrării europene relevată oficial prin consensul politic naţional din urma

alegerilor parlamentare din anul 2005. Astfel, prin consolidarea şi segregarea platformelor

politice ale partidelor aflate la conducere în acea perioadă, Republica Moldova urmează după

următoarele linii directorii în politica sa de securitate naţională:

- asigurarea respectării statutului său de neutralitate permanentă;

- restabilirea integrităţii teritoriale a statului, eliminarea prezenţei militare străine,

consolidarea independenţei şi suveranităţii statului;

- menţinerea proceselor de integrare europeană într-o stare dinamică avansată;

- asigurarea dezvoltării democratice a societăţii şi consolidarea securităţii ei interne;

- dezvoltarea economică şi socială ascendentă a ţării prin accelerarea reformelor

politice, economice şi instituţionale, în primul rând a celor care permit îndeplinirea

criteriilor de aderare la Uniunea Europeană;

- dezvoltarea şi valorificarea cât mai plenară a potenţialului uman, principală resursă a ţării,

apărarea cât mai eficientă a intereselor şi drepturilor cetăţenilor săi în ţară şi peste hotare

- consolidarea dimensiunii economice, sociale, energetice şi ecologice a securităţii.21

Întrebări pentru verificare

1. Ce este politica ?

2. Prin securitatea politică ce înțelegeți ?

3. Care sunt amenințările cu carcter politic ?

4. Ce acte normative cunoașteți din domeniul securității naționale ?

5. Care sunt liniile directorii ale Republicii Moldova în politica sa de securitate națională ?

Lectură recomandată

1. A. Rusnac. Aspecte ale Teorii Securității. Ed, Draghiștea. an 2005

2. Vitalie Varzari. Securitatea Națională a Republicii Moldova în contextul integrării europene. AȘM. IȘPIE. 2012. (teză de doctor)

3. Dorian Bodiu. Conferința științifică internațională. AȘM. IIEȘP. Securitatea Națională a Republicii Moldova în contextul geopolitic European. Chișinău. 2010

NOTE

IV. Securitatea militară a Republicii Moldova.

Securitatea militară a Republicii Moldova reprezintă un mecanism sau o structură

complexă, care este parte componentă a securității naționale. Fiind formată din sistemul de

conducere unică și comandă (executare) necondiționată, unități militare mari și mici, complexuri

21 Dorian Bodiu. Conferința științifică internațională. AȘM. IIEȘP. Securitatea Națională a Republicii Moldova în contextul geopolitic European. Chișinău. 2010. pag. 65

13

economico – industriale, instituții de învățămînt de profil, disciplină și activitate distinctă de cea

general civilă, etc. Reeșind din scopul sau misiunea apărării militare, organul de bază este

Armata Națională, care dispune de sursele și mijloacele necesare, (arme, muniți, unități de artilerie,

infanterie și cercetare, mijloace explozive, sisteme de apărare antiaeriană, tehnică autoblinadată, aeriană, surse

umane, de legătură și transmisiuni, logistică, planificare strategică, centre de analiză și statiscă, servicii de

spionaj sau de activitatea informativă și contrainformativă, etc.) apărării naționale.

Cadrul juridic al apărării naţionale îl constituie Constituţia Republicii Moldova, Concepţia

securităţii naţionale, Doctrina militară a Republicii Moldova, Strategia Securității Militare,

Legea cu privire la apărarea națională, Legea privind pregătirea de mobilizare și mobilizarea,

Legea cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei, Regulamentele militare,

Decretele Președintelui Moldova, ordinele Ministrului Apărării, ale Șefului Marelui Stat Major al

Armatei Naționale, alte acte normative ale Republicii Moldova, precum şi normele unanim

acceptate ale dreptului internaţional.

Securitatea militară (parte componentă a securității naționale) reprezintă capacitatea de apărare a suveranității, integrității teritoriale și a populației țării împotriva amenințărilor (militare) din afară.

