“Tactica generală”

TEMA 2. Bazele luptei moderne de arme оntrunite.Subiecte de studiu:

1.Scopul şi formele asigurării acţiunilor de luptă – 50 min.2. Lupta radioelectronică şi protecţia informaşiilor – 20 minute.

Bibliografia: 1. Tactica, pag.20-252. Tactica generală “Ghid”.3. Manual “Tactica оn оntrebări şi răspunsuri”.4. Manual “Pregătirea ofiţerului în rezervă”, pag.5. Manual “AN – 4 (pluton, grupă, soldat)”, Bucureşti, pag. 5-206. RLTU (§ 3), pag.

1.Scopul şi formele asigurării acţiunilor de luptă .

Asigurarea acţiunilor de luptă cuprinde totalitatea măsurilor ce se execută оn scopul: -procurării datelor despre inamic; -menţinerii în permanenţă a capacităţii de luptă a subunităţii; -evitării acţiunilor executate prin surprindere de către inamic, în special cu armele de nimicire

în masă, mijloacele incendiare, aviaţia şi cu blindatele; -protecţiei forţelor împotriva acţiunilor electronice şi efectelor acţiunilor psihologice ale

inamicului; -creării condiţiilor favorabile realizării dispozitivului şi intrării în luptă a forţelor la timp şi în

mod organizat; -desfăşurării cu succes a acţiunilor în orice situaţii.Formele asigurării acţiunilor de luptă la pluton (grupă) sînt: -cercetarea;- siguranţa;-mascarea; -protecţia contra armei de distrugere în masă nucleară, biologică, chimică şi mijloacelor

incendiare; -apărarea antiaeriană; -lupta radioelectronică; -asigurarea genistică; -asigurarea chimică; -protecţia informaţiilor; -pregătirea psihologică a militarilor şi contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale

inamicului; - asigurarea materială, tehnică şi medicală. Comandantul de pluton (grupă) poartă întreaga răspundere pentru organizarea şi

realizarea asigurării acţiunilor de luptă potrivit situaţiei concrete şi specificului misiunilor primite.

Cercetarea este o formă principală a asigurării acţiunilor de luptă ale trupelor din toate armele. Ea cuprinde totalitatea măsurilor şi acţiunilor ce se execută în scopul procurării şi exploatării datelor şi informaţiilor despre inamic, teren, populaţie, condiţiile hidrometeorologice, situaţia sanitaro-epidemică şi resursele materiale din raionul acţiunilor de luptă.

Cercetarea se execută în toate formele şi situaţiile de luptă, în mod activ şi neîntrerupt, în faţa frontului, la flancuri şi în intervale, în dispozitivul inamicului şi al trupelor proprii, de către toate subunităţile. Ea trebuie să asigure comandanţilor şi statelor majore informaţii reale, care să permită luarea celor mai juste hotărâri şi măsuri. Siguranţa reprezintă ansamblul măsurilor şi acţiunilor de supraveghere, pază şi apărare nemijlocită a întregului dispozitiv, cât şi a fiecărui element al acestuia, în toate condiţiile şi în toate acţiunile militare.

Siguranţa se realizează în scopul de a preîntîmpina un atac prin surprindere din partea inamicului terestru şi de a interzice pătrunderea elementelor de cercetare (cercetare-diversiune) ale inamicului spre forţele principale sau spre anumite obiective, asigurînd condiţii pentru intrarea organizată în luptă a subunităţilor proprii.

Оn acest scop se destinează siguranţa nemijlocită, siguranţa de luptă, siguranţa de staţionare şi siguranţa de marş.

Siguranţa nemijlocită se organizează în toate formele şi acţiunile de luptă de către pluton (grupă), pentru a preîntîmpina atacul prin surprindere al inamicului. Ea constă în dispunerea de observatori, pînde, santinele, echipe cu misiuni de patrulare în locurile şi pe direcţiile pe care este posibilă apropierea în ascuns (infiltrarea) a inamicului de subunitatea proprie şi în alarmarea ei la timp pentru a-1 respinge sau nimici.

