Delicateţe, poezie, prospetimea spiritului, spontaneitate şi vigoare a senti-mentelor, gând curat şi înaltător, gingaşie copilarească, dar şi seriozitate de cadru didactic dedicat meseriei, concretizate în cuvânt şi imagine şi în paginile acestui număr al revistei sunt reperele ce caracterizează, printre altele, această publicaţie editată de Liceul Tehnologic - Ionel Teodoreanu - Victoria, unitate de învaţământ a cărei bogată şi frumoasă activitate, consacrată instruirii şi educării copiilor, formă-rii acestora în spiritul muncii şi învăţăturii, formează şi pregătesc tânăra generaţie a acestei comune.

Acest număr ne oferă placuta reîntâlnire a colectivului de cadre didactice şi elevi, care s-au hotarât să-şi consemneze elemente şi aspecte semnificative ale muncii şi vieţii lor în pagini care să dureze şi dincolo de hotarul clipei.

Expresia minţilor agere, ale gândurilor ce-ţi trimit mereu imaginaţia către locuri nebănuite şi încununarea succeselor aplicărilor îndelungate peste combinaţii de cifre şi substanţe, peste textele literare şi elemntele de limbă, peste noţiunile de viaţă şi convieţuire socială şi despre victoriile dobândite prin cadenţa ordonată a paşilor aşezaţi apăsat pe un drum sigur de muncă, pe un drum sigur de viaţă, re-vista “Promisiuni’’ se vrea o imagine concludentă a şcolii de azi şi în acelaşi timp se constituie într-un mesaj de la noi şi inaintaşii noştri pentru cei ce vor urma.

Liceul Tehnologic ‚,Ionel Teodorea-nu’’ Victoria - o şcoală europeană, puternic angajată în dezvoltarea comunităţii, capabilă să ofere ser-vicii educaţionale şi de consultanţă de înaltă calitate şi performanţă, promovând un dialog deschis şi permanent cu partenerii sociali şi educaţionali. Şcoala îşi propune să ofere un pro-ces de instruire şi educaţie de cali-tate, cu şansa egale pentru toţi elevii, care să-i formeze pentru viitoarea carieră cât şi pentru învă-ţarea pe tot parcursul vieţii.

PROMISIUNI 2013 Revista şcolară

LICEUL TEHNOLOGIC - IONEL TEODOREANU - VICTORIA

Educaţia este un al doilea soare, pentru cei care o au!

Heraclit din Efes

L I C E U L T E H N O L O G I C

,,IONEL TEODOREANU,,

V I C T O R I A

Telefon: 0232-295114

Fax: 0232-295050

E-mail: samitvic@yahoo.com

http://ltvictoria.ro/

"O investitie în cunoaştere aduce întotdeuna cele mai mari beneficii."

Oportunităţi europene pentru cadrele didactice

In cadrul programului Economia Bazata pe Cunoastere Ministerul Comunicatiilor si Societatii Infor-mationale a derulat 5 vizite inter-nationale, ca parte a activitatilor de networking incluse in proiec-tul de Asistenta Tehnica pentru utilizare TIC in scoli si biblioteci locale. Contextul acestor actiuni de networking este construit in jurul profesorilor din cele 229 de scoli EBC.

Aceste vizite au avut rolul de a permite profesorilor EBC sa stud-ieze practici educationale mo-derne in 5 tari europene care au obtinut performante deosebite si care au adoptat strategii inova-tive: Finlanda, Marea Britanie, Lituania,Cehia si Ungaria.

La o astfel de vizita a participat si doamna profesoara Daniela Cio-botaru in perioada 25 –28 noiembrie in Ungaria, la Rakoczi Ferenc Secondary Scool of Eco-nomics din Budapesta

In cadrul acestei vizite au avut loc intilniri cu manegerii unitati-lor de invatamint si cu cadrele didactice, asistarea la diferite ore, participare la Workshop-uri organizate de scolile gazda.

Profesorii din judet au posi-bilitatea de a participa la numeroa-se cursuri de formare si perfectionare profesionala. In acest scop, Agentia Nationala pentru Pro-grame in Domeniul Educatiei si For-marii Profesionale acorda granturi de formare Comenius prin progra-mul “Invatare pe tot parcursul vietii”, cu finantare europeana.

La un astfel de curs de for-mare a participat si doamna profe-soara Alina Ruxandariu. Cursul de formare s-a desfasurat in Italia, la Universitatea,”Sapienza” din Roma, incepand din 10 pana in 14 septem-brie 2012.

La curs au participat si pro-fesori din alte tari ale Europei: Franta, Estonia, Croatia, Polonia, Turcia, Bulgaria.

Tematica cursului a fost le-gata de tehnologia informatica si aplicarea acestei tehnologii in pre-dare si evaluare “Eurodidaweb pedagogical use and multimedia tools”. Participarea la acest curs a avut beneficii nu numai in plan pro-fesional, prin perfectionarea abilitatilor de utilizare a calculatoru-lui si perfectionarea abilitatii de a comunica in doua limbi straine

(engleza si italiana), ci si beneficii in plan personal, prin oportunitatea care i s-a oferit, aceea de a vizita o capitala europeana cum este Roma.

Tot la Roma a fost si domnul profesor Bogdan Coman. Cursul la care a participat s-a numit ,,Europe between mythology modernity and multiculturalism,, - o saptamana de studiu si experimentare rădăcinilor culturale europene; bogăţia patri-moniului cultural şi natural; diferen-ţa dintre tradiţiile culturale europe-ne .

Alaturi de profesori din Fin-landa, Croatia, Grecia si Franta, a fost posibila crearea unui proiect interdisciplinar despre civilizatia si cultura europeana.

Un astfel de grant deschide profesorilor oportunitati de forma-re si experiente deosebite.

Mobilităţi individuale Comenius

Vizita de studiu intenationala

Ca grup social, clasa de elevi presupune

relaţii între membrii săi, tot aşa cum la nivelul so-

cietăţii există o mulţime de relaţii între oameni. Aceste relaţii între elevii clasei contribuie la crearea

climatului clasei, care poate fi unul pozitiv, propice

colaborării şi progresului şcolar, sau dimpotrivă un-

ul tensionat, inhibator al progresului individual.

Comunicarea dintre profesor şi elevi este prezentă în

toate componentele procesului de învăţare: oferta,

receptarea şi evaluare. Interacţiunea profesor – elev descrie o relaţie cu caracter preponderent informaţi-

onal şi unul formativ, concretizat în formarea şi dez-

voltarea competenţelor comunicaţionale, fără de ca-

re nu se poate imagina comunicarea reală.

Cunoaşterea clasei de elevi şi a personalităţi-

lor membrilor ei este un obiectiv pe care şi-l poate

propune un profesor diriginte la o clasa de început de ciclu şcolar (a V-a, A IX - a) pentru a elimina

instaurarea unor relaţii interpersoanle negative, ba-

zate pe suspiciune, neîncredere, intoleranţă. Grupul

clasei nu se abate de la această regulă. Aici vorbim

despre două paliere ale intercunoaşterii:

cunoaşterea elevilor de către cadrul didactic

cunoaşterea fiecărui elev de către colegii săi

Acesta trebuie să schematizeze metodele fo-losite pentru a cunoaşte elevii clasei şi pentru a con-

solida relaţiile de comunicare şi cele interpersonale

dintre elevi, profesorii clasei.

În cadrul şcolii elevii au anumite scopuri individuale

iar profesorii îşi doresc scopuri educaţionale şi

pentru a ajunge la un consens trebuie găsite modali-

tăţi de armonizare a celor două scopuri ţinând cont de nevoile elevilor. Pentru a reuşi trebuie să folo-

sim: strategii didactice adecvate şi creative, stil de

conducere flexibil, motivarea adecvată a elevilor

pentru acţiuni comune, utilizarea resurselor grupu-

lui, comunicare eficientă etc.

Comunicarea reprezintă înştiinţare, ştire, veste,

raport, relaţie etc. Prin comunicare înţelegem un

proces de transmitere a informaţiilor sau priceperilor

prin folosirea simbolurilor (cuvinte, imagini, figuri,

diagrame).

Confucius spunea: ,,Omul are două urechi şi gură

pentru a asculta de două ori mai mult decât

vorbeşte“.

Scopul comunicării didactice este acela de a forma

convingeri prin organizarea activităţii didactice şi

alegerea unor procedee favorabile convingerilor

privind toate domeniile cogniţiei şi practicii umane.

Clasa, ca univers al comunicării constituie pentru

elevi un univers deschis provocărilor informaţionale,

cu schimburi de mesaje, cu aprecieri frecvente şi in-

tense la adresa situaţiei procesului de intercomunica-

re din interiorul grupului.

Comunicarea în cadrul clasei se desfăşoară

pe două planuri: vertical – de la educator – educat şi

invers şi orizontal – între elevi. Elevii îşi comunică

informaţii extreme de variate din toate domeniile pe

care receptivitatea şi interesele lor cognitive le

apropie de atenţia lor. Considerăm schimbul de in-

formaţii, idei, gesturi din cadrul clasei de elevi un

mijloc de lărgire a orizontului cultural al elevilor şi

de stabilizare a comportamentului lor. Dar co-

municarea mesajelor în cadrul clasei mai are şi alte

virtuţi. Ea facilitează dialogul şi cooperarea în clasă

şi îi apropie pe tineri. Viaţa în grup dezvoltă necesi-

tatea de comunicare şi împiedică izolarea pe care o

determină mass- media şi audio-vizualul.

Comunicarea scrisă (e-mail, facebook, mes-

senger, scrisori) în timpul vacanţelor asigură conti-

nuitatea unor preocupări ale clasei alcătuită din elevi

care nu sunt din aceeaşi localitate. De asemenea

scoate din izolare pe elevii care sunt afectaţi de

evenimente neplăcte – internarea în spital izolarea

medicală etc. Intercomunicarea este strâns legată de

intercunoaştere, influenţându-se reciproc.

CLASA DE ELEVI CA SPAŢIU DE

COMUNICARE. PERSPECTIVE DE

OPTIMIZARE A RELAŢIEI

PROFESOR – ELEV

Între obstacolele ce apar mai frecvent în

comunicarea didactică menţionăm:

supraîncărcarea (determinată de criza de

timp, dar şi de dorinţa unor profesori de a nu

omite lucruri importante);

utilizare unui limbaj inaccesibil elevilor;

dozarea neuniformă a materialului predat;

starea de oboseală a elevilor sau indispoziţia

profesorului (plictiseală, oboseală, nerăbda-

re);

profesorul vorbeşte prea încet, prea tare sau

prea repede;

profesorul nu utilizează toate tipurile de co-

municare (verbală, nonverbală, vizuală);

mesajul transmis nu corespunde cu interesele

elevilor, fiind prea cunoscut sau prea abstract

produce plictiseală;

comunicarea este numai unidirecţională, pro-

ducând pasivitate;

elevii nu sunt angajaţi în comunicare prin

dialog sau prin întrebări retorice;

climatul tensionat sau zgomotos.

Toate acestea şi multe altele, nesoluţiona-

te la momentul oportun, vor genera şi amplifica

fenomene de criză educaţională, mai greu de so-

luţionat decât de prevenit.

Printre perspectivele optimizării relaţiei

profesor – elev, asigurarea unui dialog eficient

cu elevii şi o bună comunicare între elevi, ar tre-

bui cunoscute şi respectate de cadrul didactic

câteva condiţii:

Vorbirea corectă, deschisă şi directă (care

previne sau reduce distorsiunea mesajelor). Preci-

zarea clară a materialului emis condiţionează înţe-

legerea lui şi asigură realizarea unui dialog real.

Încurajarea feedback –ului din partea elevi-

lor pentru a înţelege în ce măsură informaţia

transmisă a fost înţeleasă.

Folosirea mai multor forme de comunicare

didactică pentru acelaşi tip de mesaj (orală şi vi-

zuală, concomitent).

Neinfluenţarea voinţei elevilor în dialog va

permite formularea unor răspunsuri conform jude-

căţii personale a acestora, ca urmare nu a condu-

cerii dialogului după voinţa profesorului, ci

orientându – l discret pe calea corectă pe elev.