Scopul securității militare rezidă în protecția intereselor împotriva amenințărilor (militare) străine. Criteriul de bază al securității militare îl constitue menținerea forțelor armate la nivelul ce asigură

capacitatea de apărare a țării. Obiectul securității militare constituie interesele statutlui (suveranitatea, integritatea teritorială,

indepența, etc) Subiecții securității militare sunt: statul; forțele armate; complexul militar industrial; etc.22

Sferele de apărare – aieriană, apă și uscat.

Constituția Republicii Moldova, Legea Supremă a Societății și a Statului, stabilește că

forțele armate sînt subordonate exclusiv voinței poporului lui, pentru garantarea suveranității, a

independenței și a unității, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale.

Structura sistemului național de apărare se stabilește prin lege organică, (art.108).

Prin urmare, apărarea Patriei este un drept și o datorie sfîntă a fiecărui cetățean. Serviciul

militar este satisfăcut în cadrul forțelor militare, destinate apărării naționale, pazei frontierei și

menținerii ordinii publice, în condițiile legii, (art.57).23 Apărarea naţională este una din cele mai

importante funcţii ale statului şi constituie cauza întregului popor.24

În conformitate cu doctrina militară, scopul principal  al  politicii  militare a

Republicii  Moldova  este asigurarea  securității militare a poporului și statului, prevenirea

războaielor și conflictelor armate prin mijloace de drept internațională. Pentru atingerea  acestui

scop, Republica Moldova aplică un sistem de măsuri care preconizează:

22 A. Rusnac. Aspecte ale teoriei securității. Ed Dragiștea. Chișinău 2005. pag. 20523 Constituția Republicii Moldova din 29 iulie.24 Legea Nr. 345 din 25. 07. 2003 cu privire la apărarea națională.

14

La nivel global- participarea la activitatea comunității mondiale în vederea prevenirii

războielor și conflictelor armate și soluționării pașnice a problemelor litigioase; crearea

condițiilor care, în cazul unui pericol militar extern, vor asigura realizarea dreptului republicii la

asistarea organizațiilor internaționale; participarea activă la edificarea sistemului internațional

unic de securitate colectivă;

La nivel regioanl – stabilirea relațiilor prietenești bilaterale și multilaterale cu statele din

regiune, care vor asigura un înalt nivel încredere reciprocă și deschidere în domeniul militar,

precum și ajutorul reciproc în cazul periclitării securității colective;

La nivel național – crearea unui potențial militar, suficient pentru asigurarea securității

militare a statului.

Realizînd cursul său militar-politic, Republica Moldova:

nu acceptă războiul  (cu excepţia cazurilor de autoapărare) ca mijloc de atingere a scopurilor politice, promovează o politică externă de pace; asigură securitatea  sa  militară fără a prejudicia securitatea altor state şi securitatea generală;

nu admite folosirea teritoriului  propriu  pentru  acţiuni  agresive contra  altor  state şi pentru dislocarea trupelor străine, cu  excepţia cazurilor  prevăzute de acordurile internaţionale privitor la dislocarea contingentelor forţelor pacificatoare25

Astfel: securitatea militară este parte a securităţii naţionale, ce asigură apărarea militară a

statului şi societăţii împotriva pericolelor militare externe şi interne, prin promovarea politicii de

apărare şi crearea Forţelor Armate capabile să respingă o eventuală agresiune armată.

Conceptul de securitate militară presupune protecţia statului şi societăţii de pericole

militare, prin realizarea măsurilor şi acţiunilor ce ar asigura posibilitatea de a preîntîmpina şi

riposta o eventuală agresiune armată, ar preveni, localiza şi lichida conflictele militare de orice

gen (atît la hotarele ei, cît şi în interiorul ţării), ar asigura apărarea antiaeriană a obiectivelor

importante ale statului, ale forţelor (trupelor), ar condiţiona susţinerea altor aspecte ale securităţii

naţionale.