Plutonul (grupa) de infanterie оşi organizează în primul rând siguranţa nemijlocită, prima activitate pe care comandantul de pluton o ordonă şi se asigură continu că ea se execută de front, de flanc şi de spate.

Оn apărarea pregătită din timp, aceasta se bazează în primul rând pe siguranţa nemijlocită a grupelor. Atunci când există intervale şi zone ce nu pot asigura o bună observare, plutonul poate primi misiunea de la comandantul de companie în sensul organizării siguranţei nemijlocite prin posturi de luptă (observare) formate din 2-4 militari ce se trimit până la 400 m în faţa punctului de sprijin; concomitent se organizează patrule între posturi, comandantul de pluton (grupă) desemnînd poziţiile ce trebuie ocupate şi itinerarele de patrulare.

Оn organizarea patrulelor şi posturilor comandantul de pluton execută: 3 verificarea mascării şi posibilităţilor de observare a terenului din posturi;3 verificarea modului de patrulare şi a itinerarelor;3 furnizarea informaţiilor despre inamic şi forţele proprii membrilor grupelor;3 instruirea echipelor оn privinţa modului de acţiune la întâlnirea cu inamicul;3 informarea comandantului de companie imediat ce inamicul acţionează.Cвnd inamicul se apropie, posturile şi patrulele execută următoarele acţiuni:3 anunţă comandanţii nemijlociţi despre valoarea, activităţile, direcţia de înaintare,

armamentul şi echipamentul inamicului; 3 raportează despre toate datele culese comandantului care l-a trimis;3 se retrag, la ordin, pe itinerarul stabilit. Оn toate procedeele specifice apărării siguranţa nemijlocită se realizează cu aceleaşi forţe

şi mijloace, pe aceleaşi principii ca şi în apărarea pregătită din timp.

Mascarea se execută în scopul: camuflării (ascunderii) dispozitivului de luptă, armamentului şi tehnicii militare, precum şi acţiunilor de luptă; reducerii efectelor armelor de distrugere în masă nucleare, biologice, chimice şi mijloacelor incendiare; asigurării secretului asupra pregătirii şi du-cerii acţiunilor de luptă.

Mascarea personalului şi mijloacelor constituie o obligaţie permanentă a comandantului de pluton (grupă), altor subunităţi participante la luptă şi se execută pe baza dispoziţiunii comandantului de companie (pluton). Aceasta se execută în orice situaţie de luptă şi se realizează prin:

1 pregătirea în ascuns a acţiunilor de luptă;1 păstrarea secretului asupra concepţiei şi acţiunilor preconizate;folosirea cu pricepere a proprietăţilor de ascundere ale terenului, a întunericului sau a altor

condiţii de vizibilitate redusă;dispunerea dispersată a subunităţilor şi mijloacelor;оntrebuinţarea corectă a mijloacelor de mascare din înzestrare şi a celor improvizate;camuflarea personalului, punctelor de comandă, tehnicii militare, dispozitivelor de luptă,

lucrărilor de amenajare genistică şi barajelor faţă de aparatura de vedere pe timp de noapte;vopsirea tehnicii militare оn culori adecvate mediului оnconjurător;executarea оn ascuns a manevrei de forţe şi de mijloace, a deplasărilor şi regrupărilor;realizarea măsurilor de mascare radio, a surselor de lumină şi reducerea zgomotelor,

luminilor şi deplasărilor;folosirea mijloacelor fumigene din оnzestrare şi improvizate;

apărarea cu stricteţe a secretului acţiunilor de luptă. Proprietăţile de ascundere ale terenului, determinate de neregularităţile pe care le prezintă

(văi, dealuri), precum şi de acoperirile existente pe suprafaţa lui (păduri, culturi, localităţi), asigură alegerea în ascuns şi corectă a locurilor de observare şi de executare a focului (posturi de observare, locaşuri, poziţii şi şanţuri de tragere), a celei mai potrivite forme de manevră, precum şi folosirea unor procedee de luptă (incursiunea, ambuscada, raidul) care dau posibilitatea nimicirii unui inamic superior în timp scurt şi cu forţe puţine. Folosirea proprietăţilor de ascundere ale terenului, a întunericului şi altor condiţii de vizibilitate redusă (ploaie, ceaţă, ninsoare) favorizează deplasările în ascuns, asigură înşelarea inamicului, precum şi realizarea surprinderii.