Admiterea părerilor contrarii este o dovadă

a dialogului veridic, cu condiţia ca răspunsul să

fie argumentat de către elev în mod pertinent,

chiar dacă contrazice judecata profesorului.

Renunţarea la excesiva verbalizare din par-

tea cadrului didactic va da elevilor ocazia să for-

muleze răspunsuri corecte, complete, personaliza-

te. Cu cât profesorul va monopoliza mai puţin dis-

cuţia, cu atât şansa elevului de a oferi răspunsuri

şi de a pune întrebări va creşte.

Acceptarea refuzului elevilor în dialog cu

înţelegere şi fără manifestări brutale, demonstrea-

ză încrederea profesorului în posibilităţile elevu-

lui, înlătură blocajele şi nu conduce la permanen-

tizarea neangajării.

Ascultarea atentă, răbdătoare şi încuraja-

toare a mesajelor primite din partea elevilor, con-

comitent cu efortul de a înţelege exact sensul

acestor mesaje.

Respectând regulile unei comunicări corecte,

cadrul didactic îi va educa pe elevi în spiritul unei

comunicării eficiente si vor dobandi impreuna

competente in comunicare.

Prof. Liliana Aborsei

Vreme trece, vreme vine…

Dacă soarta i-ar fi permis şi-ar fi dorit enorm să revină în satul care ne-a fost casă primitoare şi familie atât de mulţi ani. Visa să se întoarcă, dacă sănătatea îi va permite, să vadă noua şcoală, noul colectiv şi colegii care i-au fost atât de dragi şi pe care i-a simţit ca pe nişte fraţi. N-a fost să fie aşa! Cuvintele mele neputincioase încearcă să readucă în memo-ria şcolii şi a satului una dintre cele mai îndrăgite figuri de dascăli pe care i-a avut satul. D-l Hîncu Ioan venea din Ardeal aducând cu el un spirit de vrednicie, dragostea pentru un lucru bine făcut şi temeinic. Era neobosit în lucrul pentru şcoala pe care o vedea ca pe o gospodărie-model pentru tot satul. Era întreprinzător, dornic să-i înveţe pe elevi nu numai învăţătura din carte dar şi cea practică, atât de utilă vieţii.

A înfiinţat în şcoală micro-ferme de păsări, de oi, de legume din valorificarea cărora sporea bugetul şco-lii. Iubea copiii cu duioşie, era atât de blajin cu ei încât n-ar fi ridicat tonul nici măcar în situaţiile mai dilematice. Era, ca profesor de biologie un mare pasionat şi profesionist, preocupat să asigure condiţiile de învăţă-tură, material didactic, similare celor din şcolile Iaşului. Iubea satul cu oamenii lui pe care îi cunoştea atât de bine. Şi satul îl iubea. Cunoştea aproape toate ca-sele, nevoile, neputinţele oamenilor, la fel de bine ca şi preotul satului. Credea în valorile morale ale satului şi venea în ajutorul oamenilor cu multă dăruire creştinească. Făcea parte din viaţa satului, comunica cu sătenii cu multă afecţiune şi dragoste. De multe ori le-a venit în ajutor celor cu probleme de sănătate luându-i acasă la el, ducându-i la spital, îngrijind de ei creştineşte. A fost un coleg minunat, iubit şi apreciat de toţi. Cu spiritul său de umor a făcut ca multe situaţii grele determinate fie de vreme, fie de vremurile potrivnice ale perioadei comuniste, să treacă mai uşor pentru noi. A reuşit să facă din colectivul şcolii o familie unită, armonioasă, fiindu-ne apropiat la bine şi la rău. Ne-a fost co-leg, director, prieten, un frate adevărat. Chiar dacă uneori se iscau situaţii conflictuale, avea răbdare şi multă diplomaţie să treacă peste ele şi nu lăsa niciodată „să apună soarele” peste o mânie trecătoare. A fost directorul şcolii până la pensionare, un adevărat model. Ne-a respectat, ne-a dăruit colegialitatea şi dragostea lui prietenească. Ne aştepta toamna cu şcoala pregătită, iar cancelaria era împodobită cu flori atât de frumos armonizate în buchete pe care le aranja împreună cu distinsa lui doamnă. Oricât de grele au fost timpurile, el a făcut posibil să venim mereu la şcoală cu bucurie pentru că ştia să facă din ea o casă călduroasă şi primitoare. Când venea Crăciunul răsuna şcoala de Colinde şi mirosea frumos a colaci pe care d-l Hîncu îi aşeza într-un coş frumos împo-dobit, aşteptându-ne ca o gazdă în pragul cabinetului. Ar fi pus tricolorul pe toate cărţile şi caietele elevilor, după inima lui ar fi trebuit să purtăm în piept însemnul naţional. Dom-nul Hîncu a avut întotdeauna o relaţie bună cu Biserica şi celelalte instituţii ale satului. A rămas viu în inimile noastre, în memoria satului, în amin-tirile luminoase ale zecilor de generaţii de elevi pentru că a trans-format profesia de dascăl într-o adevărată misiune de apostolat.

Prof. Eugenia Belaus

De ce nu mai citesc copii si adolescentii? Aproape toti parintii fac o compara-tie intre perioada cand erau ei ado-lescenti si perioada actuala. Intre timp insa au intervenit multe schim-bari si activitatile copiilor s-au diver-sificat mult. Cititul nu mai este sin-gura modalitate de a petrece tim-pul. Este adevarat ca daca internet-ul si calculatorul sunt cele incrimi-nate, acest lucru corespunde re-alitatii, dar ce sens ar avea sa ne luptam cu ea ... Copiii nostri traiesc azi si nu in urma cu 30 de ani, asa ca sarcina parintilor este sa-i ajute sa gaseasca o solutie pentru timpul in care traiesc si nu pentru altul pe care nici nu si-l imagineaza. Deci alte distractii si activitati sunt cele care “rapesc” din timpul alocat alteori lecturii. Dar nu e doar prob-lema timpului, ci si a interesului. Sa ne aplecam asadar putin asupra a ce inseamna “a citi” si a starii pe care o avem citind. Sigur va amintiti de cateva carti pe care le-ati citit cand aveati varsta lor. Pentru a in-cepe o carte si mai ales pentru a trece de primele pagini este nevoie de o stare. Este nevoie ca ceva sa te atraga in respectiva carte, sa te in-cite, sa fii curios, amuzat, intrigat, adica sa ai o traire suficient de put-ernica pentru a depune efortul necesar lecturii si intelegerii. Dintre cei care au citit doar pentru ca asa le cerea la scoala sau pentru ca “trebuia” nu stiu cati isi amintesc cu

placere cartile respective. Vorbim asadar despre un proces prin care copilul, adolescentul ca si adultul se transpun in timpul, locul si actiunea din carte, intra in si printre personaje, se sperie, se bucura, se intristeaza, se revolta odata cu ele. Cartile exercita o anumita fascinatie asupra noastra tocmai prin aceasta incursiune in timpuri si locuri foarte departate doar ca nu toti oamenii pot cu usurinta sa ajunga la curtea regelui Arthur, la Polul Nord sau in India secolului trecut. Este oare vorba despre antrenament, perse-verenta, vointa sau imaginatie? O parte ne este mai usor accesibila daca ne gandim la perioada copi-lariei cand parintii citesc povesti copiilor si ii introduc in acele acti-uni, timpuri sau locuri.

Cum ii putem ajuta sa descopere

placerea cititului?

Este adevarat ca povestile

sunt un bun antrenament

pentru a prinde gustul lec-

turii. Prin diversitatea lor, prin

actiunile fantastice, prin per-

sonajele inzestrate cu tot felul

de calitati sau defecte parintii,

educatorii sau invatatorii pot

duce copiii pe taramuri fer-

mecate, prin tari indepartate

si prin lumea animalelor,

plantelor pe care poate nu le

intalnim niciodata in viata

reala. Copiii au imaginatie si

placerea de a calatori cu

mintea. Ei nu sunt inca angre-

nati in viata concreta, reala si

ca atare este timpul ideal

pentru a se bucura de liber-

tatea gandului. Este adevarat

ca odata cu cresterea in

varsta uitam ca mintea noas-

tra poate merge pe oriunde si

nu are granite si asta ne im-

piedica sa citim.

Multi adolescenti sustin ca “n-are rost sa citeasca Romeo si Julieta intrucat

acum lumea este alta si lucrurile stau altfel”. Nimic mai adevarat in plan real

doar ca a citi este mai degraba o placere decat o obligatie si depinde foarte

mult de modul cum este prezentata. Daca adultii o prezinta ca pe o cerinta, o

obligatie, o tema, copiii se vor opune si nu doar demersului in sine de a citi, dar

si placerii pe care ar putea-o simti.

Ne-am apropiat astfel prin discutia noastra de ce inseamna cititul ca proces interior si poate ca astfel vom putea prezenta lectura copiilor si adolescentilor intr-un mod mai atragator. Sigur ca este de dorit ca cel care indeamna copilul sa citeasca sa fie el insusi un cititor pasionat si sa aiba o minte libera, astfel in-cat sa poata citi si el cartile care se scriu acum sau care ii plac copilului si nu doar sa puna copilul sa citeasca cartile pe care le-a citit el acum 30 de ani.

Bibliotecar, prof. Alina Ruxandariu

Cercul de teatru ,,Victoriţa”

Şi în acest an, trupa de teatru a şcolii, „Victoriţa” , şi-a

continuat activitatea, participând la diverse concursuri şi festiva-

luri judeţene şi naţionale, obţinând premii precum :

Premiul I la Concursul judeţean ,,Recitindu-i pe marii clasici”,

organizat de Colegiul Tehnic de Electronică şi Telecomunicaţii

Iaşi , cu piesa ,,Prostia omenească”, de Ion Creangă.

Premiul I la Festivalul Concurs ,,EduTeatru”, organizat de Palatul

Copiilor, Iaşi, cu piesa ,,Temă pentru acasă” de Mile Poposki

Premiul al II-lea, la Festivalul judeţean ,,Hai la teatru”, organizat

de Teatrul ,,Luceafărul”, Iaşi, cu aceeaşi piesă

Premiul al III-lea şi distincţie la Simpozionul Naţional ,,Literatura

şi celelalte arte”, organizat de Colegiul Naţional, Iaşi.

Premiul pentru interpretare, la Festivalul ,,Sub reflector”, organizat

de Şcoala Petru Pony, Iaşi.

Premiul pentru interpretare, obţinut de elevii Ciaun Bianca, cl. a

VI a B, Ursache Ştefan şi Iftimie Florin, cl. a VII a

Premiul pentru cel mai bun travesti, obţinut de elevul Ciaun Cristi

ată câteva gânduri ale membrilor

Cercului de teatru, participanţi la aceste

concursuri:

,,Înainte de a fi un ,,mic actor”, aveam

emoţii foarte mari când mă gândeam la reacţia

publicului, când îmi voi spune rolul şi pentru

felul cum voi interpreta.Prima dată când am

urcat pe o scenă adevărată, la Tea-

trul ,,Luceafărul”, , cu reflectoare şi lumini pu-

ternice, aveam o emoţie mai mare ca la un exa-

men.Însă,după primul spectacol am avut o plă-

cere foarte mare şi aşteptam cu drag următoa-

rele concursuri de teatru.

Iftimie Florin, cl a VII a

,,Pentru mine teatrul este o plăcere cu multe

emoţii şi cu multe, multe repetiţii.Repetiţiile

au fost obositoare dar şi amuzante însă am

dat şi dovadă de seriozitate atunci când ne

gândeam la personajul pe care îl jucăm.Pe

viitor mi-ar plăcea să joc în comedii şi să

luăm cât mai multe premii.”

Zaharia Geovana, cl. a VII a

,,Mie îmi place foarte mult să joc teatru, mai

ales în comedii. Fiind în trupa de teatru a

şcolii am învăţat că trebuie să lucrăm în echi-

pă, să ne sprijinim unii pe alţii şi să avem în-

credere în forţele noastre. Chiar dacă veneam

în wekend la repetiţii acestea nu erau plictisi-

toare, ba dimpotrivă, au fost chiar amuzante

atunci când interpretam scenele comice. Tea-

trul m-a ajutat să mă exprim, să folosesc tonul

în funcţie de sentimentele personajului. Am

reţinut de la un membru al juriului că actorul

trebuie să interpreteze personajul de la ridi-

carea cortinei şi până la caderea ei.”