Securitatea militară a Republicii Moldova este asigurată de către Forţele Armate, care, prin

metode legale, contribuie la crearea condiţiilor de promovare a intereselor statului pe plan intern

şi extern.

Obiectivele militare naţionale răspund necesităţii de asigurare a intereselor naţionale ale

Republicii Moldova. In acest sens, Strategia stabileşte următoarele obiective militare naţionale:

prevenirea conflictelor şi crizelor care ar putea afecta securitatea militară a Republicii Moldova; descurajarea unei eventuale agresiuni armate împotriva Republicii Moldova; reformarea Forţelor Armate; sporirea contribuţiei Republicii Moldova la securitatea regională (subregională) şi internaţională.26

25 Hotărîrea de Parlament Nr. 482 din 06. 06. 1995. privind Doctrina militară a Republicii Moldova.26 Strategia Militară Națională a Republicii Moldova.

15

La momentul actual în lista amenințărilor și vulnerabilităților cu caracter militar direcționate

în adresa securității militare ale Republicii Moldova sînt considerate:

Prezenţa în zona de est a Republicii Moldova a trupelor ruseşti şi a forţelor paramilitare transnistrene, ce deţin un arsenal important de arme ofensive şi defensive;

Slaba gestionare în recrutarea, pregătirea şi managementul personalului Forţelor Armate; Lipsa controlului democratic asupra Forţelor Armate; Dotarea tehnico-materială insuficientă a Forţelor Armate; Lipsa unor standarde optimale în edificarea Armatei Naţionale; Nivelul scăzut al supravegherii şi controlului asupra spaţiului aerian, terestru şi riveran.27

Tendințele agresive ale statelor alianțelor străine; Distrugerea forțelor militare, a complexului militar industrial și a științei naționale; Finanțarea insuficientă a subiecților securității militare (în special al AN) Spionajul in folosul statelor străine; Decăderea moral – spirituală și patriotică a populției; Reducerea nivelului de pregătire a ofițerilor și ostașilor;28

Programul de activitate cotidiană al militarilor prin contract și în termen necesită o revezuire la toate nivelurile.

Colaborarea diplomației militare necesită reorientare și shimbări de ranguri.29

Președintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forțelor armate, el poate

declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau general. În caz de

agresiune armată îndreptată împotriva țării, Președintele Republicii Moldova ia măsuri pentru

respingerea agresiunii, declară stare de război și le aduce neîntîrziat, la cunoștința

Parlamentului30

Sistemul naţional de apărare cuprinde conducerea, forţele, resursele şi infrastructura

teritorială. Conducerea sistemului naţional de apărare este un atribut exclusiv şi inalienabil al

autorităţilor constituţionale ale statului şi se realizează de către Parlament, Preşedintele

Republicii Moldova, Guvern, Ministerul Apărării şi alte autorităţi publice cu atribuţii în

domeniul apărării naţionale în  limitele stabilite de Constituţie şi de alte acte normative.

Forţele destinate apărării naţionale sînt Forţele Armate compuse din Armata Naţională,

Trupele de Grăniceri (poliția de frontieră) şi Trupele de Carabinieri.31

Normele juridice de bază în reglementarea conflictelor militare este dreptul umanitar,

ramură a dreptului internațioanal. Prin urmare dreptul umanitar este format din dreptul de la

Haga și dreptul de la Geneva, convenții internaționale care au fost accepate de comunitatea

internațională, astfel prin acestea specificîndu-se regulile de ducere a războiului.

Întrebări pentru verificare:

27 Vitalie Varzari. Securitatea Națională a Republicii Moldova în contextul integrării europene. AȘM. IȘPIE. p113

28 A. Rusnac. Aspecte ale Teorii Securității. Ed, Draghiștea. an 2005. pag. 20529 notă autor.30 Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 199431 Legea Nr. 345 din 25. 07. 2003 cu privire la apărarea națională.