Pentru executarea mascării se folosesc:1 mijloacele de mascare din оnzestrare (costume de mascare de vară sau de iarnă, plase de

mascare individuală şi foi de cort, complete de mascare pentru armament şi autovehicule, plase de mascare de diferite dimensiuni pentru tehnica militară, lucrări genistice şi mijloace fumigene);

2 mijloace de mascare din zonă (crengi de copaci, iarbă, stuf, paie, brazde, pămînt, zăpadă), fără a schimba aspectul zonei.

Păstrarea secretului se obţine prin cunoaşterea de către fiecare militar numai a ceea ce îi este strict necesar în vederea îndeplinirii misiunii primite, respectarea strictă a regulilor de conducere în secret a subunităţilor, îndeosebi pe timpul folosirii mijloacelor de transmisiuni.

Organizоnd mascarea, comandantul de pluton (grupă) indică: ce mijloace din dotare şi materiale locale să se folosească pentru mascare şi termenele executării lucrărilor de mascare; ordinea respectării măsurilor de mascare; ordinea executării şi menţinerii mascării în timpul luptei.

Protecţia împotriva armelor de distrugere în masă nucleare, biologice, chimice şi mijloacelor incendiare se organizează în toate formele luptei şi cuprinde totalitatea măsurilor pentru a menţine la militarii din pluton (grupă) capacitatea de luptă necesară îndeplinirii misiunilor ce le revin.

Ea se organizează pe baza dispoziţiilor comandantului de companie, de către comandantul de pluton (grupă), care este obligat:

să comunice subordonaţilor semnalele de înştiinţare despre întrebuinţarea muniţiei nucleare, contaminarea radioactivă, cu substanţe toxice de luptă, precum şi despre folosirea mijloacelor in-cendiare şi să le precizeze cum vor acţiona la aceste semnale;

să indice modul de folosire a proprietăţilor naturale de protecţie ale terenului, tehnicii, mijloacelor individuale, precum şi măsurile de amenajare genistică şi mascare;

să dea misiuni observatorilor şi cercetaşilor pentru cercetarea de radiaţie, chimică şi biologică şi a mijloacelor incendiare;

la primirea semnalului de оnştiinţare despre contaminarea radioactivă, chimică şi biologică, precum şi folosirea mijloacelor incendiare, să ia măsurile de protecţie stabilite şi să organizeze neîntîrziat lichidarea urmărilor atacului executat de către inamic cu armele de nimicire în masă;

să asigure executarea măsurilor sanitaro-igienice privind protecţia personalului. Protecţia împotriva armelor de distrugere în masă nucleare, biologice, chimice se realizează

în scopul: prevenirii şi protejării forţelor proprii şi a elementelor de dispozitiv împotriva efectelor loviturilor executate de către inamic cu armele nucleare, biologice şi chimice; evitării, reducerii, evaluării şi înlăturării urmărilor distructive sau ale acţiunii în condiţiile folosirii acestora (inclusiv cele cauzate de emisiile altele decât atacul).

Protecţia împotriva mijloacelor incendiare se execută de către pluton (grupă), folosind forţele şi mijloacele din înzestrare, precum şi pe cele din zona de responsabilitate în scopul: apărării împotriva efectelor armelor şi muniţiilor incendiare; evitării, controlului, evaluării, limitării şi înlăturării efectelor incendiilor în dispozitivele forţelor proprii; ieşirii din raioanele în care se produc incendii masive.

Pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de protecţie împotriva mijloacelor incendiare constă în: descoperirea pregătirii inamicului pentru întrebuinţarea sistemelor incendiare; prevenirea despre pericolul întrebuinţării de către inamic a sistemelor incendiare; protecţia nemijlocită a forţelor şi elementelor de dispozitiv împotriva efectelor întrebuinţării sistemelor incendiare; stabilirea caracterului şi volumului lucrărilor de limitare şi înlăturare a urmărilor atacului cu arme şi muniţii incendiare, în funcţie de natura incendiilor, precum şi de forţele şi mijloacele avute la dispoziţie; limitarea şi înlăturarea urmărilor atacului cu sisteme incendiare. Apărarea antiaeriană cuprinde totalitatea măsurilor şi acţiunilor ce se întreprind pentru nimicirea mijloacelor aeriene ale inamicului, evitarea sau limitarea efectelor acţiunilor acestora asupra personalului, tehnicii şi materialelor plutonului (grupei).

Apărarea antiaeriană se desfăşoară în scopul prevenirii, acoperirii şi apărării dispozitivelor (obiectivelor) şi menţinerii puterii de luptă a forţelor, apărării unor detalii de planimetrie deosebit de importante, asigurării securităţii în spaţiul aerian în zona de responsabilitate a subunităţilor împotriva cercetării şi loviturilor executate din aer, precum şi pentru nimicirea mijloacelor de atac aerian al inamicului.

Apărarea antiaeriană se realizează prin:desfăşurarea măsurilor generale de siguranţă antiaeriană, mascare şi cercetare a spaţiului

aerian;descoperirea şi înştiinţarea la timp a militarilor despre apariţia inamicului aerian;dispersarea, adăpostirea, mascarea plutonului (grupei) şi combaterea mijloacelor de

cercetare şi atac aerian ale inamiculuiparticiparea la nimicire, cu focul armamentului individual din оnzestrarea plutonului (grupei)

şi al mitralierelor de pe transportoarele amfibii blindate (maşinile de luptă), a avioanelor şi elicop-terelor inamicului care zboară la înălţime mică (sub 500 m) şi a paraşutiştilor pe timpul paraşutării;

executarea deplasărilor noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate redusă. Pentru realizarea apărării antiaeriene împotriva avioanelor (elicopterelor) care acţionează la

înălţime mică, comandantul de pluton (grupă) este obligat să ia următoarele măsuri:să organizeze permanent cercetarea spaţiului aerian în raionul de dispunere (acţiune) a

plutonului (grupei);să ordone pentru adăpostirea şi mascarea militarilor şi a tehnicii militare;să precizeze modul de folosire a armamentului de infanterie individual din înzestrarea

plutonului, inclusiv a mitralierelor de pe transportoarele amfibii blindate TAB (maşinile de luptă) şi să conducă executarea focului asupra ţintelor aeriene care zboară la înălţime mică;

să comunice la timp semnalul de alarmare despre pericolul aerian şi să precizeze modul de acţiune în astfel de situaţii.

Оnainte de оnceperea luptei, pe timpul executării marşului şi în staţionare întregul personal al plutonului (grupei) trebuie să fie pregătit pentru a interveni cu toate categoriile de armament din dotare. Pe timpul ducerii luptei intervin numai subunităţile care nu sînt angajate nemijlocit în luptă cu inamicul terestru.

Pentru cercetarea spaţiului aerian, în. cadrul fiecărui pluton, se numesc cercetaşi-observatori care au următoarele misiuni:

să observe neîntrerupt spaţiul aerian şi să descopere apariţia ţintelor aeriene ale inamicului;să determine tipul, direcţia, înălţimea şi viteza de zbor;să determine după auz, noaptea sau оn alte condiţii de vizibilitate redusă (ceaţă, nori denşi şi

cu plafon jos), poziţia avioanelor şi elicopterelor;să raporteze comandantului de pluton datele observării şi alte evenimente importante ce se

petrec în spaţiul aerian stabilit (alarmă aeriană la subunităţile vecine, desant aerian la diferite înăl-ţimi, avion al inamicului care nu intră în bătaia armamentului).

Cercetaşul-observator se instalează în apropierea comandantului de pluton şi trebuie să fie astfel amplasat, încît să aibă cîmp de vedere circular cît mai mare (fără acoperiri pe direcţia pro -babilă de apropiere a inamicului aerian).

Militarii care оndeplinesc misiuni ca cercetaşi-observatori, de regulă, nu vor primi alte misiuni care ar îngreuia executarea de către aceştia a cercetării spaţiului aerian. Cercetaşul-observator se schimbă după 1-2 ore de serviciu.