Ursache Ştefan, cl. a VII a

,, Pentru mine teatrul este o emoţie trăită la maximum şi o experienţă

care nu poate fi exprimată în cuvinte, deoarece plăcerea este foarte

mare când rezultatele sunt pe măsura muncii noastre.Câte greşeli

făcute la repetiţii, câte zâmbete atunci când ne bâlbâiam la repetiţii

şi râdeam unii cu alţii! O dată ce piesa a început trebuie să intri în

pielea personajului, să îţi eliberezi mintea de toate gândurile fie ne-

gative, fie negative.Dacă nu înţelegi personajul nu poţi să îl joci cum

trebuie şi dispare farmecul acelei piese şi totodată dispare şi acea

muncă depusă la repetiţii,mai ales când stai după ore şi eşti obosit şi

de aceea nu poţi să îţi baţi joc de propria muncă. Vă doresc tuturor

să vă placă teatrul aşa cum îmi place mie!

Ciaun Cristi, cl. VII a

Timpul - perspective literare şi religioase

În ciuda naturii sale dificile, dintotdeauna, timpul a fost un subiect inepuizabil şi fascinant pentru diverse domenii

de cunoaştere: filosofia, literatura, arta, ştiinţa, etc., reflecţia asupra timpului fiind o preocupare de bază a gânditorilor lu-

mii.Formaţia filosofică a unor scriitori ca Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Ion Barbu, Mircea Eliade, se face prezentă prin

încorporarea în textul literar a principiilor primordiale (pământul, apa, aerul, focul), a principiilor platonice (Binele, Frumo-

sul, Adevărul), a principiilor kantiene (timpul, spaţiul). Pentru a realiza sinteza profundă între modelul de gândire filosofică

şi textul literar cu problematica lui, scriitorul foloseşte un imaginar de tip simbolic, metaforic, metonimic, geometric, care

poate fi situat pe nivele diferite de creativitate.

În literatură timpul este o temă fundamentală atât în literatura română cât şi în cea univesală, iar ca motive literare se regă-

sesc: fortuna labilis, panta rhei, carpe diem, fugit irreparabile tempus, vanitas vanitatum, homo mensura, lumea ca uni-

vers al cunoaşterii, etc.

Fire reflexivă şi înzestrat cu o intuiţie exceptională, M. Eminescu a meditat, poate toată viaţa, la marile concepte ale

cunoaşterii: Timp, Spaţiu, Univers, Materie, Galaxie, etc. în contrast cu efemeritatea şi insignifianţa fiinţei şi condiţiei uma-

ne. Asupra acestor concepte el a reflectat nu numai în poeziile sale ca de exemplu Glossă, Trecut-au anii, Odă în metru

antic, Scrisoarea I, etc., ci şi în proză, cu deosebire în nuvela Sărmanul Dionis. În esenţă, această nuvelă care îmbină ele-

mente romantice, fantastice şi filosofice, dezvoltă ideea condiţia omului de geniu în raport cu timpul şi cu societatea. Trans-

migraţia sufletelor şi metempsihoza sunt teme romantice cărora Eminescu le dă interpretări proprii. El porneşte de la Kant

pentru a demonstra caracterul subiectiv al reprezentărilor noastre despre spaţiu şi timp, dar valorifică şi o idee a Schopen-

hauer conform căreia spaţiul şi timpul sunt manifestări ale substanţei care se regenerează veşnic. Prin vis omul poate ieşi

din timp şi din spaţiu, poate deveni arheu, trăind simultan formele sale trecute sau viitoare întrupate în esenţă veşnică. Erou

excepţional, dotat cu o mare putere de visare, Dionis (nume ce trimite la zeul grec Dionisos) trăieste cu pasiune în lumea

ideilor. Dezamăgit, el evdează în timp şi spaţiu alături de iubita sa. În monologul lui Dionis „nu interesează rigoarea filoso-

fică ci intensitatea cu care gândirea trăieşte experienţa posibilităţilor şi a limitelor ei”.

Întorcându-se acasă într-o seară de toamnă, tânărul Dionis reflectă în stil kantian asupra noţiunilor de timp şi de

spaţiu: „nu există nici timp nici spaţiu, ele sunt numai în sufletul nostru”. El meditează asupra faptului că, dacă lumea cu

toate evenimentele ei este rodul eului propriu, în care se petrec toate fenomenele în aparenţă, înseamnă că omul este atotpu-

ternic si poate să caute în sine împlinirea visului său. Este posibil deci să ne mişcăm în voie pe verticala timpului sau pe

orizontala spaţiului: „Să trăiesc în vremea lui Mircea cel Mare sau a lui Alexandru cel Bun, este oare absolut imposibil?

Visăm călătorii în univers. Dar universul nu este oare în noi?” – se întreabă eroul eminescian. Asemenea lui Faust, eroul lui

Ghoete, setea de cunoaştere îi oferă lui Dionis forţa titanică necesară pentru a înfrânge rigorile spaţio-temporale şi a ieşi din

contingent prin abolirea timpului şi spaţiului. Nuvela este o meditaţie pe teme filosofice îmbrăcate într-o haină romantico-

fantastică.

În tradiţia creştină timpul liturghic reprezintă prin excelenţă un timp al prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu prin care

întreg timpul este sfinţit.

Pentru Tradiţia patristică, aşa cum observă Adrian Lemeni, există o ,,reciprocitate între veşnicie şi timp”, această

legătură exprimând sensul eshatologic al timpului ca o coordonată structurală a acestua. Eternitatea şi timpul îşi dau mâna

prin comuniunea Persoanelor Sf. Treimi.

Părintele Stăniloaie defineşte timpul ca fiind ,,durata aşteptării între bătaia Sa Dumnezeu la poartă şi fapta noastră

de a o deschide”, adică intervalul dintre bătaia lui Dumnezeu la poarta inimii noastre şi dragostea noastră de a-I deschide.

Totodată el vorbeşte despre responsabilitatea ce-i revine omului în lucrarea sa de valorificare a timpului vieţii sale pămân-

teşti. Deci timpul este un dar al lui Dummnezeu pe care omul are datoria de a-l fructifica. „omul trăieşte în timp având me-

reu deschisă perspectiva veşniciei, a unei veşnicii luminoase sau întunecoase, pe măsura faptelor sale în timp.”

Părintele Stăniloae vorbeste despre datoria creştinului de a nu risipi timpul, nici măcar o clipă să nu treacă în defa-

voarea sa duhovnicească, clipa prezentă fiind unică deoarece clipa viitoare îi aparţine lui Dumnezeu. Clipa este unică, ire-

versibilă iar nevalorificarea ei în sens duhovnicesc devine prilej al destrămării vieţii interioare. Prin trăirea timpului li turgic

avem posibilitatea să biruim barierele timpului şi să ne apropiem de împărăţia lui Dumnezeu, deschizând timpul spre veşni-

cie. „Nu ştim nici ziua nici ceasul dar până în ceasul morţii noastre putem veghea şi ne putem ruga.” Timpul liturgic este

prezent în Sfânta Scriptură chiar în primul capitol din Geneză iar părintele Stăniloae consideră că expresia biblică „La înce-

put...” (Geneza 1, 1), indică prima unire a lui Dumnezeu cu timpul.

În spaţiul liturgic temporalitatea devine „un timp slăvitor a cărui dimensiune a fost perturbată prin ispita originară dar recu-

perată prin Întruparea Mântuitorului Hristos şi prin întemeierea Bisericii Sale.” Astfel că relaţia dintre timp şi veşnicie nu

mai este privită antagonic deoarece eternitatea devine participabilă iar timpul uman se poate umple de prezenţa transfigura-

tă a lui Dumnezeu Cuvântul şi a Duhului Sfânt. Împărtăşirea din iubirea lui Dumnezeu este sensul şi finalitatea timpului. Prof. Monica Olaru

LUMEA COPIILOR ÎN OPERA LUI IONEL TEODOREANU

PROIECT EDUCAŢIONAL JUDEŢEAN

CONCURS DE CREAŢIE LITERARĂ ŞI PLASTICĂ

Autori: prof. OLARU MON

prof. IPATE CARMEN

prof. pt. înv. primar COŞUG DOINA

Argument:

Iaşul a dat naştere multor talente literare, dintre care îl amintim pe Ionel Teodoreanu, născut la 7 ianuarie

1879. Scrierile sale au apărut şi încă mai apar în manualele şcolare, iar multe generaţii trecute şi altele ce vor

veni vor mai studia operele scriitorului ieşean.

Copilăria şi adolescenţa, teme preferate ale scriitorului, reprezintă tărâmuri mirifice din viaţa omului, limanuri

suave către care revenim adesea fiecare dintre noi.

Recitind opera lui Ionel Teodoreanu, elevii se pot plimba nestingheriţi pe uliţa copilăriei cu florile albe ale

zarzărilor în suflete, pot intra cu drag în casa bunicilor, undeva uitaţi, sau se pot retrage în paradisul medelenist.

Proiectul propus cotribuie la formarea laturii estetice a personalităţii umane, la dezvoltarea gustului pentru fru-

mos, rezultatul fiind crearea unor compoziţii literare şi plastice originale.

Scop: - implicarea elevilor și cadrelor didactice din învățământul primar, gimnazial şi liceal în activităţi școlare

și extracurriculare dedicate operei marelui scriitor Ionel Teodoreanu;

- identificarea, stimularea şi valorificarea potenţialului artistic al elevilor prin realizarea unor lucrări literare şi

plastice.

Obiective:

- ȋncurajarea lecturii la nivelul claselor primare şi gimnaziale;

- stimularea creativităţii elevilor în realizarea unor compoziţii literare şi plastice;

- crearea oportunităţii de colaborare între şcolile participante la concurs;

- popularizarea imaginii şcolii noastre.

Grup ţintă/beneficiari: elevii din ciclul primar şi gimnazial

Resurse:

- umane: elevi din ciclul primar şi gimnazial, ȋnvăţători, profesori de limba şi literatura română, profesori de

educatie plastic;

- materiale: lucrările elevilor, panouri pentru expoziţie, cameră video, aparat foto, diplome, adeverinţe;

- financiare: autofinanţare;

- temporale: septembrie 2012 – iunie 2013

Moş Gheorghe, nu tragi din lulea?

Deleanu este un domn

Cu glasul de bariton

Răguşit el descifra

Olguţa-l acompania

Iată doctorul veni

Şi Anica îl primi

Doamna Deleanu ieşea

Doctorului îi spunea

Că moş Gheorghe-i agravat

De boală rău afectat

A fost slugă şi-a mncit

De toate-a agonisit.

Olguţa suferă tare

După moşu rău îi pare!

Îl vede cum el se stinge

Ea îl strigă şi îl plânge

Gândea cum îl îndemna

Să mai tragă din lulea.

Adăscăliţei Daciana Mihaela, clasa a III-a

Liceul Tehnologic „N. Bălăuţă” - Şcheia

Ulita copilariei

Uliţa umilă, neştiută

Paşnică şi tăcută

E unică în sufletul lui

În amintirile scriitorului.

Când fratele mai mic a venit pe lume

Uliţa l-a aşteptat anume ,

Cu drag ea l-a răsfăţat

Multe lucruri l-a învăţat

Curând la şcoală a plecat

Mulţi priteni şi-a adunat

Uliţa i s-a înavuţit

Ograda i-a năpădit

Mama şi bunica i-ospătau

Cu tot ce ele bun aveau.