16

1. Definiți și descrieți în ce constă securiatea militară ?2. Care este scopul sau misiune securității militare ?3. Care este cadrul normativ al apărării militare ?4. Cine este comandantul suprem al Forțelor Armate ale Republicii Mooldova – atribuțiile lui ?5. Ce cuprinde sistemul național de apărare ?6. Care sunt amenințările și vulnerabilitățile cu caracter militar ?7. Ce înțelegeți prin dreptul războiului ?

Lectură recomandată și Acte normative:

1. A. Rusnac. Aspecte ale teorii securității. Ed Draghiștea 20052. Vitalie Varzari. Securitatea Națională a Republicii Moldova în contextul integrării europene. AȘM. IȘPIE.3. Strategia Militară Națională a Republicii Moldova;4. Legea Nr. 345 din 25. 07. 2003 cu privire la apărarea națională

5. Hotărîrea de Parlament Nr. 482 din 06. 06. 1995. privind Doctrina militară a Republicii Moldova.

NOTE

V. Securitatea socială a Republicii Moldova

Conceptul folosit cel mai des în analizele de securitate, în special ale dimensiunilor

nonmilitare, este acela de securitate socială (umană). De ce securitate umană? Pentru

17

că subiectul și obiectul de referință al securității este individul uman, iar starea de securitate a

indivizilor trebuie să constituie punctul de pornire al oricarui studiu din acest domeniu,

indiferent de nivelul analizat (național, zonal, regional sau global). Omul reprezintă elementul

esențial al oricărei  forme de organizare socială, iar gradul de realizare a securității acestuia se

reflectă în securitatea grupului din care face parte. Reiterînd esența noțiunii, securitatea și, în

special, securitatea socială (umană) reprezintă o stare ce exprimă percepția absenței riscurilor,

vulnerabilităților și amenințărilor la adresa existenței valorilor și intereselor indivizilor umani

(în orice forma de constituire, fie stat, uniune de state, întreprindere, uzină, alte organizații).32

Iar dacă îi cităm pe exponenții Școlii de la Copenhaga, atunci: Securitatea societală se

preocupă de capacitatea de susţinere, în limitele unor condiţii de evoluţie acceptabile, a

elementelor tradiţionale de limbă, cultură, identitate, obiceiuri culturale şi religioase. Așadar:

Securitatea socială reprezintă pacea civică obținută în baza distribuirii echitabile a

avutului social.

Scopul securității sociale rezidă în asigurarea păcii civile durabile.

Criteriul de bază al securității sociale îl constituie bunăstarea păturii de mijloc a populației

care reprezintă 75 % din totalul cetățenilor Republicii Moldova.

Obiectul securității sociale este sfera socială a societății (drepturile sociale, echitatea,

libertatea, democrația, infrastructura asigurării sociale – sistemele ocrotirii sănătății,

învățămîntul, vieții social culturale și odihnei cu fondurile lor materiale, etc.)

Subiectul securității sociale este sistemul protecției sociale și obștești (complexul

instituților de stat și a grupurilor, organizațiilor, centrelor, mișcărilor, asociațiilor și partidelor

obștești care își propun sarcina protecției sociale a populației.

Așadar, referindu-ne la securiate socială (societală, umană) ca parte componentă a

securității naționale, includem în aria acestui domeniu următoarele sfere, care sunt indisolubile și

direct cuprind viața societății, dezvoltarea și securitatea acesteia:

securitatea persoanei; securitatea demografică; securitatea culturologică; securitatea societății; securitatea tehnico - științifică și informațională;

Prin securiatea persoanei se are în vedere capacitatea și gradul de pregătire a statului,

societății și indivizilor de a se proteja și a se feri de pericole și amenințări la adresa vieții,

sănătății și proprietății precum și a valorilor civice fundamentale.

Scopul securității persoane rezidă în ocrotirea vieții, sănătății, proprietății, drepturilor și

libertăților fiecărui om.