Spaţiul aerian se cercetează permanent, de la dreapta către stînga şi de jos în sus.Pe timpul marşului spaţiul aerian se cercetează circular de către cercetaşii-observatori numiţi

în acest scop, instalaţi în fiecare autovehicul.Cercetaşul-observator are în dotarea sa: binoclu, busolă, ceas, ochelari de soare, mijloace de

semnalizare optice şi acustice (steguleţe, fluier şi pistol de semnalizare). Semnalele de alarmare despre pericolul aerian se dau cu ajutorul mijloacelor acustice (lovituri

оn tub de muniţie de artilerie, cu fluierul, goarna sau cu sirena), cu vocea sau cu mijloacele optice (cartuşe de semnalizare de diferite culori, fanioane).

Fiecare militar este obligat să cunoască semnalul de alarmare despre pericolul aerian şi modul de acţiune la darea acestuia.

La semnalul de alarmare personalul continuă îndeplinirea misiunii. În staţionare echipajele şi militarii îşi ocupă locurile, de regulă, în transportoarele amfibii blindate (maşinile de luptă), intră în şanţuri-adăpost sau în adăpostirile naturale cele mai apropiate.

Mijloace]e de foc destinate pentru trageri asupra ţintelor aeriene execută focul, după cum s-a stabilit de către comandant sau din proprie iniţiativă.Asigurarea genistică cuprinde totalitatea măsurilor şi lucrărilor ce se execută în scopul creării condiţiilor favorabile pentru luptă, executarea focului, manevrelor subunităţilor, precum şi pentru protecţia şi mascarea personalului şi tehnicii militare împotriva armelor de distrugere în masă nucleare, biologice, chimice şi mijloacelor incendiare ale inamicului şi focului de tot felul executat de către acesta.

Asigurarea genistică se execută în toate formele acţiunilor de luptă şi în orice situaţie, de către pluton (grupa) pe baza ordinelor eşalonului superior.

Misiunile care necesită o specializare şi mecanizare complexă se realizează de către subunităţile (militarii) de geniu destinate de către eşaloanele superioare.

Misiunile asigurării genistice sunt:3 cercetarea de geniu a inamicului şi terenului;3 amenajarea genistică a poziţiei de apărare;3 executarea barajelor genistice, distrugerilor, culoarelor prin baraje, trecerilor peste

obstacole şi a deminării terenului;3 asigurarea genistică a introducerii în luptă a subunităţilor din adâncime;3 luarea măsurilor şi executarea lucrărilor genistice de mascare;3 executarea lucrărilor genistice pentru lichidarea urmărilor atacului cu armele nucleare,

biologice, chimice şi mijloacele incendiare;3 instalarea barajelor genistice pentru respingerea contra atacurilor, consolidarea

aliniamentelor şi obiectivelor; 3 neutralizarea şi distrugerea lucrărilor de fortificaţii şi a obiectivelor întărite ale

inamicului;3 neutralizarea dispozitivelor de dare a focului realizate de inamic la obiectivele pregătite

pentru distrus;3 aprovizionarea cu mine, explozive şi materiale de geniu. Plutonul (grupa), de regulă, execută: cercetarea de geniu; amenajarea genistică a punctelor de

sprijin (poziţiei); amenajarea şi întreţinerea drumurilor şi trecerilor peste cursuri de apă (canaluri); realizarea mascării; executarea lucrărilor genistice pentru lichidarea urmărilor atacului cu armele de

nimicire în masă nucleare, biologice, chimice şi mijloacele incendiare; consolidarea aliniamentelor şi obiectivelor cucerite; instalarea barajelor genistice pentru respingerea contraatacurilor şi participă la executarea lucrărilor de baraje şi distrugeri, realizarea culoarelor, neutralizarea şi distrugerea lucrărilor de fortificaţii şi a altor obiective importante ale inamicului.

Volumul, gradul de dezvoltare şi complexitatea lucrărilor de amenajare genistică depind de forma (procedeul) de luptă, misiunea primită, situaţia tactică, caracteristicile terenului, forţele, mij-loacele, timpul de lucru la dispoziţie şi sînt stabilite de către comandantul de companie (pluton).