Raveica Emanuela, clasa a III-a

Liceul Tehnologic “N. Bălăuţă” - Şcheia

FRAGMENTE DIN CREAŢIILE PREMIATE

Îngândurată şi cu capul în nori sunt mai mereu. Stau şi mă gândesc la vremurile de demult. Mă

gândesc la bunicul şi bunica. Of! Ce dor îmi este de ei! Ce bine era lângă soba caldă şi ce bune mai erau

turtele făcute pe plita încinsă. Îmi vine în minte imaginea bunicului care stătea la gura sobei şi desfăcea

porumb pentru păsări. Şi de mămăliguţa caldă, aburindă şi de brânza de oi a bunicii. Stăteau amândoi şi

mă priveau venind la ei şi mă sărutau pe frunte. Mă cuprindeau emoţii de nedescris şi ochii mi se

umpleau de lacrimi la despărţire. Ce amintiri în casa bunicilor…!

Chirilă Maria Daniela, clasa a VIII-a B

(Liceul Tehnologic “Ionel Teodoreanu” Victoria)

Copilăria

Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim unde şi când începe şi nu ştim unde şi când se termină. Copilăria este singurul moment al vieţii în

care trăim totul cu maximă intensitate, în care râdem şi plângem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm în câteva secunde, în care suntem singuri

şi totodată cu toată lumea .

Mi-am petrecut copilăria la bunicii mei care îmi spuneau poveşti stând la umbra teiului bătrân pe băncuţa făcută de bunicul. Seara ieşeam

pe uliţă amestecându-mă în vârtejul copiilor cu care jucam baba-oarba, raţele şi vânătorii şi tot felul de jocuri până cădeam frânţi de oboseală. Dimi-

neaţa bunica ne făcea un lighean de gogoşi pufoase şi mâncam cu toţi verişorii mei lingându-mă pe degete.

Este minunat să creşti cu învăţăturile bunicilor şi ale părinţilor, într-o lume frumoasă, plină de armonie unde toţi oamenii se înţeleg bine.

Însă, oricât de mare voi fi, îmi va rămâne mereu în suflet o părticică care va rosti mereu cuvântul ,,copilărie”.

Ţabără Lăcrămioara, cl. a X-a

(Liceul Tehnologic “Ionel Teodoreanu” Victoria)

CADRUL NATURAL

Pădurea Icușeni face parte din Ocolul Silvic Iași, U.P.II, suprafața fondului forestier fiind de 317 ha. Pădurea este împărțită în 15 parcele în funcție de vegetația predominantă. Parcela 22 A, având o suprafață de 14 ha a fost declarată ,,Arie protejată de interes naţional”, pentru Quercet secular cu un amestec atipic de stejar şi gorun din silvostepă pe terasa înaltă din Moldova (90 ani)

VEGETAŢIA

Este caracteristică unei pădure de silvostepă. Ca şi specii lemnoase, predomină Robinia pseudacacia, în în amestec cu Ulmus minor (ulm), Acer campestre (jugastru), Acer negundo (arțar american), Quercus robur (stejar), Tilia tomentosa (tei), Prunus avium (cireș) etc.

Cele mai mari suprafețe din pădure sunt acoperite cu salcâm tânar (10-15 ani), iar în zona rezervaţiei și a parcelelor din jurul acesteia predo-mină Quercus robur în amestec cu alte specii (Robinia, Tilia, Carpinus orientalis, Quercus petraea).

Pe teritoriul pădurii se află 2 plantații de nuc (Juglans regia), de aproximativ 10 ha și o suprafață compactă de 3 ha acoperită cu sălcioară (Elaeagnus angustifolia).

CARACTERIZAREA GENERALĂ A

VERTEBRATELOR

Condiţiile fizico-geografice locale

(zonă de pădure,bazinul Jijiei,

satele şi pajistile din jur precum şi

prezenţa terenurilor agricole) au

favorizat prezenţa permanentă sau

temporară a unor variate specii de

animale (78) vertebrate terestre.

Amfibienii sunt reprezentaţi de 2

ordine:Urodela cu un singur repre-

zentant(salamandra) şi Anura cu 11

reprezentanţi.

Reptilele sunt reprezentate de

șopârle (3 specii), șerpi (2 specii) și

broaște țestoase de apă (o specie),

totalizând un număr de 6 specii.

Păsările observate au fost în număr

de 37 de specii, majoritatea aparţi-

nând Ordinului Passeriformes.

Mamiferele sunt reprezentate de

12 familii cu un total de 23 de spe-

cii. De remarcat varietatea speciilor

de lilieci(7 specii) care găsesc aici

condiţii optime de hrănire şi adă-

post.

CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII

Activitățile antropice cu impact asupra stării de conservare a biodiversității sunt reduse:

Pescuitul în Jijia veche Vânătoarea Agricultura

Suprapășunatul Silvicultura Vandalism

Infrastructura

Nefiind o regiune foarte populată, rămânând izolată din cauza drumurilor neasfaltate, în absenţa oricărui tip de industrie sau a turismului şi datorită statutului de frontieră de stat, Pădurea Icușeni rămâne un habitat prielnic pentru numeroase specii de plante și animale. Astfel 20 de specii din totalul de 78 identificate sunt ocrotite de lege, fiind incluse pe ,,Lista roșie a speciilor de floră și faună sălbatică din zona de graniță România – Republica Moldova” din care amintim:tritonul cres-tat, salamandra, brotăcelul, izvo-raşul,broasca râioasă, năpârca, şarpele de alun, broasca ţestoa-să de apă, gaia neagră, turturica, corbul şi toate speciile de lilieci de pe teritoriul comunei Victo-ria.

(extras din lucrarea metodico – științifică pentru obținerea gradului didactic I - As-pecte ale fenologiei vertebratelor din padurea Icușeni)

Prof. Anca Smochină

Pădurea Icuşeni

Din arealul local

Rolul excursiilor didactice.

Activitatea Comisiei metodice a învățătorilor din anul școlar 2012-2013 a însemnat preocupare pentru mo-dernizarea demersului didactic și a celui educativ, concre-tizat în transmiterea unor cunoștinte , priceperi și deprin-deri ,dar si dorința de modelare a sufletelor micilor școlari.

Lunar, membrii Comisiei metodice a acestei catedre au desfasurat activitați demonstrative cu elevii sau diver-se activităti extracurriculare, cu scopul trezirii interesului pentru școală si a plăcerii de a invăța.

Din dorința de ieșire din șabloanele tradiționalului, dar și de sudare a colectivului de cadre didactice, pe da-ta de 28 mai 2013 ,toti învățatorii din comuna Victoria , dar și șefa catedrei de română, prof .Monica Olaru, pre-cum și doamnele profesor de la invățământul primar: Ga-briela Scurtu și Roșcan Roxana, au efectuat o excursie in Munții Rarău, unul din cele mai pitorești masive din zona Bucovinei.

Cel mai râvnit obiectiv turistic l-a constituit escalada-rea la Pietrele Doamnei, situate aproape de Cabana Ra-rău, traseu aparent inaccesibil,reprezentat de o serie de stânci impunătoare si un peisaj sălbatic.

În calitate de responsabilă a comisiei metodice, am dorit sa cunosc și acea latură umană a colegilor, oferindu-le prilejul să socializeze si să fie mai aproape pentru o cli-pă de Dumnezeu și de artă.

Vizitarea Mănăstirilor Humor si Voroneț, a Muzeului,, Arta Lemnului”din Câmpulung Moldovenesc, le-a produs cadrelor didactice emoții artistice și sufletesti , oferindu-le prilejul sa se reculeagă și să admire frumosul din natură și din oameni.

Toți participanții s-au simțit bine și au revenit la scoa-lă cu forțe proaspete.

Responsabil comisie metodică:

Afusoaie Sanda

prof. la inv. primar

Importanta benefica a sportului asupra copiilor

Sportul si miscarea in aer liber au un rol deosebit in cresterea si dezvoltarea copiilor. Pe langa beneficiile

asupra sanatatii, copilul invata multiple lucruri.

Practicarea unui sport este foarte importanta pentru dezvoltarea si cresterea copilului, imbuna-tatindu-i sanatatea atat sub aspectul fizic cat si psihic. Sportul consolideaza scheletul, fortifica inima si plamanii, ajuta copilul sa-si coordoneze miscarile corpului, previne riscul obezitatii. Sportul este de asemenea un minunat instrument de socializare si de dezvoltare a valorilor educative: disciplina, rabdare, concentrare. Si nu in ultimul rand, sportul poate influenta in bine caracterul copilului: cei timizi vor castiga incredere in ei si vor invata sa se exteriorizeze practicand un sport de echipa, in timp ce copiii nervosi vor invata concentrarea si autocontrolul in sporturile mai pre-cise. Sportul dezvolta caractere frumoase si spiritul de competitie. S-a ajuns la concluzia ca sportul ii ajuta pe copii sa aiba si rezultate mai bune la invatatura. In timpul activitatilor fizice, creierul se oxigeneaza mai bine si astfel creste capacitatea de intelegere si memorare. Sportul accentueaza arderile in organism, elibereaza energie, astfel copiii vor fi mai atenti la ore si se vor putea concentra mai usor la studiu. Vom incuraja copilul sa faca sport, miscare in aer liber, plimbari cu bicicleta, cu rolele sau il vom putea inscrie la unul dintre sporturile lui preferate, dar niciodata nu il vom obliga sa faca ceva ce nu ii face placere. Vom tine cont tot timpul de posibilitatile lui fizice si de varsta si nu vom pierde din vedere faptul ca pro-gramul lui (de gradinita sau scoala) este destul de incarcat si obositor. Vom avea grija de asemenea ca locurile unde practi-ca sportul sa fie sigure, iar persoanele care se ocupa de copiii nostri sa fie competente. Varsta potrivita pentru inceperea unui sport nu va fi aceeasi pentru toti copiii, vom incerca sa tinem cont de dezvoltarea motorie si neurologica a copilului, sa Îi stimulam aptitudinile, tinand cont ca fiecare copil are ritmul sau.

Varstele recomandate

pentru practicarea sporturilor

Cu titlu informativ, putem spune ca un copil poate face: - inot de la varsta de 3-4 luni - patinaj artistic de la varsta de 3 ani - poate lua lectii de dans sau judo de la varsta de 4 ani - baschet sau handbal de la varsta de 5 ani - echitatie de la 5-6 ani - fotbal sau tenis de la 6 ani - la varsta de 6-8 ani copilul va prefera sporturile individ-uale: gimnastica, dans, schi, inot - dupa 8 ani vor fi preferate sporturile de coordonare si opozitie, individuale sau colective: tenis, arte martiale, at-letism, fotbal, baschet, handbal. E bine sa stiti ca practicarea intensiva a anumitor sporturi: gimnastica, patinaj artistic, dans, tenis poate afecta crest-erea copilului, el va creste mai lent, pe primul loc situindu-se dezvoltarea musculara.

Prof. Alina Bordianu

A PLAY WITHIN A PLAY O joacă într-o joacă

Educaţia intră cel mai bine în viaţa elevilor prin joc, cînd aceştia nu sunt constrînşi de reguli pe care nu le înţeleg în totalitate. Pe baza acestui principiu, la ora de limba engleză elevii au avut ocazia să îşi îmbunătăţească abilităţile de utilizare a limbii engleze prin diferite activităţi. Spre exemplu, în săptămîna „Şcoala Altfel” elevii claselor a VII-a şi a VIII-a s-au delectat cu jocuri de mişcare şi de rol cu ajutorul cărora au redescoperit limba engleză ca un mijloc distractiv de comunicare. Copiii au început cu jocuri de mişcare („pass the ball”, „mirror exercise”, „group stop”) şi au continuat cu jocurile din rol – un fragment deintr-o scenetă pe care fiecare pereche de elevi a trebuit să o joace. Scopul acestui exerciţiu a fost nu nu-mai acela de a îi încuraja pe elevi să interpreteze dramatic un text în limba engleză, ci şi de a forma echipe pentru trupa de teatru în limba engleză a liceului.