32 http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/sociologie/DIMENSIUNILE-NONMILITARE-ALE-S92.php 18

Criteriul de bază al securității persoanei îl constituie menținerea și sporirea duratei medii a

vieții.

Obiectul securității persoane este omul cu interesele lui viatale. Subiecții securității

persoanei sunt: statul cu instituțiile, organele și funcționarii săi; sociațiile obștești, grupurile și

păturile sociale; asociațiile economice, politice și sociale; corporațiile de producție; familia și

alte persoane; puterile legislativă, executivă și judecătorească.

Securitatea demografică la rîndul său reprezintă gradul de protecție a cantintății și

componenței etnice a populației țării împotriva amenințărilor interne și externe.

Scopul securității demografice rezidă în asigurarea reglementării nivelului cantitativ al

populației țării avăndu-se grijă de menținerea structurii etnoproporționale și ocrotirea sănătății

oamenilor.

Criteriul de bază al securității demografice îl constituie menținerea și creșterea duratei

medii a vieții, îmbunătățirea situației genetice și fizice a oamenilor, reglementarea nivelului

cantitativ a populației țării, păstrarea structurii etnoprporționale.

Obiectul securității demografice este populația țării. Subiecții securității demografice sunt:

Ministerul Sănătății și Protecției Sociale, Ministerul Economie, Ministerul Educației, ș.a. organe.

Securiatea culturologică ca element crucial din componența securității sociale, reprezintă

evoluția conștiintizată a modelelor cultural: tehnologii, școli, moduri de viață, valori sociale.

Scopul securității culturologice rezidă în neadmiterea distrugerii modelelor culturale și

asigurarea condițiilor pentru evoluția lor.

Criteriul de bază al securității culturologice îl constituie prioritatea modelelor culturale

naționale. Obiectul securității culturologice este sistemul modelelor culturale creat de toate

generațiile țării. Subiecții securității culturologice este: omul, familia, societatea și statul.

Securitatea societății reprezintă capaciatea populației de a-și proteja și apăra drepturile,

libertățile și alte valori, ajutînd statul să rezolve aceste probleme prin control și acțiuni de

corectarea a lui.

Scopul securității societății rezidă în participarea la formarea concepției (doctrinei)

securității naționale, controlul asupra activității organelor, instituțiilor și forțelor de securitate ale

statului.

Criteriul de bază al securității societății îl constituie existența sistemului obștesc de

securitate și influiența lui asupra activității organizațiilor internaționale, altor state, instituțiilor

politice și obștești interne.

Obiectele securității societății: viața socială a țării în corelație cu statul și lumea externă;

organizațiile obșteștești. Subiecții securității societății:organizațiile obștești (instituții, fonduri,

centre, etc); puterile legislativă, executivă și judecătorească.

19

Amennițările asupra sectorului securității sociale (societale) a Republicii Moldova sunt:

Din punct de vedere general - politizarea excesivă a relaţiilor interetnice, a etnonimului de limbă, istorie, identitate şi, în consecinţă, lipsa coeziunii sociale pe criterii de limbă, apartenenţă religioasă, politică și etnică;

Emigrarea masivă, legală şi ilegală, peste hotare a cadrelor înalt calificate; Schimbarea orientărilor valorice în societate ca rezultat al migraţiei şi slăbirii instituţiei familiei ce poate

conduce în continuare la creşterea ratei infracţionalităţii, polarizării accentuate a societăţii. Lipsa încrederii sociale în îmbunătăţirea situaţiei în viitorul apropiat şi în perspectivele dezvoltării statului

Republica Moldova; Creşterea neîncrederii şi apatiei societăţii faţă de procesele politice, economice şi sociale din ţară; Rata înaltă a şomajului, insuficienţa protecţiei şi asistenţei sociale, scăderea dramatică a nivelului de trai al

majorității populaţiei în condiţiile polarizării sociale masive; Încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor Republicii Moldova;33