Pe timpul marşului, plutonul (grupa) realizează asigurarea genistică prin: cercetare de geniu a terenului şi inamicului; înlăturarea barajelor de pe itinerarul de deplasare; asigurarea trecerilor peste cursurile de apă şi alte obstacole; amenajarea raioanelor pentru halte mari şi odihnă; executarea lucrărilor pentru lichidarea urmărilor atacului cu armele nucleare, biologice, chimice şi mijloacele incendiare; cercetarea la minare şi deminarea itinerarului de deplasare şi raionului care va fi ocupat; executarea culoarelor prin barajele inamicului.

Pe timpul staţionării plutonul (grupa) realizează asigurarea genistică prin: amenajarea raionului de staţionare; executarea lucrărilor de mascare; instalarea barajelor pe direcţiile probabile de acţiune ale inamicului.

Оn apărare, protecţia genistică are ca scop să contribuie la realizarea unei apărări active, ferme şi stabile şi să creeze condiţii favorabile pentru: întrebuinţarea cât mai eficace a armamentului; dispunerea în ascuns şi în siguranţă a subunităţilor; protecţia împotriva armelor nucleare, biologice, chimice, sistemelor incendiare, loviturilor şi focului inamicului; executarea manevrei de forţe şi mijloace.

Lucrările pentru amenajarea genistică a punctului de sprijin al plutonului se execută concomitent într-o succesiune, care să asigure în permanenţă capacitatea plutonului de a a trece la оndeplinirea misiunii primite şi a respinge ofensiva inamicului.

Tranşeele (şanţurile de tragere) şi poziţiile de tragere se amenajează după organizarea sistemului de foc.

Ulterior, se sapă şanţuri de comunicaţie, se definitivează poziţiile de tragere ale mijloacelor antiblindate, TAB (MLD), ale aruncătoarelor (când sunt primite ca întărire), se amenajează aliniamentele de contraatac, se construiesc lucrări de adăpostire pentru personal, tehnică militară şi materiale, se realizează şi se dezvoltă barajele de tot felul (sistemul de baraje) şi se pregătesc obiectivele ce urmează a fi distruse, se amenajează drumurile şi lucrările de rezervă (vremelnice) şi false, precum şi puncte de aprovizionare cu apă.

Amenajarea genistică se execută fără întrerupere, pe tot timpul pregătirii şi ducerii luptei, respectîndu-se regulile de mascare.

Оn punctul de sprijin al plutonului, lucrările genistice se execută, de regulă, оn următoarea succesiune: poziţiile de tragere de bază TAB (MLD); poziţiile de tragere ale aruncătoarelor de grenade antiblindate şi ale mitralierelor; locaşurile individuale de tragere, care se unesc cu şanţurile de tragere ale grupelor; şanţurile adăpost acoperite sau adăpostite sub parapet pentru personalul plutonului; poziţiiile de tragere de rezervă (vremelnice) TAB ( MLD ), ale aruncătorelor de grenade antiblindate şi ale mitralierelor; nişe sub parapet pentru muniţie şi alte materiale.

Asigurarea chimică cuprinde totalitatea măsurilor ce se iau în scopul de a menţine capacitatea de luptă a plutonului (grupei) şi formaţiunilor de apărare în condiţiile contaminării ra-dioactive şi chimice, de a contribui la nimicirea inamicului prin folosirea mijloacelor incendiare, de a reduce posibilităţile acestuia în întrebuinţarea mijloacelor de foc la distanţa de tragere eficace prin folosirea fumului de mascare.

Misiunile asigurării chimice, la care participă sau pe care le execută plutonul (grupa), sînt: descoperirea pregătirilor inamicului pentru întrebuinţarea armei chimice; cercetarea de radiaţie şi chimică; înştiinţarea subunităţilor şi formaţiunilor de apărare despre contaminarea radioactivă şi chimică; decontaminarea iniţială a personalului şi tehnicii militare; decontaminarea terenului; ni-

micirea inamicului cu mijloace incendiare; întrebuinţarea în luptă a fumului de mascare; asigurarea subunităţilor cu tehnică şi materiale chimice.