Jocul de mişcare

Group Stop, clasa a VIII-a

Joc de rol, clasa a VIII-a Mirror exercise, joc de mişcare, clasa a VIII-

Jocul de mişcare Group Stop, clasa a VII-a Mirror exercise, joc de mişcare, clasa a VIII-a

Astfel, cu umor, dar şi cu pricepere, „micii actori” ai Liceului „Ionel Teodoreanu” au pus în scenă comedia „Bus

Stop”, în cadrul festivităţilor ocazionate de celebrarea zilelor unităţii de învăţămînt (30-31 mai). Atît pregătirile pentru

spectacol, memorarea rolurilor şi repetiţiile, cît şi reprezentaţia în sine au fost pentru participanţii la eveniment un foar-

te bun prilej de învăţare a limbii engleze într-un mod cît se poate de plăcut. Membrii trupei de teatru au dat dovadă de

disciplină pe parcursul tuturor etapelor desfăşurării acestei activităţi, ceea ce dovedeşte că iniţiativa şcolii a fost un suc-

ces. Prin aceste activităţi, ne dorim să le arătăm elevilor că orele pot fi şi dinamice sau amuzante. Rezultatul aşteptat

este creşterea interesului pentru orele de engleză, dezvoltarea creativităţii şi familiarizarea elevilor cu diferite elemente

de cultură şi civilizaţie.

De asemenea, în cadrul Şcolii Altfel a fost organizat, pentru elevii claselor a V -a şi a VI-a, un Concurs de Spelling. Aceste competiţii, numite Spelling Bee, reprezintă o tradiţie importantă în ţările cu vorbitori nativi de engleză, în Marea Britanie, de pildă, datînd încă de la sfîrşitul secolului al XIX-lea. În ultimii ani însă, acest tip de concurs a început să fie organizat şi în şcolile din România, în ciuda faptului că pentru vorbitorii români, care abordează această limbă modernă prin prisma limbii native, scrierea în limba engleză poate pune probleme. Acest fapt se datorează diferenţei mari dintre scrierea şi pronunţia cuvintelor.

Concursul de Spelling organizat la Liceul Tehnologic „Ionel Teodoreanu” pentru elevii claselor a V-a şi a VI-a vine în întîm-pinarea dificultăţilor cu care aceştia se confruntă în procesul de învăţare a limbii engleze. De asemenea, o astfel de activi-tate reprezintă o ocazie distractivă de a exersa ortografia cuvintelor. Cîştigătorii acestei prime ediţii a concursului au fost: Clasa a V-a Clasa a VI-a Bamboi Lavinia VA Cocârlă Petru VIB Burcă Diana VB Savin Codruţa VIA Premiul I Ciofu Denisa VA Răus Ana Maria VIB Premiul al II-lea Premiul al III-lea

Nu în ultimul rînd, tot prin joc, copiii din clasa a IV-a au participat la o activitate interactivă de compu-

nere a poeziilor. Imaginaţia elevilor a fost pusă la lucru, pentru construirea unor strofe cu structură dată („Cinquain poem”): Versul 1: Titlul – conţine un cuvînt care numeşte subiectul (substantiv). Versul 2: Descriere – conţine două adjective care descriu subiectul. Versul 3: Acţiune – format din trei cuvinte care exprimă acţiuni ale subiectului. Versul 4: Sentiment – format din patru cuvinte care exprimă sentimente sau o întreagă propoziţie de-spre subiect. Versul 5: Reexprimarea esenţei – conţine un singur cuvînt, sinonim cu cel din primul vers sau care ex-prima esenţa lui.

Prof. Simona Lozovschi

MAI ȘTIAȚI CĂ… Numerele sunt prezente peste tot în jurul nostru, guvernând lumea în care trăim. Fără ele nu am ști ce dată sau ce oră este și n-am putea inventa atâtea lucruri uimitoare. Istoria lor este fascinantă și mult mai îndepărtată decât ne imaginăm. Primii oameni care au început să numere mai mult ca sigur s-au folosit de degetele de la mâini. Din simpla întâmplare că acestea sunt în număr de 10 s-a născut sistemul de numerație zecimal în baza căruia s-au dezvoltat treptat toate civilizațiile până la noi. Pe bună dreptate unii oameni de știință se întreabă cum ar fi arătat cultura și civilizația noastră dacă numărul degetelor de la o mână ar fi fost mai mare sau mai mic decât 5?

Însă sistemul de numerație zecimal nu este singurul imaginat de om și nici cel mai vechi. Cel mai simplu și cel mai vechi este sistemul binar ce se bazează pe o pereche de unități. Și în prezent există triburi care numără doar până la 2, numerele mai mari decât acesta fiind reprezentate prin cuvântul „multe” ( de exemplu tribul Piranhã din padurea tropicala Amazon). În Tanzania, tribul Hadza numără până la trei. Ambele triburi trăiesc doar din vânat și se descurcă bine fără numere, aparent neavând nevoie de acestea. Populația Maya a imaginat un sistem de numerație cu baza 20 folosind ca unități simple nu numai degetele de la mâini , ci și pe cele de la picioare. Unele triburi din Papua New Guinea folosesc și azi acest sistem în baza 20. Pentru cuvântul zece exprimarea este „două mâini”, pentru 15 – „două mâini și un picior” iar pentru 20 – „un om”. Alte triburi numără folosind părți ale corpului ome-nesc. Tot în Papua New Guinea, unele triburi încep numărătoarea de la degetul mic, până la mână, apoi la braț, corp, cap, si apoi la cealaltă mână(vezi figura de mai jos). Tribul Fairwol numără 27 de parti ale corpului folosind cuvinte descriptive ale acestor părti pentru a se referi la numere. De exemplu, pentru numărul 14 cuvântul este „nas”. Pentru numere mai mari de 27, ei adaugă la numărat „un om”. Așa că 40 va fi „un om si ochiul drept”. Interesant, nu? Babilonienii, ce au trait în Irak acum 6000 de ani, pe lângă sistemul zecimal, au mai inventat un sistem de numerație în baza 60. Celebrul sistem sexagesimal este folosit și astăzi în astronomie și geometrie, la măsurarea timpului și a arcelor de cerc. Ei au dat anului 360 de zile (6 x 60), si tot ei au inventat ora de 60 minute, minutul de 60 secunde, secunda de 60 terțe, etc.Tot așa ,cercul se împarte în 360(6 x 60) arce de câte un arc în 60 de secunde de arc. Iata cum numărau ei: se foloseau de mâna stângă pentru a număra până la 12, împărțind fiecare deget exceptând degetul mare în 3 segmente. Apoi se foloseau de mâna dreaptă pentru a număra până la 60, atribuind fiecărui deget câte 12. De-a lungul timpului cifrele sistemului zecimal au căpătat diferite semnificații. De exemplu: 1 – reprezintă numărul Divinității, există un singur Dumnezeu 2 – simbolizează cuplul, perechea 3 – a căpătat o importanță deosebită pentru că a fost primul număr apărut la mult timp după ce numerele unu și doi erau folosite în mod current; simbolizează Sfânta Treime, cei trei crai de la Răsărit din Creștinism, cele trei ursitoare din mitologia greacă, în basmele populare: trei feciori, trei zmei, trei zâne, trei iezi cucuieți, trei nurori,etc., trilogii în literatură, triptic în pictură ș.a.m.d. 4 – cele 4 anotimpuri, cele 4 faze ale Lunii, cele 4 puncte cardinale, cei 4 evangheliști, cele patru stări de agregare ale materiei 5 – cele 5 extremități ale corpului uman (un cap, două mâini și două picioare), cele 5 degete de la o mână, 5 cărți ale lui Moise, 5 ele-mente ale calendarului chinezesc (apă, foc, lemn, metal, pământ) 6 – are o proprietate curioasă care a atras atenția matematicienilor greci, dar care preocupă și cercetătorii moderni, și anume 6=1+2+3, însă 1,2,3 sunt divizorii lui 6. Din această cauză se spune că 6 este un număr perfect. Noțiunea s-a generalizat astfel încât se numește un număr perfect acela care este egal cu suma tuturor divizorilor săi(fără numărul însuși). Exemple: 28=1+2+4+7+14; 496=1+2+4+8+16+31+62+124+248. 7 – a depășit cadrul strict al aritmeticii, bucurându-se de o atenție neexplicabilă din partea oamenilor: în antichitate grecii au pream-ărit 7 înţelepţi printre care şi matematicianul-filozof Thales, tot atunci minunile lumii erau limitate la 7(piramidele din Egipt, grădinile Semiramidei din Babilon, statuia lui Zeus din Olimp, templul lui Artemis din Efes, mausoleul din Halicarnas, colosul din Rodos și farul din Alexandria), cele 7 păcate de moarte( Avariția, Invidia, Mânia, Aroganța, Desfrâul, Beția, Lenea), cele 7 virtuți (Dragostea, Credința, Tăria sufletească,Speranța, Inteligența, Cumpătarea, Dreptatea), cele 7 zile ale săptămânii, cele 7 note muzicale, cele 7 culo-ri ale curcubeului etc. 9 – ca și numerele 3 și 7 numărul 9 face parte din categoria acelora care l-au impresionat pe om în mod deosebit: în antichitate ex-istau 9 muze, Dante a împărțit Infernul și Paradisul din „Divina Comedia” în 9 ceruri fiecare, 9 planete ale sistemului solar, 9 porunci bisericești, expresia „peste 9 mări și 9 țări” etc. Închei această prezentare tot cu numărul 9 dar și cu degetele de la început și anume un mod de a învăța înmulțirea cu 9, folosindu-vă de degete. Țineți palmele deschise în fața voastră și numărați degetele de 1 la 10 de la stânga la dreapta. Pentru a înmulți orice număr de 1 la 9, cu 9, îndoiți degetul reprezentând numărul pe care îl înmulțiți, și apoi numărați degetele până la cel îndoit, și de-getele după degetul îndoit. De exemplu pentru 7 x 9, îndoiți al șaptelea deget. Aveți șase degete înainte de cel îndoit, și trei după el. Deci 63.

Incercati si voi! Culese si prelucrate de:

Prof. Daniela Secara

Frumuseţea numerelor

Admiraţi simetria:

1 x 8 + 1 = 9 12 x 8 + 2 = 98

123 x 8 + 3 = 987 1234 x 8 + 4 = 9876

12345 x 8 + 5 = 98765 123456 x 8 + 6 = 987654

1234567 x 8 + 7 = 9876543 12345678 x 8 + 8 = 98765432

123456789 x 8 + 9 = 987654321

1 x 9 + 2 = 11 12 x 9 + 3 = 111

123 x 9 + 4 = 1111 1234 x 9 + 5 = 11111

12345 x 9 + 6 = 111111 123456 x 9 + 7 = 1111111

1234567 x 9 + 8 = 11111111 12345678 x 9 + 9 = 111111111

123456789 x 9 +10 = 1111111111

9 x 9 + 7 = 88 98 x 9 + 6 = 888

987 x 9 + 5 = 8888 9876 x 9 + 4 = 88888

98765 x 9 + 3 = 888888 987654 x 9 + 2 = 8888888

9876543 x 9 + 1 = 88888888 98765432 x 9 + 0 = 888888888

Exceptional, nu-i asa?

La final, vă invit să vă delectaţi cu o superbă simetrie a cifrelor supuse înmulţirii.

1 x 1 = 1 11 x 11 = 121

111 x 111 = 12321 1111 x 1111 = 1234321

11111 x 11111 = 123454321 111111 x 111111 = 12345654321

1111111 x 1111111 = 1234567654321 11111111 x 11111111 = 123456787654321

111111111 x 111111111 = 12345678987654321

Culese si prelucrate de:

Prof. Simona Mican

"Matematica este limba cu care

Dumnezeu a scris universul. "

Galileo Galilei

"Matematica este ştiinţa care trage

concluzii necesare. "

Benjamin Peirce

" Învăţând matematică, înveţi să gândeşti.

"Unei teoreme i se poate imputa că ar fi

falsă, dar nu i se poate permite să fie sterilă.

Grigore Moisil

"Matematica este regina ştiinţelor, iar

aritmetica este regina matematicilor"

Carl Gauss

"Numerele guverneaza lumea. "

Pitagora

"Dacă A este succesul în viaţă,

atunci A reprezintă x plus y plus

z. X este munca, Y este joaca şi Z

este capaciatea de a-ţi ţine gura. "

Albert Einstein

"Matematica seamănă cu o moară: dacă

veţi turna în ea boabe de grâu, veţi

obţine făină, dar dacă veţi turna în ea

tărâţe, tărâţe veţi obţine. " Huxley

"Două lucruri sunt infinite: universul

şi prostia umană. Şi nu sunt chiar

sigur în legatură cu universal. "

Murphy

Aproape sigur nu ştiaţi că ...