Din punct de vedere demografic - impotența societății de a reglementa nivelul cantitativ al populației țării (susținrea socială a familiilor numeroase);

Lipsa pîrgîiilor de cointeresare a cetățenilor în reglementarea componenței numerice a familiei; Creșterea disperării sociale, alcoolismul, narcomania, tabacismul; Degradarea socială a institului familiei; Politica anti-familie a mass-media; Explozia demografică poate provoca migrări în masă a unor popoare; Neproporționalitatea între nivelul natalității în grupurile etnice și componența numerică a acestor grupuri; Din punct de vedere social – reprimarea libertății, drepturilor și voinței societății; Ignorarea opiniei publice din partea organelor puterii; Susținerea de către putere doar a forțelor sociale apologetice și conformiste; Reprimarea, umilirea, distrugerea opoziției; Interzecirea și restrecționarea adunărilor, manifestațiilor, mitingurilor, demonstrațiilor; Prigoana partidelor, organizațiilor, presei și altor instituții democratice și populare; Aplicarea politicii de secționare în particule mici a societății, a politicii individualismului; Din punct de vedere a securității persoanei – pierderea vieții, sănătății și a facultății de a acționa; Distrugerea forțată a concepției formate despre lume și impunerea unor concepții străine; Manipularea conștiinței și conduitei; Pervetirea morală și siluirea fizică; Limitarea drepturilor și libertăților recunoscute pe arena internațională și lipsirea de ele; Supunerea forțată unor grupări și acțiuni criminale; Folosirea omului ca mijloc de îmbogățire a altuia; Formarea sentimentului de supunere oricăror regimuri și ideologii; Pericole caracteristice altor domenii ale securității (politice, economice, miltare, sociale și ecologice) Din punct de vedere al securității culturologice – nimicirea, substituirea modelelor culturale (ex. folcorul

nostru, arta, istoria, limba, tradițiile sau sărbătorile, obiceiurile la căsătorie, nașterea unui copil, înmormîntare, cutumele țăranilor noștri, bucătăria națională, toate aceste valori culturale sunt influiențate de diverse forțe obiective – americanismul, europenismul, rusismul, etc)

Distrugerea mecanismelor de dezvoltare a modelelor culturale; 34

Combinația diferitor culturi - reeșind din impactul globalizării însăși; Corupția din sistemul de învățămînt; Bugetul sărac al ministerului educației.35

Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i

asigureun nivel de trai decent lui și familie lui, care să-i asigure sănătate și bunăstarea, lui și

familiei lui. Cetățenii au dreptul la asigurare în caz de: șomaj, boală, invaliditate, văduvie,

33 Vitalie Varzari. Securitatea națională a Republicii Moldova în contextul integrării europene. AȘM. IȘPIE (teză de doctor)34 A. Rusnac. Aspecte ale Teorii Securității. Ed. Dragiștea 2005.35 n. autor

20

bătrînțe. Familia constituie elementul natural și fundamenatl al societății și are dreptul la ocrotire

din partea societății și a statului. Pentru protecția familiei și a copiilor orfani, statul facilitează,

prin măsuri economice și pri alte măsuri, formarea familie și îndeplinirea obligațiilor ce le revin.

Mama și copilul au dreptul la ajutor și ocrotirea specială. 36

Întrebări pentru verificare

1. Construiți noțiunea securității sociale ?2. Ce înțelegi prin scopul, criteriul, obiectul și subiecții securității sociale ?3. Care sunt sferele securității sociale ?4. Expuneți particularitățile securității demografice și culturologice ?5. Care sunt amenințările la adresa securității sociale ?

Lectura recomandată

1. Vitalie Varzari. Securitatea Națională a Republicii Moldova în contextul integrării europene. AȘM. IȘPIE (teză de doctor)

2. A. Rusnac. Aspecte ale teorii securității. Ed Draghiștea 2005.

NOTE

VI. Securitatea ecologică a Republicii Moldova

La răscrucea mileniilor II şi III a devenit evidentă indisolubilitatea noţiunilor de

“dezvoltare” şi “securitate”, strânsa interconexiune şi interdependenţă dialectică a acestora.