Asigurarea materială, tehnică şi medicală constituie un factor important pentru оndeplinirea misiunilor ce revin plutonului (grupei) şi cuprinde totalitatea măsurilor şi activităţilor organizate, planificate şi desfăşurate în scopul aprovizionării la timp şi fără întrerupere a acestuia cu materiale de toate felurile, menţinerii în permanenţă a stării de sănătate a personalului şi a stării de funcţionare a tehnicii militare, evacuării şi reparării celei deteriorate.

2. Lupta radioelectronică şi protecţia informaşiilor.

Lupta radioelectronică (protecţia electronică) cuprinde măsurile şi acţiunile executate de pluton (grupă) pentru descoperirea, localizarea, nimicirea sau neutralizarea cu foc a mijloacelor radioelectronice (electronice) ale inamicului, precum şi pentru asigurarea protecţiei lucrului mijloacelor radioelectronice (electronice) proprii împotriva cercetării, bruiajului şi dezinformării executate de inamic.

Pentru asigurarea protecţiei legăturilor radio proprii împotriva cercetării, bruiajului şi dezinformării executate de inamic, se vor aplica cu stricteţe regulile executării traficului radio în fonie.

. Misiunile ce revin plutonului pe linia luptei radioelectronice (protecţiei electronice) se transmit prin ordinul de luptă şi se îndeplinesc prin foc şi acţiuni de luptă executate independent sau împreună cu alte subunităţi.

Plutonul (grupa) de infanterie adoptă pentru asigurarea luptei radioelectronice (protecţiei electronice) măsuri tactice, tehnice şi organizatorice.

Măsurile tactice de luptă radioelectronică (protecţie electronică) se referă, de regulă, la: dispunerea judicioasă a mijloacelor radioelectronice (electronice), astfel încât să se evite radiaţia electromagnetică în direcţia inamicului, precum şi perturbarea reciprocă între acestea; modificarea frecventă a locului de dispunere a mijloacelor radioelectronice (electronice) proprii; mascarea şi protecţia fizică a tehnicii radioelectronice (electronice).

Măsurile tehnice de protecţie radioelectronică (electronică) sunt următoarele: utilizarea mijloacelor cu spectru distribuit; criptarea (secretizarea) mesajelor; reducerea puterii de emisie.

Măsurile organizatorice de protecţie radioelectronică (electronică), de regulă, cuprind: interdicţia sau limitarea lucrului mijloacelor radioelectronice (electronice) în regim de emisie; securitatea comunicaţiilor şi (sau) transmiterii; controlul electronic al mijloacelor proprii; pregătirea personalului asupra cunoaşterii regulilor de exploatare a mijloacelor, a efectelor armelor bazate pe radiaţia electromagnetică (arme cu radio frecvenţă) şi a măsurilor de atenuare şi înlăturare a acestora.

Descoperirea (localizarea), capturarea sau, după caz, distrugerea mijloacelor radioelectronice (electronice) ale inamicului (simulatoare, senzori, staţii de bruiaj cu o singură întrebuinţare, iluminatoare şi telemetre laser) constituie o misiune importantă a plutonului (grupei) de infanterie şi se execută prin observare, localizarea acestora, trebuind să se execute cu o precizie cît mai mare.

Datele despre mijloacele descoperite se raportează imediat eşalonului superior.

Protecţia informaţiilor cuprinde ansamblul măsurilor şi acţiunilor organizatorice, informaţionale şi tehnice luate şi executate în scopul: respectării regulilor de lucru în elaborarea şi exploatarea documentelor, tehnicii şi materialelor de conducere în secret; păstrării secretului asupra acţiunilor care se pregătesc sau sunt în curs de desfăşurare, prin accesul limitat, autorizat şi ierarhizat la date şi informaţii; controlul informaţiilor destinate publicului; protecţiei fizice şi criptografice a informaţiilor care se transmit; disimulării informaţionale împotriva cercetării inamicului; penetrării documentelor, materialelor, cifrurilor şi codurilor inamicului.