- Singurul aliment ce nu se deterioriază este mierea;

- În Parlamentul britanic, care numara 650 de membri, sunt doar 400 de locuri. Cine întârzie trebuie să stea în picioare.

-Un melc poate dormi trei ani.

-Greutatea tuturor furnicilor de pe Terra este mai mare decât greutatea tuturor oamenilor

-Urşii polari sunt stângaci.

- Deschide un document nou în Word şi scrie =rand(200,90) , apoi apasă enter. Microsoft e gata să "platească milioane" pentru cel care poate oferi explicatia. Încearcă !!!

- Propoziţia: "The quick brown fox jumps over the lazy dog" foloseşte fiecare literă a alfa-betului

- Puricele poate sări de peste 350 de ori lungimea trupului său. Este ca şi cum un om ar sări peste un teren de fotbal.

- Coca Cola poate fi folosită şi pentru a curăţa parbrizul maşinii tale când se murdăreşte la drum lung şi ai rămas fără lichid de spălare.

- Pentru a desprinde orice fel de hârtii, gumă sau silicon, lipite pe orice suprafaţă de sticlă, umezeşte zona respectivă cu Coca Cola.

- O persoană normală este cu circa 6mm mai lungă noaptea. Corpul uman se lungeşte în timpul nopţii.

- Zilnic, avem în jur de 70 000 de gânduri.

- Nu se poate strănuta cu ochii deschişi.

- Un strănut iese din gură cu o viteză de peste 965 km/h .

Cuvântul cimitir vine din grecescul koimetirion, care înseamnă "dormitor"

Culese de

Prof. Nicoleta Ursache

2013- Anul omagial al Sfinţii Imparati Constantin şi Elena

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca anul 2013 sa fie anul omagial al Sfinţii

Imparati Constantin şi Elena şi anul comemorativ „Dumitru Stăniloae", care a fost cel mai mare teolog ro-

mân . In continuare vom prezenta succint motivele pentru care Sfantul Sinod a hotarat acest lucru .

Sfinti Imparati Constantin si Elena au venit pentru creştinii crunt prigoniţi vreme de două secole ca o binecu-

vântare din partea lui Dumnezeu. Datorită împăratului Constantin şi a mamei sale Elena, creştinismul a intrat într-

o perioadă de maximă înflorire, numită de cercetători "Epoca de aur", în care oameni sfinţi şi minţi luminate, cum

ar fi Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare si Sfântul Grigorie Teologul, au expus în operele lor doc-

trina şi spiritul creştin autentic.

Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia, ca fiică a unui hangiu. Ea s-a căsătorit în anul 270 (pe când

avea 16 ani) cu generalul roman Constanţiu Chlorus, iar în anul 272 l-a născut pe unicul său fiu, Constantin, în

localitatea Naissus (Serbia de astăzi). În 293, împăratul Diocleţian i-a poruncit lui Constanţiu să divorţeze şi l-a

numit Cezar pentru Imperiul Roman de Apus. În această calitate, el s-a căsătorit cu Teodora, fiica vitregă a împă-

ratului Maximian, cu care a avut încă şase copii. Elena nu s-a recăsătorit şi a trăit în umbră, departe de atenţia pu-

blică, dar aproape de fiul său, pe care l-a sprijinit cu dragoste şi afecţiune.

În anul 306, fiul său a fost proclamat de armata romană drept august al Imperiului, imediat după moartea lui

Constanţiu Chlorus. El şi-a adus mama la curtea imperială, conferindu-i titlul de "Nobilissima Femina" (Doamnă

prea nobilă).

În anul 325, Sfânta Elena a plecat într-o expediţie la Ierusalim, cu scopul aflării Sfintei Cruci pe care fusese răs-

tignit Mântuitorul Iisus Hristos. În acele vremuri, Ierusalimul se afla în reconstrucţia începută de împăratul roman

Adrian . Acest împărat construise la mormântul Domnului, aproape de Golgota, un templu păgân închinat zeiţei

Venus. Sfânta Elena, însoţită de sfântul Macarie, episcopul Ierusalimului, au hotărât dărâmarea templului şi efec-

tuarea săpăturilor, care să scoată la lumină cel mai cinstit obiect creştin . . Împărăteasa Elena a luat cu ea o par-

te din Crucea Domnului, precum şi piroanele folosite la răstignirea lui Iisus, pe care le-a pus în capela pala-

tului

În perioada petrecută la Ierusalim, Sfânta Elena a început construcţia unor biserici la mormântul Domnului

(Biserica Învierii), în Betleem sau pe muntele Măslinilor. După ce şi-a petrecut ultima etapă a vieţii la locurile

sfinte, în anul 330 a murit. Sicriul ei, o adevărată bijuterie artistică, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului.

Sfânta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebită din partea creştinilor. Numele ei, care se traduce ca

"făclie", "torţă", "strălucirea soarelui", este purtat de nenumărate credincioase. În cinstea ei s-au ridicat biserici,

mănăstiri, aşezăminte teologice sau sociale. Ea a fost şi rămâne un simbol de puritate, dragoste părintească, nădej-

de şi credinţă autentică.

Pentru grija pe care a arătat-o săracilor şi oamenilor simpli, pentru preocuparea intensă faţă de problemele creş-

tinismului, dar şi pentru evlavia şi credinţa puternică, împărăteasa Elena este cinstită ca sfântă în întreaga creştină-

tate.

Sfânta Elena este şi ocrotitoarea arheologilor, datorită demersului ei de a căuta Crucea Mântuitorului.

În decursul domniei sale, Sfântul Constantin cel Mare a luat o serie de hotărâri care au schimbat soarta creştinis-

mului.

Astfel, în anul 312 a avut loc bătălia de la Podul Vulturului, în care Constantin l-a învins pe Maxenţiu. Istoricul

Eusebiu de Cezareea (biograful Sfântului Constantin) şi apologetul Lactanţiu descriu viziunea pe care Sfântul

Constantin a avut-o înainte de luptă. Astfel, el a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu in-

scripţia "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei învinge). Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să

pună pe steagurile armatei sale Sfânta Cruce, ca semn protector în lupta care urma. Pe acest eveniment este pusă,

de foarte mulţi cercetători, convertirea împăratului la religia creştină.

În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare a dat un act prin care creştinismul a devenit "religio

licita", la fel ca celelalte religii din imperiu. Mai mult, convins de valoarea religioasă şi morală a doctri-

nei creştine, a recomandat-o tuturor. Însă Constantin nu a declarat creştinismul religie de stat , acest pas

a fost făcut în anul 380, de împăratul Teodosie cel Mare.

În anul 325, Sfântul Constantin cel Mare a convocat primul Sinod Ecumenic în localitatea Niceea , având ca

prioritate păstrarea unităţii Imperiului Roman. Impăratul i-a chemat pe toţi episcopii Bisericii pentru a se hotărî

în problema ereziei lui Arie. Acesta susţinea că Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci este prima creatură a

Tatălui. La acest sinod au participat, conform tradiţiei, 318 părinţi, printre care Sfântul Atanasie cel Mare, Sfân-

tul Nicolae al Mirelor, Sfântul Spiridon al Trimitundei, Sfântul Pafnutie Egipteanul şi Osiu de Cordoba.

În urma lucrărilor, sinodul a stabilit dumnezeirea Fiului, compunând totodată primele şapte articole din Crez, a

fixat data Paştilor (prima duminică după lună plină, după echinocţiul de primăvară) şi a dat 20 de canoane refe-

ritoare la disciplina bisericească. La sfârşitul lucrărilor, când Osiu de Cordoba a rostit pentru prima oară Crezul,

Constantin a spus: "Da, acesta este adevărul. Nu sunt teolog, dar simt că aici este adevărul. Sunt convins că nu

voi l-aţi făcut, ci Dumnezeu care a lucrat cu voi".

În aceeaşi perioadă, împăratul Constantin a construit o cetate impresionantă, pe malul stâng al Bos-

forului, pe locul vechii cetăţi Bizantion. Cetatea, care îi va purta numele (Constantinopol), va fi noua ca-

pitală a imperiului, care va rivaliza cu vechea Romă. Aici a zidit măreaţa catedrală închinată Sfinţilor

Apostoli, unde a fost şi înmormântat.

Pe lângă aceste măsuri, Sfântul Constantin a dat o serie de legi prin care a venit în ajutorul creştinilor. În 312

a generalizat duminica drept zi de odihnă în întregul imperiu, în 317 a început să bată monedă cu monograma

creştină, i-a scutit pe preoţii Bisericii de impozite şi de armată, a interzis practicarea jertfelor sângeroase, a ofe-

rit creştinilor edificii imperiale pentru practicarea cultului.

Sfântul Constantin cel Mare a fost botezat, pe patul de moarte, de episcopul Eusebiu de Cezareea, biograful

şi apropiatul său. A murit la scurt timp în Nicomidia şi a fost înmormântat în Constantinopol, în biserica ctitori-

tă de el. Biserica l-a cinstit în mod deosebit, trecându-l în rândul sfinţilor, împreună cu mama sa, sfânta Elena,

şi numindu-l isapostolos - "cel întocmai cu Apostolii", atribuindu-i înţelepciunea lui Solomon şi blândeţea lui

David.

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt ocrotitorii Catedralei Patriarhale din Bucuresti , (ctitorie a

voievodului Constantin Şerban Basarab ) dar si a bisericii din comuna Victoria, jud. Iasi care a fost

sfinţită, la data de 25 septembrie 1985, de vrednicul de pomenire patriarh Teoctist, pe atunci mitropolit al Mol-

dovei şi Sucevei.

Prof. Nicoleta Ursache

S Y M B O L E S D E L A F R A N C E Histoire de la Marseillaise

Le 20 avril 1792, la France déclare la

guerre à l’Autriche.

Le 25 avril, apprend la nouvelle. Le

baron Dietrich, maire de la ville et

fervent révolutionnaire, réclame

pour les soldats, un chant guerrier

alliant « l’amour de la Patrie à la

Liberté ».

Le capitaine Claude Joseph Rouget

de Lisle écrit alors, en quelques

heures, un « chant de guerre pour

l’Armée du Rhin ».

Le 26 avril, Dietrich interprète avec

enthousiasme les 6

strophes de l’hymne nouveau. « La

Marseillaise» était née.

Le titre de l’hymne provient du fait

que les soldats de

Marseille le diffusèrent et lui ont

donné le nom de leur ville.

Sacrée hymne officiel de la Répu-

blique le 14 juillet 1795,

« La Marseillaise» devient définiti-

vement l’hymne national de la

France le 14 février 1879.

Allons enfants de la Patrie,

le jour de gloire est arrivé

Contre nous de la tyrannie

L'étendard sanglant est levé.

L'étendard sanglant est levé:

Entendez-vous dans nos campagnes

Mugir ces féroces soldats!

Ils viennent jusque dans vos bras

Égorger vos fils et vos compagnes.

Refren:

Aux armes citoyens,

Formez vos bataillons.

Marchons! Marchons!

Qu'un sang impur

Abreuve nos sillons

Que veut cette horde d'esclaves

De traîtres, de rois conjurés?

Pour qui ces ignobles entraves

Ces fers dès longtemps préparés

Ces fers dès longtemps préparés

Français, pour nous, Ah quel outrage

Quel transport il doit exciter!

C'est nous qu'on ose méditer

De rendre à l'antique esclavage

Refren

Quoi! Des cohortes étrangères

Feraient la loi dans nos foyers!

Quoi! Ces phalanges mercenaires

Terrasseraient nos fiers guerriers.

Terrasseraient nos fiers guerriers.

Grand Dieu! Par des mains enchaînées

Nos fronts, sous le joug, se ploieraient.

De vils despotes deviendraient

Les maîtres de nos destinées

Refren

Tremblez tyrans, et vous perfides

L'opprobe de tous les partis.

Tremblez, vos projets parricides

Vont enfin recevoir leur prix!

Vont enfin recevoir leur prix!