Categoriile în cauză, în esenţa lor, s-au pomenit a fi criteriile principale de funcţionare şi de

existenţă ale oricărui sistem social, începând cu individul în parte şi finisând cu specia umană,

cu biosfera în întregime. De menţionat în această ordine de idei că nu orice dezvoltare poate fi

inofensivă, neprimejdioasă şi multe dintre criteriile tradiţionale ale progresului, cum ar fi

creşterea economică sau creşterea bunăstării materiale a poporului posedă graniţe naturale clar

36 Constituția Republicii Moldova din 29 iulie.21

conturate. Savanţii tot mai frecvent se conving că securitatea şi dezvoltarea trebuie unite,

fuzionate într-un tot întreg, ridicând astfel nivelul conceptual al securităţii până la cel general

ştiinţific sau chiar până la categoria filosofică de dezvoltare.

Tot, unii savanţi consideră că tendinţele globale negative cum ar fi supraîncălzirea climei,

epuizarea stratului de ozon, reducerea biodiversităţii, pustiirea, impurificarea resurselor acvatice,

bazinului aerian al planetei ş.a. s-au agravat într-atât că suntem ameninţaţi de o catastrofă

globală, mai mult probabilă la mijlocul secolului al XXI-lea. 37

În accepțiune lui B. Buzan, (adepților Școlii de la Copenhaga) securitatea mediului se

referă la menţinerea biosferei locale şi planetare, ca suport esenţial, de care depind toate

acţiunile oamenilor.

Securitatea ecologică este - starea unei naţiuni / a unei societăţi / a unui individ de a fi la

adăpost de amenințările rezultate din raritatea resurselor mediului, din degradarea mediului

înconjurător, din schimbările de mediu neprielnice, naturale şi cauzate de activitatea umană

(ignoranţă, accidente, management defectuos), precum şi de tensiunile şi conflictele care au la

bază considerente de ordin ecologic. Din analiza definiției, pot fi identificate elementele în jurul

cărora este construit acest concept: (1) securitatea ecologică gestionează efectele directe sau

indirecte asupra securității naționale și regionale ale diverselor forme de modificări ale mediului

(în special raritatea și degradarea), care pot fi naturale sau generate de activitatea umană,

accentul fiind pus, cu precădere, pe modificarea mediului care alimentează sau intensifică forme

de conflict. (2) securitatea ecologică incorporează și preocupările privind insecuritatea

individului și comunităților cauzate de modificarea mediului (raritatea resurselor de apă dulce,

poluarea aerului, schimbările climatice etc.), accentul fiind pus pe bunăstarea materială a

individului, pe respectarea drepturilor sale și pe asigurarea unor condiții bune de trai. Securitatea

ecologică incorporează, în accepţiunea unor specialişti, și (3) impactul conflictelor armate asupra

mediului înconjurător, inclusiv reabilitarea siturilor afectate de conflicte militare.38

Așadar, securitatea ecologică (ca parte componentă a securității naționale) reprezintă

protecția mediului înconjurător (biosferei), prepondrent constînd în minimizarea maximă a

impactului uman asupra mediului și ulterior contribuția umană îndreptată pentru ameliorarea și

dezvoltarea durabilă a naturii, reeșind din bagajul și nivelul tehnico - științific de care dispune

comunitatea științifică globală.

Scopul securității ecologice (din care reiese și definiția acesteia) rezidă în asigurarea unui

echilibru stabil, optimal și de lungă durată între populație și ecosistemele naturale, ecosistemele

antropogene și tehnosferă.