Tout est soldat pour vous combattre.

S'ils tombent nos jeunes héros,

La terre en produit de nouveaux

Contre vous, tous prêts à se battre

Refren

Français en guerriers magnanimes

Portez ou retenez vos coups.

Épargnez ces tristes victimes

A regrets s'armant contre nous!

A regrets s'armant contre nous!

Mais ce despote sanguinaire

Mais les complices de Bouillé

Tous les tigres qui sans pitié

Déchirent le sein de leur mère!

Refren

Amour Sacré de la Patrie

Conduis, soutiens nos braves vengeurs.

Liberté, Liberté chérie

Combats avec tes défenseurs

Combats avec tes défenseurs

Sous nos drapeaux, que la victoire

Accoure à tes mâles accents

Que tes ennemis expirants

Voient ton triomphe et nous, notre gloire

Refren

Nous entrerons dans la carrière

Quand nos aînés n'y seront plus

Nous y trouverons leur poussière

Et la trace de leur vertus!

Et la trace de leur vertus!

Bien moins jaloux de leur survivre

Que de partager leur cercueil.

Nous aurons le sublime orgueil

De les venger ou de les suivre

Refren

De vorbă cu mine însămi

După o săptămână lungă de şcoală şi cu note nu tocmai grozave, m-am

hotărât să merg în pădure pentru a mă relaxa şi să îmi mai risipesc dezamăgirea

din suflet.

Mi-am pus căştile în urechi şi am pornit la drum. Nu aveam idee cum va

fi acea zi dar voiam să îmi încarc bateriile şi să mă bucur de frumuseţea naturii.

Ajungând în pădure, am căutat un loc feeric ca să mă liniştească şi să îmi

creeze o stare de bine. M-am lăsat purtată de vânt şi ademenită de mireasma flo-

rilor şi am ajuns într-un loc parcă rupt din rai. Nu-mi venea să cred. Totul era mi-

nunat .Izvoarele murmurau, păsările gureşe se întreceau în cântec iar verdele

copacilor îmi umplea sufletul de prospeţime.

M-am întins pe iarba mătăsoasă , pe covorul multicolor de flori şi mi-am lăsat privirea să se odihnească pe

azurul cerului , urmărind un norişor de scamă.

Pentru o clipă am închis ochii cuprinsă de liniştea care mi se furişa în suflet. Deodată am simţit ceva

gâdilindu-mă pe faţă . M-am ridicat foarte speriată. În faţa mea stătea o căprioară prietenoasă care începu să îmi

vorbească:

Ce cauţi aici? Ce te frământă aşa de tare?

Eu... eu ...doar am trecut pe aici… Dar tu chiar poţi vorbi!

Sigur că da! Şi vreau să îţi spun că aici ajung cei care cred că orice este posibil şi că trebuie să ai încredere

în forţele tale. Nu te mai subestima şi mereu să ai încredere în forţele tale!

Am ascultat-o cu gura căscată dar când am vrut să îi mulţumesc am deschis ochii şi am realizat că sunt singură.

Am plecat spre casă mai liniştită, mai senină şi cu mai multă încredere în mine.

Sava Livia, clasa a VI a A

În grădină

Este luna iulie. În grădina bunicului

au înflorit crinii şi trandafirii. Linu-

Crinu s-a trezit dis-de-dimineaţă şi si-

a spălat petalele cu rouă. Rica-

Fluturica s-a aşezat pe o frunză a lui şi

i-a spus:

Ce chipeş eşti Linule! Şi ce parfum suav răspândeşti în jurul

tău!

Îţi mulţumesc, drăguţo! Te servesc imediat cu nectar proaspăt

şi cu polen dulce.

Mă primeşti şi pe mine? a întrebat cu sfială o libelulă cu aripi

de celofan.

Eşti binevenită! i-a răspuns crinul clătinându-şi căpşorul alb.

Dar la mine nu vine nimeni? întrebă roşul trandafir.

Vin eu, trandafirule! spuse o albină.

În grădina bunicului e mare veselie!

Ciofu Denisa

Clasa a V-a A

Mamă

Mamă dragă, foc aprins

Călduros şi de nestins

Eşti o piatră preţioasă

Eşti un înger ce dă viaţă

Tu eşti raza mea de soare

Tu eşti dorul cel de jale

Tu eşti apa curgătoare

Limpede şi grăitoare

Ai trecut prin rău şi bine

Fiind alături de mine.

Luca Andreea, clasa a VI a B

Povestea unui om harnic

A fost odată ca niciodată doi prieteni anume Andrei şi George. Amândoi erau harnici, muncitori şi

mergeau împreună la muncile câmpului. Într-una din zile George a primit o moştenire de la mătuşa sa şi

din acel moment s-a despărţit de prietenul său Andrei şi a refuzat ca să muncească.

Când Andrei la îndemnat să meargă împreună la seceratul grâului George i-a răspuns:

Ce să caut eu acolo? Nu mai este nevoie ca să muncesc! Am bani foarte mulţi şi fac ce

vreau.

Şi cât crezi că o să te ţină banii aceştia?

Atât cât vor fi bani, chiar nu mă interesează!

Cu lenea asta nu ajungi departe! Nici lui Dumnezeu nu-i plac oamenii leneşi.

Şi ce-ai vrea să fac?

Păi ... hai şi munceşte aşa cum făceam când eram amândoi la fel.

Nu!

Atunci rămâi cu bine!

Du-te sănătos.

După un timp Andrei l-a întâlnit pe George stând şi plângând deoarece i s-au terminat

banii iar acum nu mai avea nici măcar unde să doarmă.

Andrei îl ia la el acasă. George şi-a dat seama într-un târziu că munca este necesară în viaţa

fiecăruia şi că prietenia sinceră valorează mai mult decât orice comoară din lume.

Podaru Maria, Clasa a VI-a A

MERSUL PE LUNĂ

Într-o seară Mark a visat că a zburat pe lună. Dimineaţa el a vrut ca să îşi în-

deplinească visul. Mai întâi a mers la un laborator de ştiinţă. A întrebat dacă

este posibil visul lui. Savanţii i-au spus că este posibil doar că trebuie ca să –şi

găsească o rachetă . Mark a găsit o rachetă funcţională .El şi-a mai găsit echi-

pamentul necesar pentru a ajunge în siguranţă pe lună. După o săptămână,

Mark era gata pentru a schimba istoria. Racheta s-a lansat . După 20 de zile

Mark a ajuns pe lună. El începuse să se îndrăgostească de acea planetă imen-

să. Mark s-a dus înapoi pe pământ unde savanţii l-au aşteptat cu sufletul la gură. Ajungând cu bine pe pă-

mânt, Mark mai avea un vis, acela de a-şi construi o casă pe lună. El şi-a făcut aprovizionarea cu unelte

necesare pentru a-şi construi o casă şi alimente. Era gata pentru lansarea rachetei. A ajuns pe lună. Acolo

şi-a construit casa şi a stat patru ani. Acum Mark şi-a propus să cucerească planeta Marte pentru

că ....fiecare om poate visa.

Mihalache Maria Clasa a V-a A

D-l... Teodor

Era o zi de vară. Tanti Miţa şi tanti Elena s-au hotărât să meargă cu Teodor în oraş. Acesta stătea

la calculator jucând un joc început acum trei ore. Tanti Miţa îl roagă să închidă calculatorul dar Teodor îi

răspunde foarte urât şi-i spune că trebuie să termine jocul. Intervine tanti Elena şi-i promite că dacă va

închide calculatorul îi va cumpăra o jucărie nouă din oraş. Teodor închide calculatorul bombănind şi iese

trântind uşa.

Ajungând în parc s-au întâlnit cu nişte prieteni de familie care aveau un copil mai mic decât Teo-

dor. Acesta se juca cu o maşinuţă roşie însă Teodor i-a smuls-o din mână. Copilul începu să plângă dar

Teodor refuză să-i dea maşinuţa până când tanti Elena îi promite că-i va cumpăra una la fel. Doamnele

intră în magazin cu Teodor lăsându-l să-şi aleagă tot ce-şi doreşte copilul. Toţi trei se îndreaptă spre casă

fericiţi.

Andrescu Delia Clasa a VI-a B

Tablou de primăvară

E primăvară.

Câmpurile îşi

schimbă culorile

dintr-un ruginiu spă-

lat de ploi într-un

verde îmbietor şi

proaspăt. Copacii

înfloresc răspândind un parfum înmiresmat, iar

florile îmbobocite îşi deschid petalele către

soare. Păsările vesele ciripesc necontenit ves-

tind prin cântecul lor că este iarăşi primăvară.

Mieii tineri zburdă pe întinsele câmpii unde

peste tot se întâlnesc oameni harnici cu plugu-

rile lor. Pe cerul albastru, în depărtare, se vede

un stol de cocostârci zburând şi căutându-şi

cuiburile pe care le-au părăsit atunci când fri-

gul şi ceaţa puneau stăpânire pe aceste întin-

deri. Un roi de albine zboară din floare în floa-

re căutând nectar, în timp ce mii e fluturi mul-

ticolori se scaldă în lumina razelor de soare.

Pădurile se trezesc la viaţă, şi-au lăsat hainele

de frunze uscate, peticite cu bucăţele moi de

nea şi îmbracă haina de un verde crud a primă-

verii. Copacii sunt plini de vietăţi sălbatice. Un

ghiocel scoate timid capul de sub zăpadă pri-

vind curios în jurul său cum îşi fac apariţia vi-

orelele şi toporaşii.

Toată natura a îmbrăcat haină de sărbătoa-

re , cusută cu flori şi raze viu colorate, cu cân-

tec de păsărele şi glasuri cristaline de copii.

Coviţ Mihai , cl. a VII a

Zi de primvară

Este primăvară.Soarele , florile, gâzele şi păsările ne

chemau la joacă.Împreună cu prietenii mei Adrian , Mihae-

la şi Andreea am plecat în pădurea de la marginea satului.

Toată natura întinerise . Iarba era proaspătă, florile aş-

ternuseră un covor multicolor pe pajişte, iar fluturii şi albi-

nele zburau vesele.

Păsărelele se luaseră la întrecere cu noi. Pe pajişte erau

Denisa, Bianca, Maria, Cosmin, Bogdan şi Andrei.

Băieţii au încis un joc de fotbal iar noi, fetele am cules flo-

ricele şi am făcut coroniţe. La un moment dat noi am intrat

in joc alături de băieţi. Pădurea răsună de veselia noastră.

Soarele strălucea cu putere. Când am obosit, ne-am

aşezat pe iarba fragedă să ne odihnim. Razele calde ale soa-

relui ne zâmbeau, ciripitul păsărilor se îngâna cu vocile

noastre, mirosul suav al floricelelor ne umplea sufletul de

linişte şi pace. Încet, încet soarele se pregătea de culcare.

Am plecat uşor spre casă, luând cu noi frumuseţea acelei

zile.

Cuzic Maria Mădălina

Clasa a VII-a A

Căprioara

Cum eu în casă stam

Şi seara vine iară

Tata-mi bate vesel în geam

Aducând o căprioară.

O văd că e frumoasă

Cu ochi ca de crăiasă

Răspândind lumină-n casă

Şi dragostea mă apasă

Timpul a trecut,

Căpriţa a crescut,

Iar când de codru ea dădea

Pe-acasă greu mai venea.

Dar într-o dimineaţă

Când deschid ochii şi mă scol

Mă trece un fior,

Deodată-mi era dor

S-aud glasul ei domol.

Când am aflat că e plecată

Deja era târziu

Aş vrea să o mai văd odată

Ca să rămân cu inima împăcată.

Cocîrlă Petru Clasa aVI-a B

Puişorul neascultător

Este o zi frumoasă de primăvară. Cloşca a ieşit cu cei zece puişori afa-

ră. Cei nouă puişori ascultători nu se îndepărtau de mama lor. Dar cel de-al

zecelea se plimba de unul singur prin curte. Odată era să-l mănânce pisica.