37 http://www.filosofie.ugal.ro/ANALE%203/Tardea.rtf (accesat 05.09. 2014) articol de T. N. Țîrdea. V. A. Țapoc38 Bolma Cătălina. Securitatea ecologică pe glob. Abordare geografică, economică și politică. Universitatea București 2010. (teză de doctor) pag 9

22

Criteriul de bază al securității ecologice îl constituie varietatea neschimbată a speciilor

biosferei starea sănătății populației.

Obiectul securității ecologice îl constituie ecosistemele naturale și antropogene aflate în

stare de interacțiune sistematică reciprocă și cu sistemele antropogene externe, cu alte sisteme și

obiecte.

Subiecții securității ecologice sunt: puterea legislativă, executivă și judecătorească,

procuratura, organizațiile obștești.

Amenințări la adresa securității ecologice:

sporirea necontrolată a influienței tehnosfere și antropogene;

transformările și catastrofele globale;

Administrarea defectuoasă şi abuzivă a terenurilor arabile şi a păşunilor, ceea ce aduceprejudicii mediului şi productivităţii agriculturii;

Defrişări masive a pădurilor, ce conduc la înrăutăţirea calităţii aerului, la dispariţia multor specii de floră şi faună, la eroziune şi alunecări de teren; Concentrări masive de deşeuri menajere solide în locuri neautorizate, ce conduce la poluarea

esenţială a apelor freatice care constituie principala sursă de apă potabilă în localităţile rurale; Capacităţi reduse de prevenire a daunelor provocate de acţiunea factorului uman asupra

mediului înconjurător, datorate ineficienţei managementului şi a lipsei unor cercetări şi prognoze în domeniu;39

Lipsa culturii ecologice la populație, Explozia demogarfică reprezintă un pericol prin crearea unui potențial de emigrări în masă a popoarelor

planetei. Amenințări militare pot implica Moldova în conflicte beligerante, în special cu caracter geopolitic și

strategic expansionist, precum și armele de distrugere în masă, la fel reprezintă un impact ecologic pentru securitatea Moldovei, inclusiv presiuni diplomatice prin intermediul acestui impact;

Starea ecologiei mondiale degenerează contiunuu, afectînd toate statele lumii, în special oceanele și apele freatice, atmosfera, defrișarea pădurilor, alimentele m.g.

Decalajul de pauperitate dintre Nordul și Sudul pământului generează crize economico – financiare permanente, de pe urma cărora profită statele mari și puternice.

Numărul centralelor energo - nucleare, de pe glob, avariile sau catastrofele care au fost și se mai pot repeta, reprezintă încă un impact asupra mediului.

În documentele O.N.U., termenul de ,,mediu” nu este, de obicei, precis definit, iar sensul în

care este utilizat este amplu și de aceea ambiguu. În privința documentelor internaționale, în

absența unui tratat global, nu există o defeniție clară a noțiunii de mediu. Totuși, de ex.

Convenția Benelux în materie de conservare a naturii și protecția piesjelor (8 iunie 1982)

consideră mediul natural ca fiind ,,Mediul natural al omului, cuprinzînd elementele abiotice

(nevii), precum rocile, apa , atmosfera și elementele biotice (vii) inclunzînd biocenozele naturale

și seminaturale, inclusiv flora și fauna sălbatică”.40

Întrebări pentru verificare

39 V. Varzari. 40 A. Burian., O. Balan., E. Serbenco. Drept Internațional Public. Ediția II. Chișinău 2005. pag. 393 USEM. Asociația de Drept Internațional din Republica Modova

23

1. Relatați și definiți în ce constă securitatea ecologică ?2. Care sunt elementele securității ecologice ?3. Amenințările și alte impacte asupra mediului ?

Lectura recomandată

1. Bolma Cătălina. Securitatea ecologică pe glob. Abordare geografică, economică și politică. Universitatea București 2010. (teză de doctor)

2. A. Burian., O. Balan., E. Serbenco. Drept Internațional Public. Ediția II. Chișinău 2005

NOTE

24