Altă dată a căzut într-o baltă iar în altă zi era să-l mănânce uliul. Noroc că Io-

nuţ, fiul gospodarului, a venit şi l-a salvat. El se rătăcea adesea prin ogradă

deşi mama şi fraţii lui îl certau spunându-i să nu se îndepărteze de ei. El nu

ascultă şi într-o zi, ieşind printr-o spărtură a gardului, s-a dus spre pădure.

Dintr-un tufiş vulpea cea roşcată îl pândea. Atunci puiul s-a speriat şi a fugit

spre casă. După această păţanie puiul a devenit foarte ascultător.

Podaru Mădălin

Clasa a VI-a B

ULIŢA COPILĂRIEI ,,Copilăria a fost şi este cel mai bun dar al vieţii. Fiecare

copil ar trebui să se bucure din plin de această vârstă mi-

nunată. Nici nu ne închipuim cât de repede trece de aceea

ar trebui să profităm din plin de ea. Mi-e dor de vremea

când mă jucam cu fraţii mei sau mă întâlneam cu verişo-

rii mei la bunici iar ea ne spunea poveşti până adormeam.

Acum am mai crescut şi odată cu trecerea timpului am

găsit alte preocupări. Dar nu voi uita jocurile de demult

care-mi aduc şi azi sentimente plăcute. Nu putem opri

timpul, nu-l putem da înapoi dar dacă aş putea aş face-o

şi nu aş regreta.”

Răus Ana-Maria, Clasa a VI-a B

,,Copilăria este una din cele mai preţuite comori pe care

nimeni nu ţi-o poate lua. Copilăria mea este cel mai im-

portant lucru pe care l-am primit în această viaţă. Mă gân-

desc să profit de fiecare moment al acestei vârste împreu-

nă cu prietenii mei. Ador natura care-mi poate oferi multe

jocuri ale copilăriei. Această vârstă minunată a copilăriei

va face loc unei adolescenţe care, sper, să fie la fel de fru-

moasă. Acum mă bucur de fiecare dimineaţă de vară, de

fiecare cer înstelat, de ciripitul păsărilor, de murmurul iz-

voarelor... Mă bucur că m-am născut într-un sat aproape

magic înconjurat de păduri, de ape, în care mă joc cu copi-

ii.”

Andrescu Delia Clasa a VI-a B

„Mă numesc Bianca şi m-am născut spre bucuria părinţilor mei într-o zi

frumoasă de toamnă, în zodia Fecioarei când astrele mi-au oferit cununi

de crizanteme. Cu trecerea anilor eu am cresut şi am descoperit cât de fru-

moasă este viaţa atunci când ştii să o trăieşti. Îngerii păzitori m-au îndru-

mat mereu pe calea cea bună. Pe zi ce trecea şi eu creşteam, descopeream

lucruri noi, fascinante, uimitoare. Am descoperit că prietenia mă ajută să

fiu tare şi am învăţat că trebuie să îmi ţin prietenii aproape deoarece ei mă

susţin, mă încurajează, mă îmbărbătează. Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi

mamei mele pentru copilăria minunată pe care o am.

Ciaun Bianca Clasa a VI-a B

Timpul trece …

Stau pe un vârf de munte

Îmbrăţişat de codru

Iar el stă să m-asculte

Şi-mi alină dorul

Cocîrlă Petru Clasa a VI-a B

Mă luminează stelele

Şi mă privesc de sus

Îmi spun că-mi trec zilele

Dar eu mai am ceva de spus

Of! Timpule, opreşte-te!

Mai stai şi odihneşte-te!

Că prea tare te grăbeşti

Copilăria să mi-o răpeşti Dar nu pot să mă împotrivesc

Nu pot timpul să-l opresc

Şi să nu îmbătrânesc

Aventuri in Ţara de Basm

A fost odata ca niciodată că de n-ar fi nu s

-ar mai povesti.A fost un copil căruia îi plăceau

mult poveştile.

Într-o zi, când norii galeşi se fugăreau pe bolta

azurie, auzi un glas cu unduiri melodioase:

-Primeşte această carte, ai grijă de ea, e o carte fermecată!

Băieţelul luă cartea, se uită în jur, să vadă pe cel care i-o dăruise,

dar nu văzu decât o albină cu aripi de borangic ce zbura peste puzderia

de flori multicolore. Ajuns acasă o deschise. Pe prima pagină era titlul

cărţii”Aventurii in Ţara de Basm”. Apoi se simţi înfăşurat intr-o mantie

de lumină, aşezat intr-un leagăn de vise, purtat de vânturile line spre pra-

gul unei alte lumi şi aşezat pe covorul foşnitor al unei pajişti. Aici îl

aştepta un bătrân cu ochii blajini si chip surâzător.

-Bine ai venit, copile!

-Bine te-am gasit, bunicule!Poţi să-mi spui ce fel de flori sunt

cele ce se văd in zare?

-Florile ce vezi se numesc: modestia, smerenia, hărnicia, curi-

ozitatea, minciuna, inteligenţa, îngâmfarea şi fiecare are rostul ei.

-Ce interesant!

-Da, după cum vei culege din aceste flori vei crea şi tu povestea

ta. De aceea porneşti in lungul văilor cu sclipiri de argint şi până soarele

va asfinţi să vii cu ele.

Băiatul porni pe câmpia plină de flori sfioase. A mers mult, pânâ

ce într-un loc pustiu a găsit “modestia”, a luat-o cu tot cu rădăcină. A

mai ales ”inteligenţa”, “bunăvoinţa”, dar când Luna Crăiasă a nopţii

apăru pe cerul senin şi băiatul se pregătea de întoarcere, un pitic îi apăru

in cale:

Primăvara

Primăvara a venit,

Cu păsări călătoare,

Iar ghiocelul a ieşit

Sub razele de soare.

A înflorit şi viorica,

Copacii au înverzit,

Natura toata se trezeşte

Căci primavera a venit!

În poiana păsărelele,

Ciocârlii si rândunele,

Primăvara o vestesc

Prin multe cântecele.

Greierele e artist,

Ne încanta iarăşi seara

Şi ziua e ceva mai mare

Iar noi ne bucuram de soare.

de Ioana Dragomir

clasa a II-a

-Băiete, florile tale sunt palide şi lipsite de strălucire . Uite îţi dau eu una care nu se veştejeşte! şi îi dete

”îngâmfarea”.

Ajuns in faţa bătrânului, văzu o mulţime de copii cu flori.

Bătrânul pe unii îi mângâia, altora le spunea să fie harnici precum albinele şi toţi plecau învăluiţi

de aceeaşi haină de lumină. Băiatul se bucura că se va întoarce acasă căci era ca oboist după plimbarea

făcută. Totuşi avea să treacă mult până la întoarcerea sa.

-Fiindcă ai ales floarea îngâmfării, chiar când să ajungi la mine va trebui să gaseşti singur drumul

înapoi.Şi bătrânul dispăru. Băiatul care acuma avea darul îngâmfării se crezu cel mai grozav şi de aceea

nu luă in seamă vorbele bătrânului. Pornii pe plaiurile umbrite ale munţior. Ajunse la o stână, aici ci-

obanii după ce il ospătară îl rugaseră să-i ajute a răpune o fiară ce dădea târcoale prin împrejurimi. Băia-

tul îngâmfat refuză, asa că ciobanii îl alungară. Ajunse în cele din urmă la un gradinar . Acesta văzându-

i florile pălite îl puse să le răsădească. În timp ce le aşeza în ghiveci băiatul rupse din greşeală rădăcina

“îngâmfării”.

Atunci un nor sihastru îl purtă înapoi în camera lui. Acum realiză cât de mult zăbovise, căci era

om în toată firea.

de Bebec Andrei

clasa a II-a

Draga mea, școală

Toamna a sosit,

La școală noi am venit.

Au venit la școala mea

Copiii c-o rândunea.

Ce frumoasă-i școala mea!

Oare ce mai face ea?

Cât vreau eu să o revăd,

Peste drumul casei mele o văd.

Merg pe drum,spre casa mea,

Mă uit înapoi spre ea, . Coviță Cristian Valentin- elev clasa a -III- a, Stânca

Şcoala mea

Toți copii merg la școală

Ȋmpreună ei învață

Ȋnvățăm să ne jucăm

Şi ne bucurăm.

Ȋn pauze noi alergăm

Şi ne distrăm

La școală pictăm

Şi apoi desenăm.

La școală am învățat,

Am cântat,am desenat

Şi apoi cu toții am plecat Coviți Ana Maria- elevă clasa a-III-a ,Stânca

Şcoala mea, iubită

Şcoala mea frumoasă,

Nici o altă școală

Nu ar fi putut

Să te înlocuiască vreodată!

Ea are de toate

Ce îmi doresc eu,

Are caiete și desene

E tot ce-mi doresc!

Ziua când la școală

Mă duceam,

Parcă într-un

Vis eram!

Este tot ce mă descrie

E o școală frumușică,

Dar și măricică.

Şcoala e un tablou

Cel țin mereu pe birou. Bamboi Lucia Ştefana-elevă clasa a-IV-a,Stânca

Iubita mea, școală

Eram mică când am pășit pen-

tru prima dată pragul școlii mele

și eram de mână cu mama mea și

cu ghiozdanul în spinare și aștep-

tam nerăbdătoare pentru prima

oară.

Am mai crescut și totul mi se pare ca un vis pentru că aici am întalnit și multi elevi cu care m-am împrietenit. V

-aș ruga și pe voi să veniți la școală ca să învățați lucruri frumoase.

Eu iubesc școala pentru că aici eu pictez,desenez,colorez,mă joc și îmi fac temele uneori la școală.Mi-am facut o

grămadă de prieteni printre care: Larisa, Ana, Paula,Ionela,Corina si Lucia.

Am făcut serbare de ziua mamei, toate ne-au admirat cât de frumos noi ne-am prezentat cu poezii,cantece, de ace-

ea eu si școala suntem cele mai bune prietene.

Spre final v-aș spune ,iubiți scoala dragi copii ,că eu o iubesc și abia astept să-mi revăd prietenii, prietenele ca sa

o iau de la început.

Ungureanu Daniela- elevă clasa a-III-a ,Stânca

Din toamnă sunt școlar în clasa întâi.

Țin minte ,de parcă ar fi fost ieri ,prima zi de școală

când alături de mama am pășit în curtea școlii noastre.

Eram mândru că voi învăța să scriu și să citesc și multe

alte lucruri minunate, dar și mai mândru eram că voi

învața în școala cea nouă și frumoasă. În clasă ne asteptau

bucuroase dulapurile pline de cărți cu povești minunate,

iar la geamuri erau flori frumoase de toate culorile.

Alături de doamna mea învățătoare, bună și frumoasă, am

învațat de atunci multe lucruri bune, să scriem, să citim, să numărăm, să calculăm.

Bamboi Ștefan-clasa I Școala mea e mare și frumoasă

Are geamuri mari și multe clase,

Aici învațăm când ajungem mari

Să fim oameni buni, harnici, gospodari.

La școală învățăm doar lucruri frumoase

Din cărți de povești , poezii și basme,

Învățăm că școala mare și frumoasă

Este pentru noi cea de-a doua casă.

Șurubaru Robert-clasa I

Clasa mea-i foarte frumoasă

Este nouă și curată,

Noi venim cu drag în ea

Că avem ce învăța.

Doamna noastră-nvățătoare

Ne-nvață cum să ne purtăm

Pe cei mari și pe cei mici

Noi să știm să-i respectăm.

Cimpoșu Stefana-clasa I

La începutul anului școlar ,când așteptam cu

nerăbdare

Să fiu alături de colegi și s-o revăd pe doam-

na învățătoare

Am tremurat pășind încet ,timid în clasă

Că voi avea și alți colegi și altă doamnă.

Dar zilele-au trecut și-am început să ne cu-

noaștem

Ca florile frumoase ce-au înflorit la geam,

Am învățat să scriem, să citim,

Pe noua noastră-nvățătoare s-o iubim.

Minciuc Adina-clasa a-II-a

LICEUL TEHNOLOGIC ,,IONEL TEODOREANU,, VICTORIA

Comuna Victoria

Judetul Iasi

707580

Telefon: 0232-295114

Fax: 0232-295050

E-mail : samitvic@yahoo.com

http://ltvictoria.ro/